CUPRINS

CAP.1 Argument.............................................................................................................................2
CAP.2 Instalaţii electrice de iluminat şi prize.................................................................................3
2.1.Noţiune de luminotehnica..................................................................................................3
2.2. Întocmirea schemelor si planurilor instalaţiilor de iluminat şi prize................................3
2.2.1.Clasificare.......................................................................................................................3
2.2.2.Condiţii pentru alimentarea corpurilor de iluminat şi prizelor.......................................4
2.2.3Etapele întocmirii schemelor si planurilor instalaţiilor de iluminat şi prize....................5
2.3.Dimensionarea elementelor instalaţiei electrice de lumina şi prize...................................6
CAP.3 Execuţia instalaţiilor electrice............................................................................................12
3.1.Montarea tuburilor de protecţie si a conductelor electrice..............................................14
3.1.1.Montarea tuburilor de protecţie....................................................................................14
3.1.2.Montarea conductelor electrice.....................................................................................16
3.2.Montarea tablourilor electrice..........................................................................................16
3.3.Montarea receptoarelor electrice.....................................................................................17
3.4.Montarea prizei de pamant şi a retelei generale de legare la pămant..............................17
3.5.Executarea legaturilor de tablourile electrice şi priza de pămant....................................18
3.6.Punerea sub tensiune a instalaţiei....................................................................................18
CAP.4 Componente necesare Executări instalaţiilor.....................................................................19
4.1.Conducte si cabluri electrice............................................................................................19
4.2.Tuburi protectoare...........................................................................................................21
4.3.Aparate si echipamente electrice pentru instalatii interioare...........................................23
CAP.5 Norme de protecţie si securitatea muncii...........................................................................24
Norme de prevenire şi stingere a incendiilor.........................................................................27
Bibliografie............................................................................................................................29

1
 CAP.1 Argument
Mi-am ales aceasta temă deoarece mi sa părut un subiect interesant de a îmi verifica
cunoştintele mele dobândite în decursul a celor patru ani în care am studiat electrotehnica.
Lumina condiţionează în mare măsură activitatea omului. Iluminatul la nivel corespunzător
contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea numărului de accidente, la evitarea
erorilor.
Iluminarea este cantitatea de lumină, sau de flux luminos, primită de unitatea de
suprafaţă.Datorită faptului ca în multe cazuri se foloseşte prea puţină lumină sau prea multă
decât este necesar pentru derularea unui anumit tip de activitate, nivelul de iluminare trebuie
măsurat cu un Lux-metru, valorile măsurate fiind comparate cu standardele în vigoare pentru
locatii diferite, puterea efectiv consumată de lămpile montate se va măsura cu un cleste
wattmetric.
Instalaţiile de iluminat electric trebuie să realizeze un anumit nivel de iluminare,
concomitent cu îndeplinirea unor condiţiide calitate, reclamate de caracterul subiectival
iluminatului. În afară de acestea, instalaţiile de iluminat (artificial-electric) trebuie să aibă, pentru
a fi economice, o mare adaptibilitate la condiţiile variate de functionare, dată fiind corelaţia
strânsă cu iluminatul natural.
Iluminatul fluorescent este eficient si economic.Eficacitatea luminoasă(lumen/watt) a
tuturor lămpilor fluorescente este ridicată comparativ cu a altor surse luminoase.
Culoarea nominală a lampilor TLD creează o anumită atmosferă ,care variază de la alb cald,pana
la alb rece lumina zilei.Culoarea nominală este determinată de temperatura de culoare a lampii.
Dacă toate elementele componente se montează în interiorul clădirilor atunci instalaţiia se
numeşte instalaţie electrică interioară. În funcţie de destinaţie , deosebim instalaţii electrice
interioare care servesc numai pentru iluminat, instalaţii care sunt destinate alimentării
receptoarelor şi instalaţii pentru ambele destinaţii.
Principalele etape in execuţia instalaţiilor electrice interioare sunt :
montarea tuburilor de protecţie si a conductelor electrice,montarea tablourilor electrice,montarea
receptoarelor,montarea prizei de pamant si a retelei generale de legare la pamant,executarea
legaturilor la tablourile electrice si la priza de pamant,punerea sub tensiune a instalatiei.

2
 Înainte de a se trece efectiv la executarea instalaţiei electrice propiu-zise au loc cateva
acţiuni care pot fi considerate ca lucrari pregatitoare:
- verificarea pieselor desenate ale instalaţiei electrice.
- Identificarea traseului instalaţiei pe elementele de construcţie si marcarea cu creta alba a
acestuia.
- Executarea şanturilor in pereţi pentru montarea tuburilor de protecţie.
Aceste şanturi se executa cu dalta lata si ciocanul sau cu maşina electrica universala
pentru străpungeri, pe care se aplică o dalta in loc de burghiu.Adâncimea şanţului este cu 8-10
mm mai mare decât diametrul maxim al tuburilor, iar laţimea este cu 10-20mm mai mare decât
suma diametrelor tuburilor ce se montează împreună.

CAP.2 Instalaţii electrice de iluminat şi prize

2.1.Noţiune de luminotehnica
 Luminotehnica este un domeniu al ştiinţei care se ocupa cu studiul iluminatului; acesta
este deosebit de important in activitatea omului. Multa vreme omul şi-a desfaşurat activitatea
numai la lumina naturală. Din dorinta de a-şi continua activitatea si pe durata în care lumina
naturală este insuficientă sau în locurile de muncă fară lumina naturală, omul a descoperit şi
perfecţionat in timp sursele de iluminat artificial. Începand din a doua jumatate a secolului al
XIX-lea, au aparut sursele de lumină electrice, care s-au perfecţionat într-atat, încat în prezent
iluminatul artificial este practic în totalitate electric.
   Din studiile care s-au facut, a rezultat că iluminatul influenţează direct calitatea muncii
depuse de om. Astfel un iluminat bun contribuie la diminuarea oboselii în timpul lucrului, la
ridicarea calitaţii produselor realizate, la marimea productivitaţii muncii, la diminuarea
numarului de acidedente de munca etc.

2.2. Întocmirea schemelor si planurilor instalaţiilor de iluminat şi prize

2.2.1.Clasificare
Instalaţiile electrice pentru iluminat dintr-o clădire se clasifică astfel:
- instalaţia electrică pentru iluminat normal,care serveşte pentru alimentarea cu energie
electrică a corpurilor de iluminat care asigură desfăşurarea activităţi normale în clădire.

