Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS.......................................................................................................1
Argument.........................................................................................................2
Cap. I Lucrări pregătitoare..............................................................................4
II. 1 Trasarea circuitelor şi însemnarea locurilor de lampă.........................4
II. 2 Pregătirea şanţurilor şi găurilor în zid pentru pozarea tuburilor de
protecţie şi a dozelor....................................................................................4
II.3 Executarea şanţurilor în zid...................................................................5
Cap.III Lucrări de montare.............................................................................6
III.1 Montarea tuburilor de protecție...........................................................6
III.2. Montarea conductelor electrice...........................................................9
III.3.Montarea aparatelor de conectare de mică intensitate.......................10
III.4 Montarea aparatelor de conectare.....................................................11
III.5. Montarea corpurilor de iluminat.......................................................12
III.6 Montarea tablourilor electrice...........................................................15
IV. Bibliografie.............................................................................................16
1
Argument
Mi-am ales această tema deoarece mi sa părut un subiect interesant pentru a imi
verifica cunoşintele mele dobandite in cursul a celor patru ani de liceu.
Lumina condiţionează în mare măsură activitatea omului. Iluminatul la nivel
corespunzător contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea numărului de
accidente, la evitarea erorilor. Iluminarea este cantitatea de lumină, sau de flux luminos,
primită de unitatea de suprafaţă. Datorită faptului că în multe cazuri se foloseşte prea
putină lumină sau prea multă decât este necesar pentru derularea unui anumit tip de
activitate, nivelul de iluminare trebuie măsurat cu un Lux-metru, valorile măsurate fiind
comparate cu standardele în vigoare pentru locaţii diferite, puterea efectiv consumată de
lampile montate se va măsura cu un cleste wattmetric.
Instalaţiile de iluminat electric trebuie să realizeze un anumit nivel de iluminare,
concomitent cu îndeplinirea unor condiţiide calitate, reclamate de caracterul subiectival
iluminatului. În afară de acestea, instalaţiile de iluminat (artificial-electric) trebuie să
aibă, pentru a fi economice, o mare adaptibilitate la condiţiile variate de functionare, dată
fiind corelaţia strânsă cu iluminatul natural. Iluminatul fluorescent este eficient si
economic. Eficacitatea luminoasa (lumen/watt) a tuturor lampilor fluorescente este
ridicata comparativ cu a altor surse luminoase. Culoarea nominala a lampilor TLD
creeaza o anumita atmosfera, care variaza de la alb cald, pana la alb rece lumina zilei.
Culoarea nominala este determinata de temperatura de culoare a lampii.
Din necesitatea practică de formare la elevi, a deprinderilor corecte de muncă şi
aplicării în practică a cunoştinţelor teoretice şi tehnologice precum şi formarea
deprinderilor de aplicare la fiecare loc de muncă a normelor de protecţie a muncii, cele de
prevenire a incendiilor şi normelor igienico-sanitare şi ţinând cont de condiţiile pe care
spaţiul le oferă, s-a conceput un simulator de instalaţie de iluminat exterior în cadrul
atelierului electric.
Dacă toate elementele componente se montează în interiorul clădirilor atunci
instalaţia se numeşte instalaţie electrică interioară. În funcţie de destinaţie, deosebim
instalaţii electrice interioare care servesc numai pentru iluminat, instalaţii care sunt
destinate alimentării receptoarelor şi instalaţii pentru ambele destinaţii.
2
Cunoaşterea şi însuşirea tehnologiei de execuţie a celor mai uzuale lucrări de instalaţie
electrică interioară constituie o condiţie de bază pentru asigurarea securitaţii şi bunei
funcţionări a instalaţiei însaşi, precum şi a receptoarelor, respective ale corpurilor de
iluminat şi ale aparatelor electrocasnice.
O legătură sau o innădire a două conductoare la bornele unui comutator, o
montare a conductoarelor în tuburile de protecţie ţinându-se seama de proprietaţile fizice
ale acestora, ne dau garanţia unei bune exploatari a instalaţiei, fără încălzirea şi arderea
conductoarelor electrice, fară scurtcircuite, fără alte neajunsuri care pot duce până la
electorcutare.
Pentru aceste considerente se prezintă în cadrul acestui proiect principalele
tehnologii de execuţie cu privire la:
Lucrările pregătitoare la executarea instalaţiei electrice interioare ;
Prelucrarea şi montarea tuburilor de protecţie ;
Montarea conductoarelor electrice ;
Montarea corpurilor de iluminat.
Tehnologiile de execuţie a lucrărilor de mai sus ţin seama de natura şi structura
materialelor ce se pun în operă, de tipurile elementelor componente ce alcătuiesc
ansamblul instalaţiei, precum şi felul execuţiei instalaţiei electrice interioare, care, în mod
obisnuit, este sub forma îngropată sub tencuială şi într-o masură mai mică sub forma
montată aparent sau înglobată sub tencuială.
3
Cap. I Lucrări pregătitoare
Această operaţie pregătitoare se execută cu ajutorul riglei gradate din lemn sau
oţel, a sforii de trasat şi a firului cu plumb.
Trasarea constă în însemnarea cu cretă sau cărbune a traseelor tuburilor de
protecţie, a locurilor unde urmează ca sa se monteze corpurile de iluminat, prizele,
întrerupătoarele şi dozele.
4
Traseul pe linie orizontală se face la distanţă de 30-40 cm de la tavan, iar
traseul pe linie verticală, pentru pozarea întrerupătoarelor, la o distanţă de
15-20 cm de la tocul uşii.
În ceea ce priveşte însemnarea locurilor de montare a dozelor de derivaţie,
se va urmări ca aceasta să fie pe aceeaşi linie orizontală cu cea a tuburilor
de protecţie.
Traseul tuburilor de protecţie montate pe planşeu sau sub pardoseală se
alege în general, perpendicular pe perete, iar în cazul în care planşeul este
din beton armat, legătura între două doze de derivaţie aflate pe pereţi opuşi
se poate face pe traseul cel mai scurt, respectiv pe diagonală, pentru
evitarea coturilor.
Însemnarea locurilor pentru dozele de aparat respective se face astfel:
La 1,5 m distanţa deasupra pardoselii, la 15-20 cm faţa de tocul uşii pentru
întrerupătoare din camere cu mediu uscat
Însemnarea locurilor de lampă pe tavanul încăperilor se face pe centrul acestuia
(pentru un singur corp de iluminat), determinarea mijlocului tavanului se face prin
trasarea diagonalelor acestuia.
5
Pentru identificare se folosesc două cuie de reper care fixează extremitățile diblului
pe direcția axelor. Diblurile din material plastic se montează fără lucrări pregătitoare și
aceasta se face o dată cu instalația pentru care sunt necesare.
Adâncimea şanţurilor trebuie să fie de aproximativ 2 cm pentru a se putea îngropa
tuburile şi a se da un strat de tencuială pe deasupra.
Pentru doze se face atât cât este necesar pentru ca doza să fie la nivelul tencuielii.
În interiorul camerei, pe tavane, nu se sapă şanţuri deoarece pozarea tuburilor se
face pe faţa de deasupra a planşeului, conductoarele intrând în corpul de iluminat prin
gaura data pentru aceasta.
Tuburile de protecție (din PVC sau metal) se aduc pe șantier în lungimi fixe, de
regulă de 3 m. Pentru a putea fi montate este necesar ca acestea să fie prelucrate: tăiate,
filetate, îndoite și îmbinate. Se execută astfel porțiuni din traseul instalației (tronsoane)
care apoi se montează pe elementele de construcție și apoi se îmbina între ele.
Tăierea tuburilor se face la bancul de lucru cu ferăstrăul de mână sau cu o pânză
lată pentru lemn, iar cele metalice cu ferăstrăul de mână, cu aparatul de sudare autogenă
sau la mașini speciale. După tăiere, marginea tubului se curăță de bavuri cu ajutorul unei
pile.
Locul în care are loc tăierea se stabilește prin măsurare. Dacă tubul nu-și schimbă
direcția, măsurarea este simplă.Atuncicând tubul face un cot, măsurarea se face ca în fig.1
și lungimea necesară de tăiat este:
l=l1 + l2
Filetarea tuburilor se face numai la tuburile metalice. Se folosesc clupele cu bacuri,
în funcție de diametru, pentru tuburi PEL și clupele cu bacuri reglabile,pentru țevi.
6
Fig 1. Lungimile măsurate în cazul efectuării unui cot
Îndoirea tuburilor se face atunci când nu se pot utiliza coturile sau curbele
prefabricate. Îndoirea se poate face la cald pentru tuburile din PVC și metal. Tuburile cu
diametrul peste 32 mm înainte de îndoire se umplu cu nisip uscat iar capetele se astupă.
Tuburile din PVC se încălzesc cu aer cald. După îndoire, tubul se răcește brusc prin
introducerea în apă rece.
Țevile metalice se încălzesc la forjă rotindu-se permanent pănâ la atingerea
temperaturii de îndoire. Îndoirea la rece se aplică țevilor metalice cu ajutorul preselor
mecanice. Acestea se folosesc pentru diametre până la 32 mm iar peste această
dimensiune se folosesc curbe prefabricate dintr-o bucată saumai multe segmente sudate.
Îmbinarea tuburilor se realizează prin fitinguri sau sudare. Fitingurile sunt piese de
continuitate a tuburilor (mufe), de schimbare de direcție (coturi, curbe) și de ramificație
(teuri). Fitingurile pentru tuburile IPY sunt din PVC nefiletate. Se introduce în tuburi (fig
2) după ce au fost încălzire. În cazul tuburilor IPEY îmbinările sunt (suplimentar lipite cu
soluție adezivă, asigurându-se astfel etanșarea. Fitingurile pentru țevile metalice sunt
executate din metal și se îmbină prin filet.După prelucrarea corespunzătoare, tuburile se
pot monta sub tencuială, în zidurile sau plăcile de beton armat sau aparent.
7
Montarea tuburilor sub tencuială. Tuburile se montează într-un șanț executat în
zidărie, peste care se așterne tencuiala. (fig 3). Tubul 1 este legat provizoriu cu sârmă
moale de cuiul 3 și apoi este montat cu mortar 4 peste zidul 5. Peste acestea se așterne
tencuiala 6.
De multe ori se renunță la acest sistem care necesită multă manoperă și se aplică
peste tub, din loc în loc, copci de ipsos pentru o fixare temporară pănă la aplicarea
tencuielii.
Dacă tuburile se montează în fascicule (fig 3) fixare realizează pentru întregul
fascicule și nu individual folosind o rețea din sârmă moale prinsă cu ajutorul cuielor.
Odată cu tuburile de protecție se fixează și dozele de ramificație și de aparat.
Fig 4 Fixarea unui fascicule de tuburi: 1- șanț; 2- tub de protecție; 3- cuie; 4- sârmă moale
8
Montarea tuburilor aparent. Acesta este un procedeu de montaj foarte frecvent în
special în subsolurile tehnice, în construcțiile industriale. Fixarea tuburilor se elemente de
construcție (pereți, stâlpi, grinzi, plafon) se poate face în multe feluri, în funcție de
numărul de tuburi, mărimea lor, posibilitățile de prindere etc. Tuburile din PVC se
fixează direct pe construcții, iar cele metalice se fixează pe console prinse în construcție.
Conductele electrice sosesc în șantier în colaci. Din acestea se taie lungimea dorită
cu patentul. Lungimea se stabilește astfel: se adaugă la lungimea tubului de protecție
dintre două doze câte 14-20cm necesari efectuării legăturilor electrice în doze; la
lungimea dintre doză și receptor se adaugă 20-30 cm și la lungomea dintre doză și tabloul
electric. Capetele conductelor se dezizolează pe 2-3 cm cu ajutorul cleștelui de dezizolat.
Conductele se introduce apoi în tub astfel: se plasează pe unul dintre capetele tubului o
piesă numită tilă, de forma unei pâlnii cilindrice folosită pentru a reduce frecarea care
apare la tragerea conductelor. Pe la capătul opus se introduce o sârmă din oțel sau o
bandă de 5 mm, care are la vârf o bilă. Prin împingere și răsucire sârma se introduce în
tub până se scoate pe la capătul celălalt al tubului pe care este montată bila. De acest
capăt se fixează conductele electrice și sârma de oțel se trage înapoi până când este
scoasă complet, în tub rămânând conductele.
Această metodă este utilizată numai pentru conductele de cupru și cabluri electrice.
Conductele de aluminiu se introduce prin împingere în tub. Pentru a se evita
blocarea sârmei de oțel în tubul de protecție, distanța dintre două doze apropiate nu se ia
mai mare de 6 m, iar numărul de coturi pe care le face tubul trebuie să fie mai mic de trei.
În doză se execută legarea conductelor între ele conform cu indicațiile din proiect.
Conductoarele de cupru se curăță de oxid cu cutitul, se apropie între ele și se răsucesc cu
patentul, operație ce poartă numele de matisare. Conductoarele de aluminiu nu se
matisează ci se leagă prin cleme triunghiulare pentru legături în doze. Legăturile sunt
permise numai în doze. Nu se admit legături în interiorul tuburilor de protecție.
Montarea conductelor INTENC. Acestea se montează direct pe zidărie înainte de a
fi tencuită. Prinderea și fixarea acestora se realizează la fel ca pentru tuburile de protecție.
Cablurile se montează aproape în exclusivitate aparent, direct pe elementele de
construcții sau pe dispositive de susținere, prin următiarele sisteme:
9
-montarea cablurilor cu brățară
- montarea cablurilor cu scoabă
- montarea cablului cu scoabă NBU
Fig 5 Fig 6
Tensiunea şi intensitatea curentului electric maximă admisibilă la care pot fii
folosite aparatele de conectare este inscriptionată pe acestea de intreprinderea
producătoare, astfel pentru întrerupătoare şi comutatoare limitele admisibile sunt 250 V si
6 A, iar pentru prize 250 V si 10 A.
a. Întrerupătoarele, au rolul principal de închidere şi deschidere a circuitelor
electrice care alimenteză corpurile de iluminat. Din punct de vedere al
modului de acţionare se disting întrerupătoare rotative, cumpănă şi basculante,
poziţiile de închidere şi deschidere realizându-se cu ajutorul unor pârghii,
lamele elastice sau lamele resoarte.
b. Comutatoarele. Din punct de vedere al formei comutatoarele sunt
asemănătoare cu întrerupătoarele, dar din punct de vedere constructive diferă
de acestea, întrucât la acţionarea lor se pot realiza mai mult de două poziţii de
închis şi deschis între sursa de current electric şi corpul de iluminat. De aceea,
comutatoarele sunt folosite la alimentarea corpurilor de iluminat cu mai multe
10
braţe cu becuri, fie trei becuri, fie toate cinci becurile, în cazul unei luster cu
cinci becuri.
11
Legarea conductoarelor la bornele întrerupătorului trebuie făcută cu multă atenţie
pentru a lega conductoarele în mod corect, în caz contrar corpul de iluminat este în
permanenţă sub tensiune indiferent de poziţia întrerupătorului.
Racordarea prizei simple şi a celei duble (bipolare) la circuitul de priză se face prin
legarea celor două conductoare la bornele prizei cu menţiunea ca unul dintre ele trebuie
sa fie conductor de fază iar celalalt de nul.
12
cârlig agățată de un alt cârlig prins în plafon fig 8. Tija are rolul de a susține corpul de
iluminat la înălțimea dorită și de a proteja conductoarele electrice.
13
becurile. Corpul de iluminat astfel asamblat este racordat la circuitul de lumină, prin
legarea conductoarelor proprii cu conductoarele circuitului de lumină.
Cum se face legarea conductoarelor la dulie. Legarea conductoarelor la bornele
duliei este o operaţie care trebuie să fie executată cu multă atenţie, pentru a se asigura o
legare corectă a conductorului de fază, o străpungere perfectă, fără joc, a conductoarelor
şi o izolare bună a acestora.
Se verifică dulia dacă are toate elementele componente de bază şi dacă acestea
sunt într-o stare bună de funcţionare;
Se demontează dulia în elementele sale componente, prin deşurubarea rozetei de
porţelan şi a armăturii metalice exterioare, după care se scoate din carcasa
suportului izolant cu armătura lui metalică cu filet;
Se leagă borne, mai întâi conductorul de fază a cărui legătură este cu contactul din
fundul duliei, apoi cel de nul a cărui legătură este cu contactul lateral (armătură cu
filet);
Se introduce suportul izolant cu conductoarele legate la bornele din interiorul
carcasei, urmărindu-se ca suportul izolant să fie bine fixat în pintenul carcasei,
pentru a se evita rotirea suportului izolant în timpul înşurubării becului.
După ce s-au făcut aceste operaţii se înşurubează becul sau becurile, în dulii şi se poate da
drumul la tensiune pe instalaţie verificându-se dacă toate părţiile sale componente sunt
complet funcţionabile.
14
Fig 9 Fixarea tablourilor de marmură:
a- Pe cărămidă; b- pe beton
1- consolă; 2- placă de marmură; 3 - șurub cu piuliță pentru fixare; 4- bolț împușcat;
5- consolă; 6 – tub de protecție pentru circuitele electrice către receptoare
15