1 Noţiuni privind funcţiunile, componenta, tipurile şi parametrii

instalaţiilor de legare la pământ

1.1 - Funcţiile instalaţiilor de legare la pământ

Instalaţia de legare la pământ constituie ansamblul de conductoare şi electrozi prin
care se realizează legătura voită a unor elemente conductive dintr-o instalaţie electrică cu
solul, considerat conductor pentru trecerea unui curent electric.
Toate instalaţiile electroenergetice de producere, transport, distribuţie sau de utilizare a
energiei electrice dispun de instalaţii de legare la pământ pentru diferite scopuri, respectiv
pentru funcţii multiple de asigurare a unei exploatări normale a instalaţiilor şi
echipamentelor electrice, fără pericole de avarii sau de accidente. Din cele mai importante
funcţii ale instalaţiilor de legare la pământ se pot enumera următoarele [1]:
a) asigurarea securităţii personalului de deservire sau a altor persoane care ating
diferite carcase, elemente de susţinere sau de îngrădire ale instalaţiilor şi
echipamentelor care pot intra accidental sub tensiune; se urmăreşte atât realizarea
deconectării rapide a sectorului în care a avut loc defectul cu punere la pământ, cât
şi limitarea tensiunilor de atingere şi de pas sub valorile maxime admise, prin
folosirea solului drept cale de trecere a curentului de defect;
b) legarea la pământ a unor puncte aparţinând circuitelor normale de lucru, ca de
exemplu legarea la pământ a punctelor neutre a unor reţele trifazate, a punctelor
unor transformatoare de măsură, etc;
c) realizarea unor circuite de impedanţă corespunzătoare pentru funcţionarea
protecţiilor împotriva defectelor cu punere la pământ în instalaţia sau echipamentul
electric în funcţiune de modul de tratare a neutrului reţelelor electrice;
d) realizarea protecţiei împotriva supratensiunilor atmosferice sau împotriva celor
datorită unor cauze interne cum sunt, de exemplu, supratensiunile de comutaţie;
e) legarea la pământ a unor elemente, făcând parte din circuitele curenţilor de lucru
ale instalaţiei, scoase de sub tensiune pentru lucrări, în vederea descărcării de
sarcinile capacitive şi pentru evitarea apariţiei unei tensiuni periculoase
(neprevăzute) în timpul executării lucrării.
În conformitate cu prescripţiile în vigoare, sunt patru categorii de instalaţii de legare la
pământ în care se pot încadra scopurilor/funcţiilor de mai sus, şi anume:
 instalaţii de legare la pământ de protecţie împotriva electrocutărilor; în această
categorie intră cele cu funcţiile a) şi e) de mai sus;
 instalaţi de legare la pământ de exploatare, destinate legăturii la pământ a unor
elemente făcând parte din circuitele normale de lucru; în această categorie intră
cele cu funcţiile b) şi c)de mai sus;
 instalaţii de legare la pământ de protecţie împotriva supratensiunilor;
 instalaţii de legare la pământ folosite în comun, destinate atât pentru scopuri de
protecţie cât şi pentru scopuri de exploatare a instalaţiilor electrice; astfel de
instalaţii pot îndeplini şi toate funcţiile menţionate (a - e), dacă sunt dimensionate
corespunzător, respectiv îndeplinesc concomitent condiţiile impuse de fiecare
funcţie în parte.
În cele mai numeroase cazuri, condiţiile cele mai grele de dimensionare rezultă pentru
instalaţiile de legare la pământ de protecţie împotriva electrocutărilor. Astfel, o instalaţie
dimensionată considerând valorile curenţilor de defect posibili şi timpii acestora prezintă,
în general, parametrii acoperitori şi pentru folosirea în scopuri de exploatare sau pentru
protecţia împotriva supratensiunilor atmosferice sau de natură internă. Prin aceasta se
explică faptul că în marea majoritate a cazurilor întâlnite în practică, instalaţiile de legare
la pământ sunt folosite în comun pentru diferite scopuri, iar dimensionarea lor este
determinată de protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă (funcţia a
menţionată mai sus). Folosirea în comun a instalaţiilor de legare la pământ este impusă,
ca o regulă generală, în legislaţia tehnică în vigoare, iar realizarea unor instalaţii de legare
la pământ separate între ele constituie o excepţie şi trebuie justificată pentru fiecare caz în
parte.
Conceptul existenţei unor instalaţii separate de legare la pământ a fost abandonat cu
mulţi ani în urmă, iar acum standardele internaţionale prescriu realizarea unei instalaţii
generale de legare la pământ într-o anumită incintă sau chiar pe platformă cu mai multe
obiecte.
Conceptul legării unice la pământ înseamnă, în practică, realizarea interconectării
conductoarelor de protecţie principale, a conductoarelor de echipotenţializare, a panourilor
metalice, a armăturilor şi a ecranelor pentru cabluri de energie sau de comandă-control,
precum şi elementele metalice ale construcţiilor şi conductele de apă sau gaz care sunt
componente ale acestor sisteme, în mod ideal, toate armăturile cablurilor electrice care
pătrund într-o zonă trebuie să intre printr-o singură bară de legătură la care sunt conectate
toate ecranele şi conductoarele de legare la pământ.