3
 - instalaţia electrica pentru iluminat de siguranţă ,care serveşte pentru alimentarea cu
energie electrică a unor corpuri de iluminat in cazul defectării instalaţiei electrice pentru iluminat
normal.
Iluminatul de siguranţă,la rândul lui, poate fi:
- pentru continuitatea lucrului, care se prevede în încăperile unde funcţionează
receptoare electrice de categorie zero (de exemplu săli de operaţii, de reanimare, studiouri de
radio, de televiziune etc.)
- pentru evacuarea personalului din clădire, care prevede în încăperile şi pe căile de
circulaţie din clădire când şi pe aceasta se află mai mult de 50 de persoane simultan (se prevede
practic în toate clădirile industriale şi social-administrative ).
- contra panici, care se prevede în încăperile cu aglomerări mari de persoane : peste 400
persoane (de exemplu în sălile de teatru, cinematograf etc.)
- pentru circulaţie , care se prevede în încăperile cu aglomerări de persoane şi cu multe
obstacole pe căile de evacuare (de exemplu în marile magazine comerciale, hale industriale etc.)
- pentru veghe, care se prevede în încăperile în care pe timpul nopţii se efectuează
serviciul de supraveghere ( de exemplu, în dormitoare de creşe, camere de bolnavi etc.)
- pentru marcarea hidranţilor, care se prevede pentru a permite identificarea uşoară a
poziţiei hidranţilor pe timpul nopţii.
- de pază, care se prevede în clădiri sau în incintele acestora, pentru ale asigura mai uşor
securitatea

2.2.2.Condiţii pentru alimentarea corpurilor de iluminat şi prizelor

Alimentarea corpurilor de iluminat şi prizelor se face prin circuite electrice de la
tablourile secundare de lumină. Pentru formarea circuitelor electrice, trebuie respectate
prevederile normativului I –7 – 90 ( privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la
consumatori, cu tensiuni până la 1000 V ) .
Cele mai importante dintre acestea sunt :
- corpurile de iluminat sunt receptoare monofazate care se leagă la o conductă de fază,
după ce în prealabil aceasta a trecut prin întreruptor şi la conducta de nul de lucru. Partea
metalică a corpurilor de iluminat se leagă la conducta de nul de protecţie numai în cazurile în
care corpul de iluminat se montează la mai puţin de 2 m de la pardoseală sau se montează într-o
încăpere cu pericole de electrocutare;

4
 - corpurile de iluminat fluorescente se montează numai cu condensatoare pentru
ameliorarea factorului de putere, astfel ca montajul să aibă factorul de putere cos φ = 0,95 ;
- corpurile de iluminat şi prizele electrice nu se montează pe materiale combustibile;
- dispozitivele de prindere a corpurilor de iluminat se vor proiecta şi executa astfel încât
să reziste la de 5 ori greutatea corpului de iluminat, dar cel puţin a 10 kg f (100 N).Nu este
admis ca suspendarea corpurilor de iluminat să se facă de conductele electrice de alimentare;
- întreruptoarele pentru acţionarea corpurilor de iluminat se montează pe pereţi la 1,5 m
de la pardoseală şi la 0,8 m de elemente sau instalaţii metalice aflate în contact direct cu solul
(ţevi pentru apă rece, pentru încălzire etc.)
- prizele electrice se montează:
- la 1,5 m de pardoseală în camerele pentru copii din creşe, grădiniţe, spitale şi cămine;
- la 2,0 m de la pardoseală în clasele din şcoli;
- la 0,1 m de la pardoseală în locuinţe, instituţii, clădiri social-administrative;
- la înălţimea necesară din punct de vedere funcţional în industrie, în laboratoarele din
învăţământ, cercetare etc.
- prizele se prevăd obligatoriu cu contact de protecţie în încăperile cu pardoseală bună
conducătoare de electricitate;
- când se montează pe acelaşi perete mai multe aparate electrice, ordinea de aşezare a lor de sus
în jos este:
- întreruptoare, comutatoare, butoane pentru lumină;
- butoane pentru sonerii;
- prize pentru lumină;
- prize pentru telefoane, antenă colectivă, difuzoare;

2.2.3Etapele întocmirii schemelor si planurilor instalaţiilor de iluminat şi

prize
Cunoscând prevederile de mai sus pentru întocmirea schemelor şi planurilor instalaţii de
iluminat şi prize, se procedează astfel:
Pe planul de arhitectura al constructiei se amplaseaza:
-corpuri de iluminat
-intrerupatoarele de actionare ale acestora şi prizele.
Se stabilesc grupele de corpuri de iluminat care vor fi alimentate pe acelasi circuit.

5
 Asemanator se procedeaza cu prizele electrice. Cu aceste date se intocmeste schema
secundara a tabloului electric de nivel.
În mod asemanator se întocmesc schemele secundare si pentru celelalte tablouri de
lumina din cladire.
Dupa întocmirea schemelor secundare de distribuţie se stabileste schema generala de
distribuţie pentru iluminat şi prize.
Se trece apoi la transpunerea în planuri a schemelor elaborate. Pe aceleasi planuri pe
care s-au amplasat corpurile de iluminat, întrerupatoarele şi prizele, se amplaseaza
tablourile electrice, se traseaza circuitele şi coloanele electrice.Circuitel electrice se pot
duce: - aparent
-îngropat

2.3.Dimensionarea elementelor instalaţiei electrice de lumina şi prize

Dimensionarea instalaţiei de lumină şi priză constă în.
- dimensionarea circuitelor dintre tablourile electrice secundare şi receptoare
- dimensionarea coloanelor secundare dintre TGL şi tablourile secundare
- dimensionarea coloanei generale dintre cofretul de branşament şi TGL
Dimensionarea circuitelor se face în funcţie de curentul nominal al circuitului. Dacă
circuitul este monofazat, aceasta se determină cu relaţia:

Unde Pi este puterea instalată pe circuit, Uf=230 V este tensiunea de fază a relaţiei şi cos
φ factorul de putere al circuitului. Puterea instalată se determină prin adunarea puterilor tuturor
receptoarelor alimentate pe circuit
Calculul pentru dimensionarea circuitelor electrice:
Pentru a putea dimensiona instalatia de iluminat, plecăm de la ipoteza ca în înreg
apartamentul se folosesc ca şi surse de lumina, becuri economice cu o putere de 18 W.
Pentru o iluminare suficientă, în dormitoare şi în sufragerie corpurile de iluminat vor avea
cate doua becuri ergonomice de 18 W. Având în vedere destinaţiile spaţilor din apartament am
grupat circuitele de de forţa si iluminat astfel încat dependenţa dintre ele în cazul unui defect să
fie cât mai mică. În urma grupari au rezultat un numar de 3 circuite de iluminat şi 3 circuite de
prize (forta). Prizele folosite sunt prize de utilizare generală la care presupunem că aparatele care

6
 vor fi alimentate din acestea au o putere de maxim 1 kW. Astfel în calcule o sa folosim o putere
instalata de 1000 W pentru fiecare priza dubla, respectiv 500 W pentru prizele simple.

