1.

Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

SI.1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, precum şi conversia acesteia în

alte forme de energie (mecanică, termică, radiantă/luminoasă etc.), se realizează cu
ajutorul circuitelor electrice şi magnetice, suportul material pentru îndeplinirea acestor
funcţii.

Un circuit electric este un ansamblu de generatoare (surse) şi receptoare

(consumatori), interconectate prin medii conductoare în care se stabileşte un curent
electric (o mişcare ordonată a sarcinilor electrice) .
Elementele de circuit. Două tipuri de elemente fac parte din structura circuitelor
electrice: generatoarele şi receptoarele.

1. Un Generator (o sursă) produce energie electrică prin conversia altor forme

de energie: mecanică, chimică, luminoasă (radiantă), termică, piezoelectrică
etc.; este un element activ de circuit fiind sediul unei tensiuni electromotoare
(t.e.m.).
Poate avea caracter de:
a)- sursă de tensiune – ideal, furnizează la borne tensiune constantă, sau
b)- sursă de curent – ideal, livrează la borne curent de valoare
constantă.

u
i
U2
+ PSC  
e=E0
-
u u=E0 ( R  0)
Nu se admite punerea
i
in scurtcircu it
U2 ri i
PGOL   i0 u
( R  ) E +
0 u=E0 -ri i E0
-

Fig. 1.1. Sursa de tensiune ideală Fig. 1.3.Sursă de tensiune reală

i=I0-gi u
i PGOL  ( R  ) I 2   i
+ i
i=I0 u i=I0 Nu poate functiona
- I0 gi u I0
in gol
u PSC  ( R  0) I 2  0
u
Fig. 1.4. Sursa de curent reală
Fig. 1.2. Sursa de curent ideală
!!!+-
 1.Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

Generatorul ideal de tensiune (Fig. 1.1) este un element activ de circuit a cărui
tensiune
la borne, u nu depinde de intensitatea curentului livrat. Generatorul ideal de curent
(Fig.1.2) este un element activ de circuit care debitează un curent, i de intensitate
independentă de căderea de tensiunea la borne. În realitate generatoarele de tensiune şi
de curent au o rezistenţă, ri şi o inductivitate interioare nenule. Ţinând cont de
rezistenţa (respectiv conductanţa) interioară nenulă, schema unui generator real de
tensiune, respectiv de curent este redată în Fig.1.3, Fig.1.4.

T.e.m. sunt generate de un câmp electric străin (exterior) care poate fi:
- câmp electric imprimat, E i
- electrochimic (baterii de acumulatori, pile galvanice)
- fotovoltaic (celule solare),
- termoelectric (termocuple) etc. sau
- câmp electric indus, E s (solenoidal), prin fenomenele de
inducţie electromagnetică statică mutuală, E s  M (în transformatoare), sau
inducţie electromagnetică dinamică, E s  dinam ( în maşini electrice
generatoare ).

2. Receptoarele (consumatorii), au rolul de a absorbi energia electromagnetică

de la surse şi de a o converti în alte forme de energie utilă (mecanică, termică,
luminoasă etc.); conţin elemente de circuit caracterizate de parametrii
rezistenţă, R, inductivitate, L , capacitate, C;
sunt de două categorii :
- receptoare pasive - lipsite de t.e.m.; conţin elemente de circuit care pot fi:
- elemente pasive disipative (rezistorul de rezistenţă R [ Ω]), sau
- elemente pasive conservative (bobina de inductivitate L [H] şi
condensatorul de capacitate C [ F] , ideale)
- receptoare active – receptoare care conţin şi t.e.m., pe lângă elementele de
circuit de parametri, R,L,C, de exemplu : un motor de c.c., un motor de c.a.
sincron cu excitaţie, sau o baterie de acumulatori in regim de încărcare, Fig.1.5.

ia i
+ + Fig.1.5. Receptoare ative ( conţin t.e.m.):

Ra R in tern ă a) Circuitul de indus al unui motor de c.c.;

ua u b) Baterie electrochimică (acumulator) în
+ +
Ea - E regim de încărcare.
-
- -
a) b)

Curentul electric – o deplasare dirijată, ordonată, a particulelor cu sarcină electrică;

- curentul de conducţie - deplasarea particulelor cu sarcină electrică liberă în medii
conductoare:
- curent de conducţie electronică - în medii conductoare de speţa I,
(metalele şi aliajele lor, cărbunele etc.,în care purtătorii de sarcină sunt
electronii liberi)
1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

- curent de conducţie ionică - în medii conductoare de speţa II (electroliţii,

în care purtătorii de sarcină sunt ionii liberi) ;
- curentul de deplasare: - orientarea succesivă a dipolilor electrici din medii
dielectrice polarizate, supuse unui câmp electrostatic variabil (de ex. în
condensatoare) ;
- curentul de convecţie - deplasarea sarcinilor aflate pe corpuri microscopice în
mişcare (ex. particule de praf electrizate în mişcare).

