Pe101 v8 PDF

Consultanţă şi Ingineri pentru Sisteme Electroenergetice NTE 101/08/00
Aleea Lt. Av. Gh. Stâlpeanu 11, sector 1 Tel/fax: (021)-665 73 96

Bucureşti 011481 Mobil: 0727 147 057
Reg. Com. J40/4279/2003 E-mail: ci_see@k.ro
Cod Unic de Înregistrare:15327036
Contract nr. 5/28.07.2008
Revizuire PE 101/85 (PE 101A/85) „Normativ pentru construcţia

instalaţiilor electrice de conexiuni şi transformare cu tensiuni
peste 1 kV”
Faza III-a: Revizuire PE 101/85 (PE 101A/85) „Normativ pentru construcţia

instalaţiilor electrice de conexiuni şi transformare cu tensiuni peste 1 kV” – faza finală
Elaborator SC CI_SEE srl: ing. Nicolae Oprişiu
Responsabil lucrare SC Electrica SA: dr.ing. Dan Stănculescu
Director programe,
prof.dr.ing. Bogdan Nicoară
Decembrie 2008
Ediţia: 1 Revizia: 8 1
NTE 101/08/00
NORMATIV PENTRU CONSTRUCŢIA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE CONEXIUNI ŞI
TRANSFORMARE CU TENSIUNI PESTE 1 kV.
CUPRINS
I. Scop 4
II. Domeniu de aplicare 4
III. Terminologie şi abrevieri 6
IV. Acte normative de referinţă 11
V. Amplasarea instalaţiilor electrice 16
V.1. Condiţii generale 16
V.2. Amplasarea instalaţiilor electrice în exterior 23
V.3. Amplasarea instalaţiilor electrice în interior 24
VI. Scheme electrice de conexiuni şi alegerea echipamentului electric 26
VII. Instalaţii electrice de exterior 35
VII.1. Condiţii generale 35
VII.2. Distanţe de izolare în aer 37
VII.3. Distanţe de protecţie 41
VII.4. Căi de circulaţie şi acces 48
VII.5. Dimensionarea construcţiilor de susţinere 49
VIII. Instalaţii electrice de interior 50
VIII.1. Condiţii generale 50
VIII.2. Distanţe de izolare în aer 57
VIII.3. Distanţe de protecţie 60
VIII.4. Coridoare şi accese 66
VII.5. Dimensionarea construcţiilor de susţinere 70
IX. Condiţii privind instalarea echipamentelor electrice 71
IX.1. Condiţii generale 71
IX.2. Aparate de conectare 72
IX.3. Transformatoare de putere şi bobine 73
IX.4. Transformatoare de măsură 82
IX.5. Descărcătoare 82
IX.6. Condiţii speciale privind instalarea echipamentului cu ulei 83
IX.7. Căi de curent 87
IX.8. Dispunerea fazelor şi marcarea 92
IX.9. Instalaţii de stingere a incendiilor la transformatoare 93
X. Diverse instalaţii şi amenajări 95
XI. Măsuri privind protecţia mediului 97
Anexe
Anexa 1. Harta zonelor climatice din România 98
Anexa 2. Indicaţii privind realizarea instalaţiilor de stingere a 99
incendiilor la transformatoare
Anexa 3. Condiţii privind conectarea centralelor eoliene la reţeaua 102
de distribuţie de 20 kV
Anexa 4. Posturi de transformare prefabricate de MT/JT. Conditi 104
tehnice si cerinte constructive.
Anexa 5. Aparataj in carcasa metalica cu izolatie gazoasa 108
(GIS).Cerinte tehnice si conditii de instalare.
I. SCOP
Art. 1 Scopul normativului este de a promova şi impune reguli şi cerinţe tehnice minime
necesare la construcţia instalaţiilor electrice de conexiuni şi transformare cu tensiuni peste 1 kV
pentru a se asigura o funcţionare economică şi sigură a acestora.
II. DOMENIU DE APLICARE
Art. 2 Prezentul normativ se aplică la proiectarea şi la executarea instalaţiilor electrice

fixe, de curent alternativ cu tensiune nominală mai mare de 1 kV şi cu frecvenţa nominală de 50
Hz aparţinând operatorilor economici din sectorul energiei electrice şi anume pentru:
a) staţii electrice de conexiuni;
b) staţii electrice de transformare;
c) posturi de transformare supraterane (independente sau în clădiri);
d) posturi de transformare montate pe stâlpi;
e) posturi de transformare subterane (independente sau în clădiri);
f) puncte de alimentare şi de conexiuni.
Normativul poate fi folosit şi la instalaţiile electrice fixe aferente evacuării puterii produse
de generatoare dacă nu contravine normativelor specifice activităţii de producere a energiei
electrice.
Normativul poate fi aplicat, ţinând seama de particularităţile respective, şi pentru realizarea
instalaţiilor de curent continuu cu tensiune peste 1,5 kV cu respectarea normelor CEI aferente
acestui tip de instalaţii.
Art. 3 Normativul nu se aplică la realizarea instalaţiilor electrice cu caracter special,
destinate tracţiunii electrice, industriei miniere, electrochimiei, încăperilor cu pericol de
explozie etc., pentru care se întocmesc, de regulă, prescripţii tehnice specifice.
Art. 4 Instalaţiile electrice care, la data intrării în vigoare a prezentului normativ, sunt
executate sau în curs de execuţie, fiind însă elaborate în conformitate cu alte prescripţii,
urmează a fi adaptate la prevederile prezentului normativ numai în masura în care exploatarea
lor prezintă pericole evidente de incendiu sau accidentare a persoanelor.
Adaptarea la prezentul normativ se face din iniţiativa beneficiarului pe baza unui studiu tehnico-
economic.
Art. 5 La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice peste 1kV se vor respecta prevederile
specifice cuprinse în reglementările şi standardele indicate la Cap. IV.
Art. 6 Echipamentele şi materialele electrice utilizate la realizarea instalaţiilor electrice

peste 1 kV trebuie să corespundă standardelor şi normelor CEI şi SR aflate în vigoare.
III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI
Art. 7 În sensul prezentului normativ, noţiunile din acest paragraf au următorul înţeles:
a. Definiţii generale:
a1. Aparate electrice se consideră toate elementele principale, din componenţa unei
instalaţii electrice, exclusiv (auto) transformatoarele de putere, ca de exemplu:
aparatele de comutatie, ca: întreruptoare, separatoare, separatoare de sarcină, siguranţe
etc. (inclusiv dispozitivele lor de acţionare);
transformatoarele de măsură;
bobinele de compensare şi de reactanţă;
descărcătoarele;
bobinele de blocare şi condensatoarele de cuplare pentru instalaţii de înaltă frecvenţă.
a2. Materiale electrice se consideră toate elementele din componenţa unei instalaţii
electrice care servesc la asamblarea (auto) transformatoarelor de putere şi a aparatelor electrice,
ca de exemplu:
conductoarele izolate sau neizolate;
izolatoarele;
clemele, armăturile etc.
a3. Echipamentul electric reprezintă totalitatea (auto) transformatoarelor de putere,
aparatelor electrice şi materialelor electrice din componenţa unei instalaţii electrice.
a4. Mărimi nominale (de exemplu: tensiunea nominală, curentul nominal, puterea
nominală, frecvenţa nominală) sunt caracteristici de dimensionare a echipamentului şi a
instalaţiei.
a5. Separare electrica de lucru se numeşte separarea vizibilă a unei instalaţii electrice sau a
unei părţi dintr-o instalaţie electrică faţă de elementele aflate sub tensiune, pe toate părţile, în
vederea efectuării unor lucrări sau operaţii, în conformitate cu prevederile normelor de protecţie
a muncii pentru instalaţii electrice; separarea de lucru se realizează prin separatoare, eclise de
separare, contacte debroşabile etc.
a6. Distanţa de izolare în aer între două părţi sub tensiune neizolate sau între acestea şi
părţi legate la pământ este distanţa cea mai scurtă în aer liber, fără interpuneri de alte materiale
izolante, normată în funcţie de tensiunea pentru care se dimensionează instalaţia.
a7. Distanţa de protecţie contra atingerilor accidentale este distanţa determinată de
condiţiile împiedicării apropierii periculoase de părţile sub tensiune de către personalul de
exploatare sau de către utilajele de exploatare şi de întreţinere, cu respectarea prevederilor
normelor de protecţie a muncii pentru instalaţii electrice. Această distanţă determină marimea
domeniului de protecţie menţionat la lit.a10
a8. Apropiere periculoasă faţă de părţi sub tensiuni se consideră situaţia în care personalul
sau utilajele de exploatare se găsesc la o distanţă în aer faţă de părţile sub tensiune neizolate mai
mică decât distanţa prescrisă de izolare în aer, faţă de pământ.
a9. Domeniu de lucru se consideră zona, delimitată material, dintr-un spaţiu de producţie
electrică, în care personalul ce execută lucrări de mentenanta si extinderi, nu este expus
apropierii periculoase de părţi aflate sub tensiune, în condiţiile normelor de protecţie a muncii în
instalaţiile electrice.
a10. Domeniul de protecţie contra atingerilor accidentale, în sensul prezentului normativ, se
consideră zona dintr-un spaţiu de producţie electrică în care personalul sau utilajele de exploatare
se găsesc la o distanţă în aer faţă de părţile sub tensiune neizolate egală cu distanţa de protecţie
contra atingerilor accidentale.
În figurile din normativ, domeniile de protecţie sunt figurate haşurat sau punctat.
b. Categorii de instalaţii tehnologice electrice:
b1. Instalaţia electrică ( cu tensiunile între faze mai mari de 1 kV) reprezinta totalitatea
conductelor electrice si a echipamentelor electrice cu functi determinate in transportul,
distributia si utilizarea energiei electrice.
Instalaţiile electrice includ staţiile electrice (staţiile de conexiuni, staţiile de transformare,
punctele de alimentare şi posturile de transformare), precum şi instalaţiile electrice de evacuare a
puterii produse de generatoare.
b2. Instalaţia electrică de exterior este o instalaţie electrică sau o parte dintr-o instalaţie
electrică în care aparatele electrice, (auto) transformatoarele şi materialele electrice sunt
amplasate într-un spaţiu deschis (în exterior) şi sunt expuse intemperiilor atmosferice.
b3. Instalaţia electrică de interior este o instalaţie electrică sau o parte dintr-o instalaţie
electrică în care aparatele electrice, (auto) transformatoarele şi materialele electrice sunt
amplasate într-un spaţiu închis (în interior) şi sunt protejate împotriva influenţei directe a
intemperiilor atmosferice.
b4. Instalaţia electrică de tip deschis este o instalaţie electrică în care persoanele sunt
protejate numai împotriva atingerii accidentale a părţilor sub tensiune, prin îngrădiri de protecţie
sau prin amplasarea echipamentului la înălţime corespunzătoare, în zone inaccesibile atingerilor
accidentale.
b5. Instalaţia electrică de tip închis este o instalaţie electrică în care echipamentul electric
este dispus în carcase închise (neetanşe faţă de aerul atmosferic), astfel încât nici o parte sub
tensiune din instalaţie nu poate fi atinsă.
b6. Instalaţia electrică capsulată este o instalaţie electrică la care echipamentul este
complet închis în carcasa de protecţie, etanşă faţă de aerul atmosferic (în general metalică, legată
la pământ). Izolaţia electrică a echipamentului în interiorul carcasei se realizează prin diverse
fluide, în general la presiuni superioare celei atmosferice. Instalaţia electrică capsulată poate fi
instalată fie în exterior (în aer liber), dacă este construită corespunzator acestui scop, fie în
interior (într-un spaţiu închis).
b7. Instalaţia electrică prefabricată este o instalaţie electrică conţinând aparate de
conectare, instrumente de măsură, dispozitive de protecţie şi automatizare şi care se livrează
complet pregătită şi încercată electric, pentru a fi montată pe şantier.
b8. Staţia electrică este un ansamblu de instalaţii electrice şi construcţii anexe, destinat
conversiei parametrilor energiei electrice şi/sau conectării a două sau mai multe surse de energie
electrică ori a două sau mai multe căi de curent.
b9. Staţia de transformare este o staţie electrică care realizează transformarea parametrilor
energiei electrice prin transformatoare de putere.
b10. Staţia de conexiuni este o staţie electrică prin care se primeşte şi se distribuie energia
electrică la aceeaşi tensiune şi aceeaşi frecvenţă, tensiunea între faze fiind mai mare de 1 kV.
b11. Postul de transformare este o staţie de transformare destinată alimentării
consumatorilor în joasă tensiune (până la 1 kV inclusiv).
b12. Punctul de alimentare este o staţie de conexiuni de medie tensiune, destinată
alimentării unor posturi de transformare.
b13. Postul de transformare pe stâlp este un post de transformare al cărui echipament,
inclusiv transformatorul, este instalat în exterior, pe o construcţie specială de stâlpi sau direct pe
stâlpii liniilor electrice aeriene.
b14. Celula este un ansamblu de echipamente, elemente, dispozitive şi aparate amplasate
într-un singur loc, care are un scop funcţional determinat.
b15. Aparataj în carcasă (anvelopă) metalică
Ansamblul de aparataj cu o carcasă metalică externă, destinată a fi legată la pământ,
complet închisă cu excepţia conexiunilor exterioare,cu izolatie in aer.
b16. Aparataj în carcasă (anvelopă) metalică cu izolaţie gazoasă (GIS- Gas Insulated
Switchgear)
Aparataj de conexiune în carcasă metalică în care izolaţia este obţinută cel puţin parţial,
printr-un gaz izolant, altul decât aerul la presiune atmosferică.
b17. Element component (pentru GIS)
Parte esenţială a circuitului principal sau a circuitului de legare la pământ, a aparatajului în
carcasă metalică cu izolaţie gazoasă care are o funcţie specifică (ex: întrerupător, separator
siguranţă fuzibilă, transformator măsură, sistem bare, etc.)
b18. Carcasă metalică (pentru GIS)
Parte a unui aparataj în carcasă metalică cu izolaţie gazoasă conţinând gazul izolant în
condiţii prescrise, menţinând nivelul de izolaţie nominal, protejând echipamentul, şi asigurând un
înalt grad de protecţie pentru personal.
c. Încăperi şi coridoare
c1. Încăpere sau spaţiu de producţie se numeşte acea încăpere sau acel spaţiu în care se
efectuează diverse operaţii sau procese tehnologice, accesibil şi persoanelor neinstruite în
exploatarea instalaţiilor electrice cu tensiuni mai mari de 1 kV.
c2. Încăpere sau spaţiu de producţie electrică se numeşte acea încăpere sau spaţiu care
serveşte exclusiv pentru procese tehnologice electrice. Accesul în aceste încăperi sau spaţii este
permis numai persoanelor autorizate pentru exploatarea si mentenanta instalaţiilor electrice
respective şi care au responsabilitate în acest sens, în conformitate cu normele de protecţie a
muncii specifice pentru instalaţii electrice.
c3. Coridor de manevră se numeşte coridorul de pe care este prevăzut a se face cel puţin o
acţionare a unui aparat de conectare dintr-o instalaţie electrică.
c4. Coridor de supraveghere se numeşte coridorul care serveşte exclusiv pentru
supravegherea funcţionării sau pentru revizia aparatelor montate şi de pe care nu se fac acţionări
de aparate de comutare din instalaţia electrică.
d. Abrevieri
SR Standard român aprobat după 28 august 1992

CEI Comitetul Electrotehnic Internaţional
NTE Normă Tehnică Energetică
ANRE Autoritatea Naţională de Reglementare in domeniul Energiei
ANM Administraţia Naţională de Meteorologie
MAPM Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului
PE Prescripţie tehnică energetică
LEA Linie electrică aeriană
LES Linie electrică subterană
LTc Linie de telecomunicaţii
OD Operator de distribuţie
RED Reţea Electrică de Distribuţie
RET Reţea Electrică de transport
SEN Sistemul Energetic Naţional
NSPM-TDEE Norme specifice de protecţia muncii în transportul şi distribuţia
energiei electrice
GIS Aparataj cu izolaţie în gaz (Gas Insulated Switchgear)
GIT Transformatoare cu izolaţie în gaz (Gas Insulated Transformer)
GIS & GIT Aparataj si transformatoare cu izolaţie în gaz
HIS Staţii integrate (Highly Integrated Switchgear)
ST Staţie de transformare
PT Post de transformare
PA Punct de alimentare
Art. 8 În prezentul normativ se folosesc următoarele moduri de indicare a gradului de

obligativitate a prevederilor:
trebuie, este necesar, urmează indică obligativitatea strictă a respectării prevederilor în
cauză;
de regulă indică faptul că prevederea respectivă trebuie să fie aplicată în majoritatea
cazurilor, nerespectarea unei astfel de prevederi trebuie justificată întotdeauna în proiect;
se recomandă, pe cât posibil indică o rezolvare preferabilă, care trebuie să fie luată în
considerare la alegerea soluţiei, dar care nu este obligatorie;
se admite indică o soluţionare satisfăcătoare, care poate fi aplicată în situaţii particulare, fiind
obligatorie justificarea ei în proiect.
IV. ACTE NORMATIVE DE REFERINŢĂ
Art. 9 Următoarele documente normative conţin prevederi care prin menţionarea lor în
acest text constituie prevederi valabile pentru prezentul normativ. La momentul publicării
prezentului normativ ediţiile indicate erau în vigoare.
a) Acte normative de referinţă
Legea nr. 13/2007 Legea energiei electrice

Legea nr. 307/2006 Legea privind apărarea împotriva incendiilor
Legea nr. 319/2006 Securitatea şi sănătatea muncii / HGR 1425/2006 de aprobare a
normelor de aplicare
Ordinul MMSS nr. Norme specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia
275/2002(NP energiei electrice
65/2002)
Legea nr. 18/1998 Legea fondului funciar
Legea nr. 10/2004 Legea privind calitatea în construcţii
Legea nr. 265/2006 Legea protecţiei mediului
OUG nr.195/2005
Legea nr. 213/1998 Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia
Legea nr. 107/2004 Legea apelor
Legea nr. 26/1996 Codul silvic
Ordonanţa 43/1998 Ordonanţa privind regimul juridic al drumurilor
HGR nr. 918/2002 Stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului
O.M.A.P.M. Aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Ghid
nr. 860/2002 şi metodologic
nr. 863/2002
Decizie ANRE Norme tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă
4/09.03.2007 aferente capacităţilor energetice (cu completări)
completat cu nr.
49/29.11.207
Ordinul MTCT Aprobare“Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi
nr. 176/2005 exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie” (NP
099-04)
Ordin ANRE Regulament privind stabilirea soluţiilor de racordare a utilizatorilor la
nr. 45/2006 reţelele electrice de interes public
Decizie ANRE Codul Tehnic al Reţelelor Electrice de Distribuţie
nr. 101/2000
Ordinul ANRE Codul Tehnic al Reţelelor Electrice de Transport
nr. 20/2004
completat cu
35/2004
Reglementări Stabilirea servituţilor aeronautice civile şi a zonelor cu servituţi
Aeronautice Civile aeronautice civile (RACR-SACZ)
Române RACR-
SACS ediţia 3/2007
din 19 iunie 2007
OMT nr. 494/2002 Regulament de navigaţie pe segmentul românesc al Dunării
Legea nr.10/2001 Legea privind proprietatea privata.
b) Standarde CEI şi SR conexe
IEC 62.271-1 Aparataj de înaltă tensiune. Specificaţii comune

(IEC 60.694)
IEC 62.271-200 Aparataj de medie tensiune în anvelopă metalică cu tensiuni până la
(IEC 60.298) 52 kV ( 1 – 52 KV )
IEC 62.271-100 Întrerupătoare de înaltă tensiune
(IEC 60.056)
IEC 62.271-102 Separatoare şi separatoare de legare la pământ
(IEC 60.129)
IEC 62.271-103 Contactoare IT
(IEC 62.265-1)
IEC 62.271-105 Contactoare şi siguranţe IT
(IEC 60.420)
IEC 62.271-202 Aparataj de medie tensiune. Posturi prefabricate MT/JT
IEC 62.271-201 Aparataj în anvelopă (carcasă) metalică izolata pentru tensiuni
egale sau inferioare de 52 kV ( 1 – 52 KV )
IEC 62.271-203 Aparataj de înaltă tensiune. Aparataj în carcasă metalică cu izolaţie
gazoasă (GIS) cu tensiuni peste 52 kV
IEC 62.271-205 Aparataj de înaltă tensiune. Ansamble compacte de aparataj cu
tensiuni superioare de 52 kV
IEC 62.271-209 Aparataj de înaltă tensiune. Racordarea cablurilor la aparatajul în
carcasă metalică cu izolaţie gazoasă (GIS) cu tensiuni mai mari de
52 kV
IEC 60.044-1 Transformatoare de curent
IEC 60.044-2 Transformatoare de tensiune
IEC 60.076-(1-11) Transformatoare de putere
(ANSI C57)
SRCEI 60.099-1÷(5) Descărcătoare (Partea I - DRV pentru reţelele de current alternativ)
SRCEI 60.071-1 Coordonarea izolaţiei. Partea I. Definiţii, principii, reguli
SRCEI 60.071-2 Coordonarea izolaţiei. Partea a II-a. Ghid de aplicare.
IEC 60.529 Grade de protecţie (Degree of protection)
(VDE 0470)
SRCEI Prescripţii comune pentru standardele referitoare la aparatajul de
649+A1+A2/96 înaltă tensiune
SRCEI 60.815/1994 Descrierea generală a nivelurilor de poluare (ghid de alegere a
izolatoarelor în condiţii de poluare)
SREN 60.265-1 Întrerupătoare (mecanice, separatoare de sarcină) pentru tensiuni
cuprinse între 1-52 kV
CEI 60.420 (A+B) Coordonarea caracteristicilor ansamblului separator-siguranţe
fuzibile I.T. pentru protecţia transformatoarelor IT/JT
CEI 60.050 (2001) Vocabular electrotehnic internaţional
CEI 60.417 Simboluri grafice utilizate
CEI 61.936-1 Instaltii electrice de putere în curent alternativ de peste
1kv.Prescriptii generale
CEI 60.166 Întreruptoare de medie tensiune. Ghid pentru clasificarea seismicã a
întreruptoarelor de curent alternativ de medie tensiune
CEI 60.038(1)(2) Tensiuni standardizate. Editie consolidatã
SR EN 50.160 / 98 Caracteristicile tensiunii furnizate de retele publice de distributie
STAS-4068-1 Debite şi volume de apă. Determinarea debitelor şi volumelor
maxime ale cursurilor de apă
STAS-4068-2 Debite şi volume maxime de apă. Probabilităţi teoretice ale debitelor
maxime în condiţii normale/speciale
STAS-4273-83 Construcţii hidrotehnice. Încadrare în clase de importanţă
STAS-9470-73 Hidrotehnică. Ploi maxime. Intensităţi, durate, frecvenţe
SR-832-2008 Influenţa instalaţiilor electrice de înaltă tensiune asupra liniilor de
telecomunicaţii
c) Prescripţii energetice generale
P 118/99 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind

protecţia la acţiunea focului
I 5-79 Norme pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilaţie
I 7-02 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni până la 1000 Vca şi 1500 Vcc
I 20-00 Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului
C 140/79 Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat
PE 009/93 Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor pentru
producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice. Vol 1.
Norme de prevenire şi stingere a incendiilor
PE 022-3/87 Prescripţii generale de proiectare a reţelelor electrice
PE 103/92 Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor
electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile
curenţilor de scurtcircuit
NTE 003/04/00 Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu
tensiune peste 1000 V (fost PE 104)
NTE 007/08/00 Normativ pentru proiectarea şi execuţia reţelelor de cabluri electrice
NTE 001/03/00 Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia
instalaţiilor electromagnetice împotriva supratensiunilor
PE 124/95 Normativ privind alimentarea cu energie electrică a consumatorilor
industriali şi similari
NTE 005/06/00 Normativ privind metodele şi elementele de calcul ale siguranţei în
funcţionare
PE 134/95 Normativ privind metodologia de calcul a curenţilor de scurtcircuit
în reţele electrice cu tensiunea peste 1 kV
PE 706/83 Normativ departamental pentru finisaje în obiectivele energetice
NTE 401/03/00 Metodologie privind determinarea secţiunii economice a
conductoarelor în instalaţiile electrice de distribuţie de 1-110 kV
NTE 006/06/00 Normativ privind metodologia de calcul a curenţilor de scurtcircuit
în reţele electrice cu tensiunea sub 1 kV
PE 148 /94 Instructiuni privind conditiile generale de proiectare antiseismicã a
instalatiilor tehnologice din statiile electrice
d) Prescripţii energetice specifice
1E-Ip 68-91 Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor electrice. Reprezentarea şi

marcarea elementelor şi circuitelor din instalaţiile electrice
1E-Ip 35/1-2004 Îndrumar de proiectare pentru reţelele de medie tensiune cu neutrul
legat la pământ prin rezistenţă
Norma tehnică privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor
energetice. ANRE nr. 4/90307 completat cu Ordinul ANRE nr. 49/29.11.2007.
1E-Ip 65-91 Îndreptar privind proiectarea staţiilor electrice. Alegerea
amplasamentelor şi a planului general pentru staţiile electrice de
110 – 400 k V
PE-111-9-86 Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor de conexiuni şi
transformatoare. Elemente de construcţii din staţiile exterioare
E-Ip 53-87 Condiţii tehnice şi prevederi de proiectare, execuţie şi exploatare
pentru montarea şi amenajările constructive necesare
transformatoarelor de putere
1E-Ip 46-86 Îndreptar de proiectare a staţiilor electrice. Circuite primare
1E-Ip 64-91 Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor de conexiuni şi
transformatoare. Condiţii generale de alegere şi verificare a
aparatelor electrice
1RE-Ip 30 / 2004 Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ
V. AMPLASAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
V.1. Condiţii generale
Art. 10 Alegerea locurilor de amplasare a instalaţiilor electrice trebuie facută luand în

considerare toţi factorii care condiţionează din punct de vedere tehnic, economic şi social
diferitele variante posibile, cu respectarea simultană a regulilor de protecţie a muncii şi de
prevenire şi stingere a incendiilor.
Alegerea amplasamentelor se va face astfel încât să se evite pe cât posibil folosirea
terenurilor agricole şi forestiere.
Art. 11 Amplasarea instalaţiilor electrice aparţinând sistemului energetic (noduri de

reţea) se va face, pe cât posibil, pe considerentul realizării unor conexiuni cât mai bune cu
sistemul energetic. Amplasarea instalaţiilor electrice pentru alimentarea unor consumatori se va
face, de regulă, pe considerentul apropierii de centrul de greutate al consumatorilor alimentaţi.
Instalaţiile electrice prevăzute cu personal permanent de exploatare se vor amplasa, pe cât
posibil, în apropierea zonelor locuite.
Art. 12 La alegerea amplasamentelor se vor evita, pe cât posibil, terenurile la care se pot
produce alunecări de teren, avalanşe sau rostogoliri de pietre de pe versanţii alăturati, pe baza
studiilor de teren corespunzătoare. În cazul existenţei unui pericol în acest sens, se vor lua
măsurile de apărare necesare.
Art. 13 Instalaţiile electrice trebuie să fie apărate faţă de efectele dăunătoare ale apelor,
în conformitate cu legislaţia în vigoare (STAS 4273, STAS 4068, STAS 9470), şi anume:
a) împotriva inundaţiilor provenite din revărsarea râurilor prin: alegerea unor

amplasamente corespunzătoare, ridicarea platformelor, executarea unor lucrări de apărare etc.;
b) împotriva inundaţiilor provocate de apele pluviale din bazinul local, prin evacuarea
organizată a apei de pe teritoriu şi prin lucrările antierozionale;
c) împotriva inundaţiilor datorate ridicării nivelului apelor subterane, prin sisteme de
drenaj.
Soluţia de apărare a instalaţiilor electrice poate fi comună şi altor obiective economice şi

sociale, dacă aceasta prezintă avantaje tehnico-economice.
La determinarea măsurilor de apărare necesare, se va ţine seama de amenajările
hidrotehnice complexe de pe cursurile de apă din zonă. În acest scop se vor utiliza datele cuprinse
în avizele Ministerului Apelor şi Protecţia Mediului, cu privire la dezvoltarea teritoriului.
Măsurile de apărare a instalaţiilor electrice vor ţine seama de necesităţile de curgere
normală a apelor mari în zonele cursurilor de apă influenţate.
Instalaţiile electrice trebuie să fie verificate în două situaţii în ceea ce priveşte inundarea
zonei amplasamentului provenită din revărsarea râurilor:
situaţia normală, în care nu se produc înrăutăţiri ale condiţiilor normale de funcţionare şi de
exploatare a instalaţiilor;
situaţia excepţională, în care se admit dificultăţi temporare de exploatare (de exemplu,
inundarea platformei), scoaterea din funcţiune a unor instalaţii auxiliare şi reducerea temporară a
unor coeficienţi de siguranţă, instalaţiile principale rămânând însă în funcţiune.
În cazul platformelor inundabile se vor prevedea măsurile necesare pentru ca, după
retragerea apelor, să fie posibilă evacuarea cantităţilor de apă rămase în diverse cavităţi
(subsoluri, canale de cabluri etc.).
De asemenea, în cazul instalaţiilor cu personal permanent sau semipermanent, se vor
prevedea măsurile necesare pentru menţinerea unui mijloc de telecomunicaţii cu personalul de
exploatare, în caz de inundaţie.
Art. 14 Încadrarea staţiilor electrice, după importanţa lor în cadrul sistemului energetic,
în vederea stabilirii măsurilor de apărare necesare împotriva efectelor dăunătoare ale apelor, se
va face astfel:
a) în privinţa inundaţiilor provocate de viiturile de-a lungul cursurilor de apă, conform
indicaţiilor din tabelul 5.1 , în funcţie de tensiunea nominală.
Tabelul 5.1.
Protejarea staţiilor împotriva apelor provenite din viitură de-a lungul cursurilor de apă
Probabilitatea de depăşire a debitelor maxime anuale (%),

respectiv frecvenţa (l/ani)
Tensiunea nominală
a staţiei electrice (kV) Situaţii normale de exploatare Situaţii excepţionale de exploatare
% I/ani % I/ani
400,220 1 1/100 0,1 1/1000
110 2 1/50 0,5 1/200
< 110 5 1/20 1 1/100
b) În privinţa inundaţiilor provocate de ploi locale excepţionale, conform indicaţiilor din

tabelul 5.2, în funcţie de tensiunea nominală.
Tabelul 5.2.
Protejarea staţiilor împotriva apelor provenite din ploi excepţionale
Frecvenţa medie anuală de depăşire a duratei sau