Circuitele rezultate sunt prezentate in urmatorul tabel:

Nr. surse de Putere totala
Denumire Destinaţie Putere instalata
Nr.crt Amplasare iluminat/prize pe circuit
circuit circuit Pi [W]
[W]
Bucatarie 2 prize simple 5000
1 C1 Prize + 500/1000 4 prize duble
Sufragerie
2 prize simple 2000
2 C2 Prize Dormitor 500/1000
1 priza dubla
Dormitor 2 prize simple 2000
3 C3 Prize + 500/1000 1 priza dubla
Hol
Bucatarie 3 becuri 195
4 C4 Iluminat + 65
Sufragerie
Dormitor 6 becuri 390
5 C5 Iluminat + Hol + 65
Bai
6 C6 Iluminat Dormitor 65 2 becuri 130

Pentru fiecare circuit calculăm curentul nominal considerând ca factorul de putere este
cel neutral adică cu valoarea de 0,92:
Pentru circuitul C1:

Pentru circuitul C2:

Pentru circuitul C3:

Pentru circuitul C4:

7
 Pentru circuitul C5:

Pentru circuitul C6:

În funcţie de valoarea acestui curent se determină siguranţa fuzibilă pentru protecţie la

suprasarcină şi scurtcircuit. Trebuie amintit că siguranţa fuzibilă se caracterizează prin curentul
fuzibilului IF .Se pune condiţia că: IF≥ In şi se stabileşte valoarea lui IF. Apoi se alege
siguranţa fuzibilă.
În acest caz o sa folosim siguranţe automate faza nul.Siguranţele automate înlocuiesc
siguranţele clasice cu fuzibil dar modul de alegere al lor este acelaşi. Pentru fiecare circuit se
alege o siguranţa faza nul cu If imediat superior curentului nominal (In) calculat. Siguranţele
folosite se gasesc in valori standardizate ale curentului de declanşare, de ex. 6 10 16 20 25 32 40
50 63....etc. Amperi.
Din calcule rezultă urmatoarele tipuri de siguranţe pentru circuitele instalaţie electrice
interioare:
Circuit In (calculat) If (ales)
[A] [A]
C1 23.63 25
C2 9.45 10
C3 9.45 10
C4 0.92 6
C5 1.84 6
C6 0.61 6

După dimensionarea siguranţei fuzibile se calculează secţiunea conductelor electrice.

Pentru aceasta trebuie ştiut că unei conducte sau unui cablu electric îi corespunde un curent pe
care îl poate suporta un tip infinit fără ca izolaţia să se încălzească peste o limită admisibilă.
Valoarea intensităţii curentului Ima depinde de:
- tipul conductei sau cablului
- temperatura mediului ambiant
- secţiunea conductorului
- numărul de conducte active ce se montează împreună în tubul de protecţie.

8
 Secţiunea conductorului electric trebuie să se aleagă ca cea mai mică dimensiune pentru
care se respectă relaţia:

Astfel avem urmatoarele valori pentru intensitaţile maxime admisibile:

Circuitul C1 A

Circuitul C2 si C3 A

Circuitul C4,C5,C6 A

Pentru instalaţia electrica interioara alegem sa folosim conductoare de cupru tip FY care
au o conductivitate mult mai buna decat cele din aluminu. Toate circuitele se vor poza îngropat
în tuburi pvc.
În functie de curentul maxim admisibil, tipul conductorului şi montarea acestuia alegem
din tabelul de mai jos secţiunea conductoarelor. De asemenea se ţine cont de prevederile

normativului I7/2011 care stabileşte sectiunile minime impuse pentru circuitele de iluminat să fie
de minim 1,5 mmp iar cele pentru prize (forta) de minim 2,5 mmp.

9
Având aceste date rezultă urmatoarele sectiuni ale circuitelor:
Intensitatea maxima
Intensitatea maxima Sectiune conductor
admisibilă a
Denumire circuit admisibilă calculată aleasa
conductorului ales
[A] [mmp]
[A]
Circuitul C1 31,25 34 6
Circuitul C2 12,5 20 2,5
Circuitul C3 12,5 20 2,5
Circuitul C4 7,5 17 1,5
Circuitul C5 7,5 14 1,5
Circuitul C6 7,5 17 1,5

După ce a fost stabilită secţiunea conductelor, se alege dimensiunea tubului de protecţie

pentru conducte. Pentru aceasta, se alege natura tubului de
protecţie, în funcţiile de condiţile de montare, iar diametrul său nominal se alege în
funcţie de numărul şi secţiunea conductelor ce trebuie montate în ele.
Se vor alege tuburi rigide din PVC pentru montaj îngropat. Tuburile vor avea diametre de
11 mm pentru iluminat în zonele în care se pozează 2 conductoare, respectiv de 13 în zonele cu 3
conductoare de 1,5 mmp într-un tub si de 16 mm pentru circuitele de prize respectiv de 20 pentru
circuitul numarul 1 cu secţiunea de 6 mmp.

