LICEUL TEHNOLOGIC AXIOPOLIS CERNAVODĂ

Examen de certificare profesională – Învățământ profesional de 3 ani

Calificarea profesională: Electrician construcții
Nivel de calificare: 3

Realizarea instalației de candelabru cu cinci brațe

Elev Profesor,

Drăgan Marcel Alexandru Nistor Felicia

2020
1
 CUPRINS

INTRODUCERE .................................................................................................................. 3
NORME SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII .......................................................... 4
PROCESUL TEHNOLOGIC PENTRU REALIZAREA TEMEI DE PROIECT ................... 5
Corpuri de iluminat..................................................................................................... 5
Sistemul de iluminat ................................................................................................... 5
Alegerea sdv-urilor ..................................................................................................... 8
Ordinea operațiilor ..................................................................................................... 8
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 13

2
 INTRODUCERE

Activitatea omului este condiţionată în mare măsură de lumină. De aceea, continuarea

activităţii atunci când lumina naturală este insuficientă sau lipseşte complet reclamă
introducerea iluminatului artificial.
În etapa actuală, iluminatul artificial este asigurat aproape în totalitate de către
iluminatul electric. Prima sursă electrică de lumină – creată de Edison – avea ca element activ
un filament de cărbune, fiind deci o lampă electrică cu incandescenţă. La începutul secolului
XX s-a descoperit fenomenul de luminescenţă la descărcările în gaze, dar folosirea practică a
acestuia nu avea atunci o eficienţă care să-l facă aplicabil. Descoperirea luminoforului şi
folosirea acestuia la tuburile cu descărcare electrică în gaze a făcut posibilă folosirea acestora
în tehnica iluminatului.
Iluminatul electric trebuie să realizeze un anumit nivel de iluminare şi în acelaşi timp
un anumit grad de confort vizual. Tendinţa actuală în tehnica iluminatului electric o constituie
trecerea de la proiectarea instalaţiilor de iluminat pe bază de iluminare la proiectarea pe bază
de luminanţă, mărime care influenţează direct ochiul omenesc. În domeniul instalaţiilor noi
de iluminat se studiază acum si compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, legată de culorile
suprafeţelor şi obiectelor iluminate, avandu-se în vedere influenţa psihologică şi fiziologică a
mediului asupra omului. Astfel adaptarea vizuală constă în capacitatea ochiului uman de a
se adapta la diverse luminanţe receptate. Adaptarea vizuală este un proces tranzitoriu,
determinat atât de caracteristicile stimulului luminos cât şi de starea organului vederii
(sensibilitatea retinei, a nervului optic şi a centrilor vederii din scoarţa cerebrală). Adaptarea
vizuală necesită un anumit timp mai scurt pentru adaptarea de la întuneric (obscuritate) la
lumină şi mai lung (15-30 minute) pentru adaptarea de la lumină la intuneric. Adaptarea la
lumină se realizează şi prin reflexul pupilar (modificarea diametrului pupilei). Întârzierea în
cazul adaptării pupilare este de circa 1 secundă. Există, de asemenea, și adaptarea
cromatică (adaptarea la o anumită culoare a luminii) care este o proprietate a vederii ochiului
uman de a se adapta la culoarea luminii ambientale. Cu alte cuvinte, în lipsa posibilităţii de
comparaţie, diferenţele de redare a culorilor obiectelor, ca rezultat al compoziţiei spectrale a
radiaţiei surselor de lumină, sunt mai mult sau mai puţin estompate (memoria jucand un rol
important in acest fenomen).
Complexul de senzaţii care reflectă ansamblul proprietăţilor obiectelor sau
fenomenelor observate este denumit percepţie vizuală, organul vederii putand să realizeze

3
concomitent perceperea luminii (diferenţierea intensităţilor luminoase), perceperea formelor
obiectelor şi perceperea culorilor.
În scopul obţinerii unor nuanţe ale luminii artificiale apropiate de lumina naturală, s-
au construit diverse tipuri de surse luminoase şi corpuri de iluminat.

