Dimensionarea Instalatiei

Electrice pentru un Mic Atelier

Electric
2
 1.Argument

                Progresul în tehnica si stiinta,realizarea de produse de calitate ,competitive, masurarea

marimilor fizice si în general ,orice activitate umana sunt de neconceput fara mijloace de masurare
si unitati de masura respective fara dimensionare .Sir William Thomson-Iord Kelvin(1824-
1907)mentiona : "... Atunci când putem masura marimea despre care vorbim si o putem exprima
printr-un numar ,atunci noi stim ceva despre ea;dar,cand nu o putem exprima printr-un
numar,cunoasterea noastra este slaba si nesatisfacatoare"  

                  Este de necontestat faptul ca disciplinele tehnice necesita in aplicarea lor un volum

important de masurari ; fazele de conceptie , proiectare fabricare , control exploatare , intretinere si
depanare , presupun fiecare in parte efectuarea unor seturi de masuratori pe baza carora sa se aleaga
cele mai adecvate solutii , corespunzatoare scopului propus, astfel incat sa se obtina performantele
optime in conditiile unor consumuri energetice de materiale si de manopera reduse , care sa prezinte
o buna fiabilitate si siguranta in functionare .

                    Ca urmare a extinderii mecanizarii , robotizarii si cibernetizarii in diferite procese

industriale , masurarile electrice in general si masurarea electrica a marimilor neelectrice in special
au cunoscut o puternica dezvoltare , facilitate si de succesele deosebite obtinute in electronica ,
prelucrarea semnalelor si tehnica de calcul , putandu-se astfel realiza o serie de performante greu de
obtinut prin alte mijloace  

3
 2.Cuprins

Pag:
1. Argument.......................................................................................................................... 2
2. Cuprins..............................................................................................................................3
3. Elemente de calcul şi dimensionare a instalaţiilor electrice...........................................4
3.1 Receptoare electrice..............................................................................................4
3.2 Consumatori electrici............................................................................................5
3.3 Dimensionarea instalatiilor electrice de joasa tensiun......................................6
3.4 Determinarea puterii instalate şi a puterii de calcul pentru circuite si coloane.6
3.5 Determinarea curentului de calcul al circuitului şi coloanelor.........................7
3.6 Alegerea secţiunii conductoarelor şi a cablurilor electrice............................14
4. Anexe........................................................................................................................2
1
5. Bibliografie................................................................................................................2
3

4
 3.ELEMENTE DE CALCUL ŞI DIMENSIONARE A INSTALAŢIILOR
ELECTRICE

3.1. Receptoare electrice

Receptoarele electrice sunt aparate care transformă energia electrică într-o altă formă de
energie utilă omului.
Exemple:
- lampa electrică (becul sau tubul luminos) transformă energia electrică în energie luminoasă;
- motorul electric transformă energia electrică în energie mecanică;
- cuptorul electric transformă energia electrică în energie termică;
- transformatorul electric: transformă energia electrică de anumiţi parametri în energie electrică de
alţi parametri etc.

Clasificarea receptoarelor electrice:

● din punct de vedere al destinaţiei, se clasifică în receptoare:
- de lumină (corpuri de iluminat, prize);
- de forţă (motoare, cuptoare);
- pentru transmiterea informaţiilor (telefoane, ceasuri, difuzoare, prize pentru antene R-TV
etc.)
● din punct de vedere al siguranţei în funcţionare se clasifică în receptoare:
- normale, pentru care se asigură o singură sursă de alimentare, pe una sau mai multe căi.
- vitale, pentru care se asigură două sau mai multe surse de alimentare.
Receptoarele vitale sunt acelea la care întreruperea alimentării cu energie electrică poate
provoca pierderi de vieţi omeneşti, pierderi materiale sau morale deosebite, nerecuperabile.
Exemple de receptoare electrice vitale:

● receptoarele ce asigură funcţionarea unei săli de operaţie (iluminatul, bisturiul electric,

receptoarele staţiei de climatizare etc);
● corpurile de iluminat utilizate în iluminatul de siguranţă;
● receptoarele ce asigură funcţionarea lifturilor de persoane şi de intervenţie (destinate
pompierilor);
● pompe destinate stingerii incendiului etc.