T ensiunea nominală a staţiei
intensităţii unei ploi locale excepţionale
electrice(kV)
(l/ani)
400,220 1/3
110 1/2
< 110 1/1
c) În privinţa ridicării nivelului apelor subterane, prin considerarea în toate cazurile a unui nivel
maxim anual a cărui frecvenţă de depăşire să fie o dată la 10 ani.
NOTE.
1. Pentru staţiile electrice de transformare, se ia în considerare încadrarea corespunzătoare
tensiunii celei mai ridicate.
2. În cazul staţiilor amplasate pe aceeaşi platformă cu centralele electrice, se ia în considerare
încadrarea pentru centrală.
Art. 15 La amplasarea instalaţiilor electrice se recomandă a se urmări, în vederea
reducerii costului, folosirea unor amenajări existente sau în curs de construire, pentru utilităţi
publice sau pentru alte obiective economice, ca: drumuri şi căi ferate, alimentări cu apă,
combustibil şi căldură, canalizări pentru evacuarea apelor meteorice şi menajere,
telecomunicaţii etc.
Art. 16 În vederea sistematizării ieşirii liniilor racordate la o instalaţie (evitarea

traversărilor etc.) se pot folosi porţiuni de linii în cabluri pentru tensiunile de 6 - 20 kV. În
cazuri speciale, justificate tehnico-economic, se admite folosirea ieşirilor în cablu şi pentru
tensiuni mai mari.
Art. 17 La amplasarea instalaţiilor electrice se va ţine seama de posibilitatea de

extindere a acestora. De regulă, intervalul de timp pentru care se va asigura această posibilitate
va fi de circa 10-15 ani.
Art. 18 Distanţele minime normate de amplasare a instalaţiilor electrice, în raport cu

alte construcţii, sunt indicate la Art.21. Acestea vor fi corelate şi cu cele prevăzute în
instrucţiunea ANRE 4.1.207.0.01.09/03/07, destinate zonei de protecţie şi siguranţă.
În condiţiile realizării distanţelor normate nu se impun condiţii suplimentare asupra instalaţiilor
electrice sau asupra construcţiilor învecinate.
Art. 19 Instalaţiile electrice se pot amplasa, în raport cu alte construcţii, la distanţe

nenormate, în următoarele situaţii şi condiţii:
a) Instalaţiile electrice de exterior pot fi amplasate faţă de construcţiile industriale de gradul I, II
sau III de rezistenţa la foc şi de categoria de pericol de incendiu C, D sau E, la distanţe
nenormate, stabilite numai din considerente tehnologice, cu condiţia ca instalaţiile electrice să
deservească direct consumatorii amplasaţi în construcţiile respective.
Dacă în instalaţiile electrice există echipamente cu peste 60 kg de ulei pe cuvă, se vor
respecta şi prevederile de la Cap. IX.3 şi IX.6.
b) Instalaţiile electrice de interior pot fi amplasate faţă de construcţiile industriale sau civile la
distanţe nenormate (chiar alipite) ori înglobate în aceste construcţii, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute în tabelul 5.3 şi la Cap. VIII.1 şi IX.3.
Tabelul 5.3.
Condiţiile pentru amplasarea instalaţiilor electrice de tip interior faţă de
construcţiile industriale şi civile
Nr. Crt. Caracteristicile construcţiei vecine Condiţiile pentru Modul de

Destinaţia Categoria Gradul de instalaţia amplasare admis
de pericol rezistenţă electrică
de incendiu la foc1)
0 1 2 3 4 5
1 Construcţii A.B I,II Să servească La distanţă
industriale numai instalaţiile nenormată sau
din clădirea alipită pe o singură
respectivă. latură2).
2 Construcţii C,D,E I,II - La distanţă
industriale nenormată, alipită
sau înglobată3).
3 Construcţii C,D,E III Să servească La distanţă
industriale numai instalaţiile nenormată, alipită
din clădirea sau înglobată3).
respectivă.
4 Depozite C I,II Să servească Separare antifoc
de instalaţiile din faţă de depozit
materiale clădirea care
cuprinde
depozitele.
5 Clădiri - I,II,III - La distanţă
civile nenormată, sau
alipită pe o singură
latură; punctele de
alimentare şi
posturile trafo pot fi
alipite pe mai multe
laturi sau
înglobate4).
1)
Nu se admite amplasarea instalaţiilor electrice la distanţe nenormate sau alipite faţă de
construcţiile industriale şi civile de gradele IV şi V de rezistenţă la foc sau înglobate în astfel de
construcţii.
2)
În cazul alipirii de construcţii conţinând procese cu vapori sau gaze inflamabile, pereţii
despărţitori trebuie să fie etanşi şi rezistenţi la explozie; în caz contrar, în încăperile adiacente ale
instalaţiilor electrice trebuie să se asigure o suprapresiune permanentă.
3)
În cazul alipirii sau înglobării în construcţiile din categoria C cu praf combustibil, se vor lua
măsuri pentru împiedicarea pătrunderii prafului în încăperile instalaţiilor electrice prin etanşarea
ferestrelor, uşilor, prevederea unor camere tampon cu presurizare, capsulare etc.
4)
Se admite înglobarea în aceeaşi clădire a maximum două posturi de transformare, având
fiecare cel mult două transformatoare cu o putere maximă unitară de 1000 kVA.
c) Instalaţiile electrice de exterior sau de interior pot fi amplasate la distanţă nenormată faţă de
construcţiile industriale sau civile, fără să fie necesară îndeplinirea altor condiţii, dacă se prevede
o separare cu pereţi antifoc între instalaţiile electrice şi construcţiile vecine. În acest scop, pereţii
antifoc pot fi prevăzuţi fie la instalaţiile electrice, fie la construcţiile vecine.
Realizarea pereţilor antifoc trebuie să se facă conform indicaţiilor cuprinse în normele
tehnice de proiectare P 118 şi în proiectele tip.
d) Distanţele între instalaţii1e electrice subterane cu alimentări şi distribuţii subterane şi
construcţiile industriale sau civile se stabilesc numai din considerente tehnologice.
Art. 20 Amplasarea instalaţiilor electrice supraterane în apropierea spitalelor, creşelor,

grădiniţelor de copii, şcolilor şi a clădirilor cuprinzand încăperi şi aglomerări de persoane se va
face totdeauna în condiţiile de la Art. 18, respectiv Art. 21.
Instalaţiile electrice subterane, înglobate în clădiri civile sau industriale, conform Art. 19
pct.d. precum şi posturile de transformare înglobate în clădiri civile, conform tabelului 5.3, poz.
5, nu se vor amplasa sub sau deasupra încăperilor cu aglomerări de persoane, a sălilor de operaţie
şi a saloanelor pentru bolnavi din spitale, a încăperilor destinate persoanelor care nu se pot
evacua singure, a sălilor de învăţământ, a încăperilor conţinând obiecte sau aparataj de mare
valoare, a căilor de evacuare. În cazul înglobării instalaţiilor electrice în astfel de clădiri, se vor
respecta prevederile normelor generale de P.S.I. şi normele tehnice P 118 privitoare la separarea
porţiunilor de clădire.
Art. 21
a) Distanţele minime normate de amplasare a instalaţiilor electrice în raport cu alte construcţii
sunt cele indicate în tabelul 5.4.
Tabelul 5.4.
Poziţia Tipul instalaţiei Caracteristicile construcţiei vecine

electrice Gradul Categoria de pericol de incendiu
de A,B C D,E
rezistenţă Distanţa minimă (m)
la foc
0 1 2 3 4 5
1 Instalaţii electrice I,II 20 12 10
de tip interior;
instalaţii electrice III - 14 12
de tip exterior, cu
tensiunea nominală
mai mică de 110kV;
IV,V - 16 14
posturi de
transformare de
interior şi exterior
(cu excepţia celor
din tabelul 5.5)
2 Instalaţii electrice I,II 25 16 14
de tip exterior, cu
III - 20 16
tensiunea nominală
de 110kV sau mai
IV,V - 25 20
mare
NOTE
1. Amplasarea instalaţiilor electrice faţă de clădirile civile se va face la distanţele
corespunzătoare construcţiilor de categoriile D şi E.
2. Depozitele deschise de materiale se asimilează, ca grad de rezistenţă la foc şi categorie de
pericol de incendiu, în funcţie de natura materialului depozitat, cu construcţiile.
b) Măsurarea distanţelor se face în cazul instalaţiilor electrice de exterior de la cel mai
apropiat echipament electric, iar în cazul instalaţiilor electrice de interior de la pereţii încăperii
în care există instalaţii electrice cu tensiunea peste 1kV.
c) În mediul rural sau cu regim de construcţie similar în mediul urban, posturile de
transformare se pot amplasa faţă de clădiri la distanţele minime normate indicate în tabelul 5.5.
d) Scopul stabilirii unor distanţe minime normate este acela de protejare a instalaţiilor electrice
şi a oamenilor de riscul la incendiu provenit din partea construcţiilor învecinate.
e) Dimensiunile zonelor, respectiv distanţele de protecţie şi de siguranţă pentru capacităţile
energetice, şi pentru reţelele de transport şi distribuţie sunt reglementate în Norma tehnică
privind delimitarea zonelor de protecţie şi siguranţă aferente capacităţilor energetice “COD
ANRE 4.1.207.0.01.09,/03/.07”.
Tabelul 5.5
Distanţe minime normate
Poziţia Natura clădirilor vecine Gradul de rezistenţă la foc al clădirilor vecine
I,II,III IV,V
Distanţă minimă (m)
1 Clădiri de producţie 10 15
agrozootehnice şi clădiri
social-administrative
2 Clădiri de locuit şi anexele 4 6
lor
V.2. Amplasarea instalaţiilor electrice în exterior
Art. 22 Se vor respecta condiţiile generale de amplasare de la Cap. V.1.
Art. 23 Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice de exterior în zone cu pericol de

incendiu sau explozie (de exemplu, zone cu scăpari de gaze combustibile).
Art. 24 La amplasarea instalaţiilor electrice este necesar să fie respectate măsurile

prevăzute în prescripţiile de proiectare a instalaţiilor electrice din zone poluate NTE001/03/00
(Cap.13).
Art. 25 Amplasarea instalaţiilor electrice din exterior faţă de copaci mai înalţi de 4 m se
va face, de regulă, la distanţe cel puţin egale cu înă1ţimea aproximativă pe care o pot atinge
copacii, în scopul evitării căderii acestora peste instalaţiile electrice.
Art. 26 În cazul instalaţiilor electrice de exterior amplasate în păduri, vor fi respectate

directivele privind defrişările de păduri, valabile pentru liniile electrice aeriene.
Art. 27 În vederea respectării servituţiilor aeronautice civile stipulate în reglementările

aeronautice menţionate la Cap. IV pct.a pentru staţiile electrice şi pentru posturile de
transformare se vor lua măsuri de servituţi aeronautice de degajare şi de localizare.
a) Servituţile aeronautice de degajare se referă la interzicerea/eliminarea surselor de

perturbaţii electromagnetice (acţionări electrice de forţă, sudură electrică, etc.) de la instalaţiile
electrice aflate în vecinătatea aeroporturilor;
b) Servituţile aeronautice de localizare se referă la semnalarea prezenţei obstacolelor care
constituie un risc potenţial de coliziune pentru aeronave dupa cum urmează:
- stâlpii din staţiile electrice cu înălţimea mai mare de 25m trebuie să fie marcaţi pentru zi
(vopsire);
- stâlpii cu înălţimi de 45m şi mai mari din zona staţiilor trebuie să fie balizaţi – pentru zi prin
vopsire şi pentru noapte (cu lumini specifice).
V.3. Amplasarea instalaţiilor electrice în interior
Art. 28 Se vor respecta condiţiile generale de amplasare de la Cap. V.1.
Art. 29 Nu este permisă, de regulă, amplasarea instalaţiilor electrice în încăperi umede,

cu acţiune chimică dăunătoare, cu praf, cu temperatură ridicată şi cu pericol de incendiu sau de
explozie.
Dacă amplasarea instalaţiilor electrice în condiţiile de mediu de mai sus este necesară din
punctul de vedere al procesului de producţie, amenajarea acestor instalaţii şi alegerea
echipamentului se vor face cu respectarea normelor speciale pentru funcţionarea instalaţiilor
electrice în asemenea medii.
Art. 30 Amplasarea instalaţiilor electrice în spaţii de producţie deservite de macarale,

poduri rulante, monoraiuri sau alte mecanisme pentru transport şi pentru ridicare se va face în
afara zonelor de lucru ale acestor mecanisme.
Art. 31 În spaţiile de producţie (definite la Art. 7, pct. c1) pot fi amplasate numai
instalaţii electrice de tip închis, respectându-se indicaţiile de la Cap.VII.1 şi IX.3.
VI. SCHEME ELECTRICE DE CONEXIUNI ŞI ALEGEREA

ECHIPAMENTULUI ELECTRIC
Art. 32 Schema electrică de conexiuni a unei instalaţii electrice trebuie să fie simplă şi
clară şi să permită o efectuare a manevrelor rapidă şi lipsită de pericole de accidentare.
Art. 33 Se admite ca părţi ale instalaţiei, care sunt în mod normal separate, să fie
conectate pentru scurte intervale de timp (de exemplu, în cursul executării unor manevre), chiar
dacă în aceste intervale de timp puterea de scurtcircuit depăşeşte valoarea nominală pentru care
este dimensionată instalaţia. În astfel de situaţii trebuie să se prevadă măsuri în vederea evitării
eventualelor accidente de persoane în cazul unui scurtcircuit.
Art. 34 Întreruptoarele vor fi prevăzute, de regulă, pe acele circuite pentru care nu se pot
asigura cu alte aparate mai ieftine condiţiile de deconectare a curenţilor de scurtcircuit,
selectivitatea protecţiei şi operaţiile de automatizare necesare (separatoare de sarcină, sigu-
ranţe de înaltă tensiune, dispozitive de scurtcircuitare automată etc.).
Art. 35 Schema electrică a instalaţiilor şi echipamentului prevăzut trebuie să permită

realizarea şi exploatarea instalaţiilor pentru măsură şi protecţie, precum şi a altor instalaţii
necesare (de exemplu: automatizare, telemecanică etc.), în condiţii lipsite de pericol pentru
personal.
Art. 36 Schema electrică de conexiuni trebuie să permită separarea de lucru atât a

întregii instalaţii, cât şi a unor părţi ale instalaţiei (fig. 6.1 şi 6.2), dacă acest lucru este necesar
pentru executarea lucrărilor fără întreruperea funcţionării întregii instalaţii.
Art. 37 Se admite să nu se prevadă o separare de lucru specială pentru următoarele

elemente din schema electrică:
a) transformatoarele de tensiune şi descărcătoarele de pe linii a căror separare de lucru se poate
face o dată cu linia respectivă;
b) transformatoarele de tensiune şi descărcătoarele de pe barele colectoare atunci când separarea
de lucru a acestor echipamente se acceptă să fie făcută prin scoaterea din funcţiune a sistemului
de bare respectiv;
c) descărcătoarele montate la bornele transformatoarelor şi ale autotransformatoarelor şi la
punctele neutre ale acestora, a căror separare de lucru se poate face o dată cu transformatoarele şi
autotransformatoarele respective;
d) bobinele şi condensatoarele pentru instalaţia de înaltă frecvenţă pentru telecomunicaţii, a
căror separare de lucru se poate face o dată cu linia;
e) transformatoarele de forţă prevăzute cu racordarea directă a cablurilor la capetele
înfăşurărilor principale.
Art. 38 În unele cazuri, condiţionate de considerente constructive şi de schemă, se admite

montarea transformatoarelor de curent după separatorul de linie spre linie, astfel încât
separarea de lucru a acestuia să se faca o dată cu linia.
Art. 39 Dacă punctele de separare aparţin unor organizaţii de exploatare diferite (fig.
6.3) sau dacă ele nu se găsesc în aceeaşi instalaţie, ci se află la distanţă (fig. 6.4), condiţia de
separare de lucru se consideră îndeplinită numai dacă poate fi asigurată o responsabilitate
unică pe timpul separării de lucru la toate punctele de separaţie.
Art. 40 De regulă, separarea de lucru trebuie să fie făcută pe toate părţile.

O separare de lucru numai pe o singură parte (spre alimentare) este admisă în cazurile în
care nu poate să apară tensiunea inversă pe partea din instalaţie care nu a fost separată.
Acesta este cazul, de exemplu, al liniilor radiale (fig. 6.5), al circuitelor de motoare
electrice (fig. 6.6), al generatoarelor care nu sunt prevăzute să fie conectate la o reţea publică. În
asemenea cazuri se vor lua măsuri corespunzatoare pentru prevenirea apariţiei unor tensiuni
inverse prin intermediul transformatoarelor de putere, transformatoarelor de măsură, baretelor de
sincronizare etc.
Art. 41 Ca elemente de separare urmează a fi folosite numai aparatele sau dispozitivele

cu întreruperea vizibilă a circuitului, cu spaţiul de întrerupere dimensionat în conformitate cu
SR CEI 60.071 (1 si 2): Coordonarea izolaţiei în instalaţii electrice şi NTE 001/03/00
îndeplinind condiţiile de rigiditate dielectrică prevăzute în aceste standarde pentru intervalele
de separare ale separatoarelor .
Se admit separări de lucru fără întreruperea vizibilă a circuitului, dar cu semnalizări de
poziţie sigure, numai la instalaţiile capsulate şi la instalaţiile interioare de tip închis.
Art. 42 Orice parte dintr-o instalaţie susceptibila interventiei trebuie să poată fi legată la
pământ si scurtcircuitata. În acest scop se pot folosi fie dispozitive fixe (separatoare de legare la
pământ sau cuţite de legare la pământ), fie scurtcircuitoare mobile.
Fig. 6.1 Fig. 6.2
Fig. 6.3 Fig. 6.4
Fig. 6.5 Fig. 6.6
Exemple de scheme de conexiuni pentru realizarea separărilor de lucru
Dispozitivele fixe de legare la pământ sunt necesare când· instalarea scurtcircuitelor mobile
(portabile) este dificil de realizat fie datorită înălţimii mari la care trebuie conectate, fie datorită
apropierii periculoase de părţile rămase sub tensiune, fie curenţilor mari de scurtcircuit (de
ordinul a 40 kA). Ele vor fi prevăzute, în orice caz, în următoarele situaţii:
a. pentru legarea la pământ a liniilor la orice tensiune (la celulele de linie din instalaţiile cu
tensiuni până la 20 kV inclusiv se admite şi legarea la pământ numai cu dispozitive mobile, dacă
curenţii de scurtcircuit sunt mai mici de 40 kA);
b. pentru legarea la pământ a barelor colectoare şi de transfer la instalaţii electrice cu
tensiunea de 110 kV, 220 kV şi 400 kV;
c. de regulă, şi pentru legarea la pământ a oricărei porţiuni cuprinse între două aparate de
conectare (separatoare, întrerupătoare) din instalaţiile electrice cu tensiuni de 220 kV şi 400 kV.
Art. 43 Echipamentele ce se vor monta în instalaţiile electrice vor corespunde, de regulă,

cel puţin condiţiilor c1imato-meteorologice indicate în tabelul 6.1.
Art. 44 În sensul prezentului normativ, teritoriul ţării noastre se împarte în două zone
care diferă din punctul de vedere al intensitaţii şi al frecvenţei de manifestare a principalilor
factori climato-meteorologici ce interesează la construcţia instalaţiilor electrice cu tensiunea
peste 1 kV: vântul, depunerile de chiciură, temperatura aerului.
Tabelul 6.1.
Condiţiile climato-meteorologice pentru echipamentul instalaţiilor electrice
Denumirea factorilor Unitatea de Amplasarea instalaţiilor

climato-meteorologici măsură În interior În exterior
Temperatura Valoarea maximă de
°C 40 40
ambiantă scurtă durată
Valoarea maximă a
°C 35 35
mediei de 24 de ore
-5 pt.clasa( -5 interior) -10 pt. Clasa(-10 exterior)
Valoarea minimă °C -15 pt.clasa(-15 interior) -25 pt. Clasa(-25 exterior)
-25 pt.clasa(-25 interior) -40 pt. Clasa(-40 exterior)
Umiditatea relativă % > 95 100
NOTE
1. Pentru echipamentele de măsură, comandă, automatizări şi similare, înglobate în
echipamentul de înaltă tensiune, valoarea minimă a temperaturii interioare va fi de -5°C. Pentru
valori mai scazute este necesar un acord intre furnizor si utilizator.
2. Valorile din tabelul 6.1 sunt valabile pentru echipamentul montat în instalaţii electrice
amplasate până la altitudinea de 1000 m.
3. Dacă nu se pot asigura constructiv condiţiile climatice necesare pentru echipamentul electric
prevăzut a se monta în interior sau dacă, din diverse motive, nu se poate procura echipament de
tip interior, se poate utiliza echipamentul de tip exterior.
Condiţiile c1imato-meteorologice pentru calculul mecanic al conductoarelor flexibile din

instalaţiile exterioare sunt indicate în anexa 1 şi în tabelul 6.2.
Tabelul 6.2.
Condiţiile climato-meteorologice pentru calculul mecanic al
conductoarelor flexibile din instalaţiile exterioare
Valorile orientative de calcul

Denumirea factorilor climato-
meteorologici
Unitatea Zona Zonele cu
de meteorologică
altitudini peste
măsură (conform hărţii
din anexa 1) 1000m
I II
Maximă ºC +40 +40 +40

Temperatura
ambiantă
Minimă :
- de calcul cu chiciură ºC -30 -30 -30
- de calcul la viteză ºC -5 -5 -5
maximă a vântului ºC +15 +15 +10
2)
Nesimultan cu chiciură: m/s
Viteza
-instalaţii cu Un≤110kV 33 26
vântului la
-instalaţii cu Un> 110 kV 36 32
înălţimea de
10m
2)
Simultan cu chiciură: m/s
deasupra
solului 1)
2)
Grosimea stratului de chiciură (cu m/s
greutatea specifică de 0,75 daN/dm3):
1)
Pentru elementele situate la înălţimi mai mari de 10m de la sol, la valorile vitezei vântului
din tabelul 6.2. se vor aplica coeficienţii de majorare KV din tabelul 6.3.
Tabelul 6.3
Valorile coeficientului kv de majorare a vitezei vântului în funcţie de
înălţimea deasupra solului
Treptele de înălţimi
deasupra solului H (a, b]x) (0,10] (10,15] (15,20] (20,25] (25,30] (30,40] (40,50]
(m)
Coeficientul Kv de
majorare 1,00 1,07 1,10 1,14 1,18 1,24 1,24
a vitezei vântului
x)
Interval deschis stânga , închis dreapta, cuprinzând valori mai mari decât a. până la b
inclusiv.
2)
În anumite zone cu caracter local (de exemplu, zonele cu altitudini peste 1000m ) se pot
adopta valori mai mari. Aceste valori trebuie justificate prin date statistice sau rezultate din
experienţele de exploatare a instalaţiilor din zona respectivă.
Art. 45 Încălzirea staţiilor de transformare şi a incintelor unde personalul de exploatare