NORME SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII

În timpul executării instalațiilor electrice, muncitorii electricieni trebuie să respecte

anumite reguli de protecție a muncii, pentru a evita diferite accidente cu urmări grave. Astfel:
1. La executarea gșurilor în ziduri (cărămida sau betonul) se folosesc de ochelari
de protecție, pentru a feri ochii de praf, aschii de caramidă.
2. Mijloacele de protecție și echipamentul de lucru va trebui să fie alcătuit din:
a. Salopetă;
b. Cască de protectie a capului;
c. Mănuși și cizme electroizolante de joasă tensiune.
3. La utilizarea scării pentru executarea lucrărilor, electricianul trebuie să fixeze capetele
de jos ale scărilor cu vârfuri ascuțite sau tălpi de cauciuc, pentru a împiedica eventuala lor
alunecare. Treptele scărilor de lemn trebuie să fie totdeauna încadrate în cadru și nu bătute în
cuie. Nu este permis să se așeze scările pe suporturi instabile.
4. Scările nu vor fi așezate în apropierea locurilor sau instalațiilor care se găsesc sub
tensiune și care nu sunt protejate împotriva atingerilor accidentale. De asemenea, scările nu
se asează lângă mașini, angrenaje cu curele de transmisie aflate în funcțiune.
5. Folosirea uneltelor electrice portabile ca: mașini electrice de dăltuit și frezat ziduri, de
găurit etc, alimentate la o tensiune de 220 V, este permisă numai în locuri uscate și numai cu
condiția de a se lega la pământ părțile metalice ale acestor utilaje.
6. Toate uneltele vor avea mânerele cauciucate pentru a preveni o posibilă electrocutare.
7. În timpul manipulării sculelor electrice nu este permisă apucarea uneltelor de partea
lor activă sau de conductoarele de legatură cu sursa de alimentare, deoarece se pot produce
accidente prin electrocutare.
8. Instalatorul electrician care lucrează cu uneltele electrice de găurit sau de săpat șanțuri
în zid, precum și cu dălți pneumatice, nu va sta pe o scară rezemată sau pe o scara dublă,
deoarece există pericolul de a se răsturna. De aceea, in cazurile în care urmează sa lucreze la
înălțimi mai mari, electricianul care mânuieste unelta electrica sau pneumatica va sta pe
schele sau pe esafodaje construite in prealabil.

4
 PROCESUL TEHNOLOGIC PENTRU REALIZAREA TEMEI DE PROIECT

Corpuri de iluminat
Sursele electrice de lumină se montează in general in aparate (corpuri) de iluminat,
care indeplinesc următoarele funcţiuni:
- permit fixarea şi alimentarea cu energie electrică a lămpii;
- protejează lampa impotriva agenţilor exteriori;
- reduc luminanţa sursei de lumină şi maschează elementele strălucitoare, in
scopul reducerii (evitării) efectului de orbire;
- modifică compoziţia spectrală a luminii;
- modifică distribuţia fluxului luminos emis de către sursă;
- permit montarea elementelor auxiliare necesare amorsării şi stabilizării
punctului de funcţionare;
- asigură protecţia impotriva electrocutării.
Aparatele de iluminat se compun de obicei dintr-un sistem optic şi o armătură.
Sistemul optic are rolul de a distribui, controla, reflecta şi/sau transmite fluxul luminos,
asigurand un anumit grad de protecţie surselor de lumină. Armătura cuprinde dispozitivul de
fixare pe elementul de susţinere, dispozitivul de fixare a sursei/surselor, balasturile, starterele,
condensatoarele, soclurile, clemele, conductoarele de alimentare. Aparatele de iluminat
trebuie să aibă un aspect plăcut, să fie uşor de instalat, să permită montarea lămpii in poziţia
de funcţionare indicată de constructor, să menţină o temperatură de funcţionare constantă, in
limitele admise, să permită o intreţinere permanentă, asigurand acces rapid pentru curăţare,
schimbare sursă sau reparaţii.
Sistemul de iluminat
Sistemul de iluminat este un ansamblu de aparate de iluminat, echipate cu sursele de
lumină şi cu toate accesoriile necesare, dispuse în urma unui calcul al iluminării după o
metodă aleasă, în scopul realizării unui iluminat confortabil, care să permită desfăşurarea unei
activităţi umane într-o încăpere sau realizarea unor anumite funcţiuni (sistem de iluminat
interior), ori care să asigure deplasarea autovehiculelor şi pietonilor sau desfăşurarea unor
activităţi în spaţii deschise pe timpul nopţii (sisteme de iluminat exterior).
Sistemele de iluminat interior sunt acele sisteme care se referă doar la spaţii închise,
asigurând iluminarea necesară – independent sau complementar cu iluminarea diurnă –
desfăşurării activităţilor umane în aceste spaţii.

