CAPITOLUL 6

GENERATOARE DE IMPULSURI

6.1 CONSIDERAŢII GENERALE

Generatoarele de impulsuri, ca şi generatoarele de semnale

sinusoidale, reprezintă amplificatoare cu circuite de reacţii pozitive. Pentru
amorsare sunt necesare două condiţii: a) condiţia de amplitudine; b)
condiţia de fază. Conform modului de amorsare deosebim: a) generatoare
cu excitaţie externă, b) generatoare cu autoexcitare (autoamorsare).
Datorită faptului că tranzistoarele din circuitele generatoarelor de
impulsuri funcţionează în regim de comutator cu două stări de echilibru: a)
blocat, b)saturat şi pot să treacă din una în alta, adică să basculeze, se
numesc şi circuite basculante. Conform modului de funcţionare deosebim:
a) circuite basculante astabile (fără nici o stare de echilibru, cu două stări
de cvaziechilibru, adică temporar echilibru), numite şi multivibratoare
(generator de mulţimi de impulsuri), b) circuite basculante monostabile
(cu o stare de echilibru şi una de cvaziechilibru), numite şi univibratoare
ori multivibratoare în regim de aşteptare şi c) cu două stări de echilibru
numite, şi bistabile.

6.2 CIRCUITE BASCULANTE

Circuitele basculante sunt circuite electronice, prevăzute cu o buclă

de reacţie pozitivă, folosite la generarea impulsurilor. Aceste circuite
prezintă în funcţionare două stări de durată, de obicei inegală: una de
acumulare, în care tensiunile şi curenţii variază foarte lent, şi una de
basculare, în care au loc variaţii foarte rapide ale tensiunilor şi curenţilor.
Procesul de basculare este un proces cumulativ care, odată amorsat,
se dezvoltă în avalanşă. Amorsarea proceselor de basculare se poate face
fie cu ajutorul unor semnale de comandă aplicate din exterior, fie în urma
unui proces intern de variaţie relativ lentă (de exemplu, descărcarea unui
condensator) sau creează, la un moment dat, condiţii pentru
declanşarea proceselor ce duc la basculare.
După numărul de stări stabile pe care le pot prezenta, circuitele
basculante se împart în trei categorii:
 Circuite basculante astabile: nu prezintă nici o stare stabilă, se
caracterizează printr-o trecere dintr-o stare în alta, fără intervenţia unor
243
impulsuri de comandă exterioară;
 Circuite basculante monostabile: prezintă o stare de echilibru, în
care pot rămâne un timp îndelungat, şi una de cvaziechilibru. Cu ajutorul
unui impuls exterior de comandă, ele trec din echilibru într-o altă stare, în
care rămân un interval de timp determinat de elementele circuitului, după
care revin la starea iniţială şi aşteaptă următorul impuls (funcţionează în
regim de aşteptare);
 Circuite basculante bistabile: se caracterizează prin două stări de
echilibru în care pot rămâne un timp îndelungat. Trecerea dintr-o stare în
alta se face prin aplicarea unui impuls scurt (exponenţial) de comandă din
exterior.

6.2.1 CIRCUITE BASCULANTE ASTABILE

CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Echipamentele, numite şi multivibratoare, se utilizează pentru a

