40. Marimi si relatii de baza in studiul electromagnetilor.

Circuitul electric al electromagneţilor se referǎ desigur la circuitul bobinei acestora,

care este o bobinǎ realǎ (cu rezistenţǎ de „pierderi”), cǎreia i se poate ataşa o
schemǎ echivalentǎ serie sau derivaţie, cum se aratǎ în Fig. II-4.


L
Fig. II-4 : Scheme echivalente pentru circuitul electric al electromagneţilor i
( Ni )
N
 ( ) N( )   N2 N2 k
L( )     
i i i    Fe 2   a
 Fe
o S  Fe S
-Curba tipicǎ de variaţie a inductanţei L a bobinei unui electromagnet în raport cu
întrefierul δ, este de forma prezentatǎ în Fig. II-5.

Fig. II-5 : Dependenţa inductanţei bobinei de întrefier la electromagneţi

• Dependenta inductantei de intrefier
N 2 o  Fe S a  1   o k
k L( ) 
 Fe
Fe
2 2  a

• Ecuaţia care descrie comportarea electricǎ a circuitului bobinei unui electromagnet:

di
Lo  Ri  u (t )
dt pentru poziţia de întrefier iniţial (maxim)
di
L1  Ri  u (t )
dt pentru poziţia de întrefier final (minim)
 d ( )
 Ri  u (t )
dt pe durata mişcǎrii armǎturii mobile
di dL( )
L( ) i  Ri  u (t )
dt dt
di dL( ) d
L( )  i   Ri  u (t )
dt d dt forma echivalentǎ ce evidentiaza viteza de miscare a
armaturii mobile, v
d
v
dt
• Circuitul magnetic al electromagneţilor, este un ansamblu de materiale
feromagnetice, care asigurǎ trecerea fluxului magnetic cǎtre zona activǎ a
întrefierului de lucru, pe seama solenaţiei proprii bobinei, ale cǎrei spire sunt
parcurse de curentul „i”.
• Practic bobina electromagneţilor este deci un element dual, care intervine prin
parametrii R şi L(δ) în circuitul electric de alimentare, respectiv prin solenaţia
produsǎ, în circuitul magnetic de cele „N” spire, F = Ni.
• Calculul circuitelor magnetice are la bazǎ analogia electric-magnetic, care face sǎ
corespundǎ fluxul magnetic - curentului I, reluctanţa magneticǎ - rezistenţei R şi
respectiv solenaţia F - tensiunii electromotoare E.

  B  S [WB]

• Legea lui Ohm pentru circuite magnetice:

  dx
  
1
U m     [A] µS 0 µ( x)  S ( x) 

• In cazul circuitelor magnetice ramificate se folosesc teoremele lui Kirchhoff pentru

circuite magnetice, care se enunţǎ astfel:
• suma algebricǎ a fluxurilor magnetice , incidente unui nod de circuit magnetic, este
nulǎ, ce reprezintǎ prima teoremǎ a lui Kirchhoff pentru circuite magnetice:
n


i 1
i 0

• suma algebricǎ a cǎderilor de tensiune magneticǎ, i  i , ce intervin pe ramurile

unui ochi al unui circuit magnetic ramificat, este egalǎ cu suma algebricǎ a
solenaţiilor , surselor care intervin pe acele ramuri
 o p

     F
i 1
i i
j 1
j

• Schema magneticǎ echivalentǎ pentru un electromagnet

• Ipotezele pentru calculul miezului electromagnetilor

-considerarea parametrilor circuitului magnetic ca fiind concentraţi (deşi aceştia sunt

de fapt uniform distribuiţi),
-neglijarea fluxurilor magnetice de dispersie (deşi dispersia magneticǎ este de fapt
importantǎ, în condiţiile în care gradul de comutaţie magneticǎ este de doar 1000-
100000
-considerarea solenaţiei concentrate, F , desi fizic este uniform distribuitǎ, pe coloana
pe care este amplasatǎ bobina
• Punct optim de funcţionare pentru un circuit magnetic neramificat
Se considerǎ un electromagnet de c.c. cu miez de tip U-I, prevǎzut cu o bobinǎ de
tensiune care produce o solenaţie F,

2  
Wmagn 
2  µo  S

energia câmpului magnetic, Wmagnδ, este localizatǎ în principal la nivelul

întrefierului de lucru, δ , aceasta fiind proporţionalǎ cu produsul   
2

Valorile maxime ale energiei magnetice presupun ca derivata acesui produs sa fie
nulǎ
dWmagn
0
d
• Ansamblul mecanic al electromagneţilor cuprinde armǎtura mobilǎ a acestora, ca şi
toate elementele ataşate acesteia, considerându-le şi pe cele cu rol de susţinere sau
de ghidare a mişcǎrii sale univoce.
• Pentru evaluarea stǎrii de mişcare la nivelul armǎturii mobile a unui electromagnet,
se impune definirea acţiunilor mecanice utile (forţe sau cupluri de atracţie), ca şi a
acţiunilor mecanice rezistente, care se opun mişcǎrii, (frecǎri, mase în mişcare,
resorturi antagoniste etc.).

41. Forţa de atracţie la electromagneţii de curent continuu. Factori de influenţǎ

• Forţa de atracţie dintre douǎ piese polare de suprafaţǎ S prin care se închid linii de
câmp magnetic de inducţie magneticǎ va fi:
B2  S 2
F 
2  µo 2  µo  S   B S

42. Forţa de atracţie la electromagneţii de curent alternativ

Curentul ce parcurge spirele bobinei electromagnetului variaza armonic în timp
1 µS 1
F (t )  ( NI ) 2 o2  k1*  I 2  sin 2 t  k1*  I 2 (1  cos 2t )
i(t )  I sin t 2  2
la fel ca şi inducţia magneticǎ sau fluxul magnetic din miez
B 2 ( t )  S B 2  S  sin 2 t B 2  S
F( t )    (1  cos 2t )
B(t )  B sin t 2  µo 2  µo 4  µo
  2 (t)  2  sin 2 t 2
F( t )    (1  cos 2t )
(t )    sin t 2  µo  S 2  µo  S 4  µo  S
• Expresia forţei de atracţie pentru electromagneţii de curent alternativ, pune în
evidenţǎ o valoare medie, Fmed, egalǎ practic cu componenta oscilantǎ a forţei lor
de atracţie, Fosc, care sunt definite de relaţiile:
1 B2  S 2
Fmed  Fosc  k1*  I 2  
2 4  µo 4  µo  S Fmin  Fmed  Fosc  0
Tinând seama de faptul cǎ funcţionarea unui dispozitiv electromagnetic presupune
dezvoltarea unor forţe active cu valori superioare forţelor rezistente, rezultǎ faptul cǎ
existǎ intervale de timp în care armǎtura mobilǎ are tendinţa de a se desprinde de
piesele fixe ale miezului feromagnetic, dupǎ care va fi din nou atrasǎ de miez,
putându-se manifesta deci vibraţii ale armǎturii mobile a electromagneţilor de curent
alternativ, de frecvenţǎ audio, dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului
bobinei.
• Curentul ce parcurge spirele bobinei unui electromagnet de c.a. are valoarea
U U U U
I    (  a)
Z R    L ( )   L( )   k
2 2 2

pentru asemenea electromagneţi L( )  R

valorile curentului I, fiind practic proporţionale cu întrefierul δ
Forţa de atracţie F(t), pentru un electromagnet monofazat de tip U-I de curent
alternativ, are valori care depind de pǎtratul solenaţiei, dar şi de pǎtratul întrefierului
1 µ S 1 U 2 (  a) 2
F (t )  ( NI ) 2  o 2  N 2  µo  S  2 2 
2  2  k 2
caracteristica electromecanicǎ F(δ) în c.a. este mai puţin cǎzǎtoare decât în cazul
acelorasi electromagneţi la functionarea înc.c.
Comparând caracteristica Fcc(δ) corespunzǎtoare funcţionǎrii în cc, pentru un
electromagnet de tip U-I de exemplu, cu caracteristica Fca(δ) corespunzǎtoare
aceluiaşi electromagnet la funcţionarea în ca,(pentru valorile medii ale forţei), se
constatǎ cǎ la alimentarea circuitului bobinei în curent alternativ funcţionarea poate
decurge la valori mai mari ale întrefierului, pentru o forţǎ rezistentǎ FR datǎ, deşi
forţa portantǎ în curent alternativ este doar jumǎtate din aloarea acesteia la
funcţionarea în curent continuu, în condiţiile în care bobina realizeazǎ aceeaşi
solenaţie
43. Problema vibraţiei armǎturii mobile la electromagneţii de c.a
Problema vibraţiei armǎturii mobile se pune diferit pentru electromagneţii monofazaţi
faţǎ de electromagneţii trifazaţi de curent alternativ.
monofazaţi, cu frecvenţa dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului
bobinei.
-Forţa de atracţie care acţioneazǎ asupra armǎturii mobile a electromagneţilor
monofazaţi de curent alternativ este variabilǎ în timp, astfel încât evidenţiazǎ
intervale foarte scurte de timp în care aceasta este mai micǎ decât forţa rezistentǎ,
ceea ce conduce la tendinţa de desprindere a armǎturii mobile, urmatǎ imediat de
reatragerea acesteia, fǎcând posibile vibraţii ale armǎturii mobile a electromagneţilor
monofazaţi, cu frecvenţa dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului
bobinei.