5
 După scopul realizării lor, sistemele de iluminat interior se clasifică în:
- sisteme de iluminat normale;
- sisteme de iluminat de siguranţă.
O instalaţie de iluminat artificial trebuie să asigure condiţii optime pentru ca
activitatea de producţie sau alte activităţi să se poată desfăşura în mod normal. Având în
vedere că cea mai largă clasificare a sistemelor de iluminat cuprinde sistemele de iluminat
interior şi sistemele de iluminat exterior, în consecinţă şi criteriile de apreciere a calităţii
iluminatului artificial au în vedere factori caracteristici fiecărui sistem, sau factori comuni
celor două sisteme, cu interpretări diferite.
Aprecierea calităţii iluminatului artificial are în vedere două categorii de factori:
- lumino-tehnici (iluminare, luminanţă, uniformitate etc.);
- geometrici (dimensiunile spaţiului).
Factorii lumino-tehnici care, interacţionând, determină o anumită calitatea a
sistemului de iluminat, sunt următorii:
- nivelul de iluminare pe planul de lucru;
- uniformitatea iluminării pe planul de lucru;
- luminanţa aparatelor de iluminat şi uniformitatea luminanţei;
- contrastele de luminanţă (direcţionarea corectă a luminii);
- culoarea şi compoziţia spectrală a luminii;
- umbrele şi perceperea detaliilor;
- indicele de orbire;
- eficienţa energetică a sistemului de iluminat.
Sursele de lumină şi sistemul de iluminat se aleg în funcţie de nivelul de iluminare
necesar, de destinaţia încăperii, de eficienţa instalaţiei de iluminat, de diagrama de confort
vizual, curbele fotometrice ale aparatului de iluminat echipat cu surse de iluminat (care
influenţează uniformitatea iluminării), precum şi de valoarea economică a instalaţiei de
iluminat.
În majoritatea cazurilor, se foloseşte sistemul de iluminat general, care se apropie mai
mult de iluminatul natural, permiţând urmărirea activităţii pe întreg spaţiul iluminat. Pentru
iluminări nu prea ridicate acesta este sistemul cel mai economic.
În cazul în care, pentru anumite lucrări, se cere un nivel de iluminare mai ridicat se
foloseşte sistemul de iluminat general combinat cu sistemul de iluminat local, sistemul de
iluminat combinat, ceea ce permite realizarea unei iluminări de valoare mare numai acolo
unde activitatea depusă impune acest lucru.