genera impulsuri dreptunghiulare periodice, fără a necesita un semnal de
comandă la intrare. În figura 6.1 este reprezentat circuitul astabilului cu
tranzistoare bipolare. Dacă R1
= R4, R2 = R3, C1 = C2, VT1
≡ VT2, circuitul se numeşte
simetric.
Funcţionarea este ilustra-
tă de formele de undă din
figura 6.2. La cuplarea schemei
la sursa de alimentare ambele
tranzistoare funcţionează în
regim activ cu curenţi egali. Ne
cătând la simetria circuitului,
datorită imperfecţiunii tehnologice, apare o mică variaţie (creştere) a
curentului de colector, a unuia din tranzistoare. Prezicerea prealabilă este
imposibilă. Presupunem că creşte puţin curentul colectorului primului
tranzistor IC1. Creşterea lui IC1 produce o creştere a căderii de tensiune
pe R1, iar potenţialul colectorului VT1 se micşorează, adică obţine o
variaţie negativă care, prin C1, se aplică la baza tranzistorului VT2.
Tranzistorul VT2 începe să se întreînchidă, curenţii săi se micşorează.
Micşorarea curentului de colector IC2 provoacă micşorarea căderii de
tensiune pe R4, potenţialul colectorului VT2 creşte (variaţie pozitivă) care,
prin C2, se aplică la baza VT1, mărind curenţii acestuia şi ca rezultat şi IC1.
244
Procesul evoluează în avalanşă şi se finalizează cu saturaţia lui VT1 şi
blocarea lui VT2.
În acest caz condensatorul C2 brusc se
încarcă prin circuitul +Ec – R4 – C2 –
beVT1 – , cu polaritatea ca pe sche-mă,
UC2 tinzând la Ec, prima stare de
cvaziechilibru. Din acest moment începe
descărcarea condensatorului C1 (încărcat
în monoalternanţa precedentă), prin
circuitul  - ecVT1 – C1 – R2 – +E c,
minusul de la borna condensatorului se
aplică în baza VT2, menţinând
tranzistorul blocat. Tensiunea pe
condensator exponenţial se micşorează.
Când UC1 = 0, VT2 trece din blocare în
activ, încep să crească curenţii Ie2, Ib2,
IC2. Creşterea lui Ic micşorează potenţialul colectorului, adică variaţie
negativă care prin C2 se aplică în baza VT1, care trece din saturaţie în
activ, curenţii săi se micşorează, iar potenţialul colectorului creşte. Variaţia
pozitivă de la colectorul VT1 prin C1 se aplică în baza VT2 care mai
puternic se deblochează, potenţialul colectorului se micşorează în
continuare ş. a. m . d., proces evolutiv prin avalanşă care se finalizează cu
blocarea lui VT1 şi saturarea lui VT2. În acest moment condensatorul C1
brusc se încarcă prin circuitul +Ec – R1 – C1 – ebVT2 –  cu polaritatea ca
pe schemă, a doua stare de cvaziechilibru.
Mai departe începe descărcarea condensatorului C2 şi procesele se
repetă.
Dacă R2 = R3 = R şi C1 = C2 = C, atunci parametrii impulsurilor
formate la ieşiri se determină:
 durata impulsului ti:
ti1 = ti2 = ti = 0,7∙R∙C;

 durata perioadei T:
T = 1,4∙R∙C;

 frecvenţa impulsurilor f:
1 1
f= = .
T 1,4 ∙ R ∙ C

245
 În acest caz generatorul formează impulsuri de tensiune rectangulară.
Dacă R1 R4, R2  R3, C1 C2 şi VT1  VT2, atunci generatorul
este asimetric şi parametrii pot fi determinaţi conform relaţiilor:

ti1 = 0,7∙R3∙C2; ti2 = 0,7∙R2∙C1; T = 0,7(R3∙C2 + R2∙C1) şi

1
f= .
0,7 ( R 3∙ C 2+ R 2 ∙C 1 )

Impulsurile de la ieşiri au forme aproape dreptunghiulare. Pentru

îmbunătăţirea formei de
undă a semnalului de
ieşire, capacităţile C1 şi
C2 se conectează la
colectoarele
tranzistoarelor prin
intermediul unor diode
(fig.6.3), în punctul
comun dintre diodă şi
condensator
introducându-se câte o
rezistenţă legată (R1, R2)
la sursa de alimentare. În felul acesta, încărcarea condensatoarelor nu se
mai face prin rezistenţele de colector ale tranzistoarelor blocate, ci prin
rezistenţele nou introduse de valori mai mici, îmbunătăţindu-se frontul
anterior al impulsurilor (fig. 6.4).