1.2 - Componentele unei instalaţii de legare la pământ

În figura 1.1 [1] se prezintă schema electrică de principiu a unei instalaţii de legare la
pământ.

Fig.1.1 - Schema electrică de principiu a unei instalaţii de legare la pământ.

Instalaţie de legare la pământ se compune din următoarele cinci elemente principale
(fig.1.1):
O instalaţie de legare la pământ se compune din următoarele
- conductoare de ramificaţie, prin care se racordează masele echipamentelor /
aparatelor electrice la conductorul principal de legare la pământ;
- conductorul principal de legare la pământ, la care se racordează toate
conductoarele de ramificaţie;
- conductoarele de legare a conductorului principal la priza de pământ a
instalaţiei,
- electrozii prizei de pământ, aflaţi în contact cu solul, prin care se disipează
curentul electric (trecerea curentului în solul folosit drept conductor electric);
- conductoarele de legătură între electrozii prizei de pământ, aceste conductoare,
dacă sunt îngropate în sol, pot fi considerate electrozi ai prizei de pământ (în
acest caz constituie elemente componente ale prizei de pământ).
 Fig.1.2 - Schema electrică de principiu a unei instalaţii de legare la pământ al unui obiect
singular (un stâlp de LEA).
În figura 1.2 se prezintă schema electrică de principiu a unei instalaţii de legare la
pământ care deserveşte un obiect care trebuie legat la pământ, de exemplu un stâlp al
unei linii electrice aeriene (LEA). în acest caz conductorul de legare a stâlpului la
electrodul prizei de pământ îndeplineşte, cumulativ,
funcţiile de:
- conductor de ramificaţie;
- conductor principal de legare la pământ;
- conductor de legare la electrodul prizei de pământ.

1.3.- Categoriile / tipurile de prize de pământ.

Prizele de pământ folosite pentru realizarea unei instalaţii de legare la pământ se pot
încadra în următoarele categorii/tipuri [2]:
- prize de pământ simple, construite dintr-un singur electrod:
- priză de pământ cu electrod orizontal (tijă - fig. 1.3 sau placă);
- priză de pământ cu electrod vertical (tijă - fig. 1.2 şi fig. 1.4 sau placă fig. 1.5);
- priză de pământ cu electrod inelar orizontal (în formă de inel - fig. 1.6);
- prize de pământ multiple, construite din mai multe prize de pământ simple de
acelaşi tip:
- priză de pământ multiplă orizontală, constituită din mai multe prize de pământ
simple orizontale de acelaşi tip (priză de pământ cu electrozi orizontali de acelaşi tip
- fig. 1.7);
- priză de pământ multiplă verticală, constituită din mai multe prize de pământ simple
cu electrozi verticali de acelaşi tip - fig. 1.1;
- prize de pământ complexe, construite din mai multe prize de pământ simple şi/sau
multiple de tipuri diferite.
Prizele de pământ, pot fi:
- prize de pământ artificiale, construite special pentru realizarea instalaţiei de legare
la pământ;
- prize de pământ naturale, constituite dintr-un element sau un ansamblu de
elemente conductoare din fundaţiile de beton ale construcţiilor (fig. 1.9 şi fig. 1.10)
sau din alte elemente conductoare neizolate electric faţă de pământ, ca de
exemplu: conducte metalice, şine de cale ferată, mantale ale cablurilor electrice etc.
În cele mai multe cazuri, se folosesc cu prioritate prizele de pământ naturale, în
special cele constituite de fundaţiile de beton armat ale construcţiilor.
Fig. 1.3 - Priză de pământ simplă cu Fig. 1.4 - Priză de pământ simplă cu electrod
electrod orizontal. Distribuţia potenţialului pe vertical. Distribuţia potenţialului pe suprafaţa
suprafaţa solului, perpendicular pe direcţia solului în jurul unei prize verticale cu electrod
electrodului. tijă cu lungimea / = 3 m, diametrul d = 0,04 m

Fig.1.5.- Priză simplă cu electrod Fig.1.6.- Priză de pământ simplă cu electrod

vertical sub formă de placă orizontal în formă de inel

Fig.1.7.- Priză de pământ multiplă cu Fig.1.8.- Schiţa unei prize de pământ sub formă
electrozi tijă plasaţi orizontal: de reţea
rp1 – rp4 - rezistenţa individuală a prizei
electrozilor tijă;
a - distanţa dintre electrozi;
l - lungimea electrozilor
 Fig.1.9.- Schiţă privind plasarea prizei de Fig.1.10.- Schiţă privind plasarea prizei de
pământ în fundaţia fără armătură pământ în fundaţia cu armătură