6
 Atunci când se impune asigurarea iluminării doar a unei suprafeţe reduse este de
preferat a se folosi iluminatul local. Acesta presupune amplasarea corpurilor de iluminat în
imediata apropiere a locului de muncă, realizându-se în acest mod un nivel de iluminare
ridicat folosind surse de putere mică, economisind astfel energie electrică.
Alegerea (stabilirea) sistemului de iluminat direct, indirect sau mixt se face în funcţie
de destinaţia încăperii, de activitatea desfăşurată, de culoarea şi coeficienţii de reflexie ai
tavanului şi pereţilor încăperii.
Lămpile electrice cu temperatură de culoare scăzută se recomandă a se folosi în
cazurile în care timpul de utilizare este redus, când nivelul de iluminare pe planul de lucru
este mic, atunci când se utilizează sistemul de iluminat local şi când se urmăreşte obţinerea de
culori calde.
Sursele luminoase cu temperaturi de culoare medii şi mari sunt recomandate atunci
când nivelul de iluminare stabilit pe planul de lucru, pentru suprafeţe mari, are valori ridicate,
în cazurile în care se impun luminanţe scăzute ale surselor şi se cere redarea corectă a
culorilor şi numărul de conectări-deconectări este redus.
Aparatele (corpurile) de iluminat se vor alege în funcţie de sursa de lumină stabilită,
de sistemul de iluminat ales (direct, indirect, semi-direct, semi-indirect, mixt), de unghiul de
protecţie ce trebuie obţinut, de luminanţa ce trebuie realizată, de randamentul corpului de
iluminat, de estetica încăperii, de preţul de cost etc.
Amplasarea corpurilor de iluminat este dependentă de nivelul de uniformitate impus
pentru iluminare şi de luminanţa admisă.
Uniformitatea iluminării este determinată de numărul corpurilor de iluminat, de
înălţimea la care sunt plasate faţă de planul de lucru şi de distanţa dintre ele.
Pentru exemplificare am ales realizarea unei instalatii de candelabru cu 5 brate, a
cărui schemă este următoarea:

7
 Astfel putem observa că vom folosi un commutator dublu pe care pe unul din butoane
vom avea legate 3 becuri, iar pe celălalt 2 becuri.
Alegerea sdv-urilor
Pentru a monta un candelabru, avem nevoie de:
- scaunul sau scara ce ne va ajuta să urcăm pentru a ajunge la nivelul tavanului,
- o șurubelniță,
- o mașină de găurit,
- un instrument pentru tăierea capetelor firelor și învelișului cablurilor (cum ar fi un
cutter sau un aparat special, cum ar fi un cleste de dezizolat cabluri),
- un creion de tensiune,
- conectori electrici sau banda izolatoare,
- dibluri în funcție de materialul din care este construit tavanul
- detector de metale (pentru a afla pozitia firelor din tavan),
- suruburi
- patent
- un creion pentru a însemna pe tavan locurile în care va trebui să dăm găurile.
În plus, pentru protecție, este recomandat să purtăm ochelari de protectie, mai ales
atunci când trebuie găurit tavanul, pentru a nu ne intra praful în ochi. De asemenea, putem
purta mănuși electroizolante pentru a elimina riscul de curentare.
Există câțiva pași destul de simpli pentru a monta o lustră, chiar si una cu 5 becuri si 3
fire. Numarul firelor corpului de iluminat contează în special dacă vrem ca întrerupătorul care
aprinde și stinge lumina este simplu (acționează asupra tuturor becurilor) sau dublu (fiecare
dintre cele 2 butoane acționează un anumit număr de becuri), în cazul nostru 3 becuri pe un
buton și 2 becuri pe cel de-al doilea.
În ambalajul corpului de iluminat ar trebui să se găsească și suportul ce va fi fixat pe
tavan.
Ordinea operațiilor
1. Prima dată trebuie să ne asigurăm că știm să deosebim firele din tavan.
Indiferent de câte fire sunt în tavan, le putem deosebi cel mai ușor folosind creionul
de tensiune. Însă trebuie să avem grijă să nu atingem firele cu mâna pe partea în care acestea
nu mai sunt izolate. Dacă lumina creionului de tensiune se aprinde atunci când atinge un fir,
înseamnă că acela este un cablu de fază, iar atunci când nu se aprinde, înseamnă că ai găsit
cablul nul. De obicei, cablurile de fază au culoarea roșie, maro, neagră sau gri, nulul are

8
culoarea albastră, iar cel de înpământare are culoarea galben cu verde. Ceea ce trebuie să ne
intereseze este găsirea nulului și a cablului sau cablurilor de tensiune, care vor fi conectate la
firele corpului de iluminat.

