Cuprins: Modulul 3 - Bazele Electroenergeticii 1

CUPRINS
1. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII REŢELELOR

ELECTRICE DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE A ENERGIEI
ELECTRICE...................................................................................................... 3
1.1. Locul şi rolul reţelelor electrice în cadrul sistemului electroenergetic ............................ 3
1.2. Tendinţe privind evoluţia reţelelor electrice .................................................................... 5
1.3. Clasificarea reţelelor electrice.......................................................................................... 6
1.3.1. Clasificarea reţelelor electrice după nivelul de tensiune...................................... 7
1.3.2. Clasificarea reţelelor electrice după destinaţia şi extinderea geografică ............. 7
1.3.3. Clasificarea reţelelor electrice după topologie..................................................... 8
1.3.4. Clasificarea reţelelor din punctul de vedere al neutrului faţă de pământ............. 9
1.4. Configuraţia reţelelor electrice....................................................................................... 10
1.4.1. Configuraţia reţelelor electrice de joasă tensiune .............................................. 11
1.4.2. Configuraţia reţelelor de medie tensiune ........................................................... 13
1.4.3. Configuraţia reţelelor electrice de înaltă tensiune ............................................. 18
1.4.4. Configuraţia reţelelor electrice urbane de înaltă şi foarte înaltă tensiune.......... 18
2. MODELAREA ELEMENTELOR REŢELELOR ELECTRICE.............. 19

2.1. Modelarea liniilor electrice ............................................................................................ 19
2.2. Modelarea transformatoarelor electrice ......................................................................... 21
2.3. Modelarea consumatorilor de energie electrică ............................................................. 23
3. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR ELECTRICE

RADIALE......................................................................................................... 26
3.1. Generalităţi..................................................................................................................... 26
3.2. Calculul căderilor de tensiune în reţelele radiale ........................................................... 26
3.2.1. Linia radială cu un singur consumator............................................................... 26
3.2.2. Linia radială care alimentează n consumatori.................................................... 29
3.3. Calculul regimului permanent în reţelele electrice radiale ............................................ 31
3.3.1. Particularităţi ale reţelelor electrice radiale ....................................................... 31
3.3.2. Metoda ascendent-descendent ........................................................................... 33
3.3.3. Avantajele utilizării metodei ascendent-descendent.......................................... 34
3.4. Aplicaţii.......................................................................................................................... 35
3.4.1. Linie electrică radială......................................................................................... 35
3.4.2. Linie electrică arborescentă ............................................................................... 37
3.4.3. Reţea electrică de repartiţie radială.................................................................... 38
3.4.4. Utilizarea metodei ascendent-descendent pentru o reţea electrică de
distribuţie ........................................................................................................... 40
4. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR ELECTRICE SIMPLU

ŞI COMPLEX BUCLATE.............................................................................. 44
4.1. Generalităţi..................................................................................................................... 44
4.2. Calculul unei reţele electrice alimentată de la două capete (reţea simplu buclată)........ 44
4.3. Calculul electric al reţelelor complex buclate ................................................................ 46
4.3.1. Metode de transfigurare ..................................................................................... 46
4.3.2. Metode matriciale pentru calculul regimului permanent ................................... 48
Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 1

Cuprins
5. PIERDERILE DE PUTERE ŞI ENERGIE ÎN REŢELELE

ELECTRICE.................................................................................................... 50
5.1. Aspecte generale ............................................................................................................ 50
5.2. Determinarea pierderilor de putere şi energie ................................................................ 51
5.2.1. Calculul pierderilor de putere ............................................................................ 51
5.2.2. Calculul pierderilor de energie .......................................................................... 55
5.3. Măsuri de reducere a pierderilor .................................................................................... 63
5.3.1. Măsuri care nu necesită investiţii pentru aplicare.............................................. 64
5.3.2. Măsuri care necesită investiţii suplimentare pentru aplicare ............................. 64
5.4. Aplicaţii.......................................................................................................................... 67
5.4.1. Calculul pierderilor într-o reţea electrică de distribuţie..................................... 67
5.4.2. Reducerea pierderilor de putere activă într-o reţea de distribuţie prin
reconfigurare ...................................................................................................... 70
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... 75
2 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

Capitolul 1
STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII REŢELELOR
ELECTRICE DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE A ENERGIEI
ELECTRICE
1.1. Locul şi rolul reţelelor electrice în cadrul sistemului electroenergetic

Evoluţia societăţii este strâns legată de consumul de energie în general şi de energie
electrică în special. Acest fapt a condus la apariţia sistemelor energetice care urmăresc
prospectarea şi exploatarea resurselor de energie primară, transformarea în energie secundară,
transportul, distribuţia şi utilizarea sub formă de energie utilă.
Într-un sistem energetic au loc o serie întreagă de transformări succesive în care se pleacă
de la energia primară şi se ajunge la energia finală (utilă). Pe parcursul întregului lanţ de
transformări este valabil principiul conservării energiei. În acest lanţ de transformări se pot defini
mai multe forme de energie:
 energie primară, se găseşte în natură sub diferite forme: energie solară, energie
eoliană, cărbune, petrol brut zăcăminte, uraniu, biomasă etc.;
 energie secundară (intermediară), este obţinută din energia primară prin
transformarea sau conversia într-o formă de energie care poate fi folosită în instalaţii
sau echipamente: cărbune extras din mine şi triat, gazul natural extras şi condiţionat,
uraniul extras şi îmbogăţit, lemnul (biomasa) tăiat şi fasonat, energie electrică etc.
Partea din energia secundară pusă la dispoziţia consumatorului se numeşte energie
finală sau distribuită;
 energia utilă, este obţinută prin transformarea energiei distribuită la consumatori în
alte forme de energie: energie termică, energie luminoasă, energie mecanică, energie
chimică etc.
Energia electrică reprezintă o formă de energie secundară şi este utilizată drept vector
(agent) energetic. În prezent, este considerată ca fiind elementul esenţial al dezvoltării
economice şi sociale a societăţii omeneşti.
Utilizarea energiei electrice ca agent energetic se datorează avantajelor şi caracteristicilor
sale:
 se poate transporta instantaneu, cu randamente ridicate, în cantităţi mari şi la
mari distanţe, atât la tensiune alternativă cât şi la tensiune continuă;
 se poate genera din toate formele de energie primară:
─ din combustibili inferiori sau din energia nucleară, care nu pot fi utilizaţi în alte
scopuri;
─ din energie hidraulică, conversia făcându-se uşor şi cu randamente ridicate;
─ din forme de energie regenerabilă, datorită progresul tehnic şi a politicilor
energetice actuale;
 este o energie puţin poluantă pentru mediul ambiant atât în transport şi distribuţie, cît
şi în utilizare;
 este forma de energie care se pretează cel mai bine pentru alimentarea marilor
aglomeraţii urbane, putând fi distribuită în orice cantitate şi pe orice suprafaţă;
 permite introducerea unor instalaţii de măsurare, comandă şi control complexe
facilitând automatizarea, conducerea de la distanţă şi optimizarea proceselor.
Principalul dezavantaj al folosirii energiei electric ca vector energetic constă în faptul că
nu se poate stoca în cantităţi mari, nici măcar pe perioade scurte de timp.
Stadiul actual al dezvoltării reţelelor electrice de transport şi distribuţie a energiei electrice
În scopul identificării locului şi rolului reţelelor electrice în cadrul sistemelor
electroenergetice, se consideră figura 1.1.
Producerea Utilizarea
energiei Transportul energiei Distribuţia energiei energiei
electrice electrice electrice electrice
CHE ~
LEA
transport LEA/LEC LEA/LEC LEA/LEC
FIT repartiţie distribuţie distribuţie
CTE ~ IT MT JT
CET M
CNE ~ ST ST ST PT
3~
IT/FIT FIT/IT distribuţie MT/JT

IT/MT
~
Generare
distribuită
Fig. 1.1. Definirea locului reţelelor electrice în cadrul sistemelor electroenergetice.
Pentru definirea elementelor din figura 1.1, se pleacă de la partea de utilizare a energiei
electrice spre partea de producere a acesteia.
Receptorul de energie electrică, reprezintă elementul de circuit care realizează conversia
energiei electrice în alte forme de energie (termică, mecanică, luminoasă, chimică etc.).
Din punctul de vedere al importanţei, receptoarele pot fi clasificate în următoarele
categorii:
─ receptoare standard, care pot fi alimentate direct din reţeaua electrică (acceptă nivelul
de siguranţă în alimentare oferit de aceasta);
─ receptoare preferenţiale, care acceptă întreruperi de scurtă durată (de la câteva
secunde la câteva minute);
─ receptoare critice, care necesită o disponibilitate ridicată a alimentării cu energie
electrică (disponibilitate de ordinul 99,9999999%).
Consumatorul de energie electrică, reprezintă ansamblul receptoarelor dintr-un
perimetru dat (o clădire, o întreprindere, o instituţie, o locuinţă etc.) la care se adaugă şi
instalaţiile electrice necesare alimentării acestora.
Din punct de vedere funcţional, consumatorii pot fi:
─ consumatori industriali şi similari;
─ consumatori casnici;
─ consumatori terţiari.
Din punct de vedere al puterii instalate, consumatorii pot fi clasificaţi în:
 categoria A, au puterea instalată Si  50 MVA ;
 categoria B: 7,5MVA  Si  50 MVA ;
 categoria C: 2,5MVA  Si  7,5 MVA ;
 categoria D: 0,1MVA  Si  2,5 MVA ;
 categoria E: 0,03MVA  Si  0,1MVA ;
 categoria F: Si  0,03MVA ;
Din punct de vedere al compatibilităţii electromagnetice, consumatorii pot fi:
─ consumatori perturbatori (regim deformant, regim nesimetric, flicker);
─ consumatori sensibili la perturbaţii;
─ consumatori perturbatori şi sensibili la perturbaţii.

Din punct de vedere al posibilităţii alegerii furnizorului de energie electrică, consumatorii
pot fi:
 consumatori eligibili (liberi), îşi pot alege furnizorul de energie electrică;
 consumatori captivi, sunt legaţi de un singur furnizor.
În funcţie de zona de amplasare a centralelor de producere a energiei electrice în raport cu
locul de amplasare al consumatorilor, apare necesitatea utilizării liniilor electrice.
Linia electrică reprezintă ansamblul echipamentelor destinate transmiterii energiei
electrice la anumite distanţe.
Din punct de vedere funcţional, liniile electrice pot fi:
─ linii electrice de interconexiune;
─ linii electrice de transport;
─ linii electrice de repartiţie;
─ linii electrice de distribuţie.
Din punct de vedere constructiv, liniile electrice pot fi:
─ linii electrice aeriene (LEA);
─ linii electrice în cablu (LEC/LES).
Reţeaua electrică, se compune din linii electrice aeriene şi subterane, la care se adaugă
staţiile şi posturile de transformare aferente.
Staţiile şi posturile de transformare sunt instalaţii care au rolul de a modifica nivelul de
tensiune prin intermediul transformatoarelor electrice.
Staţiile de transformare (ST) realizează legătura, în general, între niveluri de tensiune
mai mari sau egale cu cel de medie tensiune şi pot fi ridicătoare sau coborâtoare.
Posturile de transformare (PT) au rolul de a reduce tensiunea de la nivelul de medie
tensiune la cel de joasă tensiune, necesar alimentării consumatorilor casnici, publici, comerciali
sau industriali.
Centrala electrică, reprezintă ansamblul instalaţiilor care asigură condiţiile conversiei
energiei primare în energie electrică.
Sistemul electroenergetic, reprezintă ansamblul instalaţiilor electrice care asigură
producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice. Aceste instalaţii pot fi grupate
în:
─ instalaţiile din centrale electrice: clasice (termoelectrice, hidroelectrice, nucleare) sau
de generare dispersată sau distribuită (solare, eoliene etc.);
─ instalaţiile de transport: linii electrice aeriene şi subterane, precum şi staţiile de
interconexiune;
─ instalaţiile de distribuţie: linii electrice aeriene sau subterane, staţii de transformare
coborâtoare, posturi de transformare, tablouri electrice de distribuţie;
─ instalaţiile electrice de la consumatori.
Sistemul energetic naţional, reprezintă sistemul electroenergetic la care se adaugă
turbinele, cazanele, depozitele de cărbune, barajele şi lacurile de acumulare, precum şi
mecanismele antrenate de receptoarele de energie electrică de la consumatori.
1.2. Tendinţe privind evoluţia reţelelor electrice

În dezvoltarea şi extinderea reţelelor electrice trebuie să se ţină seama de anumiţi factori,
dintre care cei mai importanţi sunt:
─ poluarea mediului înconjurător;
─ ocuparea terenurilor agricole;
─ influenţe electrostatice şi electromagnetice;

─ perturbaţii radio-TV;
─ zgomot acustic.
În sectorul energiei electrice se constată, pe plan mondial, unele tendinţe impuse de statutul
actual de evoluţie şi dezvoltare a societăţii.
La nivelul producţiei, transportului şi distribuţiei energiei electrice, se constată
următoarele tendinţe:
 deregularizarea sistemelor electroenergetice prin trecerea de la o structură
monopolistă, integrată pe verticală, la o structură bazată pe concurenţă la nivelul
fiecărei activităţi (producere, transport şi distribuţie);
 liberalizarea pieţei de energie electrică, bazată pe:
─ concurenţa la nivelul producţiei prin aplicarea mecanismului de cerere şi ofertă;
─ libera alegere a furnizorului de către consumatori;
─ deschiderea pentru transportatori;
─ separarea producţiei de transport şi distribuţie.
 promovarea surselor de producere dispersată (distribuită sau descentralizată);
 creşterea ponderii energiei regenerabile în ansamblul consumului de energie primară
pentru producerea energiei electrice;
 interconexiunea sistemelor electroenergetice, având următoarele avantaje:
─ creşterea robusteţii sistemului electroenergetic;
─ îmbunătăţirea stabilităţii în funcţionare;
─ creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor;
─ posibilitatea aplatizării curbei de sarcină.
La nivelul exploatării reţelelor electrice, se contată următoarele tendinţe:
─ utilizarea sistemelor informatice şi a sistemelor de control de tip SCADA în
conducerea proceselor şi transformarea în reţele electrice inteligente (Smart Grid);
─ creşterea randamentului activităţilor de transport şi distribuţie a energiei electrice prin
utilizarea echipamentelor performante şi optimizarea regimurilor de funcţionare;
─ îmbunătăţirea calităţii energiei electrice, în special prin reducerea duratei întreruperilor
în alimentarea consumatorilor.
La nivelul utilizării energiei electrice, se constată următoarele tendinţe:
─ creşterea consumului pe cap de locuitor şi scăderea intensităţii energetice (consum de
energie / produs intern brut - [kWh / €]);
─ îmbunătăţirea eficienţei utilizării energiei electrice.
1.3. Clasificarea reţelelor electrice

Reţelele electrice reprezintă ansamblul de format din LEA şi LES, precum şi
transformatoarele aferente din ST şi PT. Arhitectura unei reţele electrice reprezintă modul de
dispunere a echipamentelor componente precum şi legăturile dintre acestea. Alegerea arhitecturii
unei reţele electrice se face în urma unei analize multicriteriale de tip tehnico-economic.
Arhitectura reţelelor electrice influenţează puternic economicitatea şi siguranţa în funcţionare a
sistemului electroenergetic. În alegerea arhitecturii reţelelor electrice se ţine seama de mai mult
condiţii:
 funcţionale: continuitatea în alimentare a consumatorilor, pierderile de putere şi
energie, investiţiile, daune de nealimentare;
 auxiliare: simplitate, elasticitate, automatizare, dotare cu personal:
 speciale: poluarea mediului, estetică, perturbaţii electromagnetice produse în
vecinătate, condiţii climatice.
Pentru clasificarea reţelelor electrice se pot utiliza mai multe criterii, dintre care cele mai
importante sunt:

─ nivelul de tensiune;
─ funcţia îndeplinită (destinaţie);
─ extindere (teritoriul ocupat);
─ topologie;
─ modul de tratare a neutrului.
1.3.1. Clasificarea reţelelor electrice după nivelul de tensiune
Tensiunea nominală este o mărime de referinţă folosită pentru identificarea şi raportarea
anumitor caracteristici tehnice şi de funcţionare. Tensiunea nominală este valoarea cantitativă
atribuită de către constructorul de echipamente pentru anumite condiţii de funcţionare ale
acestora.
Din punctul de vedere al nivelului de tensiune, reţelele electrice pot fi:
 reţele electrice de joasă tensiune (JT), au tensiunea nominală U n  1kV şi sunt folosite
pentru alimentarea consumatorilor casnici, publici, iluminat public sau a receptoarelor
de puteri mici. În România, valorile standardizate sunt 400/230 V, în trecut s-au folosit
valorile 380/220 V. Se preconizează ca, în viitor, prin creşterea consumului de energie
electrică, să devină avantajoasă utilizarea sistemului 690/400 V;
 reţele electrice de medie tensiune (MT), au U n  1  35  kV şi sunt utilizate pentru
alimentarea reţelelor electrice de JT prin intermediul posturilor de transformare sau
direct a unor receptoare cum ar fi motoarele electrice de putere mare. Se folosesc
pentru: distribuţie urbană (6 kV, 10 kV şi 20 kV), distribuţie rurală (10 kV şi 20 kV) şi
distribuţie industrială (6 kV, 10 kV şi 20 kV);
 reţele electrice de înaltă tensiune (IT), au U n   35  150  kV şi îndeplinesc rolul de
repartiţie zonală sau de distribuţie urbană (în marile oraşe);
 reţele electrice de foarte înaltă tensiune (FIT), au U n  150 kV şi au rolul de reţele
electrice de transport, realizând legătura dintre nodurile importante ale SEE sau
interconexiunea SEE
Tendinţe privind nivelul de tensiune:
1. Utilizarea unui nivel de tensiune cat mai ridicat în scopul reducerii pierderilor de
putere şi energie (pierderile sunt invers proporţionale cu nivelul de tensiune);
2. Reducerea numărului de trepte de tensiune din motive de normalizare a producţiei de
serie a echipamentelor şi pentru reducerea pierderilor prin transferuri succesive;
3. Trecerea unor reţele electrice de distribuţie la tensiunea superioară.
1.3.2. Clasificarea reţelelor electrice după destinaţia şi extinderea geografică
Clasificarea reţelelor electrice după destinaţie este strâns legată de clasificarea după
nivelul de tensiune.
Din punctul de vedere al destinaţiei reţelele electrice pot fi:
─ reţelele electrice de interconexiune;
─ reţelele electrice de transport;
─ reţelele electrice de repartiţie;
─ reţelele electrice de distribuţie.
Din punctul de vedere al extinderii reţelele electrice pot fi:
─ la nivel transfrontalier (internaţional);
─ la nivel naţional:
─ la nivel zonal (regional);
─ la nivel urban;
─ la nivel rural;
─ la nivel industrial.

Reţelele electrice de interconexiune funcţionează în general la FIT (în România la 750
kV, 400 kV, 220 kV) şi realizează interconexiunea sistemelor electroenergetice vecine.
Extinderea lor este la nivel transfrontalier (internaţional).
Reţelele electrice de transport, funcţionează în România la 400 kV, 220 kV (uneori la
110 kV) şi au rolul de a transporta puteri de ordinul sutelor sau miilor de MW la distanţe de
ordinul sutelor de km., făcând legătura între nodurile importante ale SEE. Extinderea lor este la
nivel naţional.
Reţele electrice de repartiţie, funcţionează la IT (în România la 110 kV) şi îndeplinesc un
dublu rol, pe de o parte constituie o rezervă pentru reţelele electrice de transport, iar de pe altă
parte au rol de distribuţie pentru platformele industriale sau marile aglomeraţii urbane.
Răspândirea lor este la nivel zonal (regional).
Reţelele electrice de distribuţie, sunt constituite, în general, din două niveluri de tensiune
(MT 20 kV, 10 kV şi 6 kV) şi (JT 0,4 kV). Asigură distribuţia unor cantităţi relativ reduse de
energie electrică pe distanţe scurte şi la un ansamblu limitat de consumatori amplasaţi pe
teritoriul oraşelor (distribuţie urbană), satelor (distribuţie rurală), sau întreprinderilor (distribuţie
industrială). Extinderea lor este la nivel urban, rural sau industrial.
1.3.3. Clasificarea reţelelor electrice după topologie
Topologia unei reţele electrice este strâns legată de gradul de siguranţă în alimentarea
consumatorilor. Creşterea acestuia se poate obţine prin supradimensionarea circuitelor liniilor
electrice şi a echipamentelor sau prin creşterea numărului de circuite în paralel. Alegerea soluţiei
de alimentare a consumatorilor se realizează în urma unei analize tehnico-economice.
Reţelele electrice pot avea următoarele configuraţii de principiu:
- reţele electrice radiale sau arborescente, sunt alimentate dintr-o singură sursă, de
exemplu barele de joasă tensiune ale unui PT. Au o structură simplă putând fi constituite din una
sau mai multe ramificaţii (fig. 1.2). Sunt ieftine, uşor de exploatat, necesită echipament de
protecţie, simplu motiv pentru care se utilizează la JT, MT şi IT. Au dezavantajul unui grad
scăzut de siguranţă în alimentarea consumatorilor (un defect într-un anumit loc conduce la
întreruperea alimentării tuturor consumatorilor situaţi în aval);
- reţele electrice simplu buclate, sunt alimentate din două surse cea ce conduce la
creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor (fig. 1.3). Sunt mai scumpe decât reţelele
radiale, necesitând elemente constructive mai multe şi echipamente de protecţie mai complexe.
În general au pierderi de putere şi energie mai reduse ca reţelele radiale iar nivelul tensiuni la
consumatori este mai bun;
- reţele electrice complex buclate, au structura asemănătoare ochiurilor unei plase (fig.
1.4). Au o siguranţă în alimentarea consumatorilor foarte bună, dar la un preţ ridicat din cauză că
fiecare linie electrică trebuie sa fie proiectată pentru a suporta suprasarcini şi trebuie echipată la
capete cu aparate de protecţie corespunzătoare.

Fig. 1.2. Reţele electrice radiale sau arborescente.
Fig. 1.3. Reţele electrice simplu buclate.
Fig. 1.4. Reţele electrice complex buclate.