Circuit basculant astabil în regim de sincronizare. Întrucât, în mod

obişnuit, stabilitatea perioadei impulsurilor generate de astabil nu este
satisfăcătoare, se recurge frecvent la sincronizarea prin impulsuri
exterioare, aplicate pe bazele tranzistoarelor prin condensatoare de
capacităţi mici, determinând deschiderea tranzistorului mai repede decât în
absenţa impulsului şi asigurând astfel frecvenţa de lucru dorită.
246
 Schema circuitului şi formele de undă sunt reprezentate în figura 6.5.

Pentru sincronizare se aplică impulsuri cu frecvenţe mai mari ca a

semnalelor generate. Dacă circuitul ar funcţiona în regim de autoamorsare
bascularea sar produce în punctul b, adică în acest punct VT1 s-ar debloca.
Datorită impulsului de sincronizare aplicat la intrare în momentul t1,
bascularea se produce în punctul a. După basculare circuitul îşi menţine
starea până ce se descarcă condensatorul C1 prin R2, apoi circuitul îşi
revine la starea iniţială ş. a. m. d.. Stabilitatea frecvenţei impulsurilor de
ieşire depinde de stabilitatea frecvenţei impulsurilor de sincronizare.

Circuit basculant astabil în regim de divizare a frecvenţei. Pentru

funcţionarea astabilului în regim de divizare a frecvenţei la baza
tranzistorului VT1 se aplică impulsuri exponenţiale scurte cu frecvenţa de
repetiţie de câteva ori mai mare ca frecvenţa impulsurilor de ieşire.
Formele de undă de la intrare şi circuitul bazei sunt redate în figura 6.6.
Amplitudinea impulsurilor se alege în aşa mod ca bascularea impusă
să se producă după al 2, 3 şi alte impulsuri. Adică frecvenţa impulsurilor
de intrare trebuie să fie de un număr întreg de ori mai mare şi, ca rezultat,
se va diviza la 2, 3 şi alte ori. Raportul dintre frecvenţa semnalelor de
sincronizare şi celor de ieşire se numeşte factor de divizare a frecvenţei,
adică: n = fsin./fieş. De obicei acest factor se alege nu mai mare ca 5 – 6 ori.
Din figura 6.6 se observă că primul impuls nu schimbă starea circuitului, al
II impuls deblochează tranzistorul VT1 mai înainte, de cum s-ar fi
deblocat

247
de sinestătător. Începând cu acest moment fiecare al treilea impuls
basculează circuitul, ca rezultat perioada oscilaţiilor impuse Timp. = 3∙Tsin,
iar frecvenţa f = 1/3∙fsin. Pentru a obţine un factor mai mare se înserează
câteva astabile.

6.2.2 CIRCUITE BASCULANTE ASTABILE CU PORŢI LOGICE

Deoarece etajele de ieşire ale porţilor logice integrate “ŞI-NU” şi

“SAU-NU” reprezintă nişte amplificatoare inversoare, ele pot fi utilizate la
confecţionarea circuitelor basculante astabile, analogice celor cu
tranzistoare bipolare. Circuitul unui astabil cu porţi logice este reprezentat
în figura 6.7.