îşi desfăşoară activitatea pe timp friguros, trebuie să se asigure atât în vederea funcţionării
corespunzătoare a aparatelor şi echipamentelor amplasate în interiorul staţiilor la temperaturile
prescrise de fabricant cât şi pentru crearea condiţiilor de confort pentru personal
(conform Art.111) având în vedere instrucţiunea 3 E-I 125-94.
Art. 46 Tensiunea cea mai ridicată pentru echipamentul electric va fi cel puţin egală cu
tensiunea cea mai ridicată a reţelei, la locul de montare a acestuia.
Utilizarea unui echipament electric cu tensiunea cea mai ridicată, dintr-o clasă superioară
celei ce ar corespunde tensiunii celei mai ridicate a reţelei, se admite, în cazuri bine justificate, ca
de exemplu:
a) La altitudini mai mari de 1000 metri ( când tensiunile de încercare pentru părţile izolate în
aer trebuie să fie majorate cu 1,25% pentru fiecare 100 m creştere de altitudine între 1000 şi
3000 m);
b) În vederea trecerii ulterioare a reţelei la o clasă de tensiune superioară;
c) Când nu se poate procura echipament cu tensiunea corespunzătoare;
d) Când este necesară o izolaţie întărită care nu se poate obţine pe altă cale.
Art. 47 Utilizarea unui echipament electric cu tensiunea cea mai ridicată, inferioară
tensiunii celei mai ridicate a reţelei, se admite în cazuri speciale, ca de exemplu la
transformatoarele de curent şi izolatoarele de pe legatură la pământ, directă şi permanentă, a
unor puncte neutre ale reţelei.
Art. 48 Nivelul de izolaţie al echipamentului şi dispozitivele de protecţie corespunzătoare

trebuie să fie astfel alese, încât instalaţiile electrice să fie protejate împotriva efectelor
distructive ale supratensiunilor şi ale agenţilor poluanţi din atmosferă. În acest scop se vor
respectă prevederile normativului NTE 001/03/00.
Art. 49 Nivelul de izolaţie al echipamentului instalaţiilor electrice trebuie să fie verificat

prin încercări fie în laborator, fie la locul de montare, în conformitate cu standardele în vigoare.
În cazul instalaţiilor formate din elemente asamblate la faţa locului, la care distanţele de
izolare în aer ale ansamblului pot fi verificate prin încercări asupra nivelului de izolaţie, se
consideră că nivelul de izolaţie este respectat din punctul de vedere al acestor distanţe, dacă ele
sunt cel putin egale cu valorile minime indicate la Cap. VII.2 şi VIII.2.
Art. 50 Verificarea echipamentului electric în condiţiile curenţilor de scurtcircuit trebuie

să se facă conform indicaţiilor din instrucţiunea PE 103 / 92
Pentru cazul în care, prin excepţie se doreşte o legătură de ajutor, între două staţii de medie
tensiune apropiate, în care una din ele are echipamentul de comutaţie cu capacitate de rupere
mică în raport cu cealaltă a căror curenţi de scurtcircuit sunt mari, este necesar să se intercaleze
pe acea legătură un întrerupător limitator (Is).
Acesta limitează curenţii de scurtcircuit în mod eficient la prima creştere (în timp de cca
0,5 ms) .
Art. 51 Echipamentul instalaţiilor electrice trebuie să corespundă condiţiilor de la locul
de instalare, în ceea ce priveşte caracteristicile specifice fiecărui tip de echipamente, conform
instrucţiunilor de proiectare şi standardelor IEC specificate la Cap.IV.
Art. 52 Întreruptoarele şi separatoarele de sarcină, a căror capacitate de rupere şi de

închidere nominală este mai mică decât puterea de scurtcircuit de la locul de instalare, pot fi
folosite dacă se iau măsuri ca ele să nu fie puse în situaţia de a întrerupe în mod automat
curenţii de scurtcircuit, depăşind capacitatea lor de rupere nominală, precum şi măsuri de
protecţie a personalului de exploatare pentru cazul închiderii pe un scurtciruit (de exemplu:
comandă la distanţă, ecrane de protecţie, testarea circuitului care urmează a fi pus sub
tensiune).
Art. 53
a) În instalaţiile electrice cu tensiunea nominală până la 35 kV inclusiv, transformatoarele de
tensiune racordate la barele colectoare vor fi, de regulă, protejate cu siguranşe fuzibile.
b) Condiţiile privind conectarea generatoarelor eoliene la reţeaua de distribuţie de 20 kV sunt
date în anexa 3.
Art. 54 Alegerea soluţiei de tratare a neutrului în reţelele de medie tensiune se va face în

conformitate cu prevederile normativului NTE 001/03/00 Cap.9 şi anexa 9, şi în baza calculelor
tehnico-economice având în vedere tensiunea, structura, caracteristicile reţelei, localizarea
rapidă şi selectivă a defectelor şi eliminarea defectelor trecătoare fără întreruperea alimentării
consumatorilor.
Art. 55 Reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune vor funcţiona în următoarele

configuraţii:
a) Cu neutral izolat pentru curenţii capacitivi de punere la pământ mai mici de 10A.
b) Cu neutral tratat dacă curentul capacitiv de punere la pământ al reţelei electrice legate
galvanic are o valoare mai mare de 10A. Se va adopta soluţia de funcţionare cu neutral tratat prin
rezistenţă sau prin bobină de compensare.
c) Se interzice legarea galvanică între reţelele de medie tensiune care au neutral tratat diferit.
Art. 56 Pentru staţiile de medie tensiune de conexiuni şi transformare de 110kV şi

110/20kV se recomandă luarea în consideraţie a unor scheme şi soluţii simple ţinând cont de
evoluţia tehnologică a echipamentelor electrice, soluţii care să trateze următoarele aspecte:
a) Pentru partea de 110 kV, scheme electrice simplificate cu bare simple, utilizând echipamente
cu funcţii multiple şi înglobate, bare rigide şi izolaţie compozită. Bare duble şi/sau bare de
transfer se vor utiliza de preferinţă numai pentru cazul în care staţia reprezintă un important nod
de conexiuni.
b) Pentru staţiile de 110 kV de tip interior amplasate în mediul urban aglomerat, utilizarea
sistemelor modulate de aparataj în anvelopă metalică cu izolaţie gazoasă (GIS) pentru care se vor
efectua şi calcule tehnico-economice. În funcţie de posibilităţile locale de spaţiu pot fi integrate
şi transformatoarele de putere în sistemul GIS+GIT.
c) Pentru staţiile de transformare si distribuţie de medie tensiune montate în subteran se
recomandă utilizarea echipamentelor GIS+GIT.
d) Echipamentele utilizate cât şi integrarea lor în schemele electrice promovate, trebuie să
corespundă standardelor internaţionale şi normativelor menţionate la Cap. IV.
e) Tensiunile standardizate şi promovate pentru partea de medie tensiune vor fi 110 kV şi
20 kV. Trecerea etapizată la noile valori se va face în funcţie de programul de modernizare şi de
condiţiile economice.
f) Pentru staţiile electrice prevăzute cu personal permanent de exploatare se recomandă ca
retehnologizările/ modernizările să se efectueze cu luarea în consideraţie de la faza de proiect a
conducerii de la distanţă a acestora.
Tipizarea schemelor şi a proiectelor pe criterii de importanţă şi de siguranţă in funcţionare
reprezintă o prioritate.
Pentru posturile de transformare prefabricate de MT/JT în anexa nr.4 sunt prezentate
principalele condiţii tehnice în concordanţă cu IEC 62271-202.
Cerinţele tehnice si condiţiile de instalare pentru aparatajul în carcasă metalică cu izolaţie
gazoasă (GIS) sunt redate în anexa nr. 5
VII. INSTALAŢII ELECTRICE DE EXTERIOR
VII.1. Condiţii generale
Art. 57 Incinta instalaţiilor electrice de exterior este considerată spaţiu de producţie

electrică şi se delimitează prin îngrădiri de incintă, cu următoarele excepţii:
a) posturi de transformare amplasate pe stâlpi;
b) aparate electrice şi căi de curent instalate în aer liber, a căror înălţime faţă de sol corespunde
prescripţiilor pentru proiectarea şi construcţia liniilor electrice aeriene cu tensiuni peste 1 kV;
c) instalaţii electrice de tip închis, montate în incintele întreprinderilor industriale, dacă nu
există posibilitatea efectuării unor manevre de către persoane necalificate care circulă prin
apropiere.
Îngrădirile de incintă vor fi înalte de 2 m, confecţionate din materiale necombustibile,
prevăzute cu indicatoare de securitate în număr corespunzator şi amplasate în locuri vizibile.
Îngrădirile exterioare cu înălţimea de peste 2 m (supraînălţare cu trei rânduri de sârmă
ghimpată) vor fi prevăzute pentru instalaţii fără personal, pentru instalaţii amplasate în zone
nelocuite sau în zone cu înzăpeziri masive şi pentru instalaţii cu regim special de acces pe
teritoriile lor.
Art. 58 În cazul existenţei în incinta instalaţiilor electrice de exterior a unor

construcţii anexe (ateliere, turnuri de decuvare, gospodării de ulei etc.), unde îşi desfaşoară
în mod permanent activitatea persoane neautorizate în exploatarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni peste 1 kV sau persoane care nu fac parte din personalul de exploatare al acestor
instalaţii, spaţiile de producţie electrică de exterior trebuie separate suplimentar faţă de aceste
construcţii anexe printr-o îngrădire de protecţie incombustibilă, înaltă de cel puţin 1,5 m,
prevăzută cu indicatoare de securitate în număr corespunzător şi amplasate în locuri vizibile.
Separarea nu este obligatorie pe laturile clădirilor anexe, constituite din pereţi plini (fără uşi
şi fără ferestre).
Art. 59 Delimitarea spaţiilor de producţie electrică din cadrul unei instalaţii electrice,
aparţinând unor organizaţii de exploatare diferite, se recomandă să se facă cu îngrădiri de
protecţie, conform cu Art.58.
Art. 60 Dispunerea constructivă a instalaţiilor electrice exterioare trebuie să fie astfel
aleasă, încât:
a) să permită efectuarea lucrărilor de deservire a instalaţiilor cu dispozitive şi utilaje
mecanizate;
b) să se evite posibilitatea producerii şi extinderii incendiilor;
c) în caz de necesitate să se poată face scoaterea parţială de sub tensiune a instalaţiei, în vederea
executării unor lucrări, cu respectarea măsurilor prevăzute în normele specifice de protecţie a
muncii pentru instalaţii electrice.
Art. 61 Se vor prevedea lanţuri duble de izolatoare pentru suspendarea conductoarelor

flexibile în următoarele cazuri:
a) în toate deschiderile care, indiferent de tensiune, traversează barele colectoare;
b) în toate deschiderile care, indiferent de tensiune,traversează clădirile din incinta pe care o
străbat (centrale electrice, staţii electrice etc.);
c) în toate deschiderile care, indiferent de tensiune, supratraversează drumuri şi căi ferate,
conducte supraterane cu fluide combustibile, conducte supraterane de termoficare sau apa de
racire în spaţiile de producţie (neelectrice) din incinta centralelor electrice sau din afara acestora,
cu respectarea prevederilor normativului NTE 003/04/00.
d) în toate deschiderile din staţiile electrice de 400 kV;
e) în deschiderile cu lanţuri tip tijă, care supratraversează echipamente electrice aparţinând altor
circuite.
NOTĂ.
Se va asigura, la creşterea săgeţii conductorului ca urmare a ruperii unui lanţ simplu, o distanţă
minimă (în metri) între conductoarele sub tensiune şi între acestea şi spaţiile legate la pământ de
Un/150, unde Un este tensiunea cea mai mare a instalaţiei, în kV, dar cel puţin 0,2 m;
f) dacă tipul de lanţ simplu de izolatoare nu corespunde condiţiilor de rezistenţă mecanică

cerute în instalaţie.
Art. 62 În proiect se vor indica locurile unde se prevede a fi racordate

scurtcircuitoarele mobile; aceste locuri vor avea suprafeţe de contact corespunzătoare.
Art. 63 Toate părţile metalice de susţinere ale unei instalaţii electrice trebuie să fie
protejate împotriva coroziunii. Această prevedere se aplică şi pentru părţile subterane ale
construcţiilor metalice şi de beton armat.
Art. 64 În cazul aparatelor electrice care necesită îngrădiri de protecţie este necesar
să se ia măsuri pentru evitarea pericolului pe care îl poate prezenta dezvoltarea unei vegetaţii
înalte în interiorul îngrădirii. În acest scop se recomandă plantarea ierburilor perene sau
acoperirea spaţiului corespunzător cu balast.
VII.2. Distanţe de izolare în aer
Art. 65 Pentru instalaţiile sau părţile de instalaţie asamblate în locul de exploatare, la

care izolaţia în aer între elementele componente aflate sub tensiune, precum şi între acestea şi
elementele legate la pământ nu poate fi verificată prin încercări asupra nivelului de izolaţie
(conform Art. 4.9 ), asigurarea nivelului de izolaţie trebuie să se facă prin respectarea
prevederilor din articolele următoare.
Art. 66 Distanţele minime de izolare în aer între părţile conductoare aflate sub tensiune
şi aparţinând unor faze diferite (notate cu A), precum şi între acestea şi elementele legate la
pământ (notate cu Ao) sunt indicate în figurile 7.1 şi 7.2 şi în tabelul 7.1.
Art. 67 În cazul conductoarelor flexibile, la stabilirea distanţelor de izolare în aer,

trebuie să se ţină seama de deplasările posibile datorate variaţiilor de temperatură, sarcinilor
suplimentare (chiciură şi vânt), efectelor electrodinamice la scurtcircuit şi de toleranţele admise
la executarea părţii de construcţii.
Conductoarele se pot apropia între ele, faţă de alte piese aflate sub tensiune şi faţă de
elementele legate la pământ, la distanţe mai mici decât cele determinate, conform Art.66 pentru
scurte intervale de timp, adică în timpul balansului datorat vântului, în timpul scurtcircuitelor şi
în timpul seismelor. Distanţele minime corespunzătoare permise în aceste cazuri sunt indicate la
Art.68 şi Art. 69.
În poziţia nedeplasată a conductoarelor trebuie să fie respectate distanţele indicate la Art.
66.
Fig. 7.1
Fig. 7.2
Distanţe de izolare
Art. 68 Distanţele minime de izolare în aer (notate cu A1 în figura 7.2) ale

conductoarelor flexibile aflate sub tensiune, faţă de alte elemente sub tensiune sau legate la
pământ, în timpul balansului datorat vântului, sunt indicate în tabelul 7.1.
a) Deplasarea a a unui conductor (fig. 7.2) poate fi determinată aproximativ cu relaţia:
a = f sinα ,
în care f este săgeata conductorului la temperatura de +15°C în punctul de apropiere, iar unghiul
α este definit prin relaţia:
α = arc tg p/q
În care: q este greutatea unitară a conductorului, daN/m;
p - forţa unitară datorată vântului pe conductor, daN/m.
b) Pentru determinarea forţei unitare datorate vântului, viteza acestuia se adoptă egală cu 60 %
din valoarea maximă luată în considerare la calculul mecanic al conductoarelor flexibile (tabelul
6.2).
c) La determinarea distanţelor minime se va considera că acţiunea vântului asupra
conductoarelor se manifestă în cazul a două faze vecine, în sensul apropierii unei singure faze,
cealaltă rămânând nedeplasată.
d) Distanţele dintre conductoarele flexibile sub tensiune şi părţile legate la pământ se vor
verifica potrivit stării de calcul VI (Cap. IX.7 ).
Art. 69 Distanţele minime de izolare în aer (notate cu A2 în figura 7.2) ale conductoarelor
flexibile aflate sub tensiune, faţă de alte elemente sub tensiune sau legate la pământ, în timpul
scurtcircuitelor, sunt indicate în tabelul 7.1.
Tabelul 7.1.
Instalaţii tehnologice de exterior. Distanţele minime de izolare în aer şi de protecţie.
Tensiunea nominală a instalaţiei (kV)

Simbolul şi
10 (15)20 (35) (60) 110 220 400
relaţia de calcul
Distanţa minimă (mm)
Ao 200 300 400 650 900 1800 3100

A = 1,1 A0 220 330 440 700 1000 2000 3400
A1=Un/0,15
200 200 250 400 750 1500 2700
(A1 ≥ 200)
A2 = Ao/2
200 200 200 330 450 900 1550
(A2> 200)
B1 = A0 + 30 230 330 430 680 930 1830 3130
B2 = A0 + 100 300 400 500 750 1000 1900 3200
B3 = A0 + 750 950 1050 1150 1400 1650 2550 3850
C = A0 + 2500 2700 2800 2900 3150 3400 4300 5600
D= A0 + 1250 1450 1550 1650 1900 2150 3050 4350
E = A0 + 600 800 900 1000 1250 1500 2400 3700
F=A0
500 500 500 650 900 1800 3100
(F≥500)
G = A0 + 1500 1700 1800 1900 2150 2400 3300 4600
NOTE.
1)
Tensiunile din paranteză nu sunt recomandate de CEI 60038 (1 şi 2).
2)
Pentru tensiuni nominale egale sau mai mari decât 60 kV, distanţele se referă la instalaţiile
din reţele cu neutrul legat efectiv la pământ.
3)
Pentru elementele de izolaţie cu repartiţie dispersată a potenţialului de-a lungul izolaţiei,
distanţele de izolaţie se vor stabili considerându-se valorile efective ale potenţialului. În cazul
lipsei datelor privind distribuţia potenţialelor, se va considera o variaţie lineară a potenţialului în
lungul izolaţiei de la tensiunea nominală (extremitatea în contact cu partea sub tensiune) până la
zero (extremitatea în contact cu partea legată la pământ).
Art. 70 Distanţele minime de izolare în aer dintre elementele mobile riguros şi sigur
ghidate ale instalaţiilor electrice, faţă de alte elemente ale acestor instalaţii, trebuie să
corespundă indicaţiilor de la Art. 66, cu condiţia ca aceste distanţe să fie respectate în orice
situaţie, indiferent dacă elementele mobile sunt în mişcare sau în repaus.
Din această categorie fac parte, de exemplu, contactele mobile ale separatoarelor şi cele ale
separatoarelor de legare la pământ, suporturile rabatabile ale corpurilor de iluminat etc.
Art. 71 Distanţele dintre două piese sub tensiune, care pot să se găsească la aceleaşi
tensiuni nominale, însă nesincrone între ele, trebuie să fie cel puţin egale cu 1,2 ori distanţa A
din tabelul 7.1.
Art. 72 Distanţele dintre părţile sub tensiune ale unor instalaţii care funcţionează la
tensiuni nominale diferite trebuie să fie cel puţin egale cu 1,2 ori distanţa A prescrisă pentru
tensiunea nominală cea mai mare (tabelul 7.1).
Art. 73 Pentru instalaţiile amplasate la mare altitudine, distanţele de izolare în aer

indicate în tabelul 7.1 trebuie să fie mărite cu 1,25 % pentru fiecare 100 m spor peste altitudinea
de 1000 m. Această indicaţie este valabilă numai până la altitudinea de 3000 m.
Art. 74 În cazurile în care, pentru construcţia aparatelor la racordarea căilor de curent

la bornele acestora, nu se pot respecta distanţele A şi Ao din tabelul 7.1, se admit distanţe mai
mici în zona de racordare, în conformitate cu indicaţiile întreprinderii constructoare.
În lipsa acestor indicaţii, distanţele dintre căile de curent şi dintre acestea şi elementele
legate la pământ trebuie să fie cel puţin egale cu distanţele libere dintre bornele aparatului. Zona
de racordare va fi redusă la minimum posibil.
VII.3. Distanţe de protecţie
Art. 75 În spaţiile de producţie electrică, protecţia personalului împotriva atingerii

accidentale a elementelor aflate sub tensiune, în timpul executării lucrărilor curente de
exploatare, se asigură printr-una dintre următoarele măsuri:
a) amplasarea la înălţime corespunzătoare, în zone inaccesibile atingerilor accidentale;
b) îngrădiri de protecţie definitive, pline sau din plasă (se admite şi folosirea balustradelor).
Art. 76 Îngrădirile de protecţie definitive, pline sau din plasă, din interiorul incintei unei
instalaţii electrice, trebuie să aibă înălţimea de cel putin 2 m, iar balustradele trebuie să aibă
marginea superioară la cel putin 1,5 m deasupra solului. Execuţia îngrădirilor trebuie realizată
în conformitate cu Art.138.
Art. 77 La amenajarea instalaţiilor de exterior trebuie respectate distanţele din tabelul

7.1. Aceste distanţe pot fi mărite în locurile în care nu poate fi evitată manevrarea unor
materiale lungi, care nu sunt izolate pentru tensiunea de exploatare.
Art. 78 Distanţele dintre părţile conductoare sub tensiune sau izolate faţă de pământ ale
instalaţiei şi îngrădirile de protecţie cu caracter definitiv trebuie să fie cel puţin egală cu
distanţa B1, B2 sau B3 din tabelul 7.1, domeniul de protecţie fiind indicat în figura 7.3.
Distanţele B1, B2, B3 se vor măsura de la partea cea mai laterală a armăturii de repartiţie a
potenţialului sau eclatorului dispus pe aparatul respectiv până la partea interioară a îngrădirii de
protecţie.
Izolatoarele pot pătrunde parţial sau total în domeniul de protecţie, cu condiţia asigurării
protecţiei împotriva atingerii accidentale a elementelor aflate sub tensiune prin îngrădiri pline sau
din plasă (fig. 7.3.a şi 7.3.b).
Art. 79 Elementele instalaţiei aflate sub tensiune şi situate la o înălţime mai mare sau cel
puţin egală cu distanţa C, din tabelul 7.1., faţă de nivelul solului, respectiv al platformei de
deservire, nu necesită, de regulă, îngrădiri de protecţie. Domeniul de protecţie (fig. 7.4) are
lăţimea E, indicată în tabelul 7.1.
Art. 80 Izolatoarele ale căror părţi conductoare aflate sub tensiune se găsesc în
condiţiile indicate la Art.79 nu trebuie îngrădite dacă marginea superioară a soclurilor legate la
pământ ale izolatoarelor se află la o înălţime de cel putin 2300 mm faţă de nivelul solului,
respectiv al platformelor de deservire (fig. 7.4).
Art. 81 Distanţa dintre elementele instalaţiilor exterioare, la care se prevede efectuarea

unor lucrări de revizii – reparaţii, şi părţile vecine, neîngrădite, ale instalaţiilor rămase sub
tensiune sau izolate faţă de pământ trebuie să fie suficientă pentru a permite executarea
lucrărilor în condiţii de securitate, în conformitate cu normele de protecţie a muncii pentru
instalaţii electrice.
În acest scop, distanţele de protecţie contra atingerii accidentale a părţilor neîngrădite aflate
sub tensiune sau izolate faţă de pământ, măsurate între aceste părţi şi marginea domeniului
permis pentru lucru, trebuie să fie cel putin egale cu valoarea E din tabelul 7.1, în următoarele
condiţii (fig. 7.5):
- elementele aflate sub tensiune sau izolate faţă de pământ se găsesc deasupra domeniului
permis pentru lucru;
- se lucrează numai cu scule uşoare (de mână).
Distanţele faţă de elementele mobile ale instalaţiei, aflate sub tensiune sau izolate faţă de
pământ, trebuie să fie măsurate ţinând seama de deplasarea posibilă a acestor elemente în timpul
lucrului.
Executarea de lucrări la elementele mobile, riguros şi sigur ghidate (menţionate la Art. 70),
este admisă numai în poziţiile în care sunt respectate distanţele indicate mai sus.
Dimensiunile domeniului de lucru se stabilesc în funcţie de natura lucrărilor de executat şi
de modul de manevrare a pieselor şi utilajelor, astfel încât să nu fie necesară pătrunderea în zona
de protecţie. Înălţimea minimă a domeniului de lucru, măsurată de la planul pe care paşeşte
lucrătorul, este de 1900 mm. Se va ţine seama de faptul că, în cazul instalării unor platforme de
acces la echipament, înălţimea lor se recomandă să fie astfel aleasă, încât punctul la care lucrează
să se găsească la circa 1000 – 1750 mm deasupra platformei, în funcţie de natura operaţiilor
necesare.
Fig. 7.3. Distanţă şi domenii de protecţie dintre părţi sub tensiune şi îngrădiri de protecţie
Fig. 7.4. Distanţa şi domeniul de protecţie în cazul amplasării părţilor sub tensiune la
înălţime
Fig. 7.5. Distanţe şi domenii de protecţie între părţi sub tensiune neîngrădite şi domeniul
de lucru
La adoptarea dispoziţiilor constructive şi a distanţelor respective se va ţine seamă de faptul

că, în cazul circuitelor suprapuse, se poate lucra la circuitul de jos când circuitul de sus este sub
tensiune. Situaţia inversă este admisă numai cu justificări şi precauţii speciale.
Dacă pentru dimensiunile domeniului de lucru nu există indicaţii speciale şi se presupune
că se lucrează numai cu scule uşoare, pot fi adoptate următoarele distanţe între circuite, în cazul
în care se prevede lucrul la unul dintre circuite, celălalt circuit rămânând sub tensiune:
- pe orizontală: A0 +2000 mm;
- pe verticală: A0 +750 mm.
Art. 82 Distanţa dintre elementele aflate sub tensiune sau izolate faţă de pământ ale
diverselor părţi ale instalaţiilor de tip deschis şi clădirile tehnologice sau anexe trebuie să fie
suficientă pentru a permite executarea, în condiţii de securitate, a unor lucrări la pereţii sau
acoperişul clădirilor, în conformitate cu normele de protecţie a muncii pentru instalaţiile
electrice. În acest scop se prevăd aceleaşi măsuri ca la Art. 81 (fig. 7.6).
Distanţa pe verticală dintre părţile sub tensiune sau izolate faţă de pământ ale instalaţiilor
electrice situate deasupra clădirii şi acoperişului acesteia trebuie să fie cel putin egală cu distanţa
C din tabelul 7.1. În caz contrar, este necesară o îngrădire locală (pe acoperiş).
Condiţiile de mai sus nu se referă la elementele circuitelor racordate la instalaţiile interioare
din clădirea respectivă sau la cele fixate sau ancorate de clădire. Fac excepţie, de asemenea,
cabinele pentru circuite secundare, servicii proprii şi instalaţii auxiliare, situate în spaţiile de
producţie electrică, faţă de care se pot adopta distanţe mai mici, luându-se măsurile
corespunzătoare de protecţie a muncii. Aceste distanţe vor fi însă cel puţin egale cu distanţa de
izolare A0 din tabelul 7.1.
Fig. 7.6. Distanţe şi domeniul de protecţie în cazul amplasării părţilor sub tensiune
deasupra clădirilor tehnologice.
Art. 83 În interiorul spaţiilor de producţie electrică, distanţa dintre elementele