10
Schema monofilara a tabloului general

11
CAP.3 Execuţia instalaţiilor electrice

12
Principalele etape în execuţia instalaţiilor electrice de lumină şi forţă dintr-o clădire sunt:
-montarea tuburilor de protecţie şi a conductelor electrice ;
-montarea tuburilor electrice ;
-montarea receptoarelor ;
-montarea prizei de pământ şi a reţelei generale de legare la pământ ;
-executarea legăturilor la tablourile electrice şi la priză de pământ ;
-punerea sub tensiunea instalaţiei .
Înainte de a se trece efectiv la executarea instalaţiei electrice propriu-zise au loc câteva
acţiuni care pot fi considerate ca lucrări pregătitoare:
Verificarea pieselor desenate ale instalaţiei electrice.
Pentru a putea fi executate, instalaţiile electrice se reprezintă în scheme de distribuţie, în
planuri şi în detalii de execuţie. Este necesar ca toate aceste piese să fie verificate dacă sunt
corect executate, dacă corespund cu modul de executare al construcţiei, dacă se completează în
mod logic între ele.
Identificarea traseului instalaţiei pe elementele construcţie şi marcarea cu cretă albă
a acestuia.
O atenţie deosebită se vor da locurilor unde instalaţia traversează elementele de
construcţie - pereţi şi planşe. Aici constructorul să fi lăsat goluri necesare trecerii. Nu se va
devia traseul instalaţiei decât cu acordul constructorului şi proiectantului pentru a nu afecta
părţile de rezistenţă ale construcţiei. Aceeaşi atenţie se va acorda şi locurile unde se vor monta
tablourile electrice, prizele, întreruptoarele, pentru ca acestea să corespundă condiţiilor prevăzute
de proiect.
Executarea străpungerilor în elementele de construcţie
Strapungerile se execută cu dalta ascutită şi lata prin batere cu ciocanul.
În camerele uscate se utilizeaza ipsosul.
În camerele umede si pe pereţii exteriori se utilizeaza numai cimentul.
Executarea şanţurilor în pereţi pentru montarea tuburilor de protecţie
Aceste şanţuri se execută cu dalta lată şi ciocanul sau cu maşina electrică
universală pentru străpungeri, pe care se aplică o daltă în loc de burghiu. Adâncimea şanţului
este cu 8-10 mm mai mare decât diametrul maxim al tuburilor, iar lăţimea este cu 10-20 mm mai
mare decât suma diametrelor tuburilor ce se montează împreună.

13
 3.1.Montarea tuburilor de protecţie si a conductelor electrice
3.1.1.Montarea tuburilor de protecţie
Tuburile de protecţie (din PVC sau metal) se pe şantierul de construcţii în lungimi fixe,
de regulă 3m. Pentru a putea fi montate este necesar ca acestea să fie prelucrate: tăiate, filetate,
îndoite, şi îmbinate. Se execută astfel porţiuni din traseul instalaţiei, care apoi se montează pe
elementele de construcţii şi se îmbină între ele.
Tăierea tuburilor se face la bancul de lucru, după ce tubul afost prins în menghină.
Tuburile din PVC se taie cu ferăstrăul de mână cu pânză pentru metal, cu aparatul de sudare
autogenă, sau la maşini speciale, când tăierea se execută în atelierele de prefabricate. După
tăiere, marginea tubului se curăţă de bavuri cu ajutorul unei pile. Locul în care are loc tăierea se
stabileşte prin măsurare. Dacă tubul nu-şi schimbă direcţia, măsurarea este simplă
Filetarea tuburilor se face numai la tuburile metalice(IPE, PEL şi ţevi). Se folosesc
clupele de bancuri, în funcţie de diametrul, pentru tuburile PEL,şi clupele cu bancuri reglabile,
pentru ţevi. În atelierele de prefabricate se pot folosi maşini electrice de filetat.
Îndoirea tuburilor se face atunci când se pot utiliza coturile sau curbele prefabricate.
Îndoirea se poate face:
-la cald, pentru tuburile din PVC şi metal.
-la rece, pentru ţevile metalice.
Îmbibarea tuburilor se realizează prin fitinguri sau sudare. Fitingurile sunt piese de
continuitate a tuburilor (mufe), de schimbare de direcţie (coturi şi curbe) şi de ramificaţie (teuri).
Fitingurile pentru tuburile IPY sunt din PVC nefiletate. Se introduc pe tuburi (figura)
după ce s-au în prealabil. În cazul tuburilor IPEY îmbibările sunt lipite cu soluţie adezivă,
asigurându-se în acest fel etanşeitatea.
Fitingurile pentru ţevile metalice sunt aceleaşi cu deosebirea că sunt executate din metal
şi îmbibarea se realizează prin filet.
Sudarea se adoptă numai pentru îmbinările ţevilor, în instalaţii etanşe. Se utilizează
aparatul pentru sudarea cu flacără oxiacetilenică.
După prelucrarea corespunzătoare a tuburilor, acestea se montează pe traseul stabilit în
proiect . Montarea se poate efectua sub tencuială, în zidurile sau plăcile de beton armat, peste
placa plafonului, sau aparent.

14
 Montarea tuburilor sub tencuială.
Tuburile se monteaza într-un sant executat în zidarie,peste care se aşterne tencuiala.O
data cu tuburile de protecţie se fixează şi dozele de ramificaţie şi de aparat.În cazul dozelor
individuale,doza se aşeaza în golul săpat special pentru ea in zid,se fixează cu ipsos şi se introduc
tuburile de protecţie în doza(circa 5mm).Dupa aceasta se fixeaza bine cu ipsos tubul si doza de o
parte si de alta a dozei pentru ca montajul sa reziste mai târziu la tragerea conductelor în
tuburi.În locul în care se montează o doză se execută mai lat pentru a distanţa tuburile de
protecţie între ele.În cazul dozelor centralizate,toate tuburile se intruduc in doza.Doza este de
dimensiuni mari şi se fixează cu console în zid cu sârmă şi cuie.
Montarea tuburilor în zidurile sau plăcile de beton
Tuburile se fixează cu sârmă de armătura zidului sau a plăcii, înainte de executarea
cofrajului de turnare. Traseul tubului se va realiza în aşa fel încât să nu împiedice turnarea
betonului sau să se creeze goluri care ar slăbi rezistenţa acestor elemente de construcţie. De
regulă, tuburile se montează în plăci la distanţă de armătura principală de rezistenţă.
Montarea tuburilor peste placa plafonului
Ele se compun din placa de beton armat de rezistenţă 3, stratul de beton de egalizare 4 şi
pardoseală propriu-zisă, de uzură, 5. Tuburile se mai pot monta direct pe placa de rezistenţă, în
şapa de egalizare. Până la turnarea şapei tuburile se protejează contra loviturilor mecanice cu un
strat de mortar, de o parte şi de alta. În acest fel se poate circula pe placă fără a se deplasa şi
distruge tuburile. Tubul va urma fie un traseu vertical pe perete, fie va străpunge placa printr-un
gol special realizat.
Montarea tuburilor aparent
Aceasta este un procedeu de montaj foarte frecvent, în special în subsolurile tehnice, în
construcţiile industriale. Tuburile de PVC se fixează direct pe construcţie, iar cele metalice se
fixează pe console prinse în construcţie. Prinderea consolelor se face folosindu-se:
-mortar
-dibluri de lemn
-bolţuri împuşcate
-dibluri din material plastic.