Intrările porţilor sunt scurtcircuitate şi ele reprezintă nişte amplifi-

catoare inversoare. Ieşirea unei porţi este legată cu intrarea celeilalte prin
circuitele C1,R2 (C2,R1), care efectuează reacţia pozitivă. Diodele
248
VD1,VD2 reprezintă circuite de protecţie, deoarece tensiunea pe ele nu se
poate micşora sub UVD ≈ - 0,7V. În lipsa lor, la intrările porţilor logice, se
pot aplica tensiuni negative mari de la descărcarea condensatoarelor şi pot
deteriora circuitele logice.
Dacă R1 = R2; C1 = C2 VD1  VD2 şi DD1  DD2 astabilul se
numeşte simetric.
La cuplarea circuitului la sursa de alimentare ambele porţi logice
funcţionează în regim activ (de amplificare), însă, datorită imperfecţiunii
tehnologice, la una din porţi cresc mai puternic curenţii tranzistorului de
ieşire şi, datorită reacţiei pozitive încrucişate, se produce un proces de
creştere prin avalanşă, care se finalizează cu blocarea unei porţi şi
saturarea celei de–a doua. Prezicerea prealabilă este imposibilă.
Presupunem că se blochează DD1 şi intră în saturaţie DD2, ca rezultat la
ieşirea 1 nivel logic „1” (adică Uieş1), iar la ieşirea 2 nivel logic „0” (adică
Uieş0), prima stare de cvaziechilibru.
Formele de undă sunt prezentate
în figura 6.8. Din acest moment începe
încărcarea condensatorului C1 prin
circuitul +Ea – RieşDD1 – C2 – R2 - ,
C2 se descarcă prin circuitul  - VD1
– C2 – RieşDD2 - +Ea, Uc1 creşte, iar UR2
exponenţial se micşorează care
totodată se aplică la intrarea DD2.
Când Uc1 = UR2 = Uprag , DD2 se
basculează, la ieşirea sa semnalul se
schimbă prin salt de la „0” la „1”,
care, prin C2, se aplică la intrarea
circuitului DD1, care de asemenea se
basculează, deci la ieşirea sa „0”, a
doua stare de cvaziechilibru.
Din acest moment condensatorul
C1 se descarcă rapid prin circuitul  -
VD2 – C1 – RieşDD1 - +Ea, iar C2 se
încarcă prin circuitul +Ea – RieşDD2 – C2 – R1 - , tensiunea pe condensator
creşte, iar pe rezistor se micşorează exponenţial. La atingerea nivelului de
prag circuitul se basculează, în rest procesele se repetă. La ieşiri se obţin
impulsuri dreptunghiulare (tensiune rectangulară).
Durata impulsului poate fi determinată:

249
 1 o
U ieş−U ieş +U R 1
t i=C 2 ∙ ( R 1+ R ieş) ∙ ln
1
.
U prag

Durata pauzei poate fi determinată:

U 1ieş −U oieş+ U R 2
t pauz=C 1∙ ( R 2+ Rieş ) ∙ ln
1
,
U prag

unde UR1, UR2 – căderea de tensiune pe rezistoarele R1, R2;

UR1= I 0¿∙ R1; UR2 = I¿
0
∙ R2;
1
– rezistenţa de ieşire a circuitului, când la ieşire “1”.
Rieş
Dacă R1 = R2 = R ; C1 = C2 = C; în caz că R ≫ R1ieş , vom obţine:
1 o
U ieş −U ieş+ U R
t i=t pauz=R ∙ C ∙ ln ,
U prag

T = ti + tpauz = 2 ∙ ti,
1
f= .
t

Diodele VD1, VD2 sunt utilizate pentru descărcarea rapidă a

condensatorului încărcat când la ieşirea respectivă „0”. În cazul
microcircuitelor din seriile K155, 555, unde în circuitele de la intrări sunt
cuplate diode de protecţie a joncţiunilor tranzistorului multiemitor contra
impulsurilor „parazitare negative”, ele pot fi excluse.
În unele cazuri, dat fiind faptul că porţile logice sunt confecţionate în
aceleaşi procese tehnologice şi se află într-o capsulă comună, pot fi
identice şi, ca rezultat, la cuplarea la sursa de alimentare ambele se pot
stabili ori în „0” ori în „1”, deci autoamorsarea lipseşte. Pentru omiterea
acestui neajuns se folosesc astabile cu pornire sigură.
Circuit basculant astabil cu porţi logice, cu pornire sigură. Dacă
circuitul basculant funcţionează normal, atunci la una din ieşiri „1”, iar la
alta „0”, atunci la ieşirea DD3 „1”, iar la DD4 „0” şi, ca rezultat, intrarea
DD1 prin R1 cuplată la masă. Dacă admitem cazul că ambele circuite
logice sunt blocate, la ieşiri „1” (la intrări „0”), atunci la ieşirea DD3
„0”, iar la ieşirea DD4 „1” care se aplică la intrarea DD1, care se
basculează şi începe procesul de generare a impulsurilor. Circuitul unui
aşa basculant este reprezentat în figura 6.9.