conductoare aflate sub tensiune şi gabaritele echipamentelor în curs de a fi transportate, inclusiv
utilajele de transport şi de ridicare, trebuie să fie cel puţin egală cu distanţa E până la limita
superioară a gabaritului de transport şi F pe verticală, peste această limită (tabelul 7.1 şi fig.
7.7). În porţiunile în care se prevăd îngrădiri de protecţie cu caracter definitiv, conform Art. 78,
gabaritul de transport se consideră până la aceste îngrădiri.
În domeniul de protecţie se admite existenţa izolatoarelor, cu condiţia ca ele să se găsească
la înălţimi cel puţin egale cu limita superioară a gabaritului de transport sau, în caz contrar, la
minimum 600 mm de acestea, iar părţile sub tensiune aferente să se afle în afara acestui domeniu
(fig. 7.7).
Fig. 7.7. Distanţe şi domeniul de protecţie în cazul amplasării părţilor sub tensiune
deasupra spaţiilor destinate transportului tehnologic.
În afară de condiţiile de mai sus, în zona de transport trebuie să fie respectate condiţiile
indicate la Art. 78, Art. 79 şi Art. 80, în legătură cu circulaţia persoanelor.
În documentaţia de proiectare se vor indica gabaritele permise pentru transport, ţinând
seama de condiţia ca vehiculul de transport (inclusiv echipamentul transportat) să se poată abate
cu câte 350 mm de o parte şi de alta a axului drumului în cazul drumurilor amenajate, respectiv
faţă de axul în lungul căruia se face transportul, în cazul spaţiilor de circulaţie neamenajate.
Art. 84 Distanţa dintre părţile sub tensiune şi îngrădirile spaţiilor de producţie electrică
de exterior (conform Art. 57) trebuie să fie cel puţin egală cu distanţa G din tabelul 7.1, domeniul
de protecţie fiind indicat în figura 7.8.a. Această prevedere se aplică şi în cazul îngrădirilor cu
înălţimea mai mică de 2 m (dar de minimum 1,5 m), conform Art. 58.
Când înălţimea îngrădirilor este cel puţin 2 m, se admite ca în interiorul domeniului de
protecţie sa se găsească părţi izolate ale instalaţiei (fig. 7.8.b), distanţa lor pe orizontală până la
planul îngrădirii trebuind să fie cel puţin egală cu distanţa D din tabelul 7.1.
Art. 85 La părăsirea spaţiilor de producţie electrică de exterior, înălţimea minimă H faţă
de sol a conductoarelor sub tensiune (fig. 7.8) se va determina în conformitate cu prevederile
normativului pentru construcţia liniilor electrice aeriene cu tensiunea mai mare de 1000 V.
Art. 86 În cazul executării unor lucrări cu scoaterea parţială de sub tensiune a instalaţiei,
nu trebuie să existe elemente sub tensiune sau elemente izolate faţă de pământ ale părţilor de
instalaţie rămase sub tensiune care să se afle faţă de partea scoasă de sub tensiune la o distanţă
mai mică de 1,2 ori distanţa de izolare A din tabelul 7.1. Această prevedere nu se referă la
distanţa constructivă a separatorului prin care s-a făcut separarea (între contactele sale
deschise).
a b
Fig. 7.8. Distanţe de protecţie între părţi sub tensiune şi părţi izolate faţă de îngrădirile
spaţiilor de producţie de exterior.
Art. 87 La instalaţiile sub tensiune montate la mare altitudine, distanţele de protecţie din
tabelul 7.1 se majorează cu creşterea distanţei de izolare în aer, calculată conform Art.73.
VII.4. Căi de circulaţie şi accese
Art. 88 Transportul transformatoarelor la staţiile de transformare se va face, de regulă,

pe drumurile de acces pentru autovehicule.
Această prevedere nu se referă la staţiile provizorii, aferente organizărilor de şantier.
Art. 89 Drumurile de acces pentru autovehicule, la instalaţiile care nu au racord de cale

ferată, trebuie amenajate pentru transportul transformatoarelor şi al altor piese grele care nu se
introduc în instalaţie. Se va verifica posibilitatea transportului în ceea ce priveşte gabaritele şi
sarcinile admise pe poduri şi drumuri.
Drumurile destinate exclusiv servirii instalaţiilor de conexiuni şi transformare vor avea o
singură bandă de circulaţie cu lăţimea corespunzătoare tipurilor de autovehicule ce vor fi utilizate
şi vor fi construite până la locul de descărcare al transformatoarelor şi al celorlalte piese grele.
Ele vor fi racordate la drumurile publice pentru autovehicule.
Art. 90 În incinta instalaţiilor electrice se vor asigura circulaţia liberă şi intervenţia

maşinilor pentru stingerea incendiilor, pe drumuri necesare funcţional sau pe fâşii libere de
teren corespunzător amenajate, considerând o distanţă maximă de 200 m de la vehiculul
pompierilor până la oricare punct al instalaţiei care poate necesita o intervenţie.
Art. 91 Porţile de acces în instalaţiile electrice de exterior trebuie închise cu cheia sau
păzite.
În cazul intrărilor prin care accesul este foarte rar, se admit panouri de gard demontabile.
Art. 92 Lăţimea liberă a căilor de circulaţie din incinta instalaţiei (în afara celor
menţionate la Art. 89) trebuie să fie suficientă, după destinaţie, pentru circulaţie sau transport,
însă nu mai mică de 1,2 m, iar înălţimea liberă trebuie să fie de cel puţin 2 m.
VII.5. Dimensionarea construcţiilor de susţinere
Art. 93 Construcţiile care servesc pentru susţinerea aparatajului şi/sau căilor de curent
se vor dimensiona la următoarele categorii de solicitări:
a) solicitări în timpul funcţionării datorate greutăţilor proprii, vântului, chiciurei, forţelor
electrodinamice în caz de scurtcircuit şi seisme;
b) solicitări în timpul montajului datorate greutăţii proprii şi operaţiilor de montare (inclusiv
greutăţile oamenilor, sculelor şi dispozitivelor de montare), tinându-se seama de succesiunea
operaţiilor respective.
În cazul conductoarelor flexibile, nu se va ţine seama de ruperea accidentală a acestora.
Solicitările datorate forţelor electrodinamice în caz de scurtcircuit se consideră în ipoteza
că, pentru elementele de construcţie ale unei staţii de o anumită tensiune, efectul curenţilor de
scurtcircuit se manifestă într-un singur circuit.
La determinarea eforturilor care urmează a fi luate în considerare, se va ţine seamă de
perspectiva dezvoltării instalaţiilor pe o perioada de circa 10 ani.
Art. 94 Construcţiile de susţinere din instalaţiile tehnologice electrice trebuie să prezinte

o rigiditate suficientă pentru a menţine în limite nepericuloase, pentru aparate şi îmbinări,
amplitudinea vibraţiilor în timpul manevrelor.
Art. 95 Construcţiile pentru fixarea căilor de curent se confecţionează din beton armat
sau metal, de regulă, din elemente prefabricate.
Art. 96 Suporturile de susţinere, folosite în mod provizoriu ca suporturi terminale, se

recomandă a fi întărite cu ancore.
Art. 97 Sarcinile transmise de căile de curent se stabilesc conform Art. 196 şi Art. 197.
VIII. INSTALAŢII ELECTRICE DE INTERIOR
VIII.1. Condiţii generale
Art. 98 Instalaţiile electrice de interior pot fi amplasate în încăperi de producţie sau în

încăperi de producţie electrică.
Art. 99 De regulă, nu se vor amplasa instalaţii electrice în încăperi cu procese

tehnologice umede, cu acţiune chimică dăunătoare, cu praf, cu temperaturi ridicate, cu pericol
de incendiu sau explozie, precum şi sub încăperi cu proces tehnologic umed (vane, duşuri,
grupuri sanitare, etc.).
Nu se vor amplasa instalaţii electrice interioare de tip deschis şi boxe de transformatoare
deasupra încăperilor în care pot să se afle simultan mai mult de 50 de persoane. Fac excepţie
transformatoarele cu izolaţie electrică uscată sau cu fluide incombustibile.
Art. 100 Clădirile şi încăperile instalaţiilor electrice de tip interior în care se desfăşoară
procese tehnologice electrice se admite să nu fie îngrădite, cu condiţia de a se lua măsuri de
împiedicare a pătrunderii din exterior a persoanelor neautorizate.
Art. 101 În încăperile de producţie pot fi montate numai instalaţii electrice de tip închis,
luându-se măsurile necesare pentru a se evita posibilitatea efectuării unor manevre de către
persoanele necalificate care circulă în apropiere (datorită unor comutatoare de comandă,
manete, butoane etc., liber accesibile). Aceste instalaţii vor fi amplasate în afara razei de
acţiune a mecanismelor de ridicare şi transport, conform Art.30.
În încăperile de producţie în care există un transport uzinal intens sau aglomerări de
materiale ori maşini, se recomandă îngrădirea echipamentului electric instalat, pentru a fi protejat
contra deteriorărilor mecanice.
În încăperile de producţie se recomandă a se folosi numai aparate cu izolaţie uscată sau din
materiale incombustibile, în afară de întreruptoare, care pot fi de tipul cu ulei puţin.
Art. 102 Încăperile şi clădirile în care se găsesc instalaţii electrice cu tensiuni peste 1 kV
trebuie să fie de gradul l sau II rezistenţă la foc, în conformitate cu prevederile normelor P 118.
Limitele de rezistenţă la foc ale elementelor de construcţii (pereţi, planşee şi uşi de
comunicaţii), aparţinând încăperilor de producţie electrică, se stabilesc în funcţie de cantitatea
maximă de ulei conţinută în cuvele echipamentelor electrice din încăperi şi de caracteristicile şi
destinaţia spaţiilor adiacente, conform tabelului 8.1.
Tabelul 8.1
Limita de rezistenţă la foc a elementelor încăperilor cu instalaţii electrice
Nr. Caracteristicile încăperii Limita de rezistenţă la foc

Crt.
pereţi planşee uşi
1 Încăperi cu echipament având până la 60 kg ulei 1 h 1) 1h nenormat

pe cuvă
2 Încăperi cu echipament având peste 60 kg ulei pe
cuvă:
2)
a) Separări spre exterior; 1 h 30’ nenormat
b) Separări spre încăperi de producţie electrică 3h 1h 30’ 45 3)
sau spre coridoare, case de scări aferente
spaţiilor de producţie electrică;
c) Separări spre alte încăperi sau coridoare, case 3h 1h 30’ 1h 30’ 4)
de scări aferente acestora, din categoriile C,D,E
sau construcţii civile.
1)
Dacă condiţiile impuse de caracteristicile spaţiului adiacent nu impun alte valori (a se vedea
normele P 118).
2)
Determinată în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii.
3)
Uşile respective trebuie prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
4)
Limitele de rezistenţă la foc a elementelor de separare faţă de clădirile din categoriile A, B vor
fi conform normelor P 118.
Art. 103 Dacă amplasarea instalaţiilor de interior se face faţă de construcţiile industriale
sau civile, în conformitate cu Art. 19 b, trebuie respectate următoarele prevederi:
a) Pereţii de pe laturile pe care distanţele nu se normează sau pe care se face alipirea de alte
clădiri trebuie să fie incombustibili, cu limita de rezistenţă la foc de minimum trei ore, fără goluri,
iar uşile de comunicaţie vor avea rezistenţa la foc de minimum 1 h 30’ şi vor fi prevăzute cu
autoînchidere.
b) Acoperişurile şi planşeele clădirilor şi încăperilor în care se găsesc instalaţii electrice
trebuie să fie executate din beton armat, cu limita de rezistenţă la foc de minimum 1 h 30’.
Se admite practicarea în acoperiş a unor goluri pentru ventilare naturală, numai dacă gradul
de rezistenţă la foc al construcţiilor vecine, situate la distanţă nenormată sau aplicate, este I sau II.
În acest caz, pereţii despărţitori dintre instalaţiile electrice şi construcţiile învecinate vor depăşi
gabaritul încăperii instalaţiilor electrice cu 0,6 m, iar dacă construcţia învecinată este mai înaltă
decât cea aferentă instalaţiilor electrice, distanţa minimă dintre goluri şi peretele despărţitor va fi
de 4 m.
Pentru căile de curent se admite străpungerea elementelor de construcţie mai sus
menţionate, condiţionat de utilizarea unor treceri izolate, tuburi (de exemplu: bare capsulate,
cabluri).
c) Trebuie să se prevadă colectarea uleiului la echipamentele cu peste 60 kg pe cuvă,
individual sau pe grupe de echipamente.
În general, se recomandă folosirea aparatelor fără ulei sau cu ulei puţin.
d) Acolo unde este necesar, trebuie sa se ia măsuri de izolare fonică a zgomotului provocat
de aparatele de comutare, transformatoare, ventilatoare etc.
Art. 104 La amenajarea instalaţiilor electrice de interior trebuie să se ia în considerare, în

afară de condiţiile climatice de altitudine şi de poluare indicate la Art 43 şi tabelul 6.1, şi
influenţa unor factori de mediu, ca de exemplu: praf, fum, gaze, vapori agresivi, conţinut de
săruri în aer.
Art. 105 În cazul în care factorii de mediu mentionaţi la Art 104 pericliteazaă
funcţionarea instalaţiei, se va adopta una din următoarele măsuri:
a) Impiedicarea pătrunderii prafului sau a altor agenţi poluanţi (prin presurizare sau
etanşări, încăperi tampon la accesul principal pentru personal), cât şi alegerea pentru
echipamentele electrice a unei clase de protecţie corespunzătoare.
b) Folosirea unor materiale care să reziste la acţiunea agenţilor agresivi sau acoperirea de
protecţie a materialelor nerezistente la acţiunea acestor factori.
c) Ventilarea sau climatizarea încăperilor sau a diverselor părţi componente ale instalaţiei,
în vederea nedepăşirii valorilor indicate în tabelul 6.1.
Se vor lua măsuri pentru evitarea supraîncălzirilor în cazul opririi accidentale a instalaţiei
de ventilaţie sau de climatizare. Aceste măsuri vor consta din controale periodice, semnalizări,
etc., în funcţie de condiţiile locale.
Instalaţiile de ventilaţie mecanică din staţiile electrice trebuie prevăzute cu posibilitatea de
oprire manuală sau automată la apariţia unui incendiu în încăperea ventilată sau în apropierea
locului de absorbţie a aerului. Oprirea manuală trebuie să fie întotdeauna posibilă, şi anume atât
de la faţa locului (dar din exteriorul încăperilor în care există ulei), cât şi de la punctul de
comandă la care este semnalizat incendiul. În acelaşi punct de comandă trebuie semnalizată şi
starea de funcţionare a instalaţiei de ventilaţie mecanică.
Art. 106 Încăperile instalaţiilor de distribuţie care conţin transformatoare sau aparate cu
peste 60 kg ulei pe cuvă trebuie prevăzute cu sisteme de ventilaţie de avarie.
Instalaţia de ventilaţie de avarie trebuie să asigure într-o oră schimbarea unui volum de aer
de trei - cinci ori mai mare decât volumul încăperii, în scopul evacuării fumului ce se poate
produce în caz de avarie.
În cazul instalaţiilor electrice care necesită intervenţii rapide pentru lichidarea urmărilor
unor avarii, se vor prevedea instalaţii de ventilaţie de avarie, indiferent de cantitatea de ulei
conţinută în echipamentul electric utilizat. În situaţiile în care nu se pot asigura debitele de aer
necesare pentru ventilaţia naturală organizată, se va prevedea o instalaţie de ventilaţie mecanică.
Art. 107 Instalaţiile de ventilaţie de avarie pot fi comune cu instalaţiile de ventilaţtie cu

scopuri tehnologice.
Art. 108 La proiectarea instalaţiilor de ventilaţie naturală sau mecanică trebuie respectate
prevederile din normele generale de protecţie contra incendiilor, normele tehnice P 118,
normativul I 5 şi din standardele în vigoare.
Art. 109 Ferestrele încăperilor de producţie electrică situate la parter, în cazul

instalaţiilor electrice neîngrădite, amplasate în mediul urban sau în incinta unor întreprinderi
industriale, precum şi în cazul instalaţiilor electrice similare celor din mediul urban, trebuie să
fie prevăzute cu sticlă armată sau să fie confecţionate din dale de sticlă.
Posturile de transformare situate în mediul rural sau cu regim de construcţie similar în
mediul urban nu vor avea ferestre.
Art. 110 Prevederile iluminatului natural în încăperile de producţie electrică nu sunt

obligatorii. În aceste încăperi nu se admit luminatoare.
Art. 111 Temperatura minimă nu trebuie să scadă sub +16°C în încăperile în care există
personal de exploatare permanent.
În situaţiile în care furnizorul de echipament impune condiţii mai severe decât cele
prevăzute în tabelul 6.1, acestea se vor aplica prin sisteme locale de încălzire electrică.
Art. 112 Încăperile de producţie electrică trebuie astfel finisate, încât să permită o
întreţinere şi o curăţenie uşoare.
La adoptarea soluţiilor pentru finisarea încăperilor de producţie electrică, se vor avea în
vedere prevederile Normativului pentru finisaje în spaţile funcţionale din obiectivele energetice -
PE 706.
Art. 113 Nu se admit denivelări ale planşeelor sau praguri în coridoarele din încăperile de
producţie electrică.
Art. 114 Nu se admite trecerea prin încăperile instalaţiilor electrice a nici unui fel de
conducte de fluide, cu excepţia celor cu apă caldă, care servesc pentru încălzirea instalaţiei
respective şi cu condiţia folosirii de ţevi sudate, fără flanşe, ventile sau alte armături.
Art. 115 Trebuie luate măsuri contra pătrunderii apelor subterane în clădirile instalaţiilor
tehnologice electrice.
De asemenea, trebuie să se aibă în vedere măsurile pentru evitarea unor solicitari
inadmisibile la transformatoarele, aparatele şi materialele electrice datorate unor deformări ale
clădirilor (de exemplu, tasări). Aceste măsuri urmează a se lua (dacă este cazul) atât la
proiectarea părţii electrice, cât şi la cea a clădirilor.
Art. 116 Pentru a împiedica pătrunderea animalelor mici în clădirile instalaţiilor

electrice, toate orificiile din încăperile situate spre exterior sau spre încăperi cu altă destinaţie
trebuie amplasate la o distanţă minimă de 250 mm faţă de sol şi prevăzute cu o plasă având
ochiuri de cel mult 8 x 8 mm. Toate orificiile pentru trecerea cablurilor şi a conductelor dintr-o
încăpere în alta şi în exterior trebuie să fie închise, respectiv etanşate cu materiale
incombustibile cu limite de rezistenţă la foc conform normelor P 118.
De la caz la caz, se va asigura şi o izolaţie hidrofugă.
Art. 117 Canalele de cabluri construite în interiorul clădirilor instalaţiilor electrice
trebuie să fie realizate în conformitate cu NTE 007/08/00.
Art. 118 Instalaţiile electrice de interior cu tensiunea până la şi peste 1 kV se recomandă

să fie amplasate în încăperi separate.
Se admite montarea în aceeaşi încăpere a unor instalaţii cu tensiuni diferite, în cazul în care
exploatarea lor se face de către aceeaşi organizaţie.
Art. 119 În celulele instalaţiilor electrice de interior cu tensiunea cea mai ridicată a reţelei
până la 36 kV, se vor lua măsuri de separare prin pereţi despărţitori plini între diferite părţi ale
instalaţiei, diferenţiat după valoarea curenţilor de scurtcircuit la arc liber în celulă.
În celulele de tip închis, compartimentările se vor face, de regulă, între diversele părţi
componente ale acestora, indiferent de puterea de scurtcircuit.
Art. 120 Se vor prevedea pereţi de separaţie a încăperilor instalaţiilor electrice de înaltă
tensiune în următoarele cazuri:
a) între secţiile de bare reprezentând sursa de alimentare normală şi, respectiv, de rezervă a unor
consumatori de gradul 0 (inclusiv alimentarea unor pompe de incendiu) şi în anumite cazuri de
gradul I (cu justificarea în proiect);
b) în cazul unui număr mare de celule de tip deschis, încât să nu se depăşească circa 30 de astfel
de celule pe încăpere; în cazul barelor colectoare secţionate, pereţii de separare se vor dispune la
limita dintre cele două secţii de bare.
Limita de rezistenţă la foc a pereţilor de separaţie va fi de o oră.
Fiecare dintre compartimentele rezultate în urma separării va fi prevăzut cu instalaţii de ventilare
şi iluminat alimentate separat.
Se admite ca introducerea sau scoaterea aerului să fie comună pe grupe de compartimente legate
tehnologic, cu respectarea următoarelor condiţii:
prevederea unor clapete antifoc corespunzătoare, pe ramificaţiile tuturor compartimentelor;
prevederea unor jaluzele de suprapresiune la fiecare grup de ventilatoare;
oprirea instalaţiilor de ventilare (de aspiraţie şi refulare) la semnalizarea unui început de
incendiu, în oricare dintre compartimentele care au aspiraţie sau refulare comună.
Art. 121 Delimitarea spaţiilor de producţie electrică aparţinând unor organizaţii de

exploatare diferite poate fi făcută prin îngrădiri de tipul cel mai simplu.
Art. 122 În celulele, boxele etc. în care există necesitatea deservirii cu uşa deschisă, fără
întreruperea tensiunii (de exemplu, pentru schimbarea siguranţelor , manevrarea aparatelor cu
tijă izolantă, control vizual etc.), precum şi în camerele ce conţin aparate de înaltă tensiune sau
transformatoare şi în care accesul se face direct din exterior (de exemplu, boxa de transformator
etc.), este necesar să se prevadă îngrădiri de protecţie, conform Art. 136-140.
Nu sunt necesare, de regulă, astfel de îngrădiri dacă sunt respectate prevederile Art. 142.
Art. 123 Celulele de tip închis prevăzute cu întrerupătoare montate pe cărucioare

debroşabile trebuie să fie astfel construite, încât, indiferent de poziţia căruciorului, să nu existe
pericolul unor atingeri accidentale ale părţilor sub tensiune.
Art. 124 Dispoziţia constructivă a instalaţiilor şi distanţele de protecţie vor fi astfel alese,
încât, dacă se prevede necesitatea executării unor lucrări cu scoaterea parţială de sub tensiune
a instalaţiei, să poată fi respectate măsurile corespunzătoare prevăzute de normele de protecţie
a muncii pentru instalaţiile electrice.
Separarea între ele a sistemelor (secţiilor) de bare colectoare se va realiza prin distanţe de
protecţie sau prin îngrădiri de protecţie incombustibile, cu respectarea distanţelor minime
prevăzute în tabelul 8.2.
La staţiile de medie tensiune, separările între sistemele de bare colectoare se vor realiza, de
regulă, cu pereţi plini.
Între celule, la staţiile de medie tensiune, se vor prevedea pereţi plini pe toată înălţimea
celulei.
La staţiile de 110 kV tip interior, peretele de separaţie între celule se va prevedea plin
numai pentru înălţimea întreruptorului, restul putând fi realizat din plasă incombustibilă.
Art. 125 În proiect se vor indica locurile unde se prevăd piesele speciale de racordare a
scurtcircuitoarelor mobile şi care vor avea suprafeţe de contact corespunzătoare.
Art. 126 În staţiile de transformare şi conexiuni, pentru depozitarea materialelor şi a

echipamentelor de exploatare şi întreţinere, legate strict de obiectivul respectiv, trebuie să se
prevadă, în funcţie de volumele lor, încăperi sau spaţii special destinate acestui scop, care să fie
ferite de pericol de incendiu sau explozie.
Pentru păstrarea tijelor izolante, a cleştilor izolanţi şi a scurtcircuitoarelor mobile se va
prevedea un loc uscat şi uşor accesibil.
VIII.2. Distanţe de izolare în aer
Art. 127 Pentru instalaţiile sau părţile de instalaţie amplasate la locul de exploatare, la
care izolaţia în aer între elementele componente aflate sub tensiune, precum între acestea şi
elementele legate la pământ nu poate fi verificată prin încercări asupra nivelului de izolaţie
(conform Art. 49), asigurarea nivelului de izolaţie trebuie să se facă prin respectarea .
prevederilor din articolele următoare.

La stabilirea distanţelor se va ţine seama şi de toleranţele admise la execuţia părţii de
construcţie prin normele de construcţie în vigoare.
Art. 128 Distanţele minime de izolare în aer între părţile conductoare aflate sub tensiune
şi aparţinând unor faze diferite (notate cu A), precum şi între acestea şi elementele legate la
pământ (notate cu A0) sunt indicate în tabelul 8.2 şi în figura 8.1.
Art. 129 În cazul unor elemente mobile (conductoare flexibile, contacte de separatoare
etc.), distanţele minime de izolare în aer trebuie verificate la apropieri faţă de piese legate la
pământ sau sub tensiune, cauzate de efectele electrodinamice la scurtcircuit, de variaţiile de
temperatură şi de acţionările pieselor componente ale aparatelor, în condiţiile Art 67, 69 şi 70,
corelate cu valorile din tabelul 8.2.
Tabelul 8.2.
Instalaţii electrice de interior
Distanţele minime de izolare în aer şi de protecţie
Simbolul şi relaţia de calcul

Tensiunea nominală a instalaţiei (kV)
(3) 6 10 (15)20 (35) (60) 110 220
Distanţa minimă (mm)
A0 65 90 120 180 290 500 900 1800

A≈1,1A0 70 100 130 200 320 550 1000 2000
A2=A0(ext.)/2 70 100 100 150 200 330 450 900
A2≤A
B1=A0+30 100 120 150 210 320 530 930 1850
B2=A0+100 170 190 220 280 390 600 1000 1900
B3=A0+750 820 840 870 930 1050 1250 1630 2550
C=A0+2300 2600 2600 2600 2600 2600 2800 3200 4100
(min.2600)
E=A0+600 670 690 720 780 890 1100 1500 2400
h 4500 4500 4500 4750 4750 5500 5500 6500
NOTE.
1)
Tensiunile din paranteză nu sunt recomandate de CEI 60038 (1 şi 2).
2)
Pentru tensiuni nominale egale sau mai mari decât 60 kV, distanţele se referă la instalaţii din
reţele cu neutrul legat efectiv la pământ.
3)
Pentru elementele de izolaţie cu repartiţie dispersată a potenţialului de-a lungul izolaţiei,
distanţele de izolaţie se vor stabili considerându-se valorile efective ale potenţialului. În cazul
lipsei datelor privind distribuţia potenţialelor, se va considera o variaţie lineară a potenţialului în
lungul izolaţiei, de la tensiunea nominală (extremitatea în contact cu partea sub tensiune), până la
zero (extremitatea în contact cu partea legată la pământ).
Fig. 8.1. Distanţe de izolare.
Art. 130 Distanţele dintre două piese sub tensiune, care pot să se găsească la aceleaşi
tensiuni nominale, însă nesincrone între ele, trebuie să fie cel puţin egale cu 1,2 ori distanţa A
din tabelul 8.2.
Art. 131 Distanţele dintre părţile sub tensiune ale unor instalaţii care funcţionează la
tensiuni nominale diferite trebuie să fie cel puţin egale cu 1,2 ori distanţa A prescrisă pentru
tensiunea cea mai mare (tabelul 8.2.)
Art. 132 Pentru instalaţiile amplasate la mare altitudine, distanţele de izolare în aer,
indicate în tabelul 8.2, trebuie să fie mărite cu 1,25 % pentru fiecare 100 m spor peste
altitudinea de 1000 m. Această indicaţie este valabilă numai până la altitudinea de 3000 m.
Art. 133 În cazul instalaţiilor prefabricate, distanţele de izolare minime nu se normează.

