CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE

CURS 1

GENERALITATI

În anul 1963, datorită dezvoltării tehnologiei componentelor discrete, apare

necesitatea de realizare a dispozitivelor sub formă integrată.
Componente discrete (diode, tranzistoare, etc).
Componente integrate = pe aceeaşi plăcuţă de siliciu se realizează mai multe componente
În anul 1964 apar primele circuite integrate performante realizate pe scară industrială:
- amplificatorul de bandă largă 702
- amplificatorul de tip operaţional 709
- comparatorul 700
În această primă etapă se integrează relativ puţine tranzistoare şi multe rezistenţe.
A doua etapă în circuitele integrate analogice cuprinde un număr relativ mare de
tranzistoare şi mic de rezistenţe şi în această etapă se realizează primele condensatoare
primele tranzistoare pnp laterale, primele tranzistoare TEC - J şi tranzistoare super p.
A treia etapă începe din 1972 şi este etapa de proiectare asistată de calculator. În această
etapă se realizează pe scară largă.
Circuitele semiconductoare reprezintă circuitele care au elementele realizate în (sau pe)
suprafaţa materialelor semiconductoare.
Circuitele integrate peliculare au elemente constituite din pelicule subţiri depuse pe un
strat dielectric : - subţiri < 1µm
- groase < 10µm
Circuitele integrate hibride conţin atât circuite semiconductoare, cât şi circuite integrate
hibride pe acelaşi strat de dielectric.
Clasificarea circuitelor integrate
1. Circuite integrate analogice – la care o variaţie continuă a mărimii de intrare
produce o variaţie continuă a mărimii de ieşire, cele două mărimi fiind legate printr-o
anumită lege (caracteristica de transfer).
Funcţiile circuitelor integrate analogice pot fi :
- de amplificare
- generare de semnal
- redresoare
- stabilizatoare de tensiune
- modulatoare
- comparare
- filtrare , etc.
OBS !!! REDRESOARE = se alimentează la tensiune alternativă, iar la ieşire au
tensiune continuă de o anumită valoare.
2. Circuite integrate numerice – prelucrează informaţia sub formă numerică
(Circuitele Integrate Digitale).

1
 Circuitele Integrate Analogice – avantaje faţă de Circuitele Integrate realizate cu
componente discrete:
- reducerea dimensiunii circuitelor
- reducerea preţului de cost
Costul circuitelor integrate analogice nu creşte proporţional cu numărul de tranzistoare
integrate sau cu alte elemente, ci este proporţional cu aria de Siliciu ocupată.
Nu se integrează rezistenţe de valori mari ( peste 0,5kΩ ) deoarece ocupă o arie de siliciu
mare.
- creşterea fiabilităţii
- îmbunătăţirea performanţelor din punct de vedere al parametrilor funcţionali şi al
dispersiei acestora
La două tranzistoare realizate pe aceeaşi structură şi cu aceeaşi geometrie, β diferă cu ±
3% faţă de circuitele cu componente discrete la care β diferă cu ± 15%
- realizarea unor funcţii care nu se pot obţine cu precizie cu circute discrete.
Aceste avantaje se regăsesc şi la aparatura electronică realizată cu circuite integrate.
 Dezavantaje (limitări)
- nu se pot integra economic inductanţe de valori mari
- nu este economică integrarea rezistenţelor de valori mari, care sunt de obicei
înlocuite cu circuite care să realizeze aceeaşi funcţie, dar care să fie realizate cu
tranzistoare (de obicei surse de curent constant)
- nu se pot integra capacităţi de valori mari.
Clasificarea Circuitelor Integrate Analogice

1. După forma caracteristicii de transfer:

- Circuite integrate liniare care au o legătură liniară între mărimea de intrare şi mărimea
de ieşire
- Circuite integrate neliniare care au o legătură neliniară între mărimea de intrare şi
mărimea de ieşire
2. După forma constructivă
- Circuite integrate monolitice – toate componentele sunt realizate pe aceeaşi
plachetă de semiconductor şi predomină elementele active.
- Circuite integrate hibride – sunt realizate pe plăcuţe izolatoare pe care unele
componente pasive şi de valori mici şi conexiunile între acestea sunt realizate prin
tehnologie peliculară, iar componentele active, precum şi unele componente
pasive de valori mari sunt ataşate sub forma discretă
Aceste circuite integrate sunt fără capsulă, au costuri ridicate, dar prezintă
performanţe superioare, frecvenţă de lucru mare şi puteri mari.
3. După principiul de funcţionare
- Circuitele integrate analogice care lucrează pe principii convenţionale (cu
tranzistoare bipolare sau MOS)
- Circuitele integrate analogice care lucrează pe principii neconvenţionale (cu
tranzistoare CMOS cu capacităţi comutate, cu curenţi comutaţi sau transliniare).

I. Circuite integrate analogice

1. Circuite elementare
1.1 Surse de curent constant: au rolul înlocuirii rezistenţelor de sarcină, de polarizare

2
 (care în general au valori mari) cu sarcini active care sunt surse de curent ce au rezistenţă
dinamică foarte mare. De asemenea acestea asigură şi căderi mici de tensiune continuă.

1.1.1 Sursa de curent standard

+
V Tranzistorul T2 funcţionează ca tranzistor în regiunea
activă. Acest circuit se poate utiliza numai dacă
Circ. de sarcină I0>0,1mA, deoarece dacă I0 ar fi mic rezultă că şi I1 ar fi
mic deci R şi R1 ar fi de valori foarte mari.
I0 Tranzistorul T1 este conectat ca diodă şi are rolul de a
R realiza compensarea termică a curentului de ieşire I0 (la
B variaţia UBE şi a factorului β cu temperatura). Tensiunea
I1 pe diodă scade cu 2mV la fiecare creştere a
temperaturii cu 1C.
T2
V   I1 ( R  R1 )  U BE1
UBE2 V   U BE1 R
T1 I1  , în practică R1 
R  R1 10
UBE1 Tranzistorul T2 nu trebuie să ajungă la saturaţie.
Considerând tranzistoarele identice, cu proprietăţi
apropiate şi β >> 1 se pot neglija curenţii de bază ai
R1 R2 tranzistoarelor faţă de cei de colector.
U BE1  I1 R1  U BE 2  I 0 R2
Din relaţia curentului de colector în funcţie de
tensiunea bază emitor (UBE) a unui tranzistor se poate
deduce:
U BE
k T
I c  I cs  e U T relaţie în care: UT – tensiune termică; U T   26mV
e
 23 CV
k – constanta lui Boltzman ; k  1.35 10
K
T- temperatura absolută; T = 300K
e – sarcina electronului; e = 1,6 . 10-19 C
I
U BE  U T  ln C
I CS
I I
U T ln 1  I1  R1  U T ln 0  I 0  R2  I1R2
I cs I cs
UT I R UT I I
ln 1  1  ln 0  0
I1  R2 I cs R2 I1  R2 I cs I1
UT I R I
 ln 1  1  0
I1  R2 I 0 R2 I1
Dacă I1  1mA şi R2 este de ordinul kΩ , rezultă I1R2 este de ordinul volţilor.
R
Se poate scrie că I 0  I1  1
R2

3
 1.1.2 Sursa de curenţi mici (WIDLAR)

+
V
Circ. de sarcină Se obţine din sursa precedentă făcând R1=0.
Deoarece U BE1  U BE 2 se poate obţine curentul I0
I0 mic fără a utiliza valori prea mari pentru rezistenţa
R
R2.
B
U I
I1 I 0  T ln 1
R2 I 0
T2 Această ecuaţie transcendentă (de la intrare
la ieşire) este cel mai frecvent utilizată. Există
UBE2 cataloage în care sunt date curbe unde avem
T1
dependenţa I0=f(R2) când I1=ct.
UBE1 I0

R2
I1'  I1"  I1" '

R2

Impunându-se valoarea curentului I0, rezultă prin alegerea lui I1 valoarea

rezistenţei R2. Curentul I1 se alege astfel încât R2 să fie de ordinul kΩ.

1.1.3 Sursa diodă – tranzistor (oglinda de curent)

+
V
Circ. de sarcină U BE1  U BE 2
Dacă tranzistoarele sunt identice şi neglijând
curenţii de bază  I 0  I1 .
I0
R În cazul general, geometria celor două
B tranzistoare poate diferi datorită suprafeţei joncţiunii
I1 C-B.
În acest caz se poate considera că densităţile
T2 de curent prin cele două joncţiuni sunt egale deci:
J 0  J1 ; J – densitatea de curent
UBE2
T1 I0 I A0
 1  I 0  I1  ; A – aria joncţiunii
A0 A1 A1
UBE1 Se poate obţine un curent chiar şi mai mic decât
cel de referinţă dacă A0 < A1.

4
 1.1.4 Surse de curent multiple – cuprind un singur divizor de tensiune şi mai
multe tranzistoare ca surse de curent.
Pentru realizarea unor sarcini active multiple şi identice, sau a unor polarizări
multiple (curenţii furnizaţi putându – se găsi într – un anumit raport) se folosesc surse de
curent cu mai multe ieşiri.
Există surse de curent multiple cu emitoarele la potenţial coborât, sau cu tranzistoare
npn. (figura următoare).

+E
De asemenea există surse multiple cu
emitoarele la potenţial ridicat sau cu
tranzistoare pnp lateral. (fig de mai jos)
Prin surse împerecheate se pot realiza
curenţi de ieşire egali cu suficientă precizie,
aşa cum este necesar pentru etajul diferenţial
de intrare al unui amplificator integrat.
D Rezistenţele din emitoarele
T1 T2 tranzistoarelor pot stabili rapoartele curenţilor
ca la sursa standard. Dacă nu există rezistenţe
în emitoarele tranzistoarelor, curenţii I01 şi I02
RB se pot realiza într – un anumit raport faţă de
curentul de referinţă prin ariile joncţiunilor
Iref emitoare (vezi oglinda de curent).
Surse împerecheate
Dacă în figura alăturată lipsesc
rezistenţele (emitoarele sunt comune) există
Sursă de curent multiplă cu
posibilitatea folosirii în aceste surse multiple a
tranzistoare pnp lateral

5
 +E
unui singur tranzistor pnp lateral multicolector.
(figura următoare).
Aici rapoartele curenţilor Ie1, Ie2, Iref se pot impune
prin perimetrul zonelor de colector ce înconjoară
emitorul.
Integratulde tip 324 foloseşte o sursă cu un
tranzistor lateral cu 5 colectoare. Pentru toate
sursele de acest gen, rezistenţa RB, care are o
valoare mare se poate înlocui cu o altă sursă de
Ie1 Ie2 curent constant.
RB

Iref

Sursă de curent multiplă cu

tranzistor pnp lateral

6
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 2

1.1.2 Surse de curent realizate cu TEC – J şi TEC-MOS

Dezavantajul principal al surselor realizate cu tranzistoare TEC –J îl reprezintă

instabilitatea termică mare, în timp ce ele sunt foarte simple. Dispersia tehnologică la
integrarea unor tranzistoare TECJ este mai mare ca în cazul tranzistoarelor bipolare
rezultând că astfel de surse se utilizează mai rar. Sursele de curent constant realizate cu
TEC – J pot fi de două tipuri: surse pentru curenţi mari şi surse pentru curenţi mici.
O sursă de curent constant pentru curenţi relativ mari este dată în figura
următoare.
În cazul sursei pentru curenţi mari, UGS = 0 , curentul
ID=IDSS de drenă ID = IDSS (curent de ordinul mA).
Cu UP s-a notat tensiunea de prag a tranzistorului
(tensiunea la care canalul se închide complet). În general
UDS >Up
necesită între drenă şi sursă o tensiune U DS min mai mare
decât U CE min de la tranzistoarele bipolare.
UGS =0

ID
Pentru curenţi mici este necesar să se polarizeze
joncţiunea grilă sursă a tranzistorului, fapt care se
realizează automat prin introducerea rezistenţei R. UDS >Up-UGS
Punctul static de funcţionare al tranzistorului se
stabileşte pe caracteristica de transfer pentru curentul UGS
dorit. Rezultă rezistenţa R necesară:
U GS
R
ID
R
B
iD

IDSS
1/R
Sursă de curent cu TECJ
P
ID

UGS Up uGS

PSF la TEC-J

1
 La curenţi sub IDSS tensiunea minimă ce trebuie asigurată pe tranzistorul sursei de
curent se reduce. Sursa se poate realiza şi cu tranzistor TEC – J cu canal p , cu terminalul
sursei conectat la terminal pozitiv.
+ iD
V

P
I0

I0 I0 R Up uGS
Tranzistoarele TEC – J pot fi utilizate şi în divizoare de tensiune, în sursele cu
tranzistoare bipolare, înlocuind rezistenţa R astfel încât o rezistenţă de valoare mare este
înlocuită de un tranzistor TEC – J care ocupă o arie mică de siliciu.
+
E Aici UGS=UBE şi tranzistorul T1 se
află în saturaţie unde efectul tensiunii E
ID=Iref asupra curentului ID este redus. Astfel, Ie nu
depinde de tensiunea E datorită
T1 tranzistorului TECJ şi este vorba de o sursă
Ie=ID simplă ce poate fi alimentată de la o tensiune
cu valoare cuprinsă în gamă largă.
Majoritatea surselor de curent
T2 realizate cu tranzistoare bipolare pot fi
T3 întâlnite şi în variantă cu tranzistoare MOS
(D)
cu canal indus. Astfel, se folosesc oglinda
UBE=UGS simplă (fig. următoare), oglinda cascoda,
oglinda Wilson. La aceste oglinzi nu există
eroarea dată de curenţii de grilă. Există însă
Sursă de curent constant cu tensiunea de efectul Early care face ca Ie să difere de Iref
alimentare cuprinsă în gamă largă +
E
atunci când tranzistoarele suportă tensiuni Iref= ID1
drenă sursă diferite. Avantajul constă însă
în aceea că tehnologia CMOS permite R
ajustarea raportului curenţilor prin
dimensiunile tranzistoarelor. În plus, Ie=ID1=Iref
rezistenţa de ieşire a surselor cu ID1
T2
tranzistoare MOS se poate mări prin UDS2
creşterea lungimii canalului. Tensiunea T1
minimă necesară pe tranzistorul T2 trebuie
UGS1 UGS2
să fie:
U DS 2  U GS  U p
Oglindă de curent simplă cu tranzistoare
MOS
Fiind de obicei mai mică decât la

2
tranzistoarele bipolare, ceea ce constituie de asemenea un avantaj. Raportul curenţilor se
poate stabili prin raportare lăţime/ lungime pentru canalele T1 şi T2.

1.2. Sursele de tensiune

Sunt utilizate în cazul în care este nevoie de tensiuni diferite de cele de

alimentare. Sursele de tensiune pot fi:
- de precizie redusă : utilizate pentru aplicaţii nepretenţioase şi în special pentru
curenţi mari variabili.
- de precizie medie: utilizate în aplicaţii mai pretenţioase şi în special pentru
curenţi mici într-o gamă restrânsă.
- de precizie mare (surse de tensiune de referinţă) : utilizate pentru curenţii mici
şi constanţi.
Precizia se referă la stabilitatea tensiunii furnizate cu tensiunea de alimentare a
circuitului integrat la variaţia sarcinii şi cu temperatura.
Sursele de tensiune se caracterizează printr-o rezistenţă de ieşire redusă. Diferenţa de
tensiune între cea de alimentare şi cea de ieşire este preluată de obicei de alte tranzistoare,
de multe ori utilizate ca surse de curent constant.
Se prezintă în continuare câteva surse de tensiune de precizie redusă

1.2.1 Surse de tensiune de precizie redusă

a) O primă variantă de realizare a acestor surse este aceea în care intervin rezistenţe,
tranzistoare conectate ca diode, diode Zener şi surse de curent.

U 0  nU BE
R0  R || nRd
V U0
I1   Is
R

Rd – rezistenţa dinamică a diodei şi ea se calculează ca

3
 UT
fiind Rd  , UT = 26mV.
I1
Dezavantajele acestei scheme sunt :
- aria de siliciu ocupată este relativ mare, dacă tensiune de ieşire este mare;
- dependenţa pronunţată de temperatură a tensiunii de ieşire;
- rezistenţa de ieşire relativ mare pentru un număr ridicat de diode;
- curentul de sarcină depinde de variaţia tensiunii de alimentare.

b) O altă variantă constructivă:

Această variantă constructivă are cam

aceleaşi dezavantaje ca şi sursa din prima
variantă, aceste dezavantaje putând fi
eliminate cu următoarea schemă:
U0 = n UBE

c) Dezavantajele prezentate anterior pot fi parţial eliminate cu următoarea sursă de

tensiune.
Această schemă utilizează o joncţiune bază
emitor polarizată invers, care la străpungere
funcţionează ca o diodă Zener.
U z  6  7V
U 0  U z  U BE2

R0  R || ( rz  rd )
d
Avantaje:
- se obţine o compensare parţială a variaţiilor
tensiunii de ieşire cu temperatura.
U z  2mV / C  compensarea variaţiilor
U BE  2mV / C tensiunilor cu temperatura
- stabilitate termică bună;
- rezistenţă de ieşire mai mică;

4
- se poate obţine o tensiune relativ mare cu arie de Si mică.
Dezavantaje :
- în zona de străpungere apare zgomot mare;
- tensiunea este în jur de 6  7V.

d) Sursă de tensiune ce utilizează reacţia negativă paralel:

U0 = k UBE
k–inversul factorului de divizare al
divizorului rezistiv format din R1 şi R2
R  R2
k 1
R2
Prin proiectare se alege Ib << Id astfel încât
U0 U
 BE
R1  R2 R2
 R1 
U 0  U BE  1  
 R2 
Se observă că se pot obţine diferite
valori ale tensiunii de ieşire şi deoarece
raportul rezistenţelor se poate obţine cu
mare precizie, tensiunea de ieşire va fi
precisă.
Reacţia negativă funcţionează astfel:

Deoarece: I 0  I s  I c  I s creste  I c scade U BE scade  U 0 scade

Utilizând schema tranzistorului în regim dinamic rezultă ca rezistenţa de ieşire a
circuitului este mică.

1.2.2 Surse de tensiune de precizie

În cazul acestor surse de tensiune se pune accentul pe asigurarea stabilităţii

funcţie de temperatură şi de variaţiile tensiunii de alimentare.
Aceste circuite se bazează pe compensare termică realizată datorită faptului că
dioda Zener are coeficient de temperatură care variază invers faţă de joncţiunile
polarizate invers.

5
 I 1 R 1  U Z  U 0  (m  1)U BE

U Z  U 0  (m  1)U BE
I1 
R1
I 2 R2  U 0  n U BE

U 0  n  U BE
I2 
R2

U0
din T1K  I 2  I 1  I S  I 1 
RS
I2+Is=I1; I2=I1-Is=I1-U0/Rs
U0/Rs=I1-I2;
U0=Rs(I1-I2)
Din aceste relaţii se obţine tensiunea de
ieşire în funcţie de rezistenţe şi numărul
diodelor (m şi n).

Efectuând calculele se obţine:

V  R  U BE [ n  R1  ( m  1 )R2 ]
U0  R p z 2 (1)
R1  R2
Pentru a deduce condiţia de compensare termică:
U 0
0
T
R p  V z U BE
 R2  n  R1  m  1R2   0
R1  R2  T T 
V z U BE  R1 
  n   m  1  0
T T  R2 

6
 V z
m  1  T
U BE
R T V z
 1  În general:  2mV / 0C
R2 n T
U BE
 2mV / 0C
T
R1 m  2
  (2)
R2 n
Pentru proiectare se folosesc relaţiile (1) şi (2).

7
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 3

1.3 Circuite de deplasare a nivelului de tensiune continuă

Circuitele de deplasare a nivelului de tensiune continuă sunt necesare în

amplificatoare (integrate) ca urmare a folosirii unui singur tip de tranzistor integrat.
Pe fiecare etaj în conexiune EC din amplificator, apare o deplasare de nivel
nedorită, de ordinul volţilor.
Aceste deplasări însumate pe mai multe etaje (datorită cuplajului direct) duc
tensiunea de ieşire a unui amplificator spre valoarea sursei de alimentare în lipsa
semnalului util, dacă nu se utilizează un etaj intermediar pentru deplasarea în sens opus a
nivelului de tensiune continuă.

Ştiind că UBE = 0,6V

rezultă că UCE1  0,6V , excursia
de tensiune din colectorul
tranzistorului T1 nu poate fi decât
de zeci de mV rezultând o
tensiune limitată la ieşirea
tranzistorului T1.
În cazul acestor etaje este
necesară prezenţa unor circuite de
deplasare a nivelului de tensiune
continuă care va trebui să
îndeplinească următoarele cerinţe:
- o atenuare a semnalului
continuu;
- să realizeze o atenuare redusă a
componentei variabile, a
semnalului amplificat;
- să asigure o rezistenţă mare de intrare pentru a nu afecta amplificarea etajului
precedent;
- să asigure o rezistenţă mică de ieşire (din acelaşi motiv)
- să nu introducă zgomot
- să realizeze derivă termică redusă

1
 1.3.1 Repetorul pe emitor
a) o varianta constructiva este cea din
figura alaturată în care:
I0 – sursa de curent constant
Rd – rezistenţă dinamică a
sursei de curent constant
U0 – tensiunea de ieşire
RS – rezistenţă de sarcină
U0 = UI - UBE
În practică, curentul de sarcină
este << decât curentul debitat de sursa de
curent constant (IS << I0) astfel încât
deplasarea de nivel este practic
determinată de rezistenţa R1 şi curentul
I0.
Pentru valori ale rezistenţei R1 de
câţiva kΩ şi valori ale curentului I0 de
câţiva mA, decalajul realizat de circuit
pentru nivelul de tensiune continuă este de ordinul Volţilor.
Deriva termică a tensiunii de ieşire este datorată tensiunii UBE
UBE = -2mV/ºC
Rezistenţa de intrare a acestui circuit are valoare mare, iar rezistenţa de ieşire este practic
egală cu R1
Dezavantaje: deriva termică şi rezistenţa de ieşire relativ mare
Obs)!!! Amplificarea de tensiune a acestui circuit este  cu unitatea (puţin subunitară)
b)O altă variantă constructivă a acestui circuit
este următoarea:
U 0  U i  U BE  U z
rz  nx10 sau nx100
UZ = 6 ÷ 7V
UZ – căderea de tensiune pe dioda Zener;
În mod obişnuit tensiunea pe dioda
Zener fiind de 6 ÷7V şi dioda Zener având o
rezistenţă dinamică relativ mică, circuitul de
deplasare asigură o deplasare redusă de nivel
dată de UBE +UZ.
Avantaje :
- reducerea derivei termice datorită
folosirii celor două diode;
- o rezistenţă de ieşire foarte redusă în
comparaţie cu varianta precedentă;
Dezavantaje:
- un zgomot mare introdus în etajul
următor;
- o deplasare de nivel relativ fixă;

2
 c) a treia varianta constructiva este
cea din figura alaturata in care:
U0 = Ui - UBE1 -R1 (IB2+ I0) - UBE2
Avantaje:
- creşte rezistenţa de intrare;
- scade rezistenţa de ieşire;
- creşte amplificarea
schemei;
Dezavantaje:
- derivă termică mare

Există circuite care amplifică componenta variabilă. Ele sunt concepute astfel încât
amplificarea să depindă de un raport de rezistenţe existente în circuit.

V+ - tensiune de alimentare
V   I1 R1  U BE1  U1
U0
U0 = I2R2  I 2 
R2
I1 = I2

V 
U0
 R1 U BE1U i
R2

V   U BE1  U i
U0 
R1
R2


U 0  V   U BE1  U i 
R2
R1

3
 Se observă că tensiunea de la ieşire depinde de raportul R2/R1, raport ce se poate
realiza cu precizie.
Determinarea parametrilor de semnal mic se face utilizând schema de semnal
mic a circuitului.
Schema echivalentă în regim dinamic:

ui  h11e1  ib1  R1 ib1  h21e1  ib1  h21e 2  ib 2 

ib 2  h21e1  ib1
ui  h11e1  R1  1  h21e1  h21e1  h21e 2   ib1
u0  1 h21e 2   ib 2 R2  u0  1  h21e 2   R2  h21e1  ib1
u  1  h21e 2   R2  h21e1  ib1 R
Au  0   2
u i h11e1  R1 1  h21e1  h21e1  h21e 2   ib1 R1
ui h11e1  R1  1  h21e1  h21e1  h21e 2  ib1
Ri    h11e1  R1  1  h21e1  h21e1  h21e 2 
iin ib1
R0  R2
Rezistenţa de intrare în regim dinamic are valoare mare, fapt care constituie un
avantaj al acestei scheme. Un alt avantaj ar fi realizarea unei amplificări de tensiune cu
ajutorul raportului rezistenţelor R2/R1 foarte precisă.

