Liceul tehnologic “ Constantin Brâncuşi”

Iaşi

PROIECT
PENTRU
OBŢINEREA CERTIFICATULUI
DE COMPETENŢE PROFESIONALE
NIVEL 3

CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN INSTALAŢII TEHNICE

Prof. îndrumător,
Candidat,
DIACONU RODICA-ELENA
Ciobanu Florin
 CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................4

RELEE..................................................................................................................5

RELEE DE PROTECŢIE........................................................................................9

RELEELE TERMICE...........................................................................................10

Relee electromagnetice de curent şi tensiune ..........................................................11

Relee de curent......................................................................................................12

SIGURANŢE FUZIBILE DE JOASĂ ŞI ÎNALTĂ TENSIUNE...............................14

MARI STADARDIZATE PRIVIND PERFORMAŢELE SIGURANŢELOR FUZIBILE .....15

EVOLUŢIA ELEMENTELOR FUZIBILE ŞI SOLUŢII CONSTRUCTIVE NOI ............17

SIGURANŢE FUZIBILE DE CONSTRUCŢIE INDIGENĂ........18

REOSTATUL.....................19
 ARGUMENT

Pentru proiectului scris am apelat la cunoştintele noi transmise în cadrul modulelor :

• Elemente de proiectare

• Sisteme şi tehnologii de fabricaţie

• Maşini şi aparate electrice

• Automatizarea sistemelor de acţionare electrică

• Elemente de comandă numerică

Şi nu în ultimul rând la noţiunile fundamentale teoretice predate în cadrul disciplinelor ce fac

parte din trunchiul comun . Matematica şi Fizica .

Creşterea gradului de complexitate al sistemelor electronice şi electrotehnice impuse

în modernizarea structurilor concomitent cu aplicarea interdisciplinară a domeniilor tehnice
specializate au condus la studierea atentă a bibliografiei recomandate pentru realizarea
proiectului conform cuprinsului precizat de către profesorul îndrumător .

Cunoaşterea valorilor parametrilor sistemelor şi subsistemelor este o condiţie

obligatorie în toate etapele utilizării mijloacelor. Electronice , electrotehnice . Proiectarea ,
utilizarea , mentenanta , acestora având ca scop cresterea utilizării acestora , concomitent cu
asigurarea compatibilităţii şi fiabilităţii utilizării acestora în diverse domenii de interes civil.

Utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor, instrumentelor de lucru,

acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor au fost
elemente care m-au condus la realizarea proiectului.
 Proiectul a fost realizat ca urmare a dezvoltării unor abilităţi practice şi creative
privind tipurile de circuite electrice şi electronice din instalaţiile electrice de joasă tensiune
(<1000 V) în urma cunoasterii rolului funcţional al acestora, a modalităţilor de reprezentare
grafică şi simbolică ale elementelor componente în schemele instalaţiilor electrice şi a
documentaţiei tehnice aferente acestora.

Asimilarea unor tehnici de muncă individuală, colaborarea în echipă şi ierarhic pentru

îndeplinirea responsabilităţilor individuale şi colective au fost elemente care au condus la
realizarea la timp a proiectului şi la aprecierea ,sper, pozitivă a acestuia de catre profesorul
îndrumător.

Urmare a intrării României în cadrul Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, economia

românească şi în special industria, va cunoaşte în viitorul apropiat o dezvoltare la noi
dimensiuni, fapt ce impune şi în domeniul aparatelor electrice redimensionarea unor
subansamble, componente şi piese, în scopul realizării unei compatibilităţi între produsele
romîneşti şi cele similare existente pe piaţa europeană. În baza aceloraşi criterii învăţământul
românesc şi cercetarea vor acorda, probabil, în viitor o nouă atenţie dezvoltării
microindustriei , fapt neglijat în ultima perioadă de timp, cu toate că, în domeniu, anterior
anului 1989 România avea progrese considerabile în acest sens si dispunea de o bază bună
tehnico-materială.

