Sunteți pe pagina 1din 4

AO logaritmic şi exponenţial.

Amplificatoarele logaritmice generează un semnal de ieşire proporţional cu logaritmul


semnalului de intrare, iar amplificatoarele antilogaritmice au semnalul de ieşire proporţional cu
antilogaritmul semnalului de intrare. Ele se utilizează în situaţii în care sunt necesare
comprimarea unor date de intrare analogice, liniarizarea semnalului furnizat de traductoarele cu
caracteristică de ieşire exponenţială, înmulţirea și împărţirea unor semnale analogice.

AMPLIFICATORUL LOGARITMIC ELEMENTAR

Elementul principal al unui amplificator logaritmic este un dispozitiv cu caracteristică


logaritmică/ introdus în bucla de reacţie a unui AO, acesta generează un răspuns logaritmic,
deci tensiunea de ieşire variază cu logaritmul tensiunii de intrare, cum arată relaţia următoare.
Unde: K – o constantă de proporţionalitate;
ln – este notat logaritmul natural, în baza e

U o   K  ln(U i ) (1)
Logaritmul natural poate fi transformat și pentru logaritmi zecimali cu ajutorul expresiei:
ln( x )  2,3  log10 ( x) (2)
O joncţiune p-n semiconductoare – fie o diodă, fie joncţiunea bază-emitor a unui
tranzistor bipolar – prezintă o caracteristică logaritmică. Dioda are caracteristica neliniară până
la tensiunea directă de aproximativ 0,7V. În figură este prezentat graficul caracteristicii,
notaţiile fiind id pentru curentul prin diodă în conducţie directă și Ud – pentru căderea de
tensiune directă pe diodă.

Figura 1 – Caracteristica volt-amper a diodei semiconductoare


Observaţi, în figură, că graficul diodei este neliniar. În plus, este logaritmic, fiind definit
prin relaţia:
qU D
kT
Id  IR e (3)
Unde: IR – curentul rezidual invers;
q – sarcina electronului;
k – constanta lui Boltzmann;
T – temperatura absolută, în grade Kelvin.
Din relaţia 3 se poate determina căderea de tensiune pe diodă, obţinându-se următoarea
relaţie:

k T I
UD   ln( D ) (4)
q IR
Dacă în bucla de reacţie a unui circuit cu AO se introduce o diodă, ca în figură, se obţine
cel mai simplu amplificator logaritmic. Deoarece intrarea se află la masa virtuală (0V), când
semnalul de intrare este pozitiv, la ieşire se culege -UD. Și întrucât UD este logaritmică, Uo este
tot logaritmică. Tensiunea de iesire este limitată la valoarea maximă de aproximativ – 0,7V,
deoarece caracteristica diodei este logaritmică numai la valori mai mici decât aceasta. De
asemenea, tensiunea de intrare trebuie să fie pozitivă, dacă dioda este orientată în sensul din
figură. Pentru a lucra cu intrări negative, dioda trebuie conectată invers.

Figura 2 – Circuitul AO logaritmic


În analiza circuitului se pleacă de la considerentul că Uo= -UD și ID=Ii, din cauza că prin
intrarea inversoare nu circulă curent.
k T U
Uo    ln( i ) (5)
q IR  R

Factorul kT/q este o constantă egală cu aproximativ 25mV la temperatura camerei (25ºC),
deci expresia tensiunii de ieşire este:

Ui
U o  25mV  ln( ) (6)
IR  R

Expresia (6) arată că tensiunea de ieşire este o funcţie de logaritmul tensiunii de intrare,
precedată de semnul minus. Valoarea ei este determinată de valoarea tensiunii de intrare și de
cea a rezistorului R. Celălalt factor, IR, este o constantă a fiecărei diode.

EXEMPLU:

Determinaţi tensiunea de ieşire a amplificatorului logaritmic din figură. Se cunoaşte


IR=50nA.

Se dă:
R  100
U i  2V
I R  50nA

REZOLVARE:

Ui  2V 
U o  25mV  ln( )  0,025  ln 
IR  R  50nA  100k 
 0,025  ln(400)  0,025  5,99  0,150V
AMPLIFICATORUL ANTILOGARITMIC ELEMENTAR

Pentru a obţine un antilogaritm se utilizează funcţia exponenţială (antilogaritm de x=ex).


Un amplificator antilogaritmic se realizează prin conectarea unui tranzistor sau a unei
diode, drept element de intrare, ca în figură.

Figura 3 – Circuitul AO antilogaritmic


Factorul constituit de funcţia exponenţială poate fi exprimat ca antilogaritm astfel:
U i q
k T
U o  R  I R  e (7)
Întrucât kT/q este de aproximativ 25mV, rezultă:
Ui
25 mV
U o  R  I R  e (8)

EXEMPLU:

Determinaţi tensiunea de ieşire a amplificatorului antilogaritmic din figură. Se cunoaşte


IR=40nA.

Se dă:
R  68
U i  175,1mV
I R  40nA

Ui 175 ,1mV
25 mV 25 mV
U o  R  I R  e  68k  40nA  e  3V

S-ar putea să vă placă și