1.4 - Parametrii electrici principali ai unei instalaţii de legare la pământ

Parametrii electrici principali ai unei instalaţii de legare la pământ sunt următorii [2]:
- rezistenţa electrică a instalaţiei de legare la pământ, care are simbolul generic Rp, este
determinată de rezistenţa prizei de pământ rp (numită rezistenţa de dispersie a prizei
de pământ) şi de rezistenţa electrică (longitudinală) a conductoarelor de legare la
pământ rc;
- tensiunea totală UP a instalaţiei de legare la pământ la trecerea unui curent prin acesta;
tensiunea totală UP este determinată de căderea de tensiune pe conductoarele de
legare la pământ simbol AUC şi tensiunea totală a prizei de pământ up faţă de un punct
din zona de potenţial nul (punct de referinţă);
- tensiunea de atingere Ua,
- tensiunea de pas Upas.

Fig. 1.11 - Ilustrarea noţiunilor de distribuţie a potenţialului electric la suprafaţa solului,

tensiune de atingere şi de tensiune de pas în cazul unui electrod de pământ semisferic
r raza electrodului
x distanţa de la centrul electrodului
aT, as distanţele de atingere şi respectiv de pas
U valoarea relativă a repartiţiei de potenţial
Ua şi Upas tensiunea de atingere şi respectiv de pas
Parametrii electrici de mai sus depind în mod esenţial de doi factori:
- rezistenţa prizei de pământ (rezistenţa de dispersie);
- configuraţia electrozilor prizei de pământ.
Rezistenţa prizei de pământ este determinată de relaţia dintre tensiunea
prizei UP şi valoarea curentului de punere la pământ / p. Configuraţia electrozilor prizei de
pământ determină repartiţia potenţialului la suprafaţa solului, urmare a trecerii curentului
prin pământ. Repartiţia potenţialului la suprafaţa solului reprezintă un element important în
evaluarea gradului de protecţie împotriva şocurilor electrice, întrucât ea determină
tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas.
Din cele de mai sus, rezultă că rezistenţa electrică a instalaţiei de legare la pământ Rp are
două componente:
- rezistenţa de dispersie rp, care este rezistenţa solului intre electrozii, prize de pământ
şi zona de potenţial nul;
- rezistenţa r, a conductoarelor de legare la pământ.
Rezistenţa conductoarelor rc este deseori mult mai mică decât rezistenţa de dispersie r p
astfel încât uneori se obişnuieşte să se considere rezistenţa instalaţiei de legare la pământ
Rp că este egală cu rezistenţa de dispersie rp a prizei de pământ. În literatura de
specialitate, rezistenţa prizei de pământ este denumită frecvent rezistenţa de dispersie a
acesteia (cu referire directă la dispersia curentului în pământ).
în circuitele de curent alternativ ar trebui să se considere impedanţa de legare la pământ
Zp, care este impedanţa dintre instalaţia de legare la pământ şi pământul de referinţă, la
frecvenţa de lucru dată. Reactanţa instalaţiei de legare la pământ este dată de reactanţa
conductorului de legare la pământ şi a părţilor metalice ale prizei de pământ.
La frecvenţe mici (frecvenţa reţelei şi armonicele asociate) reactanţa este, de obicei,
neglijabilă în comparaţie cu rezistenţa prizei de pământ. în această situaţie, impedanţa de
legare la pământ Zp este egală cu rezistenţa instalaţiei de legare la pământ R Pt care, la
rândul ei, este considerată de multe ori (când rc este neglijabilă) a fi egală cu rezistenţa de
dispersie a prizei de pământ, rp:
Z p �R p �rp
În cazul prizelor de pământ care deservesc o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetelor
apare noţiunea de rezistenţă de impuls Rpi. Impedanţa prizei de pământ în cazul curenţilor
de impuls creşte în comparaţie cu rezistenţa acesteia în condiţii statice.
Instalaţia de legare la pământ pentru protecţia împotriva trăsnetelor trebuie să conducă
curentul de trăsnet la pământ. Curenţii de trăsnet pot atinge valori de vârf / p foarte mari şi
pot să determine valori foarte ridicate ale potenţialului up al prizei de pământ, care se
calculează cu următoarea relaţie:
2
� di p �
( )
2
u p = �L � � + R p � ip
� dt �
în care: L este inductivitatea prizei de pământ şi a conductoarelor principale de legare la
pământ; Rp - rezistenţa de impuls a prizei de pământ.
Rezistenţa de dispersie rp a unei prize de pământ depinde de rezistivitatea solului p,
elementul determinant în comportarea în exploatare a prizelor de pământ, deoarece,
rezistenţa acestora din urmă poate varia în limite largi, diferite în funcţie de starea
straturilor din sol.
Rezistivitatea solului p este un parametru sintetic, definit teoretic ca fiind rezistenţa unităţii
de volum [cm3] sau [m3] din solul considerat la trecerea curentului între două feţe paralele
ale acestuia (a se vedea fig.1.12) şi se exprimă în Ω·cm, respectiv în Ω·m.
 Fig. 1.12 - Schema .ilustrând sensul fizic al rezistivităţii solului ρ.