1.4 Etaje de amplificare cu sarcină activă

Un amplificator integrat se foloseşte de cele mai multe ori cu reacţie negativă. Acest
sistem de reacţie pune problema stabilităţii amplificatorului, stabilitate ce depinde de
numărul de poli.
În practică, cu cât numărul de poli este mai mare, cu atât se evită mai greu intrarea
în oscilaţie a amplificatorului. Deoarece fiecare etaj al amplificatorului introduce câte un
pol în funcţia de transfer, este important ca pentru a reduce numărul polilor să fie redus
numărul etajelor de amplificare.
Pentru a funcţiona cu amplificare dorită, este importantă creşterea amplificării
pentru fiecare etaj.
În locul rezistenţei de colector obişnuite, etajele de amplificare în conexiune EC
utilizează ca rezistenţă de sarcină o sursă de curent constant cu impedanţă foarte mare.

4
Acest lucru duce realizarea unui câştig de tensiune ridicat.
De asemenea, căderea de tensiune la bornele acestei sarcini este mică,ceea ce face ca
tensiunile de alimentare să fie reduse.

Utilizarea rezistenţei R' măreşte şi mai mult

rezistenţa sursei de curent constant. Cu astfel de
scheme se obţin amplificări în gol de 1000 ÷ 2000.
În practică se conectează la ieşire un alt etaj.
Conectând la ieşire un etaj cu rezistenţă de intrare de
ordinul nxkΩ, se anulează efectul sursei de curent
constant. Pentru aceasta va trebui ca rezistenţa de
intrare în etajul următor să fie comparabilă cu
rezistenţa între C şi E a tranzistorului T1 (rCE). Din
acest motiv se utilizează la ieşire repetoare de
tensiune.

Această schemă nu impune condiţia ca

rezistenţa de sarcină să fie mare. Pentru determinarea
parametrilor schemei se utilizează modelul h
simplificat.
Schema echivalentă este:

U = R .I
ui  h11e1  ib1
R2
u0   R1  h21e1  ib1 
R2  h11e 2
ui h11e1  ib1
Ri    h11e1
ib1 ib1

5
 R2
 R1  h21e1  ib1 
u0 R2  h11e 2
R0    R0  R1
R2 R2
h21e1  ib1  h21e1  ib1 
R2  h11e 2 R2  h11e 2

 
u 0   R1 h11e2  ib2  h21e1  ib1    R1  ib1  h21e1  h21e2
R2
 h21e1 
 R2  h11e2 
 R2 
  R1  h21e1 1  h21e2 
 R2  h11e2 

R2
 R1h21e1  ib1 
u0 R2  h11e 2
Au  
ui h11e1  ib1

!!! Semnul – din calcule înseamnă că la ieşire are loc un defazaj cu 180º
Se observă că amplificarea de tensiune poate ajunge până la valori de n x 100 ÷
1000 dacă R1 este de valoare mică.
1.4 Etaje diferenţiale

Etajele diferenţiale cu componente integrate sunt mai performante decât cele cu

componente discrete deoarece :
- asigură rezistenţă de intrare
foarte mare
- asigură derivă termică redusă
- asigură o valoare redusă a
decalajului de tensiune la
intrare
- asigură o amplificare mare de
tensiune ca urmare a utilizării
sarcinii active
În marea majoritate a cazurilor,
etajele diferenţiale funcţionează cu
sarcină diferenţială şi ieşire asimetrică,
fapt care reduce câştigul de tensiune la
jumătate faţă de cazul ieşirii
diferenţiale. Acest dezavantaj este
înlăturat prin utilizarea unor variante
specifice în cazul circuitelor integrate
Rezistenţa de intrare a unui
astfel de etaj este dată de rezistenţa de
intrare a unui singur tranzistor. Dacă rezistenţa de sarcină este mult mai mică decât RC
atunci întreaga variaţie a curentului de colector a tranzistorului T2 trece prin RS.

6
 Ui
 h11e2  ib2  U 0  h21e2  ib 2  Rs
2
U 1
 h21e2  i   Rs
2 h11e2
1 h
 Au 0    21e2  Rs
2 h11e2

Dacă ieşirea ar fi diferenţială, amplificarea etajului ar fi dublă. Un exemplu de

realizare practică a unui amplificator diferenţial integrat este prezentat în figura
următoare:
Tranzistoarele T0 şi T2
realizează oglinda de curent.
Orice variaţie de curent
prin tranzistorul T0 se va reflecta
la tranzistorul T2. În cazul
acestui etaj diferenţial,
amplificarea de tensiune se
dublează comparativ cu etajul
precedent.
I c 2  ic1  is
U 0  is RS  RS (ic 2  ic1 )
Dezavantaje ale acestui circuit :
- nesimetria circuitului;
- necesitatea utilizării
tranzistoarelor de tip pnp în
conexiunea EC;
- tensiunea CB a lui T1 şi T2 este
mult diferită. Din această cauză
deşi T1 şi T2 se pot realiza cu
parametri foarte apropiaţi vor
avea  diferit.

- diferă comportarea cu frecvenţa. Astfel tranzistoarele pnp se pot realiza cu o

frecvenţă limită de funcţionare mai scăzută ca cele npn deci comportarea cu
frecvenţa va fi înrăutăţită de Td şi T3.
- Orice semnal comun aplicat la cele două intrări duce la modificarea semnalului de
ieşire asimetric.

7
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 4

1.6 Etaje de ieşire

Rolul etajelor de ieşire este de a face legătura între amplificatorul de tensiune şi

rezistenţa de sarcină.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească etajele de ieşire:
- asigurarea puterii utile necesare la ieşire;
- asigurarea excursiei maxime a tensiunii de ieşire pentru valoarea minimă a
rezistenţei de sarcină;
- rezistenţa de ieşire mică;
- distorsiuni de frecvenţă şi de neliniaritate cât mai reduse;
- randament cât mai mare.
În cazul integrării apar cerinţe specifice:
- necesitatea cuplării directe a sarcinii;
- tensiunea nulă de ieşire în regim static;
- rezistenţă de intrare mare.
Aceste cerinţe duc la necesitatea folosirii ca etaje de ieşire repetoarele pe emitor.
Ca şi clase de funcţionare se utilizează clasele A, B, AB.
Deoarece în cazul circuitelor integrate problema eliminării căldurii disipate este foarte
importantă, trebuie micşorată pe cât posibil această caldură deoarece toate etajele pot fi
influienţate. Astfel în general se tinde să se lucreze cu randamente mai bune.
Din acest motiv pentru puteri de ordinul n 10mW se utilizează etaje în clasă A care
au o liniaritate mai bună dar randament mai mic.
Clasele B şi AB conduc la distorsiuni de neliniaritate mai mari însă permit obţinerea unor
randamente de 2-3 ori mai mari ca în clasa A, astfel că se preferă etajele în clasele B şi
AB.
a) Etaj final cu un tranzistor, în clasa A
V1
Sursa de curent I0 asigură creşterea
excursiei tensiunii de ieşire (fig.1).
În regim static: U0  0 şi Uio  U BE .
T Puterea consumată în regim static:
P0  I0 V1  V2 
Ui
Se notează cu VoM amplitudinea
I0 maximă simetrică a semnalului de ieşire. În
(Rd)
Rs Uo funcţie de valoarea curentului I 0 şi a tensiunii
de alimentare se obţine graficul u0  f ( t ) dacă
se aplică semnal sinusoidal.
V2
Fig.1 Etaj final în clasă A

1
 u0

Amplitudinea maximă simetrică corespunde cazului când circuitul de intrare nu

limitează superior sau inferior semnalul.
Notând: Pu - puterea alternativă utilă disipată pe rezistenţa de sarcină
Pd - puterea disipată pe etajul de ieşire fără a considera puterea pe Rs .
rezultă: P0  Pu  Pd
Determinarea puterii utile în condiţiile:
- circuitul este comandat complet (excursie maximă simetrică)
- nu se ţine seama de distorsiuni (de neliniaritate sau frecvenţă)
V2 
Pu  0M  I 02  Rs2 I 02  Rs
2 Rs   Pu  
 2 Rs 2
V0M   I 0 Rs 
I 02  Rs2
I R
P0  I 0 V1  V2     u 
P 2  0 s
P0 I 0 V1  V2  2V1  V2 
În situaţia ideală când la maximul semiperioadei negative căderea de tensiune pe
sursa de curent constant este nulă  I0  Rs  V2 .
Dacă presupunem V1  V2
1
   25%
4
Ca observaţie dacă în locul sursei de curent se utilizează un rezistor, randamentul
va fi   6,25% .
b) Etaj final în clasă B
V1

Schemele în clasă B utilizează două

tranzistoare în contratimp. Pentru
simplificarea comenzii se utilizează două
T1 tranzistoare complementare.(Fig.2)
I0
În regim static: V0  0  Vi  0
Puterea consumată de la sursă în
Ui
T2 Rs U0 regim static este în acest caz P0  0 .
Presupunând ca la intrare se aplică o
tensiune sinusoidală, atât pentru
semialternanţa pozitivă cât şi pentru cea
negativă, tranzistorul corespunzător nu
V2 conduce până când Ui  U BE .
Fig.2

2
 Reprezentarea grafică a tensiunilor de intrare si de ieşire este dată în figura 3.
ui

U be
t
Ube

u0

distorsiuni de trecere

Fig.3
Pentru îmbunătăţirea liniarităţii caracteristicii de transfer (figura 4) se utilizează
polarizarea iniţială în sens direct a joncţiunii BE a celor două tranzistoare. În practică se
obţine o caracteristică liniară.

V1

I0
T1
D1 U BE
U BE1 Ie
2  U BE
T2 Rs Ue
D2
U BE U BE2

T3
ui

V2
Etaj Etaj final
prefinal
Fig. 5 Etaj final în contratimp în clasă B
În principiu pentru polarizare sunt necesare două surse de tensiune.

3
 Polarizarea cu tensiune continuă prezintă pericolul ambalării termice a
tranzistoarelor.
La creşterea temperaturii, tensiunea BE scade, dar creşte curentul de colector
rezultînd o încălzire a tranzistorului.
Din acest motiv tensiunea de polarizare se obţine cu ajutorul unui divizor la
bornele unui element de circuit sensibil la temperatură la fel cu joncţiunea BE a joncţiunii
de ieşire şi care să fie cuplate termic cu tranzistoarele de ieşire. Schema rezultată este
dată în figura 5.
O altă variantă a schemei utilizează superdioda pentru polarizarea etajului
final.(Fig.6)
V1

I0
T1
R1
U BE1 Ie

Tp T2 Rs Ue
U BE2
R2 U BE

T3
ui

V2
Etaj prefinal Etaj final

Fig. 6 Etaj final în contratimp în clasă B cu superdiodă

În circuitul de sarcină a lui T3 divizorul R1 şi R 2 permite multiplicarea tensiunii
U BE :
 R 
U BB  U BE 1  1  relaţie prin care se poate asigura o valoare dorită a tensiunii
 R2 
U BB prin alegerea corespunzătoare a rezistenţelor R1 şi R 2 .
În mod uzual R1  4,5 k ; R2  7,5 k  U BB  1,6  U BE
Dezavantajele schemei constau în utilizarea a două rezistoare suplimentare şi
faptul că schema funcţionează practic în clasa AB.
Analiza energetică:

În cazul polarizării iniţiale, puterea consumată de la sursă în regim static are o

valoare P0  IC0( V1  V2 ) unde: IC 0 este curentul iniţial stabilit prin tranzistorul de
ieşire.

4
 În general IC 0 este mic deci P 0 este relativ redusă.
Presupunem că: ui  uiM  sin   t . La comandă maximă a semnalului de intrare
rezultă la ieşire tensiune maximă şi curent maxim.
Considerând că se lucrează la frecvenţe unde nu intervin distorsiuni de frecvenţă,
că se neglijează curenţii bazelor şi puterea consumată datorată polarizării:
P0 
1
 i CM  V1 
1
 i CM  V2 
1
i V1  V2 
   CM
P0 - putere consumată de la sursă în regim dinamic la comandă completă;
Puterea utilă în rezistenţa de sarcină:
i2  Rs   i 2  Rs
Pu  i R
Pu  CM
   100  CM
 100   CM s
2 P0 2  i CM  V1  V2  2 V1  V2
Dacă se neglijează tensiunea U CEsat şi se presupune alimentarea simetrică

V1  V2 randamentul va fi:    100  78,54 % .
4
În practică randamentul este  70% .
La puteri disipate pe capsulă de n  100mW . se pot obţine puteri utile de
n  100mW  1W .

1.6.2 Metode de protecţie a etajelor de ieşire la scurtcircuitarea sarcinii

Dacă rezistenţa de sarcină este variabilă se pot obţine situaţii când I C creşte
accidental peste valori admise, peste puterea disipată.
Pentru aceasta circuitele
V1
se protejează la scurtcircuit
(scurtcircuit la borna de ieşire)
– la masă;
I0 – la una din sursele de
alimentare.
T1
Toate circuitele de
Tp1 protecţie la scurtcircuit se
Td r bazează pe limitarea curenţilor
de colector a celor două
tranzistoare de ieşire.
Aceasta se face prin:
Td r Rs U
- limitarea curentului de
0 comandă a tranzistorului
Tp2 de ieşire acţionând
asupra unui etaj prefinal;
T2 - devierea curentului bazei
tranzistorului final
T3 utilizând un tranzistor
ui suplimentar pentru
fiecare tranzistor de
V2 ieşire.

5
 A doua metodă este cea mai utilizată.
Dacă curentul de emitor a lui T1 depăşeşte o valoare maximă, tensiunea pe
rezistenţa r depăşeşte tensiunea de deschidere a lui Tp1 rezultând astfel că, curentul va
fi deviat.
U be
r
I c lim
I c lim  20  25 mA (la AO)
rezultă că se obţin valori de ordinul n    n  10 a rezistenţei r.

Dezavantaje:
- complicarea schemei;
- necesitatea introducerii rezistenţei r determină creşterea rezistenţei de ieşire a
etajului;
- totuşi în practică, deoarece amplificatoarele cu etaje de ieşire funcţionează cu
reacţie negativă rezultă că rezistenţa de ieşire se micşorează.

6
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 5

2. Amplificatoare operaţionale
Amplificatorul operaţional este un circuit cu intrare diferenţială şi ieşire simplă, folosit în
circuite cu reacţie externă. El poate fie să amplifice semnalul de intrare, fie să-l prelucreze după
o anumită relaţie matematică.
În mod uzual i se ataşează extern o reţea de reacţii care controlează amplificarea totală şi
rezistenţa de intrare, minimizând efectul mărimilor de intrare de decalaj, precum şi un circuit de
compensare care controlează răspunsul în frecvenţă.
Utilizarea amplificatoarelor operaţionale permite simplificarea proiectării circuitelor,
dimensionarea reducându-se la calculul valorilor elementelor din bucla de reacţie.
În mod uzual amplificatoarele operaţionale funcţionează la frecvenţe joase şi medii.
Există şi amplificare mai mică şi număr de etaje mai mic.
Datorită performanţelor foarte bune de realizare a amplificatoarelor operaţionale reale în
proiectarea circuitelor se utilizează noţiunea de amplificator operaţional ideal. În acest scop
anumiţi parametric sunt consideraţi ca având valori ideale uşurându-se proiectarea cu astfel de
circuite.
Se consideră că un amplificator operaţional ideal are următorii parametrii :
- - amplificarea de tensiune infinită;
UI A - impendanţa de intrare infinită;
- impedanţa de ieşire zero;
+ UO - bandă de frecvenţă infinită dacă decalajul de tensiune
echivalent la intrare este nul şi dacă deriva termică este nulă;
U0=AU.UI - caracteristica de transfer liniară şi simetrică;
- revenire instantanee din saturaţie.

Amplificatoarele operaţionale reale diferă de cele ideale prin :

- limitarea domeniului de frecvenţă a semnalelor ce pot fi amplificate
- existenţa unei limite inferioare de current continu de intrare ce poate fi sesizat la ieşire
- existenţa unei limite superioare ale valorilor impendanţelor ce pot fi folosite în reţeaua de
reacţie negativă a amplificatorului

2.1 Circuite fundamentale cu amplificatoare operaţionale

2.1.1 Amplificatorul neinversor

I2 R2

R1 I1 N
-
R – are rol de protecţie în circuitul de
intrare
Ui=0 AO
+ UO
R Ii+ =0 I2 R2
Ui

R1 I1 N
-
Ui=0 AO
+
1 Ii+ =0
R
 Potenţialul în punctual N este egal cu tensiunea de intrare: V N  U i
0 Ui U UO
I1   I2  i
R1 R2
I 2  I1  I i  I 2  I1

0
Ui Ui Uo
 
R1 R2
Ui Ui Uc 1 1  1
   U i     U o
R1 R2 R2  R1 R2  R2
 1 1 
 U o  U i  R2   
 1
R R 2 

R R  R 
 U o  U i   2  2   U o  U i   2  1
 R1 R2   R1 
U R
Amplificarea de tensiune cu reacţie este: AU  o  1  2
Ui R1
şi poate fi doar supraunitară pentru acest circuit.
Rezistenţa de intrare “văzută de sursa U2 este foarte mare, datorită reacţiei negative de
tipul paralel-serie.Totuşi ea este limitată la valoarea rezistenţei de intrare pentru semnal comun
care a fost ignorată faţă de rezistenţa de intrare diferenţială până acum. La amplificatoarele
uzuale rezistenţa de intrare pentru semnalul comun are o valoare de ordinul nx10MΩ.
U
R i  i    Ri  
I
i
0
Pentru realizarea unei amplificări de tensiune subunitare se poate utiliza un divizor de
tensiune la intrarea + dar în acest caz rezistenţa de intarare coboară la o valoare obişnuită
(nx10kΩ) (fig. următoare).
Rr

R1
-
U’
AO
R2 U’
+
Ui

R3 Rs U0

Amplificator neinversor cu divizor

Pentru acest circuit se poate scrie tensiunea de ieşire:

 R  R3  Rr 
U 0  U ' 1  r   U i 1   care poate fi şi subunitară.
 R1  R2  R3  R1 
Rezistenţa de intrare devine relativ redusă:
Rir  R2  R3

2
Pentru dimensionarea divizorului se vor utiliza condiţiile:
- realizarea unei divizări impuse de relaţia de mai sus;
- realizarea unei erori minime prin egalitatea rezistenţelor echivalente de la cele două intrări.

2.1.2 Amplificatorul inversor

I1 R1 N R2 I2

Ui Ii- =0
-
Ui=0 AO
+ UO
Ii+ =0

Potenţialul în punctual N este zero.

VN  0
U  VN U i V U0
I1  i  ; I2  N
R1 R1 R2
U
I2   0 ; I1  I 2  I i  I1  I 2
R2 
0

Ui U U0 R R
 0    2  U 0  U i  2
R1 R2 Ui R1 R1
Amplificarea cu reacţie ideală a acestui circuit este:
R
AU   2 (Semnul “-” din expresia amplificării de tensiune denotă cu defazaj
R1
de 1800 a semnalelor de intrare şi ieşire)
R R
R  R1 || Rr  1 r Rezistenţa de intrare văzută de cele 2 intrări spre masă este
R1  Rr
egală cu R1 şi este de valoare relativ redusă (nx10kΩ) din cauza reacţiei negative de tip paralel-
paralel. Pentru a se lucra cu R1 de valoare mare trebuie folosit un amplificator cu Ri foarte mare.
Ri  R1
Rezistenţa de ieşire este neglijabilă datorită reacţiei negative cu configuraţie paralel la
ieşire.

2.1.3 Repetorul cu AO

Este un caz particular al

amplificatorului neinversor. Pentru realizarea
amplificării egale cu 1 se va lua R1=∞.
-
Atunci nu mai sunt necesare rezistenţele R1
şi Rr. Repetorul se utilizează datorită
U0
+ rezistenţei lui de intrare foarte mare (ca şi la
amplificatorul neinversor) când valoarea
tensiunii pe o sarcină finită trebuie păstrată
egală cu cea de intrare (amplificarea unitară
este precisă, în timp ce la repetorul pe emitor ea este uşor subunitară).

3
 2.1.4 Amplificatorul diferenţial

I1 R1 P2 R2 I2

Ui1 Ii- =0
-
Ui=0 AO
I4
+ UO
Ii+ =0
I3 R3 P1

Ui2
R4

a.) presupunem iniţial că există Ui1 şi Ui2=0:

R
U o1   2 U i1
R1
b.) presupunem că Ui1=0 şi rămâne în circuit tensiunea Ui2:
 R 
U o  V p  1  2  
 R1   R4  R 
  U o2  U i2   1  2 
R4  R 4  R3  R1 
V p  U i2 
R 4  R3 
U o  U o1  U o 2
R4  R  R
U o  U i2   1  2   2  U i1
R4  R3  R1  R1
În practică se doreşte ca tensiunea de ieşire Uo să fie proporţională cu diferenţa
tensiunilor aplicate la intrare, schema purtând denumirea de amplificator diferenţial. Această
condiţie este indeplinită dacă :
R4  R  R
 1  2   2
R4  R3  R1  R1
R4 R  R2 R2
 1 
R4  R3 R1 R1
R4  R1  R4  R2  R2  R3  R4  R2
R1 R 2

R3 R 4
AU

R
U o  2  U i 2  U i1 
R1
R
AU  2
R1

4
 2.1.5 Sumatorul inversor
R1 Rr IR
I1 VP

Ui1
R2
I2
.
Ui2 .
.
.
.
Rn
In Ii- =0
-
Uin
ΔUi=0 AO
I4
+ UO
Ii+ =0

Pe baza proprietăţilor de la amplificatorul operaţional :

VP  0
 U i1
I 1  R
 1

 U i2
I 2 
 R2


 U in
I n  R
 n

Aplicând teorema I a lui Kirchhoff se poate scrie :

U U U
I e  I 1  I 2    I n  i1  i 2    in
R1 R2 Rn
U U U 
U o   I R  Rr   Rr   i1  i 2    in 
 R1 R2 Rn 
Când R1  R2    Rn rezultă sumă ponderată.
Cazul cel mai interesant se obţine când se doreşte să se adune tensiunile de la intrare :
R
U o   r U i1  U i 2    U in 
R1
La intrarea + rezistenţa R va trebui să aibă valoarea:
R  Rr || R1 || R2 || R3 ||  || Rn

5
 2.1.6 Sumatorul neinversor
Se poate determina funcţia de
Rr transfer a circuitului ca fiind:
1  Rr  n
U0  1   U k
n  R k 1
R
Sau, pentru Rr  n  1R
-
tensiunea de ieşire are relaţia:
AO n
R1
U 0  U k
U +
k 1
1 R2 Se constată că toţi termenii sumei
U
2.
. au acelaşi coeficient,
. Rs
. .
U0 egalitatearezistenţelor de la intrarea +
.
Rn fiind obligatorie (în caz contrar
U coeficienţii nu sunt independenţi şi cazul
n acesta nu este întâlnit în practică).

2.1.7 Integratorul
I2(t) C
R UP=0 Este un circuit des utilizat în
I1(t) tehnica măsurătorilor şi a reglării
Ui(t) Ii- =0 Ue(t) automate care face parte din categoria
- amplificatoarelor operaţionale ce
AO modifică forma de variaţie în timp a
semnalului adus la intrare.
+ UO(t)
Ii+ =0 Reacţia negativă a circuitului
este realizată prin condensator.

