Sunteți pe pagina 1din 21

1. Conceptia producerii energiei electrice.

Producerea energiei electrice reprezintă procesul de transformare a diferitelor forme de energie


primară în energie electrică, în cadrul unor instalatii specializate de complexitate mare, denumite centrale
electrice.
Centrala electrică reprezintă un ansamblu de instalatii complexe, în care se asigură conditiile
pentru conversia unei forme primare de energie în energie electrică. Ea materializează tehnologic o
conceptie de conversie.
Conceptii de producer a energiei:
 O conceptie centralizată, bazata pe centrale electrice de mare putere, care utilizeaza surse
primare cu “concentrare energetica mare” (combustibili fosili sau nucleari). Puterea acestor centrale
este de regula superioara consumului local, implicând existenta unui sistem de transport si distributie a
energiei electrice. Ansamblul centralelor si al retelelor electrice de transport, exploatate si conduse
într-o conceptie unitară constituie un sistem electroenergetic.
 O conceptie distribuită, cu surse mici, amplasate lângă consumatori. Se bazează în general pe
utilizarea unor surse primare “usoare”, cu concentrare energetică redusă (solară, eoliană etc.).
Centrala este destinată strict pentru acoperirea consumului local, eliminându-se necesitatea de a
transporta energia electrică la distantă.

2. Surse de energie primară. Descrierea succintă a surselor primare de


energie (sinteză - o pagină).
Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este conditionată de existenta unor surse de
energie primară care să se caracterizeze prin: diversitate, accesibilitate, sigurantă, preturi stabile,
asigurarea cantitătilor dorite pe o perioadă de timp cât mai mare.
Sursele de energie primară sunt împărtite în două mari categorii:
 surse finite;
 surse regenerabile.

Sursele finite de energie primară se consideră a fi limitate atât în timp, cât si în spatiu.
Din punct de vedere al modului în care se definesc rezervele corespunzătoare surselor finite de
energie, se disting:
- rezerva certa
- rezerva certa recuperabila
- rezerva aditionala
- rezerva aditionala recuperabila

Sursele regenerabile se referă la acele categorii de surse primare de energie care sunt generate
în mod continuu de către sistemele naturale.
Ele se caracterizează prin:
- potential teoretic brut
- potential tehnic
- potential economic

Cărbunele este una din cele mai importante surse primare de energie (reserve 225 ani).
Din punct de vedere al calitătii, cărbunii pot fi împartiti în:
 cărbuni bituminosi (superiori): Includ huila si antracitul
 cărbuni bruni: cărbunele brun sub-bituminos si lignitul.
 turba: Reprezintă rezultatul unui proces de carbonificare incomplet.
Avantaje:
- Se găseste din abundentă
- Este răspândit pe o arie geografică mult mai largă decât petrolul sau gazul natural.
- Pretul este relativ stabil
Petrolul si gazele naturale lichide
Petrolul rămâne o energie primară deosebit de căutată datorită avantajelor importante pe care le
oferă atât din punct de vedere al valorii sale energetice cât si al proprietătilor sale fizicochimice. (reserve
pentru 40 de ani)
Dezavantaje: reserve reduse, accesul dificil al zacamintelor, pret

Gazul natural
Gazul natural este definit ca un amestec de hidrocarburi care este exploatat în stare gazoasă si a
cărui componentă principală este reprezentată de metan.
Dezavantaje: pret instabil, transportul de la sursa la comutator.

Uraniul
Uraniul reprezintă una din sursele primare cu concentrare energetică deosebit de ridicată.
Folosirea uraniului în aplicatii civile este strâns legată de dezvoltarea centralelor nuclearoelectrice
(CNE).

Energia hidraulică
Energia hidraulică reprezintă cea mai importantă sursă regenerabilă de energie, acoperind
aproximativ 18 % din cererea mondială de energie electrică.
Avantaje:
- Resurse larg raspandite pe glob
- Joacă un rol important în reducerea emisiei de gaze cu efect de seră.
- Centralele hidroelectrice (CHE) se caracterizează prin flexibilitate în exploatare.
Surse regenerabile de energie
Dintre beneficiile aduse de utilizarea acestor surse se pot aminti:
 Prezervarea rezervelor de combustibili fosili ale omenirii;
 Reducerea impactului asupra mediului înconjurător produs de sectorul energiei electrice, cu
accent asupra diminuării emisiei de gaze cu efect de seră.
3. Clasificarea centralelor electrice în functie de energia primară utilizată
4. Fluxuri externe de energie si masă într-o centrală electrică. Alegerea
amplasamentului.
Fluxurile externe fac legătura între centrală si mediul înconjurător.

- legatura stransa deci se amplaseaza langa sursa;

- prima nu are lagatura atat de rigida, putand fii transportata la distant; cea de a doua este rigida,
transportul caldurii la distanta implicand pierderi mari.

- pot fii: chimice gazoase-noxe; solide datorate arderii-cenusa si zgura; radioactive gazoase, lichide,
solide; Indeparteaza central de zonele locuite.

Este cazul centralelor ce au la bază un ciclu termodinamic. Reprezintă căldura evacuată de ciclu
la sursa rece. Evacuarea căldurii se face cu ajutorul unui agent de răcire: apă (în special) sau aer.

În concluzie, d.p.d.v. al amplasamentului centrala poate fi:


-la sursa de energie primară: la gura minei - recomandată îndeosebi centralelor pe cărbune inferior, pe
râu la CHE, în zone cu însoleiere bună la centrale electrice solare (CES) sau zone cu potential eolian bun
la centralele electrice eoliane.
-la consumator: tipic pentru centralele de termoficare, dar utilizat si pentru sursele electrice de sigurantă.
-la sursa de răcire: tipic pentru CNE unde nevoia de apă de răcire este mare si la CTE cu combustibil din
import transportat pe vapoare (gaz lichefiat, cărbune superior, păcură)
-combinat: leagă cel putin două dintre avantaje: a + b, b + c, a + c;
5. Componentele unei centrale conventionale cu abur (CCA): schemă
componente CCA; clădirea principală (descriere schemă, lantul transformărilor
energetice, fluxuri caracteristice).

O centrală conventională cu abur (CCA) reuneste un complex de instalatii prin care


evoluează diferite fluxuri de energie si masă.

Fluxul de combustibil. Este un flux de material a cărui mărime este dictată de puterea instalată
a centralei si de calitatea combustibilului. Cu cât combustibilul este de calitate mai proastă, cu atât cresc
cantitătile necesare functionării centralei. În acest caz, pentru a diminua cheltuielile necesare pentru
transportul combustibilului, se recomandă ca centrala să fie amplasată cât mai aproape de sursa de
energie primară (amplasare „la gura minei”).
Fluxul de aer de ardere. Aerul necesar arderii combustibilului este preluat din exteriorul sau din
interiorul clădirii unde este amplasat generatorul de abur, folosindu-se ventilatoare speciale.