În general rezistivitatea solului este de ordinul a 10 9 ÷ 1012 ori mai mare decât cea a
metalelor din care se realizează electrozii prizelor de pământ, astfel încât rezistenţa
electrică a acestora din urmă prezintă valori neglijabile în calculul rezistenţei electrice a
prizei de pământ.
Rezistivitatea solului este determinată de natura şi compoziţia acestuia, în special de
conţinutul de minerale şi săruri, de gradul de umiditate, porozitate, compactitate şi de
temperatura straturilor de sol.
în ciuda definiţiei relativ simple a rezistivităţii p, prezentată mai sus, determinarea valorii
acesteia este adesea dificilă din două motive:
- solul nu are o structură omogenă ci este format din straturi de materiale diferite;
- rezistivitatea unui anumit sol variază în limite largi şi este puternic dependentă de
gradul de umiditate.
În Secţiunea 2 [4] din cadrul Modulului 6 al Cursului LPQIVES Gradul 1 se prezintă în
detaliu principalii parametrii ce influenţează rezistivitatea solului şi expresiile concrete ale
acestor influenţe.
În afară de rezistivitatea solului p, elementul determinat în stabilirea rezistenţei electrice a
unei prize de pământ sunt dimensiunile şi configuraţia prizei (dimensiunile şi dispunerea
electrozilor, respectiv secţiunile oferite de acestea pentru disiparea curentului în pământ).
Potenţialul prizei de pământ, distribuţia potenţialului la suprafaţa solului, tensiunea de
atingere şi tensiunea de pas în timpul trecerii curentului prin instalaţia de legare la pământ,
sunt parametri importanţi pentru protecţia contra şocurilor electrice.
Valoarea potenţialului prizei de pământ este determinată de rezistenţa prizei de pământ, în
timp ce configuraţia prizei are o influenţă determinantă asupra repartiţiei potenţialului la
suprafaţa solului, respectiv asupra tensiunilor de atingere şi de pas.
O prezentare practică a acestui fapt este redată în fig.1.13. Persoanele A şi 6 sunt supuse
la tensiuni de atingere în timp ce persoana C este expusă la o tensiune de pas.
În partea din stânga din fig.1.13 se prezintă situaţia unei prize simple de tip tijă verticală în
timp ce în partea din dreapta este caracteristică unei prize de pământ de tip plasă. Priza
tijă verticală (1) prezintă o rezistenţă scăzută dar o repartiţie a potenţialelor mult mai
defavorabilă, în timp ce priza orizontală de tip plasă (2) este caracterizată printr-o
distribuţie mult mai aplatizată al potenţialului solului. Tensiunea de atingere este
considerabil mai mare la priza tijă verticală (persoana A) decât la cea de tip plasă
(persoana B). Tensiunile de pas sunt, de asemenea, mai puţin periculoase în cazul prizei
tip plasă (persoana C).
 Fig. 1.13 - Comparaţie între distribuţia potenţialului la suprafaţa solului (SPD) în
timpul trecerii curentului prin instalaţia de legare la pământ, pentru două tipuri de
prize de pământ
1 priză tip tijă verticală
2 priză tip plasă
3 Up potenţialul prizei de pământ
4 Ua tensiunea de atingere
5 Upas tensiunea de pas
6 Ik curentul de scurtcircuit (curentul prin instalaţia de legare la pământ)
7 A, B, C persoane
Prizele de pământ tip plasă măresc aria suprafeţei care suportă o creştere de tensiune ca
urmare a trecerii curentului prin priză. Pe suprafaţa prizei de pământ de tip plasă se obţine
o zonă „echipotenţială" dar la periferia acesteia există un gradient mai mare de potenţial,
aşa cum se evidenţiază în fig. 1.14 a). Deşi, practic, nu apar tensiuni de atingere
periculoase - deoarece reţeaua se extinde dincolo de orice structură metalică cu mai mult
de 1 metru - pot să apară tensiuni de pas periculoase. Astfel de situaţii pot exista, de
exemplu, în cazul instalaţiei de legare la pământ a unei staţii electrice. Pentru a evita acest
fenomen, electrozii marginali ai prizei de pământ trebuie plasaţi la o adâncime ceva mai
mare decât restul prizei (fig. 1.14 c).

a) Priză cu electrozii plasaţi în acelaşi plan b) Planul electrozilor

c) Priză cu cei doi electrozi marginali îngropaţi mai adânc

Fig.1.14 - Fenomenul de transfer al potenţialului. Repartiţia potenţialului la suprafaţa
solului pentru două prize de tip plasă
 Relaţiile de calcul a parametrilor electrici ai prizelor de pământ cu electrozi şi
configuraţii de diferite forme sunt prezentate în Secţiunile 3 şi 4 din cadrul Modulului 6 al
Cursului LPQIVES Gradul 1 [2, 3]

1.5.- Limite admise pentru tensiunile accidentale.