Deoarece ii  0
i1( t )  i 2 ( t )
U i (t )
i1 (t ) 
R
dU c (t )
ic (t )  C 
dt
1
U c (t )   ic (t )  dt
C
1
C
U o (t )  U c (t )   ic (t )  dt
i 2 ( t )  ic ( t )
1
RC 
U o (t )    U i (t )  dt

6
 Conform ultimei relaţii tensiunea de la ieşire este proporţională cu integrala tensiunii de
la intrare ceea ce justifică denumirea circuitului. Se obişnuieşte ca la această schemă să se
reprezinte forma sa în operaţional.
V s 
V0 ( s )   i
sRC
Observaţie: cel mai simplu circuit de integrare este cel din figura următoare:

ii R1
 t 
  
Ui U 0  U i 1  e RC  relaţie în care dacă notăm:   RC
ic U0  
 

 t 
  
Ui Rezultă: U 0  U i 1  e  
 
 
Dacă se reprezintă grafic tensiunea de intrare
t
şi cea de ieşire se obţine:
U0 Se observă că tensiunea de ieşire are o formă
de variaţie exponenţială. Dezavantajul acestei
RC scheme este acela că în timpul încărcării
t condensatorului, tensiunea de la ieşire creşte şi
diferenţa de potenţial la bornele rezistenţei R este variabilă. Rezultă faptul că ii este variabil iar
încărcarea este neliniară. La AO acest dezavantaj este înlăturat.

2.1.8 Circuitul de derivare

iC(t) C iR(t) Rn

Şi în acest caz se fac

UC(t) Ii- =0
Ui(t)
- notaţiile: ii  0, U i  0 .
ΔUi=0 AO Analiza circuitului se face
considerând condiţiile iniţiale nule.
+ UO
Ii+ =0

U C (t )  U i (t )
dU C (t ) dU i (t )
iC (t )  C  C
dt dt

U o ( t )   R  i R ( t )   R  iC ( t )
dU i ( t )
U o ( t )  R  C  sau U 0 ( s )   sRC  Vi s 
dt
Analiza circuitului se poate face în mod similar cu cea de la circuitul integrator.

7
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 6

2.2 Amplificatorul diferenţial Norton (amplificator diferenţial de curent)

Amplificatoarele diferenţiale de curent nu au amplificarea de curent foarte mare (sute

sau mii) şi sunt folosite în aplicaţii în care utilizarea amplificatoarelor de tensiune este
imposibilă.
Amplificatorul cu amplificare diferenţială de curent funcţionează într-un domeniu larg de
tensiuni de alimentare (4 ÷ 36 V). Curentul absorbit de la sursă nu depinde de tensiune de
alimentare nici principalii parametri nu depind de tensiunile de alimentare. Schema funcţionează
astfel încât curenţii de la intrarea inversoare şi neinversoare să fie egali dacă este închisă reacţia.

Sursă de curent constant

V+
V   U BE1
Ic 
R R

Ic

T1 T2

V+

I01

T3
Intrare IB2
inversor Ii1
- T2
Ii2
+ T1 UU
i 0
Intrare Ii2 =Ii1 I02
neinversor
Td

I B2  Ii1  Ii 2 ( în practică I B2 are o valoare mică de ordinul a 30 nA)

Schema se compune din trei părţi:

- Oglinda de curent realizată cu T1 şi Td are rolul de repertor de curent ii2+ şi realizează în baza
lui T2 , iB2=ii1-ii2;
- Amplificatorul de tensiune T2 (care realizează practic toată amplificarea de tensiune).
- T3 – etaj repetor care funcţionează în clasă A (puterile de ieşire fiind în general mici)cu sursa
de curent I02.

1
 Ambele intrări sunt intrări de curent şi se alimentează prin intermediul unor rezistenţe
mari.
Excursia de tensiune maximă de ieşire este limitată de intrarea în saturaţie a sursei de
curent I01 şi de tensiunea UBE3 de polarizare a tranzistorului T3 ; valoarea ei este uemax=V+ - 1 V.
Tensiunea minimă de ieşire este tensiunea în saturaţie pe sursa de curent I02 şi este
uemin=0,1 V. Se recomandă folosirea acestui amplificator în aplicaţiile în care se dispune de o
singură sursă de alimentare.
Banda de frecvenţă este limitată prin utilizarea unui condensator care introduce o frecvenţă de
tăiere la înalte.

Exemplu
2R
I  I
U 0 U1
I- 
-
2R R
U 0  2  U1
ADC
+
I+ U0 În ţară se fabrică amplificatoare Norton de tip:
A 3900 A  4  36V
R  B  4 18V
Cu patru amplificatoare într-o capsulă.
Corecţia internă a caracteristicii de frecvenţă se face
în mod uzual astfel:
Condensatorul asigură corecţia astfel ca panta să fie
20dB / dec .
Au0  2800
f T  2,5MHz
C=3pF

2.3. Amplificator diferenţial realizat cu mai multe AO

În practică se utilizează amplificatoare diferenţiale în scheme care prelucrează tensiuni care

nu au nici un potenţial la masă, amplificatoarele având următoarele funcţii:
- rezistenţa de intrare mare;
- amplificare mare;
- rejecţie foarte bună a semnalului de mod comun.
Ca aplicaţie se utilizează de cele mai multe ori în medicină, iar ca structură cuprind de obicei
mai multe AO.
Schema unui amplificator diferenţial realizat cu mai multe AO este dată în figura
următoare.

2
 + R3 R '4 R '4'
AO1
Ui1
- U01 V+
R1
Ui/2 T1
+
Ui AO3
R2 r
R1 -
U0
T2
Ui/2
- V-
AO2
R3 R4
+
U02
Ui2

  
  
R  2R 
U 01  U i1  1  1   U i1 1  1  
 R2   R2  
  
 2 

  
  
R  2 R  R4  2 R1 
U 02  U i 2  1  1   U 1 

1 
  U0   1  U i 2  U i1 
R 2 
 R2  i 2
 R2   R3 
 
 2  

R R
U 0  4 U 01  U 02    4 U 02  U 01 
R3 R3 



Amplificarea de tensiune a primului etaj este :
2  R1
AU 1  1  (modificând R2 se modifică amplificarea)
R2
Pentru cel de-al doilea etaj, amplificarea este :
R
AU 2   4
R3
Amplificarea totală de tensiune este :
R  2  R1 
AU   4 1  
R3  R2 
Amplificarea AO1 şi AO2 sunt amplificatoare neinversoare care asigură impedanţă mare
la intrare.
Amplificatorul AO2 cuprinde în reacţia negativă etajul de ieşire cu tranzistoare
complementare T1 şi T2, realizându-se şi stabilitatea în regim static al etajului.
Amplificatorul AO3 cuprinde în racţia negativă etajul de ieşire cu tranzistoare
complementare T1 şi T2 realizându-se stabilitatea şi în regim static al etajului.
Rezistenţa R2 reglabilă se utilizează pentru a modifica amplificarea de tensiune a
amplificatorului diferenţial.
Rezistenţa R 4'' reglabilă se utilizează pentru simetrizarea amplificării diferenţiale în
scopul obţinerii unei valori maxime a rejecţiei semnalului comun.
Rezistenţa r se utilizeză pentru limitarea curentului de ieşire la o valoare mximă.

3
 Amplificatorul diferenţial cuprinde 2 amplificatoare conectate în casacadă, primul
realizat cu AO1 şi AO2, iar al doilea cu AO3.
De obicei amplificarea primului etaj este de ordinul n 10 iar a celui de al doilea de
n 100 .
Etajul de ieşire format din tranzistoarele T1 şi T2 nu este obligatoriu decât în cazul când
curentul de sarcină depăşeşte valoarea ce se poate obţine la ieşirea lui AO3.
Considerând situaţia când se aplică semnalul de mod comun, în acest caz nu va circula curent
variabil în rezistenţa R2 rezultând că rezistenţa R2 este infinită. În acest caz, amplificatoarele
AO1 şi AO2 sunt repetoare deci U 01 U 02  0
Amplificatorul AO3 amplifică semnalul de mod comun dacă rezistenţele nu sunt
proporţionale. Deoarece amplificatorul de la intrare nu amplifică semnalul de mod comun dar
2R
amplifică semnalul diferenţial, factorul de rejecţie va fi de 1  sau mai mare decât cel de
R1
rejecţie pentru semnalul de mod comun al amplificatorului realizat cu AO3. Se pot obţine în
practică valori de 120-140 dB.

2.4. Integratoare

3.3.1 Generalităţi.

Sunt circuite utilizate în echipamente de calcul analogic şi în generarea unor tensiuni

liniar variabile.
Integrarea semnalului de intrare se face pe intervale de timp bine determinate,
integratorul începând de fiecare dată integrarea cu condiţii iniţiale nule.
În general procesul de integrare cuprinde 4 etape :
1.) compensarea decalajului de tensiune echivalentă de la intrare;
2.) stabilirea condiţiilor iniţiale nule a tensiunii de la ieşirea integratorului;
3.) integrarea propriu-zisă a tensiunii de la intrare pe durata Ti (timp de integrare);
4.) memorarea tensiunii de la ieşirea integratorului la sfârşitul perioadei de integrare în vederea
prelucrării ulterioare ale acesteia.
Etapele 2., 3., 4., se fac la fiecare operaţie de integrare. Există sisteme logice astfel încât
ultimele trei etape să aibă loc succesiv.
Schema unui integrator care funcţionează după aceste principii este dată în figura
următoare:

4
 V+

2R 2R
P

k2
- C
V

Rp

R k1
-
AO
Ui
+
U0

k1 şi k2 sunt comutatoare electronice realizate cu tranzistoare de obicei de tip MOS care

funcţionează în regim blocat saturat.
1.) Pentru compensarea decalajului de tensiune iniţială se închide comutatorul k1 şi se deschide
comutatorul k2, tensiunea de intrare fiind U i  0 . Aplicând la intrare Ui=0 se reglează din
potenţiometru P astfel încât tensiunea de la ieşirea integratorului să fie zero.
2.) Se deschide k1 şi se inchide k2 astfel încât condensatorul C se descarcă prin rezistenţa 2R
aflată în paralel cu acesta şi se va măsura tensiunea de la ieşire U 0 .
3.) Se deschide k2, se închide k1 şi se aplică la intrare tensiunea Ui care urmează a fi integrată.
Acest pas durează intervalul de timp Ti la sfârşitul căruia tensiunea de la ieşire are valoarea
Ti
dată de relaţia : U 0   U i ( t )  dt .
0
4.) Se deschid comutatoarele k1 şi k2 astfel încât condensatorul memorează ultima valoare, un
interval de timp necesar prelucrării acesteia.
Dacă valoarea capacităţii condensatorului este mai mare de 0,1 F este necesară
utilizarea rezistenţei de protecţie Rp care să protejeze intrarea inversoare a amplificatorului
operaţional în ipoteza în care condensatorul se descarcă datorită deconectării tensiunilor de
alimentare. Rezistenţa de protecţie ia valori între 1  3k (uzual 2,2k ).
Erorile ce apar în procesul de funcţionare integratorului se împart în erori în regim static
şi erori în regim dinamic.
a.) Reducerea erorilor din regim static se face prin :
- utilizarea unor comutatoare k1 şi k2 cu tranzistoare MOS care au rezistenţă foarte mare în
regim de blocare;
- utilizarea unui condensator de integrare cu pierderi cât mai mici (de obicei condensator cu
tantal);
- utilizarea unui amplificator operaţional care să ofere curenţi de intrare cât mai mici, decalaj
de tensiune cât mai mică şi amplificare cât mai mare;
Din acest motiv se preferă amplificatoare operaţionale cu tranzistoare MOS la intrare.

5
b.) Pentru diminuarea erorilor în regim dinamic este necesar să fie îndeplinită condiţia
R  C  Ti .

6
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 7

3.3.2. Integrarea undelor dreptunghiulare

În practică se utilizează integratoare cu rolul de a transforma o undă dreptunghiulară în

una triunghiulară. Se ştie că integrarea unui semnal dreptunghiular fără componentă continuă
permite obţinerea unui semnal triunghiular.
Schema este:

R`

R
- C
AO
Ui(t) Udi
+
U0
Rs
R  R || R
'' '

Ui

U0 - faraR`

U0 - vR`

1
 1 dacă t  0
U i ( t )  U  ( t ) , unde  ( t )  
0 dacă t  0
LU   t  
U
s
Rezistenţa R’ are rolul de a evita ieşirea amplificatorului din zona liniară a
caracteristicii sale datorită integrării tensiunii echivalente de decalaj de la intrare. Dacă tensiunea
echivalentă bde decalaj la intrare este U di , tensiunea maximă la care poate ajunge ieşirea va fi:
R'
U d0    U di .
R
Conectarea rezistenţei R ' influenţează funcţionarea corectă ca integrator în sensul că
tensiunea de ieşire nu mai are o variaţie liniară, fiind formată din porţiuni de exponenţială.
Pentru a carecteriza cât de aproape este variaţia tensiunii de ieşire de o variaţie liniară se
defineşte eroarea de pantă ca fiind :
R`  U 0   U 0 
    
 t  t  0  t  t  Ti
1/s.C  p [%]  100
R  U 0 
 
 t t  0
U
U i (s) 
s -
tg  tg
AO  p [%]  100
tg
+
U0(s)

R’ || R

Dacă se dă eroarea de pantă admisibilă se poate determina valoarea lui R' care asigură
eroarea de pantă impusă.
1
R' 
s C
1
R' 
zr ( s ) s C U   R'  U
U0( s )   U i ( s )  
z1( s ) R s R  s  ( 1  s  R'  C )

Se descompune U0(s) în fracţii simple :

R ' U 1 1
U 0 (s)    ' 
R R C  1 
s s  ' 
 R C 
1 A B
   s
 1  s
s
1
s s 
  R'  C
 R'  C 
1 Bs
 A
1 1
s s '
R C'
R C

Dacă s=0  A  R'  C

2
 1 A B  
  s  1 
  
1  s
s
1  R'  C 
s  s 
  R'  C
 R'  C 
 1 
A s 
 
1  R'  C 
 B
s s
1 1
s 0s    R'  C  B
'
R C '
R C
 B   R'  C
1 R'  C R'  C
 
 1  s
s
1
s s 
  '
R C
 R'  C 
 
 
U ' 1 1 
U0( s )    R  C  ( imaginea)
R C s 1 
 s 
 
 R'  C 
 1 
U  R'   ' t 
U 0( t )   1  e R C  ( originalul )
R  
 
 
Calculul erorii de pantă :
 t   1 
 1  ' t 
dU 0 ( t ) U  R'   R  C  1  U  R'
  e       e R C 
dt R 
  R  C   R  R' C 
   
 
t
dU 0 ( t )  '
U
  e R C
dt R C
T
dU 0 dU 0  '
U U
 ;   e R C
dt t  0 R C dt t  T R C
T
 '
U U T
   e R C  '  1 T 
 p [%]  R  C R  C  1  e R C  1  1    T
U  
  1! R'  C  R'  C
R C
Din puct de vedere al tensiunii de decalaj la ieşire se observă că ar fi necesară utilizarea
unei rezistenţa R ' de valoare cât mai mică.
Pe de altă parte obţinerea unei erori de pantă cât mai mici necesită utilizarea unei
rezistenţe R ' cât mai mare. Din acest motiv în cazurile practice rezistenţa R '  10R .

3.3.3 Integratoare duble

Sunt acele circuite la care tensiunea de ieşire este proporţională cu integrala

integralei tensiunii de la intrare. Deoarece ii  0 şi V  0 rezultă că potenţialul punctului

3
A este virtual la masă şi i1  i 2 . Schema unui integrator dublu este prezentată în figura
următoare:

R i(t) R i1(t) V=0 i2(t) C C

A
Ui(t) 2C R/2

-
AO
+
U0(t)

2R

1
U i (s) 2sC
I (s) = ; I1 (s) = I
1 1
R + R || R+
2sC 2sC
1 1
U i ( s) . 2sC U i ( s) . 2sC U i ( s) . 1
I1 (s) = = = 2
1 1 R R 1 R sC + R 2sC
R R+ R2 + + R+
2sC 2sC 2sC 2sC 2sC sC
R+
1 1
R+ R+
2sC 2sC
U i ( s)
⇒ I1 ( s) =
2 R(1 + sRC )
R R
U 0 ( s) . 2 U 0 ( s) . 2 U 0 (s) . R
I 2 ( s) = - =- =-
R. 1 R 1 R 1 R R 1 sRC + 1 2
1 + + 2 2 + +
+
2 sC 2 sC 2sC s C 2sC 2 sC s 2C 2
sC R 1 R 1
+ +
2 sC 2 sC
U 0 ( s) s 2 C 2 R
⇒ I 2 ( s) = -
2(1 + sRC )
I 1 ( s) = I 2 ( s)
U i ( s) U 0 ( s) s 2 C 2 R
⇒ =-
2 R(1 + sRC ) 2(1 + sRC )
1 1
U 0 ( s) = - 2 2 . 2 . U i ( s) imaginea
R C s
1 . 
U0( t )  - ∫
∫ U i ( t ) . dt  . dt originalul
2
R C 2  
Pentru a se realiza o precizie bună, clasa de precizie a elementelor utilizate trebuie să fie
foarte bună.

4
3.4. Circuitul de derivare (diferenţiere)
C Rr

Ui
-
AO
+
U0

R=Rr

dU i
U 0   Rr C 
dt
Proprietăţile reale ale amplificatorului operaţional au o influenţă importantă asupra
funcţionării circuitului.
Odată cu creşterea frecvenţei semnalului de intrare circuitul de derivare îşi pierde
stabilitatea datorită defazajului introdus de bucla de reacţie (Defazajul produs de AO se
însumează cu cel produs de circuitul RC, funcţionarea circuitului de derivare cu AO în această
configuraţie nefiind stabilă).
Alt dezavantaj constă în faptul că are o sensibilitate foarte mare la zgomotele de înaltă
frecvenţă deoarece amplificarea creşte odată cu creşterea frecvenţei, rezultând că toate zgomotele
de înaltă frecvenţă vor fi amplificate puternic, fapt care limitează utilizarea circuitelor analogice
de diferenţiere.
Din analiza stabilităţii unui amplificator cu reacţie rezultă că AO cu reacţie este stabil
dacă caracteristica sa de frecvenţă în buclă deschisă Au    F1  f  reprezentată în dB
intersectează axa de zero decibeli cu o pantă mai mică de 40 dB dec .
În acest caz, pentru a putea utiliza caracteristica în buclă deschisă a AO fără a fi necesar
să construim caracteristica Au   se poate înlocui condiţia de stabilitate cu următoarea:
AO va fi stabil dacă intersecţia dintre caracteristica de frecvenţă în buclă deschisă a AO
1
şi caracteristica se face sub o pantă mai mică de 40 dB dec

1
20 log Au    0 20 log Au  20 log

1
Ur jC 1
Dar    
U0 1 1  jCR r
Rr 
jC
1  1 1
 1  jCR r  1  j
; unde  d  este  dominant f d 
 d Rr  C 2Rr C
Vom lua un exemplu în care vom arăta că intersecţia dintre caracteristica AU şi
1
caracteristica lui este <40dB/dec.

Exemplu : Considerând cazul în care : AU  105 , f j  10 Hz , f d  1 Hz se obţine caracteristica:

5
 20 log|AU|

120 dB e c 1
d B/d
AU +2
0 β
100 dB

80 dB
A
60 dB
B C 1

40 dB '

20 dB

ω1=ω0 ω
f12 ω
fa0 ωf22
flog
[Hz]
f
100 Hz

10 kHz

10 MHz
10 Hz

1 kHz

100 kHz

1 MHz
1 Hz

-20
dB
/d e
c

- frecvenţa de tăiere este de 10 Hz;

- frecvenţa de tranziţie este de 1 MHz.
1
Se observă că intersecţia dintre caracteristicile AU şi se face cu o pantă de 40 dB/dec,

din acest motiv rezultând că această schemă de circuit de derivare nu este stabil.
Pentru asigurarea stabilităţii putem avea 2 variante:
1.) Conectarea în serie cu condensatorul C a unei rezistenţe mici în comparaţie cu rezistenţa
R r anterioară.

R1 C Rr

Ui
-
AO
+
U0

R=Rr

1 
R1  1 j
jC 1  R1 jC 1 1  ( R1  R r ) jC 1
'   ;  
1 1  ( R1  R r ) jC ' 1  R1 jC 
R1  R r  1 j
jC 2
1 1
1  ; 2  ⇒ 1   2
( R1  Rr )C R1C

6
 Dacă se acceptă faptul că R1  Rr , se neglijează R1 faţă de R deci dacă se reprezintă
1 1
caracteristica ea va coincide practic cu cea ideală până la o frecvenţă : f1  .
' 2R1C
În practică alegerea lui f1 se face astfel încât f 2  10  f1 rezultând că lungimea
segmentului BC trebuie să fie cea a unei decade de variaţie a frecvenţei.
f 1 3,16
Se poate deduce că: f1  a   R1 
3,16 2 R1  C 2  f a  C
Practic se stabileşte f d , se trasează caracteristica ideală, se determină f a , f1 , f 2 şi rezultă R1 .

2.) Pentru a înlătura dezavantajul amplificării zgomotelor la înaltă frecvenţă se obişnuieşte să

se pună un condensator C1 în paralel cu rezistenţa de reacţie.
C1

C Rr

Ui
-
AO
+
U0

R=Rr

Condensatorul C1 va avea o valoare astfel încât să nu afecteze funcţionarea circuitului la

frecvenţa f 2 dar să reducă amplificarea la frecvenţe înalte. Dimensionarea condensatorului C1 se
1
face din condiţia ca f1   f 2 (de obicei de 10 ori mai mare).
2   C1 Rr

7
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 8

3. 5. Convertoare de tensiune – curent

Sunt în esenţă surse de curent comandate în tensiune care trebuie să asigure la ieşire un
curent constant independent de sarcină dar dependent de o tensiune de comandă. De obicei
curentul de sarcină variază liniar cu tensiunea aplicată la intrare.
1. Din punct de vedere al conectării sarcinii se împart în:
- Convertoare U  I cu sarcină flotantă;
- Convertoare U  I cu sarcină conectată cu un terminal la masă;
- Convertoare U  I cu sarcină conectată la potenţialul surselor de alimentare.
2.
a) unilaterale;
b) bilaterale.
3.
a) varianta inversoare;
b) varianta neinversoare.

a) Cele mai simple convertoare de tensiune sunt: amplificatorul inversor şi neinversor în

cazul în care impedanţa de sarcină este conectată în circuitul de reacţie.

R1 Zr
Ir Is

Ui
IB=0

U0
+

R1 Zr
Ir Is

IB=0

U0
+
Ui

Ui
Is  relaţie valabilă pentru ambele scheme
R1

1
 Al doilea circuit are avantajul rezistenţei de intrare mare. Valorile curentului de sarcină
posibil a fi obţinut este I s  5 10 mA iar valori mai mari se pot obţine utilizând la ieşire un etaj
cu două amplificatoare diferenţiale cuprins în bucla de reacţie a amplificatorului. Determinarea
rezistenţei interne a sursei de curent se face ţinând seama de rezistenţa ri , Au , r0=0.

R V R p  R ri
I* *

 V *  I *  R p  Au  Vb
 Au  Vb
V ri Vb  I *  R p
b

 
 V *  I *  R p  Au  R p  R0 
V*
 R p 1  Au   R1  Au  - de valori foarte mari
I*
b) Convertor de tensiune - curent cu rezistenţa de sarcină conectată la una din sursele de
alimentare.
V+ Această sursă este o sursă
unilaterală funcţionând numai pentru
tensiuni U i  0 . Dioda D are rolul de
Rs a proteja joncţiunea BE în cazul
aplicării unor tensiuni negative.
Neglijând ib se poate scrie:
 1
+ u i  i E  R  i B  i s   R  i s 1    R
Ui T  
U 
-  is  i 
D R 1 
Având în vedere că  este
dependent de curent, rezultă că
liniaritatea dintre curentul de sarcină
R
şi tensiunea de intrare nu este
perfectă. Utilizând o pereche de
tranzistoare în conexiune Darlington,
schema pentru U i  0 este:

V-

Rs

+
Ui
T1
-
D T2

2
 c) Utilizarea unor tranzistoare JFET în locul celor bipolare:
V+

Rs

is
+
Ui

-
UGS is

d) Convertor de tensiune – curent cu intrare diferenţială şi posibilitatea conectării

Rs cu un terminal la masă sau la un potenţial oarecare.
R1 i1 R3

Vb

V0
+
R5

i2 R2 R4

is
Va
Rs

Va  Vb  i 2  R2  i1  R1
Vb  V0  i1 R1  R3 
Va  V0  i 2 R2  R4   R5 i 2  i s 
Eliminând curenţii i1 şi i 2 se obţine:
1  R4  R5 R R  R4  R5  R  R  R1 R4  R5  
is  Va   Vb  3 2  V0  2 3 
R5  R2 R2 R1  R3  R2 R1  R3  

Punând condiţia ca i s să nu depindă de V0 se obţine:

R3 R4  R5
R2  R3  R1 R4  R5   0 sau 
R1 R2
În aceste condiţii cei doi factori sunt egali:
Realizarea practică presupune utilizarea unor rezistenţe în clasă 0,1%.