5
 Receptoarele din iluminatul de siguranţă, de exemplu, sunt alimentate din două surse:
● sistemul energetic;
● sursă proprie ce poate fi:
- grup electrogen propriu al clădirii;
- bateria de acumulatori locală sau baterie centrală a clădirii.

Alimentarea din sistemul energetic, indiferent pe câte căi se face, este considerată o singură
sursă de alimentare.

3.2. Consumatori electrici

Consumatorul electric este format dintr-un ansamblu de receptoare electrice ce pot funcţiona
într-o unitate funcţională sau nu. Consumatorul este persoana fizică sau juridică ale cărei instalaţii
electrice de utilizare sunt conectate la reţeaua furnizorului prin unul sau mai multe puncte de
alimentare prin care primeşte şi livrează energie electrică, dacă are centrală proprie.

După natura consumului de energie electrică, consumatorii sunt:

● industriali şi similari - dacă folosesc energia electrică, în principal, în domeniul extragerii de
materii prime, fabricării unor materiale sau prelucrării materiilor prime, a materialelor sau a unor
produse agricole în mijloace de producţie sau bunuri de consum; prin asimilare, în aceeaşi categorie
sunt incluse şi şantierele de construcţii, staţiile de pompare (inclusiv cele pentru irigaţii), unităţile de
transporturi feroviare, rutiere, navale şi aeriene şi altele asemenea;
● casnici dacă folosesc energia electrică pentru iluminat şi utilizarea receptoarelor electrocasnice în
propria locuinţă;
● terţiari - sunt consumatorii care nu se regăsesc în primele două categorii (clădiri administrative,
şcoli, spitale etc.)

După puterea contractată de consumatori, aceştia se clasifică în:

● mici consumatori, când puterea este sub 100 kW;
● mari consumatori, când puterea este sau depăşeşte 100 kW.

Ţinând seama şi de prima clasificare vom regăsi:

● mici consumatori industriali sau mici consumatori terţiari;
● mari consumatori industriali şi mari consumatori terţiari.
6
 Relaţia dintre furnizorul de energie electrică şi consumator se stabileşte prin contractul de
furnizare şi utilizare a energiei electrice, încheiat între cele două părţi.

3.3. Dimensionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune

● determinarea puterii absorbite şi de calcul pentru circuite şi coloane;

● determinarea curentului de calcul al circuitelor şi coloanelor electrice, curent ce stă la baza
întregului calcul;
● determinarea curentului de scurtcircuit în diferite puncte ale instalaţiei;
● alegerea secţiunii conductelor sau cablurilor electrice pentru condiţiile concrete de utilizare
(regim permanent sau intermitent) şi de montare (în tuburi de protecţie, în aer, în sol etc.);
● verificarea secţiunilor alese la pierderea de tensiune în funcţionare şi în regim de scurtă durată
(pornirea motoarelor);
● alegerea tuburilor de protecţie pentru conductele electrice ale circuitelor şi coloanelor;
● alegerea caracteristicilor aparatelor de acţionare, de protecţie şi de măsură;
● stabilirea traseelor circuitelor electrice;
● organizarea şi dimensionarea tablourilor electrice

3.4. Determinarea puterii instalate şi a puterii de calcul pentru

circuite şi coloane
Pentru dimensionarea circuitului de alimentare a unor receptoare trebuie determinată puterea
electrică absorbită de la reţea de acestea, iar pentru dimensionarea coloanei de alimentare a unui
tablou trebuie determinată puterea electrică absorbită de diferitele grupuri de receptoare, respectiv
de circuitele acestora alimentate din tablou.
Puterea electrică absorbită, denumită convenţional putere de calcul P c, depinde de puterea

instalată Pi şi randamentul receptorului h, precum şi de încărcarea lui (C i). În cazul în care din

circuitul sau coloana respectivă se alimentează mai multe receptoare, trebuie să se ţină seama şi de
simultaneitatea acestora în funcţionare (Cs). Puterea de calcul Pc se poate determina cu relaţia

următoare:

Pc = C c x Pi (1)

în care:

7
 Pi , puterea instalată a circuitului (coloană) [kW];
Cc, coeficientul de cerere, conform relaţiei:

Cc = Ci x Cs (2)

unde:
Ci, coeficientul de încărcare a receptorului (raportul dintre puterea cu care este încărcat
receptorul şi puterea instalată a acestuia);
Cs, coeficientul de simultaneitate al circuitului.

Coeficientul de cerere depinde de tipul receptoarelor şi de regimul lor de funcţionare. În

tabelul 3 se dau valori determinate statistic pentru coeficienţii de cerere. Pentru alte situaţii, C c se
stabileşte de către proiectant împreună cu tehnologul.

Puterea instalată pentru un circuit sau o coloană,Pi , este egală cu suma puterilor nominale Pn
ale receptoarelor alimentate, cu următoarele precizări:

● pentru instalaţii de iluminat cu lămpi cu incandescenţă (cuptoare cu rezistenţă şi băi de

electroliză), puterea instalată este egală cu suma puterilor nominale ale lămpilor, cuptoarelor,
respectiv băilor;
● pentru instalaţii de iluminat cu lămpi de descărcări, puterea instalată este egală cu suma puterilor
nominale ale lămpilor şi balasturilor;
● pentru motoare electrice cu regim de lucru practic permanent, puterea instalată este egală cu
puterea nominală Pn indicată pe maşină (puterea la axul motorului); în cazul motoarelor electrice cu
regim intermitent de lucru, puterea nominală a motorului se înmulţeşte cu √ DC (DC durata relativă
de conectare);
● pentru cuptoarele electrice alimentate prin transformator propriu, puterea instalată Pi = Sn · cosϕn
în care Sn şi cosϕn sunt puterea nominală şi factorul de putere al cuptorului.

3.5. Determinarea curentului de calcul al circuitului şi coloanelor

În cazul circuitelor monofazate pentru receptoare de iluminat şi de prize, curentul de calcul

se poate determina cu relaţia:

8
 Pi
Ic = U (3)
f cos ϕ

în care:
Ic , curentul de calcul al circuitului [A];
Pi , puterea instalată a circuitului [W];
Uf , tensiunea de fază [V];
cosΦ , factorul de putere al receptoarelor.

Dacă din circuitul de prize monofazat se alimentează un receptor de forţă, curentul de calcul
se stabileşte cu relaţia:

Pi
Ic = U (4)
f cos Φ η

în care:
Ic,Pi ,Uf , cosϕ au semnificaţiile de mai sus;
η, randamentul receptorului.

Puterile instalate maxime Pi pe un circuit de iluminat şi prize, conform valorilor prevăzute în

normativul I 7, sunt următoarele:

a) pe un circuit de iluminat:
● în general, PiL= 3 kW
● în apartamente cu putere instalată de 6 kW, PiL= 1 kW;
● în apartamente cu putere instalată de 10 kW, Pil= 1,5 kW;
● circuite din spaţiile comune ale clădirilor de locuit,PiL = 1 kW;

b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit şi social-culturale,PiP = 2 kW;

c) pe un circuit de priză separat pentru receptoare de forţă monofazate (maşini de gătit

electrice, de spălat vase, de spălat rufe, de condiţionare, boilere etc.) Pi=Pn a receptorului.

Factorul de putere cosϕ poate avea următoarele valori:

● pentru lămpi cu incandescenţă şi încălzitoare electrice, cosϕ= 1;

9
● pentru lămpi fluorescente cu factor de putere ameliorat şi alte lămpi cu descărcări, cosϕ= 0,95;
● pentru lămpi fluorescente cu factor de putere neameliorat, cosϕ= 0,3...0,5;
● pentru circuite de prize, cosϕ= 0,8.