15
 3.1.2.Montarea conductelor electrice
Conductele sosesc în şantier în colaci. Din acestea se taie lungimea dorită cu cleştele
universal. Dupa introducerea conductelor în tuburi, în fiecare doză se află un număr de conducte
cu capetele dezizolate. Legarea conductelor se face astfel:
- conductoarele de cupru se curăţă de oxid cu cuţitul, se apropie între ele, se rasucesc cu
clestele universal şi se lasa în afara dozei la distanţă de celelalte legături.
- conductoarele de aluminiu nu se leagă prin matisare, ci prin cleme triunghilare pentru
legaturi in doze.
Legaturile sunt permise numai în doze. Nu se admit legături în interiorul tuburilor de
protecţie. În multe cazuri conductele montate în tuburi de protecţie. În multe cazuri conductele
montate in tuburi de protectie sunt înlocuite cu conducte INTENC sau cabluri electrice.
Montarea conductelor INTENC se face direct pe zidarie înainte de a fi tencuită, pe
placa pardoselii înainte de a se executa sapa de egalizare sau în placa de beton armat. Prinderea
şi fixarea acestora se realizează la fel ca pentru tuburile de protecţie.
Montarea cablurilor
Se execută aproape în exclusivitate aparent, direct pe elementele de construcţii sau pe
dispozitive de susţinere, prin următoarelor sisteme:
- montarea cablurilor cu brăţară
- montarea cablului cu scoabă
- montarea cablului cu scoabă NBU
- montarea cablurilor cu bride
- montarea cablurilor pe şină suport şi cleme UNITAS
- montarea cablurilor pe suport din răşină presat
Mai sus s-au prezentat numai câteva moduri de montare a cablurilor, utilizate cu mare
frecvenţă, atât în construcţiile social-administrative cât şi în clădirile industriale.
În situaţiile în care cablul este expus deteriorări datorită mediului şi în special loviturilor
mecanice, acestea se montează în tub de protecţie pe porţiune expusă.

3.2.Montarea tablourilor electrice

Tablourile electrice se montează în locurile prevăzute în proiect.
Tablourile de placa de marmura se fixează cu console pe perete. Tuburile de protecţie
pentru coloana si circuite se vor monta îngropat şi vor pemite accesul în spatele tabloului.

16
 Tablourile pe stelaj metalic. Dacă stelajul metalic este montat în nisa, acesta se prinde
de peretele de fund al nisei în console. În cazul tablourilor mari, care sunt mai grele, stelajul este
fixat la baza cu console sub forma de picioare. Nisa se prevede cu o ramă din otel cornier şi uşa
din tabla. Uşa se prinde de rama prin balamale.
Tablourile capsulate se montează în acelaşi fel ca tablourile pe stelaj metalic in cutie.

3.3.Montarea receptoarelor electrice

Principalele receptoare sunt corpurile de iluminat şi motoarele electrice. Celelalte
receptoare se montează conform prescripţiilor fabricilor constructoare.
Montarea corpurilor de iluminat constă în fixarea talpii corpului de iluminat,
executarea conexiunilor in dulie si asamblarea corpurilor de iluminat.
Fixarea corpurilor de iluminat se face pe :
- elementele de construcţii orizontale: plafon, grinzi sau alte structuri;
- elementele de construcţii verticale : pereti, stâlpi etc.
Corpurile de iluminat se pot monta îngropat în elementele de construcţie amintite sau
aparent pe acestea.
Montajul îngropat este pretenţios din punctul de vedere al execuţiei şi nu ofera accesul
uşor la elementele corpului de iluminat. Acest montaj permite realizarea unui finisaj mult mai
bun al elementelor de construcţii si o marire a gradului de confort.
Montajul aparent este cel mai des utilizat datorită accesului uşor la toate parţile
corpului de iluminat, ceea ce permite curăţirea, schimbarea lampii din corp, efectuarea
reparaţiilor.

3.4.Montarea prizei de pământ şi a reţelei generale de legare la

pământ
Pentru evitarea accidentelor se folosesc mai multe metode de protecţie, dintre care cele
mai importante sunt:
- metode de legare la nulul de protecţie, utilizate când punctul neutru al reţelei
electrice este legat la pămant.
- metode de legare la pământ, utilizată când punctul neutru al reţelei electrice este
izolat faţa de pămant. În acest caz toate parţile metalice ce ar putea ajunge în mod
accidental sub tensiune se leaga la pământ.Legătura se face prin intermediul unei

17
 reţele generale de legare la pământ.
Fiecare dintre metodele de protecţie de mai sus este suficientă pentru a evita pericolul de
electrocutare. Cu toate acestea, pentru o siguranţă mai mare, se utilizează ambele metode, una ca
metoda de bază şi cealaltă ca metoda suplimentară de protecţie. Este necesar în acest caz ca priza
de pămant sa fie aceeaşi pentru legarea nulului de protecţie şi a reţelei generale de legare la
pămant.

3.5.Executarea legaturilor de tablourile electrice şi priza de pămant

Aceste lucrări se efectuează după ce toate receptoarele electrice au fost montate.
Executarea legăturilor electrice la tablouri constă în pregatirea capetelor conductelor şi apoi
conectarea lor la şirul de cleme.
Fixarea păpucilor la rece se poate face atât la conductoarele de cupru cât şi la cele de
aluminiu. Fixarea păpucilor la cald se face în mod diferit la conductoarele de cupru faţa de cele
de aluminiu.
Suprafaţa interioara a păpucului se curaţa cu o pilă rotundă după care se unge cu pastă de
lipit. Se introduce conductorul în păpuc şi fixează un şnur de azbest la capatul catre izolaţia
conductei. Urmează o preîncalzire a păpucului după care se toarnă aliajul de lipit. După racire
şnurul de azbest se scoate, iar porţiunea respectivă se izolează cu bandă în cateva straturi.
Conductorul de aluminiu, înainte de a se introduce în păpuc pentru lipire, se metalizează.
Numai după aceea se trece la liprea propriu-zisă, care decurge la fel ca pentru conductoarele de
cupru.
Dupa ce s-au efectuat legaturile la toate tablourile electrice se trece la executarea
legaturilor la pămant.

3.6.Punerea sub tensiune a instalaţiei

Instalaţia electrica se pune sub tensiune în condiţiile în care legaturile în doze sunt
provizorii. După punerea sub tensiune se verifică comportarea instalaţiei prin aducerea în stare
de funcţionare pe rând a tuturor receptoarelor. La punerea sub tensiune se mai verifică cu multă
atentie:
- dacă tablourile electrice sunt corect echipate, bine fixate, legate la nulul de protecţie;
- dacă s-au utilizat materialele prevăzute în proiect;
- dacă receptoarele electrice, prizele, întrerupătoarele au poziţiile prevăzute si sunt bine fixate

18
 Instalaţia se repune sub tensiune numai la recepţia provizorie a ei. Pentru aceasta se vor lua
măsuri de a nu se permite accesul la tabloul general al instalaţiei.