Semnalele dintr-un circuit electric sau magnetic constituie mărimile de stare

electrocinetică sau magnetică ce caracterizează regimul de funcţionare al circuitului.
Pot fi: t.e.m., tensiuni, curenţi, fluxuri magnetice etc. Funcţie de modul de producere
se disting două categorii de semnale:
- semnalele excitaţie - sunt furnizate de elementele de circuit generatoare care
posedă t.e.m.(surse de alimentare); pot fi e, u, i .
- semnalele răspuns - apar în prezenţa unui semnal excitaţie (circuitul este excitat) :
- curenţii care circulă prin ramurile de circuit şi
- căderile de tensiune care se stabilesc la bornele ramurilor de circuit .

Formele de variaţie în timp a semnalelor de excitaţie sunt diferite, variate şi se

încadrează în două categorii :
- semnale neperiodice: semnalul constant (regimul staţionar de c.c.), a),
semnalul treaptă, b), semnalul impuls (Dirac), c), semnalul exponenţial, d) etc;
- semnale periodice: - pulsatorii, e), sau bipolare, d) (care includ semnalele
alternative, respectiv pe cele sinusoidale, g));
- amortizate, i), sau neamortizate, h).

Ucc u treapta
u u Dirac

t t1 t t1 t t
a) b) c) d)

t t t
T T T

e) f) g)

t t

h) i)
Fig.1.6. Forme de undă ale unor semnale electrice
 1.Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

A rezolva (a analiza) un circuit presupune a determina semnalele răspuns, (curenţii

prin ramuri, tensiunile la bornele ramurilor) şi puterile vehiculate (produse sau
consumate) pe ramuri atunci când se cunosc:
- structura topologică a circuitului (configuraţia, numărul de ramuri şi de
noduri),
- parametrii elementelor pasive de circuit şi parametrii interni ai surselor
(rezistenţe, inductivităţi, capacităţi),
- semnalele de excitaţie ale surselor (de ex. t.e.m. ale surselor de tensiune).

Răspunsul reprezintă un set al funcţiilor de timp (curenţi, tensiuni etc.) obţinute prin
integrarea sistemului de ecuaţii integro-diferenţiale, scrise cu ajutorul legilor şi
teoremelor ce guvernează circuitele electrice, şi care constituie modelul matematic
utilizat pentru circuitul studiat.

Răspunsul tranzitoriu - setul funcţiilor de timp reprezentând soluţia generală a

sistemului de ecuaţi inegro-diferenţialei, soluţia de regim tranzitoriu.

Răspunsul permanent - limita răspunsului tranzitoriu pentru t    ; setul de funcţii

ce caracterizează regimul permanent care este regimul de lungă durată al circuitului
electric.

Un regim tranzitoriu poate fi considerat regimul variabil, de scurtă durată, prin care se
face trecerea de la un regim permanent la un alt regim permanent (exemplu: trecerea
de la un regim de c.c., sau periodic sinusoidal, la alt regim tot de c.c., respectiv
periodic sinusoidal, sau regimurile de pornire, oprire etc.)

In cadrul regimurilor permanente de funcţionare se disting:

a) regimul staţionar (de curent continuu, c.c.), caracterizat prin semnale
constante în timp;
b) regimul nestaţionar (variabil), caracterizat prin semnale care variază în
timp. Dacă semnalele caracteristice circuitului sunt lent variabile în timp (de exemplu,
la frecvenţe joase), astfel încât radiaţia câmpului electromagnetic devine neglijabilă, se
stabileşte un regim cvasistaţionar (exemplu: regimul periodic sinusoidal, specific
circuitelor de curent alternativ de frecvenţă industrială de 50 Hz în care nu se produc
curenţi de deplasare în medii dielectrice din afara circuitului); regimul nestaţionar
propriu-zis este caracterizat prin producerea undelor electromagnetice .

Starea electrocinetică este starea mediilor conductoare parcurse de curenţi de

conducţie şi poate fi pusă în evidenţă prin efectele caracteristice care o însoţesc.

Efectele curentului electric sunt de natură:

a) mecanică: asupra conductoarelor parcurse de curent, la introducerea lor într-un
câmp magnetic, se exercită forţe sau cupluri mecanice; (f. Lorentz, f. Laplace, f.
Ampere).
b) termică: starea electrocinetică este totdeauna însoţită de degajare termică,
efect Joule-Lenz (fac excepţie mediile supraconductoare);
c) optică: emisie de lumină directă (descărcări electrice în gaze rarefiate, LED-uri )
sau ca urmare a încălzirii conductoarelor (lămpi electrice cu incandescenţă);
1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

d) chimică: reacţii specifice fenomenului de electroliză;

e) magnetică: conductoarele parcurse de curent produc în jurul lor un câmp magnetic
propriu;
f) electrică: sarcina electrică a conductoarelor poate varia .