Aceste instalaţii se vor verifica la tensiunile de încercare prevăzute în SR CEI 60.071(1,2),
Coordonarea izolaţiei în instalaţii electrice , în normativul NTE /001/03/00 si in IEC 62.271-1
Art. 134 În situaţia în care, din diverse motive, distanţele din tabelul 8.2 şi din figura 8.1
nu pot fi respectate, se admite folosirea unor pereţi intermediari din materiale izolante, dacă
prin încercări se va proba capacitatea de izolare pentru dispoziţia respectivă şi numai în cazul
folosirii de materiale izolante care să-şi păstreze în timp caracteristicile dielectrice.
Verificarea se va face la tensiunile de încercare prevăzute în NTE 001/03/00 si IEC
60.071-1(2)
Art. 135 În cazurile în care, pentru construcţia aparatelor la racordarea căilor de curent
la bornele acestora, nu se pot respecta distanţele A şi A0 din tabelul 8.2, se admit distanţe mai
mici în zonele de racordare, în conformitate cu indicaţiile întreprinderii constructoare. În lipsa
acestor indicaţii, distanţele dintre căile de curent şi dintre acestea şi elementele legate la pământ
trebuie să fie cel puţin egale cu distanţele libere dintre bornele aparatului. Zona de racordare va
fi redusă la minimum posibil.
VIII.3. Distanţe de protecţie
Art. 136 În spaţiile de producţie electrică, protecţia personalului împotriva atingerilor

accidentale ale elementelor aflate sub tensiune, în timpul executării lucrărilor de exploatare, se
asigură printr-una din următoarele măsuri:
a) amplasarea la înălţime corespunzătoare, în zone inaccesibile atingerilor accidentale;
b) îngrădirile de protecţie definitive, pline sau din plasă (se admite şi folosirea balustradelor);
c) dispunerea echipamentului în carcase închise (instalaţii de tip închis).
Art. 137 Îngrădirile de protecţie definitivă, pline sau din plasă, trebuie să aibă înălţimea
minimă de 1,8 m, iar balustradele de 1,2 m. Se admite folosirea de îngrădiri de înălţime mai
mică de 1,8 m (dar nu sub 1,2 m) sau bariere, cu condiţia respectării distanţei B3.
Art. 138 Pereţii, uşile şi îngrădirile de protecţie trebuie să fie suficient de rezistente, din
punct de vedere mecanic, şi bine fixate.
Pereţii de protecţie sau uşile trebuie să fie executate din materiale rigide şi incombustibile.
Îngrădirile sau uşile din plasă metalică se vor executa cu ochiuri de cel mult 40 x 40 mm.
Între partea inferioară a uşilor sau a plaselor metalice de protectie şi sol (pentru instalaţii de
exterior) sau pardoseli (pentru instalaţiile de interior) nu trebuie lăsat un spaţiu mai mare decât
cel necesar pentru închidere-deschidere (montare şi demontare), pentru a împiedica pătrunderea
animalelor sau a unor obiecte prin acest spaţiu.
Balustradele se execută de regulă, din bare sau din ţevi. Ele trebuie dispuse până la
înălţimea prescrisă, distanţa dintre două bare pe verticală sau între pământ şi prima bară fiind de
cel mult 600 mm. Balustradele care se încadrează în prevederile Art. 122 şi care pot fi
îndepărtate fără ajutorul unor scule trebuie să fie dintr-un material rău conducător de electricitate
(de exemplu, lemn ignifugat).
Uşile îngrădirilor de protecţie trebuie să fie închise cu cheia sau să poată fi demontate
numai cu scule. În interiorul spaţiilor de producţie electrică se admit chei triunghiulare sau
pătrate.
Art. 139 La amenajarea instalaţiilor electrice de interior trebuie respectate distanţele de

protecţie din tabelul 8.2. Aceste distanţe pot fi mărite în locurile în care nu poate fi evitată
manevrarea unor materiale lungi, care nu sunt izolate pentru tensiunea de exploatare.
Art. 140 Distanţa dintre părţile conductoare, aflate sub tensiune sau izolate faţă de
pământ, ale instalaţiei şi îngrădirilor de protecţie cu caracter definitiv trebuie să fie cel puţin
egală cu distanţele B1, B2 sau B3 din tabelul 8.2, domeniul de protecţie fiind indicat în figura
8.2.
Art. 141 Izolatoarele pot pătrunde parţial sau total în domeniul de protecţie, cu condiţia
asigurării protecţiei împotriva atingerii accidentale a elementelor aflate sub tensiune, prin
îngrădiri din tablă sau din plasă (fig. 8.3).
Art. 142 Elementele instalaţiei aflate sub tensiune sau izolate faţă de pământ şi situate la o
înălţime mai mare sau cel puţin egală cu valoarea C (tabelul 8.2.) faţă de nivelul pardoselii
(platformei de deservire) nu necesită, de regulă, îngrădiri de protecţie. Domeniul de protecţie
este indicat în figura 8.4 şi în tabelul 8.2.
Dacă înălţimea acestor elemente este mai mică decat valoarea C, sunt necesare îngrădiri
care pot fi realizate în două moduri:
a) îngrădiri verticale, pline sau din plasă (admiţându-se şi folosirea balustradelor), conform
indicaţiilor din figura 8.2 şi din tabelul 8.2. Aceste îngrădiri trebuie să interzică accesul
personalului în apropierea elementelor îngrădite.
b) îngrădiri orizontale, pline sau din plasă, situate dedesubtul elementelor îngrădite, circulaţia
personalului sub aceste îngrădiri fiind permisă (fig. 8.5). În acest scop, înălţimea îngrădirilor faţă
de pardoseală (respectiv faţă de platforma de deservire) trebuie să fie de minimum 1900 mm.
Distanţa între îngradiri şi elementele rămase sub tensiune sau izolate faţă de pământ trebuie să fie
cel puţin egală cu valoarea B1 sau B2 din tabelul 8.2 (în funcţie de natura îngrădirii, conform
figurii 8.2). Îngrădirile trebuie să depăşească elementele sub tensiune sau izolate faţă de pământ,
de fiecare parte, cu o distanţă cel puţin egală cu valoarea B3 din tabelul 8.2.
Art. 143 Izolatoarele ale căror părţi conductoare aflate sub tensiune se găsesc în
condiţiile indicate la Art. 142. (alineatul 1) nu trebuie îngrădite, dacă marginea superioară a
soclurilor lor legate la pământ se află la o înălţime de cel puţin 2300 mm faţă de nivelul solului,
respectiv al platformei de deservire (fig. 8.4.)
Fig. 8.2 Distanţe şi domenii de protecţie între părţi sub tensiune şi îngrădiri de protecţie
INGRADIRE CU PLASA SI BALUSTRADA
Fig. 8.3 Distanţe şi domenii de protecţie între părţi sub tensiune şi îngrădiri de protecţie
Fig. 8.4 Distanţe şi domenii de protecţie în cazul amplasării părţilor sub tensiune, la
înălţime, neîngrădite
a) b)
Fig. 8.5 Distanţe şi domenii de protecţie în cazul amplasării părţilor sub tensiune, la
înălţime, îngrădite împotriva pătrunderii spre părţile sub tensiune
Art. 144 Distanţa dintre elementele instalaţiilor electrice interioare, la care se prevede
efectuarea unor lucrări de revizii - reparatii, şi părţile vecine neîngrădite ale instalaţiilor
rămase sub tensiune sau izolate faţă de pământ trebuie să fie suficientă, pentru a permite
executarea lucrărilor în condiţii de securitate, în conformitate cu normele de protecţie a muncii
pentru instalaţii electrice.
În acest scop se vor respecta indicaţiile de la Art. 142, cu observaţia că valoarea este
indicată în tabelul 8.2.
Art. 145 Trecerile interior-exterior ale circuitelor electrice trebuie să fie astfel realizate,
încât în partea interioară să fie respectate prevederile pentru instalaţiile interioare, iar în partea
exterioară cele pentru instalaţiile exterioare.
Art. 146 Plecările aeriene din clădirile instalaţiilor electrice se vor rezolva în funcţie de
natura procesului de producţie, care se desfăşoară pe zona limitrofă construcţiilor respective.
Zona de ieşire aeriană se va realiza ca în figura 8.6 (a şi b), înălţimea minimă H faţă de sol
a conductoarelor liniilor aeriene determinându-se în conformitate cu prevederile Normativului
pentru construcţia liniilor electrice aeriene cu tensiunea peste 1000 V- NTE 003/04/00.
Art. 147 În cazul executării unor lucrări cu scoaterea parţială de sub tensiune, nu trebuie
să existe elemente sub tensiune sau elemente izolate faţă de pământ ale părţilor de instalaţie
rămase sub tensiune care să se afle faţă de partea scoasă de sub tensiune la o distanţă mai mică
de 1,2 ori distanţa de izolare A (tabelul 8.2). Această prevedere nu se referă la distanţa
constructivă a separatorului prin care s-a facut separarea (între contactele sale deschise).
Art. 148 La instalaţiile montate la mare altitudine, distanţele din tabelul 8.2 se majorează
conform prevederilor de la Art. 132.
a) Cazul fără îngrădire exterioară
b) Cazul cu îngrădire exterioară
1.Mărimea cotei B se va determina din tabelul 7.1, în funcţie de natura panoului de

protecţie; panoul de protecţie va depăşi cu B proiecţia în plan orizontal a izolatorilor extremi h se
determină din tabelul 8.2, iar H conform NTE 003/04/00.
2.Valorile cotelor marcate cu * corespund pentru instalaţii tehnologice electrice de
exterior.
Fig. 8.6 Plecări aeriene din clădirile instalaţiilor electrice la care incinta nu constituie un
spaţiu de producţie electrică
Art. 149 Platformele circulabile, situate deasupra intrărilor aeriene ale liniilor în
instalaţiile electrice de distribuţie interioare, trebuie să fie prevăzute cu îngrădiri definitive.
Acestea trebuie să depăşească, pe orizontală, planul conductorului de fază extremă cu cel
puţin 0,5 m din axul său.
VIII..4. Coridoare şi accese
Art. 150 Lăţimea şi înălţimea coridoarelor de deservire trebuie să asigure posibilitatea

unei deplasări uşoare a personalului şi a manipulării comode a aparatelor din instalaţie,
precum şi a executării de lucrări în apropierea tensiunii, în conformitate cu prevederile
normelor de protecţie a muncii pentru instalaţii electrice.
Art. 151 Gabaritul coridoarelor de deservire se va stabili diferenţiat, după destinaţia
tehnologică a acestora (supraveghere sau manevră), în funcţie de nivelul curenţilor de
scurtcircuit, tipul instalaţiei şi lungimea coridorului, conform tabelului 8.3. şi figurii 8.7.
Tabelul 8.3.
Gabaritele recomandate ale coridoarelor tehnologice de deservire în instalaţiile de interior
Curentul Tipul Dimensiunile coridoarelor

de scurt- celulelor şi Tipul coridorului
circuit tensiunea Înălţimea De supraveghere cu De manevră cu acces:
(kA) nominală (mm) acces:
(kV) Pe o Pe Pe o Pe ambele
singură ambele singură părţi
parte părţi parte
Lăţimea (mm)
- Tip închis 1900 700 700 1000 1200
≤15 Tip deschis 1900 1000 1200 1000 1200
>15 Tip deschis
Un=10kV 1900 1200 1400 1600 1800
Un=20kV 1900 1400 1600 1800 2000
Un=110kV 1900 2000 2200 2200 3000
a) Distanţele se măsoară între feţele îngrădirilor de protecţie, precum şi între acestea şi pereţii
construcţiei.
b) Pentru instalaţiile tip GIS şi GIT distanţele dintre anvelopă (carcasa metalică) şi pereţii
construcţiei se stabilesc de comun acord cu fabricantul.
≤3.0 700 C.I

≥1200 ≥700 1000 T CORIDOR TRECERE
>3.0 1000 ≥1200 ≥1200 1000

S CORIDOR SUPRAVEGHERE
ISC≤ 15kA
C.D. 1* SE MAJOREAZA CORELAT CU

1000 ≥1200 ≥1200 1000 GABARITUL DE TRANSPORT
ISC > 15kA

2* COTA H SE DETERMINA DIN
CD 10kV 1200 1800 1400 1600 GABARITUL DE TRANSPORT AL
UTILAJELOR MAJORATA CU
CD 10kV 1400 C.I 2000 1600 1800 TOLERANTA ADMISA LA
2000 3000 2200 2200 CONSTRUCTIE
CD 10kV
C.D. CELULA DESCHISA
C.I. CELULA INCHISA
Fig. 8.7 Gabaritele recomandate ale coridoarelor de deservire în instalaţiile de interior
În locurile de acces sau de trecere se va asigura o distanţă liberă de minimum 600 mm (în
care nu se includ cărucioarele întreruptoarelor debroşabile în poziţia intermediară, dispozitivele
de acţionare, balustradele).
Se admit îngustări locale, permanente, ale coridoarelor de manevră în dreptul stâlpilor sau,
prin instalarea dulapurilor de joasă tensiune şi a dispozitivelor de acţionare aferentă celulelor
respective, în următoarele condiţii cumulative:
- să nu conducă la o lăţime a coridorului mai mică de 1000 mm;
- să nu depăşească 30% din porţiunea coridorului din faţa unei celule.
Art. 152 Lăţimea liberă a coridorului de manevră trebuie verificată astfel, încât să se
asigure circulaţia de-a lungul lui şi în cazul în care un cărucior de întreruptor debroşabil este
scos din celulă, când o uşă de celulă este deschisă la 90°, în acest caz, distanţa liberă de trecere
nu trebuie să fie mai mică de 600 mm. Această verificare nu este obligatorie pentru coridoare cu
lungimea sub 6 m, cu acces pe la ambele capete.
Art. 153 Lăţimile coridoarelor de supraveghere pentru instalaţii de tip închis vor fi
stabilite de comun acord cu fabricantul celulelor, neputând fi însă mai mici de 700 mm.
Art. 154 În cazul celulelor de tip închis, instalate în spaţii de producţie, lăţimile
coridoarelor de deservire indicate mai sus se măsoară de la celule până la părţile cele mai
proeminente ale utilajului instalat în apropierea celulelor sau până la îngrădiri.
Art. 155 Înălţimea liberă a coridoarelor trebuie să fie de minimum 1900 mm.
Art. 156 Instalaţiile interioare trebuie prevăzute cu accese (uşi), după cum urmează:
a) la lungimi ale încăperii până la 10 m, un singur acces;
b) la lungimi ale încăperii mai mari de 10 m, până la 60 m, se vor prevedea cel puţin două
accese astfel dispuse, încât până la cel mai apropiat punct de acces să nu se depăşească (pe
parcursul cel mai scurt) distanţe mai mari de 30 m (40 m în cazul staţiilor cu tensiunea de
serviciu mai mare de 60 kV);
c) la lungimi ale încăperilor sau coridoarelor peste 60 m, în afară de accesele de la capete, se
vor prevedea accese suplimentare astfel dispuse, încât distanţele să se încadreze la pct. b.
Accesele pot fi executate în exterior spre balcoane cu scări, în încăperi tehnologice având
aceeaşi categorie de pericol de incendiu sau în încăperi cu o categorie de pericol de incendiu D
sau E, prin uşi rezistente la foc, conform normelor P 118;
d) la punctele de alimentare subterane se admite un singur acces, atunci când distanţa de la
acesta până la cel mai îndepărtat punct al spaţiului de servit nu depăşeşte 12 m; în acest caz, se
recomandă echiparea punctului de alimentare cu celule de tip închis.
Art. 157 Accesul în încăperile instalaţiilor electrice de conexiune se poate face astfel:
a) din exterior;
b) dintr-o altă încăpere de producţie electrică;
c) dintr-o altă încăpere de producţie de categoria de pericol de incendiu C, D sau E, cu gradul
de rezistenţă la foc I, II sau III;
d) din coridoarele clădirilor instalaţiilor electrice;
e) din coridoarele clădirilor cu alte destinaţii, în condiţiile precizate în normele P 118.
Art. 158 Accesul în posturile de transformare din interiorul blocurilor de locuinţe şi al

clădirilor publice se va face, de regulă, numai din exteriorul clădirii. Se admite accesul şi din
subsolul sau demisolul clădirii printr-o încăpere-tampon la care se poate renunţa însă, în cazul
în care se utilizează transformatoare uscate sau umplute cu lichid neinflamabil.
Art. 159 Fiecare cameră în care se instalează un transformator de putere cu ulei trebuie
să aibă o ieşire spre exterior sau spre încăperi cu categoria de pericol de incendiu C, D sau E,
dacă se asigură căile de evacuare conform normelor P 118.
Art. 160 În instalaţiile cu mai multe etaje, se admite ca accesele suplimentare să fie
prevăzute spre un balcon cu scară exterioară. Celelalte scări de acces normal trebuie să asigure
o servire comodă a instalaţiei.
Art. 161 Uşile de acces cu încăperile instalaţiilor electrice vor fi realizate în conformitate
cu prevederile tabelului 8.1. Uşile dintre încăperile de producţie electrică şi încăperile cu alte
destinaţii sau spre exterior trebuie să se deschidă în afară, putându-se deschide, fără cheie,
numai din interior.
Se exceptează posturile de transformare subterane şi punctele de alimentare subterane, la
care accesul se face prin trape.
Trapele vor fi prevăzute cu grătare de protecţie, care pot fi ridicate prin împingere, la
ieşirea din postul sau punctul de alimentare subteran.
Uşile dintre două încăperi de producţie electrică trebuie să se deschidă în ambele părţi,
exceptie făcând uşile care separă încăperile cu instalaţii cu tensiunea de peste 1000 V, faţă de
cele cu instalaţii cu tensiunea până la 1000 V; în acest caz, deschiderea uşilor se va face spre
încăperile cu tensiunea până la 1000 V.
VIII.5. Dimensionarea construcţiilor de susţinere
Art. 162 Construcţiile care servesc pentru susţinerea echipamentului electric (aparataj
şi/sau căi de curent) se vor dimensiona în condiţiile indicate la Art. 93 şi 94 pentru instalaţiile
exterioare, cu deosebirea că nu se va ţine seama de vânt şi de chiciură.
Art. 163 Sarcinile transmise de căile de curent se stabilesc conform Art. 196 şi 198.
Art. 164 Elementele de construcţii care se găsesc în apropierea părţilor conducătoare de

curent şi care pot fi atinse de personal nu trebuie să se încălzească datorită acţiunii curentului
electric la temperaturi peste +55 0C, iar cele care nu sunt accesibile atingerii personalului nu
trebuie să depăşească temperaturi peste + 70°C.
Construcţiile conţinând elemente metalice situate în vecinătatea căilor de curent se vor
verifica la încălzirea în regim normal, când curenţii pe căile de curent învecinate
depăşesc 1000 A.
IX. CONDIŢII PRIVIND INSTALAREA

ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
IX.1. Condiţii generale
Art. 165 Întregul echipament din instalaţiile tehnologice electrice trebuie să fie astfel ales,
dimensionat şi instalat, încât să corespundă din toate punctele de vedere condiţiilor de
exploatare, în toate regimurile de funcţionare stabilite, instrucţiunilor de montare şi utilizare ale
fabricii constructoare, precum şi condiţiilor de mediu în care este pus să funcţioneze.
Art. 166 Fiecare transformator şi aparat trebuie să fie prevăzut cu o plăcuţă indicatoare,
care să cuprindă datele sale tehnice, precum şi un indicator de recunoaştere.
Art. 167 Amplasarea transformatoarelor şi aparatelor în instalaţiile tehnologice electrice

trebuie să fie în aşa fel realizate, încât să se asigure păstrarea caracteristicilor de funcţionare,
posibilitatea transportului, manipulării, reparării, supravegherii şi revizuirii fără pericol şi, de
regulă, fără perturbarea circuitelor vecine.
Fac excepţie de la această ultimă condiţie instalaţiile tehnologice electrice la care separarea
de lucru se admite a se face prin scoaterea de sub tensiune a întregii instalaţii (de exemplu, în
posturi de transformare).
Art. 168 Echipamentul trebuie să fie astfel amplasat, încât supraîncălzirea circuitelor
principale să nu pericliteze instalaţia sau obiectele învecinate atât în funcţionare normală, cât şi
în caz de suprasarcină sau de scurtcircuit.
Art. 169 La stabilirea amplasării echipamentului şi la alegerea materialelor se va lua în

considerare influenţa câmpurilor magnetice, care apare la curenţi mari, asupra echipamentelor
şi elementelor de construcţii.
De asemeni se va ţine seama de instrucţiunile de proiectare antiseismică a instalaţiilor
electrice prevăzute în standardele IEC şi în normativul PE 148/94.
IX.2. Aparate de conectare
Art. 170 Condiţiile generale privind instalarea aparatelor sunt cele de la Art. 165.
Standardele CEI care le defineşte sunt enumerate la Cap. IV.
Art. 171 La amplasarea aparatelor este necesar să se ţină seama de efectele funcţionării
acestora asupra spaţiului înconjurător (de reducere a izolaţiei sau de altă natură), provocate de
deconectarea scurtcircuitelor.
Art. 172 În staţiile electrice nu vor fi montate întreruptoare cu ulei mult, deoarece sunt
depăşite tehnologic, iar în cazul staţiilor subterane, de regulă, nici întrerupătoare cu ulei puţin.
Pentru acest caz se recomandă întrerupătoare cu vid sau SF6
Art. 173 Separatoarele cu cuţitele de legare la pământ, împreună cu dispozitivele lor de

acţionare trebuie să fie astfel dispuse, încât acţionarea lor să nu se poată produce accidental
(sub acţiunea vibraţiilor, presiunii vântului, greutăţii proprii, neetanşeităţii ventilelor de
acţionare etc.).
Art. 174 Este necesar să se prevadă blocaje la toate separatoarele sau cuţitele de legare la
pământ, a căror acţionare fără pericol de amorsare a arcului electric este condiţionată de
poziţia altor aparate de conectare din instalaţia respectivă. Interblocările se vor realiza la nivel
local şi în schema de comandă.
Art. 175 La montarea în interior a întreruptoarelor cu ulei puţin se va ţine seama de

prevederile de detaliu de la Art. 195, referitoare la transformatoarele de putere şi bobinele de
compensare cu ulei instalate în interior.
Art. 176 Fiecare dispozitiv de acţionare trebuie să aibă indicată, la faţa locului, poziţia
aparatului comandat.
Art. 177 Se va urmări reducerea la minim a efectelor arcului electric asupra personalului
de exploatare, în cazul manevrelor greşite, prin amplasarea adecvată a dispozitivelor de
acţionare, prin construcţia celulelor, precum şi prin alte măsuri constructive.
Art. 178 Sensul de mişcare al dispozitivului de acţionare manuală trebuie să poată fi clar
recunoscut. El trebuie să aibă aceeaşi semnificaţie pentru aparatele de comutare cu funcţii
identice dintr-o instalaţie.
Art. 179 Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor, accesibile şi persoanelor străine de

exploatarea instalaţiilor electrice, trebuie să fie asigurate împotriva acţionării nedorite (de
exemplu, prin închiderea cu lacăt, prin dispozitive de acţionare demontabile etc.).
Art. 180 Tijele de acţionare ale separatoarelor cu tensiuni până la 20 kV inclusiv, montate
pe stâlpi de lemn, trebuie să fie separate prin intermediul unor izolatoare dimensionate pentru
tensiunea de izolare a instalaţiei. Partea tijei de sub izolator trebuie legată la pământ.
Art. 181 Elementele de comandă ale dispozitivului de acţionare a unui separator pe stâlpi
trebuie montate astfel încât să fie manevrate de către o persoană aflată la nivelul solului.
Art. 182 Condiţiile privind instalarea aparatelor de conectare vor fi în concordanţă cu

normativul PE-111-1 şi 5, instrucţiunile IE-Ip 64-91 şi cu Standardele internaţionale IEC
62.271-1; 200;100;102.
IX.3. Transformatoare de putere şi bobine
Art. 183 În cazul în care nu sunt alte indicaţii, prevederile acestui capitol sunt valabile
pentru transformatoare şi bobine, chiar dacă în text este folosit numai termenul
transformatoare.
Art. 184 Condiţii generale:

a) Se vor respecta condiţiile generale privind instalarea echipamentului electric de la Cap.IX.1.
b) Transformatoarele pot fi montate atât în interior, cât şi în exterior. Construcţia acestora
trebuie să corespundă condiţiilor de instalare respective (conform IEC 60076).
c) Transformatoarele de putere cu ulei se recomandă a se monta în exterior.
Instalarea transformatoarelor de putere cu ulei în clădiri se face, de regulă, în cazul posturilor de
transformare sau al punctelor de alimentare din mediul urban şi se admite şi în cazurile în care
montarea în exterior este neindicată din punct de vedere tehnic, economic sau al sistematizării
urbane.
d) La instalarea transformatoarelor cu ulei este necesară luarea unor măsuri speciale, care sunt
arătate la Cap. IX.6.
e) Transformatoarele trebuie instalate în aşa fel, încât să fie asigurate condiţii lipsite de pericol
pentru supravegherea nivelului de ulei din conservator şi din izolatoarele umplute cu ulei, a
indicaţiilor termometrelor, releelor de gaze, cât şi pentru luarea probelor de ulei şi pentru alte
operaţii legate de deservirea normală a transformatoarelor.
f) La stabilirea condiţiilor de instalare a transformatoarelor de putere se va ţine cont de actele
normative specificate la Cap. IV, de normele IEC 60.076-1(5) şi de condiţiile tehnice menţionate
în E-Ip 53-87.
Art. 185 Montarea transformatoarelor în exterior:

a) Se vor respecta condiţiile generale de montare a echipamentului electric de la Cap. IX.1 şi a
transformatoarelor de la Art. 184.
b) Distanţele de amplasare a transformatoarelor faţă de construcţiile industriale sau civile vor fi
indicate la Art. 18,19 şi 20.
c) Distanţele minime de amplasare faţă de construcţiile industriale vecine ale transformatoarelor
de putere cu ulei vor fi cele indicate în figura 9.1 şi tabelele 9.1 şi 9.2, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
construcţiile industriale vecine sunt de gradul I, II sau III rezistenţă la foc şi au categoria
de pericol de incendiu C, D sau E;
transformatoarele alimentează direct instalaţii amplasate în construcţiile industriale
vecine.
Fig. 9.1 Instalarea în exterior a transformatoarelor de putere cu ulei în condiţiile Art.