CAP.4 Componente necesare executării instalaţiilor

În componenţa instalaţiilor interioare se utilizează:
-conducte
-cabluri
-tuburi protectoare
-accesorii
-aparataj de instalaţii şi echipamente.

4.1.Conducte si cabluri electrice

Pentru transportul energiei electrice şi pentru distribuţia acesteia la consumatori se
foloseşte o mare varietate de conducte şi cabluri.
La confecţionare conductelor şi a cablurilor se folosesc materiale conductoare cu
rezistivitate mică şi cu coeficient de variaţie al acesteia cu temperatura cât mai mic.
Prin conductor (neizolat) se înţelege un corp metalic care constituie calea unică de
curent şi este format din unul sau mai multe fire. Liţa
este un conductor cu fire subţiri răsucite împreună.
P r i n conductor izolat se înţelege
individuală, cu sau fără înveliş de protecţie.
Prin înveliş comun se înţelege unul sau mai multe
straturi destinate solidarizării unui ansamblu de
conductoare izolate.
Învelişul de protecţie asigură protecţia contra acţiunilor chimice, fizice sau mecanice.
Când învelişul de protecţie asigură şi etanşeitate, el se numeşte manta, iar când este
constituit din benzi metalice înfăşurate, din înfăşurări de sârmă sau din împletitură de sârmă, se
numeşte armătură.
Conductele sunt ansambluri constituite din unul sau mai multe conductoare izolate, care
pot avea mentale individuale sau comune nemetalice.

19
 Cablurile sunt conducte care au învelişuri de protecţie.
În scopul eliminării sau atenuării acţiunii
câmpurilor electrice sau magnetice străine asupra
curentului electric care trece prin conductor sau
invers, cablurile se prevăd cu învelişuri metalice
numite ecrane.
Denumirea de cablu se mai utilizează şi
pentru conducte de secţiune foarte mare sau cu
mantale nemetalice în execuţia grea.
Între conductele izolate ale unui cablu se
pune material de umplutură. Materialul de umplutură este, în general, izolant şi are rolul de a da
ansamblului o anumită formă a secţiunii.
Materiale folosite la fabricarea conductelor şi a cablurilor electrice.
Materialele folosite la conducte şi cabluri electrice se pot grupa în trei categorii:
-materiale conductoare
-materiale electroizolante
-materiale de protecţie
Materiale conductoare
Cea mai mare utilizare o au cuprul şi aluminiul. Firele de cupru pentru conducte şi cabluri
electrice trebuie să aibă o suprafaţă netedă, fără crăpături, exfolieri, umflături, solzi sau pete de
oxizi.
Utilizarea cuprului se recomandă în următoarele cazuri:
-la instalaţiile din sălile mult frecventate
-În clădirile care adăpostesc valori importante socio-culturale
-în medii cu pericol de explozii şi de incendiu
-în medii cu vapori cu acţiune dăunătoare asupra aluminiului
-la instalaţiile de legare la nul sau la pământ în scop de protecţie împotriva electrocutării
-la instalaţiile de telecomunicaţii, radio, televiziune
-pentru instalaţiile de iluminat de siguranţă, de avertizare a incendiilor
-la instalaţiile supuse permanent şocurilor şi vibraţiilor

20
 rezistenţa mecanică a aluminiului este foarte mică, rezistenţa la coroziune este foarte bună. Pe
suprafaţa aluminiului se formează un strat de oxid de aluminiu care protejează metalul contra
coroziunii; acest strat are bune proprietăţi izolante.
Materiale electroizolante şi de protecţie
Dintre materialele electroizolante o largă utilizare o au următoarele categorii:
-materialele plastice: policlorvinilul, polietilena, polistirenul, poliamidele
-cauciucurile naturale şi sintetice: de tip butil, silicon,
-lacuri electroizolante: poliamidice, epoxidice, pe bază de ulei
Materialele de protecţie asigură protecţia cablurilor şi conductelor împotriva
agresiunilor mediului de natură fizică, mecanică sau chimică.
Protejarea conductelor şi cablurilor împotriva acţiunilor mediului ambiant se realizează
cu mantale etanşe nemetalice sau metalice.
La rândul lor mantalele se protejează cu învelişuri protectoare sau mantale suplimentare.
Astfel, mantaua de plumb se protejează împotriva loviturilor mecanice şi a coroziunii datorite
agenţilor atmosferici cu învelişuri de protecţie din bitum, benzi metalice, şi straturi formate din
cânepă şi iută impregnate.
Materialele de impregnare au rol electroizolant şi de protecţie.

4.2.Tuburi protectoare
În conformitate cu STAS 11360/1-80, prin tub pentru instalaţii electrice se înţelege un
element închis, care serveşte pentru instalarea şi/sau înlocuirea prin tragere a conductelor şi/sau a
cablurilor.
Pentru realizarea tuburilor, în funcţie de necesităţi, se au în
vedere: materialul folosit, modul de racordare, protecţia
împotriva solicitărilor mecanice, aptitutidinea de a fi îndoite,
comportarea la temperatură, caracteristici electrice ( de
izolare ), protecţia contra pătrunderii corpurilor străine solide şi
a lichidelor, rezistenţa la substanţe corozive sau poluante,
rezistenţa la acţiunea radiaţiilor solare.
Pentru a fi recunoscute uşor se utilizează pentru tuburi
simboluri standardizate, din care amintim: P-tuburi de protecţie; E-tuburi etanşe; Y- tuburi din
PCV; L-lăcuite; R-tuburi cu manta rigidă; I- înveliş exterior de protecţie impregnat.