Cladirea principala
Fluxuri caracteristice:
 Fluxul agentului energetic apă-abur. Agentul energetic evoluează în circuit închis,
având variatii mari de volum specific datorită modificării presiunii si temperaturii.
 Fluxul de apă de adaos. Apa de adaos este introdusă în circuitul termic pentru a
compensa pierderile apărute în timpul functionării.

6. Instalatii si gospodării de combustibil (sinteză - o pagină)


Functiuni generale
a) Asigurarea preluării combustibilului din sistemul de transport si a descărcării sale la centrală.
b) Vehicularea combustibililor în cadrul centralei.
c) Stocarea unei cantităŃi de combustibil pentru perioadele de întrerupere sau reducere a alimentării.
d) Prepararea combustibilului
e) Măsurarea cantitătii de combustibil si reglarea acestuia.
Principalul factor ce influentează conceptia instalatiei si gospodăriei de combustibil este tipul
combustibilului de bază, respectiv de rezervă, precum si numărul de tipuri de combustibil.
Instalatii si gospodării de combustibil gazos
Solutia uzuală de transport este pe conducte de medie sau înaltă presiune, lucru ce permite
vehicularea unor debite mari la distante mari. Dezavantajul transportului prin conducte este lipsa de
diversificare a furnizorului.
Gospodăria de combustibil gazos mai cuprinde: filtre pentru retinerea apei, regulatoare de
presiune, contoare pentru măsurarea consumului, armături, etc.

Gospodăria de combustibil lichid


Combustibilul lichid folosit în mod uzual în instalatiile energetice este păcura.
Este un combustibil pretentios: are vîscozitate mare, contine impurităti (cenusă), are un punct de
îngheŃ ridicat (10÷40ºC).
a) Mod de transport:
o prin pompare prin conducte încălzite direct din rafinării;
o pe cale ferată cu vagoane cisternă;
o pe apă cu ajutorul barjelor.
b) Descărcarea din vagoane cisternă necesită încălzirea păcurii până la o temperatură care să
permită curgerea
c) Depozitul de păcură va cuprinde un număr de cel puŃin două rezervoare. Se pot folosi
urmatoarele tipuri de rezervoare: ingropate, semiingropate, supraterane.
d) Se realizează o filtrare grosieră a păcurii pentru protecŃia pompelor si o filtrare fină ce
asigură protectia arzătoarelor
e) Transportul păcurii în centrală se face prin conducte încălzite cu abur (sistem teavă în teavă
sau sistem cu teavă de însotire)

Gospodăria de combustibil solid


a) Transportul cărbunelui la centrală se poate face: cale ferata nominala, benzi de transport
direct de la mina, pe apa.
b) Cântărirea vagoanelor se face din mers la intrarea si la iesirea din central.
c) Statia de dezghet poate fi: exterioara, interioara.
d) Descărcarea se face în statii lungi de (100÷200)m.
e) Concasarea. Prin concasare granulatia cărbunelui este adusă la valori de (0÷30)mm.
f) Depozitarea se face în stive (cel putin două) de cărbune concasat si tasat.
g) Transportul cărbunelui în interiorul centralei se face cu benzi.
h) Cântărirea este realizată cu ajutorul unor dispozitive situate pe banda de cărbune.
i) Pentru a proteja morile de cărbune este necesară o separare a obiectelor metalice.

7. Centralele conventionale cu abur (CCA): a) evacuarea poluantilor, b)


sistemul de răcire, c) instalatia de termoficare/cogenerare, d) statia electrică.
a) Evacuarea poluantilor
Fluxul de cenusă si zgură. Cenusa si zgura rezultă în urma arderii cărbunilor, cantitatea lor fiind
influenŃată de calitatea combustibililor si de nivelul de consum al acestora.
Fluxul de gaze de ardere. Gazele rezultate din procesul de ardere sunt evacuate în atmosferă
prin intermediul cosului de fum.

b) Sistemul de răcire
Fluxul de agent de răcire. Acest flux este caracteristic centralelor electrice bazate pe utilizarea
unui ciclu termodinamic.
In cadrul acestui flux mai există si răciri tehnologice.
Răcirea se poate realiza în circuit:
deschis - cu apă de rău, fluviu, mare, etc.
închis - cu ajutorul instalatiilor de răcire (ex.: turnuri de răcire);
mixt - când răcirea în circuit deschis nu este suficientă se folosesc si turnuri de răcire.
c) Instalatia de termoficare/cogenerare
Cogenerarea reprezintă producerea combinată si simultană de energie electrică si termică.
Fluxul de energie termică pentru consumatori externi. Acest flux realizează legătura dintre
centrala electrică si consumatorul final de energie termică. Apare în cazul centralelor electrice de
termoficare/cogenerare (CET).

d) Statia electrica
Fluxul de energie electrică evacuată din centrală. Acest flux realizează legătura dintre
centrala electrică si consumatorul final prin intermediul sistemului de transport si distributie a energiei
electrice.
Fluxul de energie electrică pentru servicii proprii. El reprezintă consumul de energie electrică
al instalatiilor proprii din centrală (ex.: motoare de antrenare a pompelor, ventilatoarelor, etc.).

8_Centrală conventionale cu abur (CCA): diagrama fluxurilor energetice


(diagrama Sankey), definitie puteri utilizate în diagramă, randamente în ITA (cate
o formulă)

Ptc ⇒ Putere termică dezvoltată prin arderea combustibilului;


DPGA ⇒ Pierderile generatorului de abur;
Pt 1 GA ⇒ Putere termică transmisă agentului de lucru la generatorul de abur;
DPcd ⇒ Pierderile sistemului de conducte (din centrală, inclusiv serviciile proprii termice);
Pt 1 ciclu ⇒ Putere termică intrată în ciclul termodinamic;
DPK ⇒ Pierderi la condensator (sursa rece a ciclului);
Pinternă ⇒ Putere internă dezvoltată de abur în turbină;
DPm ⇒ Pierderi mecanice;
Pmk ⇒ Putere mecanică la cuplă (a turbinei cu abur);
DPg ⇒ Pierderi la generatorul electric;
Pbg ⇒ Putere electrică brută (la bornele generatorului);
DPSPT ⇒ Putere (electrică) absorbită de serviciile proprii tehnologice;
Pel net JT ⇒ Putere electrică netă la joasă tensiune;
DPtrafo ⇒ Pierderi la transformatorul electric;
Pel net IT ⇒ Putere electrică netă la înaltă tensiune (la bornele centralei).