1.3.4. Clasificarea reţelelor din punctul de vedere al neutrului faţă de pământ
Punctul neutru al unei reţele electrice este punctul comun al conexiunii în stea al
înfăşurărilor transformatoarelor de putere din reţelele electrice. În unele situaţii (de exemplu în
reţelele de MT) neutrul nu este accesibil, el putând fi creat artificial.
Din punctul de vedere al situaţiei neutrului fata de pământ, există următoarele posibilităţi:
 reţele electrice cu neutrul izolat faţă de pământ;
 reţele electrice cu neutrul legat la pământ direct sau prin impedanţă (rezistor sau
bobină de compensare).
Necesitatea studierii situaţiei neutrului faţă de pământ se datorează consecinţelor care pot
să apară prin punerea accidentală la pământ a unei faze. Pe de o parte, se urmăreşte

neîntreruperea imediată a alimentării consumatorilor iar pe de altă parte reducerea
supratensiunilor pe fazele sănătoase şi stingerea, într-un timp cât mai scurt, a arcului electric la
locul de defect.
1. Reţele electrice cu neutrul izolat faţă de pământ
În regim normal de funcţionare potenţialul neutrului este egal cu potenţialul pământului,
ambele fiind egale cu 0: VN  V0  0 . În urma punerii accidentale la pământ a unei faze,
potenţialul acestei faze devine egal cu potenţialul pământului adică egal cu zero (fig. 1.5).
Triunghiul tensiunilor de linie rămâne nemodificat sau se modifica foarte puţin, iar
punctul neutru se deplasează din centrul de greutate al triunghiului în vârful acestuia
corespunzător fazei a:
Va  0; Vb  U ab ; Vc  U bc (1.1)
Tensiunile fazelor sănătoase Vb şi Vc cresc cu 3 ori faţă de regimul normal de

funcţionare, solicitându-se astfel izolaţia faţă de pământ. La locul de punere la pământ a fazei a
poate apărea un curent capacitiv datorat capacităţilor faţă de pământ a fazelor b si c, curent care
poate produce un arc electric, generând astfel supratensiuni mult mai mari pe fazele sănătoase.
Aceste supratensiuni pot conduce la străpungerea izolaţiei pe una sau pe ambele faze sănătoase,
astfel încât simpla punere la pământ se poate transforma în scurtcircuit bifazat sau trifazat.
Fig. 1.5. Reţea electrică cu neutrul izolat faţă de pământ.

2. Reţele electrice cu neutrul legat direct la pământ
Prin legarea directă la pământ a punctului neutru N se evită apariţia unor supratensiunii
periculoase pe fazele sănătoase, evitându-se astfel şi supradimensionarea izolaţiei liniei. În
schimb, punerea la pământ înseamnă scurtcircuit monofazat însoţit de curenţi de intensităţi mari
care va fi sesizat de protecţii şi linia electrică va fi deconectă.
3. Reţele electrice cu neutrul legat la pământ prin impedanţă
În cazul reţelelor electrice de MT, între punctul neutru şi pământ se conectează o
impedanţă, care poate fi un rezistor sau o bobină. În regim normal de funcţionare, potenţialul
punctului neutru este egal cu potenţialul pământului, iar prin impedanţa dintre neutru şi pământ
nu circulă nici un curent. Rolul acestei impedanţe intervine în momentul punerii accidentale la
pământ a unei faze.
a) Reţele cu neutrul legat la pământ prin rezistor
În scopul limitării supratensiunilor pe fazele sănătoase sau a intensităţii curentului de
scurtcircuit pe faza defectă, în urma punerii la pământ a unei faze, între neutrul N şi pământ se
conectează un rezistor (RTN – rezistor de tratare a neutrului). Pentru valori mici ale RTN, se
reduc supratensiunile pe fazele sănătoase, dar curentul de scurtcircuit monofazat poate avea
valori mari. Pentru valori mari ale RTN, scade valoarea curentului de scurtcircuit monofazat, dar
se reduce şi limitarea supratensiunilor pe fazele sănătoase, în cazul punerii accidentale la pământ
a unei faze.
Tratarea neutrului prin rezistor se utilizează pentru reţelele electrice de medie tensiune,
urbane sau rurale, în scopul creşterii selectivităţii protecţiilor.

b) Reţele cu neutrul legat la pământ prin bobină
Datorită capacităţilor electrice ale fazelor faţă de pământ, prin punerea accidentală la
pământ a unei faze, la locul de defect apare un curent capacitiv a cărui intensitate depinde de
lungimea liniei. Dacă acest curentul depăşeşte o anumita valoare, la locul de defect apare un arc
electric, care generează un regim tranzitoriu, iar supratensiunile pe fazele sănătoase vor creşte.
Prin conectarea între neutru şi pământ a unei bobinei (numită bobină de stingere sau bobină de
compensare Peterson), la locul de defect apare un curent inductiv care compensează parţial sau
total curentul capacitiv în scopul stingerii arcului electric.
1.4. Configuraţia reţelelor electrice

Configuraţia sau schema de conexiuni a unei reţele electrice trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 să asigure continuitatea în alimentare a consumatorilor;
 să fie simplă pentru exploatare şi să asigure operativitate şi elasticitate;
 să permită extinderea în viitor;
 să limiteze valorile curenţilor de scurtcircuit;
 să fie fiabilă şi eficientă economic.
1.4.1. Configuraţia reţelelor electrice de joasă tensiune
Schema de conexiuni a reţelelor electrice de JT depinde de valoarea sarcinii specifice a
zonei de consum (exprimată în MVA/km2) şi de gradul de siguranţă în alimentare impus de
consumatori.
Aceste scheme pot fi:
─ radiale;
─ simplu şi complex buclate.
Într-o altă clasificare, schemele de JT pot fi:
─ de alimentare, realizează legătura dintre barele de JT ale posturilor de transformare şi
punctele de distribuţie (tablouri de distribuţie);
─ de distribuţie, realizează legătura dintre punctele de distribuţie şi receptoare.
Schemele radiale, se utilizează în zonele cu densitate de sarcină redusă, cum ar fi: mici
cartiere urbane, zone rurale sau consumatori dispersaţi în teritoriu. Aceste scheme pot fi:
a) cu o singură treaptă, când de la tabloul general se alimentează unul sau mai multe
tablouri secundare din care se alimentează receptoarele;
b) cu două trepte, când de la tabloul general se alimentează tablouri principale, din care
se alimentează tablouri secundare şi mai departe se alimentează receptoarele.
Schemele radiale au aparate de protecţie simple şi sigure reprezentate prin siguranţe
fuzibile amplasate pe liniile principale, pe derivaţii şi pe circuitele receptoarelor (pentru curenţi
de intensităţi ridicate siguranţele fuzibile sunt înlocuite cu întreruptoare de JT). Siguranţele
fuzibile trebuie calibrate astfel încât să asigure selectivitate în eliminarea defectelor (curenţii
nominali cresc de la receptoare către tablourile generale). Schemele radiale, deşi sunt simple şi
au exploatare uşoară, prezintă dezavantajul unui grad scăzut de continuitate în alimentarea
consumatorilor.
Schemele buclate, oferă posibilitatea alimentării consumatorilor prin mai multe căi de la
aceeaşi sursă (rezervare în linii electrice) sau de la surse diferite (rezervare în surse), eliminând
inconvenientul principal al reţelelor radiale. Se îmbunătăţeşte nivelul de tensiune la consumatori
şi, în general, se reduc pierderile de putere şi energie.
a) Reţele electrice simplu buclate (fig. 1.6).
Schema din figura 1.6,a reprezintă cea mai simplă schemă buclată. Prezintă dezavantajul
că în cazul unui defect în punctul indicat toate receptoarele rămân nealimentate.
Prin introducerea siguranţei fuzibile S3 din figura 1.6,b, în cazul apariţiei unui defect în
punctul indicat se întrerupe alimentarea receptoarelor intre S2 şi S3. Se impune condiţiile: IS3 < IS1
şi IS3 < IS2.
În schema din figura 1.6,c siguranţa fuzibilă S3 este înlocuită cu un întreruptor automat,
aflat în starea normal deschis. În cazul lipsei tensiunii de pe una din barele PT 1 sau TP2,
întreruptorul I se închide şi alimentează tuturor receptoarelor.
Fig. 1.6. Reţele electrice simplu buclate.

b) Reţele electrice buclate longitudinal (fig. 1.7)
Fiecare linie de JT tensiune este alimentată din două posturi de transformare diferite,
alimentate la rândul lor din acelaşi distribuitor de MT. Dezavantajul schemei constă în faptul că,
în cazul unui defect pe distribuitorul de MT, rămân nealimentaţi toţi consumatorii.
Fig. 1.7. Reţea electrică buclată longitudinal.

c) Reţele electrice buclate transversal (fig. 1.8)
Fiecare linie de JT este alimentată din două posturi de transformare diferite, alimentate
din distribuitoare diferite. Se îmbunătăţeşte astfel siguranţa în alimentarea consumatorilor, dar
cresc investiţiile. Schema reprezintă o primă etapă la trecerea la o configuraţie complex buclată.

Fig. 1.8. Reţea electrică buclată transversal.

d) Reţele electrice buclate longitudinal şi transversal (fig. 1.9)
Oferă un grad ridicat de siguranţă în alimentarea consumatorilor, dar investiţiile sunt
ridicate. Se utilizează atunci când se doreşte trecerea la o schemă complex buclată.
Fig. 1.9. Reţele electrice buclate longitudinal şi transversal.

e) Reţele electrice complex buclate sub formă de plasă (fig. 1.10)
Nodurile reţelei electrice sunt create la fiecare cutie de distribuţie şi conţin cel puţin 3
cabluri de JT alimentate din posturi de transformare diferite. Într-o asemenea schemă se reduce
foarte mult posibilitatea întreruperii alimentării consumatorilor.

Fig. 1.10. Reţea electrică buclată longitudinal şi transversal.

1.4.2. Configuraţia reţelelor de medie tensiune
Din punct de vedere al schemei de conexiuni, există două categorii de reţele electrice:
1) Reţele electrice cu distribuţie directă, în care posturile de transformare sunt alimentate
direct din staţiile de transformare prin intermediul distribuitoarelor;
2) Reţele electrice cu distribuţie indirectă, prin puncte de conexiune (puncte de
alimentare), în care prin intermediul unui feeder este alimentat dintr-o staţie de transformare un
punct de conexiune (PC) din care sunt alimentate posturile de transformare prin intermediul
distribuitoarelor.
Feederul (fiderul) este un cablu de MT care alimentează un PC. Punctul de conexiune
(punctul de alimentare) reprezintă o staţie de conexiuni de MT, construită la o anumită distanţă
de staţia de transformare, în scopul reducerii numărului de celule de MT din staţia de
transformare. Schemele cu distribuţie indirectă sunt pentru reţelele electrice de distribuţie din
marile oraşe.
În prezent se constată tendinţa utilizării schemelor cu distribuţie directă, motiv pentru
care, în continuare, vor prezentate doar schemele de conexiune ale distribuitoarelor de MT.
Schemele de distribuţie indirectă prin PC se utilizează doar în situaţia în care punctul de
conexiune constituie baza unei viitoare staţii de 110 kV.
Racordarea posturilor de transformare la liniile de MT se poate realiza în două moduri: în
derivaţie (fig. 1.11,a) sau în serie (“intrare-ieşire”) (fig. 1.11,b).
(a) (b)
Fig. 1.11. Racordarea posturilor de transformare la liniile de MT.
a) în derivaţie; b) în serie (intrare-ieşire).

Reţelele electrice de distribuţie urbană, sunt realizate, în general, cu linii electrice în
cablu (LEC/LES). Detectarea şi remedierea defectelor, pentru aceste tip de linii electrice, pot
necesita perioade de timp ridicate. În plus, reţelele urbane pot alimenta zone de consum cu
densitate de sarcină importantă. Din aceste motive, pentru a evita întreruperea alimentării unor
consumatori cu puteri mari pe perioade lungi de timp, trebuie prevăzută posibilitatea alimentării
fiecărui post de transformare prin cel puţin două căi distincte, din aceeaşi staţie de transformare
sau din staţii diferite. Pentru aceasta, se utilizează configuraţii simplu sau complex buclate.
a) Reţea cu distribuţie directă cu rezervare pe aceeaşi staţie de transformare (fig. 1.12).
Se utilizează în zonele urbane unde nu există posibilitatea rezervării de pe barele de MT ale unei
alte staţii de transformare.
Fig. 1.12. Reţea cu distribuţie directă cu rezervare pe aceeaşi staţie de transformare.

b) Reţea cu distribuţie directă cu rezervare pe staţii de transformare diferite (fig. 1.13).
Se utilizează în zonele urbane unde există posibilitatea rezervării de pe barele de MT a două
staţii de transformare diferite.
Fig. 1.13. Reţea cu distribuţie directă cu rezervare pe aceeaşi staţie de transformare.

c) Reţea de distribuţie tip grilă (fig. 1.14). Se utilizează în zonele urbane cu densităţi de
sarcină de 5-10 MVA/km2 sau pentru a reduce volumul de cabluri. Rezervarea se poate face pe
aceeaşi staţie de transformare sau pe staţii diferite.

Fig. 1.14. Reţea de distribuţie tip grilă.

d) Reţea de distribuţie tip dublă derivaţie (fig. 1.15). Se utilizează în zonele urbane cu
densităţi de sarcină mai mari de 10 MVA/km2. Fiecare post de transformare are posibilitatea să
fie conectat la două cabluri de MT prin intermediul unor separatoare. În schemă normală se
funcţionează cu un cablu de lucru şi un cablu de rezervă. În cazul apariţiei unui defect pe cablul
de lucru toate posturile de transformare vor fi transferate pe cablul de rezervă.
Fig. 1.15. Reţea de distribuţie tip dublă derivaţie.

Reţelele electrice de distribuţie rurală, sunt realizate, în general, cu linii electrice aeriene
(LEA). Detectarea şi remedierea defectelor, pentru aceste tip de linii electrice, necesită perioade
de timp relativ reduse (câteva ore). În plus, reţelele rurale alimentează zone de consum cu
densitate mică de sarcină sau consumatori izolaţi. Din aceste motive nu se impune posibilitatea
alimentării pe două căi distincte a posturilor de transformare, putându-se utiliza configuraţii
radiale sau arborescente. În situaţii justificate din punct de vedere economic se pot utiliza scheme
alimentate din două staţii de transformare distincte.
a) Reţea electrică arborescentă cu distribuţie directă (fig. 1.16). Alimentarea reţelei se
face dintr-o staţie de transformare IT/MT. Plecarea din staţia de transformare este echipată cu un
întreruptor pe partea de MT. Reţeaua este constituită din linii electrice aeriene, care din punct de
vedere funcţional pot fi clasificate în două categorii:
─ linii aparţinând axei principale, care asigură tranzitul de putere între surse şi zonele de
consum. Aceste linii sunt realizate cu secţiune mare a conductoarelor;
─ linii derivaţie, care asigură racordarea fiecărui post de transformare la axa principală.
Aceste linii pot fi realizate cu secţiune mai mică.
b) Reţea electrică cu distribuţie directă cu rezervare pe staţii diferite (fig. 1.17). Spre
deosebire de reţelele de distribuţie urbane, liniile de MT aeriene nu îndeplinesc, de obicei,
funcţia principală de ajutorare a liniilor vecine sau de transfer a unor consumatori între sursele de
alimentare vecine. În unele situaţii, pot fi justificate unele bucle între plecările de MT apropiate.
Reţeaua din figura 3.6 este compusă dintr-o LEA alimentată din două staţii diferite, cu
posibilităţi de separaţie la mijlocul reţelei, realizată într-un post de transformare, alimentat prin
intrare-ieşire, sau posibilitatea de separaţie la capătul reţelei. Ea reprezintă o axa rurală cu
alimentarea posturilor de transformare în derivaţie sau prin intrare-ieşire.
Fig. 1.16. Reţea electrică arborescentă cu distribuţie directă.

Fig. 1.17. Reţea electrică cu distribuţie directă prin LEA cu rezervare pe staţii diferite.
Observaţii:
1) Reţelele electrice de distribuţie (JT, MT şi IT) pot avea configuraţie simplu sau
complex buclată, dar în schemă normală se exploatează debuclat (radial sau arborescent).
Motivaţii:
─ limitarea extinderii zonei afectate de un scurcircuit;
─ reducerea valorilor curenţilor de scurtcircuit.
Stabilirea punctului sau a punctelor de debuclare (secţionare) se realizează în urma unei
analize multicriteriale printr-un proces de reconfigurare. Principalului aspect avut în vedere
urmăreşte reducerea pierderilor de putere şi energie activă.
2) În dezvoltarea, sistematizarea şi retehnologizarea reţelelor electrice de distribuţie
publică de MT se va adopta, de regulă, sistemul cu distribuţie directă.
3) Reţelele electrice de distribuţie publică de MT, de tip aerian sau subteran, se vor
realiza la tensiunea nominală de 20 kV, chiar dacă într-o prima etapă vor funcţiona la o altă
tensiune.
1.4.3. Configuraţia reţelelor electrice de înaltă tensiune
Reţelele electrice de IT (110 kV) pot îndeplini următoarele roluri:
─ repartiţia energiei electrice în zone urbane şi rurale;
─ alimentarea unor consumatori concentraţi de mare putere, individuali sau industriali;
─ evacuarea energiei din centralele electrice de putere mijlocie;
─ rezervă pentru reţeaua electrică de transport.
Ponderea cea mai mare o au reţelele electrice cu rol de repartiţie a energiei electrice (circa
80%), care din punct de vedere funcţional sunt identice cu reţelele electrice de distribuţie de MT.
Reţelele electrice de IT pot fi realizate cu LEC, pentru zonele cu mare densitate constructivă, sau
cu LEA, pentru celelalte zone. Configuraţia reţelelor electrice de repartiţie de IT depinde de tipul
lor (urbane sau rurale) şi poate fi simplu sau complex buclată, cu exploatare radială sau
arborescentă.
Reţelele electrice de IT urbane, au de obicei configuraţia sub formă de inel cu unul sau
două circuite, în care sunt inserate prin conexiune intrare-ieşire staţiile de transformare de IT/MT
care alimentează reţeaua electrică de distribuţie de MT (fig. 1.18). Pentru marile aglomeraţii
urbane (Bucureşti, Timişoara) s-au dezvoltat şi legături diagonale, care pătrund spre centrul
localităţii şi alimentează staţiile de transformare de IT/MT din zonele centrale.

Fig. 1.18. Reţea electrică urbană de înaltă tensiune (repartiţie urbană).

Reţele electrice de IT rurale, sunt constituite dintr-un distribuitor alimentat din două surse
independente. Liniile electrice ale acestor reţele sunt de tip aerian (fig. 1.19).
Fig. 1.19. Reţea electrică rurală de înaltă tensiune (repartiţie rurală).

1.4.4. Configuraţia reţelelor electrice urbane de înaltă şi foarte înaltă tensiune

În cazul marilor aglomeraţii urbane, reţeaua de IT şi FIT capătă o configuraţie specifică
luând forma unui inel sau a unor inele care pot avea una sau mai multe legături diagonale. Pentru
creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor, la aceste inele pot fi conectate centrale
electrice locale. Mărirea capacităţii de transport se realizează prin creşterea numărului de linii ce
formează un inel, ajungându-se la inele cu mai multe linii concentrice, la aceeaşi tensiune sau la
niveluri de tensiune din ce în ce mai mari.
În aglomeraţiile urbane, cum ar fi oraşul Paris, s-au dezvoltat reţele electrice de
distribuţie având configuraţie autostructurată. Această configuraţie permite dezvoltarea fără
dificultate, în viitor, a reţelelor electrice de distribuţie, pe măsura creşterii consumului de energie
electrică, prin introducerea de noi staţii de transformare prin secţionarea longitudinală şi
transversală a reţelei electrice existente.

Capitolul 2
MODELAREA ELEMENTELOR REŢELOR ELECTRICE
În vederea realizării unor studii privind funcţionarea şi planificarea reţelelor electrice este
necesară modelarea elementelor componente. În cadrul acestui capitol se vor prezenta parametrii
şi schemele echivalente pentru liniile electrice şi transformatoare, precum şi modelarea
consumatorilor de energie electrică.
Parametrii liniilor şi transformatoarelor electrice pot fi grupaţi în două categorii:
 parametrii longitudinali: impedanţa Z  R  jX , având componentele:
─ rezistenţa R;
─ reactanţa X.
 parametrii transversali: admitanţa Y  G  jB , având componentele:
─ conductanţa G;
─ susceptanţa B.
Modelarea elementelor reţelelor electrice de distribuţie se realizează în următoarele
ipoteze:
─ sistemul trifazat al tensiunilor este simetric şi de succesiune directă;
─ curenţii formează un sistem trifazat echilibrat;
─ parametrii reţelei electrice sunt omogeni, constanţi în timp şi independenţi de
tensiunile de la borne sau de curenţii care îi parcurg;
─ funcţionarea se face în regim permanent de lungă durată.
În aceste ipoteze, pentru studiul reţelelor electrice se poate folosi doar schema monofilară de
succesiune directă.
2.1. Modelarea liniilor electrice

Liniile electrice din componenţa reţelelor electrice pot fi de tip aerian (LEA) sau în
subteran (LES). Lungimea lor este suficient de mică în raport cu lungimea de undă  a
fenomenelor electromagnetice (6000 km la 50 Hz) pentru a putea considera parametri omogeni şi
schema echivalentă sub forma unui cuadripol în ”π” cu parametri concentraţi (fig. 2.1).
i ZL k
YL YL
Vi Vk
2 2
Fig. 2.1. Schema echivalentă în ”  ” pentru modelarea liniilor electrice.

Rezistenţa RL se poate calcula cu relaţia:
RL  r0  l  (2.1)
în care r0 este rezistenţa specifică (lineică) a liniei, exprimată în   km  , iar l este lungimea
liniei, exprimată în [km].
Reactanţa inductivă XL se poate calcula cu relaţia:
X L    L  2 f  L  x0  l  (2.2)

Modelarea elementelor reţelelor electrice
în care x0 este reactanţa specifică (lineică) a liniei, exprimată în   km  .