În tabelul 1 se dau valorile pentru cosϕ şi tgϕ pentru câteva receptoare uzuale.

Tipul receptorului Procent de încărcare ϕcos ϕtg

a receptorului
Motor asincron 0% 0,17 5,80
25% 0,55 1,52
50% 0,73 0,94
75% 0,80 0,75
100% 0,85 0,62
Lămpi - ≈1 ≈ »0
incandenscente
Lămpi fluorescente - 0,3¸ 3,18¸
necompensate 0,5 ,73
Lămpi fluorescente - 0,95 0,33
compensate
Lămpi cu descărcări - 0,4¸ 2,29¸
0,6 1,33
Cuptoare cu - ≈ 1 ≈ 0
rezistenţă, cuptoare ≈ 0,85 ≈ 0,62
cu inducţie cu
compensare proprie
Transformator - ≈ 0,5 ≈ 1,73
monofazat de sudare
cu arc
Grup convertizor - 0,7¸ 1,02¸
motor electric pentru 0,99 0,48
sudare
Transformator- - 0,7¸ 1,02¸
redresor de sudare cu 0,8 0,75
arc
Cuptoare electrice cu - 0,8 0,75
arc

Randamentul η al receptoarelor de forţă monofazate, dacă nu este cunoscut din

prospectul receptorului, se poate considera egal cu 0,8. El variază, având valori sub 0,8 la motoare
de puteri mici, sub 3 kW şi scade dacă motorul este sub sau supraîncărcat, aşa cum se vede din
tabelul 2.

Tabelul 2. Variaţia randamentului motoarelor asincrone în funcţie de sarcină

Randamentul in % la diverse sarcini din sarcina nominala, η

1 2 3 4

10
 50% 75% 100% 120%
93,5 95 95 94,5
92,5 94 94 93,5
91,5 93 93 92,5
91 92 92 91,5
90 91 91 90
89 90 90 89
88 89 89 88
87 88 88 87
86 87 87 86
85 86 86 85
84 85 85 83,5
83 84 84 82,5
82 83 83 81,5
81 82 82 80,5
80 81 81 79,5
79 80 80 78,5
77 79,5 79 77,5
75,5 78,5 78 76,5
74 77,5 77 75
73 76 76 74
72 75 75 73
71 74 74 72
70 73 73 71
68 72 72 71
67 71 71 69
66 70 70 68
65 69 69 67
64 67,5 68 66
62 66,5 67 65
61 65 66 64
60 64 66 64
59 63 64 62
57 62 63 61
56 60,5 62 60,5
55 59,5 61 59,5
54 58,5 60 58,5
53 58 59 57
52 57 58 56
51 55 57 55
49 54 56 54
47 52 55 53
46 51 54 52
45 50 53 51

În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină cu

relaţia următoare (în condiţiile în care repartizarea pe circuite este practic uniformă):

11
 Pi
Ic = 3 · U · (5)
√ cos Ø

în care:
Pi, puterea instalată a circuitului trifazat [W];
U, tensiunea de linie [V];
cosϕ, factorul de putere al circuitului.

Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de
cel mult 8 kW.
Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu
număr mare de corpuri de iluminat (săli de sport, de spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci
când este necesară limitarea la maxim a efectului stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli de
sport, hale industriale etc.).
Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forţă, de obicei se alimentează un singur receptor,
astfel încât curentul de calcul se poate determina cu relaţiile următoare:

Pi
Ic = 3 · U ·COSØ · η (6)
√

(pentru funcţionarea receptorului în regim nominal)

Ci · P i
Ic =
√ 3 · U ·COSØ · η
(7)

(pentru funcţionare la sarcină diferită de cea nominală)

în care:
Pi, puterea instalată a receptorului de forţă; P este o putere electrică activă absorbită, în
i
relaţie nu se foloseşte η;
cosϕ, η, factorul de putere şi randamentul corespunzătoare regimului normal de
funcţionare;

Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau

tehnolog. În tabelele 1 şi 2 se dau valorile randamentelor şi factorilor de putere pentru
motoarele asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi 120%.

