CIA. Lucrarea de laborator nr.

AMPLIFICATORUL DIFERENȚIAL REALIZAT CU TRANZISTOARE

DIFERENȚIALE
Scopul lucrării este studiul și simularea funcționării unui amplificator diferențial.
Partea teoretică
Amplificatoarele integrate prezintă în majoritatea cazurilor un etaj de intrare diferenţial, cu
tranzistoarele lucrând la curent redus de colector, ceea ce asigură rezistenţă de intrare mare, stabilitate termică
şi erori reduse în curent continuu. Etajul diferen țial sau amplificatorul diferențial (sau pereche de
tranzistoare cu cuplaj în emitor) are o topologie unică: are două intrări și dou ă ieșiri. Amplificatoul
diferențial este un circuit simplu, capabil să amplifice diferența tensiunilor aplicate la cele două intrări
și să rejecteze tensiunile comune aplicate intrărilor.
Un caz de analizat este cel în care tensiunile aplicate pe cele două intrări pot fi egale și atunci
la ieșirea amplificatorului vom obține o tensiune mult atenuată a tensiunii de la intrare, amplificatorul
rejectând tensiunea care este comună ambelor intrări. Se numeș te amplificare de mod comun. Al
doilea caz este atunci când există o mică diferență între tensiunile aplicate pe cele două intrări; acum
diferența de tensiune la ieșirea amplificatorului va prezenta o amplificare foarte mare în comparație
cu tensiunea diferențială de la intrare. Bineînțeles că se poate prelua tensiunea de la o singură ieșire
dar o tensiune diferențială la ieșire va fi de două ori mai mare.
În figura 3.1 se prezintă schema de
bază pentru un amplificator diferențial. Pentru
început vom considera că circuitul este perfect
simetric și tranzistoarele sunt identice.
Simetrie înseamnă și tensiuni de polarizare a
bazelor tranzistoarelor egale, VB1 = VB2.
Deoarece joncț iunile BE sunt polarizate la fel,
cei doi curenți de colector, IC1 și IC2, vor fi
egali între ei și egali cu jumătatre din valoarea
curentului care trece prin RE.
IE
IC1 = IC2 ≈ (1)
2
Deoarece RC1 = RC2, la ieșirile VC1
și VC2 vom avea tensiuni egale.
Peste această polarizare se presupune
că aplicăm la intrare tensiuni fie de mod
comun, fie diferențiale.

Figura.3.1. Amplificator diferențial

1. Definiții pentru tensiuni și amplificări în cazul amplificatorului diferențial
Considerând tensiunile de intrare vi1 și vi2, sunt valabile următoarele definiții pentru
tensiunea diferențială de la intrare (care va apare amplificată la ieșirea amplificatorului diferențial),
tensiunea comun ă de la intrări (care va fi atenuată la ieșirea amplificatorului diferențial), tensiunea
diferențială de la ieșire și tensiunea de mod comun de la ieșire:

Fiecare dintre tensiunile de intrare (și de ieșire) va putea fi exprimată, conform acestor
definiții, funcție de tensiunea de mod comun și cea de mod diferențial corespunzătoare intrării
(respectiv ieșirii). De exemplu:
 Tensiunilor de mod comun ş i de mod diferenţial, de intrare şi de ieşire, le corespund patru
tipuri de amplificări: Adm, Acm, Adm- cm și Acm-dm. Pentru circuitul perfect simetric se calculează
doar primele două. Definiția și relația de calcul pentru amplificarea de mod diferențial este
următoarea:
v
od
Adm = v = −gm R C
id vic =o
Definiția și relația de calcul pentru amplificarea de mod comun este următoarea:
V
oc g m RC
Acm = V ≅−
ic vid = 0 1 + 2R Egm
unde transconductanța este definită funcție de curentul de colector de polarizare:
IC
gm = V (2)
T
2. Funcționarea amplificatorului diferențial la aplicarea unui semnal diferențial
Să presupunem că aplicăm la intrări tensiunile VS/2 și -VS/2 (un semnal pur diferențial, intre
cele două intrări avem VS). Aceasta înseamnă c ă tensiunile în cele două baze vor crește, respectiv
descrește, cu aceeași valoare. Tranzistorul Q1 va avea un curent de colector mai mare pe când Q2 va
avea un curent de colector mai mic, suma celor doi curenți rămânând aceeași, IE, dar între valorile lor
există relația:
IC1 > IC2
O consecință imediată este aceea că tensiunea VC1 va scădea iar VC2 va crește. Rezultă
așadar o modificare la ieșire datorată existenței la intrare a unei tensiuni diferențiale.
3. Atenuarea (rejecția) tensiunilor de mod comun de la intrare
Să presupunem că aplicăm o tensiune comună pe ambele intrări: VCM.. În mod ideal, dacă
valoarea curentului prin RE nu se schimbă (RE de valoare foarte mare), suma curenților de colector va fi
for țată să rămână aceeași. Deoarece Q1 și Q2 au aceeași tensiune VBE (= VCM), curenții de colector nu
se schimbă:

Rezultă că tensiunile în cei doi colectori, VC1 și VC2, rămân aceleaș i. Diferența între aceste tensiuni
este zero, deci circuitul a rejectat semnalul comun de la intrare.
In realitate însă, pentru că RE nu este ∞, apare o modificare a tensiunii din emitoarele
comune, schimbare care va modifica punctul static de funcționare al tranzistoarelor care în plus nu
sunt perfect identice și nivelurile de tensiune de la ieșire, VC1 și VC2, vor fi ușor diferite. Și astfel
rejecț ia semnalului de mod comun aplicat la intrare nu este totală dar totuși este eficientă și o mare
parte din componenta comună ambelor intrări (sau din zgomotul suprapus identic peste ambele
tensiuni de intrare) este rejectată.
4. Calculul amplificării pentru schema prezentată pentru simulare în figura 3.2.
Putem calcula amplificarea de mod diferențial considerând tranzistoarele ca fiind surse de
curent (Ic) comandate de tensiunea vBE (tensiunea de intrare). Acest curent de colector va fi convertit
înapoi în tensiune prin intermediul rezistoarelor RC1 and RC2.
Pentru expresia de semnal mic a curentului de colector, pentru fiecare din cele două
tranzistoare, se poate scrie:
iC1 = gm ⋅ VS/ 2 respectiv iC2 = −gm ⋅ VS/ 2 (3)
La ieșire, pentru fiecare tranzistor se va putea scrie expresia tensiunii nediferențiale (single-
ended output):

2
Figura.3.2. Schema pentru simulare

3
Parte practică
Se porneşte aplicaţia din Start – Programs - OrCAD Family Release - Capture CIS.
În meniul File se alege New – Project.
În fereastra New Project se alege Name: „Lab9xx”(xx — numărul subgrupei), opţiunea
Analog or mixed A/D iar la Location se caută cu Browse calea spre directorul D (E) / Student. Se
apasă OK şi se alege din fereastra care apare ulterior opțiunea Create a Blank Project și se apasă OK.
Se maximizează fereastra Schematic 1 : Page 1.
Editarea schemei din figura 3.2
1. In meniul Place se selectează Part; în fereastra Part este o subfereastră numită Libraries
care conține bibliotecile cu componentele de care avem nevoie. Avem nevoie de bibliotecile: Analog,
Bipolar și Source. Dacă ele nu există în proiect, pot fi aduse cu butonul Add Library din directorul de
biblioteci PSpice.
2. Se selectează biblioteca Bipolar și se scrie Q2N2222 în câmpul Part (în partea de sus a
ferestrei Part). Se apasă OK. Se mută cursorul pe pagina de desenare în poziţia dorită şi apoi se dă clic
stânga.
3. Se selectează rezistorii din biblioteca Analog — R.
4. Sursele de alimentare se găsesc în biblioteca Source — VDC.
5. Sursele de semnal sunt în biblioteca Source — VSIN.
6. Desenarea simbolului de masă: în meniul Place se selectează Ground. In fereastra Place
Power se selectează biblioteca Source și se alege simbolul 0 .
7. Se plasează simbolul de alimentare: meniul Place și se selectează Power. In fereastra Place
Ground se selectează biblioteca Capsym și se selectează simbolul VCC.
8. Plasarea etichetelor: în meniul Place se selectează Net Alias. In fereastra Place Net Alias se
scrie denumirea dorită și se apasă butonul Ok, plasându-se apoi eticheta pe firul de legătură pentru
care a fost creată.
9. Legarea componentelor cu fire se face în meniul Place – Wire: se dă clic cu cursorul, ce va apare sub
formă de cruce, pe terminalul componentei ce urmează a fi legată şi se mişcă cursorul până se atinge pinul
celeilalte componente ce trebuie legată şi acolo se dă iarăşi clic. Pentru încetarea trasării de fire se apasă în final
tasta Esc.
10. Pentru a roti o componentă, se selectează acea componentă și se apasă tasta R de pe
tastatură sau se dă un click de dreapta al mouse-ului și se selectează Rotate, respective mirror verticaly
sau mirror horizontaly.
11. Pentru a schimba valoarea unei componente se face dublu clic stânga doar pe câmpul de
valoare al componentei respective.
12. Pentru sursa de semnal sinusoidal VS: Voff = 0 (semnal de intrare fără componentă de
curent continuu), freq=lk (1kHz), vamp = 10m (amplitudine de 10mV). Pentru sursa VCM: Voff = 0,
freq=lk, vamp = 0 (fără semnal de mod comun la intrare).