RELEE

Instalaţia de protecţie prin relee este formată din totalitatea aparatelor şi dispozitivelor
destinate să asigure deconectarea automată a instalaţiei în cazul apariţiei regimului anormal
de funcţionare sau de avarie (defect), periculos pentru instalaţia electrică: În cazul
regimurilor anormale care nu prezintă pericol imediat, protecţia semnalizează numai apariţia
regimului anormal.Deconectarea instalaţiei electrice se efectuează de către întrerupătoare,
care primesc comanda de declanşare de la instalaţia de protecţie. Se realizează separarea
părtii cu defect de restul instalaţiei (sistemului) electrice, urmărindu-se prin aceasta:-limitarea
dezvoltării defectului, ce se poate transforma într-o avarie la nivelul sistemului:-
preîntâmpinarea distrugerii instalaţiei în care a apărut defectul:-restabilirea regimului normal
de funcţionare, asigurând continuitatea în alimentarea cu energie electrică a
consumatorilor.În ţara noastră a avut loc o perfecţionare continuă a instalaţiilor şi
echipamentelor de protecţie, în prezent fabricându-se majoritatea echipamentelor necesare.
Se cercetează noi instalaţii de protecţie. care utilizează tehnica de calcul şi sistemele de
achiziţie cu microprocesor în instalaţiile de protecţie care sunt în curs de asimilare şi 1a noi
în ţară. Acestea permit reducerea timpului de lucru al protecţie şi reducerea gabaritului
echipamentelor, odată cu cresterea numărului parametrilor analizaţi şi a fiabilităţii sistemului
de protecţie pe ansamblu.Se produc relee şi sisteme de protecţie la Mediaş, ICEMENERG,
IPA Bucureşti şi la diverse firme private din ţară.Pentru a îndeplini în bune condiţii
obiectivele impuse, instalaţiile de protecţie trebuie să satisfacă anumite performanţe (calităţi).

RAPIDITATEA
Protecţia trebuie să acţioneze rapid pentru a limita efectele termice ale curenţilor de
scurtcircuit, scăderea tensiunii, pierderea stabilităţii sistemului electric. Timpul de lichidare
(eliminare) a unui defect se compune din timpul propriu de lucru al protecţiei ( =0,02…0.04
s), timpul de temporizare reglat şi timpul de declanşare a întreruptorului ( =0,040,06 s).
Pentru protecţiile clasice timpul minim de deconectare din momentul apariţiei
scurtcircuitului va fi =0,06…0,10 s. Aceste valori sunt suficiente pentru instalaţiile
electroenergetice.

SELECTIVITATEA

Reprezintă proprietatea unei protecţii de a deconecta numai elementul (echipamentul,

tronsonul) pe care a aparut defectul, restul instalaţiei (sistemului) rămânând sub
tensiune.Protecţia trebuie să comande declanşarea celor mai apropiate întreruptoare de la
locul defectului.

Selectivitatea se poate realiza pe bază de timp (prin temporizări), pe bază de curent sau prin
direcţionare. În funţie de particularităţile instalaţiei şi de importanţa consumatorului se va
adopta prioritatea între rapiditate şi selectivitate.

De exemplu, în reţeaua de joasă tensiune, începând de la tabloul general din postul de

transformare şi până la ultimul receptor, sunt montate diferite aparate de protecţie
(întreruptoare automate cu declanşatoare, siguranţe fuzibile, relee termice) alese în funcţie de
cerinţele impuse de porţiunea respectivă a reţelei.

Deoarece curentul de defect parcurge toate elementele seriei de pe calea de curent de la sursa
de alimentare (transformator) până la locul defectului, el poate influenţa şi alte aparate decât
cele care trebuie să elimine defectul produs.

De aceea apare necesara corelare a caracteristicilor de protecţie pentru asigurarea

selectivităţii protecţiei, adică să funcţioneze numai aparatul de protecţie de pe tronsonul cu
defect, restul instalaţiei rămânând sub tensiune.

Selectivitatea se poate asigura prin timpul de acţionare (în trepte crescătoare spre sursă) sau
prin valorile curentului de pornire a protecţiei (ardere fuzibil).