Inductivitatea L a unui circuit este dată de raportul dintre fluxul care străbate o suprafaţă
care se reazămă pe acest circuit şi curentul din contur; prin contur se înţelege circuitul de ducere
şi de întoarcere a curentului:

L (2.3)
i
Inductivitatea este o mărime de material care depinde de materialul conductor, de
dimensiunea şi forma spaţială a circuitului şi de numărul de spire. Inductivitatea nu depinde de
mărimea curentului care trece prin circuit.
Pentru calculul inductivităţii liniilor electrice aeriene se disting mai multe situaţii, dintre
care cele mai importante sunt:
a) LEA simplu circuit cu transpunerea simetrică a fazelor:
0l DMG
L ln (2.4)
2 re
în care 0  4 107 H m este permeabilitatea magnetică absolută a vidului;

DMG  3 d12 d 23d 31 – distanţa medie geometrică a distanţelor dintre fazele circuitului;
re - raza echivalentă a conductoarelor cu care sunt echipate fazele.
b) LEA dublu circuit cu transpunerea simetrică a fazelor:
0l  DMG DMG1 
L ln    (2.5)
2  re DMG2 
în care DMG1  3 d15 d 26 d 34 este distanţa medie geometrică între conductoarele fazelor
neomoloage;
DMG2  3 d14 d 25 d 36 – distanţa medie geometrică între conductoarele fazelor omoloage.
Conductanţa GL constituie parametrul LEA corespunzător pierderilor transversale de
putere activă, datorate imperfecţiunilor izolaţiei şi descărcărilor corona:
Piz  Pcor
GL  S  (2.6)
U n2
în care Piz sunt pierderile de putere activă datorate imperfecţiunii izolaţiei, iar Pcor sunt
pierderile de putere activă prin descărcare corona.
În cazul liniilor în cablu, conductanţa apare datorită pierderilor de putere prin fenomene
de ionizare în dielectricul cablului, „scurgerii” de curent datorat imperfecţiunii izolaţiei sau
pierderilor de putere datorită ciclului de histerezis în dielectric.
Susceptanţa capacitivă BL se poate calcula cu relaţia:
BL    C  2 f  C  b0  l S (2.7)
în care b0 este susceptanţa specifică (lineică) a liniei, exprimată în S km  .

În funcţie de regimul de secvenţă (pozitivă, negativă şi zero), capacitatea de serviciu C se
calculează în mod diferit. Pentru determinarea capacităţilor de secvenţă se vor folosi coeficienţii
de potenţial Maxwell.
Capacitatea de serviciu de secvenţă pozitivă pentru o LEA simplu circuit cu transpunerea
simetrică a fazelor este dată de relaţia:

2 0l
C  (2.8)
 2h DMG 
ln  m  ' 
 rcond DMG 
1
în care  0  F m este permitivitatea absolută a vidului;
4  9 109
DMG '  3 d12' d 23' d31' – distanţa medie geometrică a distanţelor dintre faze şi imaginile
acestora faţă de pământ;
hm  3 h1  h2  h3 – înălţimea medie geometrică a fazelor faţă de pământ;
rcond - raza conductoarelor cu care sunt echipate fazele.
Capacitatea de serviciu de secvenţă zero pentru o LEA simplu circuit cu transpunerea
simetrică a fazelor este dată de relaţia:
2 0l
C0  (2.9)
 2h  DMG '  
ln  m   
 rcond  DMG  
Pentru liniile electrice de înaltă şi medie tensiune, pierderile de putere activă transversale
sunt reduse, astfel încât se poate neglija conductanţa transversală. În acest caz se poate folosi
schema echivalentă în ”π” din figura 2.2.
i ZL k
Vi j BL j BL Vk
2 2
Fig. 2.2. Schema echivalentă în ”  ” pentru modelarea liniilor electrice de înaltă şi medie tensiune.
În mod simplificat, pentru modelarea liniilor electrice de joasă şi medie tensiune, se poate
folosi şi schema echivalentă sub formă de dipol, rezultată din schema echivalentă în ”π” în care
se neglijează ramurile transversale (fig. 2.3).
i ZL k
Vi Vk
Fig. 2.2. Schema echivalentă sub formă de dipol folosită pentru modelarea liniilor electrice de MT şi JT.
2.2. Modelarea transformatoarelor electrice

Transformatoarele de putere din reţelele electrice pot îndeplini diferite roluri:
─ transformatoare coborâtoare de tensiune, folosite în staţiile de transformare de
distribuţie şi în posturile de transformare;
─ transformatoare ridicătoare, folosite în centralele electrice;
─ transformatoare de interconexiune, folosite în staţiile de transformare de
interconexiune;
─ transformatoare speciale.
În mod curent, pentru modelarea transformatoarelor de putere din reţelele electrice, se
folosesc schemele echivalente în ”π” sau în ”” cu operator de transformare. De obicei, schema
echivalentă în ”” se utilizează pentru modelarea transformatoarelor coborâtoare sau ridicătoare
(fig. 2.4), iar schema echivalentă în ”π” pentru modelarea transformatoarelor de interconexiune
(fig. 2.5). Ramura longitudinală cuprinde impedanţa de scurtcircuit Z T  RT  jX T raportată la
tensiunea înfăşurării fixe şi raportul de transformare. Ramura transversală se compune din
admitanţa de mers în gol Y T  GT  jBT raportată la tensiunea înfăşurării fixe şi se ataşează
bornei de primare pentru schema echivalentă în ””, respectiv se distribuie în mod egal la borna
primară şi secundară pentru schema echivalentă în ”π”.
i NT ZT k
Vi YT Vk
a.
ZT NT
i k
Vi YT Vk
b.
Fig. 2.4. Schema echivalentă în ”” pentru modelarea transformatoarelor coborâtoare (a) şi ridicătoare
(b).
ZT NT
i k
YT YT
Vi Vk
2 2
Fig. 2.5. Schema echivalentă în ” π” pentru modelarea transformatoarelor de interconexiune.

Prin neglijarea admitanţei transversale Y T , se obţine schema simplificată sub formă de
dipol (fig. 2.6).
Fig. 2.6. Schema echivalentă sub formă de dipol folosită pentru modelare transformatoarelor electrice.
Pentru calculul parametrilor transformatoarelor de putere cu două înfăşurări, se pleacă de
la mărimile nominale:
Sn - puterea nominală aparentă;
Un,i - tensiunea nominală a înfăşurării i;
Un,k - tensiunea nominală a înfăşurării k;
Pscnom - pierderile de putere activă la proba de scurtcircuit;

usc  % - tensiunea procentuală la proba de scurtcircuit;
nom
P 0 - pierderile de putere activă la proba de mers în gol;
i0  % - curentul procentual la proba de mers în gol;
u p - tensiunea procentuală pe priza de reglaj a tensiunii;
np - numărul prizei de funcţionare pentru reglajul tensiunii.
Plecând de la mărimile nominale prezentate anterior, parametrii transformatorului,
raportaţi la tensiunea nominală a înfăşurării fixe U nf , sunt:
Rezistenţa echivalentă RT:
PscnomU nf2
RT  (2.10)
Sn2
Impedanţa echivalentă ZT:
2
u U
ZT  sc nf (2.11)
100 Sn
Reactanţa echivalentă XT:
X T  ZT2  RT2 (2.12)

Conductanţa echivalentă GT:
P0nom
GT  (2.13)
U nf2
Admitanţa echivalentă YT:
i0 Sn
YT  (2.14)
100 U nf2
Susceptanţa echivalentă BT:
BT  YT2  GT2 (2.15)

Raportul de transformare NT:
U nf
NT  (2.16)
 u 
U nr 1  n p p 
 100 
în care U nr este tensiunea nominală a înfăşurării reglabile.
2.3. Modelarea consumatorilor de energie electrică

Consumatorul de energie electrică este un ansamblu de mai multe receptoare, în care se
include şi reţeaua de alimentare a acestora, caracterizat printr-un consum de putere activă şi
reactivă şi care se racordează la unul din nodurile reţelei.
Modelarea consumatorilor de energie electrică este mai dificilă decât pentru linii şi
transformatoare şi depinde de caracteristicile şi regimul de funcţionare al fiecărui receptor

component. În mod riguros consumatorii se pot modela printr-o putere aparentă complexă S,
care, în cazul general, este dependentă de frecvenţa f şi modulul tensiunii U de alimentare:
S  PU , f   jQU , f  , (2.17)
în care P şi Q sunt puterile activă, respectiv reactivă cerute de consumator.
Considerând frecvenţa constantă, prin dezvoltarea în serie Taylor a componentelor puterii
aparente S în jurul punctului de tensiune nominală Un a nodului de racord şi prin reţinerea
primilor trei termeni din dezvoltare, se obţine:
2
P
PU   PU n   U  U n   1  P
U  U n 2
U U U n 2 U 2 U U n
(2.18)
2
Q
QU   QU n   U  U n   1  Q2 U  U n  2
U U U n 2 U U U n
În relaţia de mai sus se fac notaţiile:

P 2P
P  PU ;Pn  PU n ;Pn’  ;Pn’’ 
U U U n U 2 U U n
(2.19)
Q  2Q
Q  QU ;Qn  QU n ;Qn’  ;Qn’’ 
U U U n U 2 U U
n
şi se aranjează termenii după puterile lui U obţinându-se:

 1  1

P   Pn  Pn’U n  Pn’’U n2   Pn’  Pn’’U n U  Pn’’U 2
2 2

 
(2.20)
 1  1

Q   Qn  Qn’ U n  Qn’’U n2   Qn’  Qn’’U n U  Qn’’U 2
2 2

 
În relaţiile (2.20) se observă că puterile lui U sunt însoţite de expresii constante, pentru
care se fac următoarele notaţii:
1 1
Pc  Pn  Pn’U n  Pn’’U n2 ; I ac  Pn’  Pn’’U n ; Gc  Pn’’U 2
2 2 (2.21)
1 1
Qc  Qn  Qn’U n  Qn’’U n2 ; I rc  Qn’  Qn’’U n ; Bc  Qn’’U 2
2 2
Prin analiză dimensională se constată că Pc şi Qc au dimensiunea unor puteri, I ac şi I rc
au dimensiunea unor curenţi, iar Gc şi Bc au dimensiunea unor admitanţe.
În aceste condiţii puterea aparentă consumată se poate pune sub forma:
S  Pc  jQc   I ac  jI rc U  Gc  jBc U 2 (2.22)
Din puterea aparentă se poate obţine expresia curentului complex consumat:
I
Pc  jQc   I  jI rc   Gc  jBc 
U
(2.23)
* ac
3U 3
Din analiza relaţiei (2.23) se poate trage concluzia că într-o manieră riguroasă
consumatorii pot fi modelaţi prin combinarea a trei componente: o componentă caracterizată prin
putere aparentă constantă (compusă din Pc şi Qc ), alta prin curent complex constant (compus
din I ac şi I rc ) şi ultima prin admitanţă constantă (compusă din Gc şi Bc ) [BE74].

În mod simplificat consumatorii de energie electrică pot fi modelaţi printr-una din cele
trei componente, respectiv prin putere aparentă constantă, curent complex constant sau admitanţă
(impedanţă) constantă. În aceste ipoteze curbele de variaţie ale puterii respectiv ale curentului
unui consumator în funcţie de modulul tensiunii de alimentare sunt prezentate în figura 2.7.
Fig. 2.7. Curbele de variaţie ale puterilor activă şi reactivă (a) şi ale curenţilor activ şi reactiv (b) ale
consumatorului în funcţie de tensiunea la borne.
În figura 2.7 Pn , Qn , I an , I rn , Gn şi Bn sunt mărimi corespunzătoare tensiunii nominale
de funcţionare a consumatorului.
Modelele de reprezentare a consumatorilor de energie electrice, folosite în mod curent,
pentru reţelele de distribuţie sunt cele cu curent constant sau putere constantă.

Capitolul 3
CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR ELECTRICE
RADIALE
3.1. Generalităţi
Liniile electrice se vor reprezenta prin scheme echivalente în dipol pentru LEC de JT şi
LEA de JT şi MT şi prin scheme echivalente în π pentru LEC de MT. Consumatorii se pot
reprezenta prin curenţi de sarcină constanţi, puteri constante sau admitanţe constante.
Se consideră o linie electrică trifazată care satisface condiţiile de omogenitate, simetrie şi
repartiţiilor echilibrate a sarcinilor pe fiecare fază. În aceste condiţii, este suficientă studierea
funcţionării liniei pe o singură fază, cu ajutorul schemei monofilare constituită dintr-un
conductor de ducere (conductor de fază) şi un conductor de întoarcere numit şi conductor fictiv
de nul (fig. 3.1). În realitate acest conductor există doar în reţele de JT. La reţele de MT, IT, FIT
curentul pe o fază se întoarce pe celelalte faze: I a  I b  I c  0 .
a) b)
Fig. 3.1. Linie electrică: a. schema electrică monofilară; b. diagrama fazorială a tensiunilor.
În acest mod reţeaua trifazată se echivalează cu 3 reţele monofazate în care curentul se
închide prin nul. Legătura dintre puterea trifazată S şi puterea monofazată S 0 este data de relaţia:
S  3U I *  3  
3V I *  3V I *  3S 0
3.2. Calculul căderilor de tensiune în reţelele radiale

Asemenea calcule se realizează în cel puţin 2 situaţii:
– ca metodă de verificare a căderilor de tensiune în raport cu căderea admisibilă de
tensiune;
– ca metodă de dimensionare în care, plecând de la valoarea căderii admisibile de
tensiune se determina secţiunea conductoarelor.
3.2.1. Linia radială cu un singur consumator
Se consideră o linie electrică trifazată pentru care se cunosc rezistenţa R şi reactanţa X
ataşate fiecărei faze, tensiunea de la începutul liniei V A şi curentul la consumator i B (fig. 3.2).

Calculul electric al reţelelor electrice radiale
I
IA A B
Z=R+jX IB=iB
VA VB
Fig. 3.2. Schema echivalentă a liniei radială cu un singur consumator.

Pentru această linie interesează determinarea tensiunii la consumator V B . În acest scop se
construieşte diagrama fazorială fundamentală a căderilor de tensiune (fig. 3.3). Se alege V B
origine de fază şi se consideră caracterul inductiv al curentului i B (defazat cu unghiul  în urma
tensiunii V B ). Pentru linia electrică se neglijează curenţii transversali astfel încât curentul prin
linie I este egal cu i B . Curentul I produce o cădere de tensiune R  I prin rezistenţa R în fază cu
curentul I şi o cădere de tensiune jX  I prin reactanţa X defazată cu π/2 în fata curentului I.
+j
VA C
 VAB VAB
jXI
0 Ia VB
 A
 D E
-jIr RI B
iB=IB=I
VAB
DVAB
Fig. 3.3. Diagrama fazorială a tensiunilor pentru linia radială cu un singur consumator.
I  I a  jI r 
  V AB  Z  I   R  jX    I a  jI r    R  I a  X  I r   j  X  I a  R  I r 
Z  R  jX 
V AB  VAB  jδVAB - căderea de tensiune fazorială

VAB  R  I a  X  I r - componenta longitudinală a căderii de tensiune
δVAB  X  I a  R  I r - componenta transversală a căderii de tensiune
I a  I cos   VAB  R  I cos   X  I sin 


I r  I sin   δVAB  X  I cos   R  I sin 
În realitate interesează mai puţin V AB fiind mult mai importantă cunoaşterea căderii
algebrice de tensiune DVAB  VA  VB , care are semnificaţia unei tensiuni ce poate fi măsurata
ipotetic cu ajutorul unui voltmetru între bornele A şi B. Căderea de tensiune algebrică DVAB este
utilizată pentru verificarea căderilor de tensiune pe linie prin compararea cu căderea de tensiune
admisibilă:

DVAB  Vadm  Vn (3.1)
100
în care  este procentul din tensiunea nominală Vn considerat drept cădere admisibilă de
tensiune.  are valori de ordinul 510%, stabilite în funcţie de tipul liniei (LEA/LEC), tipul
reţelei (rurală/urbană) şi tensiunea nominală.
Pentru determinarea lui DVAB se disting două situaţii:

a) Unghiul de defazaj θ este mic (cazul liniilor de lungimi mici), situaţie în care se poate
neglija componenta transversală δVAB a căderii de tensiune: DVAB  VAB .
b) unghiul de defazaj θ are valori mari, situaţie în care nu se mai poate neglija
componenta transversală δVAB a căderii de tensiune:
2 2
DVAB  VA  VB  VB  VAB    δVAB   VB (3.2)
Prin dezvoltarea expresiei de sub radical după binomul lui Newton şi neglijarea
termenilor de rang superior, se obţine:
2 4
1  δVAB  1  δVAB   ...
DVAB  VAB     (3.3)
2 VB  VAB 8 VB  VAB 3
Deoarece VB nu se cunoaşte, se aproximează cu tensiunea nominală Vn . Pentru liniile de

JT şi MT se pot reţine primi doi termini:
2
1  δVAB 
DVAB  VAB   (3.4)
2 Vn
Dacă consumatorul este reprezentat printr-o putere aparentă constantă, se calculează
curentul I prin linie în funcţie de puterea monofazată S 0 B  P0 B  jQ0 B şi tensiunea nominală de
fază Vn :
* *
* S 0 B S 0 B P0 B Q
S 0B  V B I  I  *
   j 0B
VB Vn Vn Vn
şi se înlocuieşte în expresia căderilor de tensiune, rezultă:
P0 B Q RP  XQ0 B
VAB  RI a  XI r  R  X 0B  0B
Vn Vn Vn
P0 B Q XP  RQ0 B
δVAB  XI a  RI r  X  R 0B  0B (3.5)
Vn Vn Vn
2 2
1  δVAB  RP  XQ0 B  XP0 B  RQ0 B 
DVAB  VAB    0B 
2 Vn Vn 2Vn3
Dacă se calculează curentul I prin linie în funcţie de puterea trifazată S B  PB  jQB şi
tensiunea nominală de linie U n :
* *
* SB SB P Q
S B  3U B I  I  *
  B j B (3.6)
3U B 3U n 3U n 3U n
şi se înlocuieşte în expresia căderilor de tensiune, rezultă:
PB QB RP  XQB
VAB  RI a  XI r  R X  B
3U n 3U n 3U n
(3.7)
PB Q XP  RQB
δVAB  XI a  RI r  X R B  B
3U n 3U n 3U n
Ţinând seama de relaţia legătura dintre tensiunile de linie şi tensiunile de fază, se obţine:

RPB  XQB
U AB  3VAB 
Un
XPB  RQB
δU AB  3δVAB  (3.8)
Un
2 2
1  δU AB  RP  XQB  XPB  RQB 
DU AB  U AB    B 
2 Un Un 2U n3
3.2.2. Linia radială care alimentează n consumatori
Se consideră o linie electrică radială care alimentează n consumatori concentraţi (fig.
3.4).
Zn
Z2
Z1
A I1 1 I2 2 In n
z1=r1+jx1 z2=r2+jx2 zn=rn+jxn
VA i1 i2 in V
n
Fig. 3.4. Linie electrică radială care alimentează n consumatori.

Notaţii:
i1 , i 2 , , i k , , i n – curenţii la consumatori;
I 1 , I 2 , , I k , , I n – curenţii prin tronsoane;
z1 , z 2 , , z k , , z n – impedanţele tronsoanelor,
Z 1 , Z 2 , , Z k , , Z n – impedanţele cumulate ale tronsoanelor între nodul sursă şi fiecare
nod.
Prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff, succesiv în nodurile n, ..., k,...,2, 1, se obţin
curenţii prin tronsoane:
I n  in
I  I  i
 n 1 n n 1

 (3.9)
 I k  I k 1  i k


 I 1  I 2  i1
Pe baza relaţiilor de mai sus, relaţiile de calcul ale curenţilor prin tronsoane pot fi scrise
n
sub forma: I k   i j .
j k
Căderea maximă de tensiune se înregistrează între nodurile A şi n şi se determină ca sumă

a căderilor de tensiune pe fiecare tronson:
n n n
V An   z k I k    rk I ka  xk I kr   j   xk I ka  rk I kr  (3.10)
k 1 k 1 k 1

n
Utilizând relaţia de calcul a curenţilor prin tronsoane I k   i j , căderea de tensiune
j k
dintre nodurile Aşi n se poate calcula cu relaţia:

n n n
V An   Z k i k    Rk ika  X k ikr   j   X k ika  Rk ikr  (3.11)
k 1 k 1 k 1
Astfel, componentele căderilor de tensiune sunt:

n n
VAn    rk I ka  xk I kr     Rk ika  X k ikr 
k 1 k 1
n n
δVAn    xk I ka  rk I kr     X k ika  Rk ikr 
k 1 k 1
2
 n 
1  δVAB 
2
n    xk I ka  rk I kr   (3.12)
DVAn  VAB      rk I ka  xk I kr    k 1 
2 Vn k 1 2 V n
2
 n 
n    X k ika  Rk ikr  
   Rk ika  X k ikr    k 1 
k 1 2V n
Dacă sarcinile sunt exprimate prin puterile activă şi reactivă consumate, expresia căderii
de tensiune între fază şi nul, pentru cazul a n consumatori, căpătă forma:
2
n
 n 
1  δVAB 
2   r P
k 0k  x Q
k 0k     xk P0 k  rk Q0 k  
DVAn  VAB    k 1   k 1 
2 Vn Vn 2Vn3
2
(3.13)
n n
 
R p k 0k  X k q0 k     X k p0 k  Rk q0 k  
 k 1
  k 1 
Vn 2Vn3
respectiv pentru căderea de tensiune între faze:
2
n
 n 
1  δU AB 
2   k k k k    xk Pk  rk Qk 
r P  x Q
DU An  U AB    k 1   k 1 3

2 Un Un 2U n
2
(3.14)
n
 n 
  k k k k    X k pk  Rk qk 
R p  X q
 k 1   k 1 3

Un 2U n
în care P0 k , Q0 k sunt puterile monofazate prin tronsoane;
Pk , Qk – puterile trifazate prin tronsoane;
p0 k , q0 k – puterile monofazate la consumatori;
pk , qk – puterile trifazate la consumatori.