2. Simularea schemei
1. În meniul Pspice se alege New Simulation Profile, se dă un nume simulării (de ex.
Lab9_nume_student) se apasă Create. Apare fereastra Simulation Setting, tipul de simualare ales este Time
Domain (transient). Se stabileşte timpul de simulare în funcţie de perioada semnalului de intrare (se doreşte
afişarea a 4 – 5 perioade a semnalului), în cazul nostru Run to time=5ms, iar Maximum step size=500n
(nanosecunde) pentru a asigura fineţe analizei.
2. Se plasează marker-ii din meniul Pspice — Markers — Voltage levels.
4
 Figura 3.3. Markeri de tensiune

3. Din meniul Pspice se dă comanda — Run sau se apasă tasta F11 de pe tastaură, pentru
declanșarea simulării.
4. In ferastra schemei se apasă butoanele: Enable Bias Voltage Display și Enable Bias Current
Display. Scrieți valorile din punctele statice de funcționare pentru ambele tranzistoare Q1 și Q2.
Comparați valorile cu cele calculate în secțiunea teoretică (8) (p.3)
Simulare Teoretic
Ic→(8), VCE= VCC-Ic*RC+0.6V
IC1 IC1
VCE1 VCE1
IC2 IC2
VCE2 VCE2

5. Se revine în fereastra de rezultate Pspice A/D și se observă rezultatul simulării. Desenați

formele de undă (2-3 perioade). Semnalele de ieșire trebuie să fie defazate cu 180°.
6. Pentru a face măsurători apăsați butonul Toggle. Butoanele din stânga și din dreapta mouse-
ului au câte un cursor asociat. În fereastra de afișare, în partea stângă jos sunt simboluri pentru
formele de undă. Faceți clic stânga și/sau dreapta pe simbol și apoi clic stânga sau dreapta pe forma
de undă și se pot deplasa cursoarele în punctele unde dorim să facem măsurători. Se citesc valorile de
amplitudine, timp și diferențele aferente în fereastra Probe Cursor care a apărut.

Figura 3.4. Probe cursor

Se poate vedea o tensiune de aproximativ 200mV la VC1? Verificați și tensiunea la VC2.
Trebuie să fie egală și de semn opus cu cea de la VC1. Pentru a dubla amplificarea, reveniți la schemă
și scoateți marker-ii de tensiune din VCI și VC2 ș i puneți, în aceleași puncte un marker de tip
Voltage Differential Markers, pentru a vedea semnalul VC1-VC2.

Figura 3.5. Voltage Differential Markers

După simulare este afișat un semnal de aproximativ 400 mV pentru VC1-VC2?

5
 Simulare(amplitudine) Teoretic

Vs Vs
VC1=VC2 VC1=VC2 (4)(5)
GainSE GainSE (10)
VC1-VC2 VC1-VC2 (6)
GainDIFF (11)
GainDIFF

7. Cum se poate modifica amplificarea ? Observați că valoarea rezistenței RE determină

valoarea curentului Ic (7) (8), care la rândul său determină valoarea transconductanței gm (2), care
apare explicit în formul amplificării. Deci, pentru a mări amplificarea de 3 ori, de exemplu, se mărește
de 3 ori RE (RE = 21.6k). Rulați o simulare și notați amplificarea de mod diferențial.
Simulare (amplitudine)
RE 21.6k
Vs
VC1-VC2
GainDIFF

8. Referitor la formula de calcul a amplificării, propuneți alte modificări posibile. De

exemplu modificați valorile pentru RC1 și RC2 pentru a schimba valoarea amplificării. Alegeți
RC1=RC2 = 3k (și RE=7.2k). Notați amplificarea de mod diferențial.
Simulare (amplitudine)
RC1=RC2 3k
Vs
VC1-VC2
GainDIFF

9. Următoarea etapă este aplicarea unui semnal de mod comun la intrare. Pentru aceasta vom
pune pe zero aplitudinea sursei de semnal VS: Vamp = 0. Apoi se setează amplitudinea pentru VCM,
de exemplu: Vamp = 100m. Se revine cu valorile rezistențelor RC, RC1=RC2=1k. Se utilizează
pentru VC1 și VC2 primul tip de marker-i: Markers - Voltage levels (nu Voltage Differential). Se
rulează o nouă simulare. De observat că tensiunile la ieșire sunt foarte mici ! De asemenea se observă
că ele au același semn. Acest fapt este foarte util dacă la ieșire se preia tensiunea în mod diferențial,
VC1-VC2. Măsurați tensiunea diferențială VC1-VC2 folosind markerul Voltage Differential.

Simulare (amplitudine)
RC1=RC2 1k
RE 7.2k
Vs (Vamp) 0
VCM (Vamp) 100mV
VC1=VC2
VC1-VC2
GainCM-SE
GainCM-DIFF

Următorul pas este să dezechilibrăm simetria circuitului prin modificarea voită cu 2% a

valorilor rezistențelor de colector. Vom considera cazul RC1 =1.02k și RC2=0.98k și se măsoară
tensiunile VC1 și VC2.
6
 Simulare (amplitudine)
RC1 1.02k
RC2 0.98k
RE 7.2k
Vs (Vamp) 0
VCM (Vamp) 100mV
VC1=VC2
VC1-VC2
GainCM-SE
GainCM-DIFF

10. Reveniți la valorile inițiale ale rezistențelor de colector. Acum vom observa tensiunea
diferențială la ieșire când semnalul diferențial de intrare a crescut (nu mult !). Se revine cu setările
inițiale pentru VS (10m) și VCM to (0mV). Se pun markeri potriviți pentru a obține VC1-VC2. Se
rulează simularea și se remarcă forma sinusoidei de la ieșire. In continuare se modifică amplitudinea
pentru VS la următoarele valori: 20, 50, 70 și 100 mV. De fiecare dată se rulează simularea și se
observă tensiunea sinusoidală de la ieșire. Ce se remarcă pentru o amplitudine de 100 mV la intrare?
Desenați forma tensiunii la ieșire pentru intrare diferențială VS=100mV.
Păstrăm amplitudinea de 100mV pentru VS. Vom trasa caracteristica de transfer. In fereastra
PSpice AD, în meniul Plot selectați Axis Settings, apăsa ți butonul Axis Variable și selectați din
fereastra din stânga tensiunea de intrare ( V(1)) pentru a fi trecută în locul timpului pe axa Ox. Pe axa
Oy avem VC1-VC2. Desenați această caracteristică de transfer. Care este domeniul tensiunilor de
intrare pentru care această caracteristică este liniară ?
Simulare (amplitudine)
Interval VS pentru care
caracteristica este
liniară