3
3.6. Convertoare curent – tensiune

În practică există necesitatea de a conecta la surse de curent rezistenţe de sarcină de

valoare mică. Dacă curentul debitat de sursa de curent este mic, şi căderea de tensiune pe
rezistenţa de sarcină este mică.
Convertorul curent-tensiune transformă o sursă de curent cu rezistenţa Ri mare într-o
sursă de tensiune cu rezistenţa internă mică ce permite conectarea la bornele ei a unei rezistenţe
de sarcină de valoare redusă.
În practică se utilizează la:
- celule fotoelectrice – joncţiuni ale unor diode polarizate invers supuse acţiunii luminii;
- fotodiode
- fotorezistenţe
- curentul furnizat de circuitul de colector al unui tranzistor

Schema de principiu

V+ I0 R

+
Rs V0
R

În toate aceste aplicaţii se tinde ca ib  i min .

V0  i  R permite obţinerea unor variaţii mari ale lui V0 chiar la variaţii mici ale curentului i .
Având în vedere că un astfel de circuit presupune utilizarea unor rezistenţe foarte mari şi
că rezistenţa sursei de curent este mare, tensiunile de zgomot sunt şi ele mari.
Pentru atenuarea acestui zgomot, în paralel cu rezistenţa R se pune condensatorul C, alegându-se
constanta RC astfel încât polul introdus de acest circuit să fie la o frecvenţă de 10 ori mai mare
decât frecvenţa maximă de variaţie a curentului .
1
C unde f M - frecvenţa maximă de variaţie a fluxului luminos.
2R 10 f M

3.7 Amplificatoare cu cuplaj RC cu AO

Faţă de amplificatoarele cu componente discrete, circuitele de amplificare cu amplificatoare

operaţionale cu cuplaj RC prezintă următoarele avantaje:
- liniaritate bună a caracteristicii de transfer datorită folosirii reacţiei negative.

4
- posibilitatea simplă ca prin elementele pasive conectate în circuit să se stabilească
amplificarea cu reacţie şi caracteristica de frecvenţă a amplificatorului;
- amplificarea de tensiune la frecvenţe medii este dată de rezistenţele de intrare şi de reacţie;
- amplificarea de tensiune la frecvenţe joase este determinată de valoarea condensatoarelor
conectate în circuitul de intrare;
- amplificarea de tensiune la frecvenţe înalte este determinată de tipul amplificatorului
operaţional folosit.
În aplicaţiile de tip RC, AO cu intrare diferenţială de tensiune se pot utiliza şi alimentate de
la o singură sursă de tensiune, uneori acest fapt constituind un avantaj.
La amplificatoarele cu intrare diferenţială de curent, există avantajul că permit realizarea
unor amplificatoare cu cuplaj RC cu un număr minim de componente pasive auxiliare, se
asigură o bandă foarte largă de frecvenţă în anumite conexiuni, sunt alimentate cu o singură
sursă de tensiune asigurând practic şi independenţa parametrilor amplificatorului la variaţiile
tensiunii de alimentare.

3.7.1 Amplificator inversor cu cuplaj RC

C R1 Rr

V+
Ui
-
AO
+
U0
V-

Rr=R

În curent continu, circuitul funcţionează ca repetor de tensiune, tensiunea de la ieşire

fiind nulă. Erorile în regim static pot fi importante sau nu în funcţie de faptul dacă la ieşirea AO
rezistenţa de sarcină se cuplează direct sau capacitiv. La cuplajul capacitiv nu are mare
importanţă variaţia tensiunii U0 în regim static dar la cuplaj direct trebuie ca R=Rr .
La frecvenţe medii X C  R1 şi Au  Au0 rezultă că amplificarea amplificatorului cu
reacţie va fi:
R
Au 0r   r
R1
Impedanţa condensatorului este infintă.
La varianta aceasta de schemă dacă : U i  0 ⇒ U 0  0 .
Alimentarea este cu 2 surse de alimentare : una pozitivă V+ şi una negativă V-.
La frecvenţe joase:

j
Rr jCR r 1
AU ( j )  - - - care este reprezentată în
1 1  jCR1 
R1  1 j
jC j
coordonate logaritmice în figura următoare.
Presupunem că AU  1 ⇒ Rr  R1
Dacă Rr < R1 atunci amplificatorul este atenuator de tensiune.

5
 1 
1 
Rr C 
 ⇒ j  1
1 
j 
R1C 

20 log|AU|

100 dB

80 dB

60 dB

40 dB

20 dB

ω1 ω1' ωî ωt log ω

unde: ωj este pulsaţia de tăiere la joase;

ωî este pulsaţia de tăiere la înalte;
Se observă că amplificatorul funcţionează cu amplificare constantă A0 într-o bandă de
frecvenţă cuprinsă între ωj (determinată de condensatorul de cuplaj) şi ωî (determinată de
punctul de intersecţie al dreptei de amplificare A0 cu caracteristica amplitudine frecvenţă a AO
folosit).
Schema prezentată utilizează două surse de tensiune de alimentare, acest fapt putând
constitui uneori un dezavantaj.
Există posibilitatea realizării unui AO inversor cu cuplaj RC utilizând o singură sursă de
alimentare, de exemplu :
C R1 Rr

V+
Ui
R2 -
22 kΩ AO
R3
+
2,2 kΩ U0
C1
R2
22 kΩ

Funcţionarea cu o singură sursă de alimentare necesită creşterea numărului de

componente pasive utilizate.

6
 În regim static (intrarea circuitului este conectată la masă ) circuitul funcţionează ca
V
repetor ( V0  ) astfel încât amplificatorul permite o excursie maximă simetrică a tensiunii la
2
ieşire cam de aceeaşi valoare.

Condensatorul C1 este utilizat la filtrarea perturbaţiilor care ar mai putea exista în

tensiunea furnizată de sursa de alimentare, iar rezistenţa R3 protejează intrarea neinversoare a
AO la descărcarea condensatorului C1 în momentul decuplării tensiunii de alimentare.
În această situaţie nu se mai pune problema conectării rezistenţei de sarcină direct.
Obs. În ipoteza în care tensiunea de intrare este 0, potenţialul ieşirii este stabilit cu
V
ajutorul divizorului format din rezistenţele R2 la valoarea .
2

7
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 9

3.7.2 Amplificatorul neinversor cu cuplaj RC

C1 R1 Rr
P2

V+
-
C2 R2 AO
P1 u0
+
ui
V-
R3=Rr 20log A(jω)

Vp
1
 j   V p 2  j  A0

jR3C 2 1  jR1C1
U i  j    U 0  j   ;
1  jC 2 R2  R3  1  jC1 R1  Rr 
u  j  jR3C 2 1  jC1 R1  Rr 
Au  j   0  ; logω
u i  j  1  jC1R1 1  jC 2 R2  R3  ω1 ω2 ωî ωt
1 1
Notăm: 1  respectiv  2  . unde  2  1 în general.
R1C1 C 2 R2  R3 
Rr  R1  R2  R3  R1
t  î  A0
Se observă că apare posibilitatea ca amplificatorul neinversor să intre în oscilaţie la frecvenţe
joase datorită faptului că, intersecţia caracteristicii cu axa frecvenţei se face cu o pantă de 40 dB / dec .
Acest fenomen se poate evita prin reducerea pulsaţiilor de tăiere 1 şi  2 , fapt care se realizează
prin mărirea capacităţii condensatoarelor C1 şi C 2 .
Este posibilă realizarea unei alimentări cu o singură sursă de tensiune, situaţie în care se
V
doreşte ca în ipoteza în care tensiunea de intrare este zero, ieşirea să fie la valoarea 
2

1
 R1 Rr
C1 P2

V+

R4 -
22K
AO
R3
P1 u0
+
C 2,2K

R4
22K R2

ui

Este posibil să se realizeze un amplificator diferenţial cu cuplaj RC în ipoteza în care cele

două tensiuni de intrare se aduc la intrările inversoare respectiv neinversoare, fiind necesare a fi
îndeplinite două condiţii:
Rr R3 R1 Rr
1)  C1
P2
R1 R2
Rr  R3  R1  R2 ui1
1 1
2 ) 1   2  
R1C1 R2  R3 C 2
R1 -
C 2  C1 AO
R2  R3 C2 R2
P1 u0
+
ui2

R3

4. Aplicaţii neliniare ale amplificatoarelor operaţionale

Există situaţii când între mărimea de ieşire şi cea de intrare nu există o dependenţă strict
liniară, în aceste situaţii amplificatorul având conectat fie în bucla de reacţie, fie în afara ei un
element de circuit cu caracteristică neliniară.

4.1. Redresoare de precizie cu AO

În cazul redresoarelor uzuale elementul care asigura procesul de redresare îl constituia dioda.
Se ştie că, datorită caracteristicii diodei, nivelele tensiunii care pot fi redresate cu redresoare clasice
trebuie să depăşească tensiunea de deschidere a diodei U d . În situaţia în care nivelul tensiunii care

2
se doreşte a fi redresată este mai mic decât U d , utilizatea redresoarelor obişnuite nu mai este
posibilă.
Reducerea nivelului de la care se poate face redresarea se face prin utilizarea unor AO care
au în bucla de reacţie circuite cu diode, în acest fel nivelul minim al tensiunii care se poate redresa
U d
coborând la valoarea U d'   unde Au 0 - este amplificare în buclă deschisă.
Au 0
4.1.1. Redresor de precizie monoalternanţă neinversor

R1
P2
Rr Funcţionarea redresorului

U d
1)  ui  0
Au 0
În aceste condiţii
- D tensiunea la ieşirea
AO amplificatorului operaţional este
mai mică decât U d , deci dioda
+
Ui RS us D este blocată. Deoarece curentul
de polarizare al intrării inversoare
este practic nul rezultă că şi
tensiunea la bornele rezistenţei de
sarcină este zero.
U d
2) ui 
Au 0
În aceste condiţii tensiunea la ieşirea AO tinde să crească peste valoarea tensiunii de
deschidere a unei diode U d , dioda D se deschide şi reacţia amplificatorului cu reacţie este închisă.
În aceste condiţii potenţialul intrării inversoare este egal cu potenţialul intrării neinversoare (deci cu
al tensiunii de intrare) astfel că tensiunea de la ieşire este egală cu tensiunea de la intrare.
3) ui  0
În această situaţie, tensiunea de la ieşirea AO este negativă (fiind egală cu valoarea tensiunii
de alimentare negative  15V . Dioda D este blocată, bucla de reacţie nu este închisă rezultând că
tensiunea de intrare diferenţială aplicată amplificatorului este egală cu tensiunea de intrare,
amplificatorul se află în saturaţie iar tensiunea de ieşire este  0 , în ipoteza în care Ri  Rs .
Dezavantajele acestei scheme constau în:
- funcţionarea în acest regim de saturaţie pentru tensiuni negative de intrare;
- tensiune diferenţială mare;
- rezistenţă de ieşire mare în acest regim;
- influenţa timpului de stocare care se manifestă la ieşirea din saturaţie asupra frecvenţei
maxime ce poate fi redresată.
Ex: În cazul utilizării AO741 frecvenţa maximă a semnalului ce poate fi redresat este câteva
sute de Hz. Dacă se doreşte şi obţinerea unei amplificări se folosesc rezistenţele R1 şi Rr ,
Rr
amplificarea de tensiune va fi: Au  1  .
R1

3
4.1.2 Redresor de precizie monoalternanţă inversor
1) Dacă u i  0 rezultă că tensiunea
R1 Rr
P2 la ieşirea AO este pozitivă, dioda
ui
D D2, este în conducţie, închizând
1 bucla de reacţie şi tensiunea de la
Rr
ieşire va fi egală cu: U o   Ui .
D R1
-
AO 2 Din acest motiv, frecvenţa maximă
u0 a semnalului care poate fi redresat
+ cu astfel de scheme este de câteva
sute de Hz.
2) Dacă u i  0 rezultă că tensiunea
la ieşirea AO este negativă, dioda
D2 este blocată şi tensiunea la ieşire este zero, dar reacţia AO este închisă de dioda D1,
amplificatorul operaţional ne mai intrând în saturaţie.

4.1.3 Redresor bialternanţă realizat cu amplificatoare operaţionale

R R

C
R R
ui D1 -
AO2
u0
+
- D2 R/2
AO
+1 u01

AO1 realizează un redresor de precizie monoalternanţă în configuraţie inversoare care

funcţionează pe semialternanţa pozitivă.
AO2 este un sumator inversor care furnizează la ieşire suma dintre tensiunea de intrare
amplificată cu –1 şi tensiunea de la ieşirea redresorului monoalternanţă.
Cu diodele D1 şi D2 inversate faţă de redresorul monoalternanţă se obţine pentru prima semiperioadă
(pozitivă) a tensiunii ui o tensiune u01 negativă şi cu amplificare 1.
La intrările sumatorului se aduc tensiuni cu amplitudini egale una alternativă (chear u1) şi una
redresată monoalternanţă (u01). Tensiunea u01 este amplificată dublu la însumare astfel că la ieşire
rezultă o tensiune redresată bialternanţă.
Inversând sensul diodelor se obţine redresor de precizie bialternanţă cu tensiune de ieşire
negativă.
Orice redresor de precizie se poate transforma într-un convertor tensiune alternativă,
tensiune continuă adăugând un filtru trece jos la ieşire. În cazul circuitelor analizate FTJ poate fi
realizat conectând în paralel cu rezistenţa de reacţie a AO2 a unei capacităţi Cf.
Frecvenţa de tăiere se alege mult mai mică decât fundamentala şi Cf se determină din relaţia:

4
 1 Ui
f  .
RC f

Umax

-Umax
U01

Umax
t

-Umax
U0
Umax

-Umax

Redresor bialternanţă cu sarcină flotantă

umax
Se observă că această schemă
realizează o redresare bialternanţă, sarcina
ui - fiind flotantă.
AO Se observă de asemenea că valoarea
maximă a curentului care circulă prin
+ D1
D3 rezistenţa de sarcină este:
I0 RS I 0 max 
U i max
R1
deoarece pentru fiecare semialternanţă există
D2 D4 circulaţie de curent în circuitul de reacţie,
reacţia fiind închisă;
2
I 0med   I 0 max

Schema prezintă avantajul că într-un
R1 anumit domeniu de variaţie a rezistenţei de
sarcină valoarea curentului care circulă prin
aceasta este constantă.

5
4.2. Detectoare de vârf

Se utilizează pentru determinarea valorii maxime sau minime a unei tensiuni variabile la
intrare într-un interval de timp determinat. Determinarea valorii maxime a tensiunii necesită
memorarea acesteia pe intervale de timp, fapt care se realizează utilizând un condensator. Pentru
tensiuni U i  0 se utilizează schema:
Ui
Rp Ui(t)

(Receptor)
Ri - D Rs=
Ui AO
+
+ U0
Ue -
Uc t

T
1) Pentru tensiuni de intrare > decât tensiunea de ieşire, tensiunea la ieşirea AO este pozitivă
astfel încât dioda D se deschide astfel încât reacţia AO este închisă, el funcţionând ca repetor deci
tensiunea de ieşire este practic egală cu tensiunea de intrare.
2) Dacă ui < u0 tensiunea de la intrarea neinversoare fiind mai mică decât cea de la intrarea
inversoare, ieşirea AO tinde să scadă, dioda D fiind blocată iar bucla de reacţie întreruptă,
amplificatorului i se aplică o tensiune de intrare diferenţială egală cu U 0  U i şi este saturat iar
tensiunea la bornele condensatorului nu se modifică. În acest caz condensatorul memorează valoarea
maximă atinsă de tensiunea de intrare până în acel moment.
La terminarea intervalului de timp în care se doreşte detectarea valori de vârf, condensatorul
se descarcă şi procesul se reia din nou.
Menţinerea constantă a tensiunii de ieşire la bornele condensatorului este doar în caz ideal,
condensatorul se descarcă în intervalul U 0  U i datorită:
1) dielectricul condensatorului;
2) curentului invers prin diodă;
3) curentului de polarizare al intrării inversoare a AO;
4) curentului absorbit de circuitul de sarcină (cel mai predominant).
Dezavantajele schemei sunt:
1) intrarea în saturaţie întârzie răspunsul circuitului pentru U i  U 0 şi la ieşirea din saturaţie
şi bucla se închide.
2) Un astfel de circuit nu funcţionează în gol ci are conectată o rezistenţă de sarcină care
duce la o viteză mare de alterare a tensiunii la bornele condensatorului.
În cazurile practice rezistenţa de sarcină se conectează printr-un repetor:
- cu tranzistoare de câmp;
- cu amplificator operaţional conectat în acelaşi scop.
Obs: Se pot lua măsuri de evitare a saturaţiei prin conectarea diodei D2 .

6
 R1

D2

D1 Rp -
- + AO2
Ui AO1
+ 2.2K
C U0
’
U0 Uc

Pentru tensiuni de intrare Ui >0 ieşirea amplificatorului AO1 este pozitivă, dioda D1 se
deschide şi condensatorul se încarcă la valoarea ui.
În această situaţie închiderea buclei de reacţie este asigurată de rezistenţa R1.
Tensiunea de pe condensator este repetată la ieşire cu ajutorul AO2 . Rezistenţa Rp evită
distrugerea circuitului de intrare a lui AO2 la deconectarea surselor de alimentare prin descărcarea
condensatorului C prin circuitul de intrare. Se utilizează de obicei pentru C  0,1F .
Pentru creşterea stabilităţii ambele amplificatoare sunt cuprinse în aceeaşi buclă de reacţie
negativă.
Dacă Ui > U0 , tensiunea la ieşirea AO1 ( U '0 ), este U '0  0 , dioda D1 este deschisă,
condensatorul încărcându-se la valoarea tensiunii Ui datorită reacţiei negative ce există prin
intermediul AO2 la borna inversoare a AO1.
Dacă Ui < U0, ieşirea AO1 tinde să scadă blocând dioda D1, condensatorul C păstrând vechea
valoare maximă, repetată la ieşire cu ajutorul lui AO2.
În acest interval de timp dioda D2 închide reacţia lui AO1 astfel încât se evită intrarea
acestuia în saturaţie, potenţialul bornei inversoare a AO1 fiind:
U '0  U i  U d 2
Rezistenţa R1 este blocată pentru că potenţialul catodului este U 0 . Rolul rezistenţei R1 este
de a prelua în acest interval de timp diferenţa de potenţial între tensiunea de ieşire şi cea de intrare.
Curentul care parcurge R1 trece prin dioda D2 obţinându-se astfel evitarea dezavantajelor anterioare.
Rezistenţa RP are rolul de a proteja intrarea neinversoare a lui AO2 la descărcarea
condensatorului în momentul întreruperii tensiunii de alimentare.
Deoarece cele două amplificatoare introduc întârzieri, trebuie conectată extern caracteristica
de frecvenţă. Cu astfel de scheme se obţin valori de viteze de alterare a tensiunii pe condensator de
0,1-1mV/s.
Prin inversarea diodelor se realizează detector pentru valori maxime negative.

7
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 10

4.3. Comparatoare

Comparatoarele sunt circuite analogice care permit compararea între ele a 2 tensiuni, la ieşire
specificând care dintre acestea este mai mare.
La intrarea circuitului se aduc două tensiuni din care, de obicei una este de referinţă,
rezultând că , comparatorul indică dacă tensiunea de intrare este mai mare sau mai mică decât
tensiunea de referinţă. Se observă că un astfel de circuit are intrări analogice şi ieşiri numerice.
Pentru un anumit nivel al tensiunii de ieşire U 0 H se obţine o anumită relaţie pentru
tensiunile de intrare iar pentru celălalt nivel relaţia inversă.
Se observă că un astfel de circuit are intrări analogice şi ieşiri numerice fiind un circuit
hibrid.
Schema generală a unui comparator:

Ui VOH(High)
-
Ur + VOL(Low)

Dată fiind asemănarea între comparatoare şi AO, în funcţia de comparator pot fi utilizate
pur şi simplu AO, fără să fie închisă reacţia.
Din punct de vedere al elementelor cu care se realizează o schemă de comparator se pot
folosi:
1. AO cu intrare diferenţială de tensiune;
2. Comparatoare dedicate, care din fabricaţie au o anumiţi paramerii astfel realizaţi încât să
permită doar compararea a două tensiuni.

4.3.1 Parametrii comparatoarelor

U0

Ui
VOH
Tensiunea de intrare se compară
cu o tensiune de referinţă (Ur)
Vp

VOL
Ui
Ur
V V
a) Vop  oH OL
2
V
0p
– tensiunea de prag

44
 V  V0 L
b) U i  0H U i - rezoluţia comparatorului;
Au
Au - amplificarea de tensiune.
c) - curenţii de polarizare IB-, IB+;
- tensiunea de intrare maximă care se poate aduce diferenţial între cele 2 intrări (Uidifmax);
- tensiune de mod comun maximă (UiCMmax);
- banda de frecvenţă;
- rezistenţa de intrare şi Slow Rate (intervalul prea mare de variaţie a tensiunii U0).
În cazul utilizării amplificatoarelor operaţionale cu intrare diferenţială de tensiune la
proiectarea circuitului trebuie ţinut seama de:
a) decalajul iniţial;
b) adăugarea unor componente suplimentare pentru obţinerea nivelelor logice V0H şi V0L
astfel încât să fie compatibile cu circuite numerice care sunt comandate la ieşire;
c) pentru obţinerea timpilor de comutaţie reduşi se utilizează AO fără corecţie internă şi
necorectate nici în exterior nepunându-se problema stabilităţii dinamice.
d) se verifică dacă valoarea maximă a tensiunii diferenţiale nu depăşeşte valoarea maximă
admisibilă;
e) se verifică dacă valoarea maximă admisibilă a tensiunii de mod comun nu depăşeşte pe
cea admisibilă.
Există o serie de metode de adaptare a AO în regim de comparator. De obicei se evită
aplicarea la intrare a unor tensiuni comune mari şi tensiunea de ieşire să fie între două nivele logice
TTL. (tranzistor tranzistor logic).

Dz (4V4)
Rp
Ui – tensiunea de intrare
Ur – tensiunea de referinţă
V+ VoH=Vz+VD
R1
- VoL=0
Ur A0
R2 + V0 Diodele D1 şi D2 limitează
V- intervalele de tensiuni aplicabile
Ui
la intrare la 0,5 - 0,6V.

D1 D2

b) Dacă ponderea tensiunii de intrare este mai mare potenţialul intrării neinversoare este
negativ şi tensiunea de la ieşire scade, dioda Zener funcţionând ca o diodă obişnuită.
În acest caz: VoL=-VD2-Vdz -1,2V
Condiţia ca potenţialul intrării neinversoare să fie 0 este:
Vi V
 r
R1 R2

45
 Considerând momentul în care comparatorul ia decizia, bucla este deschisă, diodele D1 şi D2
nu conduc, tensiunea între borna neinversoare şi, masă este (Udγ1, Udγ2 ). Considerând că Vi=Vp
(tensiunea de prag) – tensiunea la care comută ieşirea este:
Ur Vp R
  V p   1  Vr
R1 R2 R2
Caracteristicile de transfer a circuitului pentru R1=R2 sunt: U0
R
a) Vr>0; V p   1 Vr  0
R2 V0H

Vp Ui
-Vr
Vr
V0L

R1
b) Vr<0; Vp   Vr  0
R2
Există posibilitatea realizării
V0 comparatoarelor utilizând AO cu
intrare diferenţială de curent. Acestea
V0H prezintă următoarele dezavantaje:
a) Posibilitatea aplicării unor
Vp tensiuni diferenţiale foarte mari prin
Vr Vr
Vi intrmediul unor rezistenţe corect alese.
b) Tensiunea de ieşire se
V0L
modifică între o valoare apropiată de
zero (>0) şi una determinată de
tensiunea de alimentare.
Diodele se utilizează pentru
D1 V+ protecţia în cazul apariţiei tensiunilor
R1 negative. Valoarea 0 a tensiunilor de
Vi - V0L ieşire se obţine când cei doi curenţi
de intrare sunt egali.
R2 ADC
Vr + V0H
D2

Rolul diodelor este de a proteja intrările inversoare şi neinversoare.