GA=Pt1GA/Ptc=1- PGA/Ptc generator cu abur


cd=Pt1ciclu/Pt1GA=1- Pcd/Pt1GA sistem conducte
t=Pinternă/Pt1cazan=1- PK/Pt1ciclu ciclu termic
m=Pmk/Pinternă=1- Pm/Pinternă masina mecanoenergetica
g=Pbg/Pmk=1- Pg/Pm generator electric
SP=Pel_net_JT/Pbg=1-PSP/Pbg consumuri tehnologice electrice
trafo=Pel_net_IT/Pel_net_JT=1-Ptrafo/Pel_net_JT transformatorul ridicator

 Instalatii de turbine cu gaze (ITG) în circuit deschis: schema de principiu,


mod de functionare.

Modul de functionare al unei ITG în circuit deschis poate fi descris astfel:


 Aerul este aspirat de compresor prin intermediul unui filtru FA. Acesta are rolul de a opri
eventualele impurităŃi mecanice care ar conduce la degradarea paletajului compresorului.
 După compresie, aerul pătrunde în camera de ardere unde se amestecă cu combustibilul.
Energia necesară compresiei este furnizată de turbina cu gaze (compresorul si turbina cu gaze
sunt dispuse pe aceeasi linie de arbori).
 Produsele de ardere ies din CA si se destind în turbina cu gaze producând lucru mecanic. O
parte din lucrul mecanic produs este utilizat pentru antrenarea compresorului, iar cealaltă parte
este transmisă către generatorul electric.
 Gazele de ardere sunt esapate în atmosferă prin intermediul unui amortizor de zgomot care are
rolul de a reduce poluarea fonică.

10) Conceptia de ansamblu a ITG – descriere.

În raport cu o unitate energetică care are la bază un ciclu conventional cu abur, una din principalele
caracteristici ale instalatiilor de turbină cu gaze este structura compactă.
Se pot face următoarele observatii generale:
 Sursa caldă a ITG, camera de ardere, are dimensiuni mult mai reduse decât cele ale unui
generator de abur, care îndeplineste aceeasi functie în cadrul centralelor termoelectrice
conventionale.
 Compresorul de aer, camera de ardere, respectiv turbine cu gaze - sunt amplasate una lângă
alta. Se elimină astfel necesitatea unor canale lungi de legătură între aceste componente.
 Utilizarea ca sursă rece a aerului atmosferic elimină de asemenea condensatorul si celelalte
circuite voluminoase de apă de răcire întâlnite uzual la turbinele cu abur.

Caracteristicile prezentate mai sus generează timpi de constructie-montaj foarte redusi în comparatie
cu alte filiere energetice.
Avantajele oferite de cogenerare au condus la dezvoltarea unor ITG de mică si medie putere, foarte
potrivite pentru solutii descentralizate de alimentare cu energie electrică si termică a unui consumator.

11) Definitii: ITG în circuit deschis, ITG în circuit închis. Conceptia de


ansamblu a ITG - descriere.
ITG în circuit deschis
Agentul de lucru se amestecă cu produsele de ardere la sursa caldă si apoi se destind împreună în
turbină, pentru a fi ulterior esapate în atmosferă. Din punct de vedere termodinamic nu se poate vorbi în
acest caz despre un ciclu propriu-zis. Închiderea acestuia se realizează prin intermediul atmosferei, care
reprezintă în acelasi timp si sursa rece a ciclului. În mod exclusiv, la ITG în circuit deschis se utilizează ca
agent termic aerul.
ITG în circuit închis
Atât sursa caldă, cât si sursa rece a ciclului se caracterizează prin prezenta unor suprafete de schimb
de căldură. Agentul termic nu intră în contact direct nici cu produsele de ardere, nici cu fluidul de răcire.
Masa de agent termic se conservă în interiorul ciclului, deci se pot utiliza în acest scop gaze mai scumpe,
dar cu proprietăti termodinamice mai bune decât ale aerului: CO2, He.
Conceptia de ansamblu a ITG
În raport cu o unitate energetică care are la bază un ciclu conventional cu abur, una din principalele
caracteristici ale instalatiilor de turbină cu gaze este structura compactă.
Se pot face următoarele observatii generale:
 Sursa caldă a ITG, camera de ardere, are dimensiuni mult mai reduse decât cele ale unui
generator de abur, care îndeplineste aceeasi funcŃie în cadrul centralelor termoelectrice
conventionale.
 Cele trei piese principale ale ITG - compresorul de aer, camera de ardere, respectiv turbine cu
gaze - sunt amplasate una lângă alta. Se elimină astfel necesitatea unor canale lungi de legătură
între aceste componente.
 Utilizarea ca sursă rece a aerului atmosferic elimină de asemenea condensatorul si celelalte
circuite voluminoase de apă de răcire întâlnite uzual la turbinele cu abur.

Caracteristicile prezentate mai sus generează timpi de constructie-montaj foarte redusi în comparatie
cu alte filiere energetice.
Avantajele oferite de cogenerare au condus la dezvoltarea unor ITG de mică si medie putere, foarte
potrivite pentru soluŃii descentralizate de alimentare cu energie electrică si termică a unui consumator.

12) CTE cu instalatie de turbine cu gaze (ITG) simplă: diagrama fluxurilor


energetice (diagram Sankey), definitie puteri utilizate în diagramă, randamente în
ITG (cate o formulă).

Ptc ⇒ Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului


DPCA⇒ Pierderile în camera de ardere;
Pt1 ⇒ Puterea termică prelevată de la sursa caldă de fluid de lucru al ITG;
Pt2 (DPga sau DPcos) ⇒ Puterea termica evacuata din ciclul termodinamic aferent ITG
Pinternă ⇒ Puterea internă (lucru mecanic) produsă de ciclul termodinamic aferent ITG
DPm ⇒ Pierderi mecanice;
Pm ⇒ Puterea mecanica
DPg ⇒ Pierderile generatorului electric;
Pbg ⇒ Puterea electrica produsa la bornele generatorului electric al ITG

Randamente:
Randamentul camerei de ardere: hCA = Pt1/Ptc = 1-DPCA/Ptc
Randamentul termic: ht = Pinternă/Pt1 = 1-DPga/Pt1
Randamentul mecanic: hm = Pm/Pinternă = 1-DPm/Pinternă
Randamentul generatorului: hg = Pbg/Pm = 1-DPg/Pm

13) CTE cu instalatie de turbine cu gaze (ITG) cu cogenerare. Schema de


principiu, diagram fluxurilor energetice (Sankey), definitii pentru: rec, randament
global si indice de cogenerare.

rec = Prec/Pt2
rec 

 gl brut = Putil cogen./ Ptc = (Pbg +Pt rec)/Ptc = 1-(PCA+Pcos+Pm+Pg)/Ptc
gl brut = CA·[t·m·g+(1-t) ·rec]

ycogen. = Pbg/Pt rec = t·m·g/[(1-t) ·rec]


ycogen. = t·m·g/[(1-t) ·rec]
14) Ciclul combinat gaze – abur fără postcombustie (STAG): descriere
d.p.d.v. termodinamic, schema de principiu, functionare.
 Ciclul combinat gaze-abur fără postcombustie este varianta în care are loc o suprapunere
perfectă între ciclul de gaze si cel cu abur. Combustibilul este injectat doar în ciclul cu gaze. Sursa rece a
ciclului cu gaze reprezintă sursa caldă pentru cel cu abur. Este cazul tipic al unei cascade termodinamice
în care ciclul inferior din punct de vedere al potentialului termic (ciclul cu abur) este strict dependent de
cel superior (ciclul cu gaze). Combustibilul folosit trebuie să fie "curat" din motive de protectie a turbinei
cu gaze. Reprezintă filiera cea mai răspândită în cadrul ciclurilor combinate gaze-abur.