250
 6.2.3 CIRCUIT BASCULANT ASTABIL CU
AMPLIFICATOR OPERAŢIONAL (AO)

Oscilatorul cu semnal rectangular cu AO reprezintă un oscilator de

relaxare, deoarece funcţionarea sa se bazează pe încărcarea şi descărcarea
unui condensator. Pe intrarea inversoare a AO se aplică tensiunea de pe
condensator, iar pe intrarea neinversoare se aplică o parte din semnalul de
ieşire, preluată prin rezistoarele R1 şi R2.
La aplicarea tensiunii de alimentare,
condensatorul nu se încarcă brusc, deci intrarea
inversoare se află la 0V. Din această cauză, la
ieşire apare nivelul Uieş.max, iar condensatorul
începe să se încarce prin R, tinzând către Udec.
Dacă presupunem că la ieşire tensiunea
este egală cu Uieş.max, atunci tensiunea la intrarea
inversoare, adică pe condensatorul C este
negativă, iar la intrarea neinversoare apare:
R1
+¿= ∙U .¿
R 1+ R 2 ieş .max
U

Tensiunea pe condensatorul C Uc = U
creşte, deoarece condensatorul se încarcă prin rezistorul R şi tensiunea pe

251
condensator tinde la Uieş.max. Când tensiunea Uc atinge valoarea Udec.
tensiunea la ieşire prin salt
trece în Uieş.min, din acest moment condensatorul începe reîncărcarea şi
tensiunea Uc tinde la Uieş.min, când Uc atinge valoarea Ucup. se produce
bascularea circuitului, la ieşire prin salt se stabileşte Uieş.max. În rest
procesele se repetă. Formele de undă care redau funcţionarea astabilului
sunt prezentate în figura 6.11. Tensiunea de ieşire are formă rectangulară.

Durata impulsurilor de ieşire poate fi determinată conform relaţiei:

(
t i=R ∙C ∙ ln 1+
2∙R1
R2
, )
Iar durata perioade se determină:

(
T =2 ∙t i=2 ∙ R ∙ C ∙ ln 1+
2∙ R 1
R2 ).

6.3 CIRCUITE BASCULANTE MONOSTABILE

6.3.1 CIRCUITE BASCULANTE MONOSTABILE

CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Circuit basculant monostabil cu legătură colector – bază. Circuitele

monostabile sunt utilizate pentru obţinerea unor impulsuri dreptunghiulare
singulare. Pentru aceasta astabilului trebuie creată o stare de echilibru,
adică monostabilul are o stare de cvaziechilibru şi una de echilibru.
Circuitul monostabilului are circuit de intrare şi funcţionează în regim de
„aşteptare”, adică la aplicarea impulsului exponenţial de intrare formează