185.c.
Tabelul 9.1
Distanţele minime la montarea în exterior a transformatoarelor
Simbolul Valoarea Puterea S a Semnificaţia distanţei

distanţei minimă a transformatorului
distanţei (MVA)
(m)
a1 1,2) 1,25 S≤1,6 Între două unităţi de transformare (şi
3 1,6≤S<10 între fazele transformatoarelor, când
5 10≤S<40 sunt realizate în unităţi separate, fără
10 40≤S<200 perete de separaţie între ele, puterea S
15 S≥200 fiind a celei mai mari unităţi)
a21) 1,25 - Între două unităţi de transformare, a
căror funcţionare se intercondiţionează
reciproc, ca de exemplu:
Unitatea principală şi unitatea de
reglaj;
Transformatorul principal şi
transformatorul de servicii proprii,
alimentat de transformatorul principal;
Transformator-redresor realizate în
unităţi separate.
1)
a3 0,6 S≤1,6 Între un transformator şi un perete de
1,25 S>1,6 separaţie;
b1) 1 S≤1,6 Distanţa măsurată pe orizontală de la
2 S>1,6 părţile laterale ale transformatorului şi
limita de la care nu se impun condiţii
speciale pentru elementele clădirii.
În cazul unor distanţe mai mici este
necesar să fie îndeplinite condiţiile din
tabelul 9.2.
c 8 - Distanţa măsurată pe verticală de la cuva
superioară a transformatorului, limită a
domeniului în care se impun măsuri
speciale la elementele clădirii (tabelul
9.2, col. 4.5).
Peste această limită se vor respecta
măsurile indicate în tabelul 9.2 col. 6.7.
d1) 0,8÷10 - Între un transformator şi clădire.
1)
Distanţele a, b şi d se măsoară de la părţile cele mai proeminente ale transformatoarelor,
inclusiv accesoriile lor, situate la o înălţime mai mică de 1,90 m de la sol.
2)
În cazul în care nu se poate respecta distanţa minimă a1, între transformatoare se va prevedea
un perete de separare (conform condiţiilor de la Art. 185 d).
Tabelul 9.2
Condiţiile de amplasare a transformatoarelor de putere faţă de diferitele elemente ale
construcţiilor indicate la Art 185 în limitele distanţei L1) (fig. 9.1)
Elementele de Intervalele de înălţime ale peretelui din spatele
Nr. construcţie transformatorului
Crt. 0…h h÷(h+c) > (h+c)
Distanţa d între trafo şi clădire (m)

0,8…5 5…10 0,8…5 5…10 0,8…5 5…10
1 Fereastra permanent nu nu da da da da
închisă, din sticlă
armată, cu cercevele
incombustibile 2)
2 Fereastră din sticlă nu nu nu nu da da
armată, cu cercevele
incombustibile, cu
deschiderea spre
interior şi cu plasă
metalică cu ochiuri
de 25x25 mm
3 Uşă incombustibilă nu da nu da nu da
sau greu
combustibilă
4 Gură de ventilaţie nu da nu da nu da
pentru admisie, fără
clapetă de închidere
5 Gură de ventilaţie da da da da da da
pentru admisie, cu
clapetă de închidere,
transformatorul fiind
prevăzut cu instalaţie
fixă de stingere a
incendiilor
6 Gură de ventilaţie da da nu nu da da
pentru refulare
1)
În exteriorul distanţei L sau la o distanţă d≥10m nu se prescriu condiţii speciale pentru
elementele clădirii.
2)
Se admite deschiderea acestor ferestre spre interior, dacă transformatoarele sunt prevăzute cu
instalaţii fixe de stingere a incendiilor şi dacă se prevede posibilitatea închiderii lor manuale la
semnalizarea apariţiei unui incendiu la transformator.
3)
În situaţiile în care d<10 m, peretele clădirii, pe toată înălţimea şi pe lăţimea “L”, va fi
realizat din materiale incombustibile, cu rezistenţă la foc de cel puţin 2,5 ore; plăcile de trecere
ale căilor de curent (exterior-interior) vor fi confecţionate din materiale incombustibile.
d) Pereţii antifoc dintre transformatoare vor îndeplini următoarele condiţii:
înălţimea egală cu înălţimea maximă a conservatorului celui mai mare transformator, în cazul
în care distanţa dintre transformatoare este cel mult egală cu 6 m sau cu verticala până la dreapta
ce uneşte punctele cele mai înalte ale conservatoarelor, dacă distanţa între transformatoare este
mai mare de 6 m;
lungimea egală cu dimensiunea cuvei de reţinere a scurgerilor de ulei pe partea de apropiere
(conform Art. 194);
distanţa până la fiecare transformator va fi de minimum a3 din tabelul 9.1;
rezistenţa la foc a peretelui, în general, va fi de cel puţin 5 h, iar dacă transformatorul este
prevăzut cu instalaţii fixe de stins incendii, de minimum 3 h.
e) Pereţii şi copertinele de protecţie între transformatoare şi construcţiile vecine, care necesită a
fi protejate, conform prevederilor Art. 196 , vor avea dimensiuni şi vor fi amplasaţi astfel încât
să împiedice deteriorarea elementelor de rezistenţă ale construcţiilor, în cazul unui eventual
incendiu la transformator.
Pereţii de protecţie se vor realiza conform normelor P 118 şi a prescripţiilor de proiectare.
f) De-a lungul tuturor transformatoarelor de putere trebuie să existe o cale de acces, conform
indicaţiilor de la Art. 89.
g) Transformatoarele de putere se vopsesc, de regulă, în culori deschise pentru a micşora
încălzirea lor datorită radiaţiilor solare.
h) Transformatoarele de putere montate în posturi, pe stâlpi, trebuie să fie la o înălţime de cel
puţin 4,5 m, măsurată de la pământ până la elementele neizolate care sunt în mod normal sub
tensiune. Pentru deservirea postului pe stâlp trebuie prevăzută o platformă cu balustradă, la o
înălţime de cel puţin 3,5 m; la posturile aşezate pe un singur stâlp, construcţia platformelor nu
este obligatorie.
i) Puterea transformatorului de putere ce se montează în posturi pe stâlpi nu va depăşi, de
regulă, 250 kVA. În cazuri justificate, prin concentrări mari de putere, ca de exemplu la unele
posturi de abonat, se admite montarea unui transformator de 630 kVA pe doi stâlpi.
Art. 186 Montarea transformatoarelor în interior:

a) Se vor respecta condiţiile generale privind montarea echipamentului de la Cap. IX.1 şi
privind montarea transformatoarelor de la Art. 184.
b) În cazurile în care este necesar să se monteze transformatoarele de putere la etaje superioare,
precum şi în clădiri înalte, acestea vor fi, de regulă, cu izolaţie electrică cu fluide incombustibile
sau uscată.
Se admite montarea transformatoarelor de putere cu ulei până la 1000 kVA, inclusiv la etajul I,
cu condiţia asigurării posibilităţii de transport a acestora numai prin exteriorul clădirii, a
colectării a 25% din cantitatea de ulei şi a evacuării întregii cantităţi de ulei în caz de avarie.
c) Se interzice instalarea transformatoarelor de putere în încăperi sau sub încăperi cu aglomerări
de persoane, cu pericol de explozie sau cu proces tehnologic umed (spălătorii, vane, duşuri,
grupuri sanitare etc). În ultima situaţie fac excepţie cazurile în care se iau măsuri speciale de
izolare împotriva pătrunderii umezelii.
d) Fiecare transformator de putere cu ulei va fi instalat într-o cameră separată, construită din
materiale incombustibile. Se admite instalarea în aceeaşi cameră a două transformatoare cu ulei,
având fiecare puterile până la 1000 kVA şi aceeaşi destinaţie. Grupurile trifazice de trei
transformatoare monofazice se pot instala în aceeaşi cameră, indiferent de cantitatea de ulei.
e) În clădirile cu categoria de pericol de incendiu D sau E şi de gradul I sau II de rezistenţă la
foc, se admite să se amplaseze grupe de transformatoare de putere libere în hale sau pe
acoperişul halelor, cu următoarele condiţii:
Să deservească în exclusivitate procesul tehnologic în hala respectivă sau procesele
tehnologice auxiliare acesteia. În nici un caz nu se admite alimentarea pompelor de incendiu de
la aceste transformatoare.
Celulele de medie şi joasă tensiune, precum şi legăturile cu transformatorul să fie de tip
închis.
Cantitatea maximă de ulei dintr-o grupă, indiferent de numărul de transformatoare, să nu
depăşească circa 2000 kg (se admite amplasarea mai multor asemenea grupe în aceeaşi hală,
dacă distanţa dintre ele nu este mai mică de 40 m sau dacă sunt amplasate în încăperi zidite
separat; în cazul în care se amplasează mai multe grupe, cantitatea maximă de ulei din toate
grupele nu trebuie să depăşească 10000 kg în total).
În cazul transformatoarelor legate tehnologic direct de utilajul alimentat (de exemplu,
transformatoarele cuptoarelor electrice şi ale electrofiltrelor), nu se limitează cantitatea de ulei;
în acest caz, se vor prevedea dispozitive pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi.
Să se prevadă colectarea uleiului, conform Art. 195, sub fiecare grupă de transformatoare
în parte, indiferent de cantitatea de ulei.
În general, se recomandă să se utilizeze aparate cu cantităţi reduse de ulei.
În clădirile cu categoria de pericol de incendiu D sau E, cu gradul III de rezistenţă la foc, se

admite amplasarea grupelor de transformatoare de putere în interiorul halelor, cu respectarea
condiţiilor de mai sus şi, în plus, cu condiţia ca protejarea acestora să se facă prin cabine înzidite.
f) Se admite instalarea a două transformatoare de putere cu ulei cu o putere totală până la 1260
kVA inclusiv, în încăperi comune cu instalaţiile de distribuţie de cel mai simplu tip, de înaltă şi
joasă tensiune (de exemplu, puncte de alimentare din reţelele urbane şi posturi de
transformatoare). Această prevedere nu se aplică în cazul în care din instalaţia respectivă se
alimentează pompe de incendiu care nu mai au şi altă alimentare de la o sursă independentă.
g) Se permite instalarea în camera transformatoarelor de putere a separatoarelor, siguranţelor
sau separatoarelor de sarcină, transformatoarelor de măsură, descărcătoarelor şi întreruptoarelor
aferente transformatoarelor respective, cu respectarea condiţiilor din prezentul normativ privind
montarea aparatelor de înaltă tensiune. Comanda întreruptoarelor se va asigura, eventual, şi
din afara încăperilor transformatoarelor.
h) În toate cazurile de montare a mai multor transformatoare de putere într-o încăpere comună,
se vor lua măsuri, de regulă, pentru a se asigura accesul şi manipularea la un transformator când
celălalt este sub tensiune, cu rezerva menţionată la Art.167.
i) Distanţele dintre punctul cel mai proeminent al unui transformator de putere şi pereţii şi uşile
camerei trebuie să aibă valori cei puţin egale cu valorile din tabelul 9.3.
Excepţie fac:
transformatoarele în posturi prefabricate, la care nu este prevăzut accesul persoanelor în
compartimentul transformatoarelor, pentru care se vor respecta prevederile de la Art. 133.
transformatoarele cu puteri până la 630 kVA inclusiv, amplasate în posturi de transformare în
aceeaşi încăpere cu instalaţiile de distribuţie aferente, pentru care distanţele faţă de pereţii laterali şi
faţă de peretele din spate nu se normează, cu condiţia realizării ventilaţiei necesare, în conformitate
cu Art. 186 k.
Tabelul 9.3
Distanţele minime de la transformatoarele de putere până la pereţii şi uşile camerelor
Nr. Distanţa *) de la cuvă până la : Puterea transformatorului (kVA)

crt. < 400 400-1000 >1000
Distanţa (m)
1 Pereţi 0,3 0,5 0,6
2 Uşi 0,6 0,8 1
*)
Vezi şi Art. 121.
NOTĂ: Distanţele se măsoară de la părţile cele mai proeminente ale transformatoarelor, inclusiv
accesoriile lor situate până la o înălţime de 1,9 m de la pardoseală la transformatoare, până la 1600
kVA inclusiv şi indiferent de înălţime la puteri mai mari.
j) În încăperile în care se instalează transformatoare de putere trebuie să se prevadă un sistem

de ventilare care să asigure funcţionarea transformatorului la sarcina nominală la o diferenţă de
maximum 15°C între temperatura aerului la intrare şi cea de la ieşire.
k) Sistemul de ventilaţie al transformatoarelor de putere trebuie să fie independent de alte
sisteme de ventilaţie. Spre exterior, orificiile de ventilaţie trebuie să fie închise cu jaluzele şi
plase metalice cu ochiuri de maximum 8x8 mm şi să fie plasate la cel puţin 0,25 m de la sol.
l) Dacă deasupra orificiilor de ventilaţie sau a uşilor camerelor de transformare cu ieşire în
exterior există o fereastră de la alt etaj, atunci, pe întreaga lăţime a camerei de transformator,
trebuie să se prevadă o copertină rezistentă la foc de 700 mm lăţime.
m) În cazul existenţei unei instalaţii de ventilaţie mecanică se interzice recircularea aerului din
boxele transformatoarelor în alte încăperi tehnologice; curentul de aer trebuie evacuat în exterior.
n) Bobinele uscate pentru limitarea curenţilor de scurtcircuit trebuie să fie montate în
conformitate cu prescripţiile fabricii constructoare, ţinându-se seama de efectul câmpului
magnetic al bobinei.
o) Se admite ca scoaterea bobinelor din camerele respective să se facă şi prin demontarea
(demolarea) pereţilor camerelor în care sunt instalate.
p) Se recomandă ca în subteran să se monteze transformatoare de tip uscat sau răcite cu gaz
(GIT )
IX.4. Transformatoare de măsură
Art. 187 Pentru alegerea, dimensionarea şi instalarea transformatoarelor de măsură se

vor aplica prevederile de la Cap. IX.1, ţinând cont de standardele IEC 60.044-1 şi 2; SR CEI
186 +A1 şi normativele în vigoare (PE 111-2) indicate la Cap. IV.
Art. 188 În cazul transformatoarelor de măsură cu ulei este necesar să se respecte

prevederile de la Cap. IX.6.
Art. 189 În cazul staţiilor cu mai multe sisteme de bare colectoare, transformatoarele
pentru măsura tensiunii pe bare vor fi amplasate astfel încât intervenţia la cele de pe un sistem
să nu depindă de starea de funcţionare a celorlalte sisteme de bare.
IX.5. Descărcătoare
Art. 190 Pentru alegerea, dimensionarea şi instalarea descărcătoarelor se vor aplica

prevederile de la Cap. IX.1., cele din NTE 001/03/00 şi din SR CEI 60099-1 (5).
Art. 191 Descărcătoarele din instalaţiile electrice trebuie să fie astfel dispuse încât
funcţionarea lor normală (inclusiv funcţionarea membranei de suprapresiune la DVR) să nu
pericliteze personalul de deservire.
Această condiţie se consideră satisfăcută dacă aparatele sunt montate în conformitate cu
instrucţiunile fabricii furnizoare. Se recomanda utilizarea descarcatoarelor cu oxid de zinc cu
anvelopa din materiale compozite.
Art. 192 În cazul montării descărcătoarelor în instalaţii de tip interior, în apropierea altor
aparate, când acestea din urmă pot fi afectate de funcţionarea descărcătoarelor din cauza
distanţelor reduse, este necesar să se monteze pereţi de protecţie între descărcătoare şi celelalte
aparate.
IX.6. Condiţii speciale privind instalarea echipamentului cu ulei
Art. 193 Generalităţi

a) La instalarea echipamentului care conţine ulei, este necesar să se ia măsuri pentru apărarea
calităţii resurselor de apă de suprafaţă şi subterane împotriva impurificării prin scurgeri de ulei
atât în situaţii de exploatare normală, cât şi în caz de incident sau accident.
În acelaşi timp, se vor lua măsuri pentru evitarea dezvoltării şi extinderii incendiilor prin
răspândirea uleiului aprins.
b) Se consideră că sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, dacă instalarea echipamentului se face
cu respectarea măsurilor indicate în continuare.
Art. 194 Transformatoare de putere şi bobine cu ulei instalate în exterior.

Transformatoarele de putere (cu excepţia celor din posturile de transformare pe stâlpi) şi
bobinele cu ulei se prevăd cu posibilităţi de colectare a scurgerilor de ulei prin:
borduri (praguri), în cazul unor cantităţi de ulei până la 1,2 t;
cuve cu colectoare proprii sau cu scurgere la un colector comun sau la alte cuve (când
sunt mai multe transformatoare sau bobine), în cazul unor cantităţi de ulei peste 1,2 t.
Bordurile (pragurile) servesc pentru delimitarea unor spaţii sub echipamentele cu ulei
(transformatoare sau bobine), în care să se reţină mici scurgeri de ulei. Aceste spaţii vor depăşi
cu cel puţin 0,6 m, pe fiecare parte, gabaritele proiecţiei, în plan orizontal, ale părţilor conţinând
ulei al echipamentului. Bordurile (pragurile) vor avea o înălţime, deasupra nivelului solului,
cuprinsă între 50 şi 100 mm.
Cuvele servesc pentru colectarea parţială sau integrală a uleiului din transformatoare
sau bobine şi vor fi realizate în variantele constructive indicate în tabelul 9.4 şi în figurile 9.2,
9.3, 9.4.
Detalii pentru execuţia cuvelor

Materiale
Cuvele şi colectoarele se construiesc din materiale impermeabile la ulei şi apă (beton), care
împiedică scurgerea uleiului în pământ, respectiv infiltrarea apei din pământ în ele.
Se va folosi piatra spartă, cu granulaţia cuprinsă între 30 şi 80 mm.
Dimensiunile în plan orizontal trebuie să depăşească proiecţia în plan orizontal a
echipamentului cu 1 m.
Cuvele vor fi delimitate prin borduri (praguri) care vor avea înălţimea deasupra solului
cuprinsă între 50 şi 100 mm.
Alcătuirea cuvelor
În funcţie de varianta de cuvă adoptată, aceasta se prevede cu colector şi alveolă de

colectare a apei de ploaie şi a uleiului (cu dimensiuni de 200 x 200 x 200 mm) la variantele 1 şi
2.a, cu colector şi conductă de scurgere (la varianta 2.b) sau cu conductă de scurgere (la varianta
3).
Tabel 9.4.
Variantele de realizare a cuvelor de colectare a uleiului în exterior
Varianta de cuvă figura Capacitatea de colectare
Cantitatea de ulei din transformator sau

Nr. bobină (%)
Crt.
Colectorul propriu Colectorul comun
1 Cuvă cu colectarea 9.2 10%2) -

uleiului în golurile
dintre pietre
2 Cuvă cu colector 9.3 100%1) sau 10%2) -
propriu :
- fără scurgere la
un colector comun
- cu scurgere la un 25% 1) sau 5% 2) 75-100% 1) sau 10% 2)
colector comun sau
la cuvele unităţilor
învecinate
3 Cuvă cu scurgere 9.4 - 100% 1) sau 10% 2)
spre un colector
separat (fără
colector propriu).
1)
Cazul general.
2)
Cazul admis pentru transformatoarele şi bobinele cu cantităţi de ulei cuprinse între 1,2 t
şi 20 t, montate în staţii de conexiuni şi transformare.
Fig 9.2. Cuvă cu colectarea uleiului în golurile dintre pietre
Fig. 9.3. Cuvă cu colector propriu.
Fig. 9.4. Cuvă cu scurgere spre colector separat.
Fundul cuvei va avea o pantă de 1-2% spre alveolele de colectare sau spre conducta de
scurgere.
Grosimea stratului de piatră va fi determinat astfel: la varianta 1, volumul ocupat de piatra
spartă va fi de circa 50% din volumul total de ulei din echipament (se consideră că volumul
golurilor dintre pietre reprezintă circa 1/5 din volumul total de piatră spartă, deci circa 10% din
volumul total de ulei).
La varianta 2 şi varianta 3, grosimea va fi de minimum 100 mm; stratul va fi dispus pe un
grătar metalic.
Conductele dintre cuvele individuale (varianta 2.b), precum şi între acestea şi colectorul
comun (variantele 2.b şi 3) vor avea diametrul de 200 mm.
Colectorul separat de ulei trebuie să fie închis şi prevăzut cu conductă de aerisire şi cu
capac de vizitare.
Alte detalii de realizare a cuvelor de colectare sunt precizate prin proiecte tip şi îndreptare
de proiectare.
Art. 195 Transformatoare şi aparate cu ulei montate în interior

În funcţie de cantitatea de ulei conţinut în transformatoarele şi aparatele cu ulei instalate în
interiorul clădirilor, se vor lua următoarele măsuri:
a) În încăperile cu echipamente conţinând ulei cuprins între 60 şi 600 kg în acelaşi recipient, se va
prevedea colectarea scurgerilor de ulei prin realizarea de borduri sau praguri din materiale
rezistente la foc, care să reţină întreaga cantitate de ulei din recipientul respectiv.
Se admite colectarea comună pe grupe de echipamente cu ulei, prin borduri sau praguri,
dacă se prevede scurgerea uleiului spre o alveolă de colectare a uleiului care să aibă un volum cel
puţin egal cu cel conţinut de echipamentul cu cea mai mare cantitate de ulei pe recipient.
Alveola de colectare va fi prevăzută la partea superioară cu un strat de pietriş gros de 100 -
200 mm, cu granulaţia cuprinsă între 30 şi 70 mm, depus pe un grătar metalic.
Se va prevedea o pantă de cel puţin 1% spre alveola de colectare.
Reţinerea prin prag va putea fi adoptată şi pentru transformatoarele de putere din posturile
de transformare din reţelele de distribuţie urbană sau rurală, dacă puterea unitară a
transformatoarelor nu depăşesc 1000 kVA, indiferent de cantitatea de ulei conţinută în cuvă. În
acest caz, se admite ca pragul să fie dimensionat pentru a reţine în cadrul postului întreaga cantitate
de ulei din cel mai mare transformator.
Când soluţia de mai sus nu poate fi aplicată, precum şi la posturile înglobate în
construcţiile edilitare, se admite folosirea soluţiei indicate la pct. b următor.
b) La cantităţi de ulei peste 600 kg, în aceeaşi cuvă, cu excepţia celor din alineatul precedent, se
va prevedea sub transformator sau sub aparat un colector pentru reţinerea întregii cantităţi de
ulei. Se admite ca acest colector să reţină numai o parte din ulei, dar nu mai puţin de 20% din
volumul total de ulei; în acest caz se va asigura evacuarea uleiului din colector într-un rezervor
dimensionat pentru întreaga cantitate de ulei din cel mai mare transformator sau aparat.
Sistemul de evacuare a uleiului va fi realizat din ţevi cu un diametru minim de 200 mm, cu
grătare de protecţie.
Colectorul de ulei de sub transformator sau de sub aparat se acoperă cu un grătar metalic,
pe care se aşează un strat de piatră spartă cu o grosime de 200 mm, cu granulaţia cuprinsă între
30 şi 70 mm. Fundul colectorului va avea o pantă de 2% spre căminul de colectare şi ţeava de
scurgere.
Suprafaţa colectorului trebuie să fie cel puţin egală cu proiecţia în plan orizontal a
transformatorului sau aparatului.
La transformatoarele montate în instalaţii de interior cu personal permanent şi prevăzute cu
semnalizatoare de incendiu şi instalaţii fixe de stingere, nu este obligatorie prevederea
stingătorului de flacără din strat de pietriş, asigurându-se însă o suprafaţă de evacuare a uleiului
de minimum 0,1 m2.
c) Se vor lua măsuri în vederea împiedicării scurgerii uleiului în canalele de cabluri.
d) În cazul instalării transformatoarelor sau aparatelor cu ulei la etajul 1, se vor lua măsuri în
vederea împiedicării scurgerii uleiului în alte instalaţii aflate la nivelul inferior.
IX.7. Căi de curent
Art. 196 Condiţii generale

a) Pentru căile de curent din instalaţiile de înaltă tensiune se vor folosi, de regulă, conductoare
flexibile sau rigide de aluminiu, aliaje de aluminiu, oţel - aluminiu sau oţel. Folosirea
conductoarelor de cupru se admite numai pe bază de justificări tehnico-economice.
b) Conductoarele neizolate se recomandă a se utiliza ori de câte ori acest lucru este posibil din
punct de vedere tehnic şi avantajos din punct de vedere economic.
c) Pentru legături importante de mare intensitate, pot fi prevăzute conductoare neizolate rigide,
în construcţie capsulată (bare capsulate) în vederea protejării legăturilor împotriva diverşilor agenţi
externi, a reducerii riscurilor de scurtcircuit, a diminuării eforturilor mecanice corespunzătoare, a
eliminării pericolului atingerilor accidentale.
d) Dimensionarea conductelor neizolate se va face în conformitate cu instrucţiunile de proiectare
departamentale corespunzătoare, ţinându-se seama de următoarele elemente:
curentul admisibil de durată;
stabilitatea termică la scurtcircuit, eforturile mecanice în diverse condiţii de mediu, inclusiv în
situaţia unui scurtcircuit, efectul corona (la tensiuni nominale de 60 kV şi mai mari), în
conformitate cu PE 111-4 şi 6.
e) Temperatura maximă de regim a conductoarelor neizolate nu trebuie să depăşească, de regulă,
+70°C. Temperaturi mai mari se admit numai cu condiţia să fie evitat pericolul deteriorării
contactelor şi al scăderii inadmisibile a rezistenţei mecanice.
f) Alegerea cablurilor se face în conformitate cu normativele şi instrucţiunile de proiectare
departamentale corespunzătoare, precum şi cu indicaţiile întreprinderii constructoare a cablurilor,
ţinându-se seama de următoarele elemente: tensiunea şi frecvenţa nominală a reţelei, condiţiile
de legare la pământ a neutrului reţelei, condiţiile de mediu, modul de aşezare, lungimea traseului,
curentul de durată şi regimul suprasarcinilor temporare, stabilitatea termică şi dinamică la
scurtcircuit, supratensiunile care pot să apară, pericolul de incendiu şi de explozie. Se vor avea în
vedere prevederile din normativul NTE 007/08/00.
La stabilirea modului de legare la pământ al mantalei metalice exterioare (ecranul) al
cablurilor de 110 kV se va ţine seama de curentul de scurtcircuit maxim admisibil la 0,5 s, de
lungimea tronsoanelor şi numărul acestora, de adâncimea şi modul de pozare al cablurilor.
g) La montarea conductoarelor rigide se vor lua măsurile necesare, care să permită dilatarea
conductoarelor şi preluarea vibraţiilor produse de manevrarea aparatelor de conectare.
h) Îmbinările şi contactele căilor de curent vor asigura posibilitatea de trecere a curentului
electric corespunzător secţiunii curente, rezistenţa mecanică necesară şi păstrarea în timp a
calităţilor mecanice şi electrice ale contactelor.
i) Îmbinarea conductoarelor se poate face cu şuruburi sau prin sudură. Îmbinarea prin lipire nu
se admite.
j) În scopul supravegherii temperaturii îmbinărilor la conductoarele rigide ale căilor de curent
pentru instalaţii mari, se recomandă vopsirea îmbinărilor cu vopsea care îşi schimbă culoarea în
funcţie de temperatură.
k) În instalaţiile cu tensiuni nominale de 60 kV sau mai mari, armăturile şi diversele piese
auxiliare ale căilor de curent vor avea astfel de forme, încât să fie evitată apariţia descărcărilor
corona.
l) În cazul folosirii scurtcircuitoarelor mobile, în vederea fixării acestora, trebuie să se prevadă
pe conductoare locuri neizolate (nevopsite), cu suprafeţe de contact corespunzătoare.
De asemenea, pentru legarea la pământ a scurtcircuitoarelor mobile, trebuie să se prevadă
borne speciale în instalaţia de legare la pământ, cu suprafeţe de contact şi secţiuni corespunzătoare
pentru trecerea curenţilor de punere la pământ şi de scurtcircuit. La amplasarea bornelor de
legare la pământ se va ţine seama de lungimile uzuale ale scurtcircuitoarelor mobile.
m) Pentru susţinerea conductoarelor neizolate se vor folosi izolatoare alese în funcţie de condiţiile
electrice care se impun şi de solicitările mecanice transmise de conductoare.
n) Armăturile izolatoarelor trebuie să fie astfel construite încât temperatura lor să nu depăşească
70°C datorită curentului maxim de durată al căii de curent.
o) La tensiuni nominale de 110 kV şi mai mari, lanţurile de izolatoare de suspensie vor fi
prevăzute cu armături de protecţie.
Art. 197 Căi de curent pentru instalaţii exterioare.