Functionare:
Gazele de ardere evacuate din ITG sunt introduse în generatorul de abur recuperator (GR) unde
cedează căldură către agentul apă-abur. Aburul astfel produs evoluează în ciclul termodinamic inferior,
dezvoltând lucru mecanic în turbina cu abur. Instalatia de turbină cu abur (ITA) este total subordonată
fată de ITG, neputând functiona singură. În schimb, ITG poate să lucreze independent. În acest caz
gazele de ardere vor fi evacuate în atmosferă prin intermediul unui cos, ocolind generatorul de abur.

15) CTE cu ciclu combinat gaze-abur STAG: diagrama fluxurilor energetice


(diagrama Sankey), definiŃie puteri utilizate în diagramă, randamente (cate o
formulă).

 
Ptc Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului [kW];
PCAPierderile în camera de ardere;
Pt1 G / A Puterea termică prelevată de la sursa caldă de fluid de lucru al ITG / ITA;
Pt2 G / A Puterea termică evacuată din ciclul termodinamic aferent ITG / ITA
Pcos Pierderile de caldura în gazele de ardere evacuate la cos (pierderi la cos);
Pinternă G / A Puterea interna produs de ciclul termodinamic aferent ITG / ITA
Pm G / A Pierderile mecanice ale TG, respectiv ale TA;
Pm G / A Puterea mecanica (transmis la cupla ITG / ITA ctre generator);
Pg G / A Pierderile generatorului electric aferent TG / TA;
Pbg G / A Puterea electrica produsa la bornele generatorului electric al ITG / ITA

Randamente:
Randamentul camerei de ardere: CA = Pt1 G/Ptc
Randamentul termic al ITG / ITA: t G/A = Pinternă G/A/Pt1 G/A
Coeficientul de recuperare a căldurii g.a. în G.A.: rec = Prec/Pt2 G
Randamentul mecanic al ITG / ITA: m G/A = Pm G/A /Pinternă G/A
Randamentul generatorului: g G/A = Pbg G/A /Pm G/A
16) Motoare cu piston (MP): tipuri de MP, criterii de clasificare si
caracteristici functionale.

Tipuri de MP:
Motoare cu aprindere prin scânteie (MAS sau motoare Otto). MAS aspiră un amestec format
din aer si combustibil (vapori, micropicături de combustibil lichid sau un gaz combustibil).
Motoare cu aprindere prin compresie (MAC sau motoare Diesel). M.D. aspiră aer fără
combustibil.
Motoare Diesel-Gaz (sau dual fuel). Acestea aspiră un amestec de aer si gaz combustibil.

Criterii de clasificare
După numărul de rotatii pe ciclu „a”:
În 2 timpi ⇒ efectuează la fiecare rotaŃie a arborelui motor un ciclu (a = 1rot/ciclu). La MP în 2 timpi
aspiraŃia aerului si evacuarea gazelor de ardere se suprapun pe intervale de timp.
În 4 timpi ⇒ efectuează un ciclu la două rotaŃii (a = 2rot/ciclu). La acestea aspiraŃia aerului si
evacuarea g.a. se realizează în intervale de timp distincte prin supape de admisie SA si de evacuare SE,
care asigură legătura intermitentă dintre spaŃiul de lucru din cilindru si galeriile de admisie a aerului,
respectiv de evacuare a gazelor de ardere.

17) CTE cu Motoare cu Piston (MP): diagrama fluxurilor energetice


(diagrama Sankey), definitie puteri utilizate în diagramă, randamente (cate o
formulă).
Pmk Puterea mecanică la cuplă
Ptc Ptermică dezvoltată prin arderea comb.
Par Pierderi în apa de răcire
Pardere Pierderi la ardere
Pga Pierderi în gazele de ardere
Pindicată Puterea indicată
Pg Pierderile generatorului electric
Pm Pierderi mecanice
Pbg Pelectrică la bornele generatorului

Randamente:
Randamentul indicat: indicat = Pindicată/Ptc
Randamentul mecanic: m = Pmk/Pindicată= 1-Pm/ Pindicată
Randamentul efectiv la cuplă: ef k = Pmk/Ptc = 1- (Pr+c+n+Pga +Par)/Ptc
Randamentul electric brut: brut = Pbg/Pt_c = indicat·mec·gen

18) CTE cu Motoare cu Piston (MP) cu recuperare externă de căldură.


Adaptarea la cogenerare a MP: schemă, diagrama fluxurilor energetice (diagrama
Sankey), definitie puteri din diagramă.

Pt rec apă răcire Putere termică recuperată din căldura evacuată cu apa de răcire
Pt rec ga Putere termică recuperată din căldura gazelor de ardere
Pcos Pierderi cu gazele de ardere evacuate la cos, după cazanul recuperator
Pt rec total Putere termică recuperată totală: Pt rec total = Pt rec ga + Pt rec apă răcire
Putilă Puterea utilă: P utilă = P bg + Pt rec total
19) Scheme de amenajare a Centralelelor HidroElectrice (CHE). Schemele
centralelor pe firul apei: caracteristici, variante de amplasare.

Caracteristici
- se folosesc în special pe cursuri de apă cu debite mari (amenajări fluviale) (de
exemplu CHE Portile de Fier);
- înăltimea de cădere a apei este dată exclusiv de ridicarea de nivel obŃinută prin baraj.

Din această cauză:


- se beneficiază de căderi mici sau mijlocii, în schimb, în general, de debite mari;
- în exploatare aceste CHE sunt supuse unor variaŃii mari de putere disponibilă în
funcŃie de nivelul apei din amonte de baraj;
- posibilităŃile de acumulare sunt reduse.

Variante de amplasare:
- în varianta A, CHE se găseste instalată chiar în corpul barajului (centrală baraj);
- în varianta B, CHE se află la piciorul barajului, cu o sală de masini închisă sau cu
generatoare în aer liber, plasate în axul barajului (Fig. 9.2. si 9.3.);
- în varianta C, CHE se află în una din extremităŃile barajului sau divizată în două C1 si C2, jumătate la
fiecare capăt. (CHE construite de două Ńări riverane ale aceluiasi râu; de exemplu amenajarea Dunării
de la Portile de Fier).

20) Scheme de amenajare a Centralelelor HidroElectrice (CHE). Schemele


CHE în derivatie: tipuri, caracteristici, schite, elemente componente.