252
un impuls dreptunghiular cu durată dependentă de valorile elementelor de
circuit. Schema unui astfel de circuit este redată în figura 6.12.
Funcţionarea: Starea iniţială a circuitului, când este cuplat la sursa
de alimentare, în lipsa impulsului de intrare, tranzistorul VT1 este blocat
datorită tensiunii de la
sursa de polarizare, iar
VT2 -în saturaţie, datorită
tensiunii aplicate în bază
de la +Ec prin Rb2. În acest
caz condensatorul C1 se
încărca prin circuitul +Ec –
Rc1 – C1 – JEVT2 - , cu
polaritatea ca pe schemă,
până la Ec (prima stare de
echilibru).
Pentru generarea
impulsului e necesar de
scos circuitul din regimul
de echilibru. Pentru
aceasta la baza tranzistorului VT1, prin condensatorul separator Cs, se
aplică un impuls pozitiv de pornire (figura 6.13). Tranzistorul VT1 trece
din blocare în activ, ca rezultat cresc curenţii tranzistorului, potenţialul
colectorului obţine variaţie negativă, care prin C1 se aplică în baza VT2,
tranzistorul VT2 trece din saturaţie
în activ, curenţii săi se micşorează,
iar potenţialul colectorului obţine
variaţie pozitivă, care prin R se
aplică în baza VT1, deblocându-l
mai puternic ş.a.m.d., se produce
un proces de basculare prin
avalanşă. Procesul se finalizează
cu saturaţia lui VT1 şi blocarea lui
VT2 (prima stare de
cvaziechilibru).
Din acest moment începe
descărcarea condensatorului C1
prin circuitul  - ecVT1 – C1 – Rb2
– (+Ec), aplicând „minusul” în
baza VT2, care se menţine blocat.
Condensatorul C1 se descarcă,
253
potenţialul bazei VT2 se micşorează şi când devine nul se produce un nou proces de
basculare prin avalanşă, care blochează tranzistorul VT1 şi trece în saturaţie
tranzistorul VT2. După încărcarea condensatorului C1 prin Rc1, circuitul se întoarce
în starea de
echilibru şi aşteaptă următorul impuls.
Durata impulsului din colectorul tranzistorului VT2 poate fi determinată:

ti  0,7 · C1 · Rb2.

Pentru accelerarea proceselor de tranziţie în circuit se foloseşte condensatorul

C, care şuntează rezistorul din circuitul de reacţie R.

Circuit basculant monostabil cu legătură pe emitoare. Circuitul

basculant monostabil cu tranzistoare bipolare, cu legătură pe emitoare este
redat în figura 6.14. Circuitul reprezintă un comutator cu tranzistoare în
care o legătură dintre etaje se efectuează cu ajutorul condensatorului C, iar
alta cu rezistorul comun din emitoare Re. În starea iniţială, circuitul cuplat
la sursa de alimentare, în lipsa semnalului de intrare, tranzistorul VT1
blocat, iar VT2 deblocat şi se află în regim de saturaţie, deoarece prin
rezistorul Re circulă curentul esenţial al bazei Ib2. Datorită curentului de
emitor al tranzistorului VT2, pe rezistorul comun Re apare cădere de
tensiune Ue = Ie2 ∙ Re, cu polaritatea indicată pe schemă, de la sursa Ec pe
braţul de jos al divizorului R1, R2 – căderea UR2. La îndeplinirea
condiţiei Ue > UR2 la baza VT1 se aplică potenţial mai negativ ca la
emitor, blocând tranzistorul. Condensatorul C brusc se încarcă până la
tensiunea Uc = Ec –Ue cu polaritatea ca pe schemă, prima stare de
echilibru.
Dacă din momentul t1,la
intrare se aplică un impuls
exponenţial pozitiv cu
amplitudine mai mare ca
tensiunea de pe baza VT1
(Uin > Ub1), atunci
tranzistorul VT1 trece din
blocare în activ, curenţii săi
încep să crească. Creşterea
curen-tului Ic1 provoacă
cădere adăugătoare de
tensiune pe Rc1, iar
potenţialul colecto-rului se
micşorează, adică obţine
254
variaţie negativă, care prin C se aplică în baza VT2. Tranzistorul VT2 iese
din saturaţie şi trece în activ, curenţii săi se micşorează, micşorând căderea
pe Re, deblocând mai puternic tranzistorul VT1 ş.a.m.d., proces de
basculare prin avalanşă, care se finalizează cu saturaţia lui VT1 şi blocarea
lui VT2, prima stare de cvaziechilibru.
Din acest moment condensatorul C se reîncarcă prin circuitul +Ec –
Rb – C – ceVT1 – Re – , aplicând tensiunea sa la baza VT2, care se
menţine blocat. Tensiunea pe condensator se micşorează exponenţial şi, la
atingerea valorii zero, circuitul se basculează, revenind la starea iniţială şi
aşteaptă următorul impuls (formele de undă vezi figura 6.13).