Condiţia de egalitate pentru determinarea tensiunii de prag este :
Vp Vr
 dar R2  rd
R1 R1  Rd
R
V p  1  Vr
R2

46
 Pentru reducerea erorilor în regim static de obicei se alege R2=R1.
Obs. Schema permite compararea unor tensiuni pozitive atât Vi cât şi Vr.
În cazul în care se doreşte compararea unor tensiuni negative, funcţionarea se poate realiza
polarizând amplificatorul operaţional astfel încât pentru cele mai negative tensiuni aplicate la cele
două intrări nici unul dintre cei doi curenţi de polarizare să nu-şi schimbe sensul.
V+
Pentru R1=R2 . Se alege
R R raportul R / R1 astfel încât pentru cea

R1
mai negativă valoare a lui Ui ,
Vi - V0L potenţialul negativ al bornei inversoare
R2 să fie >0. (0,5 ÷ 0,6 V).
ADC
Vr + V0H
Această schemă poate fi
utilizată la tensiuni mai mari ca zero.
V  Vi
  0
 R R2
 
V  V r  0
 R R1
Obs. Se observă fiecare inecuaţie şi se determină soluţia comună a sistemului.

Comparatoare dedicate

Sunt circuite realizate constructiv astfel încât să poată fi utilizate doar ca şi comparatoare.
Au schema asemănătoare cu AO dar datorită faptului că timpul de comutaţie este esenţial se
sacrifică amplificarea pentru a realiza banda de frecvenţă mare. Exemple de comparatoare dedicate:
CLB 2711, 339, ROB 311, 760.

4.3.2 Circuite de comparare

1. Detectorul de prag
V0
R1
V0H V0H
Vi -
K V0L
R2 + V0
Vr V0L Vi
Vr

-Dacă Vr>Vi rezultă V0=VoH

-Dacă Vr<Vi rezultă V0=VoL
rezultă Vp=Vr
Tensiunile Vi şi Vr pot fi atât pozitive cât şi negative, iar tensiunea de referinţă poate fi
aplicată şi la borna inversoare.
Pentru reducerea erorilor în regim static trebuie ca R1  R2 .

47
 Rezistenţele R1 şi R2 au un rol de protecţie în momentul întreruperii tensiunii de alimentare.
Acest circuit este alimentat (comandat) de la un generator de semnal, care după decuplare,
condensatorul din interiorul generatorului se descarcă şi dacă nu există cele 2 rezistenţe,
condensatorul s-ar descărca prin intrările comparatorului.
Dezavantajul schemei constă în faptul că dacă tensiunea de intrare este foarte apropiată de
tensiunea de referinţă şi peste ea se suprapune un zgomot, ieşirea oscilează între V0 H şi V0 L .
2. Comparatoare cu histereză
R p  R1 R2
Vi - V0H
K
+ V0
V0L
F
R1 R2
Vr

Tensiunea de intrare se aplică obligatoriu la borna de inversoare.

R p  R1 R2 pentru minimizarea erorilor statice. Prin utilizarea rezistenţelor R1 şi R2 se obţine o
reacţie pozitivă, iar caracteristica este cu histereză deoarece depinde de nivelul anterior al tensiunii de ieşire.
Fie V p tensiunea de prag la care se ia decizia dacă la ieşire este V0 H .
1
Dacă Vr>0
Spunem că iniţial Vi este foarte foarte mică, chiar şi negativă rezultă situaţie în care V0=VoH
V  Vr V R  Vr R2  VoH R1  Vr R1
V p1  Vr  I  R1  Vr  oH  R1  r 1
R1  R2 R1  R2
V  R  VoH  R1
V p1  r 2 (1)
R1  R2
V  Vr V R  Vr R2  VoL R1  Vr R1
V p 2  Vr  I  R1  Vr  oL  R1  r 1
R1  R2 R1  R2
V  R  VoL  R1
V p2  r 2 (2)
R1  R2

V0
Vp
V0H

V0L

Vi
Vp2 Vp1
( VoH  VoL )R1
V p ( histereza )  V p1  V p 2  (3)
R1  R2
Proiectarea comparatorului cu histereză se face considerând că se cunosc:VOH, VOL, Vp1, Vp2,
rg (rezistenţa internă a generatorului de semnal) şi în funcţie de aceşti parametrii vom determina
rezistenţele R1 şi R2.

48
 R R Rg R
Dacă rg este de ordinul k  rg  1 2   1 (4)
R1  R2 R2 R1  R2
Şi nu se mai utilizează rezistenţa R p .
( VoH  VoL )R1 ( VoH  VoL )rg
(4) şi (3) rezultă V p  V p1  V p 2  
R1  R2 R2
( VoH  VoL )rg
 R2 
V p
Din (4) rezultă R1  rg  rg  R2  R1  R2
rg  R2
 R1 
R2  rg

3. O altă variantă tot de comparator, dar care la nu se mai foloseşte tensiune de referinţă
este următoarea:

Rp=R1R2
- V0H
K
+
V0L
I1
R1 R2

Vi I2
V0

I1  I 2
V 
I1  OL 
R2  VoL V
  i
V R2 R1
I2   i  Vi
R1  Vp2 Vp1
V R
V p1   oL 1 Vi  V p1
R2
V R
V p 2   oH 1
R2

Avantajul celui de al doilea comparator cu histereză constă în faptul că nu necesită utilizarea

unei tensiuni de referinţă, însă prezintă dezavantajele unui raport constant între Vp2 şi Vp1 şi o
aceiaşi polaritate a tensiunii de prag.

4. Comparatorul cu fereastră: detectează dacă tensiunea de intrare are valori cuprinse între
două limite determinate de două tensiuni de referinţă Vr1 şi Vr2, sau dacă este în afara lor, fapt care
poate fi util în transmisiile de date la eliminarea zgomotelor care pot apărea pe linia de transmisie.
Vr1 şi Vr2 – tensiuni de referinţă

49
 R
V - --+
D1 Caracteristica comparatorului
r1
K1
+ Vo
R/2
Vi
VoH VoH
D2
- +--
R K2 VoL
Vi
Vr2
+
Vr2 Vr1
U0
Rs

Presupunem că între Vr1 şi Vr2 există o relaţie de inegalitate: Vr1<Vr2.

Dacă la ieşire avem V0H rezultă +
V0L rezultă –

Emisie

Recepţie

50
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 11

4.4 Generatoare de oscilaţii

Sunt circuite electronice care permit obţinerea unor semnale periodice a căror frecvenţă
poate fi reglabilă sau nu. În general se utilizează AO pentru oscilatoarele de joasă frecvenţă(n x 0,1-
n x 100kHz). Din punct de vedere al formei semnalelor generate, generatoarele de oscilaţii pot fi:
a) sinusoidale (armonice)
b) dreptunghiulare
c) triunghiulare
d) în dinte de fierăstrău etc.

a) Generatoare sinusoidale
Se bazează pe utilizarea reacţiei pozitive, reacţie care permite ca defazajul între ieşire şi
intrare să fie nul pentru anumită frecvenţă şi anume frecvenţa de oscilaţie a oscilatorului. Stabilirea
frecvenţei de oscilaţie se face prin includerea în bucla de reacţie pozitivă a unor circuite cu elemente
reactive.
4.4.1 Oscilator cu reţea Wien : este un oscilator armonic
R2 C2

+
AO
u0
-

R4
R1 C1

R2 C2
R3
u0 ui

R1 C1

1
 R1  1
jC1
R1  1
Z1 jC1
U i  j   U 0  j     U 0  j  
Z1  Z 2 R1  1
jC1  1 
  R2  
R1  1 j C 2
jC1  
R1
jC1
1  jC1
jC1
 U 0  j  
R1 1
 R2 
1  jR1C1 j C 2
R1 1  jR1C1   jC 2
 U 0  j   
1  jR1C1 jR1C 2  jR2 C 2 1  jR1C1   1  jR1C1 
jR1C 2
 U 0  j  
1   2 R1R2 C1C 2  j R1C 2  R2 C 2  R1C1 
Condiţia pentru care U i  j   U 0  j  este:
1
1   2R1R2C1C2  0  0  2f0  În practică se alege: R1  R2  R şi C1  C 2  C
R1R2C1C2

. Dacă este îndeplinită condiţia rezultă: U i  j   U 0  j  

1 1
 0 
RC 3
R
Amplificarea de tensiune din punct de vedere al reacţiei negative este: Au  1  4  3 ;
R3

Din punct de vedere al funcţionării în regim permanent este necesară stabilirea amplificării
datorate reacţiei negative exact la valoarea 3.

Dacă amplificarea este mai mică de 3 oscilaţiile de la ieşire se amortizează iar dacă este mai
mare de 3 ieşirea amplificatorului intră în limitare.

2
 O variantă de schemă de stabilizare a amplificării este cu diode şi este dată în figura
următoare:
R2 C2

+
AO
u0
-
D1
R1 C1 id
R4” R4’
2
Zonă de rezistenţă
1 dinamică variabilă
R3’
D2 ud
R3

R3' '

R4
Au  1 
R3
Stabilirea valorii amplificării se face utilizând rezistenţa R3'' . Reglarea amplitudinii
semnalului de ieşire se face cu diodele D1 şi D2. Tensiunea pe rezistenţa R'4' polarizează diodele în
porţiunea de rezistenţă variabilă. Dacă amplitudinea creşte, diodele se deschid mai puternic
rezultând o scădere a rezistenţei dinamice deci o crestere a amplificării.

3
Varianta de schemă cu TEC-J
R2 C2

+
AO
u0
-

R1 C1
R4

R3’

R3
D
T

P
Cf

Presupunând că tensiunea la ieşire creşte dioda D se blochează mai puternic, potenţialul

cursorului potenţiometrului scade şi tranzistorul se blochează, crescând rezistenţa echivalentă R3
deci scăzând amplificarea.

4.4.2 Generatoare de unde dreptunghiulare şi triunghiulare cu aceeaşi perioadă de repetiţie

Comparator cu histereză
integrator

R C
-
K u02
+

- R1 R2
AO
+ u01

4
 V 0
Presupunem că: 0 H (cele două nivele de tensiune)
V0 L  0
V0H  V0L 
R
V p1   1  V0 H  0
R2
R
V p 2   1  V0 L  0
R2
Presupunând că iniţial tensiunea de la ieşirea comparatorului se află pe nivelul V0 H .
Acesteia îi corespunde pragul V p1  0 . Deoarece la intrarea integratorului se aduce o tensiune
V0H  0 , tensiunea la ieşirea acestuia va scădea liniar în raport cu timpul.
În momentul în care tensiunea la ieşirea integratorului este egală cu V p1 , ieşirea
comparatorului comută pe nivelul logic V0 L .
Noua tensiune de prag a comparatorului cu histereză va fi V p 2  0 şi deoarece la intrarea
integratorului se aduce o tensiune V0L  0 , tensiunea la ieşirea integratorului va creşte şi în
momentul în care atinge valoarea V p 2 ieşirea comparatorului comută din nou pe nivelul logic V0 H ,
după care procesul se repetă.
Pentru ca cele două nivele V0 L şi VoH să fie unul pozitiv şi unul negativ se procedează
astfel: la ieşirea comparatorului cu histereză se pun două diode.

Rlimitare
+
K
Se pune la ieţirea
- comparatorului
D1

D2

V0H  Vz1  Vd 2
V0L  V z 2  Vd1

V02

T1 T2

V01

5
 1 t
Pentru T1 : V01t   V p 2   V02t dt
RC 0
V01t   V p1
T
1 1
V p1  V p 2   V0 H dt
RC 0
1 T
V p1  V p 2   V0 H  t 1
RC 0
1
V p1  V p 2   V0 H  T1
RC
V p1  RC  V p2  RC  V0H  T1
V p1  RC  V p 2  RC V p 2  RC  V p1  RC
 T1   T1 
V0 H V0 H

T1 

RC V p 2  V p1 Înlocuind valorile V p1 şi V p 2 se obţine:
V0 H
 R1 R1 
RC 1 V0 H  V 0 L 
R
RC   VoL  V0 H 
T1   R2 R2  
R2
V0 H V0 H
R  V 
T1  RC 1 1  0 L 

R2  V0 H 
La fel se deduce T2 :
T
1 2 V0 L  T2 V p1  V p 2
V p 2  V p1   V0 L  dt  V p 2  V p1    T2  RC
RC 0 RC V0 L
R  V 
 T2  RC 1 1  0 H 
R2  V0 L 
R  V 
T2  RC 1 1  0 H 
R2  V0 L 
Dacă diodele nu sunt egale, factorul de umplere este definit.

6
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 12

4.5 Filtre active

Filtrele ce folosesc componente active (tranzistoare sau amplificatoare operaţionale) putând

realiza şi o amplificare a semnalului. Acestea prelucrează semnalele nesinusoidale lăsând să treacă
sau oprind componentele armonice. Există astfel posibilitatea eliminării unor zgomote şi semnale
nedorite suprapuse peste semnalul util. Filtrele active reprezintă aplicaţii importante, în continuare
fiind prezentate noţiuni de bază legate de aceste filtre.
Clasificarea filtrelor active:
a) după domeniul de frecvenţă al semnalelor lăsate să treacă sau oprite:
- filtru trece jos, notat FTJ (fig. a)
- filtru trece sus, notat FTS (fig. b)
- filtru trece bandă, notat FTB (fig. c)
- filtru opreşte bandă, notat FOB (fig. d)
ue/ui ue/ui ue/ui ue/ui

ft f ft f ft1 ft2 f ft1 ft2 f

a) b) c) d)

b) după ordin (panta caracteristicii de frecvenţă sau a diagramei Bode de

amplitudine)
- de ordinul I, cu pante de  20dB / dec ; ue/ui
- de ordinul II, cu pante de  40dB / dec ;
 20dB / dec.  20dB / dec.
- de ordinul III, cu pante de  60dB / dec ;
- etc.
40
-40
60
80 -60
-80 log f
ft1 ft2

În general filtrele de ordinul I şi II necesită un singur AO, iar cele de ordinul III şi IV se
realizează cu două AO în cascadă (cu unele excepţii).

b) după principiul de funcţionare sau structură:

- cu reacţie simplă (ex: integratorul, diferenţiatorul);
- cu reacţie multiplă ;
- cu reacţie multiplă şi o reacţie globală pozitivă;
- cu sursă de tensiune controlată prin tensiune;
- cu variabile de stare (modelează funcţia de transfer cu circuite de calcul analogic);
- cu convertoare de impedanţă negativă (NIC)
44
 0 G
- cu giratoare (cuadripoli activi cu matricea Y de forma Y  unde G este conductanţa
G 0
de giraţie);
- cu două integratoare în cascadă ;
- cu inductanţă simulată.
În continuare se vor prezenta câteva filtre active utile în electronica aplicativă.

4.5.1 Filtru trece bandă de ordinul I cu reacţie multiplă

Filtrul din figura următoare realizează o caracteristică de frecvenţă care poate fi considerată
deasupra ordinului I, pentru atenuarea suplimentară de 6dB realizată la marginea benzii. În plus,
modificând rezistenţa variabilă R2, frecvenţa centrală f0 se poate deplasa, fără ca lăţimea benzii ori
amplificarea de tensiune să se modifice mult (filtru fiind deci acordabil).

Au  1
C
20 log Au

2R1
f
f0 log f
R1 C  3dB
-
 6dB
ui 20 dB / dec
ue 20dB / dec.
+
R2

2R1

Adoptând capacitatea C (de precizie şi calitate) şi amplificarea Aur , se calculează

rezistenţele necesare:
1 
R1  ; R2  cu   2f
Aur  C   C  2 2  A  2 
 0 ur 
Caracteristica de frecvenţă prezentată este pentru cazul în care Aur  1 . Proeminenţa care
apare în forma caracteristicii de frecvenţă se datorează unui fenomen de rezonanţă la frecvenţa f0.

4.5.2 Filtru trece jos de ordinul II cu sursă de tensiune controlată

Conectarea condensatorului de la intrare la ieşirea amplificatorului şi nu la masă micşorează

imprecizia realizării polului dublu cauzată de imprecizia componentelor. Există şi varianta de filtru
cu ambele condensatoare legate la masă.

45
 ue - Rs
C

R R ue ue
+
Repetor
ui
C

În figura următoare se prezintă circuitul simplificat pentru care se scriu ecuaţiile ce conduc la
funcţia de transfer a filtrului.
R R Ri=∞
u1  i1R  i1  i2 
1
 ue
jC
C
ui ue u1  i1  i2 R  ue
i1 i2
1
u e  i2
jC

Schema echivalentă a filtrului

Eliminându-se curenţii i 1 , i2 se obţine funcţia de transfer a filtrului:
ue 1
 care semnalează un pol dublu în diagrama 20 log Au
u1 1  jCR 2
log f
1
Bode la frecvenţa de tăiere fT  . Deci ordinul filtrului este II. -40dB/dec
2RC
Există şi filtre de acest tip care pot realiza o amplificare
supraunitară în banda de trecere. Inversând între ele elementele R şi
C rezultă un filtru trece sus de ordinul II.

4.5.2 Filtru trece jos de ordinul IV cu reacţie multiplă

Filtrul din figura următoare este obţinut din două celule cu structură identică, în cascadă, cu
rezistenţele calculate într-un mod special.
Componentele rezultate din calcul trebuie să fie
20 log Au
de precizie ridicată. Când valorile rezistenţelor rezultă
prea mari (>100kΩ) este necesar să se folosească log f
condensatoare cu polistiren şi chiar să se reia calculele
+80dB/dec -80dB/dec
cu valori mai mari pentru condensatoare spre a micşora
rezistenţele. Este necesar acest lucru pentru că
rezistenţele de pierderi ale condensatoarelor pot schimba
total funcţionarea filtrului. Caracteristica de frecvenţă a
filtrului are forma din figura următoare. Caracteristica de frecvenţă a filtrului

46
 C
C
R3
R3'

R1 C
- R1' C
ui A1 -
+
A2
R2 ue
+
R'2
R3
R3'

FTB de ordinul IV cu reacţie multiplă

4.6 Regulatoare de tensiune

Stabilizatoarele de tensiune sunt circuite electronice care menţin constantă tensiunea pe

rezistenţa de sarcină (tensiunea stabilizată), în condiţiile variaţiei tensiunii de intrare (tensiunea
nestabilizată), a curentului de sarcină şi a temperaturii. Conectat între redresor şi sarcină,
stabilizatorul transformă sursa de tensiune nestabilizatăîntr-o sursă de tensiune stabilizată.
Tehnologia actuală oferă o multitudine de posibilităţi de realizare a unui stabilizator de
tensiune cu reacţie. Astfel acestea pot fi fabricate atât cu componente discrete (diode, tranzistoare,
amplificatoare operaţionale), cât şi în variantă integrată (cu circuite hibride sau monolitice
specializate). Stabilizatoarele din prima categorie sunt denumite stabilizatoare de tensiune realizate
cu amplificatoare operaţionale (AO), iar cele din categoria a doua stabilizatoare de tensiune
integrate.
Stabilizatoarele de tensiune integrate sunt de construcţie monolitică şi se încadrează
încategoria stabilizatoarelor cu reacţie, cu element de reglare serie şi cu amplificator de eroare. În
principiu, schema electrică nu diferă de schema stabilizatorului cu elemente discrete. Există
totuşi o deosebire majoră care constă în utilizarea unor tehnici de circuit destul de
complexe, pentru a se obţine performanţe ridicate.
Primele tipuri de stabilizatoare monolitice, ca de exemplu μA723, LM 304 şi LM305 sunt
incluse în generaţia întâi de stabilizatoare. Caracteristica lor comună constă în faptul că permit
accesul utilizatorului la intrările şi ieşirile tuturor blocurilor funcţionale. Aceste stabilizatoare sunt
livrate în capsule cu mai mult de trei terminale, furnizează un curent de sarcină mic (zeci de mA) şi
permit utilizarea lor în mai multe variante:
•surse stabilizate de tensiune pozitivă sau negativă, cu nivel de tensiune programabil în
limitemari;
•surse cu domeniu extins al curenţilor de sarcină;•surse cu posibilitatea limitării curentului de
sarcină;
•surse în comutaţie;
•generatoare de curent constant.

47
 Pentru alimentarea cu tensiuni continue a plăcilor cu montaje electronice s-au realizat
regulatoare (stabilizatoare) de tensiune specializate. Stabilizatoarele de tensiune din generaţia a
doua, comparativ cu cele din prima generaţie, oferă performanţe electrice superioare.
Stabilizatoarele din generaţia a doua sunt CI de putere putând debita puteri de 10÷100W şi
sunt livrate în capsule cu trei terminale ca şi tranzistoarele de putere (TO-3 sau TO-5). Se pot
monta pe radiatoare.
Rp
Ui ERS Us
intr (Darlington)
ieşire
.

Circuit de Protecţie contra Protecţie la

pornire străpungerii sec. supracurent

Protecţie R1
termică

Reactie
DE

R2
AE
+ -
Tensiune de
referinţă

Structura unui regulator de tensiune din generatia a II a

La stabilizatoarele de tensiune integrate de generaţia a II a, o problemă esenţială o constituie
protecţia elementului de reglare serie. La Elementul de Reglare Serie trebuie practicate trei protecţii:
- limitare la supracurent (zona 1);
- limitare termică (zona 2);
- limitarea curentului la creşterea tensiunii (zona 3).
Diagrama din figura următoare corespunde funcţionării normale a regulatorului, însă există şi
curbe pentru funcţionarea în scurtcircuit a acestuia. Aceste curbe sunt foarte utile pentru cunoaşterea
curentului redresorului ce va alimenta regulatorul.
În schema următoare se prezintă
iC modul în care se realizează cele trei
 Radiator dat limitări în stabilizatoarele de tensiune

 0 integrate.
ICMAX 1
t jMAX  150 C
2  Protecţia la supracurent (zona 1)
 dMAX
P intervine atunci când creşte căderea de
tensiune pe R p si atinge valoarea tensiunii
SOA UBE de deschidere a tranzistorului Tp
(seif operating area) 3
(blocat în funcţionare normală) care va
Zonă de primi curent în bază prin rezistenţa R5. În
străpungere
felul acesta, o parte din curentul de
secundară
comandă al tranzistorului T, furnizat de AE
Vio (Amplificatorul de Eroare), va fi deturnat
VioMAX
Graficul SOA pentru un regulator de 48
tensiune în funcţionare normală
 prin Tp şi sarcină la masă, evitându-se astfel creşterea în continuare a curentului de ieşire.

ERS
Protecţia termică (zona 2) realizată cu Tt şi
DZ
divizorul rezistiv R6-R7. Ea acţionează prin
R5 reducerea curentului de sarcină, folosindu-se
R4 acelaşi mecanism ca şi în cazul tranzistorului Tp
R3 Tp deoarece tranzistorul Tt are colectorul conectat
U0 în acelaşi punct. Protecţia termică acţionează de
Cuplaj obicei la 140-1450C.
termic
R6
Când creşte tensiunea pe tranzistorul T
AE (zona 3), dioda Zener se deschide şi prin
+ -
căderea suplimentară de tensiune pe R5 se
TR
Tt comandă acelaşi tranzistor Tp (al cărui curent de
bază va fi asigurat din curentul care trece prin
DZ şi R4) ce va micşora şi mai mult curentul de
R7 colector al tranzistorului T.
Cele trei măsuri de protecţie a elementului
de reglare serie fac regulatorul de tensiune
Modul de realizare a celor trei protecţii în stabilizatoarele deintegrat teoretic indestructibil.
tensiune integrate

Întrucât testarea acţionării protecţiei termice după fabricaţie este complicată, nu se verifică
toate regulatoarele integrate, astfel că acţionarea protecţiei termice poate fi totuşi imprecisă şi face
posibilă defectarea unora în timpul funcţionării.