Fig. 3.5. Circulaţia de puteri prin tronsoanele unei linii electrice radiale care alimentează n consumatori.
Observaţie: Relaţiile anterioare sunt valabile în ipoteza neglijării pierderilor de putere
prin tronsoanele liniei.
S n  s n
S  S  s
 n 1 n n 1

 (3.15)
 S k  S k 1  s k


 S 1  S 2  s1
3.3. Calculul regimului permanent în reţelele electrice radiale

Configuraţiile radiale sunt specifice funcţionării reţelelor electrice de distribuţie de medie
şi joasă tensiune. Aceste reţele, în special cele urbane, pot avea structură (arhitectură) complex
buclată, dar din considerente tehnice şi economice în regim normal se exploatează debulcat. Pe
perioade scurte de timp, aceste reţele pot funcţiona buclat, mai ales atunci când se fac manevre
curente de schimbare a configuraţiei de exploatare.
Calculul regimului permanent al unei reţele electrice constă în determinarea mărimilor de
stare asociate nodurilor şi laturilor.
Starea electrică a unui nod este caracterizată de patru mărimi de stare: puterea activă P ,
puterea reactivă Q şi modulul U şi argumentul tensiunii  (calculate faţă de o axă de referinţă
aleasă arbitrar), grupate în două mărimi complexe S  P  jQ şi U  Ue j . Pe baza ecuaţiilor de
bilanţ ale puterilor nodale, două dintre mărimile de stare ale fiecărui nod pot fi impuse şi
considerate independente, celelalte două rezultând din calcule. În funcţie de mărimile impuse,
nodurile unei reţele electrice se împart în următoarele tipuri:
 noduri consumatoare (tip PQ ), la care mărimile impuse sunt puterile activă şi reactivă
consumate;
 noduri generatoare (tip PU ), la care mărimile impuse sunt puterea activă generată şi
modulul tensiunii;
 nod de echilibru (nod tip U ), sau nod de bilanţ al puterilor activă şi reactivă, la care
mărimile impuse sunt tensiunea în modul şi argument.
Mărimile de stare asociate laturilor reţelelor electrice (linii sau transformatoare) sunt:
curentul complex I  Ia  jIr (sau puterea complexă S  P  jQ ) şi căderea de tensiune la
borne U  U  jU . Cunoscând una dintre cele două mărimi, cealaltă se determină fără
dificultate prin aplicarea legii lui Ohm U  3  Z  I .
3.3.1. Particularităţi ale reţelelor electrice radiale
Reţelele electrice radiale prezintă unele particularităţi, care permit utilizarea unor metode
specifice de analiză a funcţionării lor, printre care şi cele pentru calculul regimului permanent.

Particularitatea principală a reţelelor electrice radiale este legată de circulaţia de curenţi
(puteri) prin laturi. În ipoteza că într-o reţea electrică radială nu există generatoare electrice
locale (producţie distribuită), alimentarea acestei reţele se face printr-un singur punct de injecţie
a puterii, numit nod sursă. În aceste condiţii, circulaţia de curenţi (puteri) prin laturile reţelei are
un caracter bine determinat, sensul curenţilor (puterilor) fiind unilateral, în orice regim normal de
funcţionare. În concluzie, într-o reţea electrică radială, orice nod k, cu excepţia nodului sursă,
primeşte energie electrică de la un singur nod, numit nod precedent, printr-o singură latură
numită latură precedentă şi poate transmite energie electrică la unul sau mai multe noduri
succesoare, nodul k numindu-se nod de derivaţie, sau la nici un nod, nodul k numindu-se nod
terminal (fig. 3.6).
Fig. 3.6. Noţiuni utilizate pentru reţelele electrice de distribuţie cu structură buclată.
În cazul în care asupra unei reţele electrice cu structură buclată se impune restricţia de
funcţionare radială (cazul reţelelor de distribuţie), debuclarea reţelei se realizează într-un număr
bine determinat de puncte, obţinând-se una sau mai multe subreţele radiale distincte. Fiecare
subreţea este formată dintr-un nod sursă şi unul sau mai multe noduri consumatoare, incluzând şi
nodurile de derivaţie care pot avea consum zero.
Pentru modelarea elementelor reţelelor electrice radiale se utilizează următoarele ipoteze
[ER00]:
─ sistemul trifazat al tensiunilor este simetric şi de succesiune pozitivă;
─ curenţii formează un sistem trifazat echilibrat;
─ parametrii reţelei electrice sunt omogeni, constanţi în timp şi independenţi de
tensiunile de la borne sau de curenţi;
─ funcţionarea se face în regim permanent de lungă durată.
În aceste ipoteze, pentru calculul regimului permanent se foloseşte schema monofilară de
succesiune pozitivă (directă). Liniile electrice (aeriene şi subterane) pot reprezentate prin
modelul complet sub forma schemei echivalente în ”π” cu parametri concentraţi. Ţinând cont de
caracterul unilateral al circulaţiei de puteri transformatoarele electrice se reprezintă prin schema
echivalentă în ”” cu operator de transformare.
În ipoteza absenţei surselor distribuite, pentru calculul regimului permanent al unei reţele
electrice radiale, dintre cele trei tipuri de noduri existente în reţelele complex buclate, se
consideră doar două:
 nodurile consumatoare, modelate printr-o putere aparentă complexă, obţinută prin
combinarea a trei componente [BE74]:
S   Pc  jQc   3U  I ac  jI rc    Gc  jBc U 2 (3.16)
în care Pc şi Qc sunt componentele unei puteri aparente constante, I ac şi I rc sunt

componentele unui curent complex constant, Gc şi Bc sunt componentele unei
admitanţe constante, iar U este modulul tensiunii de alimentare a nodului;
 nodul de echilibru, care reprezintă punctul de injecţie a puterii în reţeaua radială (nodul
sursă), la care mărimile impuse sunt tensiunea în modul şi argument.

3.3.2. Metoda ascendent-descendent

În cazul unei reţele electrice radiale (arborescente), având n noduri şi l laturi şi un singur
nod de injecţie, numărul buclelor închise (ciclurilor independente) este egal cu zero, toate laturile
fiind de tip arbore. În aceste condiţii l  n  1  0 , de unde rezultă l  n  1 . Mărimile de stare
necunoscute ale acestei reţele sunt: tensiunile celor n  1 noduri consumatoare şi curenţii (puterile)
prin cele l  n  1 laturi. În total există 2  n  1 necunoscute, pentru determinarea cărora este
necesară scrierea unui număr egal de ecuaţii. Prin aplicarea teoremei întâi a lui Kirchhoff în cele
n  1 noduri consumatoare, considerate ca fiind nodurile independente, se obţin curenţii prin laturi.
Teorema a doua a lui Kirchhoff nu se poate aplica deoarece l  n  1  0 . În schimb, prin aplicarea
legii lui Ohm pe cele l  n  1 laturi arbore, se obţin căderile de tensiune la bornele acestora.
Considerând drept referinţă tensiunea nodului sursă, pe baza căderilor de tensiune la bornele
laturilor, se pot calcula tensiunile la nodurile consumatoare.
Pe baza observaţiilor anterioare, calculul regimului permanent în reţelele electrice radiale
se poate efectua printr-o metodă specifică, numită în literatura de specialitate metoda
”ascendent-descendent” [CH90], [BA93]. În principiu, această metodă se compune din două
etape:
 etapa ascendent, în care plecând de la nodurile terminale şi mergând până la nodul
sursă S, prin aplicarea teoremei întâi a lui Kirchhoff se calculează curentul la fiecare
nod consumator şi curentul prin latura lui precedentă (fig. 3.7,a);
 etapa descendent, în care pornind invers, de la nodul sursă S (a cărui tensiune
constantă se ia de referinţă) şi mergând până la nodurile terminale, prin aplicarea legii
lui Ohm se calculează căderea de tensiune pe fiecare latură şi tensiunea la fiecare nod
consumator (fig. 3.7,b).
Fig. 3.7. Etapele de calcul a regimului permanent prin metoda ascendent-descendent:

a. calculul curenţilor prin laturi; b. calculul tensiunilor la noduri.
Pentru înţelegerea metodei ascendent-descendent sunt necesare următoarele precizări:
1) În cazul în care o reţea electrică este compusă din mai multe subreţele arborescente,
metoda de calcul ascendent-descendent se aplică în mod independent pentru fiecare subreţea,
considerând drept referinţă nodul său sursă;
2) Calculul regimului permanent în reţelele electrice radiale se poate realiza şi prin
metoda tensiunilor nodale. Prin rezolvarea ecuaţiilor acestei metode, sub forma Y nn U n   I n 
 S* 
(pentru modelul liniar) sau Y nn U n    n*  (pentru modelul neliniar), se obţin tensiunile
U n 
nodurilor independente, iar în final se calculează curenţii (puterile) prin laturi. Prin metoda
ascendent-descendent necunoscutele se obţin simultan în urma parcurgerii celor două etape.
Rezultatele de regim permanent prin metoda ascendent-descendent pentru modelul liniar
al reţelei (consumatorii reprezentaţi prin curenţi constanţi, liniile şi transformatoarele electrice
modelate prin dipoli) se obţin prin parcurgerea o singură dată a celor două etape. În cazul
modelului neliniar al reţelei (consumatorii reprezentaţi printr-o relaţie de forma (3.16), liniile
electrice modelate prin schema în ”  ”, respectiv transformatoarele prin schema în ””)
obţinerea rezultatelor de regim permanent se face în urma unui calcul iterativ. Testul de

convergenţă constă în compararea modulului puterii aparente la nodul sursă între două iteraţii
succesive sau modulului tensiunii la nodurile consumatoare între două iteraţii succesive.
Algoritmul de calcul al regimului permanent prin metoda ascendent-descendent se
compune din următorii paşi de calcul [TR98]:
1. Ordonarea reţelei (stabilirea nodului şi a laturii precedente pentru fiecare nod
consumator) şi iniţializarea tensiunii nodurilor consumatoare cu valoarea tensiunii
nodului sursă (S):
(0)
U k  U S , k  1, 2, , n, k  S (3.17)
2. Iniţializarea procesului iterativ: p  1 ;
3. Etapa ascendent: parcurgerea reţelei de la nodurile terminale până la nodul sursă şi
efectuarea următoarelor operaţii:
3.1.Calculul curentului consumat în nodul k utilizând expresia puterii consumate dată
de relaţia (3.6):
*
Sk
I k  
p
(3.18)
3U k
p 1*
3.2.Calculul curentului prin latura precedentă nodului k :
( p) 1  ( p) ( p) 
I ik 
N ik
Ik   I kj  (3.19)
 jSucc ( k ) 
în care: i este nodul precedent nodului k;
Succk  – mulţimea nodurilor succesoare nodului k ;
N ik – raportul de transformare al laturii i  k ( N ik  1 pentru linii).
4. Etapa descendent: calculul tensiunilor la noduri, parcurgând reţeaua de la nodul sursă
până la nodurile terminale. Pentru iteraţia curentă p , considerând ordinea de
parcurgere a unei laturi de la nodul i la nodul k, calculul se realizează astfel:
4.1.Calculul căderii de tensiune pe latura i  k :
( p) ( p)
U ik  3 Z ik I ik (3.20)
4.2.Calculul tensiunii la nodul k:
1
Uk 
( p)
N ik

( p) ( p)
U i  U ik  (3.21)
5. Calculul puterii injectate în reţea de nodul sursă:

( p) *( p )
S S  3U S I
jSucc ( S )
Sj (3.22)
6. Dacă modelul reţelei este liniar sau dacă p  1 şi S S   S S

p p 1
  se trece la pasul
următor, altfel p  p  1 şi se trece la pasul 3.
7. Calculul pierderilor de putere prin laturile reţelei.
3.3.3. Avantajele utilizării metodei ascendent-descendent
Metoda de calcul a regimului permanent de tip ascendent-descendent prezintă unele
avantaje în comparaţie cu metodele globale de calcul, bazate pe utilizarea metodei tensiunilor
nodale:

─ pentru modelul neliniar al reţelei electrice, numărul de iteraţii necesar obţinerii soluţiei
finale este mai mic decât cel al metodelor Seidel-Gauss şi Newton-Raphson, iar
volumul de calcule pentru fiecare iteraţie este, de asemenea, mai redus;
─ nu este necesară calcularea matricei admitanţelor nodale (timp şi memorie de stocare
suplimentare);
─ introducerea cuplelor şi a şunturilor (elemente de impedanţă redusă) nu ridică nici o
problemă asupra convergenţei metodei.
3.4. Aplicaţii
3.4.1. Linie electrică radială
Se consideră o linie electrică aeriană având tensiunea nominală de 0,4 kV, echipată cu
conductoare din cupru având   0, 017 mm 2 m , alimentată din sursa A (fig. 3.8).
2 2 2
A s1 = 50 mm s2 = 35 mm s3 = 25 mm
x01 = 0,31 /km 1 x02 = 0,345 /km 2 x03 = 0,33 /km 3
l1 = 300 m l2 = 200 m l3 = 150 m
s1 = (40 + j10) kVA s2 = (30 + j0) kVA s3 = (20 + j15) kVA

Fig. 3.8. Linie electrică radială cu trei consumatori.
Se cere:
a) să se determine căderea maximă de tensiune;
b) să se interpreteze rezultatul considerând căderea de tensiune admisibilă ε  10% .
Rezolvare
1) Calculul rezistenţelor şi reactanţelor tronsoanelor
l1 300
r1    0, 017  0,102  x1  x01  l1  0,31 300 103  0, 093 
s1 50
l2 200
r2    0, 017  0, 097  x2  x02  l2  0,345  200 103  0, 069 
s2 35
l3 150
r3    0, 017  0,102  x3  x03  l2  0,33 150 103  0, 05 
s3 25
Căderile de tensiune pe tronsoanele reţelei pot fi calculate în funcţie de circulaţia de
curenţi sau în funcţie de circulaţia de puteri.
3.1) Calculul curenţilor la consumatori (tensiunea la consumatori se consideră egală cu
tensiunea nominală)
* *
* si si p  jqi
s  3U i i i  i i  *
  i
3U i 3U n 3U n
p1  jq1 40  j10
i1     57, 74  j14, 43 A
3U n 3  0, 4
p2  jq2 30
i2    43,3A
3U n 3  0, 4
p3  jq3 20  j15
i3     28,88  j 21, 65  A
3U n 3  0, 4

3.2) Calculul circulaţiei de curenţi prin tronsoane (fig. 3.9)
A I1 1 I2 2 I3 3
Vn
i1 i2 i3
Fig. 3.9. Circulaţia de curenţi prin tronsoanele liniei electrice radiale cu trei consumatori.
I 3  i 3   28,88  j 21, 65  A
I 2  I 3  i 2   72,18  j 21, 65  A
I 1  I 2  i1  129,92  j 36, 08  A
3.3) Calculul căderii maxime de tensiune
V A 3  r1 I1a  x1 I1r  r2 I 2 a  x2 I 2 r  r3 I 3a  x3 I 3r 
 0,102 129,92  0, 093  36, 08  0, 097  72,18  0, 069  21, 65  0,102  28,88  0, 05  21, 65  29,13 V
δVA3  x1 I1a  r1 I1r  x2 I 2 a  r2 I 2 r  x3 I 3a  r3 I 3r 
 0, 093 129,92  0,102  36, 08  0, 069  72,18  0, 097  21, 65  0, 05  28,88  0,102  21, 65  10,52 V
2
 δVA3  10,52 2
DVA3  VA3   29,13   29,37 V
2  Vn 2  230
3.1) Calculul circulaţiei de puteri prin tronsoane (se neglijează pierderile de putere prin
tronsoane), (fig. 3.10)
A S1 1 S2 2 S3 3
Vn
s1 s2 s3
Fig. 3.10. Circulaţia de puteri prin tronsoanele liniei electrice radiale cu trei consumatori.
S 3  s 3   20  j15  kVA
S 2  S 3  s 2   50  j15  kVA
S 1  S 2  s1   90  j 25  kVA
3.3) Calculul căderii maxime de tensiune
r1 P1a  x1Q1r  r2 P2 a  x2Q2 r  r3 P3a  x3Q3r
U A3  
Un
0,102  90  0, 093  25  0, 097  50  0, 069 15  0,102  20  0, 05 15
  50, 45 V
0, 4
x P  r Q  x2 P2 a  r2Q2 r  x3 P3a  r3Q3 r
δU A3  1 1a 1 1r 
Un
0, 093  90  0,102  25  0, 069  50  0, 097 15  0, 05  20  0,102 15
  18, 21 V
0, 4
2
DU A3  U A3 
 δU A3   50, 45 
18, 212
 50,86 V
2 U n 2  400

5) Calculul căderii admisibile de tensiune
ε 10 ε 10
Vadm  Vn  230  23 V U adm  Un  400  40 V
100 100 100 100
6) Interpretare rezultate
DVA3  Vadm
 reţeaua nu este corect dimensionată la căderea de tensiune.
DU A3  U adm
3.4.2. Linie electrică arborescentă

. Se consideră o reţea trifazată cu tensiunea nominală de 0,4 kV, alimentată din punctul A,
cu conductoare din cupru având   0, 017 mm 2 m (fig. 3.11).
Să se determine căderea maximă de tensiune considerând că sarcinile sunt rezistive.
6
2
s6 = 16 mm
l6 = 80 m i0 = 0,15 A/m
5
2
s5 = 16 mm l5 = 50 m
2 2 2 2
A s1 = 50 mm 1 s2 = 50 mm 2 s3 = 25 mm 3 s4 = 25 mm 4
l1 = 75 m l2 = 100 m l3 = 100 m l4 = 50 m
i2 = 30 A s7 = 16 mm
2
400 i1 = 20 A i3 = 15 A i4 = 10 A
VA = V l7 = 80 m
3
i7 = 25 A
7
Fig. 3.11. Linie electrică arborescentă.

Rezolvare
1) Calculul rezistenţelor tronsoanelor
l1 75 l4 50
r1    0, 017  0, 0255  r4    0, 017  0, 034 
s1 50 s4 25
l2 100 l 50
r2    0, 017  0, 034  r5   5  0, 017  0, 0531 
s2 50 s5 16
l3 100  0, 017
r3    0, 017  0, 068  r06    0, 00106  m
s3 25 s6 16
l7 80
r7    0, 017  0, 085 
s7 16
2) Calculul curenţilor prin tronsoane (fig. 3.12)

6
i0
5
I5
A I1 1 I2 2 I3 3 I4 4
i2 I7
400 i1 i3 i4
VA = V
3
i7
7
Fig. 3.12. Circulaţia de curenţi prin tronsoanele liniei electrice arborescente.

I 4  i 4  10A
I 3  I 4  i 3  25A
I 5  i 0  l6  12A
I 7  i 7  25A
I 2  I 3  I 5  I 7  i 2  92A
I 1  I 2  i1  112A
3) Calculul căderilor de tensiune
Deoarece curenţii prin tronsoane au doar parte activă şi se neglijează reactanţa
tronsoanelor, componentele căderilor de tensiune rezultă:
VA 2  r1I1a  r2 I 2 a  0, 0255 112  0, 034  92  5,98 V

V  rI a  xI r  rI a V2  4  r3 I 3a  r4 I 4 a  0, 068  25  0, 034 10  2, 04 V
   l62 802
δV  xI a  rI r  0 V2 6  r5 I 5 a  r06i0  0, 053112  0, 00106  0,15   1,15 V
 2 2
V2 7  r7 I 7 a  0, 085  25  2,13 V
Din compararea rezultatelor obţinute anterior, se observă că valoarea maximă a căderii de
tensiune se înregistrează între nodurile A şi 7:
VA7  VA 2  V2 7  5,98  2,13  8,11 V
Observaţie: Pentru tronsonul 5-6 căderea de tensiune se calculează considerând curentul
întregului tronson concentrat la mijlocul tronsonului:
r0l r l 2i
V  li0  0 0
2 2
3.4.3. Reţea electrică de repartiţie radială
Se consideră o staţie de transformare B, în care sunt instalate două transformatoare având
puterea nominală aparentă 10 MVA, alimentată din centrala A prin două linii electrice aeriene de
110 kV (fig. 3.13). Prizele pentru reglarea tensiunii transformatoarelor staţiei B sunt amplasate
pe înfăşurările de înaltă tensiune şi funcţionează pe plotul n p  2 (tensiunea procentuală pe
priză este u  1, 78% ). Tensiunea nominală a înfăşurărilor secundare ale transformatoarelor
este de 22 kV. Sarcina totală pe barele de 20 kV ale staţiei B este de 15,5 MVA, din care 14

MVA consum local iar 1,5 MVA se transportă, printr-o linie aeriană de 20 kV în punctul C al
reţelei. Caracteristicile liniilor, transformatoarelor şi sarcinile sunt indicate pe schemă.
Să se determine tensiunea în punctul C al reţelei, dacă pe barele centralei A tensiunea are
valoarea 114,4 kV. Se neglijează pierderile de putere în linii şi transformatoare şi componenta
transversală a căderii de tensiune. Se consideră că cele două linii dintre centrala A şi staţia B,
respectiv transformatoarele din staţia B, funcţionează în paralel.
r01 = 0,33 /km r02 = 0,33 /km
C
A x01 = 0,412 /km B x02 = 0,342 /km
1,5 MVA
l1 = 14 km l1 = 1 km cos  = 0,7
SnT = 10 MVA
14 MVA
Psc,n = 92 kW
cos  = 0,7
usc = 7,5%
Fig. 3.13. Reţea electrică de repartiţie radială.
Rezolvare
1) Schema echivalentă monofilară (fig. 3.14)
A N
Z1 = R1 + jX1 B1 B1’ ZST = RST + jXST B2 Z2 = R2 + jX2 C
SB = PB + jQB SC = PC + jQC
Fig. 3.14. Schema electrică monofilară a reţelei electrice de repartiţie.
2) Calculul parametrilor schemei echivalente
1 1 1 1
R1  r01  l1   0,33 14  2,31  X1  x01  l1   0, 412 14  2,884 
2 2 2 2
R2  r02  l2  0,33 1  0,33  X 2  x02  l2  0,342 1  0,342 
2
1 Psc  U n , MT 1 92  222
RST   2
  2
10 3  0, 223 
2 S nT 2 10
2
1 usc U n , MT 1 7,5 22 2
Z ST        1,815 
2 100 S nT 2 100 10
2 2
X ST  Z ST  RST  1,8152  0, 2232  1,801 
Observaţie: Parametrii transformatoarelor au fost raportaţi la tensiunea nominală a
înfăşurării fixe ( U n , MT ).
3) Calculul puterilor consumate
PB  S B  cos   14  0, 7  9,8 MW PC  SC  cos   1,5  0, 7  1, 05 MW
QB  S B2  PB2  142  9,82  10 MVAr QC  SC2  PC2  1,52  1, 052  1, 07 MVAr
4) Calculul raportului de transformare
U n , MT 22
N   0, 207
 u   1, 78 
U n , IT 1  n p   110 1  2  
 100   100 

5) Calculul circulaţiei de puteri prin tronsoanele reţelei (se neglijează pierderile de
putere), (fig. 3.15)
A
S1 = P1 + jQ1 B1 N B S = P + jQ B S2 = P2 + jQ2 C
1’ ST ST ST 2
SB = PB + jQB SC = PC + jQC
Fig. 3.15. Circulaţia de curenţi prin tronsoanele reţelei electrice de repartiţie.
S 2  S C  1, 05  j1, 07  MVA
S 1  S ST  S 2  S B  10,85  j11,07  MVA
6) Calculul căderilor de tensiune (se neglijează componenta transversală a căderilor de
tensiune)
R  P  X Q
U  U  jδU  U 
U
R1  P1  X 1  Q1 2,3110,85  2,884 11, 07
U1    0, 498 kV
UA 114, 4
U B1  U A  U1  114, 4  0, 498  113,902 kV
U B1'  N U B1  0, 207 113,902  23,578 kV
RST  PST  X ST  QST 0, 223 10,85  1,80111,07
U ST    0,948 kV
U B1' 23,578
U B 2  U B1'  U ST  23,578  0,948  22, 63 kV
R2  P2  X 2  Q2 0,33 1, 05  0,342 1, 07
U 2    0, 031 kV
U B2 22, 63
U C  U B 2  U 2  22, 63  0, 031  22,599 kV
3.4.4. Utilizarea metodei ascendent-descendent pentru o reţea electrică de
distribuţie
Se consideră reţeaua electrică radială (arborescentă) din figura 3.16,a pentru care sunt
cunoscute:
─ tensiunea nodului sursă U 1  20 kV ;
─ puterile aparente complexe la consumatori: s 2  0 kVA , s 3   250  j150  kVA şi
s 4   75  j 50  kVA .
Schema monofilară a reţelei electrice, împreună cu parametrii laturilor, este prezentată în
figura 3.16,b.