Fig. II-25 : Cu privire la eliminarea vibraţiilor armǎturii mobile a electromagneţilor de

c.a.

✓ Posibilitati de eliminare a vibratiilor

Cea mai simplǎ soluţie pentru a obţine acţiunea localǎ, în zona pieselor polare, a
douǎ fluxuri magnetice defazate, apeleazǎ la spire în scurtcircuit (sau spire ecran),
 care, aşa cum sugereazǎ denumirea lor, ecraneazǎ parţial piesele polare şi asigurǎ
eliminarea vibraţiilor armǎturii mobile, pentru electromagneţi realizaţi cu un singur
circuit magnetic, cu o singurǎ bobinǎ şi cu o singurǎ sursǎ de alimentare a acesteia,
soluţie care este preferatǎ, şi unanim acceptatǎ, de producǎtorii de electromagneţi
din întreaga lume.

Fig. II-26 : Posibilitǎţi de eliminare a vibraţiilor pentru electromagneţii monofazaţi

44. Relatii de baza in functionarea lamelei bimetal dreptunghiulare.

Bimetalele sunt ansambluri de douǎ metale cu coeficienţi de dilatare diferiţi, prinse
intim între ele (prin sudare), astfel încât prin încǎlzire, la capǎtul lor liber, acestea
realizeazǎ o deplasare (liniarǎ sau unghiularǎ), odatǎ cu apariţia unor forţe sau
cupluri mecanice
Acestea se pot concretiza în producerea unui lucru mecanic la capatul liber al lamelei
bimetal
Dacǎ se considerǎ un ansamblu de douǎ asemenea lamele bimetal, de secţiune
transversalǎ dreptunghiularǎ, cu coeficienţii de dilatare α1 şi α2
(α2 > α1), având lungimea iniţialǎ lo, în cazul încǎlzirii acestora la supratemperatura
 , se vor obţine firesc alungiri, prin dilatare, de valori
şi respectiv  2 >  1 care se pot evalua cu ajutorul relaţiilor:
1   o1  2   o 2

• Impunând conditia ca alugirile celor doua lamele sa fie aceleasi:

F F
*1   1  i o *2   2  i o
1   2
* *
E1S1 E2 S 2
 E1 = E2 = E şi S1 = S2 = S = bδ1 = bδ2 conditii de optim
ES ( 2  1 )
Fi 
2

• Expresia razei de curburǎ a lamelei bimetal, r, este datǎ de relaţia:

1 
C
r 
în care C este constanta lamelei bimetal, δ -grosimea totalǎ a acesteia, iar 
-supratemperatura
3 1
C  ( 2  1 )
2 ( E   E2 22 ) 2
2
1 1 1
4 E1 E21 2 2
• Obtinerea valorilor maxime ale constantei C conduce la valori rmin
• Acestea se vor obţine când sunt satisfǎcute condiţii de forma
E112  E2 22  0
deci pentru E1= E2 , rezultǎ δ1 = δ2 , sau S1 = S2
Final se obţine
3
Cmax  ( 2  1 )
2
1 3 
 ( 2  1 )
rmin 2 

Cu privire la sǎgeata lamelei bimetal dreptunghiulare încastrate la un capǎt

AC AC 2  2  f 2  2
sin   f  
f  AC sin  2r 2r 2r 2r
3  2
K   2
3
f  ( 2   1 )  o K o  ( 2   1 )
4   4
 Deoarece valorile sǎgeţii specifice, Ko, sunt prea mici,
caracterizarea materialului lamelei bimetal se face cu o
valoare mult mai mare, K, ce este sǎgeata referitoare la
o lungime de lamelǎ de 100 [mm] şi de grosime 1 [mm],
la încǎlzirea cu un grad Celsius, K=10000x Ko.

45. Problema incalzirii lamelelor bimetal.

Modul de realizare a încǎlzirii lamelei bimetal depinde
de forma acesteia şi de aplicaţia doritǎ, dar în principiu
poate decurge ca încǎlzire directǎ, pe seama efectului
Joule-Lenz datorat trecerii curentului, sau ca încǎlzire
indirectǎ, pe seama unui fluid cu care lamela este în contact termic.

Fig. I-8 : Incǎlzirea indirectǎ cu rezistenţǎ a lamelei bimetal

Pentru curenţi nominali de ordinul a 10 [A], se preferǎ adesea încǎlzirea mixtǎ a
lamelei bimetal de tip U, prin efect Joule-Lenz datorat curentului ce o parcurge care
se adaugǎ la cǎldura produsǎ de o rezistenţǎ bobinatǎ, cum se poate observa în Fig.
I-9.

Fig.I-9 : Lamelǎ bimetal cu încǎlzire mixtǎ

O soluţie mai comodǎ de realizare a încǎlzirii lamelei bimetal, chiar pe seama
curentului I care parcurge circuitul de protejat, o constituie folosirea lamelelor bimetal
de tip U, preferabile pentru curenţi nominali de (10-25) [A], aşa cum se poate urmǎri
în Fig. I-10.

Fig. I-10: Lamelǎ bimetal cu încǎlzire directǎ

 În cazul curenţilor nominali de peste 100 [A], deoarece materialul bimetalic este
scump, se preferǎ utilizarea unor lamele bimetal cu şunt, astfel încât lamela propriu-
zisǎ, de dimensiuni mai mici şi deci mai economicǎ, este parcursǎ doar de maximum
25% din curentul din circuitul de protejat, v. Fig. I-11.

Fig. I-11 : Lamelǎ bimetal cu şunt

Pentru curenţi nominali având valori mai mari de 100 [A], s-a impus soluţia utilizǎrii
unor lamele bimetal cu curenţi nominali de maximum 10 [A], alimentate prin
intermediul unui transformator de curent, TC, aşa cum se poate observa în Fig. I-12.

Fig. I-12 : Lamelǎ bimetal alimentatǎ prin transformator de curent

46. Posibilitati de utilizare a lamelelor bimetal in AE

Utilizarea releelor şi declanşatoarelor cu lamelǎ bimetal presupune reproducerea
preciziei dorite la fiecare acţionare, deci realizarea de fiecare datǎ a aceloraşi valori
ale sǎgeţii utile, pentru aceleaşi valori ale supratemperaturii de lucru, ceea ce implicǎ
în primul rând eforturi mecanice asociate funcţionǎrii, care rǎmân în domeniul
deformaţiilor elastice.

Aplicaţia cea mai des utilizatǎ a lamelelor bimetal se referǎ la realizarea releelor şi a
declanşatoarelor de curent de suprasarcinǎ. Schema de principiu a unui releu trifazat
de suprasarcinǎ cu lamelǎ bimetal este indicatǎ în Fig. I-17.
 Fig. I-17 : Bloc trifazat de relee termice de suprasarcinǎ cu bimetal
In momentul în care valorile preconizate ale curentului din circuit sunt depǎşite, pe
faza S de exemplu, lamela bimetal corespunzǎtoare se deformeazǎ şi transmite
mişcarea, de sǎgeatǎ f, prin intermediul piesei electroizolante 1, cǎtrepiesa 3, deci
cǎtre contactul blocului de relee, care se gǎseşte în poziţia 4. Atunci când axa
resortului 2 depǎşeşte axa tijei pe care sa gǎseşte contactul mobil, acesta
basculeazǎ brusc, cǎtre poziţia 5, corespunzǎtoare situaţiei „acţionat”, comandând
deconectarea circuitului în care sunt incluse aceste relee, conform unei caracteristici
de protecţie de tip dependent tipizate, definite astfel:
- deconectarea decurge în timp mai mare de 2 ore, pentru supracurenţi de 1,05 I n;
- deconectarea decurge în timp mai mare de 2 minute, dar mai mic de 2 ore, pentru
supracurenţi de 1,2 In;
- deconectarea decurge în timp mai mic de 2 minute pentru supracurenţi de 1,5 I n;
- deconectarea decurge în timp mai mic de 0,5 secunde pentru supracurenţi de 6 I n.