4.6.1 Regulatoare de tensiune fixă cu 3 terminale

Cele trei terminale reprezintă intrarea, ieşirea şi masa (sau comun). Cel mai reprezentativ
regulator de acest tip este cel din seriile 78 şi 79. La indicativul acesta se mai adaugă două cifre X,
marcând tensiunea stabilizată furnizată în V (05,06,08,12,15,18,20,24). Există, de asemenea două
tipuri de capsule, pentru regulatoarele din seria 78, pentru puteri disipate mari (TO3) şi medii
(TO220). Curentul maxim nu depăşeşte 1,5A.
Obţinerea diferitelor tensiuni stabilizate este posibilă datorită unui lanţ de rezistenţe cu prize
într-o ramură a divizorului de ieşire, ce permite programarea tensiunii în timpul fabricaţiei.
D
Tensiunea de referinţă se realizează în
integratul de tip 78 printr-o sursă de tip band-gap
78x multiplicată, ce asigură o valoare de circa 4,8-5V.
Us Pentru reducerea puterii disipate pe Rp (şi a
>7,5V
IN OUT căderii de tensiune pe aceasta) tranzistorul de protecţie
xV/1A
la supracurent Tp este de la început polarizat cu
0,2…0,3V. Astfel, căderea pe Rp necesară pentru
COM
C2 acţionarea protecţiei este de numai 0,3…0,4V.
C1
0,33μF 0,1μF Dintre datele de catalog ale integratelor din
seria 78 (valori tipice) cităm:
-tensiunea minimă pe integrat între intrare-
Stabilizator de tensiune fixă cu circuitul integrat 78x ieşire: 2,5V la 1,5A;
- coeficientul de stabilizare a tensiunii: S=4000,
(ΔUs=1…2mV).
49
 - produsul RexΔIsmax (variaţia tensiunii cu curentul de sarcină) : 15mV;
- variaţia tensiunii cu temperatura: -1,1mV/0C.
Dioda se pune când C2>10μF (pentru Is cu variaţii mari) pentru protecţia integratului contra
unei polarizări inverse în cazul unui scurtcircuit în redresor.
Există şi posibilitatea
7805
folosirii regulatoarelor de tensiune
Us>7V fixă din seria 78 împreună cu unele
IN OUT
circuite externe pentru a realiza
tensiune variabilă pe sarcină dar mai
ADJ mare cu 2V decât tensiunea fixă a
Ur C2
C1 regulatorului.
0,33μF 0,1μF
Este necesar să se folosească
Ur aici un repetor deoarece curentul IC
+ care iese prin terminalul COM al
AO integratului nu este mic, nici
Repetor - R2 constant şi cunoscut. Astfel, în lipsa
>2V
repetorului terminalul COM s-ar
conecta pe divizor şi atunci:

Stabilizator de tensiune variabilă cu circuit integrat

7805  R2 
U s  1  U r  I C R2
 R1 
Cu Ur =5V. În prezenţa repetorului, curentul IC nu se mai închide prin R2 şi astfel:
 R2 
U s  1  U r
 R1 
Tensiunea minimă de la ieşire trebuie însă să depăşească pe Ur (cu cca.2V) dacă
amplificatorul operaţional este alimentat numai de la această tensiune stabilizată. Cu unele
modificări suplimentare se poate coborî tensiunea minimă de ieşire la 1V sau chiar 0,5V dacă se
foloseşte o sursă negativă de alimentare a AO.
Seria de regulatoare 79 include stabilizatoare de tensiune negativă.

50
 CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE
CURS 13

4.6.2 Regulatoare de tensiune ajustabile cu 3 terminale

D1
Cele trei terminale
reprezintă: intrare, ieşire,
ajustare. Dioda D1 se conectează
atunci când C2  10F (folosit
317
Ui când Is are variaţii rapide mari)
Us
IN OUT pentru protecţia integratului
contra polarizării inverse (prin
R1 tensiunea de pe condensator) în
ADJ 250Ω
C1
D2 C2 cazul unui scurtcircuit în
0,1μF Ur 1μF redresor. Dioda D2 se introduce
1,25V
atunci când se foloseşte
Ua
C3  10F pentru protecţia
C3 integratului contra polarizării
10μF R2 inverse, în cazul unui
scurtcircuit în sarcină.
Cel mai reprezentativ
regulator din această categorie
Stabilizator de tensiune variabilă cu circuit integrat 317 este tipul 317 (117, 217).
Structura acestuia este
prezentată simplificat în figura
următoare.

Intrare ERS Ieşire

Rp
Darlington
0,2Ω

50A Iadj
Circuite de
protecţie

Uref AE
TR
1,25V + -
 0V

Ua Ajustare

Structura regulatorului de tensiune 317

1
 Se realizează în diferite capsule, pentru curent maxim de 1,5…1,6A. Tensiunea de referinţă
este de 1,25V. Singurul curent care iese prin terminalul ADJ este cel al sursei de polarizare a de
circa 50A (constant şi cunoscut), restul circuitelor fiind alimentate între intrare-ieşire cu o tensiune
minimă de cca. 2V. Considerând egalitatea tensiunilor de la intrările amplificatorului de eroare,
rezultă că tensiunea pe rezistenţa R1 este obligatoriu de 2,5V. Cu aceasta:
 1,25V 
U s  U R1  U R2  1,25V  R2  0,05mA  
 R1 
Ţinând cont că un alt rol al divizorului de ieşire este acela de a încărca ieşirea când sarcina
nu este conectată pentru a asigura curentul AE şi de deschidere a elementului de reglare, se ia pentru
siguranţă IR1=5mA şi rezultă R1=1,25V/5mA=250Ω.
Deoarece: 0,05mA<<5mA, relaţia tensiunii Us se simplifică, devenind:
R
U s  ( 1  2 )  1,25V
R1
Cu R2 variabil se poate realiza Us =1,25…32V.
Regulatoarele integrate prezentate sus se pot utiliza şi împreună cu tranzistoare externe de
putere pentru realizarea surselor de current mare, sau două în serie pentru reducerea puterii disipate.

4.6.3 Regulatorul de tensiune de precizie tip 723

Deşi dintre primele regulatoare integrate (generaţia I, 1968), circuitul 723 rămâne încă în
exploatare datorită faptului că permite realizarea de stabilizatoare de precizie. Performanţele lui pot
fi depăşite numai de stabilizatoarele cu amplificatoare operaţionale care utilizează tensiune de
referinţă foarte bine compensată termic. Astfel, variaţia tensiunii pe sarcină cauzată de variaţia
normală a reţelei de alimentare a redresorului este de cel mult 2mV, iar cea cauzată de variaţia
curentului de sarcină de la zero până la valoarea maximă de cel mult 10mV.Variaţia cu temperatura
a tensiunii stabilizate este de ordinul 2...3  10 5 / 0C .
Structura integratului 723 este prezentată în figura următoare. Se recunosc aici: un circuit
pentru producerea tensiunii de referinţă (de 7,35±0,35V), un tranzistor de protecţie Tp şi un
amplificator de eroare (cu tensiune minimă pe intrări faţă de terminalul masă- de 2V), şi un
tranzistor compus (care se poate face Darlington din exterior cu un curent de maxim 150mA)
precum şi o diodă Zener ce permite realizarea unor stabilizatoare de tensiune negativă şi în regim
flaoant( pentru tensiuni mari). Datorită acestei structuri şi a mai multor pini ce fac accesibile diferite
puncte ale schemei, integratul 723 mai are avantajul unei mari flexibilităţi şi a unui număr mare de
aplicaţii.
Elementul propriu de reglare (T14-T15) acceptă ataşarea simplă di exterior a încă unui
tranzistor de tip npn sau pnp, permiţând realizarea unor stabilizatoare clasice, pentru curent de peste
1A (limitat de puterea disipată maximă redusă a capsulei circuitului integrat). Fără tranzistor extern,
integratul 723 permite realizarea unor stabilizatoare pentru curent de sarcină în general sub
80…1000mA(din cauza disipaţiei pe integrat).
Integratul 723 are prevăzută posibilitatea de realizare a protecţiei la supracurent (prin
limitare simplă de curent) şi la scurtcircuit (prin limitare cu întoarcere, realizată simplu cu un divizor
extern la sursele de tensiune fixă). Dar protecţia cu întoarcere nu este aplicabilă în toate situaţiile.
Există însă configuraţii speciale în care se poate creşte curentul de ieşire al circuitului
integrat până la limita de 150mA, menţinându-se puterea disipată sub cea limită, prin menţinerea
unei tensiuni de numai 2…2,5V pe T15. Aceste configuraţii utilizează un element de reglare cu două
tranzistoare în serie, care permite folosirea regulatorului 723 în surse pentru curenţi ce depăşesc 5A
şi prezintă avantaje importante faţă de elementul de reglare serie clasic. Totuşi elementul de reglare
cu 2 tranzistoare în serie poate asigura mai simplu protecţia sursei la scurtcircuit.

2
 12 Alimentare Intrare
11

Circuit de
polarizare

Tensiune +
de referinţă AE T14
-

T15

Tp
Ieşire
10
DZ
6,8V
Uz
7 6 5 4 13 3 2 9
Intrări Ieşire Intrare
Masă Uref
Comp.
Amplif. Frecv. protecţie protecţie

Structura circuitului integrat 723

Stabilizatorul prezentat în figura următoare necesită radiator doar pentru unul din
tranzistoarele externe datorită rezistenţei de ocolire R1 care preia o parte din puterea disipată de
elementul de reglare serie.
În alte situaţii, când din calculul puterii disipate maxime pe ERS rezultă că ambele
tranzistoare externe necesită radiator, se poate folosi un radiator comun (cu izolarea electrică faţă de
radiator a unuia dintre tranzistoare) a cărui suprafaţă este mai mică decât suprafaţa cumulată a
radiatoarelor individuale. Acest lucru este posibil întrucât cele două tranzistoare nu sunt solicitate cu
putere disipată mare simultan, fapt ce reprezintă, de asemenea un avantaj.

3
 R1
Radiator Al.
45cm2/3mm
3,4Ω/20W Rp
+ U1=11÷12,3V +Us

T2 T1 0,27Ω/1W 5V/2A

D1

D2

10nF R2
51Ω/2W
Cc1 Ce
C2
Cc2 1000μF 100nF
2nF 12 11 10
C1 13 βA 723 2
100nF 3
7 6 5 4
R4
1,8kΩ
1,6kΩ
1kΩ R3
CF 430Ω
10nF

4,3kΩ
0V
-
Stabilizator cu integratul 723 şi ERS cu două tranzistoare serie

Regulatoare de tensiune cu urmărire

Aceste circuite integrate servesc la realizarea unor stabilizatoare pentru două tensiuni egale
în valoare absolută dar de semne contrare, utile în alimentarea circuitelor cu amplificatoare
operaţionale şi de măsurare. Structura acestor regulatoare este prezentată schematic în figura
următoare.
În partea de sus se află un stabilizator de tensiune pozitivă, obişnuit. Între cele două ieşiri
este utilizat un divizor cu două rezistenţe egale. Punctul lui de mijloc este ţinut la 0V de
amplificatorul de eroare AE2 al sursei de tensiune negativă (din partea de jos). Astfel, la capătul de
jos al divizorului R-R se menţine o tensiune negativă egală totdeauna în valoare absolută cu cea
pozitivă.

4
 Rp
+ ERS1 +E

Ui1 Circuit de
protecţie

R
- DE
AE1
+ TR
0V 0V

0V
-
AE2
Ui2 + 0V R

Circuit de
protecţie

Rp
- -E
ERS2

Regulator de tensiune dual cu urmărire

Un exemplu de regulator de tensiune dual este de tipul 1468 produs şi în România.

Regulatorul dual poate fi realizat şi cu două circuite integrate regulatoare simple.

Regulatoare de tensiune cu urmărire pentru curenţi mari de sarcină

Valoarea maximă pe care îl poate furniza circuitul integrat 723, sau puterea disipată maximă
pe acesta sau pe elementul de reglare serie (cu unul sau două tranzistoare externe ) limitează
curentul maxim de sarcină al unui stabilizator la valori de ordinul 5A.
O metodă simplă de a mări curentul de sarcină maxim este conectarea uneia sau a mai multor
surse de curent comandate în tensiune la ieşirea stabilizatorului. Aşa cum se observă în figura
următoare, sursa de curent (încadrată cu linie punctată ) comandată de tensiunea de pe rezistenţa Rp1
dublează practic curentul de ieşire deoarece Tranzistorul T2 şi A2 lucrează ca repetor şi impune
aceeaşi cădere de tensiune pe Rp2 ca şi pe Rp1.
Amplificatorul A2 trebuie să fie de putere sau medie putere pentru a putea comanda
tranzistorul T2 de acelaşi tip cu T1. Condiţia de funcţionare corectă este ca tensiunea pe T1 să nu
coboare sub 3V, pentru a nu se depăşi semnalul comun maxim la nivelul lui A2. Acest fapt reduce cu
aproximativ 1V tensiunea maximă ce poate fi obţinută la ieşirea stabilizatorului. Pot fi conectate
însă mai multe astfel de circuite, ceea ce permite multiplicarea facilă a curentului maxim prin
sarcină.
5
 T2

Rp2 =Rp1
A2
+ -
min. 3V 0V
I2 = I 1
Rp1 I1 Is
Ui Us
T1
Circuit de
protecţie

DE
AE
+ -

TR

Stabilizator de tensiune cu urmărire, pentru curenţi mari de sarcină

6
26 Studiul surselor de curent constant

Lucrarea 1
STUDIUL SURSELOR DE CURENT CONSTANT

A. Scopul lucrării
Înţelegerea funcţionării şi a dimensionării circuitelor integrate. Se urmăreşte
funcţionarea surselor de curent constant ce intră în componenţa circuitelor integrate la
modificarea în limite acceptabile a tensiunii de alimentare sau a rezistenţei de sarcină.

B. Consideraţii teoretice
Sursele de curent ce intră în componenţa circuitelor integrate se folosesc la
furnizarea unor curenţi constanţi sau la realizarea unor rezistenţe dinamice mari.
Sursele de curent “standard” au schema identică cu cea folosită în montaje cu
componente discrete. Acestea sunt pentru curenţi obişnuiţi ( n × 10µA ) sau pentru
curenţi mici ( n × 1µA ). Schema unei surse pentru curenţi obişnuiţi se prezintă în fig.1.1.
Tranzistorul T 2 este conectat ca diodă şi are rolul de a face compensarea termică a
curentului de ieşire Ie al sursei (la variaţia tensiunii U BE şi a factorului β cu
temperatura).
Circ. de sarcină
+
E Curentul de referinţă se admite
iniţial, astfel încât să nu rezulte rezistenţa
Ie R B foarte mare, având:
RB E − U BE
RB + R2 = (1.1)
I ref
Iref Re
cu R 2 < R B / 10 .
T2
Pentru stabilirea curentului de ieşire se
T1 utilizează relaţiile:
UBE2 U BE1

I e ≥ I c0 ⋅ e UT
 Ie R
UBE1 ⇒ ≅ 2 (1.2)
R1 U BE 2
 I ref R 1
I ref ≅ I C 0 ⋅e UT

R2 Se constată că dacă R 1 =R 2 se obţine
Ie=Iref şi sursa se numeşte şi oglindă de
Fig. 1.1 Sursă de curent standard
 Studiul surselor de curent constant 27

curent. În fig 1.2 se prezintă sursa pentru curenţi mici. Aceasta se obţine din sursa
precedentă dacă R 2 =0. Pentru curent Ie mic trebuie ca R B să fie foarte mare sau R 1 să
fie mare, ceea ce se realizează mai dificil. Curentul de ieşire:
U T I ref
Ie = ln (1.3)
R1 Ie
de unde impunând Ie şi Iref se obţin valori normale pentru R B şi R 1 .
Circ. de sarcină
+
E +
Circ. de sarcină
E
Ie
RB Ie
RB

Iref Re
Iref Re
T2
T2

T1 UBE2
T1 UBE2

UBE1 R1
UBE1

Fig. 1.2 Sursă de curenţi mici Fig. 1.3 Oglinda de curent

+
E În fig 1.3 se prezintă schema
Circ. de sarcină
Iref “oglinzii” de curent.
Dacă tranzistoarele sunt
T3 identice atunci Ie ≅Iref. În cazul în
Ie=β1IB
β2IB care ariile celor două emitoare ale
2IB tranzitoarelor nu sunt egale, atunci:
Re Ie A
IB IB ≅ 1 (1.4)
T2 T1
I ref A 2
deoarece Ico≅A unde A este aria
UBE1 nIB UBE2 joncţiunii emitorului.
O schemă de oglindă de
curent cu trei tranzistoare ce se
RE3 RE utilizează ca sarcină activă în etajul
RE
diferenţial de intrare a unui A.O. este
cea din fig 1.4. Dacă R E3 lipseşte
Fig. 1.4 Oglinda de curent cu trei tranzistoare atunci:
28 Studiul surselor de curent constant

β2 + β + 2
I ref = ⋅ IB (1.5)
β +1
Rezitenţa R E3 creşte artificial curentul şi factorul β al tranzistorului T 3 şi
asigură o mai bună stabilitate termică a circuitului. Rezistenţa R E măreşte rezistenţa de
ieşire a sursei de curent şi în unele circuite integrate permit legarea între emitoarele T 1
şi T 2 a unui potenţiometru pentru echilibrarea amplificatorului.
Pentru realizarea unor sarcini active multiple şi identice se folosesc surse de
curent cu mai multe ieşire (multiple). O astfel de sursă are schema în fig 1.5.
Surse
împerecheate
Sursă Widlar
Iref

RB Ie1 Ie2 Ie3

D
T1 T2 T3

Fig. 1.5 Sursă de curent multiplă

În acest mod se pot obţine Ie 1 =Ie 2 cu suficientă precizie. Rezistenţele din

emitoare stabilesc rapoartele curenţilor ca la sursa de curent standard.

C. Desfăşurarea lucrării

C.1 Se realizează practic (cu componente discrete) o sursă de curent după

schema din fig 1.1. Se aleg 2 tranzistoare npn de acelaşi tip şi se determină rezistenţele
R 1 ,R 2 şi R B pentru cazul Ie>5Iref. Se măsoară curentul de ieşire. Se modifică valoarea
sursei de alimentare şi se determină valoarea curentului de ieşire. Valorile obţinute vor
fi trecute în tabelul 1.1. Se înlocuişte rezistenţa R 1 cu o rezistenţă variabilă
(potenţiometru) şi se măsoară curentul de ieşire pentru diferite valori ale lui R 1 . Se
 Studiul surselor de curent constant 29

înlocuieşte tranzistorul T 2 cu un alt tranzistor de acelaşi tip (npn) şi se reiau

măsurătorile.

Tabelul 1.1
E[V] 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 20
Ie[mA]

Tabelul 1.2
R 1 [Ω] 50 75 100 125 150 175 200 225 250 275 300 350 400 500
Ie[mA]

Tabelul 1.3
E[V] 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 20
Ie[mA]

Tabel l 1.4
R1[Ω] 50 75 100 125 150 175 200 225 250 275 300 350 400 500
Ie[mA]

C.2 Se realizează sursa de curent din fig 1.2. Se determină R 1 şi R B

corespunzătoare pentru T 1 ,T 2 ,BC 109. Se măsoară Ie. Se modifică E şi se măsoară Ie.
Apoi se înlocuieşte R 1 cu un potenţiometru, măsurând Ie pentru diferite valori ale lui
R1.

Tabelul 1.5
E[V] 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 20
Ie[mA]

Tabelul 1.6
R1[Ω] 50 75 100 125 150 175 200 225 250 275 300 350 400 500
Ie[mA]

Se înlocuieşte apoi un tranzistor (BC 109, T 2 ) cu un alt tranzistor (BC 107A) şi

se reiau măsurătorile.

Tabelul 1.7
E[V] 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 20
Ie[mA]

Tabelul 1.8
R1[Ω] 50 75 100 125 150 175 200 225 250 275 300 350 400 500
Ie[mA]
30 Studiul surselor de curent constant

C.3 Se realizează oglinda de curent cu tranzistoare identice şi apoi cu tranzistoare

diferite dar de acelaşi tip. Se măsoară curentul de ieşire şi se compară cu Iref. Se
modifică tensiunea de alimentare şi se determină Ie pentru fiecare caz în parte.

Tabelul 1.9
E[V] 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 20
Ie[mA]

C.4 Se realizează sursa de curent cu 3 tranzistoare identice apoi se schimbă

poziţia lor în schemă. Se măsoară în fiecare caz curenţii corespunzători. Se conectează
rezistenţa R E şi se reiau măsurătorile. Se aduce un potenţiometru din emitoarele
tranzistoarelor T 1 şi T 2 . Se reglează valoarea sa astfel încât să se echilibreze cei 2
tranzistori şi se reiau măsurătorile.
C.5 Se realizează sursa multiplă de curent conform cu fig 1.5. Se măsoară
curenţii corespunzători fiecărui tranzistor. Se introduc rezistenţe diferite în emitoarele
tranzistorilor şi se reiau măsurătorile. Ce se constată?
C.6 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.
 Studiul surselor de tensiune constantă 31

Lucrarea 2
STUDIUL SURSELOR DE TENSIUNE CONSTANTĂ

A. Scopul lucrării
Determinarea parametrilor surselor de tensiune care se utilizează la proiectarea
circuitelor integrate precum şi urmărirea funcţionării acestora la modificarea condiţiilor
de alimentare şi de sarcină.

B. Consideraţii teoretice

Sursele de tensiune permit realizarea unor tensiuni continue aproximativ

constante (în raport cu sarcina şi cu valoarea tensiunii de alimentare ) pentru
polarizarea unor părţi din circuite. Se utilizează 3 categorii de surse de tensiune: de
precizie redusă, de precizie medie şi de precizie mare. Precizia se referă la stabilitatea
tensiunii cu tensiunea de alimentare a circuitului integrat, cu temperatura şi la variaţia
sarcini. Sursele de tensiune se caracterizează printr-o rezistenţă de ieşire redusă.
O sursă de tensiune de precizie redusă se prezintă în fig 2.1.
+
E U e = n ⋅ U BE
I0 R e ≅ n ⋅ rd = n ⋅ (h 11e / h 21e )
Re I o > I s + I D min
Această sursă are ca dezavantaj
Is o rezistenţă de ieşire relativ mare, un
ID
coeficient de temperatură mare,
K T = n ⋅ K U BE , număr mare de
rd
tranzistoare pentru o tensiune ridicată.
Ue=nUBE Pentru reducerea numărului de
n tranzistoare se utilizează schema numită
diode
“superdiodă” sau “diodă multiplicată”.
Un exemplu de sursă de precizie
medie se prezintă în fig 2.2.
Fig. 2.1 Sursă de tensiune de precizie redusă
 32 Studiul surselor de tensiune constantă
+
E Tranzistorul T are rolul de
I0
a mări curentul de ieşire.
U e = ( U z + U BE ) − U BE = U Z
Prin introducerea lui D 2 se
reduce variaţia cu temperatura a
ID
T tensiunii Ue, se compensează astfel
Re influenţa tranzistorului.
Uz Dz,, rz UBE Rezistenţa de ieşire
R e ≅ h 11e / h 21e .
Dezavantajul acestei surse
Rs Ue este zgomotul introdus de DZ la
UBE D1, rd
înaltă frecvenţă.

UBE D2, rd

Fig. 2.2 sursă de tensiune de precizie medie

+
E

Rc2=Rc1/n +
Rc1 E

Ui -
AO

Ui +
Ic1 R3
Ic2

T2 Ue
T1

UBE1 UBE2
UB
R4
R1

R2 UR2

Fig. 2.3 Sursă de tensiune de referinţă de tip band-gap

 Studiul surselor de tensiune constantă 33

În figura 2.3 se prezintă o sursă de tensiune la care se compensează

coeficientul de temperatură al tensiunii U BE .
U e ≅ U B (1 + R 3 / R 4 ) (2.1)
deoarece prin R 3 şi R 4 trece un curent foarte mic dat de curentul de bază al
tranzistoarelor T 1 şi T 2 .
U RC1 = U RC 2 (2.2)
deoarece amplificatorul A are o amplificare mare, deci:
I C 2 = n ⋅ I C1
U R1 = I C1 ⋅ R 1 = U BE 2 − U BE1 = U T ln(I C 2 / I C1 ) = U T ln(n ) (2.3)
I C1 = U T ⋅ ln(n ) / R 1
U R 2 = (I C1 + I C 2 ) ⋅ R 2 = (R 2 / R 1 ) ⋅ (n + 1) ⋅ U T ⋅ ln(n ) = K ⋅ U T (2.4)
unde:
K = (R 2 / R 1 ) ⋅ (n + 1) ⋅ ln(n ) este constantă.
Se obţine:
U B = U BE 2 + U R 2 = U BE 2 + K ⋅ U T (2.5)
şi se constată compensarea tensiunii U BE a tranzistorilor.
Unele firme contractoare realizeză în acelaşi timp o sursă de tensiune şi un
circuit de termostate fapt ce elimină influenţa temperaturii mediului ambiant.