În tabelul 3 se dau valorile pentru ,CC , Ci cosϕ şi tgϕ pentru o serie de receptoare.
12
Tabelul 3.
Coeficienţi de cerere şi de încărcare factori de putere Cc, Ci cosϕ şi tgϕ pentru diferite

Nr. crt. iC cC ϕcos ϕtg

Categorii de receptoare
0 1 2 3 4 5
1 Motoare bine încărcate cu
funcţionare continuă ale
ventilatoarelor, pompelor,
compresoarelor, benzilor rulante, 0,75 0,5 0,8 0,74
transportoarelor, convertizoarelor,
maşinilor de sudare cu mai multe
puncte de lucru, transmisiilor etc.
2 Motoarele ventilatoarelor pentru
condiţionarea aerului şi 0,70 0,25
aerotermelor
3 Motoarele maşinilor unelte cu
acţionare individuală şi regim
0,20 0,10 0,60 1,73...1,32
greu de lucru normal (strunguri,
maşini de găurit, freze etc.)
4 Motoarele maşinilor unelte cu
acţionarea individuală şi regim
greu de lucru (prese de ştanţat cu
0,25 0,12 0,60 1,17
excentric, strunguri automate,
strunguri de cojit, freze pentru
roţi dinţate etc.)
5 Motoarele maşinilor unelte cu
acţionare individuală şi regim
foarte greu de lucru (tamburi de
curăţat, mori cu bile, maşini de 0,365 0,14 0,75 1,19
sfărâmat, maşini de forjat şi de
trefilat cu arbore cotit, ciocane
cu transmisie etc.)
6 Instalaţii de preparare a
pământurilor şi nisipurilor 0,4...0,5 0,30 0,75 0,88

7 Motoare electrice cu funcţionare

intermitentă (macarale,
funiculare, căi cu role, mese de
ridicat, foarfece)

13
 - cu regim usor; 0,10 0,05 0,5 1,32
- cu regim greu; 0,15 0,08 0,5 1,73
8 Aparate de încălzire, cuptoare cu 0,6...0,85 0,6...0,35 1,0 0,0
rezistenţe, cuptoare de uscat,
fierbătoare de clei, băi etc.
9 Transformatoare pentru sudare 0,37 0,09 0,35 2,28
cu arc
10 Aparate de sudare cap la cap şi 0,43 0,15 0,6 1,32
prin puncte, încălzitoare pentru
nituri, încălzitoare pentru
bandaje etc.
11 Grupuri motor generator pentru 0,30...0,51 0,12 0,5 1,73
sudare cu un singur punct de
lucru
12 Cuptoare cu arc pentru topire 0,78 0,45 0,75 0,88
neferoase

13 Instalaţii de iluminat
- depozite 0,5
- cazărmi, creşe 0,6
- complexe spitaliceşti 0,65
- complexe de învăţământ 0,8
- complexe administrative 0,8
- complexe industriale 0,8
- complexe comerciale 1,0
- reclame şi firme luminoase 1,0
- iluminat de siguranţă 1,0
- iluminat exterior 1,0

Un circuit trifazat de forţă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în
normativul I.7 în următoarele condiţii: dacă ele sunt de aceeaşi natură şi sunt utilizate în acelaşi
scop, puterea lor nedepăşind 15 kW şi dacă au protecţie comună la scurtcircuit.
În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri
cu puteri instalate mici în clădiri de locuit şi social-culturale), curentul de calcul se stabileşte cu
relaţia următoare:

Pi
Ic = U · cos ∅ (8)
f med

în care:
Pc=Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor
alimentate din tablou [W];
Uf tensiunea de fază [V];
14
 cosϕmed factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru
receptoare preponderent de lumină este cosϕmed= 0,95, iar dacă puterea receptoarelor alimentate din
priză este semnificativă (>30%), se poate lua cosϕmed= 0,9.; atunci când se cunoaşte cu precizie
destinaţia circuitelor de priză, respectiv caracteristicile electrice ale receptoarelor, cosϕ med se

I ca
determină astfel: cosϕmed = 2 2 (9)
√I ca ∙ I cr

unde: Ica şi Icr sunt componentele activă şi reactivă.