Selectivitatea între elementele de protecţie în reţelele electrice de joasă tensiune se va face

analizând comportarea acestora la suprasarcini şi la scurtcircuit. ,

Selectivitatea între elementele de protecţie se va face comparând caracteristicile timp-curent,

astfel încât timpul de prearc al siguranţei din amonte să fie mai mare decât timpul total al
siguranţei din aval sau timpul de declanşare al întretruptorului.

Selectivitatea la scurtcircuit se determină comparănd valorile decâttotalul siguranţei din

amonte să fie mai mare decât totalul siguranţei din aval sau al aparatului protejat.

Pentru aparatele de protecţie se poate calcula pentru curentul limită termic şi timpul impus.

Selectivitatea siguranţelor fuzibile poate fi analizată şi din punct de vedere al stabilităţii

dinamice a aparatelor de comutaţie la scurtcircuit. De exemplu, în ansamblul siguranţă-
contactor-relee termice, siguranţa asigură protecţia la scurtcircuit, iar releele termice protecţia
la suprasarcină. Curentul limitat (tăiat) de siguranţă trebuie să fie suportat de contactor.

Funcţionarea selectivă a protecţiei se verifică în mod riguros prin suprapunerea

caracteristicilor de protecţie ale dispozitivelor care lucrează în serie.

Vor rezulta diferenţe de timp între timpii de acţionare la aceleaşi valori ale curentului.
Selectivitatea este asigurată atunci când diferenţele de timp sunt suficiente.
Siguranţa

Aceasta presupune acţionarea protecţiei numai când este necesar, fără funcţionări
intempestive, adică atunci când nu au apărut defecte în instalaţia protejată. Siguranţa
presupune o protecţie bine proiectată (alegerea tipului schemei reglajului şi calculul acestuia)
şi echipamente cu fiabilitate ridicată. Acestea se pot obţine printr-un grad crescut de
integrare, folosind microprocesoare specializate.

Sensibilitatea

Instalaţiile de protecţie trebuie să lucreze (acţioneze) la abateri cât mai mici de la valoarea
normală a mărimii fizice controlate. Sensibilitatea proteţiei se apreciază prin coeficientul de
sensibilitate, care pentru proteţiile maximale de curent se calculează cu relatia:

în care: este valoarea minimă a curentului de scurtcircuit în momentul acţionării protecţiei

pentru un scurtcircuit metalic;

valoarea curentului de pornire al protecţiei, corespunzătoare circuitului de forţă

(primar) al instalaţiei protejate.

Coeficientul de sensibilitate poate lua valori între 1,22,5, în funcţie de tipul protecţiei şi
importanţa instalaţiei protejate. Atunci când nu sunt satisfăcute condiţiile de sensibilitate se
vor utiliza protecţii complexe (de distanţă, cu filtre)

Pentru a asigura sensibilitatea, releele de protecţie trebuie să consume (absoarbă) o putere

redusă pentru acţionare.

Independenţa, schemă de conexiuni

Protecţia unei instalaţii trebuie astfel proiectată încât să acţioneze corect, independent de
configuraţia schemei de conexiuni a sistemului electric la momentul respectiv (de numărul
surselor în funcţiune şi poziţia cuplelor). Corectitudinea funcţionării protecţiei se asigură
verificând selectivitatea în regim maxim şi sensibilitatea în regim minim.

Eficienţa economică

Cu toate ca in general costul echipamentelor de protectie este mic in comparatie cu costul