Dupa ce am găsit cablul nul și pe cel/cele de tensiune, trebuie să ne decidem dacă vrem
să acționăm lustra dintr-un întrerupător cu un post sau cu două posturi (butoane). În general,
lustrele pot fi acționate în ambele moduri, indiferent de numărul de becuri pe care le au. Dacă
întrerupătorul este simplu (cu un singur post), atunci este necesar un singur fir de fază din
tavan, celălalt urmând să fie izolat cu bandă sau conectori electrici. Dacă dorim un
întrerupător cu 2 posturi, cazul nostru, atunci sunt necesare 2 cabluri de fază sau un cablu de
fază și unul de împământare (dacă există), fiecare cablu fiind corespunzătorul unuia dintre
cele 2 posturi (butoane).
Fiecare cablu va fi conectat la cablurile corpului de iluminat pentru a transmite
tensiunea electrică și pentru a putea aprinde și stinge becurile sale.
2. Dupa ce am văzut care este cablul nul, cel/cele de fază și, dacă există, și cel de
împământare (care va trebui și el să aprindă lumina creionului de tensiune), trebuie montat
suportul lustrei.
Lustrele pot avea mai multe modele de suport, însă toate se fixează în tavan cu ajutorul
diblurilor. Pentru a-l fixa, luăm suportul și îl așezăm pe tavan cât mai aproape de fire, pentru
a le putea conecta cu ușurință și pentru ca firele să poată fi mascate. Folosim detectorul de
metale pentru a putea stabili unde anume sunt cabluri în spatele tavanului (aparatul emite
semnale doar în spațiile în care nu se găsesc cabluri). De regulă, suporții se prind în 2 dibluri,
așa că va trebui să facem 2 găuri în tavan. Găsim locul în care putem pune suportul fără a
perfora cablurile la găurire, iar apoi, cu ajutorul creionului, însemnăm punctele în care vom
găuri, cele în care vom fixa suportul.

9
 Dupa ce am făcut acest lucru, găurim tavanul în locurile însemnate și introducem
diblurile peste care vom așeza suportul și unde vom introduce și câte un șurub pentru a fixa
suportul.

3. După ce suportul a fost fixat, se desface cablul corpului de iluminat ce conține câte
un cablu mai mic pentru fază, nul și împământare. Fiecare dintre acestea vor trebui dezizolate
(cel mai simplu se face cu aparatul de dezizolat) și conectate cu cele corespunzătoare din
tavan. Cele mai multe corpuri de iluminat au construită o cutiuță albă în care cablurile vor fi
introduse de-o parte și de alta pentru a face conectarea lor mai ușoară. În multe cazuri, pe
această cutie sunt deja trecute simbolurile fiecărui tip de cablu, iar cablurile corpului de
iluminat sunt deja introduse. Însă, dacă lustra este prea lungă, se poate scurta atât lanțul de
care atârnă, cât și cablul său.

4. Acesta este pasul la care trebuie să oprim curentul. Cel mai sigur este să oprim toate
siguranțele. Ne putem ajuta de lumina unei lanterne de cap pentru a vedea cât mai bine.
Agățăm un capăt al lustrei de suportul fixat pe tavan. De obicei, lustrele vin la pachet cu un
cârlig pentru a face acest lucru. Ceea ce trebuie să facem acum este să conectam cablurile din
tavan cu cele deja aranjate ale corpului de iluminat. Cablurile trebuie conectate în functie de
tipul lor: cablul de nul din tavan trebuie conectat la cablul de nul al corpului de iluminat, la