Menţionǎm faptul cǎ, un asemenea bloc de relee de suprasarcinǎ cu lamele bimetal,

este prevǎzut cu un dispozitiv de reglaj pentru domeniul Ir = (0,6-1) In, care defineşte
practic sǎgeata liberǎ a lamelelor active în raport cu piesa 1.
- Principalele aplicaţii ale acestor dispozitive se referǎ la protecţia instalaţiilor ce
conţin contactoare electromagnetice pentru alimentarea motoare electrice,
prezentând avantajul cǎ se controleazǎ toate cele trei faze ale circuitului respectiv.
Existǎ şi soluţii constructive mai performante, cum sunt blocurile cu lamele bimetal
diferenţiale, care însǎ nu s-au generalizat ca utilizare.

47. AE neutomate de JT

• Principalele categorii de aparate electrice neautomate sunt urmǎtoarele:

• prize şi fişe industriale;
• butoane de comandǎ;
• separatoare de joasǎ tensiune;
• întrerupǎtoare şi comutatoare cu pârghie;
• întrerupǎtoare şi comutatoare pachet;
• întrerupǎtoare şi comutatoare cu came;
• microîntrerupǎtoare şi limitatoare de cursǎ;
• controlere.
✓ Prize şi fişe.
-Prizele se realizeazǎ sub forma unor teci, electroizolante (din plastic sau chiar
metalice cu elemente dielectrice), în interiorul cǎrora se gǎsesc contacte electrice
fixe, capabile sǎ suporte curenţi nominali de la 6 A (pentru tensiunea de 250 V), pânǎ
la 125 A (pentru tensiuni nominale de 500 V sau 660 V). Tecile folosite au rol de
protecţie dar şi de susţinere.
-Aceste prize se pot realiza în variante monopolare, bipolare, tripolare sau
multipolare, pentru uz casnic sau sub formǎ de cuple pentru uz industrial (când
carcasele lor metalice sunt prevǎzute şi cu dispozitiv de blocare, pentru a evita
întreruperea nedoritǎ a conexiunilor în timpul deplasǎrii consumatorilor respectivi), cu
construcţie similarǎ, dar în acest caz ambele elemente ale conexiunii electrice sunt
mobile.
-Prizele tripolare sau multipolare, dar chiar şi cele monopolare, sunt prevǎzute cu
contacte de protecţie, de „punere la pǎmânt”, care sunt dispuse astfel încât se
conecteazǎ primele şi se deconecteazǎ ultimele, la manevrarea ansamblului prizǎ-
fişǎ.
-In plus dispunerea contactelor ansamblului „prizǎ-fişǎ” se realizeazǎ astfel încât se
obţine o „cheie” care nu premite inversarea conexiunilor între prizǎ şi fişǎ, ceea ce ar
conduce la schimbarea succesiunii fazelor pentru alimentǎri trifazate, sau eventual la
pericolul intervenţiei unor tensiuni la atingerea carcasei dispozitivului monofazat
astfel alimentat.

b)
Fig. III-1 : Tipuri de contacte pentru prize
Un exemplu de dispunere a contactelor pentru o prizǎ tripolarǎ cu o unicǎ
posibilitate de conectare este indicatǎ în Fig. II-2, fiind precizatǎ şi dispunerea
contactelor de punere la pǎmânt.

Fig. III-2 : Dispunerea contactelor pentru o prizǎ tripolarǎ

Fişele ataşate consumatorului mobil au contacte principale, care sunt realizate ca
picioruşe metalice de formǎ cilindricǎ (pentru consumatorii casnici sau industriali) sau
de forma dreptunghiularǎ (de obicei pentru consumatorii industriali), la acestea
adǎugându-se contactele
de protecţie (de punere la
pǎmânt).

Fig. III-3 : Fişǎ

monofazatǎ (ştecher) cu
„cheie” şi poziţie unicǎ de
conectare

Separatoare de joasǎ tensiune

-Separatoarele de joasǎ tensiune sunt folosite pentru separarea vizibilǎ a douǎ
porţiuni de circuit din instalaţiile de interior, realizându-se pentru valori ale tensiunii
nominale de sub 1 kV, pentru valori mari ale curentului nominal, de la 200 A la 1250
A, dar având frecvenţa de conectare f C = 1 – 12 manevre/orǎ şi durata de viaţǎ N =
1000 manevre.
-Aceste aparate electrice se manevreazǎ doar „la gol”, fǎrǎ a fi parcurse de curent,
folosindu-se în acest scop ansambluri „întrerupǎtor – separator” şi deci ele nu sunt
prevǎzute cu camere de stingere. Manevrarea lor sub sarcinǎ este echivalentǎ cu o
avarie şi aceste situaţii se evitǎ prin deschiderea prealabilǎ a întrerupǎtorului aferent
la deconectare, respectiv prin închiderea separatorului înaintea întrerupǎtorului la
conectare.

Fig. III-8 : Separator de joasǎ tensiune

Intrerupǎtoare cu pârghie
Construcţia unui asemenea aparat electric este ilustratǎ în desenul dat în Fig.
III-10 şi evidenţiazǎ contacte mobile de tip cuţit care sunt manevrate cu ajutorul unor
pârghii.
 a) b)
Fig. II-10 : Intrerupǎtoare cu pârghie

Dupǎ cum se poate observa, pe suportul electroizolant 1 sunt plasate contactele fixe
2, (care se pot realiza „cu legǎturǎ spate”, ca în figurǎ, dar şi cu legǎturǎ faţǎ sau cu
legǎturǎ faţǎ de tip industrial), conectarea întrerupǎtorului realizându-se prin
deplasarea contactului mobil de tip cuţit, 3, în sensul sǎgeţii din Fig. III-10a, cu
ajutorul manetei M.
Aceste întrerupǎtoare cu pârghie se pot realiza în construcţie monopolarǎ, bipolarǎ
sau tripolarǎ, iar la curenţi nominali de valoare redusǎ, chiar în construcţie
multipolarǎ, cu funcţionare care decurge similar atât în curent continuu cât şi în
curent alternativ.
Butoanele de comandǎ
Sunt de fapt contacte normal deschise (care se închid doar atâta timp cât dureazǎ
intervenţia operatorului), respectiv contacte normal închise (care se deschid atâta
timp cât dureazǎ interveţia operatorului), folosite frecvent în circuitele de comandǎ
ale aparatelor electrice, caracterizându-se deci prin valori reduse ale curentului
nominal, inferioare valorii de 10 A
Controlere
Controlerele reprezintǎ aparate electrice neautomate de comutaţie, ce pot realiza
funcţii complexe în alimentarea motoarelor electrice, astfel încât acestea permit
cuplarea, decuplarea, pornirea cu limitarea curentului prin folosirea unor rezistenţe
adiţionale, inversarea de sens, reglarea turaţiei sau chiar funcţionarea dupǎ un
program dat a motoarelor în schemele în care sunt incluse.
Controlerele pot fi realizate pentru circuite principale (primare), când sunt
caracterizate prin valori mari ale curentului nominal, deoarece intervin direct în
circuitul de forţǎ al motoarelor sau al componentelor instalaţiei industriale, sau pentru
circuite secundare, pentru curenţi nominali ce nu depǎşesc valoarea de 6 [A].
Controlerele pentru circuite primare se pot realiza constructiv de tip plan (tobǎ) sau
cilindric (tambur).
48. Contactoare
APARATE ELECTRICE AUTOMATE DE JT
• Aparatele automate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:
• realizarea a mǎcar uneia dintre operaţiile de conectare-deconectare fǎrǎ intervenţia
operatorului uman;
• utilizarea elementelor de mǎsurare-protecţie-control-reglaj ce pot comanda
deconectarea la intervenţia unor regimuri de defect;
• funcţionarea la valori mari ale curentului, eventual chiar la curentul de scurtcircuit;
• parametrii nominali cum sunt durata de viaţǎ (numǎrul de manevre, N) şi frecvenţa
de conectare, (fC), pot avea valori considerabile
• Dintre aceste aparate electrice automate de comutaţie, vom prezenta
• contactoarele
• întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune

• Contactoare automate de joasǎ tensiune

• Contactoarele sunt aparate electrice automate de comutaţie cu o singurǎ poziţie de
repaos, acţionate altfel decât manual, capabile sǎ conecteze, sǎ suporte şi sǎ
deconecteze curenţii nominali sau suprasarcinile de serviciu.