CHE instalate în derivatie pot fi:


- cu nivel liber (canal hidroenergetic):
- sub presiune (galerie/tunel hidrotehnic)

Caracteristici:
- se folosesc în special pe cursuri de apă cu debite mari (amenajări fluviale) (de
exemplu CHE Portile de Fier);
- înăltimea de cădere a apei este dată exclusiv de ridicarea de nivel obŃinută prin baraj.
Din această cauză:
- se beneficiază de căderi mici sau mijlocii, în schimb, în general, de debite mari;
- în exploatare aceste CHE sunt supuse unor variaŃii mari de putere disponibilă în
funcŃie de nivelul apei din amonte de baraj;
- posibilitătile de acumulare sunt reduse.
21) Amenajări hidroelectrice cu acumulare prin pompare (AHEAP): definitii,
utilitate, functionare.

Amenajările hidroenergetice cu acumulare prin pompare (AHEAP) valorifică potentialul natural al


râului si creează un potential artificial prin pomparea apei înapoi în lac.
AHEAP sunt destinate îmbunătăŃirii funcŃionării sistemelor energetice. Sunt utilizate pentru
reglajul frecvenŃă – putere din cadrul graficului de sarcină, fiind obligatorii în momentul în care în sistem
există un producător mare care nu are flexibilitate pornire-oprire
AHEAP au un rol foarte important în cadrul sistemelor electroenergetice, si anume stocarea
(acumularea) energiei.
AHEAP functionează, în general, ca un producător de energie în perioadele de consum de pe
curba de sarcină si ca un consumator în perioadele de gol de sarcină, echilibrând balanta puterii
produse/consumate, astfel încât marii producători (centralele nuclearoelectrice si termoelectrice –
centrale cu pornire/oprire care necesită timp îndelungat) să nu fie nevoiti să oprească centralele în aceste
perioade de gol.
Acestea pot fi: în circuit închis sau în circuit deschis, care la rândul lor pot fi: cu pompare pură
sau cu pompare mixtă.

22) Elementele care compun o amenajare hidroenergetică.

Elemente care intră în componenta unei amenajări hidroenergetice sunt:


_ barajul, care să permită acumularea si/sau derivarea apei către centrala hidroelectrică; trebuie să fie
echipat astfel încât să permită golirea lacului de acumulare si evacuarea apelor mari;
_ aducŃiunea, care are ca rol conducerea apei la distante mari (chiar zeci de km) până în zona unde se
poate realiza centrala hidroelectrică astfel încât să se beneficieze de o cădere cât mai importantă; poate
fi sub presiune (galerie sau conductă) sau cu suprafată liberă (galerie sau canal);
_ nodul de presiune, care cuprinde castelul de echilibru pentru aductiune sub presiune sau camera de
încărcare pentru aductiune cu suprafaŃă liberă, care are ca roluri principale:
_ să mentină conducta fortată plină si să nu permită pătrunderea de aer către turbine;
_ la pornirea centralei să furnizeze apa necesară turbinelor până când se pune în miscare apa de pe
aductiune a cărei inerŃie este foarte mare (aducŃiunile fiind în general lungi);
_ la oprirea centralei să atenueze socul hidraulic (lovitura de berbec) provocată de închiderea bruscă a
vanei de admisie a apei la turbină prin transformarea undei de suprapresiune care se propagă spre
amonte pe conducta forŃată în oscilatii în masă;
_ casa vanelor, permite separarea aductiunii de conducta fortată;
_ conducta sau galeria fortată, face legătura între aductiune si centrala hidroelectrică, creează mare parte
din căderea amenajării;
_ vanele, imediat amonte de turbine, controlează accesul apei la acestea;
_ centrala hidroelectrică (CHE), subterană sau supraterană, este clădirea care adăposteste
echipamentele mecanice si electrice ale amenajării;
_ turbina si elementele sale auxiliare, amplasată subteran transformă energia hidraulică a apei în energie
mecanică de rotaŃie la axul la care este solidar si rotorul generatorului;
_ generatorul cu elementele sale auxiliare, este format dintr-un stator (fix) si un rotor (mobil) învârtit de
turbină; produce putere si energie electrică. Această putere este colectată prin intermediul unor bare care
transportă energia către statia de transformare si apoi, către liniile de transport;
_ galeria sau canalul de fugă, după cum centrala hidroelectrică este subterană sau supraterană, au rol de
a conduce apa turbinată până la restituirea în albia sa naturală.
23) Centrale NuclearoElectrice (CNE): reactia de fisiune provocată;
observatii; rolul moderatorului.

Reactia de fisiune provocată, prin absorbtie de neutroni.

Observatii:
¨ în urma unei fisiuni rezultă o cantitate de energie de aproximativ 200 MeV sau 32×10-12 J (fată
de 4 eV eliberati la combustia unui atom de C12); neutronii care apar la fisiune fac posibilă mentinerea
reactiei în lant.
¨ existenŃa fisiunii spontane creează sursa de neutroni pentru fisiunile provocate;
¨ numărul mare de neutroni produsi la o fisiune raportat la un neutron necesar pentru a provoca o nouă
fisiune permite ca această reactie să se automenŃină;
¨ neutronii produsi la fisiune au viteze si energii mari (de ordinul MeV);
¨ numai o parte din neutronii produsi la fisiune ajung sa fie absorbiti într-un nucleu fisionabil;
¨ probabilitatea de absorbtie a unui neutron într-un nucleu depinde de structura nucleului si de energia
neutronului, aceasta probabilitate creste la scaderea vitezei neutronului si este maxima la energii de
ordinul eV – neutroni “lenti” sau “termici”.

Moderatorul (din componenta reactoarelor nucleare de fisiune) realizează încetinirea neutronilor,


prin socuri elastice si/sau inelastice.

24) Centrale NuclearoElectrice (CNE): factorul de multiplicare a neutronilor


în Reactorul Nuclear, controlul reactiilor nucleare, enumerare componente RN,
principalele caracteristici ale RN.

Fmultiplicare = Nneutroni într-o generatie / Nneutroni în generatia precedent

_ fmultiplicare > 1 caracterizează tendinta de autoamplificare a reacŃiei. Într-un RN energetic putem avea
fmultiplicare > 1 numai pe perioade scurte de timp, la pornire sau la încărcare (cresterea puterii termice
dezvoltate). Dacă se mentine fmultiplicare > 1 pe un interval mai mare de timp reactorul se
supraîncălzeste si se poate distruge.
_ fmultiplicare = 1 caracterizează reactiile staŃionare la putere constantă a RN.
_ fmultiplicare < 1 caracterizează tendinta de stingere a reactiei. Într-un RN energetic putem avea
fmultiplicare < 1 numai pe perioade scurte de timp, la descărcare (scăderea puterii termice dezvoltate).
Dacă se mentine fmultiplicare<1 pe un interval mai mare de timp reactorul se opreste.