În conformitate cu standardele în vigoare, protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere
indirectă se realizează dacă cu ajutorul instalaţiilor de legare la pământ se obţin valori sub
limita admisă pentru următoarele tensiuni accidentale:
- tensiunile de atingere şi de pas Ua şi Upas în zonele de influenţe ale instalaţiilor de
legare la pământ prin care trec curenţii de defect;
- tensiunile transmise prin obiecte lungi cu diferite destinaţii cum sunt conductele pentru
transportul fluidelor (apă, petrol etc), căile de rulare, conductoare ale liniei de racord
scurtcircuitate şi legate la pământ la capete, etc;
- tensiunile prin cuplaj rezistiv UR, în cazul circuitelor de comandă-control şi al reţelelor
de telecomunicaţii aflate în contact cu elemente ale instalaţiei de legare la pământ sau
care străbat zone de influenţă ale instalaţiilor legate la pământ.
Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas sunt normate în România prin
standardul STAS 2612/87, în funcţie de :
- zona de amplasare a instalaţiei sau echipamentului electric;
- categoria reţelei sau instalaţiei electrice;
- schema de protecţie a reţelei electrice;
- timpul de eliminare al defectului prin protecţia de bază.
Valorile maxime admise ale tensiunii prin cuplaj rezistiv U R sunt normate în România prin
standardul STAS 832 revizuit, respectiv, prin instrucţiunile 1 E - l p 31/86, în funcţie de
timpul de eliminare a defectului prin protecţia de bază. De regulă, limitele admise pentru
tensiunile accidentale se determină ţinând seama de limitele de curent admise prin corpul
omului şi în funcţie de timpul de declanşare a defectului şi de numărul de sisteme utilizate
pentru eliminarea defectului.
În fig. 1.15 sunt prezentate, zonele timp/curent a efectelor curenţilor alternativi prin corpul
omului în intervalul frecvenţelor de la 15 Hz până la 100 Hz, în funcţie de durata de trecere
a curentului, iar în tabelul 1.1 sunt date limitele zonelor respective şi efectele fiziologice ca
urmare a trecerii curentului prin corpul omului.
Pentru durate de trecere a curentului electric mai mic de 10 ms, limita curentului care trece
prin corp pentru linia b, rămâne constantă şi egală cu 200 mA
De regulă, determinarea tensiunii de atingere şi de pas se face ţinând seama de curenţii / h
de pe curba "b" din graficul prezentat în fig.1.15, în funcţie de timpul de declanşare în caz
de defect.
În cazul însă a reţelelor de medie tensiune (6 + 20 kV) care au schema T 2T, cu neutrul
tratat prin rezistenţă, calculul tensiunii de atingere şi de pas se face ţinând seama de
curbele "c1-c3" din graficul prezentat în fig. 1.15, ceea ce conduce la dublarea tensiunii de
atingere şi de pas maxime admise şi chiar mai mult în cazul stâlpilor fără aparataj din
localităţi.
Fig. 1.15 - Zone timp/curent ale efectelor curenţilor alternativi prin corpul uman în intervalul
frecvenţelor de la 15 Hz până la 100 Hz [SR CEI 479-1/1995].

Tabelul 1.1- Zone timp/curent ale efectelor curenţilor alternativi prin corpul uman în intervalul
frecventelor de la 15 Hz până la 100 Hz, definite conform standardului SR - CEI 479-1/1995
Denumire Limitele zonei Efecte fiziologice
a zonei
AC-1 Până la 0,5 mA, linia în mod normal nici o reacţie.
întreruptă a
AC-2 De la 0,5 mA până la în mod normal nici un fel de efect fiziologic periculos
liniile întrerupte b"]
AC-3 De la liniile întrerupte în mod normal un pericol organic. Probabilitate de contracţii
b până la curba musculare şi dificultăţi de respiraţie, pentru durate de trecere a
curentului mai mari de 2 s.
Perturbări reversibile în formarea şi pregătirea impulsurilor în
inimă, inclusiv fibrilaţia auriculară şi opriri temporare ale inimii
fără fibrilaţie ventriculară, care cresc cu intensitatea curentului şi
cu timpul
AC-4 Dincolo de curba c, Mărirea curentului şi timpul, poate produce efecte patofiziologice
precum oprirea inimii, oprirea respiraţiei, arsuri grave
suplimentare faţă de efectele din zona AC-3
AC-4.1 între curbele c, şi c2 Probabilitate de fibrilaţie ventriculară până la 5 %
AC-4.2 între curbele c2şi c3 Probabilitate de fibrilaţie ventriculară până la aproximativ 50 %
AC-4.3 Dincolo de curba c3 Probabilitate de fibrilaţie ventriculară mai mare de 50 %