La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor de
alimentare din clădirile de locuit şi coloanele magistrale, relaţia (5) pentru curentul de calcul
devine:

Cc · Pi C i · Pi · C s
Ic = = (10)
√ 3 · U ·COSØ · η √ 3 · U ·COSØ · η
în care:
Cs, Ci, Pi, cosϕ şi η au semnificaţiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:

Coeficientul de simultaneitate Cs al receptoarelor alimentate din coloană poate avea

următoarele valori:
● pentru coloanele tablourilor iluminatului de siguranţă, Cs = 1;
● pentri coloanele de tipul celor prezentate la al. 1 din:
- clădiri civile şi industriale, Cs = 0,8...0,9;
- clădiri de locuit (coloane, firide), în funcţie de numărul de apartamente
Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat şi proze, în cazul în care
receptoarele ce vor fi alimentate din prize este comparabilă cu cea a receptoarelor de iluminat,
trebuie stabilit pentru fiecare fază, utilizându-se în vederea alegerii secţiunii coloanei cea mai mare
valoare rezultată.
La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:

P
Ic = U (11)

în care:
P, puterea receptoarelor alimentate din circuit [W];
U, tensiunea de utilizare [V];

3.6. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor electrice

15
 Secţiunea de fază a conductoarelor şi cablurilor electrice pentru circuite şi coloane se
stabileşte ca fiind secţiunea minimă care îndeplineşte următoarele condiţii:
● stabilitate termică în regim normal de funcţionare;
● rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare normale;
● protecţie la suprasarcină şi scurtcicuit conform condiţiilor de la art. 3.5 şi cap. 4;
● stabilitate termică în regim de pornire a receptoarelor;
● pierderi de tensiune în limitele admise;
● stabilitatea termică în condiţii de scurtcircuit.

Stabilitea termică a conductoarelor în regim normal de funcţionare se consideră asigurată dacă

secţiunea conductoarelor şi cablurilor se alege încât sunt respectate următoarele relaţii:

● în regim permanent: ; Iadm ≥ Ic

● în regim intermitent: ; Iadm ≥ Ia × Ic

în care:
Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcţie de natura, izolaţia,
modul de pozare, temperatura mediului în condiţiile date de normativul I 7 [A];
Ic, curentul de calcul determinat pentru situaţia dată [A];
a, coeficientul de supraîncărcare admis în regim intermitent, determinat în condiţiile de la
normativul I 7.
Pentru cablurile electrice, în afară de condiţiile din normativul I 7, la stabilirea curentului
maxim admisibil corectat se ţine seama de condiţiile concrete de pozare a cablurilor prin coeficienţii
de corecţie daţi în normativul I 7.
Condiţia de rezistenţă mecanică se consideră îndeplinită dacă secţiunea aleasă este cel puţin
egală cu secţiunea minimă admisă de normativul I 7.
Secţiunea aleasă se verifică la condiţia de stabilitate termică în regim de scurtă durată, la
pornire determinându-se densitatea de curent.

Valorile densităţii de curent la pornire trebuie să fie de cel mult:

● 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;

● 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.

Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:

● pentru circuitele motoarelor:
16
 Ip
ρ p = S ≤ ρadm (12)
f

Varianta I
● pentru coloanele secundare de forţă:

Iv
col
ρ p = S ≤ ρadm (13)
f

în care:

ρ p, densitatea de curent la pornire [A/mm2];

Sf, secţiunea aleasă pentru conductorul de fază [A];
I p, curentul de pornire al motorului conform catalogului, plăcuţei motorului sau calculat, în
funcţie de modul de pornire şi curentul nominal al motorului astfel:

Ip = K x I n (14)

unde:
k se poate stabili din tabelul 4.
Tabelul 4.