instalatiilor protejate, cheltuielile de investitii si de exploatare vor fi comparate cu daunele
produse in cazul nefunctionarii protectiei. De aceea, nu este indicat sa se faca economii la
acest capitol. Pe langa aceste calitati, la alegerea instalatiilor de protectie se vor mai avea in
vedere: gabaritul, elasticitatea in modificarea caracteristicilor de actionare, tipizarea
(modularea) subansamblelor, invariabiliatea parametrilor reglati si a caracteristicilor
indiferent de conditiile de functionare (vibratii, temperatura variabila, variatia regimului de
functionare al instalatiei protejate). O problema importanta care apare in functionarea
instalatiilor de protectie o constituie saturarea transformatoarelor de masura, care duce la
modificarea formei de unda a semnalului aplicat echipamentelor de protectie, precum si
comportarea acestora la functionarea sistemului protejat in regim deformant si dezechilibrat.
Pentru aceasta se impune constructia unor noi tipuri de traductoare (de curent, de tensiune, de
putere) si utilizarea semnalelor numerice, in cazul transmiterii la distanta a marimilor
controlate. Proiectarea instalatiilor de protectie trebuie sa aiba ca obiectiv pastrarea
continuitatii in alimentarea cu energie electrica a consumatorilor, chiar in cazul aparitiei unor
defecte in sistem.

RELEE DE PROTECTIE

Parametrii releelor de protectie caracterizeaza releele indiferent de tipul lor constructiv si se

dau in cataloagele (prospectele) firmelor constructoare. Principalii parametri sunt: curentul
nominal, tensiunea nominala, valoarea de actionare (pornire), valoarea de revenire, factorul
de revenire, timpul propriu de actionare, puterea consumata, puterea comandata de contactele
releului, numarul si pozitia normala (inchis, deschis) a contactelor, stabilitatea termica si
dinamica.

Clasificarea releelor se face dupa mai multe criterii:

1) dupa modul de conectare: primare, secundare (montaj indirect);

2) dupa modul de actionare: cu actionarea directa sau indirecta (prin intermediul altor relee
sau dispozitive);

3) dupa principiul de constructie si functionare: electromagnetice de inductie,

magnetoelectrice, electrodinamice, termice, electronice cu componente discrete sau cu
microprocesoare;

4) dupa caracteristica de timp: dependenta sau independenta; 5) dupa forma caracteristicii de

lucru: cerc, elipsa, histerezis, semiplan etc.

RELEELE TERMICE

Releele termice sunt elemente serie de circuit care asigura protectia instalatiilor electrice
impotrriva efectelor pe care le pot produce suprasarcinile de durata ale motoarelor electrice.
Se folosesc relee termice tip TSA cu lamele bimetalice in montaj direct pana la si relee tip
TSAW, in montaj indirect cu transformatoare de curent trifazate. Functionarea corecta a
protectiei este influentata de diferentele care exista intre constantele de timp la incalzire ale
motoarelor electrice protejate si ale releului de protectie, pentru durate diferite ale
suprasarcinii.

Protectia la suprasarcina a motoarelor de importanta deosebita se realizeaza numai cu

ajutorul termistoarelor montate in infasurarile motoarelor. Circuitul de protectie poate fi
prevazut si cu compensare in functie de temeperatura mediului ambiant.

Calculeaza curentul ce trebuie reglat la releul termic, cu relatia:

Se alege curentul de scrviciu (I,) al releului termic astfel incat sa existe relatia:

In functie de curentul de serviciu se alege curentul nominal si tipul releului termic.

Functionarea releelor termice este influentata de tempeatura mediului ambiant. Timpii de

declansare sunt influentati si de starea rece (repaos) sau calda (functionare) in care se afla
motorul protejat. Valorile coeficientului de corectie k, sunt prezentate in tabelul de mai jos
Tempmediului-20-1001035404550Coeficientde corectie0,670,90,930,961,071,11,11,15

Verificarea functionarii la suprasarcina a protectiei cu relee termice se face astfel: se regleaza

la releu curentul rezultat din calcul () si se porneste motorul din stare rece. Dupa ce a
functionat 15 minute se scoate siguranta fuzibila de pe una din faze. Releul trebuie sa
declanseze in cel mult 2 minute. Daca nu declanseaza, se va roti butonul de reglaj spre limita
inferioara pana cand releul declanseaza. Se monteaza siguranta fuzibila, iar dupa pauza
necesara se verifica daca releul nu declanseaza la pornire.