C. Desfăşurarea lucrării
C.1 Se realizează sursa simplă de tensiune constantă după schema din fig 2.4.
Se utilizează tranzistori pnp BC 177 sau echivalenţi şi diode normale de siliciu
(1N4001) sau echivalente. Se determină R B pentru a obţine un curent suficient astfel
încât
IC > ID min + IS . Se modifică Rs şi se măsoară tensiunea de ieşire pentru fiecare
valoare a Rs. Datele se trec în tabelul 2.1. Se modifică tensiunea de alimentare şi se
determină tensiunea de ieşire pentru fiecare valoare a lui E. Datele se trec în tabelul
+
2.2. E
+
E
Ie1
Ie

T1 T2 T1 T2
BC 177 BC 177 BC 177 BC 177
IS
T1
ID T
ID
UBE
RB RS RB UZ
Ue Ue
RS
UBE
Fig. 2.4 Sursă simplă de tensiune Fig. 2.5 Sursă de tensiune de precizie medie
I3

34 Studiul surselor de tensiune constantă

Tabelul 2.1
Rs[Ω] 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Uo[V]

Tabelul 2.2
E [V] 3 4 5 6 7 8 9 10 12 15
Uo[V]

C.2 Se înlocuiesc diodele cu tranzistori (joncţiunea BE a tranzistorului) şi se vor relua

măsurătorile de la punctul anterior datele trecându-se în tabelele 2.3 respectiv 2.4.
Tabelul 2.3
Rs[Ω] 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Uo[V]

Tabelul 2.4
E [V] 3 4 5 6 7 8 9 10 12 15
Uo[V]

C.3 Se realizează o sursă de tensiune de precizie medie după schema din fig
2.5. Tranzistoarele T 1 ,T 2 şi rezistenţa R B se păstreză aceleaşi determinate anterior. Se
ia o dioda ZENNER PL7V5 iar ca tranzistor BC 107 sau echivalenţi.
Se determină U e la modificarea Rs şi apoi la modificarea sursei E. Datele obţinute se
vor trece în tabelele 2.5 şi 2.6.
Tabelul 2.5
Rs[Ω] 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Uo[V]

Tabelul 2.6
E [V] 5 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Uo[V]

Observaţie: Rezultatele obţinute se vor reprezenta grafic.

C.4 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.

Întrebări:
1. Care este diferenţa dintre sursa realizată cu diode şi cea realizată cu
tranzistoare?
2. Cum se modifică rezistenţa de ieşire a sursei de tensiune la modificarea sursei
de alimentare?
Concluzii!
 Amplificatorul diferenţial 35

Lucrarea 3
AMPLIFICATORUL DIFERENŢIAL

A. Scopul lucrării

Studiul parametrilor amplificatorului diferenţial şi determinarea pe cale

experimentală a acestora.

B. Consideraţii teoretice

Schema de bază a unui amplificator diferenţial se prezintă în fig 3.1.

+Ec

RC1 RC2

Ue1 Ue2

T1 T2

Rg1 Rg2

Ui1
RE Ui2

-Ec

Fig.3.1 Amplificator diferenţial

Tensiunea de ieşire a unui amplificator diferenţial este dată de diferenţa Ui1-

Ui2.
Mărimile caracteristice ale amplificatorului diferenţial sunt:
36 Amplificatorul diferenţial

- tensiunea diferenţială de intrare:

U i1  U i 2 
Ud  (3.1)
2
- tensiunea de mod comun de intrare:
( U i1  U i 2 )
Uc  (3.2)
2
- tensiunea de ieşire diferenţială:
U e1  U e 2
U ed  (3.3)
2
- tensiunea de ieşire de mod comun:
U e1  U e 2
U ec  (3.4)
2
- tensiunea de ieşire simetrică:
U sim  U e1  U e 2  2U ed (3.5)
- amplificarea diferenţială:
U ed
A dd  (3.6)
Ud U c 0
- amplificarea de mod comun:
U ec
A cc  (3.7)
Uc U d 0

- amplificarea de transfer comun-diferenţială:

U ed
A cd  (3.8)
Uc U d 0

- amplificarea de transfer diferenţial-comună:

U ce
A dc  (3.9)
Ud U c 0

În practică se verifică relaţiile: A dd  A cc  A dc , A cd

Proprietatea esenţială a amplificatorului diferenţial constă în reducerea
influenţei semnalului comun asupra tensiunii de ieşire, care se exprimă prin “ factorul
de rejecţie al semnalului de mod comun “ CMRR.
A dd
Pentru ieşirea simetrică: CMRR 
A cd
A
Pentru ieşirea nesimetrică: CMRR  dd
A cc
Amplificările corespunzătoare schemei din fig 3.1 sunt :
 Amplificatorul diferenţial 37

A dd  (h 21e  R E ) / Ri tot unde Ri tot  rg  h 11e

A cc  R c / 2R E
Pentru îmbunătăţirea factorului CMRR trebuie reduse asimetriile şi mărită
rezistenţa RE, lucru ce se realizează prin înlocuirea acestei rezistenţe cu o sursă de
curent constant a cărei rezistenţă de ieşire atinge valori de n  M
Amplificatoarele integrate prezintă în majoritatea cazurilor un etaj de intrare
diferenţial cu sarcina activă. În cazul în care se utilizează ca sarcină activă o sursă de
curent rezistenţele dinamice prezentate de cele 2 ramuri ale oglinzi sunt mult diferite şi
suntem obligaţi să folosim ieşirea nesimetrică ceea ce reduce mult factorul CMRR. O
variantă îmbunătăţită de amplificator diferenţial de intrare este cel folosit în C.I. βA
741 prezentat în fig 3.2

Oglindă Wilson
+Ec

T9 RNSC
T8

Intr.1 Intr.2
T1 T2

IB3 IB4
T3 T4
Ieşire
+Ec nesimetrică
T7
I10
Re

T5 T6

Echil. Echil.

RE RE7 RE Oglindă cu
1kΩ 50kΩ 1kΩ tranzistor
tampon

-Ec
Fig.3.2 Etajul diferenţial de intrare al amplificatorului
operaţional 741
I3

38 Amplificatorul diferenţial

În această schemă sarcina activă este realizată cu o oglindă cu tranzistor

tampon (T7). Rezistenţa de ieşire Re6 are valoare mare ceea ce duce şi la o amplificare
de tensiune mare. Tranzistoarele principale ale etajului diferenţial sunt tranzistoare
compuse ce au un parametru h 11ech  2h 11e asigurând astfel o rezistenţă de intrare
mare. Tranzistoarele T3 şi T4 lucrează în conexiunea BC şi deci pot lucra bine la
frecvenţe mai mari.
Creşterea CMRR se realizează prin reacţia negativă de semnal comun inclusă de
oglinda de curent realizată de T8 şi T9.

C. Desfăşurarea lucrării
C.1 Se realizează practic etajul diferenţial din fig 3.2 în care sursa de curent I10
se înlocuieşte cu o sursă normală de curent. Se alimentează şi se determină punctele
statice de funcţionare a tranzistoarelor prin conectarea unor rezistenţe în bazele
tranzistoarelor de intrare.
C.2 Se determină pe baza datelor de catalog a tranzistoarelor utilizate
amplificările diferenţiale, amplificarea de mod comun şi factorul de rejecţie a
semnalului de mod comun.
C.3 Se determină experimental apmlificarea diferenţială şi aplificarea de mod
comun, amplificarea de transfer comun-diferenţială şi amplificarea de transfer
diferenţial-comună, CMRR. Se determină amplificarea de tensiune diferenţială funcţie
de frecvenţă, notând frecvenţa de tăiere, valorile determinate se trec în tabelul 3.1. Se
va reprezenta grafic forma de variaţie Au=f (f).

Tabelul 3.1
Au f [Hz]

C.4 Se compară rezultatele obţinute pe cale experimentală cu cele obţinute prin

calcul.
C.5 Se înlocuieşte sursa de curent I10 cu un alt tip de sursă de curent şi se reiau
măsurătorile anterioare.
C.6 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.

Întrebări:
1. Care este rolul conexiunii Darlington în montajul de intrare?
2. Cum influenţează parametrii componentelor funcţionarea amplificatorului?
Concluzii!
 Circuite pentru deplasarea nivelului de tensiune continuă 39

Lucrarea 4
CIRCUITE PENTRU DEPLASAREA NIVELULUI DE
TENSIUNE CONTINUĂ

A. Scopul lucrării
Se urmăreşte necesitatea introducerii acestor circuite în componenţa circuitelor
integrate, determinând comportarea lor cu frecvenţa.

B. Consideraţii teoretice
Circuitele pentru deplasarea nivelului de tensiune continuă sunt necesare în
amplificatoare din cauza folosirii unui singur tip de tranzistor integrat. Pe fiecare etaj în
conexiunea EC din amplificator apare o deplasare de nivel nedorită, ceea ce duce la o
tensiune apropiată de tensiunea de alimentare la ieşirea unui amplificator cu mai multe
etaje cuplate direct.
Dacă în etajele consecutive ale amplificatoarelor integrate se utilizează
tranzistoare complementare, nu mai este necesar etajul pentru deplasare de nivel.
Acest etaj de deplasare de nivel se utilizează mai des la amplificatoarele de bandă largă
(Ex. Amplificatorul 115, 739)
Schema de conectare a unui etaj de deplasare de nivel se prezintă în fig 4.1
+E
UCB1+ UCB3

R1 R2
Circuit de
deplasare de Etaj de ieşire
UCB3 nivel 0V
T3
UCB1 (T4)

T1  0V
(T2)
0V

Etaj 1 Etaj 2
Fig.4.1 Refacerea nivelului de tensiune continuă folosind circuitul de
deplasare de nivel
 40 Circuite pentru deplasarea nivelului de tensiune continuă

Cerinţele impuse acestor circuite sunt:

-atenuare minimă a semnalului util, evitând chiar o mică amplificare;
-rezistentă mare de intrare pentru a nu afecta amplificatorul precedent;
-rezistenţă de ieşire redusă.
Aceste condiţii sunt în general asigurate de repetoarele pe emitor, cu unele
completări. Schema de principiu a unui etaj de deplasare de nivel se prezintă în fig 4.2.
Rezistenţa R1 are rol în stabilirea deplasării de nivel precum şi la creşterea
rezistenţei de intrare Ri a etajului:
E  U i  U BE1  
I1  I 2    R1 
R1   U i  E1    U BE1 (4.1)
  R 2 
Pentru ca U e  0  I 2 R 2  E 
Se constată că deplasarea de tensiune este dată de raportul de rezistenţe R 1 şi R2
ce se poate obţine cu precizie bună în cazul unui circuit integrat.
Tranzistorul compus Tech este în conexiune EC şi are h 21ech  h 21e1  h 21e 2

+E +E
I1
R1
Ri
I1 Ui+UBE1
UBE1
Ri
Tech
T1 Re2
 Ui UCB
Ui UCB1 IS
T2
I2  I1
UBE2 Re2 Re Ue0
Re Is<< I2
I2
RS
R2 Ue
-E
-E
Fig.4.2 Etaj de deplasare de nivel

Amplificarea de tensiune:
U R
Au  e   2 (4.2)
Ui R1
pentru o rezistenţă Rs de sarcină suficient de mare.
I3

Circuite pentru deplasarea nivelului de tensiune continuă 41

Rezistenţa de ieşire R e  R e 2 || R 2  R 2 , Re2 este foarte mare datorită reacţiei

negativă serie-serie prin rezistenţa R1.

C. Desfăşurarea lucrării

C.1 În funcţie de datele din catalog a tranzistoarelor T1 şi T2 se determină

valorile R1 şi R2 pentru tensiunea de alimentare ±10V. Se conectează o rezistenţă în
baza tranzistorului T1 şi se determină P.S.F. al etajului.
C.2 Cu valorile existente se determină Ri, Re şi Au.
C.3 Se duce la intrare un semnal sinusoidal şi se determină amplificarea de
tensiune.Datele obţinute se trec în tabelul 4.1. Se determină frecvenţa de tăiere fT a
etajului.

Tabelul 4.1
Au f [Hz]

C.4 Se aduce la intrare un semnal dreptunghiular şi se urmăreşte comportarea

etajului la salturile de tensiune. Se determină timpul de întârziere la variaţia de
tensiune.
C.5 Se înlocuieşte R1 cu o rezistenţă variabilă şi se urmăreşte variaţia Ui şi Ue
în funcţie de valoarea rezistenţei R1. Datele se trec în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2
Ui[V] Ue[V] R1[kΩ]

C.6 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul

Multisim.

Întrebări:
1. De ce la utilizarea de cuplaj prin condensator nu mai este nevoie de circuit de
deplasare a nivelului de tensiune continuă?
2. Cum influenţează frecvenţa de tăiere a circuitului de deplasare funcţionarea
celorlalte etaje?

Observaţii!
42 Amplificatorul operaţional. Caracteristici

Lucrarea 5
AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL
CARACTERISTICI

A. Scopul lucrării

Se urmăreşte determinarea parametrilor caracteristici a unui amplificator

operaţional şi posibilitatea de compensare sau reducere a unora dintre ei.

B. Consideraţii teoretice
La realizarea A.O. se impun două cerinţe: o amplificare mare de tensiune şi o
stabilitate bună a amplificatoarelor cu reacţie negativă.
În multe cazuri A.O. amplifică semnale mici fiind nevoie de a reduce erorile
introduse de amplificator. Pentru aceasta trebuie cunoscute mărimile caracteristice ale
A.O.
Acestea sunt:
- tensiunea de decalaj iniţială Uio (“ offset” de tensiune ) reprezintă tensiunea ce
trebuie aplicată la intrare pentru a avea la ieşire o tensiune nulă;
- curentul de decalaj iniţial Iio ( “offset” de curent) definit ca diferenţă a curenţilor de
la cele 2 intrări când la ieşire avem: U e  0 ;
- deriva termică de tensiune: U io / T ;
-curentul de polarizare al intrărilor: I B  (I B1  I B2 ) / 2 ;
- deriva termică de curent: I io / T [nA /  C] ;
- rezistenţa de intrare diferenţială;
- factorul de rejecţie al semnalului comun CMRR;
- excursia maximă de tensiune la ieşire;
- curentul de ieşire la care apare limitarea (de scurtcircuit);
- rezistenţa de ieşire (la frecvenţe joase );
- amplificarea de tensiune, fără reacţie;
- banda de frecvenţă la amplificare unitară;
-viteza maximă de creştere a tensiunii de ieşire “slow rate” pentru semnal mare.
SR  2f max (U em ) max pentru ca distorsiunile să fie sub 1% la semnal sinusoidal;
- curentul de alimentare în gol (în lipsa semnalului util).
 Amplificatorul operaţional. Caracteristici 43

În multe aplicaţii A.O. se pot considera ideale, neglijând erorile ce apar la ieşire
datorită variaţilor parametrilor acestuia, dar în momentul în care erorile au o influenţă
importantă asupra semnalului util trebuie luate măsuri de reducere semnificativă a lor.
Erorile ce apar la A.O. reale sunt datorate idealizării funcţiei de transfer a
amplificatoarelor cu reacţie. Erorile pot fi: erori de regim static, erori de regim
dinamic.
Eroarea relativă cauzată de idealizarea funcţiei de transfer este în general mică
(0,1%) şi nu există posibilităţi simple de compensare.
Erorile de regim static sunt date de tensiunea de decalaj iniţială, curentul de
decalaj iniţial, derive termice, semnalul comun şi variaţia tensiunilor de alimentare.
Aceste efecte sunt echivalente la intrare cu generatoare de semnal independente
al căror efect se compară cu semnalul util. În fig 5.1 se prezintă schema echivalentă
datorată decalajului iniţial de tensiune. U eo1  U io  (1  R r / R 1 )
Rr
I

R1
I -

Ui Au
Ui0
+
Ue01
R2

Fig 5.1 Schema echivalentă datorată decalajului iniţial de tensiune

În fig 5.2 se prezintă schema echivalentă datorată decalajului iniţial de curent.

Rr

R1 IB- I2+IB-
I -

Ui Au
Ui0
+
IB+ Ue02

R2

Fig 5.2 Schema echivalentă datorată decalajului iniţial de curent

44 Amplificatorul operaţional. Caracteristici

Rr
U eo 2  I io  R 2  (1  ) când R 2  R 1 R r (5.1)
R1
sau U eo 2  I B  R ech (1  R r / R 1 ) (5.2)
când R 2  R 1 R r
Cele două efecte se suprapun în cazul cel mai defavorabil, rezultând tensiunea de
ieşire totală U eo  U eo1  U eo 2  (1  R r / R 1 )  (U io  I io  R 2 ) . Celelalte erori au o
mai mică influenţă asupra semnalului util şi ele apar în sumă cu cele două erori
prezentate.
Erorile de regim dinamic sunt cauzate de banda de frecvenţă limitată şi de
zgomotele proprii ale amplificatorului. Erorile datorate benzii de frecvenţă apar dacă
semnalul util prezintă componente cu frecvenţă apropiată de valoarea benzii.
A ur  A uro /[1  j  (f / B)]  f  f max  A uro
Se constată că avem nevoie de un amplificator cu f1 mare sau să limităm
superior Auro.
Zgomotele intervin în situaţia când semnalul util de la intrare este foarte mic, iar
în funcţie de aplicaţie se alege un amplificator corespunzător, de obicei zgomotul
acestora este dat în cataloage.

C. Desfăşurarea lucrării

C.1 Se determină curentul de alimentare, excursia maximă de tensiune,

curentul de polarizare a intrărilor pentru un A.O. de tipul βA 741 după schema din fig.
5.3.

Rr
C’
R’ Vs+
10kΩ

100Ω
R1 11
4 -
5kΩ 10
βA 741
5
+ 6 C’’
U0

R’’
R2
3,3kΩ 100Ω

Vs-
Fig 5.3
 Amplificatorul operaţional. Caracteristici 45

R1  R 2
R3  ; R 3  R 1 R 2 Se alege o amplificare de reacţie A r  10 ;
R1  R 2
U0 R
Ar    2 Se alege R 1  10K ; R 2  100K ;  R 3  9.1K ;
Ui R1
1.Se măsoară curenţii Ii ;
2.Cât trebuie să fie Ui astfel încât U 0  0 ;
3.Se aplică la Ui semnal sinusoidal de amplitudine 1mV şi frecvenţă variablilă. Se
determină amplificarea de tensiune, completând tabelul 5.1.
Tabelul 5.1

f[kHz]
Au

C.2 Se determină amplificarea de tensiune, la semnal mare, banda de frecvenţă

la amplificare unitară şi viteza maximă de creştere a tensiunii de ieşire a
amplificatorului cu reacţie. Se realizează schema din fig 5.4.
Rr

10kΩ
R1
-

Ui 5kΩ βA 741

R2
3,3kΩ

Fig 5.4

Tabelul 5.2

f[kHz]
Au

C.3 Se realizează un montaj pentru compensarea decalajului de tensiune iniţial, fig 5.5,
şi se măsoară tensiunea de ieşire în cazul cu şi fără compensare.
46 Amplificatorul operaţional. Caracteristici
Rr

10kΩ V A+
R1 11
4 -
5kΩ 10
βA 741
6
5 +
U0
10kΩ
R2
3,3kΩ
VA-
a)
R2

10kΩ
R1
UI -
+UA 5kΩ
βM 108
R4
50kΩ + R2
200kΩ U0    UI
R3 R1
-UA
-UD 100Ω
b)
Fig. 5.5

Rr

10kΩ
R1
UI - V+
5kΩ
βA 741
+
U0
10kΩ
R2
5kΩ

V-
Fig. 5.6
I3

Amplificatorul operaţional. Caracteristici 47

C.4 Se realizează un montaj pentru compensarea decalajului iniţial de curent

fig 5.6 şi se urmăreşte efectul reglajului notând valorile măsurate.
C.5 Se realizează o corecţie cu avans de fază fig 5.7 şi se determină banda de
frecvenţă în această situaţie.

R2
3,2kΩ

+ U0
UI βA 741
R1
-
5kΩ
Rr

10kΩ

Cc
Fig.5.7

Observaţie:Capsule cu configuraţia pinilor şi caracteristicile circuitului integrat. βA741

sunt prezentate în anexa A.1.
Valorile obţinute se vor reprezenta grafic.
C.6 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.

Întrebări:
1. Cum influenţează tensiunea de decalaj şi curentul de decalaj de intrare
performanţele amplificatorului?
2. Ce măsuri se pot lua de constructor pentru a se reduce curentul de decalaj?
Observaţii!
48 Aplicaţii ale amplificatoarelor operaţionale

Lucrarea 6
APLICAŢII ALE AMPLIFICATOARELOR
OPERAŢIONALE

A. Scopul lucrării

Se studiază circuitele elementare cu A.O. ideale.

B. Consideraţii teoretice
Proprietăţile circuitelor şi funcţiilor realizate cu A.O. se datorează în special
performanţelor inegratelor dar şi circuitelor externe cu componente pasive sau active
precum şi eficienţei reacţiei negative folosite în cele mai multe cazuri. Datorită
proprietăţiilor foarte bune cu care se realizează A.O., în studiul lor se utilizeză noţiunea
de A.O. ideal.
Se consideră A.O. ideal, amplificatorul cu intrare diferenţială şi ieşire asimetrică
cu urătoarele proprietăţi:
-amplificare de tensiune infinită;
- rezistenţă de intrare diferenţială infinită;
- rezistenţă de ieşire nulă;
- curent de polarizare nul;
- bandă de frecvenţă foarte largă;
- decalaje iniţiale, derive, zgomot nule;
- factor de rejecţie a semnalului de mod comun infinit.
În consecinţă pentru valori finite de tensiuni de ieşire a A.O. tensiunea de intrare
şi curenţii de intrare sunt zero. Principalele circuite fundamentale în A.O. şi relaţiile
adecvate fiecărui circuit sunt prezentate în cele ce urmează:

a) Repetorul de tensiune

Ue
- Au  1
Ui
AO Ri este foarte mare
+ Ue
Ui
Fig. 6.1 Repetorul de tensiune
 Aplicaţii ale amplificatoarelor operaţionale 49

b) Amplificatorul inversor
Ri Rr
I1
Ue IR R
I1 R1 A ur   1 r  r
- Ui I1 R 1 R1
Ui AO R i  R 1 şi este relativ redusă

Rs Ue
R2=R1|| Rr

Fig. 6.2 Amplificatorul inversor

c) Amplificatorul neinversor
Rr

R1 Ue R
A Ur   1 r
- Ui R1
AO R ir  n  10M
Rir R2=R1|| Rr
+
Ui Rs Ue

Fig. 6.3 Amplificatorul neinversor

d) Amplificatorul diferenţial
Rr Rr R3 R
U e   U1  U2 (1  r )
R1 R3  R2 R1
R1 R3 Rr
Dacă 
- R 2 R1
U1 AO R
R2 atunci: U e  ( U 2  U1 ) r
+ R1
U2
Rs Ue
R3

Fig. 6.4 Amplificatorul diferenţial

50 Aplicaţii ale amplificatoarelor operaţionale

e) Sumatorul inversor

R1 n
Un
U1 U e  R r 
k 1 R i

R2 Rr R  R 1 R 2 ... R n
U2

Rn
Un -
AO
+

Rs Ue
R

Fig. 6.5 Sumatorul inversor

f) Sumatorul neinversor

1 n
Rr U'   Uk
n k 1
1 R n n

R’ U e  (1  r ) U k  a  U k
n R ' k 1 k 1
-
AO R
R  R' R r
+ n
U1

Rs Ue
U’
R
Un

Fig. 6.6 Sumatorul neinversor

 Aplicaţii ale amplificatoarelor operaţionale 51

C. Desfăşurarea lucrării
C.1 Se verifică funcţionarea în regim de repetor de tensiune a A.O. βA 741
după schema din fig. 6.1 în cazul unei tensiuni de intrare continue şi apoi alternative.
Se va determina frecvenţa de tăiere a repetorului de tensiune.
Tabelul 6.1
f[kHz] 1
Au 1

C.2 Se proiectează amplificatoarele inversor, neinversor şi diferenţial astfel

încât amplificarea lor să fie egală cu 10. Se verifică experimental relaţiile amplificării
de tensiune în fiecare caz, atât pentru un semnal continuu cât şi pentru semnal
alternativ. Se determină şi fT pentru fiecare caz în parte.
Tabelul 6.2
f[kHz] 1
Au 10

Tabelul 6.3
f[kHz] 1
Au 10

Tabelul 6.4
f[kHz] 1
Au

C.3 Se determină valorile rezistenţelor pentru sumatorul inversor astfel încât să

se obţină: Ve  2V1  V2  V3
Se alge R r  10K . Se verifică funcţionarea circuitului pentru semnale continue
cât şi pentru semanle alternative. Se determină fT.
Tabelul 6.5
f[kHz] 1
Au

C.4 Se determină valorile rezistenţelor pentru sumatorul neinversor astfel încât

să se obţină: Ve  V1  V2  V3
Se alege R r  10K . Se verifică experimental relaţia dată pentru tensiuni de
intrare continue cât şi alternative. Se determină fT.
52 Aplicaţii ale amplificatoarelor operaţionale

Tabelul 6.6
f[kHz] 1
Au

Se vor reprezenta grafic toate datele obţinute.