Tabelul 4. Coeficientul k pentru calculul curenţilor de pornire

Tipul motorului şi pornirii k

Motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit:
- pornire directa 4...8
- pornire stea - triunghi 2,7
Motoare asincroane cu rotorul bobinat (pornire cu reostat) 1,6

Ivcol, curentul maxim pentru o coloană N cu receptoare:

N −1
  Ivcol = Ip max + ∑ I ck (15)
k=1

unde:
Ip max, cel mai mare curent de pornire [A];
Ick, curentul de calcul pentru un receptor k [A].
Varianta 2
17
● pentru coloane secundare de forţă:

I c max
ρ p= S (16)
f

în care: Ic max , curentul maxim absorbit de coloană.

Verificarea secţiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai după ce verificările la

stabilite termică a conductoarelor, la rezistenţă mecanică şi la densitatea de curent au fost

18
 făcute pentru toate circuitele şi coloanele. Valorile admise ale pierderilor de tensiune între
originea instalaţiei (cofret sau post de transformare) şi cel mai îndepărtat receptor, faţă de tensiunea
nominală, nu trebuie să depăşească limitele reglementate în normativul I 7 şi prezentate în tabelul 5.
Pe tronsonul pe care nu este îndeplinită condiţia privind căderea de tensiune admisă, secţiunile
trebuie mărite până când se obţine respectarea condiţiei, conform tabelului 5.

Tabelul 5. Pierderi de tensiune admise

Δ%
Tipul alimentării
Iluminat Alte utilizări
A. Instalaţii electrice alimentate 3 5
direct, printr-un branşament de joasă
tensiune, din reţeaua publică
B. Instalaţii electrice alimentate 8 10
dintr-un post de transformare

Note:
1. Pierderi de tensiune mai mari decât cele din tabel pot fi admise:
● pentru motoare, în timpul pornirii, conform datelor din catalog;
● în cazuri speciale.

2. Nu trebuie luate în considerare condiţiile temporare următoare:

● supratensiunile tranzitorii;
● variaţiile de tensiune în timpul unei funcţionări normale.

Pierderile de tensiune relative %UΔ se pot determina cu ajutorul relaţiei generale:

∆U
ΔU% = 100 U (17)
N

în care:
UΔ, pierderea de tensiune [V];
UN, tensiunea nominală [V];
Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de iluminat şi de prize se pot calcula cu
următoarele relaţii:
● circuite monofazate:
N
2∙ 100 1 Pik ∙ l k
ΔU% = γ ∙ 2 ∑ (18)
U f K =1 S Fk

19
● circuite trifazate echilibrate:

N
2∙ 100 1 Pik ∙ l k
ΔU% = γ ∙ 2 ∑ (19)
U l K =1 S Fk

● coloane monofazate:
2∙ 100 ∙C c 1 N P ik ∙l k
ΔU% = ∙ 2∑ (20)
γ U f K=1 S Fk

● coloane trifazate în regim normal de funcţionare:

2∙ 100 ∙C c 1 N P ik ∙l k
ΔU% = ∙ 2∑ (21)
γ U l K=1 S Fk

în care:
Pik, puterea instalată pentru un tronson oarecare k [W];
lk, lungimea unui tronson oarecare k [m];
2
S Fk, secţiunea conductorului de fază pentru tronsonul k [mm ];
Uf, tensiunea de fază [V];
Ul, tensiunea de linie [V];
2 2
γ, conductivitatea materialului conductorului, 57 m/Ωmm la Cupru şi 34 m/Ωmm la
Aluminiu;
Cc, coeficientul de cerere.

Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de forţă se pot calcula cu relaţiile:

● circuite monofazate:

2∙ 100 1 Pi ∙ l
ΔU% = ∙ 2∙ (22)
γ U f SF

● circuite trifazate echilibrate:

100 1 i P ∙l
ΔU% = γ ∙ 2 ∙ S (23)
Ul F

● coloane monofazate în regim normal:

20
 2∙ 100 1 Pi ∙ l∙ C c
ΔU% = ∙ 2∙ (24)
γ Uf SF

● coloane monofazate în regim de pornire:

2∙ 100 1 P p ∙ l
ΔU% = ∙ 2∙ (25)
γ U f SF

● coloane trifazate în regim de pornire:

100 1 P p ∙ l∙ C c
ΔU% = γ ∙ 2 ∙ SF (26)
Ul
în care:
Pi, puterea instalată în [W];

Pp, puterea la pornire [W] determinată cu relaţia:

N−1
Pp = Pp max + ∑ PK (27)
K= A

N−1
unde Pp max este puterea de pornire, iar ∑ P K este suma celorlalte N-1 motoare în functiune:
K= A

N, numărul motoarelor alimentate din tablou;

Pik, puterea instalată pentru un tronson oarecare k [W];
lk, lungimea unui tronson oarecare k [m];
2
SFk, secţiunea conductorului de fază pentru tronsonul k [mm ];
Uf, tensiunea de fază [V];

Ul, tensiunea de linie [V];

2 2
γ, conductivitatea materialului conductorului, 57 m/Ωmm la Cupru şi 34 m/Ωmm la
Aluminiu;
Cc, coeficientul de cerere.

Secţiunea conductorului neutru (N) este egală cu secţiunea conductorului de fază:

● în circuitele monofazate cu două conductoare;
● în circuitele monofazate cu trei conductoare şi în circuitele trifazate la care secţiunea
2 2
conductorului de fază este cel mult egală cu 16 mm Cupru sau 25 mm Aluminiu.

21
 Secţiunea conductorului neutru (N) în circuitele trifazate poate fi inferioară cu o treaptă faţă
2 2
de secţiunea unei faze în cazul în care secţiunea fazei este mai mare de 16 mm Cupru sau 25 mm
Aluminiu, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
● curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru în serviciu normal nu este mai mare
decât curentul admis care corespunde secţiunii reduse a neutrului (practic dacă sarcinile sunt
uniform distribuite pe faze);
● conductorul neutru este protejat împotriva supracurenţilor în condiţiile de la cap. 4;
2 2
● secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală cu 16 mm Cupru sau 25 mm Aluminiu.

Conductorul neutru nu poate fi folosit în comun pentru mai multe circuite individuale.

Secţiunea conductorului de protecţie (PE) se alege din tabelul 6. aplicabil pentru cazul în care
conductorul de protecţie şi de fază sunt din acelaşi material. În cazul în care acestea sunt din
materiale diferite, secţiunea conductorului de protecţie se stabileşte astfel încât secţiunea aleasă să
aibă conductibilitatea echivalentă cu aceea rezultată prin aplicarea tabelului 6.

Tabelul 6. Secţiunea conductorului de protecţie

Secţiunea conductorului de fază FS Secţiunea conductorului de protecţie PFS

2 2
[mm ] [mm ]
SF≤ 16 SF
16 < SF ≤ 35 16
SF> 35 SF/ 2

În situaţia în care conductorul de protecţie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un
cablu sau conductoare în tuburi), sau este din Aluminiu, secţiunea lui trebuie să fie cel puţin egală
2
cu 4 mm .
Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secţiunea
dimensionată în funcţie de secţiunea de fază cea mai mare.
2 2
Secţiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puţin cu 10 mm la Cupru şi 16 mm
pentru Aluminiu.
În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secţiunii conductoarelor circuitelor de
alimentare pentru gama de motoare produse în ţară, precum şi a caracteristicilor dispozitivelor de
protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru acestea.
22
 4.Anexe

Anexa 1. Conductoare electrice

Anexa 2. Panou siguranţe electrice automate

23
Anexa 3. Instalaţie elctrică, pornire din mai multe puncte, cu rele pas-cu-pas

5.Bibliografie

1. www.biblioteca.regielive.ro

24