• Clasificarea contactoarelor
• Contactoarele pot fi clasificate dupǎ parametrii nominali, deosebind astfel
contactoare de joasǎ tensiune şi respectiv contactoare de înaltǎ tensiune, sau
contactoare de curent continuu respectiv contactoare de curent alternativ (realizate
de obicei în variantǎ trifazatǎ)
• Un alt criteriu de clasificare îl constituie sursa de energie care asigurǎ deplasarea
ansamblului mobil, care include şi contactele aparatului, deosebind astfel
contactoare electromagnetice, acţionate cu electromagneţi, respectiv contactoare
electropneumatice, acţionate prin folosirea unui fluid sub presiune (aer), cu ajutorul
unui corp de pompǎ şi al unui piston.
• Dupǎ mediul în care are loc stingerea arcului electric de comutaţie, contactoarele pot
fi cu contacte în aer, obişnuite, sau cu contacte plasate în incinte vidate (contacte în
vid)
• Contactoarele mai pot fi realizate cu contacte (cu rupere simplǎ sau cu rupere dublǎ),
respectiv fǎrǎ contacte (statice), fǎrǎ piese în mişcare, cu folosirea, de obicei, a
semiconductoarelor comandate.

• Pǎrţile componente ale unui contactor:

• circuitul de forţǎ, de curent nominal, care include bornele de racord, cǎile de curent,
camera de stingere şi contactele principale, fixe şi mobile; dupǎ numǎrul de cǎi de
curent ale circuitului de forţǎ, contactoarele pot fi monopolare, bipolare, tripolare sau
multipolare;
• circuitul de comandǎ, izolat galvanic faţǎ de circuitul de forţǎ, de curent nominal
mic, de obicei sub 6 A, care include butoanele de comandǎ, accesoriile de
semnalizare sau de interblocaj, ce asigurǎ alimentarea circuitului care permite
intervenţia sursei de energie pe seama careia se deplaseazǎ contactele mobile, (deci
a bobinei electromagnetului de acţionare pentru contactoarele electromagnetice, sau
a bobinei ventilului electromagnetic de acces al fluidului sub presiune pentru
contactoarele electropneumatice).
• Scheme de principiu pentru diferite tipuri de contactoare, cu evidenţierea circuitului
de forţǎ şi a celui de comandǎ
• Contactoare şi ruptoare electromagnetice de curent continuu
• Contactoarele electromagnetice sunt foarte utilizate în instalaţiile electrice deoarece
acţionarea cu electromagneţi a aparatelor electrice de comutaţie se poate face de
fǎrǎ intervenţia mecanismului de transmitere

• Parametrii nominali pentru contactoarele electromagnetice de curent continuu de

joasǎ tensiune:
• tensiunea nominalǎ, Un, cu valori de 250 V pentru variantele monopolare, 500V
pentru variantele bipolare, sau 660 V pentru utilaj minier, ori 750 V pentru tracţiunea
electricǎ;
• tensiunea de serviciu, Us, ca valoare a tensiunii la care funcţioneazǎ de fapt
contactorul electromagnetic considerat;
• curentul nominal, In, cu valori uzuale de 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160
A, 200 A, 250 A, respectiv valoare nominalǎ toleratǎ de 80 A;
• curentul de serviciu, Is, ca valoare realǎ a curentului de funcţionare;
• numǎrul de poli, putând avea construcţii monopolare sau construcţii bipolare;
• numǎrul şi tipul de contacte auxiliare, de obicei unul sau douǎ, ND sau NI;
• durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
• frecvenţa de conectare, fC, cu valori care pot depǎşi 1000 manevre/orǎ;
• numǎrul de manevre, N, care defineşte de fapt durata de viaţǎ şi care are valori de
100000-1000000;
• tensiunea de comandǎ a bobinei electromagnetului de acţionare, Uc, continuǎ
de obicei, cu valori posibile de 6 V, 12 V, 24 V, 48 V, 110 V sau 220 V
 • Contactor electromagnetic cc pentru alimentarea
unui motor de curent continuu cu excitaţie derivaţie,
cu siguranţe fuzibile (SF), pentru protectia de tip
scurtcircuit

• Scheme de comandǎ cu
rezistenţǎ economizoare pentru
contactoare electromagnetice de
curent continuu: scad atât timpul de actionare cât si timpul de
revenire

• Categorii de utilizare pentru contactoare electromagnetice de

curent continuu
Categorii de utilizare Tipul consumatorului
DC1 Pentru sarcini neinductive sau slab inductive
DC2 Pentru motoare derivaţie de curent continuu

DC3 Pentru pornirea motoarelor derivaţie, mers cu

şocuri, inversarea sensului de rotaţie

DC4 Pentru motoare serie cu porniri-opriri frecvente

DC5 Pentru pornirea motoarelor serie la funcţionarea

cu şocuri şi frecvente inversǎri de sens

DC6 Pentru alimentarea lǎmpilor fluorescente

• Contactoare electromagnetice de curent alternativ
• Contactoarele electromagnetice de curent alternativ se realizeazǎ de obicei în
variantǎ tripolarǎ, fiind acţionate cu electromagneţi cu mişcare de translaţie a
armǎturii lor mobile, fǎrǎ mecanism de transmitere.

Construcţia unui astfel de contactor cuprinde contactele fixe 1, contactele mobile de

tip punte 2, resortul precomprimat 3, resorturile de deschidere 4 şi electromagnetul
de acţionare, având armătura fixă 5, bobina 6 şi armătura mobilă 7.
• Parametrii nominali pentru contactoarele electromagnetice de c. a. sunt:
• tensiunea nominalǎ, Un, cu valoarea obişnuitǎ de 500 V;
• tensiunea de serviciu, Us, având de obicei valoarea (efectivǎ) de 380 V între faze şi
220 V între oricare dintre faze şi nul;
• curentul nominal, In, cu valori de 6 A, 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A,
200 A, 250 A, 400 A; de menţionat faptul cǎ, datoritǎ utilizǎrii frecvente a
contactoarelor electromagnetice de curent alternativ pentru alimentarea motoarelor
electrice asincrone, se remarcǎ tendinţa de a accepta puterea nominalǎ a motorului
ce poate fi alimentat prin contactele principale ale aparatului drept parametru
nominal, ceea ce faciliteazǎ alegerea contactoarelor în schemele de acţionare
electricǎ.
• curentul de serviciu, Is, de valoare mai micǎ sau egalǎ cu curentul nominal;
• durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
• frecvenţa de conectare, fC, cu valori de la 120 [cicluri/orǎ] pânǎ la 3000 [cicluri/orǎ],
care reprezintǎ unul din principalele argumente pentru utilizarea contactoarelor în
schemele cu funcţionare ciclicǎ;
• durata de viaţǎ sau numǎrul de manevre, N, cu valori de (1-10) milioane manevre,
cele mai mari valori pentru aparatele electrice de comutaţie;
• numǎrul de poli, deosebind, pentru utilizǎri în scheme trifazate, aparate tripolare sau
tetrapolare;
• tensiunea de comandǎ din circuitul bobinei electromagnetului de acţionare, Uc,
alternativǎ, cu valori de 12 V, 24 V, 48 V, 110 V, 220 V, 380 V, care impun uneori
utilizarea unui transformator suplimentar pentru alimentarea circuitului de comandǎ
• Schema de principiu pentru un contactor electromagnetic trifazat

• Condiţii tehnice de funcţionare a electromagneţilor de acţionare

Tipul de comportare Electromagnet de c.c. Electromagnet de c.a.
Atragerea şi menţinerea
armǎturii mobile în poziţia (0,85 – 1,05) Uc (0,85 – 1,05) Uc
acţionat, fǎrǎ vibraţii, cu
funcţionare normalǎ timp
nelimitat
Menţinerea armǎturii mobile în
poziţia acţionat, cu eventuale (0,7 – 0,85) Uc (0,7 – 0,85) Uc
vibraţii
Eliberarea armǎturii mobile,
atrasǎ anterior, la scǎderea (0,15 – 0,7) Uc (0,35 -0,7) Uc
tensiunii de alimentare a bobinei
în domeniul
• Categorii de utilizare a contactoarelor electromagnetice de c. a.
Categorii de utilizare Tipul consumatorului
AC-1 Sarcini neinductive sau uşor inductive (cuptoare cu
rezistenţǎ)
AC-2 Motoare asincrone cu rotor bobinat, funcţionare la
conectare-deconectare
AC-3 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare)
AC-4 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare şi inversare de sens)
AC-5a Alimentarea lǎmpilor cu vapori de mercur
AC-5b Alimentarea lǎmpilor cu incandescenţǎ
AC-6a Alimentarea transformatoarelor
AC-6b Comutarea bateriilor de condensatoare
AC-7a Alimentarea sarcinilor slab inductive pentru
aplicaţii domestice şi similare
AC-7b Alimentarea motoarelor pentru aplicaţii domestice
şi similare
AC-8a Alimentarea compresoarelor ermetice de la
instalaţii frigorifice
AC-8b Alimentarea cu reanclanşare automatǎ a circuitelor
cu declanşatoarelor de suprasarcinǎ

49. Aplicaţii ale contactoarelor electromagnetice

• Schema de forţǎ a unui inversor de sens cu contactoare electromagnetice
• comutator automat stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
(schema de comanda)

Unde F1, F2, F3, F5 – siguranţe fuzibile, F4 – releu termobimatalic, K1, K2, K3 –
contactoare electromagnetice, K4T – releu de timp cu temporizare la acţionare, S1,
S2 – butoane de acţionare, M – motor asincron cu rotorul în scurtcircuit. Pentru
oprire se actioneazӑ butonul S1 care întrerupe alimentarea schemei de comandӑ şi
aduce schema în starea iniţialӑ.