a) Condiţiile generale pentru căile de curent sunt arătate la Art. 196.
b) Căile de curent se vor executa, de regulă, din conductoare neizolate, flexibile sau rigide. Se
admite utilizarea cablurilor numai în cazul dificultăţilor de folosire a conductoarelor neizolate
(traseu dificil, mediu agresiv) Art. 16.
c) Calculul mecanic al conductoarelor neizolate flexibile se va face luând în considerare
greutatea proprie a conductoarelor, a lanţurilor de izolatoare, a derivaţilor şi a altor elemente din
deschidere, precum şi sarcinile datorate chiciurei, vântului şi forţelor electrodinamice, produse de
curenţii de scurtcircuit şi în conformitate cu normativul PE 111-6/75.
Calculul trebuie efectuat pentru situaţiile (stările) din tabelul 9.5.
Valorile de calcul ale temperaturii aerului, vitezei vântului şi grosimii stratului de chiciură
sunt cele indicate în cap VI (tabelele 6.1. şi 6.2. ) şi anexa 1.
Tabelul 9.5.
Stările pentru calculul mecanic al conductoarelor neizolate flexibile din instalaţiile exterioare
Temperatura
Starea conductorului Viteza vântului Chiciură Scurtcircuit
I -30°C - - -
II +15°C - -
Vmax.
III -5°C Ve da -
IV +70°C - - -
V -5 C Vc da maxim
VI + 15°C 0,6 Umax - -
VII -5°C - da -
NOTE.
1 Valorile Vmax şi Vc sunt indicate în 6.2
2 Prin intermediul stării VI se verifică distanţele dintre faze, iar prin intermediul stării VII se
verifică săgeata pe verticală.
În anumite zone cu caracter local, în care se constată condiţii climatice mai grele decât cele
indicate în tabelele 6.1 şi 6.2, se pot adopta în calcul valorile cele mai defavorabile, care apar la
cel puţin o dată la 10 ani pentru instalaţiile cu tensiunea nominală până la 110 kV inclusiv,
respectiv cel puţin o dată la 15 ani pentru cele cu tensiunea nominală mai mare de 110 kV.
Adoptarea acestor valori va fi justificată prin date statistice.
d) În cazul conductoarelor flexibile fasciculare trebuie să fie luate în considerare şi eforturile
suplimentare, care apar ca urmare a atracţiei dintre conductoarele aceleiaşi faze.
e) Izolatoarele pentru susţinerea căilor de curent din mediile poluate se vor alege cu respectarea
măsurilor prevăzute în prescripţiile de proiectare a instalaţiilor electrice din zonele poluate.
f) Coeficientul de siguranţă mecanică a conductoarelor flexibile şi al armăturilor de legătură
trebuie să fie cel puţin 4 la stările I - IV şi cel puţin 2 la starea V, în raport cu efortul specific de
rupere.
g) Coeficientul de siguranţă mecanică al izolatoarelor trebuie să aibă cel puţin valoarea
corespunzătoare indicată în tabelul 9.7.
Art. 198 Căi de curent pentru instalaţii interioare

a) Condiţiile generale pentru căile de curent sunt arătate la Art. 196.
b) Calculul mecanic al conductoarelor neizolate flexibile se va face luând în considerare greutatea

proprie a conductoarelor, a lanţurilor de izolatoare, a derivaţilor şi a altor elemente din deschidere,
precum şi forţele electrodinamice produse de curenţii de scurtcircuit.
Calculul trebuie efectuat pentru situaţiile (stările) din tabelul 9.5.
c) În cazul conductoarelor flexibile fasciculare, trebuie luate în considerare şi eforturile
suplimentare care apar ca urmare a atracţiei dintre conductoarele aceleiaşi faze.
d) Coeficientul de siguranţă mecanică a conductoarelor flexibile şi a armăturilor de legătură
trebuie să fie cel puţin 4 la stările I şi IV şi cel puţin 2 la starea V, în raport cu efortul specific de
rupere.
Tabelul 9.6
Stările pentru calculul mecanic al conductoarelor neizolate flexibile din instalaţiile interioare
Starea Temperatura scurtcircuit

conductorului
I -5ºC -
IV +70ºC -
V’ -5ºC maxim
e) Coeficientul de siguranţă mecanică a izolatoarelor trebuie să fie cel puţin egal cu valoarea
corespunzătoare indicată în tabelul 9.7.
Tabelul 9.7
Condiţiile de verificare la eforturi mecanice a izolatoarelor din instalaţiile exterioare şi

interioare
Tipul izolatoarelor
Starea Străpungibile Nestrăpungibile Izolatoare suport şi de

(situaţia) (tip capă şi tijă) (tip tijă sau cu trecere
inimă plină)
Coeficientul de siguranţă mecanică
I-IV 4
(toate situaţiile (faţă de sarcina
în afară de mecanică de
scurtcircuit) 4 încercare
(faţă de sarcina de individuală) 2,5
distrugere (faţă de sarcina minimă
electromecanică) 5,6 1) de rupere )
(faţă de sarcina
medie de rupere)
V,V’ 2
scurtcircuit 2 (faţă de sarcina 2,8 1) 1,25
de distrugere (faţă de sarcina (faţă de sarcina minimă
electromecanică) medie de rupere) de rupere)
1)
Numai dacă nu este precizată sarcina mecanică de încercare individuală.
IX.8. Dispunerea fazelor şi marcarea
Art. 199 Se recomandă ca fazele să fie dispuse în aceeaşi ordine în toate celulele, respectiv la
toate sistemele de bare colectoare.
Dacă este necesară schimbarea succesiunii fazelor, aceasta se poate face în punctul de trecere
de la un circuit la altul (de exemplu, la racordarea celulelor la barele colectoare). Schimbarea
succesiunii fazelor pe parcursul unui circuit este admisă numai în cazuri excepţionale, dacă este
justificată economic.
Art. 200 Dispunerea barelor colectoare se recomandă să se facă în plan orizontal; în

cazul în care, din motive bine determinate, barele colectoare se dispun în plan vertical, se
recomandă separarea fazelor între ele.
Art. 201 (Auto)transformatoarele, sistemele şi secţiile de bare colectoare, celulele, fazele

şi toate părţile importante ale instalaţiei trebuie să fie marcate cu inscripţii vizibile, clare şi
neechivoce.
Art. 202 (Auto)transformatoarele se numerotează, pe cât posibil, în ordine şi se
marchează cu cifre arabe.
Art. 203 Sistemele de bare colectoare se marchează cu cifre arabe, iar secţiile aceluiaşi
sistem de bare colectoare cu litere majuscule.
Art. 204 Marcările celulelor trebuie să fie vizibile:
a) la instalaţiile electrice exterioare, cel puţin din locurile de unde se face manevrarea aparatelor
de conectare de la faţa locului;
b) la instalaţiile electrice, atunci când uşile celulei sunt închise, dar şi atunci când ele sunt
deschise.
Art. 205 În instalaţiile electrice de curent alternativ, conductoarele vor fi marcate prin
vopsire, după cum urmează:
a) faza R în culoarea roşu închis;
b) faza S în culoarea galben;
c) faza T în culoarea albastru închis.
Art. 206 În instalaţiile electrice de curent continuu, conductoarele vor fi marcate după
cum urmează:
a) polul pozitiv în culoarea roşu deschis;
b) polul negativ în culoarea albastru deschis;
c) conductorul median (la distribuţia în puncte) în culoarea cenuşiu.
Art. 207 În cazul conductoarelor rigide, acestea vor fi vopsite în întregime (cu excepţia
îmbinărilor) în culoarea respectivă.
În cazul conductoarelor flexibile, marcarea se va face numai în anumite puncte de fixare
vizibile.
Art. 208 Marcarea cablurilor se va face în conformitate cu normativul pentru proiectarea şi

construcţia reţelelor de cabluri electrice, NTE 007/08/00.
Art. 209 De regulă, se vor monta inscripţii privind destinaţia şi indicatoare de securitate,
în conformitate cu normele de protecţie a muncii, în următoarele puncte:
a) pe toate porţile şi uşile de acces spre spaţiile de producţie electrică şi spre încăperile
tehnologice anexe;
b) pe îngrădirile exterioare (de incintă) de spaţiile de producţie;
c) pe îngrădirile de protecţie din interiorul spaţiilor de producţie electrică;
d) pe instalaţiile de tip închis din spaţiile de producţie electrică.
IX.9. Instalaţii de stingere a incendiilor la transformatoare
Art. 210 Categoriile de transformatoare şi autotransformatoare pentru care se prevăd

instalaţii fixe pentru stingerea incendiilor sunt cele indicate în normele departamentale de
dotare împotriva incendiilor (PE 009).
Art. 211 Instalaţia fixă de stingere cu apă pulverizată a unui transformator va fi acţionată
automat la impuls de la fiecare din următoarele dispozitive de protecţie ale transformatorului
respectiv:
a) protecţia de gaze (treapta de declanşare);
b) protecţia diferenţială (dacă există şi dacă selectivitatea permite);
c) detectoarele de temperatură.
Instalaţia va fi prevăzută şi cu posibilităţi de acţionare manuală.

Oprirea instalaţiei se va face manual, la constatarea lichidării incendiului sau a epuizării
rezervei de apă.
Art. 212 Modul de realizare a instalaţiei fixe de stingere a incendiilor la transformatoare

este indicat în anexa 2.
X. DIVERSE INSTALAŢII Şl AMENAJĂRI
Art. 213 Instalaţiile electrice trebuie să fie prevăzute cu iluminat electric, în conformitate
cu prevederile prescripţiilor PE 022-3; I 7/02.
În cazul în care părţi din instalaţia de iluminat se găsesc în apropierea instalaţiilor electrice de
înaltă tensiune, se vor respecta prevederile de la Cap. VII.2, VII.3, VIII.2, VIII.3 referitoare la
distanţele faţă de instalaţiile de înaltă tensiune.
Corpurile de iluminat vor fi astfel montate încât să se obţină securitatea servirii lor de către
personalul instruit (înlocuirea lămpilor etc). În cazul corpurilor de iluminat a căror deservire se
face numai după rabatere, este necesar ca în poziţia normală şi în timpul rabaterii să fie respectate
indicaţiile de la Art. 70 şi 129, iar în timpul executării unor lucrări la aceste corpuri de iluminat
trebuie să fie respectate indicaţiile de la Art. 81 şi 144.
Lucrările la corpurile de iluminat ce se execută în cadrul zonelor de circulaţie din
instalaţiile exterioare până la înălţimea de 2,50 m deasupra solului, precum şi în cadrul zonelor
de circulaţie din instalaţiile interioare, până la înălţimea de 2,30 m deasupra pardoselii, nu
necesită măsuri de protecţie speciale.
Art. 214 Se interzice montarea liniilor aeriene de iluminat, de telecomunicaţii sau de

semnalizare deasupra şi sub părţile aflate sub tensiune ale instalaţiilor.
Art. 215 Instalaţiile electrice cu personal permanent sau în cazul în care există clădiri de
locuit pentru personalul de exploatare, este necesar să se asigure alimentarea cu apă de băut,
prin racordarea la o conductă de apă sau prin construirea unor fântâni.
Art. 216 În instalaţiile electrice având personal permanent de exploatare şi racord la o

conductă de apă, se vor prevedea, de regulă, closete cu apă şi canalizare.
În lipsa unor conducte de canalizare se vor prevedea amenajări locale constând din fose
septice betonate, vidanjate periodic.
Pentru instalaţiile fără personal permanent de exploatare, se admit closete uscate cu un
compartiment.
Art. 217 Instalaţiile electrice trebuie prevăzute cu:
a) o cantitate suficientă de scurtcircuitoare mobile, stabilită în raport cu mărimea
instalaţiilor respective;
b) mijloace de protecţie în conformitate cu prevederile din normele de protecţie a muncii;
c) mijloace mobile şi fixe pentru stingerea incendiilor (lăzi cu nisip, găleţi, lopeţi,
târnăcoape etc), instalate conform normelor P.S.I. pe ramura energiei electrice şi termice.
Dotările de mai sus nu se referă la posturile de transformare, întrucât în aceste cazuri sunt
dotate corespunzător echipele de întreţinere sau intervenţie.
Art. 218 În cazul instalaţiilor electrice de interior se vor asigura colectarea şi evacuarea
apei utilizate la stingerea incendiilor
Art. 219 În instalaţiile subterane (cu excepţia posturilor de transformare), semnalizarea

pătrunderii apei în instalaţie se va conecta la sistemul de semnalizare generală a diverselor
avarii ce pot apărea în instalaţia respectivă.
Art. 220 Electropompele pentru apa de incendiu se vor racorda la secţii de bare distincte
prevăzute cu alimentări independente astfel încât să se asigure funcţionarea unui număr
suficient de pompe pentru asigurarea debitului necesar de stingere a focului.
XI. MĂSURI PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI
Art. 221 La proiectarea şi construcţia instalaţiilor electrice de conexiuni şi transformare

cu tensiuni peste 1 kV se iau măsuri pentru reducerea impactului negativ al instalaţiilor şi
echipamentelor electrice componente asupra mediului ambiant.
Art. 222 Măsurile de protejare a mediului au în vedere următoarele aspecte:

a) Impactul asupra aşezărilor umane din punct de vedere al poluării sonore,
electromagnetice, chimice şi de depozitare a deşeurilor;
b) Ocuparea terenului cu staţii, posturi de transformare şi linii;
c) Impactul asupra rezervaţiilor naturale;
d) Fragmentarea habitatelor faunei sălbatice;
e) Afectarea peisajului şi terenului agricol;
f) Monitorizarea impacturilor asupra mediului pe durata exploatării.
Art. 223 Documentaţia pentru construcţia instalaţiilor electrice de conexiuni şi

transformare trebuie să cuprindă toate datele şi informaţiile necesare inclusiv planul de
management şi monitorizare care va include acţiuni de reducere a impactului sub aspectele:
a) Electromagnetic;
b) Chimic;
c) Sonor;
d) Vizual;
e) Mecanic.
În documentaţie se vor trata la solicitarea beneficiarului şi cerinţele cuprinse în procedurile
proprii în vederea obţinerii acordului de mediu.
Documentaţia se va întocmi în conformitate cu legislaţia în vigoare prevăzută la Capitolul
4, pct a si in anexa nr. 6
Art. 224 Pentru cazul amplasării instalaţiilor electrice în centre propulsate se va avea în
vedere, ca echipamentele de comutaţie să se încadreze în nivelul de zgomot prevăzut în norme.
ANEXE
ANEXA 1. HARTA ZONELOR CLIMATICE DIN ROMÂNIA
ANEXA 2.
INDICAŢII PRIVIND REALIZAREA INSTALAŢIEI DE STINGERE A
INCENDIILOR LA TRANSFORMATOARE
Instalaţia fixă de stingere trebuie astfel dimensionată, încât să respecte următoarele condiţii
şi parametrii de calcul:
1. Debite de stropire
1.1. Intensitatea de stingere minimă admisă
Is=0,39(l/m2s)
1.2. Debitul de calcul al instalaţiei minim admis pentru un transformator se determină cu

formula:
Q= 0,3 S (l/s)
în care S este suprafaţa de stropire (m2).
1.3. Suprafaţa de stropire se determină cu formula:

S=SL+SCS+SC(m2)
în care :
SL este suprafaţa laterală a paralelipipedului în care se înscrie cuva cu ulei a transformatorului.
SCS este suprafaţa părţii superioare a cuvei transformatorului;
SC este suprafaţa conservatorului.
1.4. Intensitatea de stingere maximă recomandată:

Ism= 0,4 (l/m2s)
1.5.
a) Debitul de calcul maxim al instalaţiei pentru un transformator :
Qm= 0,4 S (l/s)

b) Timpul admis pentru intrarea în funcţiune.
Durata maximă admisă din momentul detectării (semnalizării) incendiului şi până la

intrarea în funcţiune efectivă a duzelor de stropire la debitele şi presiunile minime admise trebuie
să fie de 120 s (2 min).
În cazuri excepţionale, când partea de automatizare a instalaţiei de stingere este
indisponibilă (defectă sau în revizie), se admite ca această durată să fie de cel mult 5 min
(conform celor indicate la Art. 211.).
c) Presiunea minimă admisă

Presiunea minimă admisă la ultima duză este de 5 bar. Se vor alege numai duze omologate
în acest scop.
d) Calitatea apei de stropire
De regulă, se va folosi apa potabilă; se admite şi folosirea apei industriale, dacă aceasta
este decantată, filtrată şi neutră din punct de vedere chimic.
Conductivitatea apei de stropire va fi de maximum:
1500 µS/cm pentru utilizarea în zonele I şi II de poluare;
600 µS/cm pentru utilizarea în zonele III şi IV de poluare.
În cazul în care în zonele III şi IV se prevede curăţarea sau ungerea cu unsori siliconice a
izolatoarelor transformatorului cel puţin o dată pe an, se admite depăşirea limitei de 600 µS/cm,
dar nu mai mult de 1500 µS/cm
O dată cu pornirea instalaţiei de stropire este necesar să se dea şi impuls de declanşare
transformatorului, fără însă a se condiţiona de această declanşare pornirea instalaţiei de stropire,
în următoarele cazuri:
dacă nu se tratează suprafaţa izolatoarelor;
când conductivitatea apei depăşeşte limitele maxime admise.
e) Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiei cu apă pulverizată.
Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiei cu apă pulverizată (având presiunea şi debitul

de calcul minime admise, menţionate mai sus la pct. a şi c) este de:
3 minute în cazul unităţilor de transformare din incintele staţiilor electrice
instalate în aer liber.
5 minute pentru toate celelalte categorii de transformatoare.
f) Conductele instalaţiei fixe de stingere
Conductele principale (inclusiv armăturile) de alimentare a inelelor (conductelor)

purtătoare de duze, şi anume conductele montate între vanele (electrice şi manuale) de acţionare
(aflate la punctul de acţionare) şi reţeaua care constituie sursa de apă a instalaţiei de stingere vor
fi protejate împotriva îngheţului.
Conductele purtătoare de duze şi cele de legătură la punctele de acţionare (cu vanele de
acţionare) vor avea pante şi puncte de scurgere corespunzătoare, pentru a putea fi golite rapid
după folosire, în caz de necesitate; trebuie să se evite pericolul îngheţării unor resturi de apă în
aceste conducte.
Punctele de acţionare:
Prin punct de acţionare se înţelege locul unde sunt amplasate vanele de acţionare şi
accesoriile acestora, precum şi dispozitivele de semnalizare, control şi acţionare.
Punctele de acţionare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să fie amplasate în locuri ferite de pericol de incendiu sau explozie;
să fie prevăzute cu iluminat de lucru şi siguranţă;
să fie încălzite, pentru a se evita pericolul îngheţării apei din conducte şi armături.

ANEXA 3
CONDIŢII PRIVIND CONECTAREA CENTRALELOR EOLIENE LA

REŢEAUA DE DISTRIBUŢIE 20 kV
1. Generalitati.
Centralele eoliene cu puteri de (500÷1000) kW , şi mai mari funcţionează după principiul
sistemului cu viteză variabilă.
Acest sistem este astfel reglat încât pentru fiecare viteză a vântului eoliana funcţionează la
putere maximă (MPPT).
Pentru acest caz, conectarea la reţea a generatorului (sincron/asincron) se efectuează prin
intermediul unui convertizor static de frecvenţă cu modulaţie în durată, astfel încât energia
debitată să fie adusă la parametrii constanţi ai reţelei. Este necesar a se utiliza convertizoare
statice cu modulaţie în durată a amplitudinii tensiunii şi pentru a se limita şi reduce la maxim
efectul armonicilor impare de ordin superior (5,7,.. 11, 13 etc.). În cazul utilizării generatoarelor
asincrone este necesar a se dimensiona corespunzător o baterie de condensatoare monofazate
conectate în triunghi pentru a se asigura energia reactivă necesară magnetizării ameliorând
factorul de putere global al eolianei.
Deoarece generatoarele electrice pentru gama de puteri mai sus menţionată au tensiunea
standardizată în general la 690V pentru conectarea la reţea, ieşirea convertizorului static de
frecvenţă se conectează la un transformator care va ridica tensiunea la valoarea reţelei de
distribuţie (20 kV).
Echipamentele electrice auxiliare vor fi montate şi conectate la un post de transformare
plasat în centrul de greutate al fermei de eoliene, unde se racordează LEA - 20 kV de evacuare a
energiei produse.
Trebuie să se ţină cont de faptul că reţeaua de distribuţie (20 kV) nu are putere infinită şi în
consecinţă stabilitatea parametrilor ei, tensiune şi frecvenţă, pot fi influenţaţi de fluctuaţiile de
putere ale generatoarelor eoliene.
Aceste probleme de conectare se pun în cazul centralelor eoliene cu puteri ce depăşesc 500
kW şi se vor rezolva în prima fază a proiectelor la nivel de studiu de soluţie.

2. Cerinte tehnice privind racordarea centralelor eoliene la reteaua electrica de distributie
RED.
2.1. Pentru centralele electrice eoliene cu putere instalată mai mică de 1 MW se impun
următoarele cerinţe:
a) să respecte condiţiile de calitate a energiei electriceproduse stabilite de OD conform
normelor în vigoare
b) La funcţionarea în paralel cu reţeaua să nu producă variaţii de tensiune mai mari de ±
5% din tensiunea nominală.
c) Să poată fi conectate şi deconectate prin comandă la distanşă.
2.2. Pentru centralele eoliene cu puteri instalate între 1 şi 10 MW, în punctul de racordare
la sistem se recomandă următoarele cerinţe:
a) să respecte cerinţele specifice prevăzute în codul RED şi RET
b) În nodul de racordare, trebuie să producă simultan puterea activă şi reactivă maximă
corespunzătoare condiţiilor meteo în conformitate cu diagrama P-Q echivalentă, în banda de
frecvenţă 49,5 – 50,5 Hz şi în banda admisă de tensiune (cap.3 cod RET).
c) Centralele trebuie să aibă capacitatea să funcţioneze la variaţia parametrilor f şi U în
intervalele:
- funcţionare continuă în intervalul 47,5 -52 Hz
- funcţionare timp de 20 secunde în intervalul 47,0 – 47,5 Hz
- funcţionare continuă la variaţia tensiunii în domeniul 0,9 – 1,1 Un
- să rămână conectată la reţea în cazul variaţiilor bruşte de frecvenţă cu viteze până la 0,5
Hz/sec
- la creşterea frecvenţei peste 50,2 hz să fie capabile să scadă puterea activă cu cel puţin
40% Pinstalată/Hz
- la scăderea frecvenţei sub 49,8 hz să poată creşte puterea activă până la limita maximă a
puterii disponibile dată de condiţiile meteo (contribuind la reglajul primar)
d) Prevederea unui sistem de automatizare care să nu permită pornirea suplimentară a
grupurilor atâta timp cât frecvenţa este mai mare de 50,2 Hz.
e) Generatoarele eoliene se prevăd cu regulatoare automate a tensiune (RAT) pentru a
îmbunătăţi parametrii în nodul de injecţie la apariţia variaţiilor de tensiune cauzate de reţea.
f) Prevederea de sisteme de protecţie prin relee care să asigure declanşarea selectivă a
generatoarelor la defecte în zonă sau defecte externe în reţea, cât şi pentru cazul pierderii
stabilităţii. Reglajele protecţiilor la interfaţă cu reţeaua de MT se stabilesc de către OD.
g) În regim normal de funcţionare a reţelei, grupurile eoliene nu trebuie să producă în
punctul de racordare variaţii rapide de tensiune mai mari de ± 5% Un
h) Evitarea funcţionării centralelor eoliene în regim insularizat, inclusiv prevederea de
protecţii şi reglaje adecvate în acest sens.
i) Titularul de licenţă pentru producerea energiei eoliene trebuie să asigure continuitatea
transmiterii informaţiilor către operatorul de distribuţie şi transport dacă centrala este racordată la
reţeaua de distribuţie
j) Se recomandă ca centralele eoliene să fie supravegheate şi comandate de la distanţă.
Informaţiile pentru sistemul EMS-SCADA va include cel puţin următoarele mărimi: P,
Q, U, f, poziţia elementelor de comutaţie (OD poate stabili şi alte mărimi).
2.3. Centralele eoliene cu puteri instalate peste 10 MW în punctul de racordare la sistem

sunt centrale dispecerizabile. Pentru aceste centrale în afara cerinţelor tehnice prezentate la pct.
2.2. operatorul de transport şi sistem (OTS) impune cerinţe suplimentare prevăzute în
reglementările elaborate în acest sens şi în codul reţelei de transport (RET). Aceste cerinţe se
referă la : sistemul de reglare automat al puterii active (f/P), valoarea de consemn, viteza de

creştere (MW/minut), setări ale puterii de reglaj, reconectări automate la rafale de vânt, reglarea
tensiunii şi a puterii reactive, monitorizare, etc.
Condiţiile de proiectare (şi măsurarea parametrilor de calitate) sunt prevăzute în
standardul CEI 61.400/2001.

ANEXA 4
POSTURI DE TRANSFORMARE PREFABRICATE

DE MEDIE / JOASÃ TENSIUNE
a) Conditii tehnice de functionare

Posturile de transformare prefabricate au în componentã o anvelopã ce include unul sau mai
multe transformatoare, aparataj de medie si joasã tensiune, conexiuni si echipamente auxiliare
destinate furnizãrii energiei la joasã tensiune pornind de la o retea de medie tensiune.
Posturile se gãsesc pe amplasamente accesibile publicului si trebuie sã asigure securitatea
persoanelor în conditiile specifice de functionare.
Conceptia si performantele posturilor de transformare prefabricate sunt verificate prin
încercãrile de tip descrise de IEC 62.271 -202 incluzând si încercãrile la arc datorat unui defect
intern.
• Posturile de transformare pot fi amplasate la nivelul solului, partial sau total sub nivelul
solului.
Componentele postului de transformare
- anvelopa
- unul sau mai multe transformatoare
- aparataj de MT si JT
- interconexiuni la MT si JT
- echipamente si circuite auxiliare
Posturile neprefabricate trebuie sã satisfacã cerintele CEI 61.936 – 1.
Posturile de transformare prefabricate sunt concepute pentru a fi utilizate în conditii normale
de funtionare în exterior conform CEI 62.271 – 1 (60.694) . În interiorul anvelopei se pot
considera conditii normale de functionare de interior . În acest context temperatura ambiantã din
interiorul postului prefabricat va fi diferitã de temperatura aerului din exteriorul anvelopei .
• Pentru aparatajul de medie tensiune se aplicã CEI 62.271 – 1, iar pentru aparatajul de joasã
tensiune se aplicã CEI 60.439 – 1
• Un transformator încãrcat la curent nominal de serviciu continuu în interiorul anvelopei are o
încãlzire superioarã fata de incalzirea într-un spatiu deschis, limitele de temperaturã definite
de CEI 60.076 – 2 si 11 pot fi depãsite.
Conditiile de functionare ale transformatorului vor fi determinate conform conditiilor
locale de functionare pentru exterior si conform clasei anvelopei.
• La utilizarea posturilor de transformare în anvelopã la altitudini mai mari de 1000 m se vor
folosi datele din CEI 62.271 – 1 pentru echipamentul de medie tensiune si CEI 60.076 –
2(11) pentru transformatoarele de MT/JT, iar pentru aparatajul de JT CEI 60.439 – 1
Pentru posturile de transformare prevãzute a fi instalate în medii de poluare de nivelul III si
IV conform CEI 60.815 izolatia expusã trebuie prevãzutã din proiectare sã reziste acestui
nivel de poluare, dacã nu trebuiesc prevãzute mãsuri pentru protejarea suprafetelor expuse
ale izolatoarelor împotriva contaminãrii.
La instalarea într-un mediu cu atmosferã poluatã, trebuie precizat gradul de contaminare,
în conformitate cu standardele ce se aplicã echipamentelor componente.
• Caracteristicile nominale ale unui post prefabricat sunt urmãtoarele :
- tensiune nominalã
- nivelul de izolatie nominal
- frecventã nominalã
- curentul nominal de serviciu continuu pentru circuitele principale
- curentul nomonal admisibil de scurtã duratã pentru circuitele principale
- valoarea de vârf a curentului nominal admisibil de scurtã duratã pentru
circuitele principale (I p )
- durata nominalã a scurtcircuitului tk pentru circuitele principale
- tensiunea nominalã de alimentare a dispozitivelor de închidere si deschidere a
circuitelor de comandã
- frecventa nominalã de alimentare a dispozitivelor de închidere si deschidere si
a celor de comandã
- puterea maximã nominalã a postului prefabricat
- puterea nominalã a fiecãrui transformator
- pierderile de putere ale transformatoarelor
- clasa nominalã a anvelopei ( existã 6 clase nominale 5, 10, 15, 20, 25, 30)
b.Cerinte constructive si de proiectare.