21
 Pentru a fi ferite de coroziune, tuburile se plumbuiesc sau se lăcuiesc. Ca să nu se
producă deteriorarea izolaţiei conductoarelor introduse în tuburi, interiorul tuburilor trebuie să fie
bine finisate.
În funcţie de construcţie şi de materialul din care sunt executate deosebim mai multe
categorii de tuburi.
-Tuburile izolante uşor protejate IP sunt fabricate din carton rezistent la umezeală şi au
înveliş din bandă de oţel laminată la rece. Pentru protecţia la umezeală se impregnează cu bitum
industrial. Se pot monta aparent sau îngropat
-Tuburile de protecţie P sunt confecţionate din bandă de oţel laminată, cu margini
petrecute una peste alta pentru încheiere. Se montează numai aparent.
-Tuburile izolante uşor protejate, flexibile IPF se execută din spirale din bandă de
hîrtie impregnată, peste care se înfăşoară spirale din bandă de oţel plumbuite.
-Tuburile izolante de protecţie, etanşe IPE sunt executate din carton izolant,protejat în
ţeavă de oţel. La ambele capete aceste tuburi sunt filetate, în felul acesta imbinările realizându-se
uşor.
-Tuburile izolante de protecţie flexibile cu rezistenţă mecanică PFR se execută din
spirale de oţel plumbuite, peste care se înfăşoară benzi de hârtie impregnată şi deasupra-alte
benzi de oţel plumbuite. Aceste tuburi nu se montează în medii corozive.
-Tuburi de protecţie etanşe din ţeavă de oţel lăcuite PEL se montează aparent, sub
tencuială, sau îngropat în pardoseală, pentru protecţia conductoarelor electrice, în locul tuburilor
IPE. Aceste tuburi le întâlnim şi la instalaţiile sanitare.
-Ţevile pentru instalaţii electrice se utilizează cu precădere, în medii umede dar
necorozive, în medii cu pericol de incendiu sau de explozie.
-Tuburile cu manta din policlorură de vinil se utilizează pentru instalaţii electrice până
la 50 V şi nu se montează pe pereţi din lemn sau alte materiale combustibile. Etanşarea tuburilor
se realizează prin lipire cu adezivi speciali

22
 4.3.Aparate si echipamente electrice pentru instalatii interioare
Prize şi fişe
Prizele şi fişele se folosesc pentru conectarea la sursa de
tensiune a consumatorilor mobili (aparate electrocasnice, lămpi
portabile, aparate electro medicale, motoare,, maşini de spălat,
unelte acţionate electric şi altele). Conductele instalaţiei sunt legate
la priză, care constituie partea fixă, iar legătura electrică a
consumatorului mobil la sursa de tensiune se stabileşte prin fişe şi
conducte electrice flexibile.

Prizele şi fişele pot fi după numărul de faze conectate:

-monofazate cu doi poli şi contact de protecţie pentru legarea la pământ a
instalaţiei.
-trifazate cu trei poli
-trifazate cu un singur contact de protecţie, deci cu patru poli.
-trifazate cu cinci poli, deci cu două contacte de protecţie.

Prizele şi fişele pentru instalaţii electrice interioare servesc la

conectarea consumatorilor casnici sau pentru conectarea
consumatorilor industriali şi se pot monta aparent sau îngropat.
Pentru consumatorii electrocasnici, curenţii nominali nu depăşesc
16 A; pentru consumatorii industriali prizele şi fişele se
construiesc pentru curenţi de 25 şi 60 A.

Întreruptoarele fac parte din categoria aparatelor de conectare. Ele sunt folosite atât în
domeniul casnic, cât şi în cel industrial.
Dintre cele mai utilizate menţionăm:
-întreruptoare cu pârghie
-întreruptoare pachet
-întreruptoare cu came
-microîntreruptoare

23
 Întreruptoarele cu pârghie realizate în ţara noastră pentru curenţi de 25A, 63A, 100A au
placa de bază şi capacul din material termorigid, iar cele pentru curenţi de 63A şi 100A se
realizează pe cadru metalic pentru montare pe panouri. Întreruptoarele cu pârghie nu sunt
prevăzute cu cameră de stingere pentru arc electric, dar cele pentru curenţi peste 100A sunt
prevăzute cu pereţi despărţitori între faze.
Întreruptoarele pachet se construiesc pentru tensiuni nominale de 380V în curent
alternativ şi pentru 220V în curent continuu.
Curenţii nominali sunt de 10, 25, 40, 63 şi 100A. Întreruptoarele pachet pentru intensităţi
nominale mai mari se folosesc pentru circuite de lumină sau drept comutatoare de circuit,dar nu
întrerup curenţi mai mari de 1.25I.
Î n t r e r u p t
servesc la închiderea şi deschiderea circuitelor de lumină din încăperi.
După modul de instalare, acestea pot fi montate pe tencuială, sau
îngropat. În funcţie de conexiunile pe care le realizează,
întreruptoarele pentru instalaţii pot fi: unipolare, bipolare şi tripolare.
Siguranţele automate sunt cele mai simple aparate de
protecţie împotriva scurtcircuitelor, care servesc la decuplarea
automata a circuitului electric de la reţea, atunci când curentul
depăseşte o anumita valoare maxima conectarea manuală a
circuitului electric la reţea sau deconectarea de la aceasta.

CAP.5 Norme de protecţie si securitatea muncii

În ţara noastră sunt elaborate Normele republicane de protecţie a muncii care cuprind
cadrul general de tehnică a securitaţii muncii si normele de igiena a muncii.
Acestea sunt obligatorii pentru toate ministerele, organele centrale ale administraţiei de
stat, cooperatiste si obstesti.
Personalul care lucrează la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi totdeauna
mijloacele individuale de protecţie împotriva electrocutării şi acţiunii arcului electric.
Acestea sunt:

24
 - mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izolarea
acestuia fatp de elementele aflate sub tensiune sau fatp de pămant.Cele mai importante mijloace
de acest fel sunt: clesti, scule cu mânere electroizolante, manusi, cizme, galoşi, covoare, presuri
şi platforme electroizolante;
- indicatoare mobile de tensiune, pentru a verifica prezenţa sau lipsa tensiunii;
- garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pămant pentru protecţie împotriva
apariţiei tensiunii la locul de muncă;
- panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile, folosite pentru a
delimita zonele protejate si zonele de lucru;
- placi avertizatoare care au rol
- de avertizare a pericolului pe care il prezintă apropierea de elementele aflate sub
tensiune;
- de interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente;
- de siguranţă;
- de informare cu privire la unele puncte de lucru;
De asemenea, la locurile de munca pentru diferitele lucrări în instalaţiile electrice se vor
afişa instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordarea primului ajutor în caz de electrocutare şi de
prevenire şi stingere a incendiilor.
Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar să se cunoască urmatoarele:
- atingerea cu mâna a unui conductor aflat sub tensiune provoacă în majoritatea cazurilor
o contractare convulsivă a muşchilor,în urma căreia degetele se strâng atăt de tare, încat mânile
nu pot fi desprinse de pe conductor;
- cel care intervine nu trebuie să vină în contact direct cu accidentatul aflat sub tensiune;
- prima măsură care se întreprinde este scoaterea rapidă de sub tensiune a părţii din
instalaţie cu care accidentatul a venit în contact.Este necesar ca scoaterea de sub tensiune să fie
completată de măsuri ca:
- asigurarea securitaţii accidentatului dacă acesta se afla la înaltime
- asigurarea unui iluminat corespunzator, utilizând o alta sursa de energie;
- dac deconectarea nu se poate realiza rapid, se îndepartează accidentatul de parţile aflate
sub tensiune, de aceea se interzice tragerea de picioare sau de haine daca acestea nu sunt bine
uscate;