50.51.52 Introducere intrerupatoare

• Intrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune
• Intrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele mai complexe aparate
electrice de comutaţie, capabile sǎ conecteze, sǎ deconecteze şi sǎ suporte curenţii
de regim normal, dar şi curenţii de defect (suprasarcinǎ şi scurtcircuit),
caracterizându-se prin aceea cǎ mǎcar una dintre manevre, de obicei cea de
deconectare, decurge automat, pe seama elementelor specializate de protecţie.
• Atunci când conectarea întrerupǎtoarelor decurge manual, prin intervenţia
operatorului, dar deconectarea decurge automat, fǎrǎ intervenţia operatorului, pe
seama elementelor de protecţie, aceste aparate electrice de comutaţie se numesc
disjunctoare. Menţionǎm cǎ existǎ şi întrerupǎtoare care pot realiza automat atât
conectarea cât şi deconectarea, acestea numindu-se adesea conjunctoare, acestea
permiţând realizarea de cicluri cu reanclanşare automatǎ
• Functii îndeplinite: de COMUTATIE si de PROTECTIE
• Particularitati constructive pentru întrerupatoarele automate de jt
• construcţia deosebitǎ a contactelor întrerupǎtoarelor, cu specializarea lor funcţionalǎ,
cu contacte principale (de calitate), contacte intermediare (care uneori lipsesc) şi
contacte de rupere, (amplasate la partea superioarǎ a aparatului de comutaţie pentru
a prelua stingerea arcului electric), acestea fiind conectate între ele în paralel,
asigurând şi contururi favorabile pentru a utiliza efectul forţelor electrodinamice;
• folosirea unui dispozitiv de acţionare, ansamblu cinematic special adaptat, care
asigurǎ zǎvorârea contactelor întrerupǎtorului în poziţia închis, fǎrǎ consum de
energie (spre deosebire de contactoarele electromagnetice de exemplu), prin
realizarea unor poziţii de „punct mort”; pe seama acestor poziţii speciale ale
ansamblului cinematic, comanda de deconectare, realizatǎ de operator sau de
intervenţia elementelor de protecţie, permite scoaterea dispozitivului de acţionare din
poziţia de punct mort, cu intervenţia unui ansamblu de liberǎ deschidere, care face
sǎ rezulte viteze mari de deplasare a contactelor mobile, necesare la deconectarea
în regim de defect, la comanda datǎ de elemente de protecţie specializate, (pentru
curenţi de suprasarcinǎ sau pentru curenţi de scurtcircuit, respectiv declanşatorul de
minimǎ tensiune), în funcţionarea întrerupǎtoarelor deconectarea fiind operaţiunea
prioritarǎ;
• cumularea a minim douǎ procedee de stingere a arcului electric de comutaţie (de
exemplu suflajul magnetic şi utilizarea grilelor metalice), pentru a reduce durata
comutaţiei electrice la întreruperea curenţilor de defect.

• Principalele tipuri constructive de întrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune sunt:

• întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ, reprezentate de seria AMRO-USOL;
• întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ, reprezentate de seria OROMAX-ASRO;
• întrerupǎtoarele ultrarapide, cu efect de limitare.
• Întrerupatoare automate mici au capacitate de rupere sub 3-5 KA si pot fi regasite în
c.a si în c.c. pentru curenti nominali cuprinsi în gama de reglaj: 0,5; 1; 1,6; 2; 2,5; 3,2;
6; 10; 16; 20; 25; 32 A.
• Schema de principiu a unui întrerupǎtor automat de joasǎ tensiune
• Caracteristica de protecţie t(I) pentru un întrerupǎtor automat

• Parametrii nominali ai întrerupatoarelor automate de jt

Tensiunea 24; 36; 48; 110 sau 127; 220 sau 250; 380;
c.a.
normală 660; 1000
Un[V] c.c. 24; 48; 110; 125; 220; 250; 400; 800 (1000)

Curentul 2; 4; (5); 6; 10; 16; 25; 32; 40; 63; 80; 100; (125); 160; 200;
nominal 250; 315; 400; 630; 800; 1000; 1600; 2000; 2500; 3150;
In [A] 4000; 5000; 6000

Intre parametrii nominali, care individualizeazǎ întrerupǎtoarele automate de

joasǎ tensiune în raport cu celelalte aparate electrice de comutaţie, semnalǎm
durata relativǎ de conectare, DC, frecvenţa de conectare, fC, durata de viaţǎ
sau numǎrul de manevre, N, dar mai ales curentul de rupere, IR.
• Durata relativǎ de conectare, DC, ţine seama de faptul cǎ întrerupǎtoarele nu
funcţioneazǎ ciclic, deci DC=1, valoare justificatǎ atât prin complexitatea construcţiei
aparatului cât şi prin funcţionalitatea sa.
• Frecvenţa de conectare, fC, pentru aparatele electrice de tip întrerupǎtor automat,
are valori mult mai mici decât în cazul contactoarelor electromagnetice de exemplu,
acestea fiind obişnuit sub 100 cicluri/orǎ, justificate din aceleaşi motive ca şi durata
relativǎ de conectare, DC.
• Durata de viaţǎ, N, a întrerupǎtoarelor automate de joasǎ tensiune este de ordinul
1000 de manevre, dupǎ care se impun intervenţii tipice de mentenanţǎ (verificare şi
reconfirmare a performanţelor)
• Parametrul nominal care caracterizeazǎ oarecum construcţia şi funcţionarea
întrerupǎtoarelor automate de joasǎ tensiune este curentul de rupere, IR, ale cǎrui
valori cresc, firesc, la creşterea curentului nominal al aparatului, dar depǎşesc
obişnuit (10-20) kA.
50. Intrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune (USOL)
Întrerup_toarele din clasa USOL se realizeaza pentru curenti nominali
de 100, 250, 500 si 800 A. Închiderea si deschiderea contactelor principale ale
acestor întrerupatoare se face brusc cu ajutorul unui mecanism cu genunchi si
clichet, cu anclansare si declansare rapids, independenta de viteza de manevrare a
operatorului.
Camera de stingere este construita pe principiul efectului de electrod si nisa.
Aceste întrerupatoare sunt prevazute cu declansatoare maximale de curent,termice
si electromagnetice si declansator minimal de tensiune.
Puterea de rupere ridicata se obtine prin marea rapiditate de raspuns a
declansatoarelor, viteza mare de deplasare a echipajului mobil, distanta mare între
contactul mobil si cel fix în pozitia deschis si utilizarea unor camere de stingere
performante.

Schema electrica de actionare cu electromagnet de actionare a unui întrerupator

compact de tip USOL.
În cazul unor curenti de suprasarcina declansarea este
comandata de declansatoarele F1, iar in cazul unor supracurenti mai mari de
declansatoarele F2 ce actioneaza asupra zavorului Z.

51. Intrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune (OROMAX)

Întrerupatorul automat de tip OROMAX se realizeaza pentru curenti
nominali de la 1000 la 4000 A, fiind destinat comutatiei si protectiei liniilor electrice, a
motoarelor de putere, generatoarelor si transformatoarelor mari.
Acrionarea se face prin maneta proprie sau prin motor de actionare, printr-un
mecanism de actionare cu acumulare de energie în resoarte (cu resoarte
pretensionate).
Acest întrerupator este prevazut pentru protectie cu declansatoare de tip H
(declansatoare combinate termice si electromagnetice), cu curentul de
declansare instantanee reglat la 8Ir.
Pentru a face fata curentilor de scurtcircuit mari, acest întrerupator este echipat cu
contacte de lucru, contacte de rupere (de arc) si rampe (coarne) de introducere a
arcului electric în interiorul camerei de stingere.
 Un întrerupator de tip OROMAX poate efectua cca. 20000 de manevre de închidere -
deschidere în sarcina si nu necesita prea multe operatiuni de întretinere.