Controlul reactiilor nucleare de fisiune se realizează prin reglajul fluxului de neutroni, folosind
substante ce au probabilitate mare captură (fără fisiune) a neutronilor, care absorb neutronii în exces –
substante absorbante de neutroni. Pentru a face posibilă functionarea reactoarelor nucleare acestea
trebuie:
• să aibă, în absenta substantelor absorbante, fmultiplicare > 1, respectiv un “exces de reactivitate”;
• să îsi poată regla captura de neutroni în exces prin introducerea si extractia din zona activă a
substantelor absorbante de neutroni.
Componente:
- Combustibilul nuclear contine nucleele fisionabile
- Agentul de răcire evacuează căldura dezvoltată prin reactia de fisiune
- Moderatorul realizează încetinirea neutronilor, prin socuri elastice si/sau inelastice
- Substantele absorbante de neutron
- Materialele de teacă si de structură

Caracteristici:

_ RN cu moderator, sau „cu neutroni termici”. Acestea pot funcŃiona cu combustibil usor îmbogătit sau
chiar cu Unatural
_ RN fără moderator sunt „cu neutroni rapizi”. Deoarece probabilitatea de fisiune la neutron rapizi este
mică, cresterea probabilitătii de fisiune în RN se realizează prin folosirea unui combustibil puternic
îmbogătit în nuclee fisionabile

25) Componentele Reactoarelor Nucleare energetice (sinteză - o pagină).


Elementele de combustibil nuclear sunt formate din: combustibilul propriuzis (ce contine
nucleele fisionabile) si “teaca” etansă, care are rol de separare fată de agentul de răcire. După tipul de
izotop fisionabil si gradul de îmbogătire combustibilul poate fi pe bază de:
_ Uraniu natural
_ Uraniu usor îmbogătit
_ Uraniu puternic îmbogătit
_ materiale fisionabile artificiale, provenite din nuclee “fertile”.

După modul de încărcare cu combustibil, R.N. pot lucra:


- In campanile
- Cu incarcare din mers

Agentul de răcire este un fluid (lichid sau gaz) căruia i se cer următoarele calităti:
_ radioactivitate indusă mică;
_ să aibă o probabilitate de absorbtie a neutronilor mică – nu vrem să absoarbă neutroni;
_ dacă este posibil să aibă proprietăti de moderator;
_ căldură specifică mare;
_ căldură latentă de vaporizare mare (dacă reactorul lucrează cu schimbare de fază);
_ densitate mare (pentru a reduce debitul volumic necesar);
_ conductivitate termică bună si vâscozitate redusă;
_ stabilitate chimică la condiŃiile de lucru;
_ să nu reactioneze cu (si să nu dizolve) materialele de teacă si structură;
_ să fie ieftin, netoxic, nepoluant, usor de transportat, manipulat, etc.

Moderatorul este o substantă ce trebuie să aibă următoarele calităti:


_ radioactivitate indusă mică;
_ probabilitate de absorbtie mica;
_ să încetinească cât mai bine neutronii, prin socuri elastice si inelastice;
_ masă atomică mică (pentru a maximiza fenomenul de încetinire prin ciocnire);
_ dacă este posibil să poată fi folosit ca agent de răcire;
_ stabilitate chimică la conditiile de lucru;
_ să nu reactioneze cu materialele cu care vine în contact;
_ să fie ieftin, netoxic, nepoluant, usor de transportat, manipulat, etc.
Substantele absorbante de neutroni trebuie să aibă probabilitate de absorbtie a neutronilor
mare si să poată fi introduse în/extrase din zona activă pentru:
_ controlul reactiei nucleare în situatii accidentale;
_ reglajul puterii reactorului la functionare normală.

Materialele de teacă si structură sunt substante solide ce trebuie să aibă următoarele calităti:
_ radioactivitate indusă mică;
_ probabilitatea de absorbtie a neutronilor mică;
_ rezistentă mecanică bună;
_ stabilitate chimică la conditiile de lucru;
_ să nu reactioneze cu materialele cu care vine în contact;
_ să fie ieftin, usor de prelucrat, etc.

26) CNE cu unul si două circuite: scheme termice; elemente componente


de bază; functionare.
CNE cu un circuit este BWR la care aburul saturat produs în reactor se foloseste ca agent motor
în turbină. Schema este mai ieftină decât CNE cu două sau trei circuite, dar extinde zona cu pericol de
contaminare radioactivă asupra părŃii convenŃionale.
CNE de tip PWR si PHWR sunt cu două circuite. Transferul de căldură între partea nuclear si
cea clasică se realizează în “generatorul de abur”, fără contaminarea aburului care lucrează în partea
conventională. Investitia creste usor, dar pericolul de contaminare radioactivă scade.

Elemente:
1- RN; 2 – turbina cu abur; 3 – generator electric; 4 - condensator abur; 5 – pompă condensat;
6 - preîncălzitoare regenerative apă alimentare; 8 – generator de abur; 9 - pompă (suflantă) circuit primar;
10 - pompă circulatie circuit secundar; 11- schimbător căldură intermediar; 12 - protectie biologic

27) Centrale NuclearoElectrice (CNE). Reactorul nuclear PWR


PWR-urile sunt reactoare ce folosesc ca agent de răcire si moderator apa usoară la presiune
înaltă. Agentul primar este menŃinut la presiune ridicată pentru a prevenii fierberea în film, de aici
provenind si denumirea de PWR. Reactoarele de tip PWR sunt cele mai răspândite în lume fiind utilizate
atât pentru producerea de energie electric cât si pentru propulsie navală.
Într-un reactor PWR are loc o reactie de fisiune în lant întreŃinută de combustibilul nuclear,
producându-se căldură ce este preluată de apa din buclele de răcire. Apa la temperatură ridicată este
pompată prin generatoarele de abur, în care agentul primar cedează căldură fluidului secundar.
Transferul de căldură are loc fără amestecul celor două fluide. Acest lucru este necesar deoarece fluidul
primar este radioactiv. Aburul format în generator este trimis la turbină, energia mecanică astfel obŃinută
fiind folosită pentru actionarea unui generator electric. La iesirea din turbină agentul secundar este răcit si
condensat într-un condensator pentru a fi recirculat, prin preîncălzitoarele regenerative, la generatorii de
abur. Rolul condensatorului este de a transforma aburul în lichid pentru a putea fi pompat din nou în
generatorul de abur la presiune ridicată. Într-un PWR, există două circuite separate (primar si secundar),
care contin apă usoară. Într-un reactor cu apă în fierbere, spre deosebire de PWR, există un singur circuit
de răcire.
Functionarea în campanii reduce factorul de utilizare extensivă a capacitătii instalate, dar permite
ca la oprirea programată pentru reîncărcarea RN să se realizeze lucrări de mentenantă preventivă si
predictivă, evitând opririle neprogramate.
28) Centrale NuclearoElectrice (CNE). Reactorul nuclear PHWR (filiera
CANDU).
Reactorul nuclear PHWR este realizat într-un vas cilindric cu ax orizontal, denumit
„CALANDRIA”.
Calandria este principala componentă structurală; contine canalele de combustibil si moderatorul
astfel încât sa aibă loc o reactie de fisiune controlată pentru a produce căldura.
D2O cere volume mari de moderare, dar permite folosirea Unatural drept combustibil nuclear.
Apa grea sub presiune folosită ca agent de răcire circulă prin interiorul unor tuburi de fortă orizontale în
care se află si elementele de combustibil nuclear, acestea din urmă fiind sub forma unor mănunchiuri de
teci si având fiecare o lungime mult mai mică decât cea a zonei active. Apa grea de moderare este
diferită de agentul de răcire si este menŃinută la presiune si temperatură coborâtă în CALANDRIA.
Rezerva mică de reactivitate cere schimbarea combustibilului din mers.
Căldura generată în combustibil de către reactia de fisiune este preluata de agentul de răcire,
apa grea sub presiune, care curge împrejurul si printre fasciculele de combustibil. La ambele capete,
fiecare tub de presiune este conecta printr-o conductă de alimentare la un anumit collector al sistemului
principal de transport al căldurii.
Circuitul primar al CNE este circuitul agentului de răcire al reactorului.
Functiile sistemului primar de transport a căldurii sunt:
− să răcească combustibilul în timpul functionării si după oprirea reactorului;
− să transporte căldura de la reactor la generatoarele de abur.