10
fel cum se întâmplă și cu cel de fază și de împământare (dacă există). Pentru a le putea
conecta, trebuie să dezizolam firele din tavan înainte de conectarea cu celelalte.
Apoi, putem trece la procesul de formare a punctelor de contact. În cazul unui
candelabru cu cinci brațe, avem 10 fire: conductoare de fază maro 5 dintre ele și același
număr de nuluri albastre.
Conform schemei descrise mai sus, primul grup include două becuri, al doilea, celelalte
trei.
În urma acestei scheme, conectarea dispozitivului de iluminare se realizează în mai
multe etape. Inițial, o pereche de fire maro este finalizată într-un singur nod.
Este de dorit ca lămpile incluse într-o singură serie să fie conectate în paralel. Această
răsucire este numită L1.
Următorul pas va fi o răsucire similară a celor trei fire goale nefolosite. Aceasta va fi o
serie de L2.
Apoi, cele două noduri rezultate sunt introduse în clemele terminale WAGO cu două
fire.
În etapa următoare, firele albastre sunt răsucite și conectate la un terminal cu trei fire.
Ordinea conectării nu contează. Combinația poate fi 3 + 2 sau 2 + 3. Acesta va fi un nod
neutru - N.
Rezultatul consta în 3 noduri de conectare: faza primului și celui de-al doilea grup de
lămpi este L1 și L2, nodul comun neutru este N. Având marcarea firelor, acestea trebuie să
fie conectate la liniile corespunzătoare de pe tavan.

5. După ce am conectat cablurile, putem masca firele din tavan în interiorul spațiului
unde am conectat cablurile. Acest lucru va preveni un aspect inestetic. Tot ce mai rămâne de
făcut este să fixăm lustra de suportul din tavan prin șuruburi, să montăm abajururile și
becurile (de obicei, se face prin înșurubare) și să pornim din nou curentul.

11
Nr. Denumirea operației SDV și AMC utilizate la realizarea Timp de
Crt. operației lucru
estimat
1. Alegerea SDV-urilor și a Scaunul sau scara ce ne va ajuta să urcam 15 min.
materialelor necesare
pentru a ajunge la nivelul tavanului; o
executării operațiilor și
stabilirea amplasării șurubelniță; o mașina de găurit; un
componenetelor instalației
instrument pentru tăierea capetelor firelor
și învelișului cablurilor (cum ar fi un
cutter sau un aparat special, cum ar fi un
cleste de dezizolat cabluri); un creion de
tensiune; conectori electrici sau banda
izolatoare; dibluri în funcție de materialul
din care este construit tavanul; detector de
metale (pentru a afla poziția firelor din
tavan); șuruburi; patent; un creion pentru
a însemna pe tavan locurile în care va
trebui să dăm găurile.
2. Deosebirea firelor din tavan Scara, creion de tensiune 5 min.
3. Montarea suportului lustrei Scara, detector de metale, creion pentru 20 min
însemnat locurile în care dăm găurile,
mașina de găurit, dibluri
4. Determinarea cablurilor lustrei 5 min.
5. Oprirea curentului și realizarea Scara, clește pentru dezizolat, șurubelniță 30 min.
conexiunilor
6. Fixarea lustrei, montarea Scara, șurubelniță 20 min.
abajuruilor, a becurilor și
pornirea curentului
5. Respectarea normelor de Echipament de protecție complet 95 min.
sănătate și securitate în muncă,
PSI și protecția mediului

12
 BIBLIOGRAFIE
 https://www.homelux.ro/blog/montare-lustra/
 https://ro.hanneganconstruction.com/podkljuchenie-ljustry-shema.php
 Piroi Ion: Instalații electrice și de iluminat, Editura Eftimie Murgu, 2009
 Norme de protecţia muncii pentru instalaţii electrice, Ediţia a IV a ICEMENERG
1976

13