Schema electrica a OROMAX

În caz de scurtcircuit întreruperea alimentarii consumatorului se
realizeaza prin actiunea sigurantelor fuzibile. Declansatorul minimal de tensiune F6
este alimentat prin contactul Ql (14-16) si butonul S1 (l-3). În cazul scaderii sau
disparitiei tensiunii declansatorul F6 actioneaza mecanic asupra zavorului Z,
provocând declansarea întrerupatorului. Pentru declansarea voita a întrerupatorului
se foloseste butonul S1.
Protectia la suprasarcini este realizata de releele termobimetalice F5, la supracurenti
de releele electromagnetice F4 iar la scaderea tensiunii de catre releul
electromagnetic F6. Protectia la scurtcircuit se face si în acest caz prin sigurantele
fuzibile F1, F2 si F3.

52. Intrerupǎtoare automate ultrarapide de joasǎ tensiune

Întrerupatoarele automate ultrarapide au aparut ca urmare a necesitatii de a proteja
instalatiile de curent continuu echipate cu redresoare cu vapori de mercur iar în
prezent sunt folosite la protectia dispozitivelor semiconductoare de putere,
caracterizate printr-o capacitate redusa de a suporta curentii de suprasarcina si mai
ales curentii de scurtcircuit.
Întrerupatoarele ultrarapide se realizeaza în doua variante:
a) Electromagnetice, la care sistemul de zavorâre mecanica a fost înlocuit de
zavoare electromagnetice (prin utilizarea unui electromagnet de retinere),
declansarea fiind comandata electromagnetic (printr-un electromagnet de
declansare).
b) Electrodinamice, la care asupra zavorului mecanic (clichet)
actioneaza declansatoare ultrarapide electrodinamice (ce utilizeaza efectul fortelor
electrodinamice).
1.Întrerupator automat de c.c. ultrarapid electromagnetic.
 1-contactul fix, 2-contactul mobil principal, 3-contactul de arc, B-bobina de
suflaj, R-rezistenta pentru limitarea supratensiunilor pe contacte, ERelectromagnetul
de retinere (zavorul), ED- electromagnetul de declansare.

2.Întrerupator automat de c.c. ultrarapid cu sunt magnetic.

1-
contactul mobil; 2- contactul fix; 3-armatura mobila solidara cu contactul mobil; 4-
electromagnetul de declansare; 6- bobina de suflaj.

53. Intrerupǎtoare automate ultrarapide c.c. cu electromagnet de reţinere

Intreruperea ultrarapidǎ a circuitului dintre bornele de racord A şi B este favorizatǎ
mecanic, de vitezele mari de deplasare a contactului mobil 4, pe seama eliberǎrii
 energiei resortului 8, la rotirea pârghiei 13 şi deschidere zǎvorului 9, ce permite
rotirea cǎii de curent 6, dar şi electric, prin piesele divergente 5, care asigurǎ
alungirea rapidǎ a coloanei de arc electric, deci stingerea acestuia.

54. Elemente de protectie a instalatiilor de JT

• Elementele de protecţie trebuie deci sǎ fie „cele mai slabe componente ale schemei”
în raport cu parametrul fizic pentru care se urmǎreşte obţinerea comenzii de
protecţie, deoarece acestea trebuie sǎ „cedeze” controlat, în mod repetat, înaintea
altor elemente ale schemei, în scopul de a realiza protecţia acestor consumatori.
• Dupǎ modul în care intervin, elementele de protecţie pot fi:
• -declanşatoare, care, în situaţii de defect, asigurǎ o comandǎ mecanicǎ cǎtre
dispozitivul de acţionare al unui întrerupǎtor automat, rezultând deconectarea
circuitului respectiv;
• -relee de protecţie, care în situaţii de defect realizeazǎ închiderea sau deschiderea
unui contact, ce se concretizeazǎ final într-o comandǎ fermǎ de deconectare,
completatǎ eventual cu semnalizarea aferentǎ. Tipuri de defecte în instalaţiile
electrice. Caracteristici de protecţie
• Defectele care se referǎ la valorile curentului, pot consta în urmǎtoarele:
• depǎşirea unei valori normale, prescrise, a curentului din circuit, când pot interveni
supracurenţi, de suprasarcinǎ sau de scurtcircuit, cum sunt situaţiile de scurtcircuit
(monofazat, bifazat sau trifazat), respectiv punerile la pǎmânt;
• scǎderea valorilor curentului sub o valoare minimǎ impusǎ, eventual întreruperea
curentului ce parcurge una dintre fazele unui sistem trifazat;
• inversarea sensului curentului pe o porţiune de circuit, sau inversarea sensului
câmpului învârtitor pentru un sistem trifazat (la inversarea a douǎ faze);
• diferenţe prea mari între valorile curenţilor pe porţiuni ale aceluiaşi circuit sau pentru
fazele unui sistem trifazat.
• Defectele care se referǎ la valorile tensiunii pot fi:
• depǎşirea valorii normale (nominale) prescrise a tensiunii, deci manifestarea unor
supratensiuni (de comutaţie sau atmosferice);
• scǎderea valorilor tensiunii sub o valoare impusǎ, ce condiţioneazǎ funcţionarea unei
instalaţii, eventual întreruperea tensiunii pe una dintre fazele unui sistem trifazat;
• inversarea polaritǎţii sau modificarea fazei tensiunii, cu schimbarea eventualǎ a
sensului câmpului învârtitor al unui sistem trifazat;
• dezechilibru între fazele unui sistem trifazat, cu tensiune de deplasare a neutrului.
• De exemplu, pentru defecte de tipul curent de suprasarcinǎ, comanda de protecţie,
care are în vedere ca obiectul protejat sǎ nu depǎşeascǎ o valoare impusǎ,
admisibilǎ, a temperaturii proprii, corespunde unei caracteristici de protecţie timp de
deconectare-curent, t(I), de tipul dependent, cu valori ale timpului de deconectare cu
atât mai mici cu cât valorile curentului sunt mai mari, depǎşind valoarea nominalǎ, In,

• Parametrii şi caracteristicile releelor de protecţie

• Principalele pǎrţi componente ale unui releu clasic de protecţie sunt :
• elementul sensibil, sau blocul de intrare, BI;
• elementul de comparaţie, sau blocul de prelucrare şi decizie, BPD;
• elementul sau blocul de execuţie, BE.
• Principalele calitǎţi impuse elementelor de protecţie, dar şi sistemului de protecţie în
ansamblul sǎu, sunt urmǎtoarele:
• selectivitatea;
• sensibilitatea;
• rapiditatea;
• siguranţa în funcţionare
55.56.57. Relee
• Cele mai importante tipuri de relee electromagnetice care se pot întâlni în instalaţiile
electrice sunt:
• releele electromagnetice de curent;
• releele electromagnetice de tensiune;
• releele electromagnetice intermediare;
• releele electromagnetice polarizate.
• Relee electromagnetice de curent

55. Relee electromagnetice de curent si tensiune

Curent
Releele electromagnetice de curent se realizeazǎ de obicei ca electromagneţi cu
douǎ semibobine serie (de curent), cu spire puţine dar de diametru mare, care se
conecteazǎ adiţional, în serie sau în paralel, asigurând solenaţia (fluxul magnetic)
capabile sǎ realizeze, la depǎşirea unor valori prescrise prin reglarea poziţiei unui
resort elastic, valori suficiente ale acţiunii mecanice (de tip cuplu sau forţǎ), cauzând
deplasarea ansamblului mobil în sensul atragerii armǎturii mobile; prin aceastǎ
deplasare schimbându-se starea contactelor releului, ansamblul mobil cuprinzând
armǎtura mobilǎ a electromagnetului, o lamelǎ feromagneticǎ în formǎ de Z, pe
acelaşi ax cu contactul mobil, adesea cu rupere dublǎ pentru a micşora uzura sa, dar
şi cu resortul antagonist de reglaj. Forma pieselor polare este astfel realizatǎ încât sǎ
asigure valori practic constante ale întrefierului la mişcarea armǎturii mobile.
Schema electricǎ de principiu este datǎ în Fig. V-4.