29) Energia solară: generalităti, fotocelulele.

Generalitati
Avantajele energiei solare:
_ este inepuizabilă;
_ este mult mai uniform distribuită în zonele locuite ale planetei; decât alte surse de energie;
_ este gratuită;
_ consecintele ecologice ale utilizării sunt minime.

Dezavantaje:
_ densitatea redusă de putere;
_ variatie zilnică si anuală datorate miscărilor planetei;
_ influentă puternică a nebulozitătii si poluării.

Principalele moduri de utilizare a energiei solare: conversia termică si conversia directă în


energie electrică.

Fotocelulele
Fotocelule sunt de fapt diode semiconductoare. Un grup de fotocelule asamblate într-o carcasă
unică formează un modul, mai multe module grupate pe un suport plan formează un panou, iar mai multe
panouri interconectate formează un camp.
Puterea debitată de fotocelulă are expresia: P = UI(modul) [W] unde: U – tensiunea; I –
intensitatea curentului.
Randamentul fotocelulei: este raportul dintre puterea electrică furnizată si puterea radiatiei solare
incidentă pe celulă.
30) Conversia termică a energiei solare. Captatoare fără concentrarea
radiatiei solare (captator plan)
Prin modul de constructie si de comportare în functionare, aceste captatoare prezintă o serie de
avantaje:
- utilizează atât radiatia solară directă cât si radiatia difuză a cerului;
- nu necesită orientare foarte precisă după soare;
- constructie relativ simplă, folosind materiale usor accesibile;
- cheltuieli de investitie si de exploatare reduse;
- domeniu larg de utilizare datorită numărului mare de consumatori de energie termică la temperatură
scăzută;
- randament foarte bun în comparatie cu conversia fotoelectrică.
Functionarea acestui captator se bazează pe fenomenele de absorbtie a radiatiei solare de către
corpurile materiale ca si pe asa numitul „efect de seră". Dacă absorbtia radiatiei solare este o proprietate
generală a materiei, efectul de seră apare datorită corpurilor transparente cu comportare selectivă la
traversarea de către radiatii cu lungime de undă diferite. Astfel, energia solară radiantă traversează cu
atenuare redusă straturile transparente de la partea superioară a captatorului, în timp ce pentru radiatia
infrarosie emisă de placa absorbantă, având lungime de undă mult mai mare, corespunzătoare
temperaturii plăcii, aceste straturi transparente sunt foarte opace.

31) Centrale electrice solare. Centrala solară cu câmp de captatoare:


descriere, schemă.
Conversia energiei solare în energie termică, are loc în captatoarele cu concentrare (de obicei
cilindro-parabolice) care ocupă o suprafată de teren adecvat, iar agentul termic primar este folosit pentru
vaporizarea apei într-un generator de abur. În circuitul secundar sunt incluse componentele unui ciclu
termodinamic clasic: turbină + generator electric, condensator, pompe, etc.
Dacă se utilizează captatoare cu focalizare, temperatura agentului termic primar fiind ridicată,
acesta trebuie să aibă punct ridicat de vaporizare (ulei mineral), iar în circuitul secundar se poate obtine
abur saturat.
Puterea instalată a centralelor cu câmp de captatoare concentrator poate atinge si nivelul de
1000 kW. Peste această valoare, numărul de captatoare si suprafata de teren ocupată devin prea mari
astfel că lungimea conductelor prin care circulă agentul termic primar creste mult ca si mărimea
pierderilor de căldură pe aceste trasee.

32) Centrale electrice solare. Centrala solară cu câmp de heliostate:


descriere, schemă.
Pentru puteri instalate mari (>1MW), se recurge la un sistem de concentrare format din
numeroase oglinzi, care trimit energia reflectată pe acelasi receptor realizând astfel un factor de
concentrare foarte mare. În circuitul primar al energiei se pot produce numai pierderi optice la suprafata
oglinzilor. În circuitul secundar, în care foloseste apă / abur ca agent termic, parametrii termodinamici pot
atinge ordinul de mărime obisnuit pentru centralele electrice conventionale. Există realizări de centrale
pilot industrial de acest fel cu puteri de până la 10 MW.
33) Energia eoliană: parametrii principali, puterea captatorului eolian.
Parametrii principali
Energia eoliană este o formă transformată a energiei solare, transmisă atmosferei prin încălzirea
aerului de la suprafata pământului. Captarea energiei eoliene folosind numai instalatii montate pe sol,
este limitată la un strat de aer a cărui grosime depinde de dimensiunile posibile ale captatoarelor.
În vederea captării energiei eoliene este necesară cunoasterea unor parametri ai curentilor de
aer, care au influentă directă asupra constructiei si functionării instalaŃiilor de conversie. Principalii
parametri avuti în vedere sunt viteza vântului, directia vântului, durata anuală a vântului în functie de
viteză.
Viteza vântului prezintă fluctuatii destul de ample si adeseori rapide, ceea ce influentează direct
puterea dezvoltată de instalatia de conversie.
Directia vântului are importantă mai ales pentru stabilirea modului de asezare a captatoarelor
eoliene în ansambluri de dimensiuni mari.
Frecventa miscării aerului se poate exprima prin numărul de ore pe durata unui an în care viteza
vântului depăseste o anumită valoare.