Fig. 3.16. a. Reţea electrică de distribuţie; b. schema monofilară.

Pentru această reţea se cere determinarea tensiunilor la nodurile consumatoare ( U 2 , U 3 şi
U 4 ) şi circulaţia de curenţi prin tronsoane.
Rezolvare
Pentru simplificare, în calcule se vor utiliza tensiunile între faze. Valorile iniţiale ale
tensiunilor la nodurile consumatoare sunt:
(0) (0)
U 2  U 3  U 1  20 kV
(0)
U 4  N 42U 1  0.2  20  0.4 kV
În continuare, sunt prezentate calculele doar pentru prima iteraţie, rezultatele calculului
iterativ fiind centralizate în tabelul 3.1.
Etapa ascendent
Calculul curentului prin latura 2  3
(1)
*
s3  250  j150  103
i 3  (0)*
   7.217  j 4.330  A
3U 3 3  20 103
(0)
(1) U3 20 103
I 320  y 320  j 45 106   j 0.520 A
3 3
(1) (1) (1)
I 23  i 3  I 320   7.217  j 3.810  A
(1)
*
s4  75  j50  103
i4  (0)*
  108.253  j 72.169  A
3U 4 3  0.4 103
'(1) (1)
I 24  i 4  108.253  j 72.169  A
(1) '(1)
I 24  N 42 I 24  0.02 108.253  j 72.169    2.165  j1.443 A

*
(1) s2
i2  (0)*
0A
3U 2
(0)
(1) U 20 103
I 210  y 210 2  j 30 106   j 0.346 A
3 3
(0)
(1) U 20 103
I 230  y 230 2  j 45 10 6   j 0.520 A
3 3
(0)
(1) U2 20 103
I 240  y 240   0.8  j8.72  106    0.009  j 0.101 A
3 3
(1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)
I 12  i 2  I 23  I 230  I 24  I 240  I 210   9.391  j 4.488  A
Etapa descendent
Calculul tensiunii la nodul 2
(1) (1)
U 12  3 z12 I 12  3 1.4  j 0.1 9.391  j 4.488  103   0.024  j 0.009  kV
(1) (1)
U 2  U 1  U 12  20   0.024  j 0.009   19.976  j 0.009  kV
(1) (1)
U 23  3 z 23 I 23  3  2.1  j 0.15  7.217  j 3.810  10 3   0.027  j 0.012  kV
(1) (1) (1)
U 3  U 2  U 23  19.976  j 0.009    0.027  j 0.012   19.949  j 0.021 kV
(1) '(1)
U 24  3 z 24 I 24  3  0.028  j 0.058 108.253  j 72.169  10 3   0.013  j 0.007  kV
(1) (1) (1)
U 4  N 42U 4  U 24  0.02 19.949  j 0.021   0.013  j 0.007    0.386  j 0.007  kV
Calculul puterii injectate la nodul sursă
(1) U1 20 103
I 120  y120  j 30 106   j 0.346 A
3 3
*
(1)
S 1  3U 1 I 12  I 120  (1) (1)
  3  20   9.391  j 4.142    325.314  143.483 kVA
S1(1)  355.551 kVA
Tabelul 3.1. Rezultate proces iterativ
Mărime UM Iteraţia 1 Iteraţia 2 Iteraţia 3
i3 [A] 7.217  j 4.330 7.240  j 4.334 7.240  j 4.334
I 320 [A] j 0.520 0.001  j 0.518 0.001  j 0.518
I 23 [A] 7.217  j 3.810 7.241  j 3.816 7.241  j 3.816
'
I 24  i 4 [A] 108.253  j 72.169 113.498  j 72.728 113.681  j 72.430
I 24 [A] 2.165  j1.443 2.270  j1.455 2.274  j1.455
i2 [A] 0 0 0
I 210 [A] j 0.346 j 0.346 j 0.346
I 230 [A] j 0.520 j 0.519 j 0.519
I 240 [A] 0.009  j 0.101 0.009  j 0.101 0.009  j 0.101
I 12 [A] 9.391  j 4.488 9.520  j 4.507 9.524  j 4.507
U 12 [kV] 0.024  j 0.009 0.024  j 0.009 0.024  j 0.009

U2 [kV] 19.976  j 0.009 19.976  j 0.009 19.976  j 0.009

U 23 [kV] 0.027  j 0.012 0.027  j 0.012 0.027  j 0.012
U3 [kV] 19.949  j 0.021 19.949  j 0.021 19.949  j 0.021
U 24 [kV] 0.013  j 0.007 0.013  j 0.008 0.013  j 0.008
U4 [kV] 0.386  j 0.007 0.386  j 0.008 0.386  j 0.008
S1 [kVA] 325.314  143.483 329.782  144.141 329.921  144.141
S1 [kVA] 355.551 359.907 360.021
Comentarii: Rezultatele de regim permanent s-au obţinut după efectuarea a trei iteraţii
prin metoda ascendent-descendent. Diferenţa intre tensiuni la iteraţia a treia fata de iteraţia a
doua este mai mica decât 0.001 kV iar diferenţa puterii aparente la nodul sursa este de 0.1 kVA.
Aceleaşi rezultatele de regim permanent au fost obţinute prin metodele Seidel-Gauss (după 12
iteraţii) şi Newton-Raphson (după 3 iteraţii).

Capitolul 4
CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR ELECTRICE
SIMPLU ŞI COMPLEX BUCLATE
4.1. Generalităţi
Daca o reţea electrică radială (o linie electrică radială) este alimentată de la ambele capete
se obţine cazul unei reţele electrice simplu buclate (sau reţea electrică alimentată de la ambele
capete).
O reţea electrică complex buclată se compune din mai multe reţele simplu buclate în care
apar şi noduri intermediare, altele decât nodurile sursă.
4.2. Calculul unei reţele electrice alimentată de la două capete (reţea

simplu buclată)
Se consideră o linie electrică alimentată de la nodurile A şi B a căror tensiuni V a şi V B
sunt cunoscute. Considerând că linia este simetrică şi omogenă, alimentată cu tensiuni simetrice
de succesiune directă şi având curenţii echilibraţi pe cele trei faze, studiul funcţionării se poate
realiza în monofazat (fig. 4.1).
Fig. 4.1. Reţea electrică alimentată de la două capete.

Pentru această reţea se pune problema determinării circulaţiei de curenţi prin tronsoane şi
a nodului de tensiune minimă.
Pentru determinarea circulaţiei de curenţi este necesară şi suficientă cunoaşterea
curentului la unul dintre nodurile sursei ( I A sau I B ). Plecând de la unul dintre aceşti curenţi (de
exemplu I A ) se calculează curenţii prin tronsoane pe baza teoremei I a lui Kirrchoff:
I1  I A
I 2  I 1  i1

I k  I k 1  i k 1
I k 1  i k  I k (4.1)

I n  I n 1  i n 1
I n 1  I n  i n
IB  In

Calculul electric al reţelelor electrice simplu şi complex buclate
Linia electrică alimentată de la două capete poate fi asimilată cu o linie electrică
alimentată de la un singur capăt (de exemplu A), celălalt nod sursă (B) putând fi asimilat cu un
nod consumator a cărui curent este considerat cu semn schimbat (fig. 4.2):
i n 1   I B (4.2)
Fig. 4.2. Reţea electrică alimentată de la două capete în care nodul sursă B este asimilat cu nod
consumator.
Pentru această reţea se exprimă căderea de tensiune dintre nodurile A şi B:
n 1 n 1
V AB   z k I k   Z k i k (4.3)
k 1 k 1
Din relaţia anterioară se reţine a doua formă:

n 1 n
V AB   Z k i k   Z k i k  Z n 1 i n 1 (4.4)
k 1 k 1
Ţinând seama de faptul că:

Z n 1  Z AB
(4.5)
i n 1   I B
relaţia (4.4) devine:
n
n Z k k i
V AB
V AB   Z k i k  Z AB I B  I B  k
 (4.6)
k 1 Z AB Z AB
Analog se poate deduce expresia curentului la nodul A:
n
'
Z k
k k i
V AB
IA   (4.7)
Z AB Z AB
În expresiile anterioare se introduc notaţiile:
n n
 Z 'k i k
k 1
Z
k 1
i
k k
V AB V A  V B
iA  ; iB  ; I AB   (4.8)
Z AB Z AB Z AB Z AB
şi se obţin expresiile curenţilor la cele două noduri de alimentare (fig. 4.3):
 I A  i A  I AB
 (4.9)
 I B  i B  I AB
Curenţii i A şi i B depind de impedanţele cumulate ale tronsoanelor şi de curenţii de la
consumator. Curentul I AB depinde de impedanţa cumulată a reţelei Z AB şi de diferenţele de

potenţial a tensiunilor celor două surse. Acest curent nu depinde de curenţii la consumator motiv
pentru care se numeşte curent de mers în gol sau curent de echilibrare şi produce încărcarea unei
surse în detrimentul celeilalte surse. Curentul I AB produce, în general, pierderi suplimentare de
putere şi energie. În exploatare se urmăreşte, de obicei, funcţionarea cu tensiuni egale la cele
două noduri de alimentare V A  V B  I AB  0 .
Fig. 4.3. Schema electrică cu sarcinile aruncate la noduri.

În cazul în care consumatorii sunt reprezentaţi prin puteri constante s1, s2,…,sk…sn,
puterile injectate de cele două surse se determină cu relaţiile:
n
'
Z
k 1
k sk
*
SA   3U A I AB
Z AB
n
(4.10)
Z
k 1
k sk
*
SB   3U B I AB
Z AB
În relaţiile anterioare s-au neglijat pierderile de putere pe tronsoanele liniei.
Din analiza circulaţiei de curenţi / puteri prin reţeaua simplu buclată se observă că există
un nod (fie nodul k) care primeşte curent / putere de la ambele surse (fig. 4.4).
Fig. 4.4. Reprezentarea reţelei alimentată de la ambele capete sub forma a două reţele radiale.
Nodul k se numeşte nod de separare a curenţilor, respectiv a puterilor şi are proprietatea
ca nivelul de tensiune este cel mai scăzut din întreaga reţea. În nodul de separare a curenţilor /
puterilor reţeaua electrică poate fi separata fictiv în două subreţele radiale. Pentru aceste
subreţele, calculul reţelei de tensiune se poate face fără dificultate.
4.3. Calculul electric al reţelelor complex buclate

Acest calcul se utilizează în cel puţin două situaţii:
1) La dimensionare, atunci când cunoscând caracteristicile consumatorilor şi topologia
reţelei se urmăreşte dimensionarea secţiunii conductoarelor liniilor electrice;
2) În exploatare, atunci când se cunosc parametrii reţelei şi caracteristicile consumatorilor
şi se urmăreşte determinarea circulaţiei de curenţi / puteri prin tronsoanele reţelei şi a tensiunilor
la noduri.
Rezolvarea problemei în exploatare se poate face prin metode de transfigurare sau prin
metode globale (matriciale) de calcul.

4.3.1. Metode de transfigurare

În principiu există două etape de calcul:
1) Prima etapă constă în simplificarea succesivă a reţelei complex buclată până ce se
ajunge la o reţea simplă (de exemplu la o linie alimentată la ambele capete sau numai de la un
capăt) pentru care determinarea distribuţiei curenţilor sau puterilor nu prezintă dificultăţi.
2) O dată cunoscută distribuţia în această schemă simplă, în a doua etapă se determină,
prin transformări inverse, distribuţia curenţilor / puterilor atât în schemele intermediare cât şi în
schema iniţială.
 Aruncarea sarcinilor la noduri
Compunerea ramurilor conectate în paralel impune ca sarcinile să fie situate numai la
capetele acestora, în noduri. Dacă sarcinile sunt conectate oriunde de-a lungul ramurilor, se
procedează mai întâi la aruncarea (mutarea) lor la capete, cu condiţia păstrării constante a căderii
de tensiune, atât în schema iniţială cât şi în cea transformată.
Fig. 4.5. Schemă de reţea electrică pentru aruncarea sarcinilor la noduri.

Pentru aruncarea la capete a celor doi curenţi i1 şi i2 din figura 4.5, a, se determină două
sarcini iA şi iB aplicate la extremităţile liniei în reţeaua transformată (fig. 4.5, b), astfel încât să se
obţină aceeaşi cădere de tensiune ca şi în reţeaua iniţială:
n
'
Z 1 i1  Z 2 i 2 
' ' Z k ik
k 1
iA  
V AB  Z 1 i1  Z 2 i 2  Z i B  Z Z
' '  n
(4.11)
V BA  Z 1 i1  Z 2 i 2  Z i A 
Z 1 i1  Z 2 i 2 
Z k ik
iB   k 1
Z Z
unde Z1, Z2, ..., Zk şi respectiv Z'1 , Z'2, ..., Z'k reprezintă impedanţele tronsoanelor de la cele două
capete (extremităţi) până la punctele de conectare a celor k sarcini.
În cazul particular al mutării unui singur consumator situat la o distanţă Zλ faţă de capătul
A şi la Z`λ faţă de punctul B (fig. 4.6 a, b), relaţiile de calcul sunt:
'
Z Z
i A   i ; i B   i (4.12)
Z Z
Fig. 4.6. Aruncarea sarcinii la noduri pentru cazul unui singur consumator.

 Transfigurarea stea-triunghi
O altă structură, care intervine ca un subansanblu într-o reţea buclată, este cea în formă
de stea, în cazul cel mai simplu alimentată de la trei noduri (fig. 4.7).
Fig. 4.7. Aruncarea sarcinii la noduri pentru cazul unui singur consumator.
Condiţia de echivalenţă a celor două scheme:
Z 12  Z 23  Z 31 
Z1  Z 2 
Z 12  Z 23  Z 31
Z 23  Z 31  Z 12 
Z2  Z3  (4.13)
Z 12  Z 23  Z 31
Z 31  Z 12  Z 23 
Z 3  Z1 
Z 12  Z 23  Z 31
Prin rezolvarea sistemului (4.13) se obţine:
Z 12  Z 31
Z1 
Z 12  Z 23  Z 31
Z 12  Z 23
Z2  (4.14)
Z 12  Z 23  Z 31
Z 23  Z 31
Z3 
Z 12  Z 23  Z 31
Relaţiile pentru transformarea inversă sunt:
Z1  Z 2
Z 12  Z 1  Z 2 
Z3
Z2 Z3
Z 23  Z 2  Z 3  (4.15)
Z1
Z Z
Z 31  Z 3  Z 1  3 1
Z2
4.3.2. Metode matriciale pentru calculul regimului permanent
Acest calcul urmăreşte determinarea pe baza unor relaţii de calcul globale (matriciale), a
mărimilor electrice de stare într-o reţea electrică: tensiunile în modul şi argument la noduri,
circulaţia de curenţi / puteri prin laturi, pierderile de putere din reţeaua electrică.
Rezultatele calculul de regim permanent se pot utiliza in următoarele scopuri:
 verificarea funcţionării reţelei:
─ I  I adm

─ DV  V adm
 optimizarea funcţionării reţelei;
 alegerea şi reglajul protecţiilor;
 studii de stabilitate.
Metoda matricială se bazează pe utilizarea matricelor de incidenţă corespunzătoare
topologiei unei reţele electrice. Exista doua tipuri de matrice de incidenţă:
─ matricea de incidenţă laturi-noduri independente [A];
─ matricea de incidenţă laturi-cicluri independente [B].
Regimul permanent este regimul de succesiune pozitiva faţă de fazele a, b şi c. Calculul
regimului permanent constă în determinarea mărimilor electrice de stare P, Q, U şi  după cum
urmează:
─ tensiunea în modul şi argument (U şi  ) pentru toate nodurile reţelei electrice;
─ circulaţia de curenţi / puteri pentru toate laturile, respectiv pierderile de putere activă şi
reactivă în elementele reţelei.
Pentru calculul regimului permanent se disting doua etape:
1) Formarea celor 2n ecuaţii corespunzătoare modulelor şi argumentelor tensiunilor la
cele n noduri pe baza metodei tensiunilor nodale şi prin utilizarea matricei admitanţelor nodale:
Y nn V n    I n  (4.16)
unde: Y nn  este matricea admitanţelor nodale;

V n  este vectorul tensiunilor nodale;
 I n  este vectorul curenţilor nodali.
2) Rezolvarea sistemului de ecuaţii pe baza unei metode numerice de calcul cum ar fi:
Seidel-Gauss sau Newton-Raphson.
În practică, pentru studiul funcţionării reţelelor electrice complexe se operează cu puteri
trifazate şi cu tensiuni de linie (între faze). În acest sens, ecuaţiile metodei tensiunilor nodale se
multiplica cu 3 :
 S *n 
Y nn   3V n    3 I n   Y nn U n    I n    
    (4.17)
U n 
în care S n reprezintă puterile complexe aparente nodale.
Observaţie: În relaţia anterioară curenţii calculaţi sunt cu 3 mai mari decât curenţii
reali:
Not
 I n    3 I n  (4.18)

Capitolul 5
PIERDERILE DE PUTERE ŞI ENERGIE ÎN REŢELELE
ELECTRICE
5.1. Aspecte generale

Transportul şi distribuţia energiei electrice implică, ca orice proces fizic, un consum de
energie aferent unor conversii termodinamice ireversibile. Acest consum, exterior şi diferit de cel
util, a fost denumit ”pierderi în reţele” şi se găseşte sub această denumire în literatura tehnică de
specialitate şi în statisticile internaţionale.
În procesul de furnizare a energiei la consumatori apar pierderi în etapele de generare,
transport şi distribuţie a energiei electrice. Ca valori medii, orientative, se consideră că, din totalul
surselor, în procesul de generare se consumă în medie 8% din energie, iar în procesul de transport şi
distribuţie a energiei electrice aproximativ 10%. În figura 5.1 este prezentată balanţa energetică a
unui sistem dezvoltat.
Energie produsă
în centralele electrice
Energie
importată
Total surse
Consumul propriu 100%
al centralelor
electrice
~ 8%
Energie livrată
Pierderi în consumatorilor
retelele electrice ~ 82 %
~ 10 % Energie
exportată
Energie consumată
Fig. 5.1. Balanţa energiei electrice într-un sistem energetic dezvoltat.
Pentru acoperirea pierderilor de energie din reţeaua electrică, se impun cheltuieli
determinate de necesitatea instalării unor grupuri de puteri mai mari în centralele electrice şi a
asigurării resurselor primare corespunzătoare. De asemenea, trebuie dimensionate corespunzător
liniile şi transformatoarele electrice.
Cunoaşterea nivelului pierderilor de energie în diferitele elemente ale unei reţele electrice
(linii, transformatoare) este necesară atât în faza de proiectare, cât şi în faza de exploatare şi
dezvoltare ulterioară pentru stabilirea regimurilor de funcţionare şi pentru dimensionarea reţelei.
Calculul pierderilor permite stabilirea preţului de cost al transportului energiei electrice, întocmirea
planurilor de exploatare a reţelelor şi a balanţelor energetice, aprecierea măsurilor pentru reducerea
pierderilor, trecerea la o altă tensiune, realizarea unor noi circuite etc.
Pierderile din reţelele electrice, raportate statistic, reprezintă diferenţa dintre energia
injectată în reţele de către centralele electrice sau importată şi energia vândură consumatorilor,
inclusiv cea exportată. În categoria ”pierderilor” din reţelele electrice pot fi evidenţiate trei
componente:

Pierderile de putere şi energie în reţelele electrice
 consumul propriu tehnologic, aferent procesului de producere, transport şi distribuţie a

energiei electrice în condiţiile prevăzute prin proiectul instalaţiei;
 pierderile tehnice, provocate de abaterile faţă de regimul de funcţionare proiectat, fie prin
dezvoltarea incompletă a instalaţiilor, fie printr-o funcţionare necorespunzătoare;
 pierderile comerciale (pozitive sau negative), datorate erorilor şi consumului propriu a
echipamentelor de măsură, precum şi a furturilor de energie electrică.
În aceste condiţii, studiul pierderilor în reţelele electrice, în vederea reducerii acestora,
implică trei direcţii:
1) Optimizarea procesului de transport şi distribuţie în faza de proiectare şi stabilirea
consumului propriu tehnologic teoretic, pentru diferite regimuri de funcţionare a instalaţiilor;
2) Eliminarea pierderilor tehnice în reţele prin încadrarea în regimul optim de funcţionare
al instalaţiilor, prin respectarea programului de investiţii şi printr-o exploatare optimă a
instalaţiilor;
3) Perfecţionarea evidenţei energiei astfel încât influenţa unor erori de determinare sau de
nemăsurare să fie minimă asupra valorilor raportate pentru pierderile în reţele.
Din punct de vedre fizic, consumul propriu tehnologic de putere / energie activă în reţelele
electrice apare ca fiind suma consumurilor tehnologice localizate în:
 conductoarele liniilor electrice şi înfăşurările transformatoarelor şi
autotransformatoarelor, datorită trecerii curentului electric, prin efectul Joule;
 miezul magnetic al transformatoarelor şi autotransformatoarelor datorită prezenţei
câmpului magnetic, prin curenţi turbionari şi prin fenomenul de histerezis;
 liniile electrice foarte înaltă tensiune datorită prezenţei câmpului electric, prin efectul
corona;
 dielectricul izolaţiei unor cabluri electrice de medie tensiune, ca urmare a variaţiei
câmpului electric.
5.2. Determinarea pierderilor de putere şi energie

Pierderile de putere şi energie considerate în continuare se referă la consumul propriu
tehnologic de putere şi energie electrică.
5.2.1. Calculul pierderilor de putere
Pentru fiecare element component al unei reţele electrice, pierderile de putere sunt
constituite din două componente:
 pierderi de putere dependente de sarcină, care au loc în impedanţa longitudinală;
 pierderi de putere independente de sarcină (sau pierderi de mers în gol), care au loc
în admitanţa transversală.
Pierderile de putere în liniile electrice
În funcţie de lungime, liniile electrice pot fi clasificate în:
 ”linii scurte”, a căror lungime este mică în comparaţie cu sfertul de undă al radiaţiei
electromagnetice în vid la frecvenţă industrială (1500 km);
 ”linii de transport”, a căror lungime este comparabilă cu sfertul de undă al radiaţiei
electromagnetice în vid la frecvenţă industrială; în această categorie se consideră
liniile cu lungimi mai mari de 80-250 km.
O linie electrică scurtă (fig. 5.2, a) poate fi reprezentată printr-o schemă echivalentă în 
cu parametri concentraţi (fig. 5.2, b). Impedanţa longitudinală ZL este formată din rezistenţa RL şi
reactanţa XL, iar admitanţele transversale YL sun formate din conductanţa GL şi susceptanţa BL.

