Politica externă a României 1878-1914.

Formarea sistemului
colonial mondial sec.XVII- încep. sec XX
Exercițiul 1
Scopurile politicii externe a României în perioada 1878-1914
1. Obţinerea independenţei de stat;
2. Reglementatarea succesiunei la tron şi acordarea titlului de rege lui Carol I;
3. Căutarea de către Romănia a uni stat aliat puternic, păstrarea integrității
teritoriale.
4. Declararea neutralității sale.
Acțiuni de realizare a scopurilor
1. Războiul de Independență al României;
2. Mai multe vizite în Germania ale domnitorului şi ale lui I.C. Brătianu s-au
reglementat succesiunea la tron şi acordarea titlului de rege lui Carol I.
România devenind regat din 1881.
3. Aderarea României la Tripla Alianță.

Exercițiul 2
Factorii ce au determinat România de a adera la Tripla Alianță:
1. Starea de izolare politică;
2. Problema Dunării;
3. Posibila înțelegere între Viena și Petersburg pe seama ei.

Exercițiul 3
Rolul României în războaiele balcanice:
După noua ordine europeană stabilită în urma congresului de pace de la Berlin,
România devine un stat important în Balcani, în condițiile descompunerii Imperiului
Otoman care nu mai putea ține în frâu tendințele naționaliste ale statelor subjugate.
Astfel, România este un garant al menținerii status-quo-ului în această regiune
denumită „butoiul cu pulbere al Europei”, având și avantajul de a fi cea mai puternică
țară dintre cele mici.
 Exercițiul 4
Specificul de formare a sistemului colonial mondial în cele doua perioade:
I. Prima perioadă
 Creșterea demografică;
 Pauperizarea unei părtți a populației rurale;
 Acapararea de teritorii;
 Necesitatea de materie primă mai eftină și ami variată;
 Căutarea unor noi pieți de desfacere;
II. A doua perioadă
 Expansiune teritorială a coloniilor;
 Reâmpărțirea teritorială a coloniilor;

Exercițiul 5
Consecințe pozitive/ negative a formării sistemului colonial
Consecințe negative:
 Numeroase pierderi umane;
 Multe populații au fost destrămate;
 Triburi întregi au fost exterminate sau strâmtorate în rezervații.
 Imense pământuri au fost plantate cu monoculturi care îi interesau pe
capitaliștii din metropolă.
Consecințe pozitive:
 Construirea căilor ferate a porturilor și se deschideau minonstruite e.
 Formarea burgheziei autohtone care colabora cu autoritățile coloniale.
 Tinerii erau educați în școli construite după mudelul european sau plecau în
instituțiile de învățământ din metropolă.
 Exercițiul 6
Forme de dependență colonială:
1. Administrație directă:
Instituirea în coloni a unei administraţii monocolore, fără a recurge la
concursul indigenilor. Un şir de colonii erau conduse de guvernatori generali
subordonaţi direct Ministerului Coloniile, cu o administraţie rigidă, ce se
conducea doar de legislaţia franceză. Africa Occidentală Franceză şi Africa
Ecuatorială Franceză erau divizate în mici unităţi administraţie, având în frunte
câte un guvernator. Coloniile mai mici aveau adunări eligibile, alese de origine
franceză care votau bugetul.
2. Protectoratul:
O formă a dependenții politcii și economice din Africa și Asia față de marele
puteri europene. Metropola, îşi impune controlulul asupra politicii interne şi
externe a statului care acceptă prodtectoratul. Administraţia locală era alcătuită
din şefii de triburi, iar reprezentanţii populaţiei autohtone erau admişi în sfera
comerţului intermediar. in multe cazuri protectaratul a constituit o etapă
intremediară care a anticipat şi a pregătit anexarea ulterioară a ţărilor care-1
acceptase. in teritoriile aflate sub protectorat francez a fost decretat principiul
suveranităţii indigene, care, în realitate nu era respectat. in fiecare din aceste
ţări Parisul delega câte un „rezident general" francez, care supraveghea politica
externă şi internă, precum şi conducea autoritar treburile ţării, fără să respecte
drepturile autonome ale acesteia.Coloniile Marii Britanii erau administratew de
un guvernator şi funcţionari englezi, în conformitate cu legile britanice