Clasificarea circuitelor electrice

1. după ponderea parametrilor în schema echivalentă :
- cu elemente ideale: R, L, C,
- cu elemente reale
Rezistorul ideal este un element pasiv, disipativ de energie electrică, al cărui
parametru numit rezistenţă (R) este definit de legea lui Ohm (unitatea de măsură se
numeşte Ohm,). Simbolul grafic pentru rezistorul ideal este reprezentat în
Fig.1.7a. În cazul rezistoarelor reale bobinate (Fig. 1.7b), într-o schemă electrică
echivalentă se iau în consideraţie, în afară de rezistenţa R, o inductivitate (L) şi o
capacitate (C) dintre spire (Fig. 1.7b) care sunt parametri paraziţi.
R R L

a) b)
Fig.1.7. a) Rezistor ideal; b) Schemă echivalentă pentru resistor real.
Bobina ideală este un element pasiv, nedisipativ, care acumulează energie în
câmpul său magnetic. Parametrul specific al bobinei se numeşte inductivitate
proprie sau inductanţă proprie, L. Unitatea de măsură pentru inductanţă se numeşte
Henry, H. Simbolul grafic pentru bobina ideală este reprezentat în Fig.1.8a. În
cazul bobinelor reale se iau în consideraţie parametrii paraziţi rezistenţă şi
capacitate sau numai inductanţa şi rezistenţa înfăşurării (Fig.1.8c prezintă schema
echivalentă L-R’ serie, respectiv L-R” paralel).
L L
L R
L R

a) b) c)
Fig.1.8. a) Bobină ideală; b) şi c) Scheme echivalente serie, respectiv paralel
pentru bobină reală cu pierderi active.

Condensatorul ideal este un element pasiv nedisipativ, capabil să acumuleze

energie în câmpul său electric. Parametrul condensatorului este capacitatea
electrică, C. Unitatea de măsură se numeşte Farad, F. Simbolul grafic pentru
condensatoare ideale este reprezentat în Fig.1.9a, iar pentru condensatoare reale se
ţine seama şi de rezistenţa echivalentă pierderilor în dielectric, R’ sau R” (Fig.
1.9.b,c).
 1.Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

C
C C R
R

a) b) c)
Fig1.9. a) Condensator ideal; b) şi c) Scheme echivalente pentru condensator real,
cu pierderi active

2. după variaţia în timp a parametrilor elementele de circuit pot fi:

- liniare: parametrii lor (de exemplu, rezisten]ele) nu depind nici de valorile
semnalelor u sau i şi nici de timp;caracteristica VA, i=f(u) este liniară, Fig.1.10;
- neliniare: parametrii lor depind de valorile semnalelor u sau i, Fig.1.11;
- parametrice: parametrii lor variază în timp datorită unui factor exterior
(temperatură., deplasare etc) Fig.1.12.
i i(A) i T3, R3 =ct.
1,4 b(C)
1,2 T2, R2 =ct.
1,0 a(Wf) T1, R1 =ct.
0,8
0,6
0,4
0,2
u
u 40 80 120160200240 280 320 (V) u
Fig.1.10. Fig.1.11 Fig.1.12
Caracteristica VA a Caracteristica VA neliniară a Caracteristica VA a unui
unui receptor liniar unui bec cu filament de receptor parametric:
wolfram (a), şi a unui bec cu termorezistenţă dependentă de
filament de cărbune (b) temperatură, R = f(T).

3. după localizarea sau distribuţia parametrilor:

- cu parametri concentraţi; la care parametrii sunt localizaţi în anumite puncte
ale circuitelor;
- cu parametri distribuiţi; la care cel pu]in unul din parametrii circuitului este
repartizat după o anumită lege (de exemplu: uniform distribuit, ca în cazul
rezistenţei unei linii lungi de transport a energiei electrice); sunt caracterizaţi prin
paramerii lineici Rl  Ω/km  , Ll  H/km  , Cl  F/km .
4. după proporţia dimensiunilor conductoarelor:
- cu conductoare filiforme: dimensiunea secţiunii transversale este
neglijabilă.în raport cu lungimea,
- cu conductoare masive: în caz contrar; efectul pelicular nu se mai poate
neglija.
5. după regimul permanent de funcţionare:
- în regim permanent staţionar (regim de c.c.)
- în regim permanent cvasistaţionar (de c.a. sinusoidal de frecvenţă
industrială, 50Hz)
- în regim tranzitoriu.
6. în raport cu sursele:
- circuite active
1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

- circuite pasive
7. după legătura cu exteriorul :
- izolate
- neizolate : dipoli (două borne de acces cu exteriorul), cuadripoli
(4 borne de acces cu exteriorul) etc.
8. în funcţie de structură :
- neramificate
- ramificate (reţele).