1 2
S1=P1+jQ 1 S2=P2+jQ2
U1 U2
a.
ZL=R L+jX L
1 I 2
S1=P1+jQ1 S2=P2+jQ2
YL 1 YL 1
= (G +jB ) = (G +jB )
2 2 L L 2 2 L L
b.
Fig. 5.2. Linie electrică scurtă (a) şi schema echivalentă în  (b).
Pentru linia electrică din figura 5.1, bilanţul puterilor este dat de relaţia:
S1  S 2  S L (5.1)
în care: S 1 şi S 2 sunt puterile complexe la nodul sursă şi nodul consumator, iar  S L sunt
pierderile de putere aparentă prin linie
Pierderile de putere prin linie se determină cu relaţia:
 S L   S Joule  Pizol (5.2)
în care  S Joule sunt pierderile longitudinale prin efect Joule, iar Pizol reprezintă pierderile
transversale.
Pierderile de putere longitudinale sunt pierderi dependente de sarcină (pierderi Joule)
determinate de trecerea curentului I prin impedanţa Z L  RL  jX L :
2 2 P22  Q22 P22  Q22

 S Joule  P  jQ  3  RL  I  j 3  X L  I  RL   jX L  (5.3)
U 22 U 22
în care: P2 , Q2 sunt puterile activă, respectiv reactivă la consumator, iar U 2 este tensiunea la
consumator.
Pierderile de putere transversale sunt pierderi de putere activă independente de sarcină
(sau, mai exact, practic independente de sarcină, deoarece aceasta determină pentru o tensiune
U1 dată o tensiune U 2 diferită) date de:
GL 2
Pizol 
2
U1  U 22  (5.4)
în care conductanţa GL se datorează pierderilor de putere activă în izolaţie (pierderile prin

descărcare corona la liniile electrice aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune, respectiv pierderile
prin ionizare în dielectricul cablurilor).
Liniile electrice lungi sunt caracterizate de ecuaţii de funcţionare obţinute prin
considerarea parametrilor uniform distribuiţi. Pentru un punct situat la distanţa x de nodul
receptor 2, tensiunea şi curentul sunt date de relaţiile:
V x   cosh  x Z C sinh  x  V 2 
 I   Y sinh  x cosh  x   I 2 
(5.5)
 x  C

1
în care     j este constanta complexă de propagare, Z C este impedanţa caracteristică şi Y C 
ZC
este admitanţa caracteristică.
Relaţiile dintre mărimile la cele două capete ale liniei, se obţin considerând x  L :
V A   cosh  L Z C sinh  L  V B 
 I   Y sinh  L cosh  L   I B 
(5.6)
 A  C
în care L este lungimea liniei.
Pierderile de putere pentru liniile electrice de transport se pot determina în două moduri:
 ca diferenţa între puterile de la extremităţile liniei:
 *
P  Re U 1  I 1  U 2  I 2
*
 (5.7)
Q  Im U I 
* *
1  I1 U 2 2
 utilizând valoarea curentului mediu pătratic pe linie:

l
1
I 2    I x2 d x (5.8)
l 0
în care I x se poate determina în funcţie de parametrii de la una din extremităţile liniei:

În aceste condiţii, pierderile de putere pentru liniile de transport sunt date de relaţiile:
 P2  Q2  sinh 2 l sin 2 l  U22  sinh 2 l sin 2 l 
P(2)  r0   2 2 2       
 2 U2  2 2  2  Zc2  2 2 
P cosh 2 l 1 Q2 cosh 2 l 1
 2   
Zc 2 Zc 2 
Q(2)  x0   2 2 2       
 2 U2  2 2  2  Zc2  2 2 
P2 cosh 2 l 1 Q2 cosh 2 l 1
    
Zc 2 Zc 2 
P(1)  r0   1 21       
 2 U1  2 2  2  Zc2  2 2 
P1 cosh 2 l 1 Q1 cosh 2 l 1
    
Zc 2 Zc 2 
Q(1)  x0   1 21       
 2 U1  2 2  2  Zc2  2 2 
P1 cosh 2 l 1 Q1 cosh 2 l 1 (5.9)
    
Zc 2 Zc 2 
Pierderile de putere în transformatoare şi autotransformatoare electrice
Pentru un transformator electric trifazat cu două înfăşurări (fig. 5.3, a), considerând
schema echivalentă în  (fig. 5.3, b), bilanţul puterilor este dat de relaţia:
S1  S 2  S T (5.10)

în care: S 1 şi S 2 sunt puterile complexe la nodul sursă şi nodul consumator, iar  S T sunt
pierderile de putere aparentă prin transformator.
1 2
S1=P1+jQ 1 S2=P2+jQ2
U1 U2
a.
ZT=R T+jX T
1 I 2
S1=P1+jQ1 S2=P2+jQ2
YT=GT- jBT
b.
Fig. 5.3. Transformator de putere trifazat cu două înfăşurări (a) şi schema echivalentă în  (b).
Pierderile de putere aparentă în transformator se determină prin aplicarea relaţiei:
 S T   S gol   S înf  PS
în care  S gol reprezintă pierderile de putere la funcţionarea în gol, independente de sarcină;

 S înf - pierderile de putere în înfăşurări, dependente de sarcină;
PS - pierderile suplimentare de putere activă, pentru transformatoarele cu răcire forţată.
Pierderile de putere în transformator sunt date de expresia:
2
S 
 S T  PT  j QT  Z T  2   Y T U12  PS (5.11)
 U2 
Aproximând U1  U1n şi U 2  U 2n se obţine:
2
2 P2  Q2 S 
PT  GTU  RT 2 2 2  P0  Psc  2   PS  Pgol  Pînf  PS
2
U2  Sn  (5.12)
P2  Q2 i u S2
QT  BTU 22  X T 2 2 2  0 S n  SCC 2  Qgol  Qînf
U2 100 100 S n
în care P0 , Psc reprezintă pierderile de putere activă la funcţionarea în gol şi respectiv în
scurtcircuit, i0 este curentul de mers în gol, iar uSCC este tensiunea de scurtcircuit.
Pierderile de putere în instalaţiile de reglaj şi de compensare din sistemele electrice
Aceste instalaţii constau din baterii de condensatoare montate în serie şi derivaţie, în
surse reglabile de putere, compensatoare sincrone şi bobine de compensare, care au o pondere
importantă în cazul unor reţele de transport cu lungimi mari. De aceea prezintă interes metoda de
determinare a pierderilor de putere şi a consumurilor suplimentare în aceste instalaţii.
Bobinele utilizate pentru compensarea sarcinii capacitive a liniilor de transport se
aseamănă mult cu transformatoarele, constructiv şi ca principiu de funcţionare. De aceea
pierderile în aceste instalaţii se pot calcula cu formulele utilizate pentru transformatoarele cu
două înfăşurări. Totuşi, în practică, este mai răspândită metoda bazată pe indici specifici:
Pb  pb  Qn b

unde: Pb sunt pierderile de putere activă în bobina de compensare, pb sunt pierderile
specifice ale bobinei de compensare, iar Qn b este puterea nominală a bobinei.
Pierderile de putere în condensatoare se produce în armăturile şi în dielectric şi pot fi
considerate ca fiind proporţionale cu puterea lor nominală:
Pc  pc Qn c (5.13)
unde: Pc sunt pierderile de putere activă în condensatoare; pc sunt pierderile specifice ale
condensatorului, iar Qn c este puterea nominală a bateriei de condensatoare.
Pentru compensatoarele sincrone pierderile de putere la sarcină nominală PCS n
reprezintă (1÷1,5%) Qn .
Consumul tehnologic la sarcini variabile este:
2
   
PCS  Pn CS  K P  1  K P   Q   (5.14)
  Qn CS 
   
unde: K P este un coeficient care ţine seama de cota independentă de sarcină, de regulã 0,3÷0,5,
Q reprezintă sarcina compensatorului, iar Qn CS este puterea nominală a compensatorului sincron.
5.2.2. Calculul pierderilor de energie
Calculul pierderilor de putere se realizează pe baza unor relaţii de calcul cunoscute din
electrotehnică. Efectuarea unor calcule cu precizie ridicată pentru analiza regimurilor
permanente ale reţelelor complexe permit determinarea pierderilor de putere pe ansamblul reţelei
şi pe elementele componente.
Determinarea pierderilor de energie electrică a unui element de rezistenţă R se bazează pe
integrarea în timp a pătratului curentului ce străbate elementul:
T
ΔW  3  R  I t2 dt (5.15)
0
Calculul integralei din relaţia anterioară este o problemă deosebit de dificilă deoarece este
imposibilă cunoaşterea exactă a curentului I t pe întreaga perioadă analizată. Acest fapt a impus
găsirea unor căi simplificate de determinare a pierderilor de energie electrică. În acest sens, se
disting două situaţii:
 pierderi de energie electrică practic independente de sarcină, care corespund
produsului dintre pierderile de putere şi durata în care elementul respectiv se află sub
tensiune (neglijând influenţa variaţiilor de tensiune, fie prin considerarea tensiunii
nominale sau a unei tensiunii medii de exploatare);
 pierderi de energie electrică practic dependente de sarcină, care au loc în:
 elemente serie care alimentează un consumator radial, caz în care regimul de
funcţionare al elementului este determinat de caracteristicile consumului şi de
variaţia lui anuală;
 elemente ale reţelei de bază a sistemului energetic, al căror regim este influenţat de
un număr mare de factori (structura reţelei, nivelul şi repartiţia generării etc.) şi deci
regimul unui element nu poate fi caracterizat independent de toate celelalte
elemente ale reţelei în care este integrat.
Determinarea pierderilor de energie electrică pentru reţelele de bază ale sistemului,
pentru reţele buclate cu regimuri variabile, se realizează pe baza calculelor de regim pentru

paliere caracteristice de funcţionare (de regulă câte patru paliere pentru zile de lucru iarna şi vara
şi câte două paliere pentru zile de sărbătoare iarna şi vara) şi atribuirea unui număr de ore de
realizarea acestora.
Calculul pierderilor de energie electrică pentru fiecare element al unei reţele electrice se
realizează ţinând cont de cele două componente: pierderi dependente de sarcină şi pierderi
independente de sarcină.
 Pentru liniile electrice ”scurte”, pierderile totale de energie activă sunt compuse din
pierderile de mers în izolaţie (prin efect corona şi pierderi în dielectric) şi pierderile Joule:
WL  WJoule  Wizol (5.16).
în care WJoule sunt pierderile longitudinale prin efect Joule, iar Wizol sunt pierderile în
izolaţie.
Pierderile de energie activă longitudinale prin efect Joule se pot determina cu relaţia:
T
WJoule  3  RL   I t2 dt (5.17)
0
în care RL reprezintă rezistenţa conductorului unei faze, iar I t este curentul constant în lungul
întregii linii la momentul t, care determină pierderea de putere pe linie.
Pierderile de energie activă în izolaţie se pot determina cu relaţia:
Wizol  Pizol  T (5.18)
în care T reprezintă durata totală de funcţionare a liniei.
 Pentru transformatoarele electrice de putere pierderile de energie activă se determină
prin aplicarea relaţiei:
WT  Wgol  Wînf  WS „ (5.19)
în care Wgol sunt pierderile de energie activă la mersul în gol, Wînf reprezintă pierderile de
energie activă în înfăşurări, iar WS sunt pierderile de energie activă suplimentare.
Pierderile de energie activă la mersul în gol se pot determina cu relaţia:
Wgol  P0  T (5.20)
în care T reprezintă durata totală de funcţionare a transformatorului.
Pierderile de energie activă în înfăşurări se pot determina cu relaţia:
T 2 T 2
S  I 
Wînf  Psc   t  dt  Psc   t  dt (5.21)
S
0 n 
I
0 n 
Pierderile de energie activă suplimentară se determină cu relaţia:

ES  PS  TS (5.22)
în care TS reprezintă durata funcţionare a instalaţiilor auxiliare de răcire.

 Pentru compensatoarele sincrone având puterea nominală Qn , pierderile de putere
activă la sarcină nominală Pn CS , din care K p  Pn CS reprezintă pierderile independente de
sarcină, pierderile de energie va fi:
2
T
 Q 
WCS  K P  Pn CS  T  1  K P   Pn CS    dt (5.23)
 Qn CS
0 

 Pentru instalaţiile de condensatoare folosite pentru compensarea longitudinală a

reţelelor electrice, pierderile de energie activă vor fi:
T 2
 I 
WC  pc  Qn C    dt (5.24)
I
0 nC 
în care pc reprezintă pierderile de putere la sarcină nominală.

 Pentru bobinele şi condensatoarele derivaţie, al căror consum tehnologic nu depinde
sarcină, pierderile de energie sunt date de:
Wb  pb  Qn b  T
(5.25)
Wc  pc  Qn c  T
în care pb şi pc reprezintă pierderile de putere ale bobinei, respectiv ale condensatorului.
În scopul determinării pierderilor de energie dependente de sarcină, prin relaţiile
prezentate anterior, este necesară cunoaşterea legii de variaţie în timp a curentului prin element.
În general, această lege nu poate fi exprimată matematic, motiv pentru care se recurge la diferite
metode pentru evaluarea valorii integralei.
Metoda integrării grafice

În această metodă se consideră cunoscută variaţia în timp a curentului prin elementul de
circuit, sub formă grafică (fig. 5.4).
I, S
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 t [h ]
Fig. 5.4. Curba zilnică de sarcină.
În acest caz se poate efectua cu uşurinţă o integrare grafică. Se împarte intervalul de timp
T în n intervale egale t , iar suprafeţele dintre două ordonate vecine pot fi considerate
dreptunghiuri sau trapeze. Pentru sarcinile indicate în punctele de intersecţie cu curba de sarcină
se poate scrie:
 aproximând cu dreptunghiuri:
T n
2 2 T n 2
 I t dt   I t t 
0 t 1
 It
n t 1
(5.26)
 aproximând cu trapeze:
T n 1
2 T  2 2 
 It dt   I 0  I n  2  I t2  (5.27)
0
2n  t 1 
Pierderile de energie vor fi egale cu:
 pentru sarcini exprimate sub formă de curenţi:

T n 2
W  3  R   It
n t 1
(5.28)
sau
n 1
T 2 2 
W  1,5  R   I 0  I n  2  I t2  (5.29)
n t 1 
 pentru sarcini exprimate sub formă de puteri:
2
T n S
W  R   t* (5.30)
n t 1 U t
sau
2 2 2
TS S n 1
S 
W  R   0*  n*  2 t*  (5.31)
n  U0 Un t 1 U t 

Metoda integrării grafice are o precizie ridicată, dar necesită un volum mare de muncă.
Pentru simplificarea calculelor, în practică se utilizează, de regulă, curbe de sarcină caracteristice
pentru zilele de lucru şi de sărbătoare de iarnă, vară, primăvară şi toamnă, care înlocuiesc curba
de variaţie a sarcinii pentru întregul an. Uneori, se limitează calculul numai pentru zilele de lucru
de iarnă şi vară.
Se presupune că printr-un element de reţea circulă un curent constant ca mărime I, care,
într-un interval T produce aceleaşi pierderi de energie ca şi la trecerea în intervalul de timp dat a
curentului alternativ corespunzător curbei reale de sarcină:
T
3  R  I  T  3  R   I t2 dt
2
(5.32)
0
de unde se obţine:
T
2
I
0
t dt
I (5.33)
T
Din expresia anterioară rezultă că pentru calculul curentului mediu pătratic este necesar
să se cunoască curba reală de sarcină.
Considerând cunoscut curentul I, pierderile de energie în elementul considerat se
determină cu formula:
W  3  I 2  R  T (5.34)
sau în cazul în care sarcinile sunt date prin puteri:
2
S m. p
W  R  T (5.35)
Un
în care: S m. p este puterea medie pătratică care circulă prin element; U n - tensiunea nominală; R -
rezistenţa elementului; T - perioada de calcul.
Aceastã metodă de calcul poate fi considerată ca o altă formă de aplicare a metodei
integrării grafice. În aceastã formă de aplicare ea nu oferă avantaje faţă de metoda integrării
grafice.

Se consideră curba clasată anuală de puteri active vehiculate printr-un element obţinută
din curbele zilnice. Suprafaţa de sub curba Pt (reprezintă, la o anumită scară, energia W
vehiculatã prin element într-un interval de timp T. Aceeaşi cantitate de energie ar putea fi
vehiculatã la puterea constantã Pmax într-un timp Tmax  T :
T
W   Pdt
t  Pmax  TmaxP (5.36)
0
de unde rezultă:
T
 Pdt
0
t
Tmax P  (5.37)
Pmax
În figura 5.5 sunt reprezentate expresiile de mai sus, suprafaţa dreptunghiului determinat
de Pmax şi TmaxP fiind egală cu suprafaţa determinată de axe şi curba Pt . Astfel, TmaxP este
denumit numărul de ore de utilizare al puterii active maxime.
Pt Qt
Pt2
Qt2
2 2
Pmax Q max
Pmax Pt Qmax Qt
p t Q t
TmaxP TmaxQ
St
St2
2
Smax
Smax St
 t
Tmax
Fig. 5.5. Determinarea valorilor Tmax şi  .

Astfel de timpi, reprezentând durata convenţional adoptată în timpul căreia pe linia
funcţionând la încărcare maximă se vehiculează o energie egală cu cea reală, se poate determina
şi pentru puterea reactivă:
T
 Q dt
0
t
TmaxQ  (5.38)
Qmax
şi pentru curent (respectiv puterea aparentă):
T T
 It dt
0
 S dt
0
t
Tmax   (5.39)
I max S max
Determinarea pierderilor de energie pe element necesită, evident, calculul pierderilor
pentru fiecare punct al curbei I t  f  t  şi apoi sumarea acestora. Aceeaşi pierdere de energie se
produce în elementul considerat cu o încărcare constantă egală cu sarcina maximă, într-un

interval de timp  , mai mic decât perioada calendaristică de funcţionare, având în vedere că, în
acest caz, pe toată durata, se produc pierderi de putere maxime. De aici rezultă denumirea pentru
 - timp de pierderi maxime sau, cel mai adesea, timp de pierderi.
T
2
I
0
t dt
τ 2
(5.40)
I max
Astfel, timpul de pierderi este un timp convenţional în cursul căruia în element,
funcţionând la sarcina maximă, se produc aceleaşi pierderi de energie ca şi în cazul funcţionãrii
cu sarcina reală, variabilă, în intervalul T.
Pierderile de energie vor avea deci expresia:
2
2 S
W  3 R  I max   R  max  (5.41)
U
în care: I max - curentul de sarcină maxim; S max - puterea maximă aparentă; U - tensiunea la
sarcina maximă, cel mai adesea aproximatã cu U n .
Pentru calculul timpului de pierderi sunt stabilite mai multe formule în funcţie cel puţin
de valoarea curentului maxim (a puterii aparente, active sau reactive maxime), valoarea medie a
curentului (puteri active, reactive sau aparente), durata de calcul a pierderilor. Unii autori au
introdus şi informaţii suplimentare, ca valoarea minimă a curentului (puterii), ceea ce măreşte
precizia de determinare a timpului de pierderi.
În ţările occidentale, calculul timpului de pierderi se bazează pe factorul de umplere al
curbei de sarcină, cu referire la puterea aparentă ( kU ) sau la putere activă ( kUP ). Factorul de
umplere este definit ca fiind raportul dintre puterea medie şi puterea maximă:
S med I med P
kU   respectiv kUP  med (5.42)
S max I max Pmax
Se introduce şi noţiunea de factor de pierderi  * pentru care se stabilesc relaţii în funcţie
de kU sau kUP :

*  (5.43)
T
în care  este timpul de pierderi şi T este perioada de funcţionare.
Pentru calculul pierderilor de energie activă, în literatura de specialitate sunt precizate
numeroase relaţii pentru determinarea lui  p* În tabelul 5.1 sunt prezentate principalele relaţii
utilizate. În [**94], se arată că pentru  p* relaţia generală este:
 p*  p  kU  1  p   kU2 (5.44)
în care p   0,15 0,3 în funcţie de tipul de consum.