Fig. V-4 : Releu electromagnetic Fig. V-5 : Simbol şi montare în circuit pentru
de curent de tip RC releele de curent

Se evidenţiazǎ miezul feromagnetic, 1, cu piesele polare de formǎ specialǎ, 2,

semibobinele de curent, 3, armǎtura mobilǎ, 4, plasatǎ pe acelaşi ax, 8, cu resortul
antagonist spiral, 5 şi contactul 6, care se mişcǎ odatǎ cu axul 8, datoritǎ braţului 6.
Atunci când fluxul magnetic în miezul feromagnetic, care depinde de valoarea
curentului ce parcurge spirele semibobinelor 3, Ma, depǎşeşte o valoare prescrisǎ,
Mr, datoratǎ resortului spiral 5, intervine mişcarea de rotaţie a armǎturii mobile 4, ce
antreneazǎ şi contactul mobil prin intermediul braţului 6, astfel încât se închide
contactul normal deschis (ND) al releului, intervenind deci acţionarea releului, pentru
Ma > Mr.
Releele de curent sunt folosite în mod obişnuit pentru realizarea protecţiilor maximale
de curent, dar şi în componenţa unor protecţii specializate, cum sunt protecţia
diferenţialǎ, protecţia de componentǎ simetricǎ homopolarǎ de curent sau protecţia
de componentǎ simetricǎ de secvenţǎ inversǎ de curent, vezi Cap. V-4. De
asemenea aceste relee sunt preferate în schemele de protecţie a motoarelor
electrice, în situaţii de funcţionare a acestora în douǎ faze, când controlul curentului
este mai sigur decât controlul tensiunii pe cele trei faze.
 Tensiune
Construcţia releelor electromagnetice de tensiune este practic identicǎ cu aceea a
releelor electromagnetice de curent, v. Fig. V-4, cu observaţia cǎ cele douǎ
semibobine sunt realizate ca înfǎşurǎri de tensiune, cu numǎr mare de spire, ce
folosesc conductor de diametru foarte mic, acestea caracterizându-se deci prin valori
mari ale rezistenţei şi/sau impedanţei proprii, aşa cum se poate urmǎri în Fig. V-7.

Fig. V-7: Releu electromagnetic de Fig. V-8: Simbol şi conectare în circuit a

tensiune de tip RT releelor de tensiune

Un asemenea releu de tensiune, de tip RT, v. Fig. V-7, este practic un

electromagnet, cu miezul feromagnetic 1, cu piesele polare 2, semibobinele de
tensiune 3, armǎtura mobilǎ în formǎ de Z, 4, plasatǎ pe acelaşi ax 8, cu braţul 6,
care acţioneazǎ asupra contactului mobil, dar şi cu resortul antagonist spiral, 5, axul
fiind fixat prin lagǎrele 7. Semibobinele 3 pot fi conectate în serie sau în paralel,
folosind eclisele metalice, E1- E2
Releele de tensiune se folosesc deci pentru realizarea protecţiilor maximale respectiv
minimale de tensiune, dar şi în cazul altor sisteme de protecţie care sesizeazǎ urmǎri
ale defectelor de tip scurtcircuit, sau care se referǎ la situaţii de nesimetrie, apelând
la filtre de componente simetrice (homopolare sau inverse).

56. Relee de inducţie

Construcţia unui asemenea releu de curent, v. Fig. V-14, evidenţiazǎ miezul

feromagnetic din tole, 1, cu spirele în scurtcircuit, 2, bobina de curent 3, cu prize
multiple pentru ajustarea curentului „nominal”, de la o valoare I n1 la o valoare In2 , prin
schimbarea numǎrului de spire cu conservarea solenaţiei:

N
1I
n1N
2I
n2
const
. . (V-12)

In întrefierul miezului magnetic 1 se poate roti discul din aluminiu, 4 (poate fi şi din
cupru), ceea ce, prin angrenarea între şurubul melc 5 şi sectorul dinţat 6, asigurǎ
micşorarea întrefierului clapetei 7, care când este atrasǎ de miezul magnetic 2, pe
seama fluxului magnetic de dispersie, realizeazǎ închiderea contactului releului, 8.
Asigurarea cuplajului între şurubul melc 5 şi sectorul dinţat 6 se obţine pe seama
unei lamele feromagnetice 9, ataşate cadrului10, care susţine ansamblul disc din
aluminiu-lagǎre-şurub melc-sector dinţat.
Uniformizarea vitezei de rotaţie a discului 4 se obţine cu ajutorul magnetului
permanent 11, plasat în vecinǎtatea acestui disc.

Fig. V-14: Releu de inducţie cu motor Ferraris tip RTpC-2

Funcţionarea acestui releu de inducţie decurge astfel: la alimentarea bobinei de

curent a releulu, 3, cu un curent care depǎşeşte curentul reglat cu ajutorul eclisei 15,
lamela 9 este atrasǎ de miezul feromagnetic 1, astfel încât prin rotirea discului 4 se
asigurǎ angrenarea între şurubul melc 5 şi sectorul dinţat 6, cu deplasarea
ascendentǎ a pârghiei 13, care atingând armǎtura mobilǎ 7, realizeazǎ reducerea
întrefierului dintre aceasta şi miezul 1, pânǎ când, datoritǎ fluxului magnetic de
dispersie, armǎtura mobilǎ este atrasǎ cǎtre miezul 1 în sensul sǎgeţii, realizând
închiderea contactului ND, 8. Timpul este reglat prin poziţia iniţialǎ a sectorului dinţat
6, fiind cu atât mai mare, cu cât cursa acestuia pânǎ la atingerea armǎturii mobile 7,
este mai mare.
Menţionǎm faptul cǎ pentru a obţine cuplul activ Ma, ce provoacǎ rotirea discului din
aluminiu, 4, având doar o bobinǎ de curent, deci o singurǎ sursǎ de solenaţie, este
necesarǎ utilizarea spirelor în scurtcircuit 2, care ecraneazǎ parţial piesele polare ale
miezului feromagnetic 1, asigurând acţiunea localǎ, în zona întrefierului, a douǎ
fluxuri magnetice defazate,  e1 în zona ecranatǎ, respectiv  e 2 în zona
neecranatǎ, defazate între ele la unghiul  , aşa cum sugereazǎ diagrama fazorialǎ,
ataşatǎ desenului de detaliu cu zona pieselor polare, din Fig. V-15.
 Fig. V-15 : Cu privire la funcţionarea releelor de inducţie
Releele de inducţie se pot realiza şi cu douǎ înfǎşurǎri, când pot funcţiona ca relee
direcţionale, relee diferenţiale sau ca relee de impedanţǎ.

57. Relee de timp

• Asigura o comandǎ în circuitul de ieşire, dupǎ un anumit timp, de obicei reglabil, deci
cu o anumitǎ întârziere
• relee cu remporizare electricǎ, a cǎror funcţionare are la bazǎ regimul tranzitoriu
de încǎrcare-descǎrcare, în curent continuu, a unui condensator electric, care
asigurǎ comutarea unui releu intermediar;
• relee cu temporizare electromecanicǎ, la care sursa de energie mecanicǎ, de
obicei un electromagnet, acţioneazǎ un mecanism de ceasornic, ce realizeazǎ
întârzierea doritǎ a comenzii în circuitul de ieşire;
• relee cu temporizare electropneumaticǎ, la care sursa de energiemecanicǎ
acţioneazǎ un ansamblu de întârziere cu fluid (gaz sau lichid), adesea de tip
amortizor cu piston, comutaţie întârziatǎ în circuitul de ieşire fiind condiţionatǎ de
deplasarea pistonului, ce depinde de deplasarea fluidului prin orificii speciale,
convenabil calibrate;
• relee cu temporizare electrotermicǎ, care funcţioneazǎ pe seama regimului
tranzitoriu de încǎlzire-rǎcire al unui element sensibil la valorile temperaturii, de tip
termistor sau lamelǎ bimetal;
• relee cu temporizare prin inducţie, a cǎror funcţionare are la bazǎ procese
tranzitorii ce au loc într-o înfǎşurare în scurtcircuit, care se adaugǎ înfǎşurǎrii de
bazǎ, de curent continuu, ca circuit de intrare al unui releu electromagnetic;

Relee cu remporizare electricǎ, a cǎror funcţionare are la bazǎ regimul tranzitoriu de

încǎrcare-descǎrcare, în curent continuu, a unui condensator electric, care asigurǎ
comutarea unui releu intermediar
Asemenea relee funcţioneazǎ de obicei în curent continuu, putând fi realizate cu
temporizare la acţionare sau cu temporizare la revenire, prin asocierea unui releu
intermediar, RI, cu un ansamblu R-C, aşa cum se observǎ în Fig. V-18.
 a b
Fig. V-18 : Relee de timp cu temporizare electricǎ
Asemenea relee de timp apeleazǎ la o sursǎ electricǎ de energie mecanicǎ, de
obicei electromagnet (RTp-1, RTk-410), care pune în funcţiune un mecanism de
ceasornic, realizat de obicei cu balansiere, cum este cel prezentat în Fig. V-20a.

a b
Fig. V-20 : Releu de timp tip RTk-410 cu mecanism de ceasornic
Un alt exemplu de releu de timp cu temporizare electromecanicǎ este relul de scarǎ
de tip K-11, folosit pentru a alimenta un timp dat lǎmpile de iluminat din scara unui
bloc de locuinţe