Atât în reţelele de joasă tensiune cât şi în cele de înaltă tensiune trebuie să se prevadă cel
puţin un sistem de eliminare al defectului.
În cazul folosirii în comun a instalaţiilor de legare la pământ pentru instalaţiile de înaltă
tensiune şi joasă tensiune se au în vedere atât defectele posibile pe partea de înaltă
tensiune (î.t), cât şi defectele pe partea de joasă tensiune G-t).
La determinarea tensiunii de atingere şi de pas într-o anumită situaţie dată se va
considera timpul de deconectare prin protecţia de bază (cea mai rapidă prevăzută).
În conformitate cu STAS 2612/87, tensiunile de atingere şi de pas la instalaţiile de î.t,
pentru timpii de eliminare a defectului prin protecţia de bază mai mică sau cel mult egală
cu 0,4 s, pot fi stabilite considerând curentul maxim admis prin corpul omului, l h, în funcţie
de timpul de declanşare în caz de defect şi o rezistenţă de calcul a corpului omului R h
=3000Ω.
În tabelul 1.2 se dau limitele maxime admise prin corpul omului l h (mA) pentru tb < 0,4 s în
funcţie de timpul protecţiei de bază şi numărul sistemelor de eliminare a defectului.

Tabelul 1.2.- Intensităţile de calcul ale curenţilor l h prin corpul omului, în mA

Nr. Frecvenţa Sistemele de Durata de timp până la eliminarea defectului
crt. curentului eliminare a prin protecţia de bază tb în s
defectului 0,1 0,2 0,3 0,4
curent alternativ 1.1 - un sistem 115 60 50 35
1
15...100 Hz 1.2 - două sisteme 465 385 265 200
2. curent continuu 2.1 - un sistem - 115 90 80
2.2 - două sisteme 480 440 400 350

Dimensionarea instalaţiei de legare la pământ, considerând curenţii prin corpul omului

conform tabelului 1.2 se foloseşte în cazul reţelei legate la pământ prin rezistor, schema
T2T, în special pentru stâlpii LEA de MT fără aparataj din localităţi.
Pentru restul instalaţiilor electrice, tensiunea la care este supus omul, L/ h de calcul, trebuie
să fie cel mult egală cu valoarea maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas,
stabilite prin STAS 2612/87 (pentru situaţia respectivă).
Valorile tensiunilor de atingere şi de pas admise în cazul instalaţiilor/echipamentelor de
joasă tensiune sunt prezentate în tabelul 1.3 (a se vedea Normativul I-7-2002 şi
îndreptarul 1 RE-lp-30-2004).

Tabelul 1.3.- Valorile tensiunilor de atingere şi de pas admise în cazul

instalaţiilor/echipamentelor electrice de joasă tensiune
Nr. Categoria reţelei Zona de amplasare a instalaţiei Tensiunea maximă admisă
crt. electrice Ua=UDas, înV
1. curent alternativ a) la suprafaţă 50
b) în subteran la exploatări miniere 25
2. curent continuu a) la suprafaţă 120
b) în subteran la exploatări miniere 25

Valorile tensiunilor de atingere şi de pas admise în cazul instalaţiilor/echipamentelor de

înaltă tensiune sunt prezentate în tabelul 1.4 (a se vedea STAS 2612/87 şi îndreptarul 1
RE - lp- 30 - 2004).
În scopul respectării limitelor maxime admise pentru tensiunile de atingere şi de pas, se
aplică întotdeauna următoarele măsuri [3]:
- se folosesc prizele de pământ naturale, în special armăturile tuturor fundaţiilor
de beton armat şi alte construcţii metalice îngropate;
- se realizează o priză de pământ artificială numai pentru completarea prizelor
de pământ naturale şi numai dacă rezultă necesară dintr-o justificare tehnică şi
economică; rezultă astfel o reţea din legarea electrică între ei a electrozilor
orizontali;
- se realizează o instalaţie de dirijare a distribuţiei potenţialelor realizată cu
electrozi orizontali dispuşi în jurul echipamentelor electrice;
- se realizează straturi izolante în zonele de acces; se realizează
izolarea amplasamentelor în zonele de acces din apropierea
echipamentelor electrice.
 Tabelul 1.4.- Valorile tensiunilor de atingere şi de pas admise în cazul
instalaţiilor/echipamentelor electrice de înaltă tensiune
Nr. Tipul Zona de amplasament Schema Tensiunea maximă admisă
crt. echipamentului reţelei Ua şi L/pas pentru timpul de
instalaţiei întreruperi la protecţia de
electrice bază (în s) |
0,2 0,3 0,4 0,5 I
1. Echipamentul a) circulaţie frecventă ITi^T 125 100 85 80
electric T2T 250 200 165 150
(exclusiv stâlpii b) circulaţie redusă fără IT;TiT 250 200 165 150
LEA) mijloace indv. de prot izolante T2T 500 400 330 280
c) circulaţie redusă cu folosirea ITi^T 500 400 330 300
de mijloace indv.de T2T 1100 795 600 500
prot.izolante
2. Stâlpii LEA a) circulaţie frecventă din IT 125 125 125 125
fără aparataj localităţi TiT 250 250 250 250
T2T 1100 795 600 500
b) circulaţie frecventă din afara IT Nu se standardizează
localităţilor TiT
T2T
c)circulaţie redusă IT Nu se standardizează
T,T
T2T
d) incinte industriale şi IT;TiT 125 125 125 125
agricole, plaje şi terenuri de T2T 250 250 250 250
camping
3. Stâlpii LEA cu a)în general indiferent de zonă IT 125 125 125 125
aparataj TiT 250 250 250 250
T2T 500 500 500 500
b) incinte industriale şi IT 125 125 125 125
agricole, plaje şi terenuri de TJ;T2T 250 250 250 250
camping