Puterea captatorului eolian


Puterea nominală a captatorului eolian este puterea mecanică dezvoltată la axul rotorului, care
nu poate depăsi puterea generatorului electric.
Pentru viteze ale vântului cuprinse între vmin si vn, puterea dezvoltată creste neliniar, pentru
viteze ale vântului cuprinse între vn si vmax, puterea dezvoltată este limitată la valoarea nominal.
Pentru viteze mai mari decât vmax functionarea trebuie oprită, fiind depăsite posibilităŃile de
limitare a puterii preluate. În această situatie, trebuie luate măsuri de protectie a rotorului împotriva
distrugerii.

34) Energia eoliană: amplasarea captatoarelor eoliene.


Prima conditie care trebuie îndeplinită pentru amplasarea captatoarelor eoliene este
disponibilitatea resursei eoliene atât ca durată anuală cât si ca parametri. Altă conditie este
accesibilitatea terenului necesar instalării numărului proiectat de captatoare, luând în considerare
distanŃele care trebuie păstrate între acestea.
Pentru a instala în parcurile eoliene puteri comparabile cu acelea ale centralelor electrice
conventionale, este necesară participarea a zeci si sute de rotoare amplasate cât mai compact. Pentru ca
toate captatoarele să lucreze în conditii identice, acestea trebuie separate prin distante suficiente pentru
ca viteza vântului, care se micsorează la trecerea prin captator, să se poată restabili.
Modul de amplasare a captatoarelor în parcuri eoliene depinde de modul de variatie directiei
vântului de-a lungul anului. Dacă există o directie dominantă anuală a vântului asezarea poate fi mai
compactă decât în cazul vânturilor cu direcŃie sezonieră.
Un alt aspect în legătură cu amplasarea captatoarelor eoliene îl reprezintă influenta accidentelor
de pe sol, a prezentei vegetatiei si a clădirilor asupra vitezei vântului. Trebuie evitată amplasarea în
zonele si la înăltimile la care viteza vântului prezintă reduceri sau chiar inversare de sens. Se recomandă
ca înăltimea de instalare să fie mai mare de cel putin 3 ori decât înăltimea obstacolului, iar distanta
minimă fata de obstacol să fie cca. 20 ori înăltimea acestuia.
35) Energia geotermală: a) conditii necesare pentru a extrage căldura din
scoarta terestră, b) schema simplificată de extractie a căldurii dintr-un sistem
geotermal hidrotermal.
Pentru a extrage căldura din scoarta terestră trebuie să existe, cel putin, următoarele elemente:
- un rezervor permeabil sau care să contină roci fracturate;
- un fluid (apa) în rezervor;
- canal(e) între suprafata pământului si rezervor;
- strat impermeabil situat deasupra rezervorului (si sub acesta).

36) Energia geotermală: a) conditii necesare pentru a extrage căldura din


scoarta terestră, b) extragerea căldurii din rocile uscate fierbinti (descriere
procedeu, schema simplificată).
a) Pentru a extrage căldura din scoarta terestră trebuie să existe, cel putin, următoarele
elemente:
- un rezervor permeabil sau care să contină roci fracturate;
- un fluid (apa) în rezervor;
- canal(e) între suprafata pământului si rezervor;
- strat impermeabil situat deasupra rezervorului (si sub acesta).

b) La noile metode de extragere a caldurii din rocile uscate fierbinti se aplica procedeul de
realizare artificial a rezervorului si a permeabilitatii. Acesta constă în injectia de apă sub presiune pentru a
fractura rocile. Pentru ca acest procedeu să fie cât mai eficient, atât din punct de vedere tehnic, cât si
economic, se încearcă găsirea unor fracturi naturale în roci si stimularea hidraulică a acestora. Astfel, prin
mărirea fracturilor existente si crearea altora, se asigură traseele de circulatie a apei între locul de injectie
si cel de extractie al apei din rezervor. Pentru acest procedeu, avem nevoie în zonă de o cantitate foarte
mare de apă.

37) Energia geotermală de potential termic mediu coborât. Pompe de


căldură: schemă de principiu, functionare. Pompele de căldură geotermale
(functionare, schemă si descriere).
Pompele de căldură reprezintă una dintre solutiile cele mai eficiente din punct de vedere
energetic pentru alimentarea consumatorilor cu energie termică sub forma de căldură si/sau frig în multe
aplicatii, deoarece utilizează recuperarea căldurii surselor de potential coborât reziduale sau regenerabile
din împrejurimi.

Functionare
Componente: vaporizatorul (V), condensatorul (C), compresorul (K) si ventilul de laminare (VL).
Componentele sunt conectate între ele si formează un circuit închis prin care circulă fluidul de lucru sau
agentul frigorific.
În vaporizator, temperatura fluidului de lucru lichid este păstrată la o valoare mai mică decât
temperatura sursei de căldură, determinând transferul căldurii de la sursă către lichid, iar fluidul de lucru
se evaporă. Vaporii produsi în vaporizator sunt comprimati în compresor, la nivele de presiune si
temperatură mai ridicate. Vaporii supraîncălziti intră apoi în condensator, unde condensează si degajă
căldura utilă. În final, fluidul de lucru de presiune înaltă se destined în ventilul de laminare până la
presiunea si temperatura vaporizatorului. Fluidul de lucru este readus astfel la stadiul initial si se reia
ciclul de la nivelul vaporizatorului.
Pompele de căldură cu compresie mecanică de vapori în circuit închis necesită un fluid de lucru
din categoria agentilor frigorifici.
38) Biomasa: conversia biomasei.

Tehnologiile de conversie a biomasei pot fi împărtite în trei mari categorii de bază:


• Procese de conversie termo-chimică (combustia directă, gazeificarea, piroliza),
• Procese bio-chimice (digestia anaerobă, fermentarea etanolului),
• Procese fizico-chimice (esterificarea – producerea de biodiesel).

Combustia directă este cel mai cunoscut proces de conversie termo-chimică


Procesele de conversie bio-chimică includ fenomenele biologice necesare pentru conversia
biomasei. Cele mai mari oportunităŃi sunt acelea de producere a alcoolului din biomasă care contine
zahăr, amidon si / sau celuloză prin fermentarea biomasei, si producerea de biogas din deseuri organice
prin digestia anaerobă a biomasei. Ambele tehnologii sunt pe larg folosite pentru producerea de energie.
Digestia anaerobă este un proces biologic prin care deseurile organice sunt convertite în biogaz,
adică un amestec de CH4 si CO2. Pe durata acestui process macromoleculele organice ale biomasei se
degradează printr-un proces natural de populare cu bacterii într-un mediu anaerob. Această bioconversie
are loc în digestoare, adică în containere etanse, oferind condiŃii ideale pentru fermentarea bacteriilor si
producerea de biogaz.
Cele mai importante procese de conversie fizico-chimică sunt procesele de producere a uleiului
vegetal si esterificarea acestui ulei în acid methyl-ester ca un înlocuitor a combustibilului diesel.