Fig. V-21 : Releu de scarǎ cu temporizare electromecanicǎ

58. Sigurante fuzibile

• Siguranţele fuzibile sunt cele mai rǎspândite elemente de protecţie împotriva

supracurenţilor, ele putând interveni atât pentru defecte de tip suprasarcinǎ, cât şi
pentru defecte de tip scurtcircuit.
• Principalele pǎrţi componente ale unei siguranţe fuzibile sunt:
• elementul fuzibil, care este realizat ca un fir sau ca o bandǎ metalicǎ, din Cu, Al sau
Zn;
• suportul ceramic sau din sticlǎ, electroizolant, în care este plasat elementul fuzibil,
ansamblul reprezentând patronul fuzibil;
• suportul sau soclul electroizolant al siguranţei fuzibile, în care sunt plasate
contactele fixe ale acesteia, între care este plasat patronul fuzibil ( soclul fiind cu
legǎturi faţǎ, LF, cu legǎturi spate, LS sau cu legǎturi faţǎ de tip industrial, LFi);
• accesorii de prindere sau de racordare în circuitul protejat, eventual indicatorul de
funcţionare.
• Principalii parametri nominali ai siguranţelor fuzibile sunt:
• Tensiunea de arc sau tensiunea de rupere. Valoarea maximă instantanee a tensiunii,
care în condiţii prescrise, apare la capetele elementului fuzibil pe durata arcului
electric sau după ce acesta a fost întrerupt.
• Tensiunea de rupere. Valoarea maximă a tensiunii, exprimată în valoare de vîrf, care
apare la bornele unei siguranţe în timpul procesului de întrerupere a circuitului
de către sistemul de elemente fuzibile.
• Tensiunea de restabilire. Tensiunea care apare la bornele unei siguranţe după
stingerea arcului electric.

• Tensiunea tranzitorie de restabilire TTR. Tensiunea tranzitorie de restabilire are un

caracter tranzitoriu apreciabil. Tensiunea tranzitorie de restabilire poate fi oscilatorie,
neoscilatorie sau o combinaţie a acestora, funcţie de caracteristicile circuitului şi
ale siguranţelor.
• Tensiunea tranzitorie de restabilire prezumată (a unui circuit). Tensiunea de
restabilire care succede întreruperii curentului prezumat simetric, de către un aparat
de conectare ideal, care ar înlocui siguranţa. Siguranţa este înlocuită cu un aparat de
conectare ideal, a cărui impedanţă trece instantaneu de la valoarea zero la infinit, in
momentul trecerii curentului prin zero.
• Tensiunea de restabilire la frecvenţă industrială. Tensiunea de restabilire măsurată
după dispariţia fenomenelor tranzitorii ale tensiunii.Curentul prezumal Ip (al
circuitului). Curentul care trece printr-un circuit, dacă siguranţa este înlocuită printr-un
conductor cu impedanţă neglijabilă, fără nici o altă modificare a circuitului sau a
alimentării sale.
• Curentul de întrerupere minim. Valoarea minimă a curentului prezumat pe care un
element de înlocuire este susceptibil să-l Întrerupă la o tensiune dată şi în condiţii
prescrise de utilizare.
• Curentul prezumtiv tăiat itl. Curentul care corespunde momentului amorsării arcului în
siguranţă, in cursul nuei întreruperi.
• Curentul limitat tăiat, iu. Valoarea instantanee maximă a curentului prin elementul de
înlocuire, atinsă în cursul funcţionării unei siguranţe.
• Curentul convenţional de nefuziune Inf. Valoarea specificată a curentului la care
rezistă un element de înlocuire. într-un timp specificat (tini]) convenţional de
nefuziune), fără topirea sistemului de fuzibilc.
• Curentul convenţional de fuziune Ir. Valoarea specificată a curentului, care produce
funcţionarea elementului de înlocuire (topirea sistemului de fuzibile), înaintea
scurgerii unui timp specificat (timp convenţional de fuziune).
• Curentul nominal al soclului sau portfuzibilului. Curentul ce caracterizează un soclu
sau un portfuzibil, corespunzător curentului la care siguranţa prevăzută cu un
element, de înlocuire, avînd acelaşi curent nominal, rezistă un timp îndelungat fără
deteriorări şi fără a depăşi supratemperaturile prescrise.
• Curent nominal (al elementului de înlocuire 1n. Curentul ce caracterizează elementul
de înlocuire şi la care acesta rezistă un timp îndelungat, fără deteriorări şi fără
depăşirea supratemperaturilor prescrise.
• Capacitatea de rupere I,. Curentul prezumat al unui circuit pe care o siguranţă îl
poate întrerupe la o anumită tensiune de restabilire, în condiţii prescrise de norme.
• Caracteristica amplitudinii curentului limitat tăiat (caracteristica de limitare). Curba
care indică pentru condiţii determinate de funcţionare, valoarea curentului limitat tăiat
în funcţie de valoarea curentului prezumat.
• Caracteristica timp-curent. Curba reprezentând pentru condiţii determinate de
întrerupere a circuitului, durata reală sau virtuală (de exemplu : durata de prearc sau
durata de funcţionare), funcţie de valoarea efectivă a componentei simetrice a
curentului prezumat.
• Etapele de funcţionare a siguranţelor fuzibile
• Evoluţia în intervalul o...t1. în acest interval are loc încălzirea elementului fuzibil sub
acţiunea curentului de scurtcircuit. Durata acestuia este de 1...5 ms şi, ca urmare, se
poate considera că într-un interval atât de scurt nu exista schimb de căldură cu
mediul ambiant; evoluţia este adiabatică. în acest caz este valabilă ecuaţia căldurii
• scrisă sub forma:)

•
• unde:P20 este rezistivitatea materialului la 20°C; aR - coeficientul de temperatură al
rezistivităţii; Cj - căldura specifică volumică în stare solidă;
• A - aria secţiunii transversale a elementului fuzibil în secţiunea diminuată;
• Ө - supratemperatura (peste + 20°C).

• Evoluţia în intervalul t1...t2. în acest interval de timp există atât metal solid, cât şi
lichid, care ocupă ipotetic forma geometrică a elementului în stare solidă. Bilanful
energetic ia forma:

•
• unde: pm este rezistivitatea medie de lichid şi solid;
• λ - căldura latentă volumică de topire. K2 depinde de căldura latentă de topire şi de
pm - rezistivitatea medie şi deci este tot o constantă de material
• Clasificarea şi construcţia siguranţelor fuzibile
• In raport cu tensiunea lor nominalǎ deosebim:
• siguranţe fuzibile de joasǎ tensiune, având valorile tensiunii nominale sub 1000 V;
• siguranţe fuzibile de înaltǎ tensiune, cu valori ale tensiunii nomonale mai mari de
1000 V.
• Dacǎ vorbim despre capacitatea de rupere a siguranţelor fuzibile, deosebim:
• siguranţe fuzibile cu micǎ capacitate de rupere, cu construcţie închisǎ sau deschisǎ a
patronului fuzibil, folosite pentru autovehicole, pentru protecţia circuitelor de
comandǎ, electronice sau de automatizare, respectiv pentru aparatura audio-video,
curentul de rupere fiind sub 1 kA; ele pot fi amplasate în tuburi de sticlǎ sau pe
suport ceramic;
• siguranţe fuzibile cu putere de rupere medie, folosite în instalaţiile electrice casnice
sau industriale, pentru curenţi nominali sub 100 A, cu curent de rupere de valoare
obişnuitǎ de 1 kA; cele mai cunoscute din aceastǎ categorie sunt siguranţele fuzibile
unipolare cu filet, de joasǎ tensiune;
• siguranţe fuzibile cu pare putere de rupere, numite şi MPR, realizate la joasǎ
tensiune pentru curenţi nominali de (60-1000) A, cu valori ale curentului de rupere
crescǎtoare cu valorile curentului nominal, de la 25 kA la 100 kA; manevrerea
acestora presupune de obicei utilizarea unui mâner de acroşare specializat în raport
 cu valoarea curentului nominal, având în vedere temperaturile de funcţionare
ridicate.

• Siguranţele fuzibile se mai clasificǎ şi dupǎ principiul constructiv, deosebind:

• - siguranţe unipolare cu filet;
• - siguranţe miniaturǎ;
• - siguranţe tubulare;
• - siguranţe cu sau fǎrǎ material de umpluturǎ;
• - siguranţe cu sau fǎrǎ efect de limitare;
• - siguranţe fuzibile cu legǎturi faţǎ, cu legǎturi spate sau cu legǎturi faţǎ de tip
industrial;
• - siguranţe fuzibile închise sau deschise.
• Un alt criteriu de clasificare ar putea fi alura caracteristicii de protecţie t(I), în raport
cu care deosebim:
• siguranţe fuzibile lente;
• siguranţe fuzibile rapide;
• siguranţe fuzibile lent-rapide;
• siguranţe fuzibile ultrarapide.