25
 - pentru tragerea accidentatului se pot utiliza mânusi din cauciuc electroizolant si galoşi
din acelaşi material;
- pe cât posibil se recomandă a se actiona cu o singură mână;
- daca accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, dar a stat un timp îndelungat sub curent,
trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la venirea medicului;
- dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, dar îşi pastrează respiraţia, va fi întins comod.
I se vor descheia hainele pentru a se crea un curent de aer proaspăt;
- dacă lipsesc semnele de viaţă accidentatul nu trebuie considerat decedat. I se va face
imediat respiraţie artificială fără întrerupere.
Regulile de efectuare a respiraţie artificiale sunt urmatoarele:
- respiraţia artificială se aplică numai atunci când accidentatul nu respiră deloc;
- înainte de a începe respiraţia artificiala, accidentatul este eliberat imediat de hainele ce-i
stingheresc respiraţia şi i se deschide gura;
Respiraţia artificiala poate fi efectuată în două feluri:
- prima metodă:se aplică când cel ce efectuează respiraţia artificialaă este singur.
Accidentatul se aşează cu spatele în sus, cu capul pe o mână, cu faţa într-o parte, iar cealalta
mână de-a lungul capului; se aşează palmele pe spinarea accidentatului, pe coastele inferioare,
apucându-l lateral. Numărând "unu, doi, trei" , corpul persoanei care dă ajutorul se va apleca
treptat înainte în asa fel încat greutatea corpului sa se sprijine pe mainile întinse, şi, în acest fel,
se vor apasa coastele inferioare ale accidentatului. După ce va numara "patru, cinci, şaşe" ,
persoana care da ajutorul se va apleca din nou cu greutatea corpului sau pe mainile întinse
numarând "unu, doi, trei"
- a doua metodă:se utilizează când ajutorul este dat de doua persoane.Se aşează
accidentatul pe spate, punându-i-se sub omoplaţi un pachet de haine, în aşa fel încat capul sa-i
atarne înapoi. Trebuie sa i se scoata limba şi să i se menţina afară, tragând-o în jos spre barbie.
Una din cele două persoane se aşeaza în genunchi lângă capul accidentatului, apucându-l de
mâini lângă coate şi se lasă încetişor pe parţile laterale ale pieptului acestuia. Numărând "unu,
doi si trei" , ridică mâinile accidentatului şi i le dă peste cap. Numărând "patru, cinci, şaşe" ,
apasă din nou mâinile pe piept.
Executarea, exploatarea, întretinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor face numai
de către electricieni calificaţi.

26
 Persoanele care deservesc instalaţiile electrice trebuie sa îndeplinească urmatoarele
condiţii:
- sa fie sanatoase din punct de vedere psihic;
- sa nu sufere de boli
- sa posede cunostinţe profesionale si de tehnică a securitaţii muncii;
Pentru o buna însusire a cunoştinţelor de tehnica securitaţii muncii, de prevenire şi
stingere a incendiilor, de scoatere de sub tensiune şi de acordare a primului ajutor, personalul
muncitor este supus la urmatoarele instructaje:
- instructajul introductiv general, care se efectueaăa la angajare.După instructaj, se face o
verificare a cunostinţelor de protecţia muncii al carei rezultat se menţionează în fişa individuală
de protecţia muncii;
- instructajul la locul de muncă, care se efectueaza la locul unde a fost repartizată
persoana nou încadrată. Durata instructajului va fi de cel puţin 8 ore. Verificarea cunosţintelor se
face de către şeful ierarhic superior al celui ce a faăcut instructajul. Numai dacă acestea au fost
însusite în mod corespunzător persoana este admisa la lucru;
- instructajul periodic care se efectuează la locul de muncă de catre conducătorul acestuia.
Acesta se efectuează la termenele fixate sau în urmatoarele cazuri:
- dacă lucrătorul a suferit un accident de munca soldat cu incapacitate temporară ;
- dacă lucratorul a lipsit mai mult de 40 de zile de la locul de muncă;
- când se modifică procesul tehnologic, condiţiile de muncă, când se introduc utilaje şi
tehnici noi;
- când s-au modificat Normele departamentale de protecţie a muncii şi când se execută
lucrari speciale, diferite de cele pe care lucratorul le execută în mod obijnuit.

Norme de prevenire şi stingere a incendiilor

Activitatea în mediul exploziv obligă la luarea măsuri care să prevină declansarea unei
explozii sau a unui incendiu. Pentru aceasta, în funcţie de mediu, s-au stabilit o serie de masuri
suplimentare ce trebuie respectate în mod deosebit. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- se interzice folosirea în stare defecta a instalatiilor electrice si a receptoarelor de energie
electrica de orice fel, precum si a celor uzate sau improvizate;
- se interzice încarcarea instalaţiilor electrice peste sarcina admisă;
- se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductele de alimentare;

27
 - se interzice executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice de către
personal necalificat si neautorizat;
- se interzice utilizarea lămpilor portabile alimentate prin cordoane improvizate sau uzate;
- se interzice folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină, improvizate din
carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
- se interzice intrebuinţarea radiatoarelor şi a resourilor electrice în alte locuri decât cele
stabilite şi în condiţii care prezintă pericol de incendiu;
- se interzice folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductelor electrice fară
fişă, direct în priza;
- se interzice agăţarea sau introducerea pe/în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor
electrice, a obiectelor de orice fel, precum şi adăpostirea de obiecte sau materiale în posturile de
transformare sau distribuţie;
- se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica.ex: fiare de călcat, reşouri,
radiatoare, ciocane de lipit, fără luarea măsurilor de izolare fată de elementele combustibile în
încaperi;
- se interzice aşezarea pe motoarele electrice a materialelor combustibile;
- se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductelor electrice, în cazul demontării
parţiale a unei instalaţii.

28
 Bibliografie

 Dumitrescu Ion - Cartea electricianului instalator – Editura tehnica 1970

 Vasilescu Daniel - Instalaţii electroenergetice – Editura didactică si pedagogică 1975
 Dumitru Costel - Manual instalaţii electrice – Editura didactică si pedagogică 1966
 Mira N. - Instalaţii şi echipamente electrice, Editura Didactică şi Pedapogică, Bucureşti,
1996
 Bîrla I. - Maşini electrice, Editura Tehnică Bucureşti, 1980

29