• Posturile prefabricate trebuiesc concepute si proiectate astfel încât în conditiile normale de
exploatare, operatiile de exploatare, verificare si mentenantã sã se poatã efectua în sigurantã,
iar riscul accesului persoanelor neautorizate sã fie redus la minim.

• Trebuie prevãzut un sistem conductor principal pentru punerea la pãmânt a tuturor pãrtilor
metalice ale postului prefabricat fãrã sã apartinã circuitului principal sau circuitului secundar
al echipamentelor componente.
El constã dintr-un conductor principal de punere la pãmânt de care sunt conectate toate
componentele printr-un circuit unic . Acesta trebuie sã suporte curentul de scurtcircuit si
valoarea de vârf nominalã potrivit conditiilor de punere la pãmânt al nulului instalatiei.
Densitatea de curent în conductorul de punere la pãmânt în conditii de defect specific, dacã
este din cupru nu trebuie sã depãseascã 200A / mm2 pt. 1 sec. si 125A / mm2 pt. 3 sec.
Sectiunea conductorului nu poate fi sub 30 mm2 .
Utilizatorul va stabili o procedurã pentru verificarea integritãtii tuturor pãrtilor instalatiei de
legare la pãmânt periodic sau dupã trecerea unui curent de scurtcircuit prin instalatia de
punere la pãmânt.
La circuitele de punere la pãmânt se vor conecta :
- anvelopa postului prefabricat dacã este metalicã
- carcasa aparatajului de medie tensiune dacã este metalicã
- ecranele metalice si conductoarele de pãmântare ale cablurilor de înaltã tensiune
- cuva transformatorului sau carcasa metalicã a transformatoarelor uscate
- sasiul sau carcasa metalicã a aparatajului de JT
- bornele de pãmântare ale aparatajului de comandã automatã
Dacã anvelopa este metalicã, capacele, usile si alte pãrti metalice accesibile trebuie
concepute pentru a conduce un curent continuu de 30 A pânã la punctul de racordare la
circuitul de punere la pãmânt.
• Gradul de protectie minim al anvelopei postului prefabricat este IP 23D în conformitate cu
CEI 60.529. Pentru posturile compartimentate, gradul de protectie poate fi definit pentru
fiecare parte a anvelopei corespunzãtoare echipamentului pe care îl contine.
• Anvelopa unui post prefabricat trebuie sã aibã o rezistentã mecanicã suficientã si tebuie sã
suporte urmãtoarele solicitãri:
- încãrcãri ale acoperisului ( minim 2500N/m2 )
- presiunea vântului conform 2.1.2 din CEI 62.271-1
- solicitãri mecanice externe asupra capacelor usilor si elementelor de ventilatie (solicitãri
cu o energie de 20 j corespunzãtor unui grad de protectie 1 k 10)
• Protectia mediului înconjurãtor împotriva defectelor interne în urma cãrora se pot scurge
lichide periculoase dintr-un echipament - se vor lua mãsuri pentru retinerea acestora în
vederea prevenirii poluãrii solului.

Capacitatea cuvelor de retinere trebuie sã fie cel putin egalã cu suma tuturor volumelor
importante ale lichidelor periculoase (ex. transformator, aparataj, etc.)
• Conditiile care trebuie sã le îndeplineascã anvelopa sunt descrise în standardul IEC 62.271-
202
• Lãtimea culoarului de manevre ale posturilor prefabricate cu exploatare din interior trebuie sã
permitã efectuarea tuturor manevrelor si tuturor operatiilor de mentenantã si va trebui sã fie
de cel putin 800 mm. Usile aparatajului din interiorul postului prefabricat trebuie sã se
închidã în directia iesirii din post . Usile, retinute în pozitia deschis sau dispozitivele de
manevrã care depãsesc echipamentul nu trebuie sã reducã lãtimea culoarului sub 500 mm.
• Compatibilitatea electromagneticã ( CEM) : sunt aplicabile paragrafele 5 si 18 din CEI
60.694 pentru aparatajul de MT si CEI 60.439-1 pentru aparatjul de JT.
• Pentru încercãrile de tip si verificãri se aplicã paragraful 6.1 din CEI 60.694 cu completãrile
din CEI 62.271-202 (pct.6)
• Lista tip a încercãrilor functionale este prezentatã în CEI 62.271-202 (pct.65)
• Metoda pentru încercarea postului de transformare prefabricat în conditiile arcului electric
datorat unui defect intern este datã în anexa A din CEI 62.271-202, iar caracteristicile
nominale ale transformatoarelor în anvelope în anexa D din CEI 62.271-202.

ANEXA 5
APARATAJ ÎN CARCASÃ METALICÃ CU IZOLAŢIE GAZOASÃ (GIS)

PENTRU ÎNALTÃ TENSIUNE
Cerinte tehnice generale si conditii de instalare

• Aparatajul în carcasã metalicã cu izolatie gazoasã (GIS) trebuie sã fie ales astfel încât
toate operatiile legate de exploatarea, controlul, întretinerea, legarea la pãmânt a cablurilor
racordate, localizarea defectelor, încercãrile electrice ale echipamentelor racordate si
suprimarea sarcinilor electrostatice periculoase, sã se poatã efectua fãrã risc.
• Deplasarea fundatiilor sau efectele termice admisibile si acceptate sã nu diminueze
caracteristicile nominale ale echipamentelor
• Elementele componente diverse (aparate/materiale) continute în carcasã sunt
susceptibile stadardelor specifice respective. Principalele standarde de aparataj sunt prezentate
în capitolul IV.
• Cerintele pentru gazele utilizate în aparatj sunt tratate în CEI 62.271-1. Pentru
controlul hexaflorurii de sulf în serviciu se va vedea CEI 480.
• Pentru a se asigura securitatea în timpul lucrãrilor de mentenanta, toate pãrtile
circuitelor principale la care este prevãzut sau necesar sã se ajungã trebuie sã poatã fi legate la
pãmânt .
Dupã deschiderea carcasei trebuie sã fie posibilã racordarea la priza de pãmânt pe
durata lucrãrilor . Legarea la pãmânt a principalelor circuite se va realiza prin:
- separatoare de legare la pãmânt cu o putere de închidere egalã cu valoarea de
vârf a curentului admisibil nominal, dacã nu existã certitudinea scoaterii de
sub tensiune a circuitului racordat
- separatoare de legare la pãmânt fãrã putere de închidere sau cu o putere de
închidere inferioarã valorii de vârf a curentului admisibil, dacã existã
certitudinea scoaterii de sub tensiune a circuitului racordat
- dispozitive amovibile de legare la pãmânt, pe durata interventiei la un
element de circuit,conectat in prealabil la pamant printr-un separator de
punere la pamint.

• Carcasele trebuie sã poatã fi racordate la pãmânt. Toate pãrtile metalice prevãzute
pentru a fi legate la pãmânt si care nu fac parte dintr-un circuit principal sau auxiliar trebuie sã
fie conectate la pãmânt . Pentru interconectarea carcaselor si a structurilor, asmblarea prin
buloane sau sudurã este suficientã pentru a se asigura continuitatea electricã. Continuitatea
circuitelor de legare la pãmânt trebuie sã fie asiguratã tinând cont de solicitarile electrice
produse de curentii susceptibili sã le strãbatã.
• In cazul utilizari de aparataj in carcase monofazate, cele trei anvelope trebuie sa fie
legate impreuna inainte de a fi legate la pamint.
• Circuitele auxiliare, închiderea dependentã de tensiunea operativã,închiderea cu
acumulare de energie, functionarea declansatorilor , blocaje la înaltã/joasã presiune sunt
reglementate în CEI 62.271-1
• Se va prevedea semnalizarea atunci când densitatea sau presiunea gazului pentru
izolatie a atins valoarea minimã
• Probabilitatea unui defect care conduce la un arc electric în aparatajul carcasei metalice
cu izolatie gazoasã este foarte micã, deoarece se utilizeazã un fluid izolant altul decât aerul la
presiunea atmosfericã, lipsit de poluare, umiditate si insecte. Totusi, pentru a evita arcurile
electrice datorate unui defect intern si pentru a limita durata si consecintele lor se recomandã a
se lua urmãtoarele mãsuri:
- coordonarea corespunzãtoare a izolatiei
- limitarea si supravegherea pierderilor de gaz
- protectia rapidã
- dispozitivul de scurtcircuitare rapidã a arcului electric
- interblocaje dintre aparatele de comutatie
- comanda de la distantã
- descãrcãrile de presiune(internã/externã)
- controlul calitãtii muncii depuse de lucrãtor la locul de utilizare
• Pentru a asigura o protectie ridicatã pentru personal, efectele externe ale unui arc
electric trebuie sã fie limitate (cu un sistem potrivit de protectie) la aparitia unei gãuri sau a
unei rupturi în carcasã, fãrã fragmente. În acest sens producãtorul trebuie sã furnizeze
informatii suficiente în legãturã cu sistemul de protectie întrebuintat. Acesta, împreunã cu
beneficiarul, poate sã convinã asupra unei durate, în timpul cãreia un arc electric datorat unui
defect intern, pânã la o valoare a curentului de scurtcircuit, nu produce efecte externe.
• Carcasa va fi din metal, legatã în permanetã la pãmânt si capabilã sã reziste la
presiunile normale si tranzitorii la care este supusã în serviciu. Pentru instalatiile de exterior
producãtorul este obligat sã tinã seama de influenta conditiilor climatice.

• Peretii carcaselor trebuie sã aibã o grosime determinatã în functie de presiunea de
calcul si de durata minimã înainte de perforare prin arc electric ( 0,1 s pt. I sc ≥ 40 kA;
0,2 s pt. I sc < 40 kA) .
Deoarece pentru izolatie este utilizat un gaz comprimat este necesar un grad ridicat de
etanseitate pentru carcasã. Producãtorul va indica nivelul admisibil de scurgere de gaz pe an
sau pe zi si intervalul între umplerile de completare pentru fiecare tip de compartiment si
pentru instalatia completã.
• Aparatajul în carcasã metalicã cu izolatie gazoasã este împãrtit în compartimente
prevãzute cu pereti despãrtitori, pentru a rãspunde conditiilor normale de functionare si pentru
a limita efectele arcului electric în interiorul compartimentului. Un perete care separã un
compartiment umplut cu gaz izolant, de un compartiment vecin umplut cu lichid (cutie de
cabluri, trafo tensiune, etc) nu trebuie sã comporte scurgeri care sã afecteze proprietãtile
dielectrice ale celor douã medii.
• Dispozitivele de descãrcare de presiune se dispun astfel încât sã reducã la minim
pericolul pentru operator atunci când se efectueazã lucrãri de mentenantã în statii GIS , dacã
acestea esapeazã gaze sau vapori sub presiune.
• În conformitate cu CEI 62.271-102 (fost 60.129) trebuie sã fie posibil sã se controleze
pozitia separatorului si a separatorului de legare la pãmânt prin dispozitive indicatoare sigure.
Coordonarea nivelurilor de izolatie se realizeazã prin constructia aparatului combinat cu
descãrcãtoare si alte dispozitive specifice.
Separatorul sau separatorul de legare la pãmânt nu trebuie sã se poatã deschide sau
închide intempestiv sub efectul fortelor care se pot produce în serviciu, inclusiv cele care sunt
datorate unui scurtcircuit.
• Din motive de securitate si pentru a usura exploatarea trebuiesc prevãzute blocaje
între diferite componente ale echipamentului (întreruptoare - separatoare -separatoare de
legare la pãmânt, etc)
Pentru circuitele principale sunt obligatorii urmãtoarele mãsuri:
- aparatele instalate în circuitele principale care servesc la asigurarea distantei de
separare pe timpul lucrãrilor de întretinere trebuie sã fie asigurate împotriva
oricãrei reînchideri
- separatoarele de legare la pãmânt trebuie sã fie asiguarte împotriva oricãrei
redeschideri
Blocaje suplimentare pot fi prevãzute prin acord între producãtor si beneficiar.
Producãtorul va furniza toate informatiile necesare asupra scopului si modului de
functionare a blocajelor.

• Pãrtile aparatajului în carcasã metalicã cu izolatie gazoasã care rãmân legate la cablu,
trebuie sã fie capabile sã tinã la tensiunile de încercare ale cablurilor prevãzute în standardele
specifice, pentru aceiasi tensiune nominalã. Dacã nu se acceptã încercarea în curent continuu
se vor lua mãsuri speciale de încercare a cablurilor (dispozitive de sectionare, cresterea
densitãtii gazului).
În timpul încercãrilor dielectrice ale cablurilor, în general, pãrtile învecinate aparatajului
se scot de sub tensiune si se leagã la pãmânt.
• Elementele componente care fac parte din aparatajul în carcasã metalicã cu izolatie
gazoasã si care tin de standarde necuprinse în CEI 62.271-1 urmeazã ca încercãrile sã se facã
conform acestor standarde , tinând seama si de CEI 62.271-203.
• Carcasele instalatiilor GIS trebuie sa fie racordate la un sistem de legare la pamant cel
putin in urmatoarele puncte :
a) In interiorul celulelor cu echipamente :
- in apropiere de intreruptor
- in apropiere de capatul terminal al cablului
- in apropiere de mansonul aer / SF6
- in apropierea transformatoarelor de masura
b) In apropierea sistemelor de bare, la doua extremitati si la puncte intermediare in
functie de lungimea acestora.
. Pentru configuratiile enumerate mai jos se recomanda montarea suplimentara a
descarcatoarelor cu rezistenta variabila in vederea protejarii instalatiilor impotriva
supratensiunilor :
- distanta mare intre instalatia GIS si transformator
- transformatoarele sunt racordate la GIS prin intermediu cablurilor
- lungimi mari de bare deschise la extremitati
- conectarea la liniile aeriene prin cabluri izolate
- amplasarea instalatiilor in zone cu probabilitate mare de aparitia supratensiunilor
atmosferice
Se recomanda ca locul lor de instalare sa se faca pe baza experientei in situatii similare si prin
calcul.
. Pentru instalatiile tip GIS distantele minime de izolare nu se normeaza (art.133 ).
Distantele dintre amvelope si peretii incaperilor sau ale imprejmuirilor cit si dimensiunile
cailor de acces se stabilesc de catre furnizor si proiectant.
. Clasificarea seismica a ansamblului de aparataj cu izolatie in gaz GIS pentru tensiuni
mai mari de 52 kV este reglementata in IEC 62.271-107.

ANEXA 6
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI APLICABILĂ LA

ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIILOR DE MEDIU ŞI PENTRU PLANUL DE
MANAGEMENT ŞI MONITORIZARE
1. LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI
• OUG nr. 195/2005 privind Protecţia Mediului;

• Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea OUG nr. 195/2005 privind Protecţia Mediului
2. AUTORIZARE MEDIU
• OMAPPM nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra

mediului şi de emitere a acordului de mediu;
• OMAPM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor
procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului;
• OMAPAM nr. 210/2004 privind modificarea OMAPPM nr. 860/2002 pentru aprobarea
Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de
mediu;
• OMMGA nr. 876/2004 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor cu
impact semnificativ asupra mediului;
• OMMGA nr. 1037/2005 privind modificarea ORDIN MAPPM nr. 860/2002 pentru
aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului
de mediu.
3. FONDUL DE MEDIU
• OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu

• LEGE nr. 105/2006 pentru aprobarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu
• OMMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuţiilor şi
taxelor datorate la Fondul pentru mediu.
4. DEŞEURI
• OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor;

• OUGR nr. 16/2001 (republicată-actualizată până în 2003) privind gestionarea
deşeurilor industriale reciclabile;
• LEGE nr. 465/2001 pentru aprobarea OUG nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor
industriale reciclabile;
• LEGE nr. 426/2001pentru aprobarea OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor;
• HGR nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase;
• OMAPAM Nr.2/ OMTCT nr.211/ OMEC nr. 118/2004 pentru aprobarea Procedurii
de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul Romaniei;

• OMMGA nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deşeurilor;
• HGR nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje
• OMMGA nr. 1230/2005 privind modificarea anexei la OMMGA nr. 757/2004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor;
• LEGE nr. 138/2006 pentru modificarea alin. (2) al art. 7 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile;
• OUG nr. 61/2006 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 78/2000 privind regimul
deşeurilor;
• HGR nr. 1872/2006 pentru modificarea şi completarea HGR nr. 621/2005 privind
gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje;
• LEGE nr. 27/2007 privind aprobarea OUG nr. 61/2006 pentru modificarea şi
completarea OUG nr.78/2000 privind regimul deşeurilor;
• OMMGA nr.821/2006 pentru modificarea şi completarea anexei la OMAPAM nr.
2/OMTCT nr. 211/OMEC nr. 118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare
şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul Romaniei;
• HGR nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate.
5. APA
• Legea apelor nr.107/1996 reactualizată de Legea nr. 310/2004;

• Ordin MAPPM nr.811/99 Procedura de notificare;
• Ordin MAPPM nr. 782/99 Procedura de emitere a permisului de traversare a
lucrărilor de gospodărirea apelor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor;
• Ordin nr. 661/2006 privind aprobarea Normativului de conţinut al documentaţiilor
tehnice de fundamentare necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a
autorizaţiei de gospodărire a apelor;
• Ordin MMGA nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de
emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
• LEGE nr. 112/2006 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996.
6. AER
• ORDIN nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia

atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi
atmosferici produşi de surse staţionare;
• Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea OUG nr.243/2000 privind protecţia atmosferei;
• OMAPM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor
limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de
sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie [PM(10) şi
PM(2,5)], plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul
înconjurător.
7. ZGOMOT
• OMS nr. 536/1997 Norme de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al

populaţiei
• STAS 10009/1988 privind limita maximă admisă pentru zgomot;
• HGR nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental.

8. CÂMP ELECTROMAGNETIC
• OMSP nr. 1193/2006 pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii

populaţiei generale la câmpuri elctromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz
9. PROTECŢIA VEGETAŢIEI
• DECRET nr. 237/1978 pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea,

amplasarea, construirea şi repararea liniilor electrice care trec prin păduri şi prin
terenuri agricole;
• LEGE nr. 26/1996 Codul Silvic
• LEGE nr. 141/1999 pentru aprobarea OUG nr. 96/1998 privind reglementarea
regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional;
• LEGE nr. 75/2002 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional.
10. PROTECŢIA HABITATELOR NATURALE, A FLOREI ŞI FAUNEI

SĂLBATICE
• LEGE nr.462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice;
• LEGE nr. 345/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice;
11. SUBSTANŢE TOXICE ŞI PERICULOASE
• LEGE nr. 451/2001 pentru aprobarea OUG nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea
şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
• HGR nr. 1022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol
viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului;
• HGR 124/2003 Prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest;
• HGR nr. 291/2005 privind modificarea HGR nr. 173/2000 pentru reglementarea
regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor
compuşi similari;
12. COMUNICAREA EXTERNĂ – RAPORTAREA
• Ordin MEC nr. 175/13.04.2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare

la activitatea de protecţie a mediului de către agenţii economici cu activitate
industrială.

ANEXA 6
DISTANŢE MINIME DE IZOLARE ÎN AER

( 1 kV ≤ Um ≤245 kV) conform CEI 61.936-1
Tensiunea Cea mai înaltă Tensiunea Tensiunea Distanţe minime de izolare între fază şi
nominală tensiune de ţinere la de ţinere pământ şi între faze (N)c
a sistemu- pentru frecvenţa la impuls
lui echipament industrială de trăzneta
Un [kV] Um[kV] Valoare 1,2/50 µs Instalaţii interioare Instalaţii exterioare
eficace [kV] [kVmax] [mm] [mm]
3 3,6 10 20 60 120
40 60 120
6 7,2 20 40 60 120
60 90 120
10 12 28 60 90 150
75 120 150
95 160 160
15 17,5 38 75 120 160
95 160 160
20 24 50 95 160
125 220
145 270
30 36 70 145 270
170 320
45 52 95 250 480
66 72,5 140 325 630
110 123 185b 450 900
230 550 1100
132 145 185b 450b 900
230 550 1100
275 650 1300
150 170 230b 550b 1100
275 650 1300
325 750 1500
220 245 275b 650b 1300
325b 750b 1500
360 850 1700
395 950 1900
460 1050 2100

Observaţii
1. a) Tensiunea de ţinere la impuls de trăznet se aplică între fază şi fază şi între fază şi
pământ
b) Dacă aceste valori sunt considerate ca insuficiente, pentru a se asigura tensiunea de
ţinere la impuls între faze sunt necesare încercări suplimentare
c) Pentru structuri – tije
2. - În tabelele 7.1 şi 8.2 distanţele minime de izolare (N) sunt notate cu A0
- Pentru tensiuni care nu sunt cuprinse în tabelele 7.1 şi 8.2 se recomandă
utilizarea valorilor din tabelul prezent
- Pentru instalaţii noi se recomandă utilizarea valorilor din anexa 7

Pe101 v8 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe101 v8 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consultanţă şi Ingineri pentru Sisteme Electroenergetice NTE 101/08/00

Aleea Lt. Av. Gh. Stâlpeanu 11, sector 1 Tel/fax: (021)-665 73 96

Contract nr. 5/28.07.2008

Revizuire PE 101/85 (PE 101A/85) „Normativ pentru construcţia

Faza III-a: Revizuire PE 101/85 (PE 101A/85) „Normativ pentru construcţia

Elaborator SC CI_SEE srl: ing. Nicolae Oprişiu

Responsabil lucrare SC Electrica SA: dr.ing. Dan Stănculescu

prof.dr.ing. Bogdan Nicoară

II. DOMENIU DE APLICARE

Art. 2 Prezentul normativ se aplică la proiectarea şi la executarea instalaţiilor electrice

Art. 6 Echipamentele şi materialele electrice utilizate la realizarea instalaţiilor electrice

III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

b. Categorii de instalaţii tehnologice electrice:

SR Standard român aprobat după 28 august 1992

Art. 8 În prezentul normativ se folosesc următoarele moduri de indicare a gradului de

IV. ACTE NORMATIVE DE REFERINŢĂ

a) Acte normative de referinţă

Legea nr. 13/2007 Legea energiei electrice

b) Standarde CEI şi SR conexe

IEC 62.271-1 Aparataj de înaltă tensiune. Specificaţii comune

c) Prescripţii energetice generale

P 118/99 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind

d) Prescripţii energetice specifice

1E-Ip 68-91 Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor electrice. Reprezentarea şi

V. AMPLASAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

V.1. Condiţii generale

Art. 10 Alegerea locurilor de amplasare a instalaţiilor electrice trebuie facută luand în

Art. 11 Amplasarea instalaţiilor electrice aparţinând sistemului energetic (noduri de

a) împotriva inundaţiilor provenite din revărsarea râurilor prin: alegerea unor

Soluţia de apărare a instalaţiilor electrice poate fi comună şi altor obiective economice şi

Probabilitatea de depăşire a debitelor maxime anuale (%),

b) În privinţa inundaţiilor provocate de ploi locale excepţionale, conform indicaţiilor din

Protejarea staţiilor împotriva apelor provenite din ploi excepţionale

Frecvenţa medie anuală de depăşire a duratei sau

Art. 16 În vederea sistematizării ieşirii liniilor racordate la o instalaţie (evitarea

Art. 17 La amplasarea instalaţiilor electrice se va ţine seama de posibilitatea de

Art. 18 Distanţele minime normate de amplasare a instalaţiilor electrice, în raport cu

Art. 19 Instalaţiile electrice se pot amplasa, în raport cu alte construcţii, la distanţe

Nr. Crt. Caracteristicile construcţiei vecine Condiţiile pentru Modul de

Art. 20 Amplasarea instalaţiilor electrice supraterane în apropierea spitalelor, creşelor,

Poziţia Tipul instalaţiei Caracteristicile construcţiei vecine

V.2. Amplasarea instalaţiilor electrice în exterior

Art. 22 Se vor respecta condiţiile generale de amplasare de la Cap. V.1.

Art. 23 Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice de exterior în zone cu pericol de

Art. 24 La amplasarea instalaţiilor electrice este necesar să fie respectate măsurile

Art. 26 În cazul instalaţiilor electrice de exterior amplasate în păduri, vor fi respectate

Art. 27 În vederea respectării servituţiilor aeronautice civile stipulate în reglementările

a) Servituţile aeronautice de degajare se referă la interzicerea/eliminarea surselor de

V.3. Amplasarea instalaţiilor electrice în interior

Art. 28 Se vor respecta condiţiile generale de amplasare de la Cap. V.1.

Art. 29 Nu este permisă, de regulă, amplasarea instalaţiilor electrice în încăperi umede,

Art. 30 Amplasarea instalaţiilor electrice în spaţii de producţie deservite de macarale,

VI. SCHEME ELECTRICE DE CONEXIUNI ŞI ALEGEREA

Art. 35 Schema electrică a instalaţiilor şi echipamentului prevăzut trebuie să permită

Art. 36 Schema electrică de conexiuni trebuie să permită separarea de lucru atât a

Art. 37 Se admite să nu se prevadă o separare de lucru specială pentru următoarele

Art. 38 În unele cazuri, condiţionate de considerente constructive şi de schemă, se admite

Art. 40 De regulă, separarea de lucru trebuie să fie făcută pe toate părţile.

Art. 41 Ca elemente de separare urmează a fi folosite numai aparatele sau dispozitivele

Fig. 6.1 Fig. 6.2

Fig. 6.3 Fig. 6.4

Fig. 6.5 Fig. 6.6

Art. 43 Echipamentele ce se vor monta în instalaţiile electrice vor corespunde, de regulă,