CIA. Lucrarea de laborator nr.2.

OGLINZI ȘI SURSE DE CURENT CONSTANT

Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop înțelegerea funcționării celor mai cunoscute oglizi de
curent și surse de curent întâlnite ca și blocuri funcționale în schemele interne ale
circuitelor integrate analogice.
Deoarece într-un cip componentele pasive, în special de valori mari, sunt
extrem de dificil de integrat deoarece ocupă o arie mare pe suprafața plăcuței de
siliciu, polarizarea în cadrul circuitului integrat se bazează pe elementele active de
circuit, astfel utilizându-se surse de curent respectiv oglinzi de curent constant. Pe un
cip, cu un anumit număr de etaje de amplificare, un curent constant de curent
continuu (numit curent de referință) este generat într-o singură locație și apoi este
replicat în alte locuri pentru a putea fi folosit în diferitele etaje ale amplificatorului
printr-un proces cunoscut ca și curent directionat.
Această abordare are avantajul că efortul depus pentru generarea unui curent
de referință predictibil și stabil, de obicei utilizând o rezistență de precizie, internă
(sau externă) chipului sau un circuit specializat pe chip, nu trebuie repetat pentru
fiecare etaj a amplificatorului.
Mai mult, curenții de polarizare ai diferitelor etaje se urmăresc reciproc în
cazul modificării tensiunii de alimentare sau a temperaturii.
Partea teoretică
1. Oglinda simplă de curent
Oglinzile simple de curent sunt foarte des utilizate în schemele circuitelor
integrate analogice pentru polarizarea tranzistoarelor din diverse blocuri funcționale
din structura circuitului integrat. Aceasta înseamnă stabilirea unui curent constant
prin aceste tranzistoare, adică proiectarea unor surse de curent care vor asigura
valoarea dorită a curentului. Aceste surse de curent
pot fi realizate cu scheme tipice de:
- oglinzi de curent care ”oglindesc”, printr-o
sarcină (indiferent de valoarea ei), o valoare a unui
curent de referință stabilit inițial printr-un tranzistor
sau
- surse care furnizează curent (realizate cu
tranzistoare de tip pnp) sau absorb curent (realizate
cu tranzistoare de tip npn).
Oglinda simplă de curent se bazează pe ideea
că tranzistoare identice comandate identic cu aceeași
valoare pentru VBE vor avea aceeași valoare a
curentului de colector, conform relației Ebers-
Moll simplificate:
VBE

IC  I S e VT
Figura 1. Oglinda simplă de curent
1
unde Is este un curent rezidual, numit curent de saturație având ordinul de mărime de
10-12 ÷ 10-18A și VT este tensiunea termică cu valoarea cunoscută de 26mV (la
temperatura mediului ambiant 300K, valoarea exactă a lui VT este de 25.87mV;
VT=(1.38·10-23J/K · 300K)/1.6·10-19C ).
Astfel, se stabilește o valoare de curent printr-un tranzistor conectat ca și
diodă (T1) iar al doilea tranzistor se conectează cu baza și emitorul în paralel cu
primul (T2). Această conexiune a două tranzistoare este prezentată în Figura 1
colectorul lui T2 este la ieșirea oglinzii de curent.
Valoarea curentului de referință prin T1 poate fi calculată cu relația:
E  VBE1
I ref 
R
Neglijând curenții de bază ai celor două tranzistoare se poate determina
valaorea curentului la ieșirea oglinzii de curent:
 I ref  I1  I B1  I B 2  I C 2  I O
 I O  I ref  oglinda de curent

În colectorul lui T2 se determină rezistența de ieșire Ro. Calculul aproximativ

al valorii pentru Ro este dat de formula:
RO = ro2= VA/IC
unde VA este tensiunea Early a tranzistorului T1 iar ro2 este rezistența de ieșire a
tranzistorului T2. Această ultimă rezistență, ro2, are totdeauna o valoare finită din
cauza existenței efectului Early (pentru aceeași valoare a tensiunii de comandă VBE
la tensiuni VCE diferite vom avea valori diferite ale curentului de colector).
Rezistența de ieșire se poate determina și cu relația:
VCE
Ro 
I c
2. Sursa de curent Widlar
Oglinda simplă de curent din Figura 1 are
ambele tranzistoare comandate cu aceeași tensiune
VBE. Dacă se adaugă un rezistor pe una din ramuri (la
intrarea sau la ieșirea sursei de curent) se obține un alt
tip de sursă de curent, la care curenții de colector ai
celor tranzistoare nu mai sunt egali (Figura 2).
Pentru sursa de curent Widlar din Figura 2. E, R
şi T1 (conectat ca și diodă) stabilesc valoarea Iref , fiind
valabilă relația:
I ref
VT ln  I O R1
IO

2 Figura 2. Sursă de curent Widlar

şi R1 determină măsura în care IO este mai mic decât Iref . Dacă R1 se mută pe ramura
din stânga, IO va avea curent mai mare la ieșire.
3. Oglinda de curent Wilson
Pentru a crește rezistența de ieșire a unei
surse de curent se înseriază un rezistor cu
tranzistorul din ramura de ieșire. Dar valoarea
curentului de la ieșire depinde mult de valoarea
acestui rezistor.
O soluție este să utilizăm un alt tranzistor în
loc de rezistor, conform schemei sursei Wilson din
Figura 3.a).
Valoarea curentului de la ieșire este acum
foarte apropiată de valoarea curentului de referință
datorită reacției negative de tip serie-paralel:

IO 
 3 Figura 3. a). Oglinda de
I ref  2 curent
Wilson simplă
unde este factorul static de amplificare în curent în conexiune emitor-comun (EC)
pentru T3 iar este factorul static de amplificare în curent în conexiune emitor-
comun (EC) pentru T2.
Valoarea rezistenței de ieșire este foarte mare, putându-se deduce pentru ea
relația: r
R0  01
2
Deoarece T2 și T3 funcționează la curenți de colector diferiți din cauza
efectului Early:

VCE 2  VBE1  VBE 2  1.2V iar VCE3  0.6V

o îmbunătățire a oglindirii curentului din oglinda

formată cu T2 - T3 se poate realiza impunând ca și
T2 să aibă VCE2 = VCE3. Soluția este prezentată în
varianta de oglindă Wilson îmbunătățită din
Figura 3.b) unde doar factorul finit și rezistența
de ieșire finită pentru T1 va influența valoarea
curentului la ieșire.

Figura 3. b). Oglinda de

curent Wilson îmbunătățită.

3
Partea practică
1.1. Se desenează în OrCad oglinda simplă de
curent din Figura 4.
Sursele de alimentare de tensiune continuă,
de tipul VDC, se găsesc în libraria Source.olb,
rezistorul R se găsește în libraria Analog.olb iar
tranzistorele 40235 se găsesc în librăria
Bipolar.olb. La Vcc se setează valoarea de 10V iar
Rref are 9.2kΩ.
Din toolbar-ul din partea dreaptă se
selectează tabul “Place Net Alias” apoi pe rând
pentru fiecare fir, se denumesc curenții astfel: Iref
pentru curentul de referință care trece prin
rezistorul Rref, precum și curenții de colector I c1 și Figura 4.
Ic2 pentru cele două tranzistoare.
Se editează profilul de simulare: Analiză tranzitorie, de la 0 la 3ms, cu pasul
de 10us.
Se setează valoarea tensiunii continue Vce la 5V și se rulează simularea (în
cazul acestei simulări se închide fereastra pentru vizualizarea formelor de undă). Se
apasă butoanele “Enable Bias Current Display” și
“Enable Bias Voltage Display” pentru vizualizarea
curenților și tensiunilor de polarizare.
Se completează în Tabelul 1 toate valorile obținute prin simulare.
Tabelul 1.
VBE1=VBE2= ……mV Ic1 (Q1) Ic2 (Q2) = Iout Iref
Cazul 1: Vce = 5V …….µA …….µA …….µA
Cazul 2: Vce = VBE1= …….mV …….µA …….µA …….µA
Ic1 (Q1) Ic21 (Q2) Ic22 (Q3) Iout Iref
Cazul 3: Vce = VBE1= …….mV
AjE2 = 2· AjE1
Se compară curenții de colector, respective curentul de referință cu cel de
ieșire.
Ce se poate spune despre efectul Early?
Se discută și se notează Concluzia nr.1.
1.2. Se notează în tabel valoarea tensiunii VBE ca fiind diferența de potențial între
potențialul afișat în bază și cel afișat în emitor (care este legat la GND). Se modifică
valoarea Vce , de la sursa de tensiune continuă din partea dreaptă, la valoarea gasită
VBE . Astfel, în acest caz, ambele tranzistoare (identice de altfel) sunt polarizate cu
aceeași tensiune VCE . Se rulează simularea și se trec valorile curenților în Tabelul 1.
Ce se poate spune despre efectul Early?
Se discută și se notează Concluzia nr. 2.

4
1.3. În continuare
vom simula oglinda Figura 5.
simplă de curent în
cazul în care cele
două tranzistoare
nu vor mai fi
identice, ci vor
avea ariile
jonctiunilor
emitoare (AjE)
diferite, iar raportul
lor va fi de 2:1.
Când două tranzistoare sunt
conectate în paralel și au aceleași tensiuni
între terminale, ele pot fi considerate ca un
singur tranzistor cu aria joncțiunii emitoare
dublă, acest aspect este arătat în Figura 5.
Se adaugă tranzistorul Q3 în paralel
cu Q2 conform cu Figura 6.
Se denumesc curenții de colecor ai
tranzistoarelor Q2 si Q3 cu Ic21 si Ic22 (tabul
”Place Net Alias”).
Sursa de tensiune continuă V ce din
Figura 6. partea dreaptă va avea aceeași valoare cu
VBE.
Se rulează simularea și se notează valorile curenților în Tabelul 1.
(Iout=Ic21+Ic22)
Se discută și se notează Concluzia nr. 3 a acestei lucrări.
1.4. Se revine la schema din Figura 7, unde
valoarea tensiunii continue din partea dreaptă Vce
va fi egală cu VBE .
Se poziționează markerul care afisează
forma de undă a curentului (Current Marker) la
ieșirea circuitului, adică în colectorul lui Q2.
Se modifică profilul de simulare al
circuitului astfel: se va face o analiză de curent
continuu de tipul DC Sweep. Variabila va fi sursa
de tensiune Vce (Sweep Variable → Voltage
Source → Name → Vce). Tipul analizei va fi liniar
cu valori cuprinse între 0V (Start) și 10V (End) cu
Figura 7.
pasul de 0.1V (Increment).
Se rulează simularea. În acest mod se va afișa Ic=f(Vce).
Pe graficul obținut se pozitionează cele două cursoare (Toggle Curssor).
Primul (click stanga) se va pune la Vce=300mV iar cel de-al doilea (click drepta) la
Vce=9.9V.
5
 Din tabelul de cursoare afisat în partea de jos a ecranului, se va extrage
variația lui Ic ca fiind: diferența între valorile pe verticală dintre cele două cursoare
(valoarea de la dif=A2-A1 din partea dreaptă - pentru OrCad10; sau valoarea de sub
Y1-Y2 din dreptul liniei CURSOR1,2 - pentru OrCad16.6). Apoi tot din tabelul de
cursoare, se va extrage variația lui Vce ca fiind: diferența intre valorile pe verticală
dintre cele două cursoare (valoarea de la dif=A2-A1 din partea stângă - pentru
OrCad10; sau valoare de sub Y1-Y2 din dreptul liniei X Values - pentru
OrCad16.6).
Panta acestei caracteristici obținute se calculează ca fiind variația graficului pe
verticală în raport cu variația graficului pe orizontală. Rezistența de ieșire (Ro) a
oglinzii simple de curent se calculează ca fiind inversul pantei caracteristicii.
Calculați astfel Ro măsurat, apoi cu valoarea curentului Io obținută la punctul 1.2. găsiți
Ro calculat. (pentru acest tip de tranzistor VA=100V)
Comparați rezultatele, discutați și notați Concluzia nr. 4 a acestei lucrări.
VCE VA
Ro masurat  Ro calculat 
I C IC2
2.1. Se desenează în OrCad sursa de curent Widlar din
Figura 8 urmând indicațiile de la punctul 1.1.,
Rref=9.2kΩ iar rezistența din emitorul lui Q2 este
Re=5kΩ.
Din toolbar-ul din partea dreaptă se selectează
tabul “Place Net Alias” apoi pe rând pentru fiecare fir,
se denumesc curenții astfel: Iref pentru curentul de
referință care trece prin rezistorul R ref, precum și curenții
de colector Ic1 și Ic2 (care este și curentul de ieșire IO)
pentru cele două tranzistoare.
Se editează profilul de simulare: Analiză Figura 8.
tranzitorie, de la 0 la 3ms, cu pasul de 10us.
Se setează valoarea tensiunii continue Vce la 2V și se rulează simularea (în
cazul acestei simulări se închide fereastra pentru vizualizarea formelor de undă). Se
apasă butoanele “Enable Bias Current Display” și
“Enable Bias Voltage Display” pentru vizualizarea
curenților și tensiunilor de polarizare.
Extrageți de pe schemă valoarea curenților de referință și de ieșire și verificați
relația dintre curenți a sursei de curent constant Widlar:
I
VT ln ref  I O Re
IO
Se discută și se notează Concluzia nr.5 a acestei lucrări.
2.2. Se modifică Vcc la 29.3V și Rref la 39kΩ pentru a avea condiții cât mai
asemănătoare cu sursa de curent Widlar din interiorul uA741 (s-a presupus că
integratul este alimentat cu ±15V).
Extrageți de pe schemă valoarea curenților de referință și de ieșire și verificați
relația dintre curenți a sursei de curent constant Widlar.
6
 Se discută și se notează Concluzia nr. 6 a aceseti lucrări.
2.3. Proiectați valoarea rezistorului Re astfel încat în condițiile de la punctul 2.1.
curentul de ieșire să fie 5µA.
Se verifică prin simulare valoarea găsită.
Se discută și se notează Concluzia nr. 7 a aceseti lucrări.
2.4. Se revine la schema din Figura 8, punctul 2.1.
Se poziționează markerul care afișează forma de undă a curentului (Current
Marker) la ieșirea circuitului, adică în colectorul lui Q2.
Se modifică profilul de simulare al circuitului astfel: se va face o analiză de
curent continuu de tipul DC Sweep. Variabila va fi sursa de tensiune Vce (Sweep
Variable → Voltage Source → Name → Vce). Tipul analizei va fi liniar cu valori
cuprinse între 0V (Start) și 10V (End) cu pasul de 0.1V (Increment).
Se rulează simularea. În acest mod se va afișa Ic=f(Vce).
Pe graficul obținut se pozitionează cele două cursoare (Toggle Curssor).
Primul (click stanga) se va pune la Vce=300mV iar cel de-al doilea (click drepta) la
Vce=9.9V.
Din tabelul de cursoare afisat in partea de jos a ecranului, se va extrage
variația lui Ic ca fiind: diferența intre valorile pe verticală dintre cele două cursoare
(valoarea de la dif=A2-A1 din partea dreaptă - pentru OrCad10; sau valoare de sub
Y1-Y2 din dreptul liniei CURSOR1,2 - pentru OrCad 16.6). Apoi tot din tabelul de
cursoare, se va extrage variația lui Vce ca fiind: diferența intre valorile pe verticală
dintre cele două cursoare (valoarea de la dif=A2-A1 din partea stângă - pentru
OrCad10; sau valoare de sub Y1-Y2 din dreptul liniei X Values - pentru OrCad
16.6).
Panta acestei caracteristici obținute se calculează ca fiind variația graficului pe
verticală în raport cu variația graficului pe orizontală. Rezistența de ieșire (Ro) a
sursei de curent Widlar se calculează ca fiind inversul pantei caracteristicii. Aflați
astfel valoare lui Ro (RO simulat) și comparați-o cu valoarea obținută prin calcularea ei
cu ajutorul relației aproximative de mai jos, utilizând valorile curenților găsiți la
punctul 2.1. (RO calculat) (pentru acest tip de tranzistor VA=100V)

I O Re VA
R0  r02 (1  ) r02 
VT IC2

Discutați și notați Concluzia nr. 8 a acestei lucrări.

3.1. Se desenează schema pentru a simula oglinda de curent Wilson din Figura 9.
urmând indicațiile de la punctul 1.1., Rref=8.4kΩ .
Din toolbar-ul din partea dreaptă se selectează tabul “Place Net Alias” apoi pe
rând pentru fiecare fir, se denumesc curenții astfel: Iref pentru curentul de referință
care trece prin rezistorul Rref, precum și curentul de colector Ic1 care este si curentul
de ieșire IO pentru oglinda Wilson.
Se editează profilul de simulare: Analiză tranzitorie, de la 0 la 3ms, cu pasul
de 10us.

7
 Se setează valoarea tensiunii continue V ce la
2V și se rulează simularea (în cazul acestei simulări
se închide fereastra pentru vizualizarea formelor de
undă). Se apasă
butoanele
“Enable Bias Current Display” și “Enable Bias
Voltage Display” pentru vizualizarea curenților și
tensiunilor de polarizare.
Extrageți de pe schemă valoarea curenților de
referință și de ieșire și verificați dacă sunt egali
(curentul de referință se oglindește la ieșire)
Se discută și se notează Concluzia nr.9 a
acestei lucrări. Figura 9.
3.2. Se poziționează markerul care afisează forma
de undă a curentului (Current Marker) la ieșirea
circuitului, adică în colectorul lui Q1.
Se modifică profilul de simulare al circuitului astfel: se va face o analiză de
curent continuu de tipul DC Sweep. Variabila va fi sursa de tensiune Vce (Sweep
Variable → Voltage Source → Name → Vce). Tipul analizei va fi liniar cu valori
cuprinse între 0.8V (Start) și 10V (End) cu pasul de 0.1V (Increment).
Se rulează simularea. În acest mod se va afișa Ic=f(Vce).
Pe graficul obținut se poziționează cele două cursoare (Toggle Curssor).
Primul (click stanga) se va pune la Vce=1V iar cel de-al doilea (click drepta) la
Vce=9.9V.
Din tabelul de cursoare afișat în partea de jos a ecranului, se va extrage
variația lui Ic ca fiind: diferența între valorile pe verticală dintre cele două cursoare
(valoarea de la dif=A2-A1 din partea dreaptă - pentru OrCad10; sau valoare de sub
Y1-Y2 din dreptul liniei CURSOR1,2 - pentru OrCad16.6). Apoi tot din tabelul de
cursoare, se va extrage variația lui Vce ca fiind: diferența între valorile pe verticală
dintre cele două cursoare (valoarea de la dif=A2-A1 din partea stângă - pentru
OrCad10; sau valoare de sub Y1-Y2 din dreptul liniei X Values - pentru
OrCad16.6).
Panta acestei caracteristici obținute se calculează ca fiind variația graficului pe
verticală în raport cu variația graficului pe orizontală. Rezistența de ieșire (Ro) a
oglinzii de curent Wilson se calculează ca fiind inversul pantei caracteristicii. Aflați
astfel valoare lui Ro (RO simulat) și comparați-o cu valoarea obținută prin calcularea ei
cu ajutorul relației aproximative de mai jos, utilizând valorile curenților găsiți la
punctul 3.1. (RO calculat) (pentru acest tip de tranzistor VA=100V)

 ro1 VA I C1
Ro  r01  
2 I C1 I B1
Discutați și notați Concluzia nr. 10 a acestei lucrări.