Tabelul 5.1. Expresii pentru factorii de pierderi în funcţie de parametrii  P şi kUP [AL97].
Autorul Formula Observaţii

Curba limită superioară
Wolf  P*  kUP corespunzătoare unei curbe de sarcină
[WO31]
neaplatizată
Ileck şi kUP
Rahn  P* 
2  kUP
[ZE59]
Langrehn 1,6
 P*  kUP
[ZE59]
Iansen 1
[ZE59]
 P* 
2
 2
kUP  kUP 
Kezevici 2
 P*   0,124  Tmax 104 
[KE48]
Militaru 1 2
[MI81]
 P* 
2
 kUP    kUP  kUP    Curbă medie
 P*  2Tmax*  1 
2
1  Tmax*  P 
[**77]   1  min 
Pmin  Pmax 
1  Tmax*  2
Pmax
Glazunov Indică  în funcţie de Tmax P şi 

[GL60]
2 Valabilă pentru diagrame şi variabile
[MO39]  P*  kU  0,66  0,34kU 
discontinue
[MO39]  P*  kU kU Idem dacă > 0,25
VDEW
 P*  0,17kU  0,83kU2
[**68]
Valabilă pentru puteri aparente
[**57]  P*  0,7kU2  0,3kU
utilizată în UCTE
Utilizată pentru reţele şi
[MU82]  P*  0,85kU2  0,15kU
transformatoare de distribuţie
Wolf Curbă limită corespunzător unei curbe
 P*  kU2
[WO31] de sarcină aplatizată
[**94]  P*  0,8kU2  0, 2kU Utilizată pentru reţelele de distribuţie
*)  P  Pmin Pmax kUP  Pmed Pmax
În lucrarea [MU81] se prezintă valori pentru factorul de pierderi în distribuţie, obţinute ca
medie pentru valorile utilizate în multe sisteme energetice, corespunzătoare unei curbe de tip B
din figura 5.6 cu sarcină variind între 4,2% şi 10%. Valorile sunt date în tabelul 5.2 şi sunt
reprezentate în figura 5.7.
În figura 5.8 sunt prezentate dependenţele dinte  *P şi kU corespunzător expresiilor din
tabelul 5.1.

Pmax[%]
100
75
Consumption
50 100 % or 0%
25
[h ]
5 10 15 20 24
a.
Pmax[%]
100
75
50
25 Constant load 23 hours

(any value between 0 % and 100 %)
[h ]
5 10 15 20 24
b.
Fig. 5.6. Tipuri extreme de curbe de sarcină: a – curbă de tip A; b – curbă de tip B.
Losses
factor [%]
100
80 Distribution
fider
60
Type A
load
40
Distribution
transformer
20
Type B
load
Load
0 factor [%]
0 20 40 60 80 100
Fig. 5.7. Dependenţa dintre coeficienţii de umplere ai unei curbe de sarcină de tip B (de distribuţie) şi
factorii de pierderi.

Fig. 5.8. Dependenţe între factorul de sarcină al unei curbe şi factorul de pierderi.
În lucrarea [BU89] se prezintă o metodologie de calcul a pierderilor de energie bazată pe
următorii indicatori:
 durata de studiu tst ;
 intensitatea tranzitului total de sarcină prin intermediul duratei de utilizare a sarcinii
maxime TSM sau prin intermediul factorului de umplere kU ;
 forma graficului de sarcină, prin intermediul factorului de formă al curbei de sarcină.
Pentru estimarea factorului de pierderi se parcurg următoarele etape:
 se consideră un grafic de sarcină echivalent, având două paliere de sarcină constante,
din care unul la sarcină maximă; funcţionarea la sarcină maximă S max are loc pe o
durată echivalentă:
tMe  tM  f  TSM  tM  (5.45)
în care tM este durata de funcţionare la sarcină maximă, considerată tM  0,15  TSM ,

iar f este o fracţiune considerată f  25% ;
 durata de calcul al pierderilor de energie pentru perioada de studiu tst se determină cu
relaţia:
2
  t Me
T  t 
 SM Me  TSM 
0,3625  tst  0, 275  TSM
(5.46)
t st  t Me tst  0,3625  TSM
5.3. Măsuri de reducere a pierderilor

În prezent este practic unanim recunoscut faptul că reducerea pierderilor (în special în
reţelele de distribuţie) conduce la obţinerea unor puteri şi energii cu costuri mult mai reduse
decât construirea de noi capacităţi de producţie şi de transport (valoarea economisită / valoarea
investită = 15/1).
Activitatea legată de reducerea consumului propriu tehnologic şi a pierderilor, de
optimizare a exploatării şi de dezvoltare a reţelelor electrice este o activitate complexă. În acest
sens, pot fi întreprinse măsuri organizatorice şi tehnice de reducere a consumului propriu
tehnologic şi a pierderilor în reţele electrice.

5.3.1. Măsuri care nu necesită investiţii pentru aplicare

Optimizarea regimurilor de funcţionare a reţelelor electrice şi a echipamentelor de bază.
În această categorie intră:
 repartiţia optimă a sarcinii între centralele electrice cu luarea în considerare a
pierderilor în reţelele electrice; în condiţiile pieţei de energie acest obiectiv este foarte
dificil de atins;
 determinarea regimului optim de tensiuni şi putere reactivă; optimizarea regimurilor
de funcţionare a instalaţiilor de compensare a puterii reactive;
 optimizarea regimurilor de funcţionare ale transformatoarelor în staţiile cu două sau
mai multe transformatoare funcţionând în paralel;
 trecerea unor generatoare în regim de compensator sincron.
Optimizarea circulaţiilor de putere în reţelele buclate neomogene. În această categorie
intră, spre exemplu:
stabilirea rapoartelor optime de transformare la unităţile fără reglaj sub sarcină;
stabilirea rapoartelor de transformare la autotransformatoarele cu reglaj longotransversal 400/220
kV.
Optimizarea nivelului tensiunii în reţelele electrice. În această categorie intră:
 menţinerea tensiunii maxime admisibile la orele de vârf de sarcină şi a celei nominale
în regim de sarcină minimă;
 optimizarea nivelului de tensiune în reţelele de 400 kV corelat cu starea atmosferică,
în vederea reducerii pierderilor prin efect corona;
 stabilirea de instrucţiuni privind utilizarea reglajului sub sarcină al transformatoarelor,
reglarea puterii reactive pe generatoare şi instalaţii de compensare;
 modificarea periodică (sezonieră) a rapoartelor de transformare la unităţile fără reglaj
sub sarcină.
Ridicarea nivelului exploatării reţelei. În această categorie intră:
 creşterea siguranţei şi economicităţii funcţionării tuturor elementelor reţelei;
 reducerea duratelor şi creşterea calităţii reparaţiilor elementelor reţelei electrice;
 introducerea lucrului sub tensiune la repararea liniilor de transport.
Perfecţionarea sistemului de evidenţă a pierderilor de energie în reţelele electrice. În
această categorie intră:
 organizarea şi realizarea unui sistem informaţional corespunzător, bazat pe utilizarea
sistemelor de calcul numeric;
 organizarea şi introducerea unui sistem de determinare a pierderilor tehnice de energie;
 optimizarea şi perfecţionarea sistemului de evidenţă a pierderilor de energie;
 perfecţionarea personalului.
Revederea reglementărilor, normelor şi normativelor existente. În această categorie intră
spre exemplu:
 stabilirea reglementărilor care să permită realizarea reglării curbei de sarcină;
 stabilirea unui sistem tarifar corect pentru decontarea energiei active pierdute în sistem
datorită vehiculării puterii reactive;
 normarea nivelului de nesimetrie şi distorsiune.
5.3.2. Măsuri care necesită investiţii suplimentare pentru aplicare
Creşterea tensiunii nominale.
Unul dintre factorii principali pentru mărirea capacităţii de transport şi reducere a CPT de
putere şi energie îl constituie creşterea tensiunii nominale a reţelelor electrice.
Măsura de trecere la o tensiune superioară se adoptă atunci când prin alte măsuri nu se
poate obţine efectul necesar de reducere a consumului propriu tehnologic.
Realizarea acestei măsuri este legată de investiţii importante şi de un mare volum de
lucrări.
Aplicarea ei se face, de regulă, când reţelele existente sunt tehnic şi moral depăşite.
Evident, trecerea la o tensiune nominală superioară trebuie justificată tehnico-economic,
iar durata de recuperare a investiţiilor nu trebuie să o depăşească pe cea normată.
În această categorie intră următoarele măsuri:
 construirea de racorduri adânci la înaltă tensiune;
 trecerea la tensiunea nominală a liniilor cu funcţionare temporară la o tensiune
inferioară (de exemplu, liniile de 400 kV funcţionând temporar la 220 kV);
 reconstituirea unor linii pentru tensiuni superioare (de exemplu, linii de 220 kV dublu
circuit la 400 kV).
Instalarea de mijloace suplimentare de compensare a puterii reactive şi de reglaj a
tensiunii.
De regulă, în sistemele electroenergetice cu deficit de putere reactivă, montarea surselor
de putere reactivă se face pentru reglarea nivelului de tensiune. Totuşi, factorul de putere are
influenţă directă asupra consumului propriu tehnologic de putere şi energie ca şi asupra
capacităţii de transport a reţelei. De aceea, chiar şi în cazul unor niveluri corespunzătoare de
tensiune poate apare raţională compensarea factorului de putere.
În această categorie de măsuri intră:
 montarea de autotransformatoare suplimentare de reglaj în reţea;
 instalarea de mijloace de compensare (baterii de condensatoare, compensatoare
sincrone, bobine) şi introducerea reglajului acestora;
 instalarea de mijloace de compensare a reactanţei liniilor;
 introducerea de transformatoare cu reglaj longotransversal;
 introducerea dispozitivelor FACTS (Flexible A.C. Transmission System).
Compensarea puterii reactive trebuie considerată pe ansamblul unei reţele, deoarece
tratarea separată a fiecărui nod poate conduce la rezultate negative.
Compensarea puterii reactive într-o reţea dată ridică două probleme:
 determinarea valorii puterii reactive ce trebuie compensată în condiţii economice
eficiente;
 repartizarea puterii reactive ce trebuie compensată între nodurile reţelei electrice.
În vederea stabilirii necesităţilor suplimentare de reglaj a tensiunii, precum şi repartizarea
pe staţiile de transformare este necesară o analiză prealabilă a regimurilor realizate şi stabilirea
criteriilor după care să de facă această distribuire.
Pentru stabilirea calităţii energiei electrice este necesar să se cunoască atât abaterea medie
pătratică a tensiunii şi durata ei, cât şi cantitatea de energie livrată la un nivel calitativ de
tensiune. După aceea, pentru aprecierea calităţii tensiunii se consideră criteriul abaterii medii
pătratice a tensiunii în timp şi în funcţie de energie.
Introducerea unor transformatoare de reglaj longotransversal în diferite puncte ale
sistemului electroenergetic are rolul de a influenţa circulaţiile de puteri active şi reactive între
reţelele electrice de tensiuni diferite. Efectele principale constau în reducerea, pe ansamblul
reţelei buclate neomogene, a pierderilor de putere şi energie şi utilizarea raţională a capacităţii de
transport a reţelei electrice la fiecare nivel de tensiune.
Determinarea caracteristicilor şi a locului de montare a transformatoarelor cu reglaj
longotransversal necesită parcurgerea mai multor etape:
 determinarea circulaţiilor de puteri naturale şi a celor economice, cu reglarea
prealabilă optimă a ploturilor tuturor transformatoarelor de legătură dintre reţelele
analizate;
 determinarea puterilor de echilibrare în toate contururile independente;

 determinarea parametrilor transformatoarelor de reglaj longotransversal în fiecare

contur şi a duratei de recuperare a investiţiei.
Problema dirijării fluxurilor de putere nu se pune doar pentru reducere, ci şi pentru
creşterea capacităţii de transport şi a îmbunătăţirii stabilităţii statice şi tranzitorii.
Progresele realizate în ultimii ani în domeniul electronicii de putere au condus la
dezvoltarea sistemelor flexibile de transport la tensiune alternativă (Flexible AC Transmission
System FACTS).
Conceptul FACTS are în vedere introducerea în reţelele electrice a unor dispozitive
bazate pe electronica de putere în scopul îmbunătăţirii performanţelor sistemelor energetice. Prin
aceste tehnologii se urmăreşte realizarea unui control cu modificarea rapidă a tensiunii reţelei, a
impedanţei şi a unghiului tensiunii pe fază. Prin introducerea acestor dispozitive, acţiunile de
control au un timp de răspuns foarte scurt.
Principalele dispozitive din această categorie sunt:
 compensatoare statice de putere reactivă (SVC);
 capacităţi sau bobine serie controlate cu tiristoare (TSC, TCR);
 dispozitive pentru controlul circulaţiilor de putere (UPFC).
Optimizarea parametrilor elementelor reţelei electrice. În această categorie intră:
 corelarea puterii instalate în staţiile de transformare cu sarcina acestora;
 mărirea secţiunii liniilor electrice aeriene;
 eliminarea dublelor transformări dintre reţelele electrice de transport.
Datorită preciziei relativ reduse de stabilire a evoluţiei sarcinii în perspectivă nu se ajunge
întotdeauna la soluţii tehnico-economice optime. Transformatoarele alese astfel, după cum arată
analizele efectuate, se încarcă până la sarcina de calcul doar în circa 5% din staţiile de
transformare, mai mult de jumătate rămânând la sarcini sub 50% din cele considerate. Din acest
motiv, în condiţii de exploatare apare necesitatea redistribuirii transformatoarelor corelat cu
încărcările lor reale, ţinând seama de dinamica cunoscută a consumului de energie electrică.
Menţinerea unor transformatoare cu o putere nominală mult peste sarcina reală poate
conduce la pierderi suplimentare în transformatoare de până la 40-50%.
Secţiunea conductoarelor liniilor electrice se alege în faza de proiectare pe baza unor
criterii economice cu considerarea restricţiilor tehnice (rezerva de stabilitate statică, căderi de
tensiune, nivelul pierderilor prin efect corona, rezistenţa mecanică etc.).
Pentru îmbunătăţirea indicilor tehnico-economici ai unor instalaţii existente, se poate lua
în considerare posibilitatea de creştere a secţiunii conductoarelor în timpul exploatării, pe măsura
creşterii sarcinii.
Înlocuirea conductoarelor trebuie făcută pe baza unei strategii cu considerarea
cheltuielilor legate de lucrările de demontare şi de montare. Problema este complexă şi pentru
faptul că constă doar în simpla înlocuire a unui conductor cu unul de secţiune mai mare, ci în
stabilirea unei strategii pentru întreaga perioadă analizată.
Dublele transformări constituie o sursă importantă de pierderi suplimentare în reţelele
electrice.
Generarea puterii la o tensiune diferită de cea a reţelei la care se consumă sau se
transportă energia conduce la o reducere importantă a randamentului. Astfel de cazuri sunt la
centralele care au debitat iniţial la tensiunea de 220 kV, iar în prezent majoritatea energiei livrate
fiind transportate la tensiunea de 400 kV, după o prealabilă transformarea locală de la 220 kV la
400 kV.
Un alt exemplu îl constituie generarea la 220 kV şi transformarea locală, în centrală, la
tensiunea de 110 kV prin autotransformatoare de 220/110 kV.
Eliminarea dublelor transformări în reţelele electrice este o măsură deosebit de eficientă
şi uşor de aplicat.

În staţiile de transformare în care tensiunea de 220 kV a apărut istoric şi nu se mai
justifică, se poate trece de la o schemă de 4000/220 kV – 220/110 kV a o schemă de
transformare directă 400/110 kV.
Optimizarea dezvoltării şi reconstrucţiei reţelei. În această grupă de măsuri intră:
dezvoltarea reţelelor de bază ale sistemului după criterii de optimizare stabilite.
Introducerea generării distribuite a energiei electrice.
Generarea distribuită a energiei electrice constă în producerea locală, în apropierea
zonelor de consum, a unor cantităţi reduse de energie în raport cu marile centrale clasice
(termice, hidraulice sau nucleare). Printre avantajele acestui mod de producere a energiei
electrice se numără şi cel legat de faptul că se reduc pierderile pentru transport şi distribuţie.
5.4. Aplicaţii
5.1. Calculul pierderilor într-o reţea electrică de distribuţie

Se consideră reţeaua electrică de distribuţie de joasă tensiune din figura 5.9.
Transformatorul din postul de transformare are parametrii nominali: S n  250 kVA ,
U nMT U nJT  20 0, 4 kV kV , Pscnom  3, 25 kW , P0nom  0, 65 kW , i0  1,9 % şi uSC  6 % .
Liniile electrice au parametrii specifici: r0  0,53  km şi x0  0, 064  km . Toţi consumatorii
au aceeaşi durată de utilizare a puterii maxime TSM  2000 h an .
Să se determine pierderile de putere şi energie activă în elementele reţelei electrice pe
durata unui an ( Tst  8760 ore ) şi randamentul transferului de putere şi energie activă.
4 35 kVA
m
l2 = 20 cos  = 0,92
1 2 l1 = 50 m 3
l3 =
30 m
30 kVA 5 40 kVA
20 kV
70 kVA cos  = 0,9 cos  = 0,85
cos  = 0,88
Fig. 5.9. Reţea electrică de distribuţie.
Rezolvare
R1  r0  l1  0,53  0, 05  0, 0265  X 1  x0  l1  0, 064  0,05  0, 0032 
R2  r0  l2  0,53  0,02  0, 0106  X 2  x0  l2  0, 064  0, 02  0, 00128 
R3  r0  l3  0,53  0, 03  0, 0159  X 3  x0  l3  0, 064  0, 03  0, 00192 
2) Calculul puterilor consumate

P2  S 2 cos 2  70  0,88  61, 6 kW

Q2  S 22  P22  702  61, 62  33, 248 kVAr
P3  S3 cos 3  30  0,9  27 kW
Q3  S32  P32  30 2  27 2  13, 077 kVAr
P4  S 4 cos 4  35  0,92  32, 2 kW
Q4  S 42  P42  352  32, 22  13, 717 kVAr
P5  S5 cos 5  40  0,85  34 kW
Q5  S52  P52  402  342  21, 071 kVAr
3) Calculul circulaţiei de puteri prin tronsoanele reţelei (cu considerarea pierderilor de putere)
4
Z2 A S4
1 2 Z1 B
F E 3
H G Z3
S1
D C
S3 5
S2 S5
Fig. 5.10. Calculul circulaţiei de puteri în reţeaua electrică de distribuţie.

Pentru calculul circulaţiei de puteri prin tronsoanele reţelei se consideră că tensiunile la noduri
sunt egale cu tensiunile nominale:
U1  20 kV
U 2  U 3  U 4  U 5  0, 4 kV

S A  S 4   32, 2  j13, 717  kVA

PA2  QA2 32, 22  13, 717 2 3
 S 2   R2  jX 2    0, 0106  j 0, 00128  10   0,081+j 0,010  kVA
U 42 0, 42
S B  S A   S 2  32, 2  j13, 717  0, 081  j 0, 010   32, 281  j13, 727  kVA
S C  S 5   34  j 21, 071 kVA
PC2  QC2 342  21, 0712 3
 S 3   R3  jX 3    0, 0159  j 0, 001 92  10   0,159+j 0,019  kVA
U 52 0, 42
S D  S C   S 3  34  j 21, 071  0,159  j 0, 019   34,159  j 21, 09  kVA
S E  S 3  S B  S D  27  j13, 077  32, 281  j13, 727  34,159  j 21, 09   93, 44  j 47,894  kVA
PE2  QE2 93, 442  47, 8942 3
 S 1   R1  jX 1    0, 0265  j 0, 0032  10  1,826+j 0,22  kVA
U 32 0, 42
S F  S E   S 1  93, 44  j 47,894  1,826  j 0, 22   95, 266  j 48,114  kVA
S G  S F  S 2  95, 266  j 48,114  61, 6  j33, 248  156,866  j81,362  kVA
SG PG2  QG2 156,866 2  81,362 2

   0, 707
Sn Sn 250
Pgol  P0nom  0, 65 kW
2
S 
Pînf  P  G   3, 25  0, 707 2  1, 625 kW
nom
sc
 Sn 
PPT  Pgol  Pînf  0, 65  1, 625  2, 275 kW
i0 1,9
Qgol  Sn  250  4, 75 kVAr
100 100
2
u S  6
Qînf  SC  G  S n   0, 707 2  250  7, 498 kVAr
100  Sn  100
QPT  Qgol  Qînf  4, 75  7, 498  12, 248 kVAr
S H  S G   S PT  156,866  j81,362  2, 275  j12, 248  159,141  j93, 61 kVA
S 1  S H  159,141  j 93,61 kVA
4) Calculul pierderilor de putere
Plin  P1  P2  P3  1,826  0, 081  0,159  2, 066 kW
Ptot  Plin  Pgol  înf  2, 066  0,65  1, 625  4,341 kW
5) Calculul pierderilor de energie activă

tM  0,15  TSM  0,15  2000  300 ore

t Me  tM  0, 25  TSM  tM   300  0, 25   2000  300   725 ore
2 2
  t Me
T  t 
 SM Me  725 
 2000  725  927,3 ore
Tst  t Me 8760  725
Wlin  Plin    2, 066  927,3  1915,8 kWh an
Wgol  Pgol  Tst  0,65  8760  5694 kWh an
Wînf  Pînf    1, 625  927,3  1506,9 kWh an
Wtot  Wlin  Wgol  Wînf  1915,8  5694  1506,9  9116, 7 kWh an
6) Calculul randamentului transferului de putere activă
Pcons  P2  P3  P4  P5  61, 6  27  32, 2  34  154,8 kW
Pcons P 154,8 154,8
P  100  cons 100  100  100  97, 27 %
Pcons  Ptot P1 154,8  4, 341 159,141
7) Calculul randamentului transferului de energie activă
Wcons  Pcons  TSM  154,8  2000  309600 kW an
Wcons 309600 309600
P  100  100  100  97,14 %
Wcons  Wtot 309600  9116, 7 318716, 7
5.2. Reducerea pierderilor de putere activă într-o reţea de distribuţie prin

reconfigurare
Se consideră o reţea electrică de distribuţie de medie tensiune din figura 5.11, având tensiunea
nominală U n  20 kV . Toate tronsoanele reţelei au aceeaşi secţiune, pentru care parametrii specifici sunt
r0  0, 6  km şi fază şi x0  0,35  km şi fază .
Să se determine configuraţia cu pierderi de putere activă minime, prin aplicarea metodei
şablonului optimal al curenţilor.
A 600 m 1 400 m 2 300 m 3 400 m 4 500 m 5 800 m B
Vn s1 s2 s3 s4 s5 Vn
(700+j400) kVA (600+j300) kVA (200+j100) kVA (300+j200) kVA (500+j300) kVA
Fig. 5.11. Reţea electrică de distribuţie.