6.3.2 CIRCUITE BASCULANTE MONOSTABILE

CU PORŢI LOGICE
Circuit basculant monostabil cu două porţi logice. În figura 6.15
este reprezentat circuitul monostabilului cu 2 porţi logice, iar în figura 6.16
sunt redate formele de undă ale funcţionării acestui circuit.
În starea iniţială DD1 blocat la
prima ieşire unitatea logică „1” datorită
faptului că R are valoare mică şi pune
intrarea primei porţi la masă, căderea de
tensiune pe R UR = I oieş· R care este mai
mică ca tensiunea de prag. Datorită
faptului că la intrarea circuitului este un
nivel logic înalt „1”, la ieşirea porţii a
doua - nivel logic nul „0”, prima stare
de echilibru.
La aplicarea unui impuls negativ
(o întrerupere pe o durată scurtă de
timp a tensiunii de intrare), momentul
t1, poarta DD2 basculează, adică la
ieşirea sa se stabileşte nivelul logic „1”. Apariţia unui salt de tensiune
U ieş – Uieş0 = Ulog, care se transmite prin condensatorul C la intrarea 1
1

DD1, produce bascularea porţii DD1. La ieşirea primei porţi se stabileşte

nivelul zero logic „0”. În primul moment de timp t1 toată tensiunea se
aplică pe R şi la intrarea DD1, iar tensiunea pe condensator este nulă,
prima stare de cvasiechilibru.
Din acest moment condensatorul C se încarcă exponenţial, adică
tensiunea Uc creşte, iar UR se micşorează. Viteza proceselor de tranziţie
depinde de constanta de timp τ = RC. Monostabilul se află într-o stare
255
cvasistabilă. În momentul t2 când Uin1 atinge nivelul de prag se produce
bascularea circuitului adică, el îşi revine la starea iniţială şi
aşteaptă următorul impuls.

Durata impulsului de la ieşire poate fi determinată conform relaţiei:

1 o
U ieş−U ieş +U R
t i=R ∙C ∙ ln ,
U prag

unde R, C – elementele de formare a impulsurilor din circuitul

monostabilului;
U ieş – nivelul logic „1” de la ieşirea porţii logice;
1

U ieş – nivelul logic „0” de la ieşirea porţii logice;

o

UR – căderea de tensiune pe rezistorul R;

U prag – nivelul de prag de la intrarea porţii logice.

Circuit basculant monostabil cu trei porţi logice. Circuitul monostabil cu trei

porţi logice şi formele de undă ale funcţionării lui sunt reprezentate în figurile 6.17 şi
6.18.

256
 Dacă la intrarea circuitului monostabil lipseşte impulsul de intrare, atunci
porţile DD1 şi DD3 sunt blocate iar, DD2 - în saturaţie. Saturaţia lui DD2 se
datoreşte faptului că la ambele intrări nivel logic „1”.
Această stare poate fi păstrată un timp îndelungat, prima stare de echilibru.
La aplicarea unui impuls exponenţial pozitiv la intrare, poarta DD1 basculează
şi la ieşirea sa se stabileşte nivelul logic nul
„0”, care trece în starea „1”, ieşirea 1 a
monostabilului. Nivelul înalt de la ieşirea 1
se aplică prin circuitul C-R la intrarea
porţii DD3 care se basculează şi la ieşirea sa
se stabileşte „0” (prima stare de
cvaziechilibru). În primul moment de timp
toată tensiunea se aplică pe rezistor şi la
intrarea DD3, iar pe condensatorul C
tensiunea este nulă. Din acest moment
condensatorul începe să se încarce Uc
exponenţial creşte, iar pe rezistor se
micşorează. Când Uc = Uin DD3 atinge
nivelul de prag circuitul se basculează,
adică îşi revine la

257
starea iniţială şi aşteaptă următorul impuls. Durata impulsului format poate
fi determinat conform relaţiei:
U 1ieş−U oieş +U R
t i=C 1 ∙ ( R+ r ieş ) ∙ ln .
U parag

6.3.3 CIRCUIT BASCULANT MONOSTABIL CU

AMPLIFICATOR OPERAŢIONAL (AO)

Spre deosebire de circuitul basculant astabil cu AO la monostabil

condensatorul C este şuntat cu dioda VD şi există circuitul de intrare prin
condensatorul Cs. Circuitul monostabilului cu AO este reprezentat în figura
6.19.
Dacă presupunem că în starea
iniţială, în lipsa semnalului de intrare, la
ieşirea circuitului se stabileşte starea
Uieş.min, atunci acest nivel prin rezistorul
R se aplică pe condensatorul C şi la
intrarea inversoare a AO. Datorită diodei
VD, cu joncţiunea polarizată direct,
tensiunea pe condensator atinge nivelul
de – 0,7V, (dacă la ieşire se stabileşte
alt nivel, atunci datorită reacţiei
pozitive se produce un proces de bruscă
basculare care eficient stabileşte starea
Uieş.min). Tensiunea de ieşire prin
divizorul de reacţie pozitivă R1 şi R2 se aplică la intrarea neinversoare care
menţine circuitul eficient în starea dată. Tensiunea de la intrarea
neinversoare poate fi determinată conform relaţiei:
R1
+¿= ∙U .¿
R 1+ R 2 ieş .min
U¿

Prima stare de echilibru.

Dacă din momentul t1 la intrare se aplică un impuls exponenţial
pozitiv cu amplitudine mai mare ca U +¿¿ ¿, atunci circuitul trece prin salt în
starea opusă, adică la ieşire se stabileşte Uieş.max, care, prin divizorul R1, R2,
se aplică la intrarea neinversoare, atunci:
R1
+¿= ∙U ¿
R 1+ R 2 ieş .max ,
U¿
258
care menţine circuitul în starea dată, prima stare de cvaziechilibru.
Totodată tensiunea de la ieşire prin
circuitul RC se aplică şi la intrarea
inversoare a AO. În acest caz dioda este
blocată (joncţiunea polarizată indirect) şi,
în primul moment de timp, toată tensiunea
este aplicată pe rezistorul R, iar UC = 0.
Din acest moment începe încărcarea
condensatorului şi tensiunea sa
exponenţial creşte (vezi figura 6.20). La
atingerea nivelului de decuplare,
momentul t2, circuitul se basculează, deci
îşi revine la starea iniţială. Tensiunea pe
condensator exponenţial se micşorează
până la nivelul de –0,7V în durata de
restabilire trest. În rest circuitul trece în
regim de aşteptarea a următorului impuls
de intrare. Următorul impuls de intrare
poate fi aplicat numai după durata de restabilire.
Durata impulsului format la ieşire poate fi determinată conform
relaţiei:

t i=R ∙C ∙ ln 1+ ( R1
R2 )
,

iar durata de restabilire se determină conform relaţiei:

(
t rest ≅ R ∙ C ∙ ln 1+
R1
R1+ R 2 )
.

Deci cu ajutorul circuitului basculant monostabil se poate de format

un impuls singular bipolar, durata căruia depinde de elementele RC din
circuitul monostabilului.

259