1.6.- Scheme de funcţionare a reţelelor electrice. Reguli de utilizare

Din punctul de vedere al modul de legare la pământ, reţelele electrice de joasă tensiune
se încadrează în una din următoarele trei scheme de funcţionare:
 schemă/reţea IT (fig.1.16);
 schemă/reţea TT (fig. 1.17); schemă/reţea TN (fig. 1.18).
Schemele/reţelele din categoria TN se pot încadra în una din următoarele două
subcategorii;
 schemă/reţea TN-S (fig. 1.18 a);
 schemă/reţea TN-C (fig. 1.18 b).
Prima literă se referă la situaţia, în raport cu pământul, a reţelei electrice de alimentare:
- simbolul I - semnifică fie izolarea părţilor active ale reţelei electrice faţă de
pământ, fie legarea la pământ a unui punct la reţelei electrice printr-o impedanţă
de valoare mare
- simbolul T - semnifică legarea directă la pământ a unui punct al reţelei electrice;
A doua literă se referă la situata în raport cu pământul a maselor instalaţilor electrice
alimentate din reţeaua electrică, inclusiv pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin
atingere indirectă:
- simbolul T - semnifică legarea directă la pământ a maselor instalaţiilor electrice,
independent de eventuala legare la pământ a unui punct al reţelei de alimentare;
 - simbolul N - semnifică faptul că masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul de
neutru al reţelei de alimentare (neutrul reţelei legat direct la pământ)
Celelalte litere semnifică modul de dispunere a conductorului de neutru N şi a
conductorului de protecţie PE:
- simbolul S - semnifică faptul că funcţia de protecţie este asigurată printr-un
conductor de protecţie, simbol PE, separat de cel de neutru de lucru, simbol N
- simbolul C - semnifică faptul că funcţiile de neutru de lucru N şi de protecţie PE sunt
asigurate de un singur conductor folosit în comun, simbol PEN.

a b
Fig.1.16.- Scheme de funcţionare din categoria IT . Reţele electrice de alimentare cu
neutrul izolat faţă de pământ (fig.1.16.a) (simbol I) sau cu neutrul legat la pământ prin
bobină de compensare (fig. 1.16.b) (simbol I), masele instalaţiilor electrice alimentate din
reţelele electrice fiind legate direct la pământ (simbol T)

Reţelele electrice de medie tensiune (1 ... 35 kV) situate în categoria TT- se împart în
două categorii:
- simbol T1T - reţea legată direct la pământ cu un sistem de eliminare a defectului;
- simbol T2T - reţea legată la pământ printr-un rezistor R n şi cu două sisteme de
eliminare a defectului în care protecţiile principale de pe plecări (linii) - sunt rezervate
prin protecţiile prevăzute pe neutrul reţelei legată la pământ prin rezistor R n; Exemplu:
protecţia homopolară de curent de pe linie PHCL, este rezervată respectiv prin
protecţia homopolară de curent de pe neutru PHCN; protecţia împotriva punerilor la
pământ rezistive de pe linie PPRL, este rezervată respectiv prin protecţia împotriva
punerilor la pământ de pe neutru PPRL.
La instalaţiile electrice şi echipamentele racordate la o reţea izolată faţă de pământ (simbol
I), se aplică totdeauna mijlocul de protecţie legarea la priza de pământ a maselor
instalaţiilor electrice (simbol T), reţeaua izolată faţă de pământ având totdeauna schema IT
(fig.1.16), cu respectarea reglementărilor din STAS 12604/4. Totdeauna trebuie să se
prevadă controlul rezistenţei de izolare a reţelei, cu posibilitatea de declanşare sau numai
semnalizare, după caz (în funcţie de condiţiile specifice).
La instalaţiile şi echipamentele electrice de joasă tensiune (j.t), racordate la o reţea cu
neutrul legat direct la pământ sau printr-o rezistenţă (simbol T), de regulă, conform STAS
12604/4, se aplică legarea de protecţie la neutrul/nulul reţelei de alimentare a maselor
instalaţiilor electrice (simbol N), rezultând schema TN (fig.1.18). Conform STAS 12604/4,
se admite aplicarea sistemului de protecţie legarea la pământ a maselor instalaţiilor
electrice (simbol T), rezultând schema TT (fig.1.17) numai pe baza unei justificări tehnico-
economice.
 a b

c
Fig.1.17.- Scheme de funcţionare din categoria TT (J^T sau T2T). Reţele electrice de
alimentare cu neutrul legat direct la pământ (simbol Ti - fig.1.17.a şi fig.1.17.b) sau cu
neutrul legat la pământ prin rezistenţă (simbol T 2 -fig.1.17.c), masele instalaţiilor electrice
alimentate din reţelele electrice fiind legate direct la pământ (simbol T).

În fig.1.18 se prezintă exemplele unor scheme de funcţionare care se încadrează în

categoria schemelor de tip TN. în fig. 1.18.a, conductorul de protecţie PE este separat de
conductorul de lucru N (schemă TN-S). în fig. 1.18.b conductorul de neutru/nul este folosit
în comun pentru lucru şi protecţie, simbol PEN (schemă TN-C), până la tabloul
consumatorului, unde conductorul PE este separat de conductorul N (schemă TN-S).
Reţele electrice de alimentare sunt cu neutrul legat direct la pământ (simbol T), masele
instalaţiilor electrice fiind legate la punctul de neutru/nul al reţelei de alimentare (neutrul
reţelei legat direct la pământ) (simbol N).
a) Schemă TN-S - funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor de protecţie,
simbol PE, separat de cel de neutru/nul de lucru, simbol N.
b) Schemă TN-C în reţeaua de alimentare (funcţiile de neutru/nul de lucru N şi de
protecţie PE sunt asigurate de un singur conductor, simbol PEN) şi Schemă TN-S în
reţeaua interioară a consumatorului.
Condiţiile care trebuie să se respecte la realizarea schemelor TN-C şi TN-S sunt
prezentate în Secţiunea 1 din Modulul 6 al cursurilor LPQIVES Gradul 1 [1]
 a

b
Fig.1.18.- Scheme de funcţionare din categoria TN.

Bibliografie
1. - Sufrim M., Vatră F. - Termeni de bază şi definiţii. Reglementări. Secţiunea 1 din
Modulul 6 - Sisteme /Instalaţii de legare la pământ, din cadrul Cursurilor LPQIVES -
Gradul 1, organizate de SIER în perioada 2005-2008.
2. - Sufrim M., Vatră F. - Parametrii electrici ai prizelor de pământ simple. Secţiunea 3
din Modulul 6 - Sisteme /Instalaţii de legare la pământ, din cadrul Cursurilor
LPQIVES - Gradul 1, organizate de SIER în perioada 2005-2008.
3. - Sufrim M., Vatră F. - Tipuri constructive de prize de pământ. Relaţii de calcul.
Secţiunea 4 din Modulul 6 - Sisteme /Instalaţii de legare la pământ, din cadrul
Cursurilor LPQIVES - Gradul 1, organizate de SIER în perioada 2005-2008.
4. - Sufrim M., Vatră F. - Rezistivitatea solului. Secţiunea 2 din Modulul 6 - Sisteme
/Instalaţii de legare la pământ, din cadrul Cursurilor LPQIVES - Gradul 1, organizate
de SIER în perioada 2005-2008.
5. - Markiewicz H., Klajn A. - Instalaţii de legare la pământ - Bazele teoretice pentru
calcul şi proiectare. Broşura 6.3.1 din Ghidul de Aplicare - Calitatea Energiei
Electrice, disponibilă pe site-ul www. sier.ro.
6. - Markiewicz H., Klajn A. - Sisteme de legare la pământ - Aspecte constructive de
bază. Broşura 6.5.1 din Ghidul de Aplicare - Calitatea Energiei Electrice, disponibilă
pe site-ul www. sier.ro.
7. - *** STAS 2612-87 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admisibile.
8. - *** STAS 832 - 2007 (revizuit de SC Electrica SA) - Influenţe ale instalaţiilor
electrice de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii.
9. - *** SR-HD 479-1-1995 - Efectele curentului asupra omului şi animalelor
domestice.
10. -*** I-7-2002 - Normativ de proiectare şi execuţie a instalaţiilor electrice cu tensiuni
până la 1000 Vca. şi 1500 Vc.c.
11. -*** 1 RE lp30/2004 - îndreptar de proiectare, execuţie şi verificare a instalaţiilor de
legare la pământ.
12. - *** 1E Ip 31/86 - Instrucţiuni de proiectare şi execuţie a legăturilor pilot din punct
de vedere al protecţiei împotriva influenţelor prin cuplaj inductiv şi rezistiv.