La baza functionarii releelor termice sta modificarea proprietatilor fizice ale

corpurilor datorita incalzirii. Cel mai simplu releu termic consta dintr-un tub de sticla inchis,
prevazut cu doi electrozi, in interiorul tubului gasindu-se mercur. Inchiderea contactului are
loc ca urmare a dilatatiei mercurului, in momentul in care nivelul mercurului aduce in contact
electric cei doi electrozi.
Cele mai raspandite relee termice sunt releele cu bimetal. Dupa modul in care se
realizeaza incalzirea bimetalului se deosebesc relee cu incalzire
directa, indirecta si mixta. La cele cu incalzire directa curentul electric trece prin
bimetal, iar la cele cu incalzire indirecta bimetalul este incalzit de la un rezistor, prin care
trece curentul electric. Releele termice sunt utilizate, in special, la protectia motoarelor
electrice impotriva supracurentilor de durata.

Relee electromagnetice de curent si tensiune

Principalele parti componente ale unui releu elecliomagnelic sunt:

- elementul sensibil ES care transforma semnalul de intrare x (curent, tensiune) intr-

un semnal de alta natura x* necesar functionarii releului (cuplu mecanic activ);

- elementul comparator C realizeaza compararea semnalului x* de la iesirea

elementului ES cu un semnal prescris xR de aceeasi natura fizica (cuplu mecanic
rezistent);

- elementul de executie E realizeaza in functie de rezultatul comparatiei x**, una din

valorile de iesire ale releului ym - neactionat (x* < xR) sau yM – actionat (x* > xR).
 Relee de curent

Releele de curent tip RC-2 sunt construite ca relee maximale, actionarea acestora
obtinandu-se la cresterea intensitatii curentului peste valoarea reglata IR, conditia de actionare
fiind I > IR.. Elementul sensibil al releelor de curent electromagnetice este un electromagnet
format din circuitul magnetic 1, pe care este amplasata o bobina de curent 2 (numar mic de
spire de diametru corespunzator intensitatii nominale) prevazuta cu priza mediana. Armatura
3 a electromagnetului este o lamela feromagnetica in forma de Z si care se poale roti in
intrefier in jurul axului lagarului 4. Pe acest ax este fixat dispozitivul de reglare a valorii
prescrise a curentului IR si care este formal dintr-un resort spiral 5, axul 6, scara gradata 7,
butonul de reglare 8. Elementul de comparatie este format din acest dispozitiv si armatura
mobila 4 la nivelul careia se manifesta un cuplu electromagnetic activ Ma proportional cu
variatiile semnalului de intrare I, respectiv un cuplu rezistent Mr general prin tensionarea
resortului spiral 5 Releul actioneaza daca este indeplinita conditia:

Ma=ki∙(N∙I)2≥km∙IR=MR

Aceste relee sunt prevazute cu un contact normal deschis ND sau cu un contact cu pol
comun, normal deschis - normal inchis ND-C-NI (starea normala a contactelor corespunde
bobinei nealimentate) si care este actionat, la deplasarea armaturii mobile, prin intermediul
piesei electroizolante 9. Pentru extinderea domeniului de utilizare se utilizeaza eclisa 10 care
in functie de politia de montaj permite utilizarea intregii infasurari (In/2) sau numai a unei
jumatati (In).

Caracteristica timp-curent a releelor electromagnetice de curent este practic

independenta de curent dupa ce sa depasit pragul de actionare (scaderea timpului de actionare
fata de valoarea de actionare esie de maxim 20 % pentru 3∙In ). Timpul propriu de actionare
este de ta= 0,050,1 s in functie de curentul nominal In= 0,05200 A iar factorul de revenire arc
valorii, kr > 0,85.

Relee de tensiune
Releele electromagnetice de
tensiune se construiesc de tip
maximal (variantele RT-3, RT-3S),
cu actionare la valori ale tensiunii U
> UR , fie de tip minimal (variantele
RT-4, RT-4S) care actioneaza la
valori ale tensiunii U < Ur, UR fiind
tensiunea reglala. Releele maximale de tensiune au un contact normal deschis, cele minimale
au un contact normal inchis care se deschide atunci cand este indeplinita conditia de
functionare normala U ≥ Un, si se inchide atunci cand tensiunea scade, sub valoarea reglata
UR = 0,80,9 Un , semnalizandu-se o situatie anormala de functionare. Releele de tensiune RT-
3S, RT-4S au bobina de tensiune alimentata in curent continuu, tensiunea aplicata bobinei
este obtinuta prin redresarea tensiunii alternative de intrare, pe aceasta cale obtinandu-se
atenuarea vibratiilor armaturii mobile a electromagnetului. Pentru valori mari ale tensiunii de
intrare (linii electrice, motoare de m.t.) releele de tensiune se conecteaza prin intermediul
transformatoarelor de tensiune cu tensiunea secundara standardizata de 100V.

Verificarea scalei unui releu electromagnetic de curent de tip RC-2

Incercarile se efectueaza utilizand montajul:
Parti componente
1- resort (arc)
2- armatura mobila
I- bobina electromagnetica
K1-contact fix
K2-contact mobil
SIGURANTE FUZIBILE DE JOASA SI INALTA TENSIUNE
Siguranta fuzibila este un aparat de protectie care intrerupe circuitul in care este
conectat, cand curentul electric depaseste un anumit timp o valoare data, prin topirea
unuia sau mai multor elemente fuzibile.
Sigurantele fuzibile se grupeaza in doua clase de functionare, care definesc domeniul de
curent pe care il pot intrerupe:
· clasa de functionare g (sigurante de uz general) cuprinde sigurantele ale caror elemente
de inlocuire rezista la actiunea curentilor mai mici sau egali cu curentul lor nominal;
· clasa de functionare a (sigurante asociate) cuprinde sigurantele ale caror elemente de
inlocuire rezista la actiunea curentilor mai mici sau egali cu curentul lor nominal si pot
intrerupe in conditii precise toti cureniii de la un anumit multiplu al curentului nominal pana
la capacitatea lor nominala de rupere.
Sigurantele fuzibile sunt aparate cu intrerupere automata, care protejeaza circuitele de
iluminat si de forta impotriva efectelor termice si dinamice produse de curentii de
suprasarcina si scurt-circuit. Sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o constructie foarte
simpla si robusta, care au incorporato ca element de protectie (fuzibilul) un fir rotund sau o
banda conductoare, montate in serie cu obiectul de protejat. In cazul curentilor de scurtcircuit
si la suprasarcini mari , metalul din care este confectionat fuzibilul, avand cea mai redusa
stabilitate termica din intreg circuitul, se topeste si intrerupe curentul, realizand protectia.
Procesul deconectarii cu sigurantele fuzibile se compune din urmatoarele faze
distincte : a) incalzirea elementului fuzibil pana la temperatura de topire; b) topirea si
vaporizarea elementului fuzibil; c) aparitia arcului dupa straoungerea spatiului dintre
contactele sigurantei; d) stingerea arcului, care provoaca rupere curentului si deci
deconectarea circuitului.

MARI STADARDIZATE PRIVIND PERFORMATELE SIGURANTELOR FUZIBILE

Proprietatile si performantele sigurantelor fuzibile cu mare putere de rupere sint
definite prin urmatorele marimi general acceptate :
curentul nominal al soclului
curentul nominal al elementului fuzibil
tensiunea nominala
felul curentului
frecventa
puterea nominala de rupere
caracteristica timp-curent
curentul limita de topire
factorul de topire
caracteristica de limitare
tipul constructiv
consumul propriu
In continuare ne vom referi la parametri cei mai importanti.
Aptitudinea unei sigurante fuzibile de a intrerupe un anumit curent de scurtcircuit se
exprima astfel :
curentul de rupere (capacitatea de rupere) a sigurantei , indicat prin valoarea maxima a
curentului de scurtcircuit, pe care il poate intrerupe siguranta, in conditii de incercare
precizate de norme, aceasta raminind fara deteriorari ;
puterea de rupere a sigurantei la scurtcircuit se poate determina pentru circuitele de curent
alternativ din relatia : . Deoarece in baza acestei realtii cele doua marimi se
pot deduce una din alta , este suficient sa se indice numai una dintre ele.
In toate tarile din Europa prin curent de rupere se intelege curentul de scurcircuit de
soc simteric ce s-ar stabili in circuitul dat , in cazul in care siguranta ar fi scoasa din circuit
prin suntare.
Caracateristica timp-curent t=f(I) , reprezentata prin variatia timpului de
functionare a sigurantelor fuzibile in functie de supracurent, se poate exprima in doua
variante de caracteristici temporale :
caracteristica de topire a elementului fuzibil, care exprima dependenta dintre timpul de la
inceputul scurtcircuitului pana in momentul topirii fuzibilului , si valoarea prezumata a
curentului de scurtcircuit , presupus constant ;
caracteristica de intrerupere a elementului fuzibil , care exprima dependenta dintre durata
totala pana la intrerupere si acelasi curent de scurtcircuit prezumat. Durata de ardere a arcului
fiind de ordinul a 5*10‾ s se neglijeaza si pentru dureate de topire mai mari ca , cele
doua caracateristici se pot considera practic identice in zona curentilor mici de scurtcircuit.
Din aceasta cauza in prospecte se indica numai caracteristica de topire.
Prin exprimarea curentului de scurtcircuit prezumat, ca multiplu al curentului nominal
s-a reusit reprezentarea printr-o singura curba a tuturor caracteristicilor de protectie a
sigurantelor de aceasi contructie dar de curenti nominali diferiti.
Protectia instalatiilor electrice prin sigurnate fuzibile se face confruntand
caracteristica terminca a obiectului protejat cu caracteristica de protectie a fuzibilului
sigurantei.
 Caracteristica termica a unui obiect din instalatia electrica este curba care reprezinta
dependenta dintre timpul in cursul caruia temperatura parti celei mai incalzite a obiectului
atinge valoarea limita admisibila si voaloarea suprascurtcircuitului.
Fata de intrerupatoarele obisunuite sigurantele fuzibile cu mare putere de rupere au un
mare avantaj , in sensul ca aceste sigurante pot limita considerabil valoarea unui curent de
scurtcircuit, realizand ruperea acestuia inainte ca el sa fi ajuns la valoarea maxima. Aceasta
aptitudine a sigurantelor fuzibile cu mare putere de rupere se ilustreaza prin caracteristica de
limitare, care reprezinta valoarea de varf atinsa de curentul de scurtcircuit, limitat prin
prezenta sigurantei, in functiede valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit prezumat.

EVOLUŢIA ELEMENTELOR FUZIBILE ŞI

SOLUŢII CONSTRUCTIVE NOI

Din punct de vedere constructiv , siguranţele se execută deschise, când arcul electric este
stins în aer liber şi închise, cand arcul este stins intr-un tub din fibra sau porţelan închis la
capete fară sau cu umplutură de nisip.
Pentru a obţine puteri de rupere mari s-a observat că în timpul arderii firului fuzibil
trebuie să se reducă la minim cantitatea de vapori metalici. Utilizarea firelor fuzibile de cupru
sau argint, care comparativ cu plumbul au o foarte bună conductivitate electrică şi punct de
topire ridicat, a permis mărirea densitaţii de curent în fuzibil şi obţinerea unor secţiuni de fire
mai reduse .
Siguranţele fuzibile umplute cu nisip pur şi uscat, comparativ cu firele fuzibile în aer ,
au o putere de rupere foarte mare, având în anumite condiţii un accentuat efect de limitare a
curenţilor de scurtcircuit. Nisipul aglomerat uniform de-a lungul firului fuzibil, manifestă un
puternic efect de răcire asupra coloanei de arc; vapori metalici , rezultaţi din topirea
fuzibilului, difuzează rapid printre granulele de nisip, favorizând deionizarea spaţiului şi
astfel arcul se stinge repede fară înregistrarea unor manifestări violente. În jurul firului fuzibil
ia naştere un conglomerat virtos (omida de nisip sinterizat)în masa caruia sunt îngolbate
granule de nisip din imediata apropiere a firului fuzibil. Contactul firului cu nisipul care are o
buna conductivitate termica , permite marirea densitatii de curent în fuzibil şi deci sa se
utilizeze fire fuzibile mai subţiri decat ar fi necesar în cazul firelor în aer liber.
Elemente fuzibile executate din materiale cu punct de topire ridicat (cupru sau argint)
, la suprasarcini mici şi de lungă durata solicită intens termic siguranţa. Totuşi nu se poate
renunţa la aceste metale deoarece au o serie de avantaje : firele fuzibile sunt mai subiţiri şi
masa de metal topit mai mică, crescaînd astfel puterea de rupere a siguranţei. Micşorarea
solicitării termice a elementelor fuzibile din cupru sau argint , la suprasarcini de lunga durată,
s-a reuşit pe baza fenomenului denumit efect metalurgic. Este cunoscut ca anumite aliaje
eutectice de staniu si plumb usor fuzibile , daca vin in contact in stare topita cu unele metale
greu fuzibile (cupru, argint, alama), sunt capabile sa le dizolve. Pentru declansarea acestui
fenom intr-o siguranţa este nevoie ca pe elementul fuzibil , executat dintr-un metal cu punct
de fuziune ridicat, să se prindă prin lipire o mică picatură (bobită) dintr-un metal cu punct de
fuziune scăzut (staniu, eutecticul plumb-cadmiu, etc). In momentul cand elementul fuzibil ,
sub actiunea supracurentului , atinge temperatura de topire a picăturilor, acetsea se topesc şi
dizolvă metalul elementului fuzibil în punctul de lipire la temperaturi inferioare temperaturii
de topire a elementului. Procesul de difuzare a metalului picaturii se intensifică o data cu
creşterea încalzirii, producandu-se o evoluţie în avalanşă. Arcul de întrerupere ia naştere
chiar în zona picaturii, unde masa topită conţine un aliaj cu mare rezistivitate şi deci unde
încalzirea este mai puternică. Acest arc topeşte şi restul lungimii elementului fuzibil.
Siguranţele cu efect metalurgic au caracteristica de topire inertă (cu întarziere).

SIGURANŢE FUZIBILE DE CONSTRUCŢIE INDIGENĂ

Elementele principale ale siguranţelor sunt soclul , patronul (care are incorporat
elementul fuzibil şi firul de semnalizare) şi capacul (filetat pentru soclu). Pentru curenţi de
scurtcircuit de valoare mai redusă se execută siguranţe tubulare de 30A şi 69A .
Pentru protecţia circuitelor la curenţi de scurtcircuit mari se execută siguranţe fuzibile
cu mare capacitate de rupere , alcatuite din patron (cu doua cuţite de contact), fuzibil (cu
acţiune rapidă şi ultrarapidă) si suportul (cu furci de contact).
Introducere şi scoaterea pantronului din furci se realizează prin intermediul unui
mâner izolat detaşabil. Această operaţie manuală se face când prin barele circuitului nu există
curent. Astfel, se execută siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere tip MPR, pentru c.a. de
100, 125, 160, 200, 250, 315, 400, 500,630 A şi pentru c.c. de 250 şi 400 A .
Siguranţe fuzibile de 16A . Siguranţa fuzibila de 20 A.
Siguranţe fuzibile de joasă tensiune.
 REOSTATUL
Reostatul ajută la ajustarea rezistenţei electrice într-un circuit. Este un rezistor variabil
cu doua borne. Acestea sunt proiectate pentru a rezista la curenţi si voltaje mari. De regulă
aceastea sunt fabricate din sârmă cu o rezistenţă electrică ridicată infăşurată având un selector
montat pe laterala acestuia. Uneori reostatele sunt fabricate prin înfăşurarea sârmei în jurul
unui cilindru rezistent la căldură având un cursor-selector format dintr-un anumit număr
de ,,degete” ce fac contact cu un numar mic din înfăşurări. ,,Degetele pot fi mutate d-ea
lungul bobinei pentru ai creşte sau scade rezistenţa electrică. Reostatele , în general sunt
folosite ca rezistoare variabile în loc de potenţiometre.