C.5 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.

Întrebări
1. Care este rolul repetorului de tensiune în cadrul unui circuit electronic?
2. Cum se modifică tensiunea de ieşire a unui amplificator la dezechilibrul celor
două intrări ale amplificatorului?
Concluzii!
 A.O. cu funcţie de transfer dependentă de frecvenţă 53

Lucrarea 7
A.O. CU FUNCŢIE DE TRANSFER DEPENDENTĂ
DE FRECVENŢĂ

A. Scopul lucrării
Se studiază circuitul de integrare şi diferenţiere cu A.O.

B. Consideraţii teoretice

Un circuit ce modifică forma de variaţie în timp a semnalului este

prezentat în fig 7.1 şi se numeşte integrator.

Cr

R1 Uc
Ii
-
Ui
Au0∞

+ Ue

R2

R1

Fig.7.1 Integrator

U i  dt
dU e   (7.1)
R1  C
1
R1  C 
Ue    U1dt (7.2)

Variaţia tensiunii de ieşire este dată în relaţia 7.3:

54 A.O. cu funcţie de transfer dependentă de frecvenţă

i1dt 1
dU e  dU c    U e     i1dt (7.3)
C C
Pentru regim sinusoidal tensiunea de ieşire este:
Zr 1 1
U e  U i   U i  Ui  j  (7.4)
Z1 j  C r  R 1   Cr  R1
şi se constată defazajul cu 90º a tensiunii de intrare.
Utilizarea cea mai frecventă a integratorului este ca generator de tensiune liniar
variabilă. Aceasta se obţine prin aplicarea unui semnal treaptă la intrare (fig. 7.2)
Dacă se scrie transformata Laplace a tensiunilor:
U1 1 A 1
U e (s)     U1  u 0  2 (7.5)
s s  R1  C ti s
1
Se obţine prin: 2  t
s
U1
U e (t )   t (7.6)
R1  C
U1

Ue
ideal
U e
real

t
Fig. 7.2 Semnal treaptă de intrare
Pentru realizarea unor timpi de integrare foarte mari avem nevoie de
amplificarea Au 0 foarte mare, R1 foarte mare, decalaje iniţiale foarte mici pentru a nu
se integra şi acestea, folosim un condensator cu pierderi mici.
În fig 7.3 se prezintă cel mai simplu circuit de diferenţiere.
Variaţia tensiunii de intrare:
dQ i1dt
U1  dU c   (7.7)
C C
u1 dU
sau i1  C   U e  I1  R r  R r  C  1 (7.8)
dt dt
 A.O. cu funcţie de transfer dependentă de frecvenţă 55

Pentru regim sinusoidal:

U R
A  e   r   jC  R (7.9)
u U 1 r
1
jC
La frecvenţe foarte mari, reacţia condensatorului devine neglijabilă şi
amplificarea curentului este limitată de Au 0 fără reacţia amplificatorului. Din această
cauză amplificatorul este instabil şi pentru a evita intrarea în oscilaţie se introduce o
rezistenţă R1 cu condensatorul C.
Ue jCR r
 (7.10)
U1 1  jCR 1
I1 Rr

C
Ii
-
Ui
Au0∞

+ Ue

Rr

Fig.7.3 Circuit de diferenţiere

C. Desfăşurarea lucrării

C.1 Se realizează montajul de la fig 7.4 şi se determină comportarea

integratorului la semnal sinusoidal, determinând caracteristica de funcţionare a acestuia
precum şi defazajul introdus completând tabelul 7.1.
Tabelul 7.1
f[kHz]
t[ms]
∆φ[grade]

C.2 Se verifică funcţionarea circuitului ca generator de tensiune liniar

variabilă. Se urmăreşte să se determine diferenţa ΔUe la ieşire în cazul integratorului
U e
real faţă de caracteristica ideală, determinând eroarea de neliniaritate  N 
Ue
pentru diferite frecvenţe a semnalului dreptunghiular de intrare.
56 A.O. cu funcţie de transfer dependentă de frecvenţă
Cr
100Ω
+15V
R1
Ii C
-
10kΩ
100nF
Ui βA 741
Ue
+ C

R1
100nF
10kΩ
100Ω

-Vs
-15V
Fig.7.4

C.3 Se conectează o rezistenţă R de valoare mare în paralel cu condensatorul C

şi se reiau măsurătorile de la 3.2. Ce se constată?
C.4 În fig 7.4 se schimbă R1 şi C între ele obţinând circuitul de diferenţiere. Se
cunoaşte funcţionarea circuitului ca derivator şi se ridică caracteristica de frecvenţă.
Tabelul 7.2
f[kHz]
t[ms]
∆φ[grade]
1 U 0
C.5 Se introduce o rezistenţă R înseriată cu C astfel încât 1  
R  C R1  C
şi se determină noua caracteristică de frecvenţă a circuitului.
Tabelul 7.3
f[kHz]
t[ms]
∆φ[grade]

C.6 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul

Multisim.
Întrebări
1. Cum se modifică defazajul de ieşire la cele două circuite ( integrator şi
derivator) la modificarea frecvenţei semnalului sinusoidal de intrare?
2. Ce se observă pentru o perioadă a semnalului de intrare egală cu constanta
de timp a circuitului RC?
Observaţii
60 Redresoare de precizie şi detectoare de vârf cu A.O.

Lucrarea 9
REDRESOARE DE PRECIZIE ŞI DETECTOARE DE
VÂRF CU A.O.

A. Scopul lucrării
Se urmăreşte funcţionarea circuitelor de redresare a semnalelor mici, de
detecţie a vârfurilor de tensiune a unor semnale variabile.

B. Consideraţii teoretice
Redresoarele obişnuite nu se pot folosi pentru redresarea tensiunilor mici din
cauza căderii de tensiune pe diodele redresoare şi a neliniarităţii acestora. Aceste
lucruri se înlătură utilizând A.O.
Schema unui redresor de precizie monoalternanţă este prezentată în fig 9.1
R2

D2

V+

R1
- D1

U1 Au
Ui +
Rs Ue

V-
R1 || R2

Fig 9.1

R2
U e   U1  (9.1)
R1
 Redresoare de precizie şi detectoare de vârf cu A.O. 61

În această situaţie nu se mai poate neglija tensiunea dintre cele 2 intrări ale A.O.
Pentru semialternanţa negativă D1 conduce iar D2 este blocată, se obţine:
R2
U e   U1  (9.2)
R1
Pentru semialternanţa pozitivă D1 este blocată şi D2 se află în conducţie iar
U D2 Rs
Ue   (9.3)
Au R 2  Rs
Deci U e  0
În fig 9.2 se regăseşte schema unui redresor de precizie bialternanţă, care
utilizează două A.O.

R R

R R
Ui D2 -
AO2
Ue
+
- D1 R/2
AO
+1 Ue
1 R/4

R/2

Fig 9.2 Redresor de precizie bialternanţă

Cu primul operaţional se realizeză redresarea doar a semiperioadei pozitive şi

se obţine Ue1 negativă. La intrările sumatorului se aduc tensiuni cu amplitudini egale,
una U1 şi una redresată monoalternanţă Ue1 care va fi amplificată dublu faţă de U1,
astfel încât la ieşire se obţine o tensiune redresată dublu alternantă.
Pentru urmărirea vârfurilor de o anumită polaritate a unei tensiuni variabile şi
memorarea acestora se utilizeză un circuit prezentat în fig 9.3.
Când dioda D este deschisă condensatorul ce se încarcă de la amplificator
urmărind vărfurile tensiunii de intrare. Dacă Rs este foarte mare (1M) atunci
condensatorul C se va descărca foarte puţin, astfel se memorează valoarea cea mai
62 Redresoare de precizie şi detectoare de vârf cu A.O.

ridicată a tensiunii de intrare. Pentru a se relua procesul de urmărire este necesar un

circuit suplimentar de descărcare a condensatorului C la momentul oportun.
Rp

- D
Ri
+
U1 Uc
Ue C Rs

Fig.9.3 Detector de vârf

Pentru realizarea detecţiei de amplitudine este necesar un circuit de descărcare a

condensatorului C. Aceasta se realizează prin conectarea unei rezistenţe în paralel cu C
ca în fig 9.4 Dioda D2 are rolul de a evita saturaţia amplificatorului când U1  U c .
R2

D2

- D1

R1
+
U1 Rs
C

Fig.9.4

Constanta de timp a grupului R s  C trebuie să fie R s  C  (2...4)T pentru a

se urmări în bună măsură variaţia amplitudinii.

C. Desfăşurarea lucrării

C.1 Se realizează montajul din fig 9.1, A.O. βM 324, diode 1N4148,
rezistenţele R 1  5K, R 2  10K, R 3  R 1 R 2  3.3K . Se urmăreşte
 Redresoare de precizie şi detectoare de vârf cu A.O. 63

funcţionarea redresorului atât la modificarea frecvenţei cât şi a nivelului semnalului de

intrare, determinând valorile la care circuitul nu mai lucrează corect. Se ridică
caracteristica U e  f ( U i ) pentru o frecvenţă dată.
Tabelul 9.1
Ui[mV]
Ue[V]

C.2 Se realizează redresorul dublu alternanţă din fig 9.2 unde R=10kΩ tot cu
βM324 şi se verifică funcţionarea lui, identic ca la punctul 3.1
Tabelul 9.2
Ui[mV]
Ue[V]

C.3 Se realizeză detectorul de vârf din fig 9.3. Se aplică un semnal oarecare la
intrare şi se vizualizează tensiunea de ieşire.
C.4 Se realizează detectorul de amplitudine determinând rezistenţa Rs. Se
aplică un semnal sinusoidal şi apoi dreptunghiular şi se vizualizează la ieşire
comportarea circuitului. Se modifică frecvenţa şi se constată diferenţele ce apar în
această situaţie.
Observaţie: Configuraţia pinilor la capsulă şi caracteristicile circuitului βM324 sunt
prezentate în anexa A2.
C.5 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.

Întrebări
1. Cum influenţează frecvenţa semnalului de intrare funcţionarea redresorului?
2. Ce influenţă are Rs asupra detectorului de amplitudine?
Concluzii!
64 Amplificator NORTON

Lucrarea 10
AMPLIFICATORUL DE DIFERENŢĂ DE CURENŢI
(NORTON)

A. Scopul lucrării
În lucrare se studiază parametri şi unele circuite elementare cu “Amplificatorul
de curent” (NORTON).

B. Consideraţii teoretice
Amplificatorul NORTON este un amplificator cu intrare de curent, cu şi fără
inversor de fază. Amplificatorul prezintă o rezistenţă de intrare mică pentru a se putea
impune curentul de intrare printr-o rezistenţă externă.
Simbolurile acestui amplificator sunt prezentate în fig 10.1

- - -

+ + +

Fig.10.1 Simbolizările amplificatoarelor NORTON

În fig 10.2 este prezentată simplificat structura amplificatorului NORTON

alimentat de la o singură sursă de tensiune.
Dioda D împreună cu tranzistorul T1 realizează o oglindă de curent. Diferenţa
curenţilor de intrare I B2  I   I  este amplificată de etajele realizate cu T2, T3 şi T4
rezultând o amplificare de ordinul 10. Repetorul realizat cu T3 măreşte sarcina
dinamică a lui T2 rezultă astfel o amplificare mare de tensiune şi o corecţie cu
întârziere de fază prin Cc.
Tranzistorul T4 realizează un etaj final în clasă A, repetor pe emitor.
Curenţii maximi admişi de intrare sunt de 20 mA, dar în aplicaţii nu sunt atinşi.
Polarizarea amplificatorului se realizează prin impunerea curentului

I  10A .
 Amplificator NORTON 65

+E
I1

Ri3 T4

Re8kΩ
T3

- I-
IB2 Ue =>Rs2kΩ
T2
Ic1 =I +
UBE
+ I+
T1
CC
D 3pF I2

0 sau -E 0 sau -E
Oglindă de Amplificator Repetor
curent Fig.10.2 Structura amplificatorului NORTON

Câteva aplicaţii ale amplificatorului NORTON sunt prezentate în continuare:

1) Amplificator de tensiune alternativă
Rr
Rr
+E A ur  
R1
C R1
-
U1
3900
E/2
+
Ue
Rs

R2

+E

Fig.10.3 Amplificator de tensiune alternativă

 66 Amplificator NORTON

2) Amplificator de curent continuu neinversor într-un cadran

R5 (1,5M) R4 (1M)

+E
(+15V) R3 (100K)
+E
(250K) -
0V
3900 În regim static
R1 (100K)
+
Ui Ue
Rs
∆UBE0
R2
(1M)
(1.5M)

Fig.10.4 Amplificator de curent continu

U e R 4 R 4
A ur    (10.1)
U i R 1 R 3
U e R 4 R 4
A ur    (10.2)
U i R 1 R 3
3) Amplificator diferenţial

Circuitul identic cu cel din fig 10.4 în care prin R3 se aduce o altă tensiune U2 la
intrare.
R4
U e  A ur  (U i  U 2 ) Aur  (10.3)
R1

4) Comparator fără reacţie cu o singură sursă de alimentare

Se utilizează numai pentru tensiune variabilă pozitivă.

R1
U1  (E  U BE )   U BE
*
(10.4)
R2
U1*- tensiune de prag; I   10A
E  U BE
R2  (10.5)
10A
 Amplificator NORTON 67

+E
R1
I-
U10 -
UBE 3900
I+ + Ue
U20 R2 =R1

Fig.10.5 Comparator fără reacţie

5) Comparator cu reacţie
+E
R1
I-
U1 (+E) -
UBE 3900

U2 (+E)
I+ + Ue
R2
Rr

Fig.10.6 Comparator cu reacţie

6) Integrator

t
Ue   [R 1  U1  R 2  E  U BE  (R 1  R 2 )] (10.6)
C  R1  R 2
UC
C

+E

R1
+E -
UBE 3900

+ Ue
U1 R2

Fig.10.7 Integrator
68 Amplificator NORTON

C. Desfăşurarea lucrării
C.1 Se determină rezistenţele R1, R2, Rr pentru circuitul din fig 10.3 stabilind

I  10A . Se realizează schema corespunzătoare cu elementele determinate,
utilizând un circuit NORTON βM3900.(Anexa 3)
Se verifică funcţionarea ca amplificator de tensiune alternativă, determinând şi
frecvenţa de tăiere a curentului.
A B
C.2 Se înlocuieşte rezistenţa Rr cu grupul:
R3 R4
A B

R5

R5  R4
R3  R4 
R5
A ur  (10.6)
R 1'
Se recalculează valorile R3, R4, R5 şi R1′ pentru cazul prezentat şi se reiau
măsurătorile verificându-se experimental relaţia (10.6) şi fT
C.3 Se realizează circuitul din fig 10.4 şi se verifică relaţia (10.2)
C.4 Se realizează circuitul din fig 10.5 şi se determină pragul de căutare pe plan
experimental verificând valabilitatea relaţiei (10.4). Acest lucru se realizează atât
pentru comparator inversor cât şi neinversor. Se determină caracteristica de transfer în
ambele cazuri. Ce se constată?
C.5 Se realizează circuitul din fig 10.6 determinând în prealabil rezistenţa Rr. Se
determină histerezisul la comutarea comparatorului.
C.6 Se realizează circuitul din fig 10.7 şi se verifică relaţia (10.5). Se aplică la
intrare un semnal dreptunghiular şi se verifică funcţionarea integratorului.
Obs. Configuraţia pinilor şi caracteristicile circuitului βM3900 se găsesc în
anexa A3.
C.7 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul Multisim.
 Comparatoare realizate cu A.O. 69

Lucrarea 11
COMPARATOARE REALIZATE CU A.O.

A. Scopul lucrării
Se studiază comportarea A.O. pe post de comparatoare, determinând parametri
caracteristici acestor circuite.

B. Consideraţii teoretice

Comparatoarele sunt circuite care indică, prin tensiunea de ieşire, situaţia

relativă a două tensiuni aplicate la intrare.
În fig 11.1 a) se prezintă schema unui comparator simplu (fără reacţie) iar în fig.
11.1 b) caracteristica de transfer.
Ue
a) b) Panta Au
Uemp
+E
U2
-
U1 - Ui
Uemn

U2 + Ue
Uemp
+ Ue
_-E U1

-Uemp
Panta Au
Fig.11.1 a) Comparator fără reacţie; b) Caracteristica de transfer
De obicei o tensiune este fixă iar cealaltă variabilă. Dacă tensiunea U1 este
variabilă atunci comparatorul este “inversor” iar dacă U2 este variabilă atunci este
“neinversor”. Acest tip de comparator se utilizează pentru tensiuni de acelaşi semn.
Dacă: U1  U 2 avem la ieşire U e  U e mn – nivel logic inferior U1<U2 avem
la ieşire Ue=Uemp –nivel logic superior.
Pe caracteristica de transfer se constată o zonă de indecizie.
 70 Comparatoare realizate cu A.O.

Ue mp  Ue mn
U i   0,1mV (11.1)
Au
Dacă tensiunile de intrare conţin zgomote, în dreptul zonei de indecizie apare
fenomenul de “ vibraţie “ a tensiunii la ieşirea comparatorului, acesta fiind
dezavantajul major al comparatoarelor simple. Acest tip de comparator prezintă
avantajul unei “ erori de comparare “ redusă deoarce ΔUi este mică, dar este mai lent
deoarece timpul de comutare este important ( n  10s ) datorită saturaţiei tensiunii de
ieşire a amplificatorului.
Pentru eliminarea fenomenului de “vibraţie” se utilizează o reacţie pozitivă
apărând astfel fenomenul de “histerezis” în caracteristica de transfer.
Schema unui comparator cu reacţie pozitivă este prezentată în fig 11.2.
Ue

+ A B
R1 ≈ R2 Uemp
U1 -
R2
U emp 
U2
+ R2  Rr
Ue
R2
U2” U1 U2’
-
C
- Uemn
D

Rr>>R2
Fig.11.2 Comparator cu reacţie pozitivă Fig.11.3Caracteristica de transfer a unui
comparator inversor

Şi în acest caz întâlnim comparator “inversor” şi “neinversor”. Caracteristica de

transfer a unui comparator inversor se prezintă în fig 11.3.
Dacă U1  0 şi U 2  0 se obţine punctul A de pe caracteristică, la ieşire avem
U e  U emp , iar la intrare plus (+) se obţine U1 '  U 2 .
Dacă creşte U1 până la U1′ intervine bascularea comparatorului şi se ajunge în
punctul C de pe caracteristică la creşterea în continuare a lui U1.
Acum apare la borna pozitivă (+) o tensiune U1 ' '  U 2 datorită divizorului Rr-
R2. Dacă U1 începe să scadă în punctul D are loc bascularea în momentul când
U1 ' '  U1 , astfel se realizază histerezisul comparatorului.
Cele 2 praguri se pot determina, ţinând cont de tensiunile de pe divizorul Rr-R2
în momentul basculării.
 Comparatoare realizate cu A.O. 71

( U 2  R r )  ( U emp  R 2 )
U1 '  (11.2)
Rr  R2
( U 2  R r )  ( U emn  R 2 )
U1 ' '  (11.3)
Rr  R2
Pentru comparatorul neinversor, tensiunea variabilă se aplică pe intrarea plus
(+), iar cea fixă pe intrarea minus (-). Caracteristica de transfer este prezentată în fig.
11.4.
Ue D C
Uemp
R2
R U emp 
U emp  2 Rr
Rr

U2
U2” U1 U2’

- Uemn B
A
Fig.11.4

Rr  R2 R
U 2 '  U1   U emn  2 (11.4)
Rr Rr
Rr R2 R
U 2 ' '  U1   U emp  2 (11.5)
Rr Rr

+E
R1 Ue fereastră
- D1
U1’ A1 Ue1 Ue2 Ue1
+ Uemp

R2
U1
U1 U1” U1’
U1” - D2
A2 Ue1 Ue2
R3 + -Uemn
Ue2
Rs Ue’
b)
a)
Fig. 11.5 a) Comparator cu fereastră; b) caracteristica de transfer
72 Comparatoare realizate cu A.O.

Un alt tip de comparator este comparatorul cu fereastră prezentat în fig 11.5 a)

şi în fig 11.5 b) – caracteristica de transfer. Acest comparator sesizează dacă tensiunea
de intrare se află între 2 limite de tensiune (2 praguri). Tensiunile de prag sunt culese
de pe un divizor realizat cu rezistenţe de precizie.
Dacă : U1 ' '  U1  U1 '  U e '  0 – diodele fiind blocate
U1  U1 '  U e '  Uemp  U D1
U1  U1 ' '  U e '  Uemp  U D 2
C. Desfăşurarea lucrării
C.1 Se realizează un comparator inversor fără reacţie utilizând un circuit
integrat βA741. Caracteristicile circuitului se găsesc în anexa A1. Se ridică
caracteristica de transfer, determinând zona de indecizie a comparatorului, prin
compararea a 2 tensiuni continue. Se repetă pentru un comparator neinversor
C.2 Se aplică pe o intrare un semnal dreptunghiular a cărui nivel să depăşească
tensiunea continuă de pe cealaltă intrare, vizualizând semnalul de ieşire şi se notează
timpul de comutaţie. Se creşte frecvenţa semnalului, notând valoarea de la care
circuitul nu mai funcţionează corect. Se repetă pentru un semnal sinusoidal
C.3 Se aplică pe o intrare cu semnal dretpunghiular al cărui nivel să
depăşească tensiunea continuă de pa cealaltă intrare, semnalul de ieşire se notează şi se
notează semnalul de comutaţie. Se creşte frecvenţa semnalului, notând valoarea de la
care circuitul nu mai funcţionează corect. Se repetă pentru semnalul sinusoidal.
C.3 Se realizază cu comparator cu reacţie inversor (vezi fig 11.2). Se impun
cele 2 praguri de comutaţi şi se determină rezistenţele R2 şi Rr utilizând relaţiile (11.2).
Se ridică caracteristica de transfer determinând şi pe cale experimentală pragurile de
comutaţie. Se repetă şi pentru un comparator inversor.
C.4 Se aplică la intrarea comparatorului un semanl dreptunghiular ca factor de
umplere 0,5 şi nivel ce depăşeşte valoarea tensiunii fixe. Se vizualizează semnalul de
ieşire determinând frecvenţa maximă la care circuitul mai funcţionează corect. Se
repetă pentru un semnal sinusoidal.
C.5 Se realizează montajul din fig 11.5, utilizând un circuit integrat βM324 şi
se ridică caracteristica de transfer. Se aplică la intrare un semnal dreptunghiular şi se
vizualizează semnalul de ieşire. Ce se constată dacă se modifică nivelul semnalului
dreptunghiular astfel încât să depăşească pragurile de tensiune?
C.6 Se reiau punctele C.1…C.4 utilizând un comparator specializat βM339. Se
compară rezultatele şi se trag concluziile de rigoare.
C.7 Determinările de mai sus se vor relua prin simulare cu programul
Multisim.

Întrebări
1. Care este diferenţa dintre comparatorul cu reacţie şi cel fără reacţie?
2. Prin ce se deosebeşte un comparator specializat de unul realizat cu un AO
obişnuit?
Concluzii!