Rezolvare
r1  r0  l1  0, 6  0, 6  0,36  x1  x0  l1  0,35  0, 6  0, 21 
r2  r0  l2  0, 6  0, 4  0, 24  x2  x0  l2  0,35  0, 4  0,14 
r3  r0  l3  0, 6  0,3  0,18  x3  x0  l3  0,35  0,3  0,105 
r4  r0  l4  0, 6  0, 4  0, 24  x4  x0  l4  0,35  0, 4  0,14 
r5  r0  l5  0, 6  0,5  0, 3  x5  x0  l5  0,35  0,5  0,175 
r6  r0  l6  0,6  0,8  0, 48  x6  x0  l6  0,35  0,8  0, 28 
2) Calculul curenţilor la consumatori (tensiunea la consumatori se consideră egală cu tensiunea
nominală)

* *
* si s p  jqi
s  3U i i i  i i  *
 i  i
3U i 3U n 3U n
p1  jq1 700  j 400
i1     20, 21  j11,55  A
3U n 3  20
p2  jq2 600  j 300
i2    17,32  j8, 66  A
3U n 3  20
p3  jq3 200  j100
i3     5, 77  j 2,89  A
3U n 3  20
p4  jq4 300  j 200
i4     8, 66  j 5, 77  A
3U n 3  20
p5  jq5 500  j 300
i5    14, 43  j8, 66  A
3U n 3  20
3) Determinarea şablonului optimal al curenţilor (calculul circulaţiei de curenţi prin tronsoanele
reţelei buclate funcţionând cu tensiuni egale la capete), (fig. 5.12)
IA A I1 1 I2 2 I3 3 I4 4 I5 5 I6 B IB
Vn i1 i2 i3 i4 i5 Vn
Fig. 5.12. Circulaţia de curenţi prin tronsoanele reţelei buclate.

3.1) Calculul curenţilor injectaţi la cele două surse
5 5 5
' ' '
 R i  r  L i  L i
i 1
i i
i 1
0 i i
i 1
i i
IA    
RAB r0  LAB LAB
2400   20, 21  j11,55   2000  17,32  j8, 66   1700   5, 77  j 2,89 
 
3000
1300   8, 66  j 5, 77   800  14, 43  j8, 66 
 
3000
  38,59  j 21, 46  A
5 5 5
 Ri  ii
i 1
 r0  Li  ii
i 1
 L i
i 1
i i
IB    
RAB r0  LAB LAB
600   20, 21  j11,55   1000  17,32  j8, 66   1300   5, 77  j 2,89 
 
3000
1700   8, 66  j 5, 77   2200  14, 43  j8, 66 
 
3000
  27,81  j16, 07  A
În relaţiile de mai sus lungimile cumulate au fost determinate cu expresiile:

L1  l1  600 m
L2  l1  l2  600  400  1000 m
L3  l1  l2  l3  600  400  300  1300 m
L4  l1  l2  l3  l4  600  400  300  400  1700 m
L5  l1  l2  l3  l4  l5  600  400  300  400  500  2200 m
L1'  l2  l3  l4  l5  l6  400  300  400  500  800  2400 m
L'2  l3  l4  l5  l6  300  400  500  800  2000 m
L'3  l4  l5  l6  400  500  800  1700 m
L'4  l5  l6  500  800  1300 m
L'5  l6  800 m
LAB  l1  l2  l3  l4  l5  l6  600  400  300  400  500  800  3000 m
3.2) Calculul curenţilor prin tronsoanele reţelei
I 1  I A   38,59  j 21, 46  A  I1  44,15 A
I 2  I 1  i1   38,59  j 21, 46    20, 21  j11,55   18,38  j9,91 A  I 2  20,88 A
I 3  I 2  i 2  18,38  j 9,91  17,32  j8, 66   1, 06  j1, 25  A  I 3  1, 64 A
I 4  i 3  I 3   5, 77  j 2,89   1, 06  j1, 25    4, 72  j1, 64  A  I 4  4, 99 A
I 5  I 4  i 4   4, 72  j1, 64    8, 66  j5, 77   13,38  j 7, 41 A  I 5  15, 29 A
I 6  I 5  i 5  13, 38  j 7, 41  14, 43  j8, 66    27,81  j16, 07  A  I 6  32,12 A
I B  I 6   27,81  j16, 07  A
4) Identificarea tronsonului ce trebuie trecut în starea “în rezervă”
Din analiza şablonului optimal al curenţilor se observă ca prin tronsonul 3 dintre nodurile 2 şi 3
circulă curentul cu intensitatea cea mai mică. Prin trecerea acestui tronson în starea “în rezervă” se obţine
configuraţia radială cu pierderile de putere activă cele mai reduse (fig. 5.13)
A 600 m 1 400 m 2 300 m 3 400 m 4 500 m 5 800 m B
Vn s1 s2 s3 s4 s5 Vn
(700+j400) kVA (600+j300) kVA (200+j100) kVA (300+j200) kVA (500+j300) kVA
Fig. 5.13. Configuraţia radială a reţelei electrice de distribuţie cu pierderi de putere activă minime.
5) Verificarea rezultatelor
Pentru verificarea rezultatelor obţinute anterior, pe baza circulaţiei de puteri se calculează
pierderile de putere activă pentru configuraţia iniţială, configuraţia finală şi configuraţiile intermediare
dintre acestea.
În figura 5.14 este prezentată circulaţia de curenţi pentru configuraţia iniţială, în care tronsonul 5
dintre nodurile 4 şi 5 este în starea “în rezervă”
IA A I1 1 I2 2 I3 3 I4 4 5 I6 B IB
Fig. 5.14. Circulaţia de curenţi prin tronsoane pentru configuraţia iniţială (tronsonul 5 “în rezervă”).
Circulaţia de curenţi pentru configuraţia iniţială este dată de relaţiile:

I 4  i 4   8, 66  j 5, 77  A  I 4  10, 41A
I 3  I 4  i 3   8, 66  j 5, 77    5, 77  j 2,89   14, 43  j8, 66  A  I 3  16,83A
I 2  I 3  i 2  14, 43  j8, 66   17,32  j8, 66    31, 75  j17,32  A  I 2  36,17 A
I 1  I 2  i1   31, 75  j17,32    20, 21  j11,55    51,96  j 28,87  A  I1  59, 44 A
I 6  i 5  14, 43  j8, 66  A  I 6  16,83A
Rezultă pierderile de putere activă prin tronsoanele reţelei pentru configuraţia iniţială:
6
P  3   ri  I i2 
i 1
 3   0,36  59, 442  0, 24  36,17 2  0,18 16,832  0, 24 10, 412  0, 48 16,832  103 
 5, 40 kW
În figura 5.15 este prezentată circulaţia de curenţi pentru configuraţia intermediară, în care
tronsonul 4 dintre nodurile 3 şi 4 este în starea “în rezervă”
IA A I1 1 I2 2 I3 3 4 I5 5 I6 B IB
Fig. 5.15. Circulaţia de curenţi prin tronsoane pentru configuraţia intermediară cu tronsonul 4 “în
rezervă”.
Circulaţia de curenţi pentru configuraţia intermediară din figura 5.15 este dată de relaţiile:
I 3  i 3   5,77  j 2,89  A  I 3  6, 45 A
I 2  I 3  i 2   5, 77  j 2,89   17,32  j8, 66    23, 09  j11,55  A  I 2  25,82 A
I 1  I 2  i1   23, 09  j11,55    20, 21  j11,55    43,30  j 23, 09  A  I1  49, 07 A
I 5  i 4   8, 66  j 5, 77  A  I 5  10, 41A
I 6  I 5  i 5   8, 66  j 5, 77   14, 43  j8, 66    23, 09  j14, 43 A  I 6  27, 23A
Rezultă pierderile de putere activă prin tronsoanele reţelei pentru configuraţia iniţială:
6
P  3   ri  I i2 
i 1
 3   0,36  49, 07 2  0, 24  25,82 2  0,18  6, 452  0,3 10, 412  0, 48  27, 232  10 3 
 4, 27 kW
În figura 5.16 este prezentată circulaţia de curenţi pentru configuraţia finală, în care tronsonul 3
dintre nodurile 2 şi 3 este în starea “în rezervă”
IA A I1 1 I2 2 3 I4 4 I5 5 I6 B IB
Fig. 5.16. Circulaţia de curenţi prin tronsoane pentru configuraţia finală (tronsonul 3 “în rezervă”).
Circulaţia de curenţi pentru configuraţia finală este dată de relaţiile:

I 2  i 2  17,32  j8, 66  A  I 2  19,36 A

I 1  I 2  i1  17,32  j8, 66    20, 21  j11,55    37,35  j 20, 21 A  I1  42, 62 A
I 4  i 3   5, 77  j 2,89  A  I 4  6, 45 A
I 5  I 4  i 4   5, 77  j 2,89    8, 66  j5, 77   14, 43  j8, 66  A  I 5  16,83A
I 6  I 5  i 5  14, 43  j8, 66   14, 43  j8, 66    28, 87  j17,32  A  I 6  33, 67 A
Rezultă pierderile de putere activă prin tronsoanele reţelei pentru configuraţia finală:
6
P  3   ri  I i2 
i 1
 3   0,36  42, 622  0, 24 19,362  0, 24  6, 452  0,3 19,36 2  0, 48  42, 622  103 
 4,15 kW
Pentru a verifica faptul că ultima configuraţie este cea optimă, se consideră şi configuraţia în care
tronsonul 2 dintre nodurile 1 şi 2 este în starea “în rezervă”, a cărei circulaţie de curenţi este prezentată în
figura 5.17.
IA A I1 1 2 I3 3 I4 4 I5 5 I6 B IB
Fig. 5.17. Circulaţia de curenţi prin tronsoane pentru configuraţia având tronsonul 2 “în rezervă”.
Circulaţia de curenţi pentru configuraţia intermediară din figura 4.17 este dată de relaţiile:
I 1  i1   20, 21  j11,55  A  I1  23, 27 A
I 3  i 2  17,32  j8, 66  A  I 2  19,36 A
I 4  I 3  i 3  17,32  j8,66    5, 77  j 2,89    23, 09  j11,55  A  I 4  25,82 A
I 5  I 4  i 4   23, 09  j11,55   8, 66  j5, 77    31,75  j17,32  A  I 5  36,17 A
I 6  I 5  i 5   31, 75  j17,32   14, 43  j8, 66    46,19  j 25,98  A  I 6  52,99 A
Rezultă pierderile de putere activă prin tronsoanele reţelei pentru configuraţia finală:
6
P  3   ri  I i2 
i 1
 3   0,36  23, 27 2  0,18 19,36 2  0, 24  25,82 2  0,3  36,17 2  0, 48  52,992  10 3 

 6, 49 kW
Din rezultatele anterioare se observă că pierderile de putere sunt mai mari decât cele
corespunzătoare configuraţiei finale, deci configuraţia finală este cea optimă.

BIBLIOGRAFIE
[AU04] Augugliaro, A., Dusonchet, L., Favuzza, S., Ippolito, M.G., Riva Sanseverino, E. – A
new model of PV nodes in distribution networks backward/forward analysis, 39th
International Universities Power Engineering Conference UPEC 2004, 6-8 September
2004, Bristol, England.
[BA89] Baran, M., Wu, F. – Network Reconfiguration in Distribution Systems for Loss
Reduction and Load Balancing, IEEE Transactions on Power Delivery, Vol.4, No.2,
April 1989.
[BA93] Bart, A. – Reconfiguration des réseaux de distribution en régime critique et
défaillant, Thèse 1176, Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne, 1993.
[BA03] Bauen, A. – Fuel Cells, Cycle d’études postgrades en énergie, Ecole Polytechnique
Fédérale de Lausanne, 2003.
[BE74] Bercovici, M., Arie, A.A., Poeată, A. – Reţele electrice. Calculul electric, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1974.
[CA00] Canard, J.F. – Impact de la génération d’énergie dispersée dans les réseaux de
distribution, Thèse de doctorat, Institut National Polytechnique de Grenoble,
Décembre 2000.
[CH90] Chiang, H.D., Baran, M. – On the Existence and Uniqueness of Load Flow Solution
for Radial Distribution Power Network, IEEE Transactions on Circuits and Systems,
Vol. 37, No. 3, March 1990.
[CH92] Cherkaoui, R. – Méthodes heuristiques pour la recherche de configurations optimales
d'un réseau électrique de distribution. Thèse 1052, Ecole Polytechnique Fédérale de
Lausanne, 1992.
[CH94] Cherkaoui, R., Germond, A. – Structure optimale de schéma d’exploitation d’un
réseau électrique de distribution. Revista Energetica, Nr.5 B, 1994.
[DE02] McDermott, T.E., Dugan, R. – Distributed Generation Impact on Reliability and
Power Quality Indices, IEEE Conference Papers 2002.
[DE03] Denis, V. – Petites centrales hydrauliques, Cycle d’études postgrades en énergie,
Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne, 2003.
[DR10] Dragomir, D. - Conectarea surselor de energie regenerabilă la sistemul
electroenergetic, Teză de doctorat, Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, 2010.
[EN03] Enăcheanu, O. – Modélisation de générateurs éoliens et l’impact sur un réseau
électrique de distribution, Projet de fin d’études, Institut National Polytechnique de
Grenoble, 2003.
[ER00] Eremia, M., Trecat, J., Germond, A. – Réseaux électriques. Aspects actuels, Editura
[ER05] Eremia, M. (coordonator) – Electric Power Systems, Volume I ELECTRIC
NETWORKS, Editura Academiei Române, 2005.
[EW07] * * *, Large scale integration of wind energy in the European power supply: analysis,
issues and recommendations, European Wind Energy Association - EWEA,
December 2007.
[FL93] Florea, A.M. – Elemente de Inteligenţă Artificială. Vol. I – Principii şi Modele.
Litografia U.P.B., Bucureşti, 1993.
[GO92] Goswami, S.K., Bassu, S.K. – A new Algorithm for the Reconfiguration of Distribution
Feeders for Loss Minimisation, IEEE Transactions on Power Delivery, Vol.7, No.3,
July 1992.
[HG90] * * * – Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes
public, Hotărârea de Guvern nr. 90/2008.

Bibliografie
[IEEE89] * * * – IEEE Guide for Interfacing Dispersed Storage and Generation Facilities with
Electric Utility Systems, ANSI/IEEE Std 1001-1988, 3 April 1989.
[IEEE95] * * * – IEEE recommended practice for monitoring electric power quality, IEEE Std
1159-1995, 2 Nov.1995.
[IN02] Infield, D. – ”Wind Energy Conversion Systems”, Cycle d’études postgrades en
Energie, Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne, 2002.
[IO98] Ionescu, T., Pop, O. – Ingineria sistemelor de distribuţie a energiei electrice, Editura
[JE00] Jenkins, N., Allan, R., Crossley, P., Kirschen, D., Strbac, G. – Embedded Generation,
Institute of Electrical Engineers, London, 2000.
[JO03B] * * * – ”Arrête du 17 mars 2003 relatif aux prescriptions techniques de conception et
de fonctionnement pour le raccordement à un réseau public de distribution d’une
installation de production d’énergie électrique”, Journal Officiel de la République
Française, 11 Février 2000.
[LU90] Luo, G.X., Semlyen, A. – Efficient load for large weakly meshed networks, IEEE
Transactions on Power Systems, Vol.5, No.4, May 1990.
[PE118] * * * - Regulament general de manevre în instalaţiile electrice. PE118/92, RENEL,
ICEMENERG, Bucureşti, 1992.
[PE134] * * * – Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de scurtcircuit în
reţelele electrice cu tensiunea peste 1 kV, PE134/1995.
[PO81] Poeată, Al., Arie, A., Cişan, O., Eremia, M., Alexandrescu, V., Buta, A. –
Transportul şi distribuţia energiei electrice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1981.
[PO88] Potolea, E., Tudose, M. – Sisteme electroenergetice. Litografia I.P.B., Bucureşti,
1988.
[SC97] Schweer, A. – Special Report Session 3, Proc. of CIGRE Symposium on Impact of
demand side management, integrated resource planning and distributed generation,
Neptun, România, 1997.
[SC02] Schleiss, A. – Energie hydraulique, Cycle d’études postgrades en Energie, Ecole
Polytechnique Fédérale de Lausanne, 2002.
[SH89] Shirmohammadi, D., Hong, H.W. – Reconfiguration on Electric Distribution
Networks for Loss Reduction and Load Balancing, IEEE Transactions on Power
Delivery, Vol.4, No.2, April 1989.
[TR98] Triştiu, I. – Reconfigurarea reţelelor electrice de distribuţie de medie tensiune, Teză de
doctorat, Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, 1998.
[TR03] Trecat, J. – FACTS and Dispersed generation, Erasmus Intensive Program
”Advanced technologies in Power Systems: FACTS and A.I.”, University
POLITEHNICA of Bucharest, 26 May – 6 June 2003, Volume: 3, Pages: 241 –261.
[TR03a] Triştiu, I. – Reconfiguration des réseaux électriques de distribution urbaine dans le
contexte de l’ouverture du marché d’électricité, Travail de diplôme, Cycle d’études
postgrades en Energie, Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne, 2001-2003.
[TR05] Triştiu, I., Eremia, M., Bulac, C., Toma, L. – L’influence de l’introduction de la
production décentralisée sur les pertes de puissance dans les réseaux électriques de
distribution, Conferinţa Internaţională Energie-Mediu, Bucureşti, 20-22 octombrie
2005.

Cuprins: Modulul 3 - Bazele Electroenergeticii 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins: Modulul 3 - Bazele Electroenergeticii 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII REŢELELOR

2. MODELAREA ELEMENTELOR REŢELELOR ELECTRICE.............. 19

3. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR ELECTRICE

4. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR ELECTRICE SIMPLU

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 1

5. PIERDERILE DE PUTERE ŞI ENERGIE ÎN REŢELELE

2 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

1.1. Locul şi rolul reţelelor electrice în cadrul sistemului electroenergetic

IT/FIT FIT/IT distribuţie MT/JT

4 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

1.2. Tendinţe privind evoluţia reţelelor electrice

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 5

1.3. Clasificarea reţelelor electrice

6 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 7

8 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

Fig. 1.2. Reţele electrice radiale sau arborescente.

Fig. 1.3. Reţele electrice simplu buclate.

Fig. 1.4. Reţele electrice complex buclate.

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 9

Tensiunile fazelor sănătoase Vb şi Vc cresc cu 3 ori faţă de regimul normal de

Fig. 1.5. Reţea electrică cu neutrul izolat faţă de pământ.

10 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

1.4. Configuraţia reţelelor electrice

Fig. 1.6. Reţele electrice simplu buclate.

Fig. 1.7. Reţea electrică buclată longitudinal.

12 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

Fig. 1.8. Reţea electrică buclată transversal.

Fig. 1.9. Reţele electrice buclate longitudinal şi transversal.

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 13

Fig. 1.10. Reţea electrică buclată longitudinal şi transversal.

14 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

Fig. 1.12. Reţea cu distribuţie directă cu rezervare pe aceeaşi staţie de transformare.

Fig. 1.13. Reţea cu distribuţie directă cu rezervare pe aceeaşi staţie de transformare.

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 15

Fig. 1.14. Reţea de distribuţie tip grilă.

Fig. 1.15. Reţea de distribuţie tip dublă derivaţie.

Fig. 1.16. Reţea electrică arborescentă cu distribuţie directă.

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 17

18 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

Fig. 1.18. Reţea electrică urbană de înaltă tensiune (repartiţie urbană).

Fig. 1.19. Reţea electrică rurală de înaltă tensiune (repartiţie rurală).

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 19

1.4.4. Configuraţia reţelelor electrice urbane de înaltă şi foarte înaltă tensiune

20 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

2.1. Modelarea liniilor electrice

Fig. 2.1. Schema echivalentă în ”  ” pentru modelarea liniilor electrice.

19 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

în care x0 este reactanţa specifică (lineică) a liniei, exprimată în   km  .

în care 0  4 107 H m este permeabilitatea magnetică absolută a vidului;

în care b0 este susceptanţa specifică (lineică) a liniei, exprimată în S km  .

20 Modulul 3 – Bazele electroenergeticii

2.2. Modelarea transformatoarelor electrice

Fig. 2.5. Schema echivalentă în ” π” pentru modelarea transformatoarelor de interconexiune.

Pscnom - pierderile de putere activă la proba de scurtcircuit;

X T  ZT2  RT2 (2.12)

BT  YT2  GT2 (2.15)

în care U nr este tensiunea nominală a înfăşurării reglabile.

2.3. Modelarea consumatorilor de energie electrică

Modulul 3 – Bazele electroenergeticii 23

În relaţia de mai sus se fac notaţiile:

şi se aranjează termenii după puterile lui U obţinându-se: