Teoria Circuitelor Electrice

Camelia Petrescu
Universitatea Tehnică Iași
Departamenrul de Electrotehnică
camelia-mihaela.petrescu@academic.tuiasi.ro

Informații despre curs (cursuri/seminarii)- Platforma Moodle a TUIasi :

edu.tuiasi.ro
Evaluare – laborator – 15%
– seminar – 15%
– examen – 70%
 Cursul 1
Noțiuni introductive
Circuite electrice – produc, transmit şi
prelucrează semnalele electrice.
Circuitele electrice cu parametri concentraţi
- se caracterizează prin variabile de stare (mărimi
electrice) care depind numai de timp. Atributul
“parametri concentraţi” se referă la faptul
că proprietăţile elementelor care compun circuitul
(elemente de circuit) se presupun localizate,
“concentrate”, într-un punct, putând astfel să
se facă abstracţie de forma şi dimensiunile
acestora.
Exemple
1) Rezistorul ideal – parametrul R (L=0, C=0)
2) Condensatorul ideal – parametrul C (L=0,
R=0)

3) Bobina ideală – parametrul L (R=0, C=0)

a) solenoid
b) Bobina toroidală

În cazul circuitelor cu parametri concentrați nu

există efecte de propagare a curentului şi
a tensiunii în lungul conductoarelor. Absenţa
propagării este caracteristică, după cum se
demonstrează riguros în cadrul teoriei câmpului
electromagnetic, circuitelor a căror
dimensiune maximă, l, este mult mai mică decât
cea mai mică lungime de undă, λ, corespunzătoare
celei mai înalte frecvenţe la care poate să
funcţioneze circuitul:
l <<λ (1.1)
Pentru circuite de dimensiuni uzuale (centimetri
sau zeci de centimetri) condiţia (1.1) este
îndeplinită pentru frecvenţe, f, situate în domeniul
audio, radio şi TV (f<1GHz).
Exemplu:
1) frecvența f=50 Hz. λ=v·T=v/f=c/f=3·10 8(m/s)
/50 (s-1)=
=6·106 (m)=6000 (km)

x1=λ/100=60 (km)→v(x1)=0.002; vmax=1→

v(x1)/vmax=0.002=2·10-3=2e-3=2‰
2) frecvența f=1GHz=109Hz.
λ=v·T=v/f=c/f=3·108(m/s) /109 (s-1)=
=0.3 (m)=30(cm)
TIPURI DE PROBLEME ÎNTÂLNITE ÎN
STUDIUL CIRCUITELOR ELECTRICE
Situaţia tipică întâlnită în studiul circuitelor cu
parametri concentraţi este prezentată în Fig.1.1.
Circuitul are o pereche de borne de intrare , (a) şi
(b), la care se aplică un semnal de intrare (sau de
excitaţie), x(t), şi o pereche de borne de ieşire, (c)
şi (d), unde se obţine semnalul de ieşire (sau
semnalul răspuns), y(t).
(a) (c)
x(t) Circuit y(t)
semnal semnal
de intrare electric de iesire
,
(b) (d)

Fig. 1.1

În studiul unui circuit pot fi întâlnite două tipuri de

probleme:
a) o problemă de analiză a circuitului, în cazul în
care se cunoaşte structura circuitului şi semnalul
de excitaţie x(t);
b) o problemă de sinteză a circuitului dacă sunt
cunoscute cele două semnale x(t) şi y(t) şi
urmează să se stabilească structura circuitului.
MĂRIMI FIZICE UTILIZATE ÎN STUDIUL
CIRCUITELOR ELECTRICE

Mărimile electrice care caracterizează

funcţionarea unui circuit sunt tensiunea
electrică şi intensitatea curentului electric.
Intensitatea curentului electric, i- mărime scalară.
Deoarece la nivel microscopic circulaţia curentului
este reprezentată de o deplasare a purtătorilor de
sarcină electrică, se poate spune că intensitatea
curentului într-un conductor este egală cu sarcina
electrică, q, ce traversează o secţiune transversală
a acestuia în unitatea de timp:
dq
i (t ) 
dt (1.2)
În schemele circuitelor electrice se adoptă in mod
arbitrar un sens de referinţă pozitiv pentru
intensitatea curentului electric, simbolizat printr-o
săgeată ce indică sensul de deplasare al
purtătorilor pozitivi de sarcină electrică (Fig.1.2). O
valoare negativă pentru intensitatea curentului
indică faptul că purtătorii de sarcină electrică
pozitivă au sens opus faţă de sensul de referinţă
adoptat.
i
()
a ()
b

F
ig
.1
.2

În sistemul internaţional de unităţi (SI) unitatea de

măsură pentru intensitatea curentului electric este
amperul (A). Acesta poate lua valori în mulţimea
numerelor reale, gama de valori extinzându-se de
la pico-amperi la kilo-amperi.
Valori tipice pentru intensitatea curentului electric
Curentul în circuite integrate 1nA÷1μA
Curentul de evitat pentru om 1mA
Curent letal pentru om 100mA
Curentul în aparatura casnică 1÷16A

Tensiunea electrică, u, între două puncte ale unui

circuit reprezintă energia, W, pe care o sarcină
electrică pozitivă, q, egală cu 1C, o primeşte sau o
cedează deplasându-se între cele două puncte. Se
poate scrie astfel că:
dW
u 
dq . (1.3)
Tensiunea electrică între două puncte A şi B se
defineşte în mod riguros în cadrul teoriei câmpului
electromagnetic în funcţie de intensitatea câmpului
electric ( Fig.1.3), cu ajutorul relaţiei:

dl B

B B

 
u AB  E  dl  E  dl cos α
E
A
A A
Fig. 1.3
(1.4)

În regim staţionar sau cvasistaţionar tensiunea

electrică este egală cu diferenţa potenţialelor
electrice ale celor două puncte:

u AB  VA  VB . (1.5)
A B

u
F
ig.1
.4

Pentru indicarea sensului de măsurare a tensiunii

se adoptă în schemele circuitelor electrice, în mod
arbitrar, un sens de referinţă pozitiv marcat printr-
o săgeată (Fig.1.4). În cazul în care VA>VB
tensiunea este pozitivă, în caz contrar fiind
negativă. Unitatea de măsură pentru tensiune în
SI este voltul (V). Tensiunea ia valori în mulţimea
numerelor reale, valorile întâlnite în practică
putând să se situeze de la V la sute de kV.

Valori tipice pentru tensiunea electrică

Tensiunea la bornele unei antene radio 100nV÷10μV
Tensiunea între electrozii unui 1mV
electrocardiograf
Baterie automobil 12V
Linii de înaltă tensiune 100kV

Deoarece sensurile de referinţă pozitive pentru

tensiune şi pentru curent se aleg în mod arbitrar,
este posibil ca ambele semnale să aibă acelaşi
sens în raport cu bornele A şi B (Fig.1.5.a) sau,
dimpotrivă, să aibă sensuri opuse (Fig.1.5.b).
Primul dintre aceste moduri de asociere a
sensurilor de referinţă poartă numele de regula de
la receptoare (Fig.1.5.a), deoarece este specifică
unui receptor, iar cel de al doilea – regula de la
generatoare, fiind specific generatoarelor
(Fig.1.5.b).
 i i
A
Circuit Circuit u
u
electric electric
B
(a) (b)
Fig. 1.5

Cu ajutorul celor două mărimi definite anterior,

intensitatea curentului electric şi tensiunea, se pot
defini alte două mărimi electrice: puterea
instantanee şi energia electrică.
Puterea instantanee, p(t), pentru un circuit cu
două borne de acces se defineşte cu ajutorul
relaţiei:
p (t )  u (t )  i (t ) (1.6)
Dacă tensiunea şi curentul au sensurile de
referinţă asociate după regula de la receptoare, iar
p(t)>0 circuitul absoarbe putere pe la bornele de
acces, în caz contrar, p(t)<0, el cedând putere în
exterior.
Valori tipice pentru puteri electrice
Puterea de intrare pentru un telefon celular ~pW
Puterea absorbită de un PC 100W
Bec cu filament 10÷200W
Centrală hidroelectrică ~MW
 Energia primită sau cedată de circuit în
intervalul de timp (0,t) este definită de relaţia:
t
W (t )   p (t ) dt
0 . (1.7)
Unitatea de măsură pentru putere este wattul (W),
iar pentru energie joulul (J). Se observă că
1J=1W·1s. O unitate tolerată pentru energie este
Wh sau kWh.
CLASIFICAREA SEMNALELOR ELECTRICE

În funcţie de modul de variaţie în timp, un semnal

electric, x(t), poate fi:
a) semnal continuu (invariabil în timp)
(Fig.1.6.a):
x(t )  X  const. ; (1.8)
b) semnal periodic de perioadă T:
x(t )  x(t  T )  x(t  n T ) . (1.9)
În Fig.1.6 b…1.6.d sunt reprezentate câteva
semnale periodice întâlnite în eletrotehnică.
Un caz particular frecvent întâlnit în aplicaţii îl
reprezintă semnalul sinusoidal (Fig.1.6.e):
 x(t )  X m sin(ω t  γ)
(1.10)
unde Xm este amplitudinea semnalului,
ω=2π/T=2πf este pulsaţia semnalului
([ω]=rad/sec), iar f este frecvenţa semnalului
([f]=s-1=Hz).
c) semnal aperiodic. Principalele tipuri de semnale
aperiodice ce prezintă o deosebită importanţă în
studiul circuitelor electrice sunt:
- semnalul treaptă (Fig.1.7.a) definit de relaţia

0 , t  0
x(t )  
 X ,t 0
 m ; (1.11)
- semnalul impuls dreptunghiular de durată τ(tau)
(Fig.1.7.b) definit prin
0 , t  0

x(t )   X m , t  (0, )
0 , t  
 ; (1.12)
- semnalul impuls Dirac sau delta unitate
(Fig.1.7.c)

0 , t  0
x(t )  (t )  
,t 0
 (1.13)
 x x

T /2 T
0 t 0 t
(a) (b)

x
x
Xm
Xm

0 T 2T 3T t 0  T t

x (c) (d)

Xm

T/2
0 T t

-Xm
(e)
Fig. 1.6

x x x

Xm Xm  (t)

0 t 0  t 0 t
(a) (b) (c)

Fig. 1.7

O altă modalitate de clasificare a semnalelor

electrice are în vedere mulţimea în care acestea
pot lua valori. Asfel, semnalele care pot avea
numai un număr limitat de valori se numesc
semnale discrete (digitale sau numerice).
Cele mai frecvent întâlnite semnale discrete sunt
semnalele binare, care pot lua numai două valori,
cărora li se pot asocia valorile logice 0 şi 1.
Prin contrast, semnalele care pot lua orice valoare
într-un interval din mulţimea numerelor reale se
numesc semnale analogice.
Circuitele în care toate semnalele sunt analogice
se numesc circuite analogice, iar circuitele care
procesează numai semnale digitale se numesc
circuite digitale sau numerice.

1.5 CLASIFICAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

O primă modalitate de clasificare a circuitelor

electrice are în vedere numărul de borne de
acces ale circuitului. Astfel, un circuit cu n borne
de acces se numeşte multipol. Circuitul având n=2
borne de acces se numeşte dipol sau uniport; cel
cu n=4 borne de acces se numeşte cuadripol sau
diport. Un circuit fără borne de acces (n=0) se
spune că este izolat galvanic faţă de exterior.
Un alt criteriu de clasificare are în vedere
prezenţa sau absenţa generatoarelor
(surselor de energie electrică) în structura
circuitului. Astfel, un circuit care conţine surse de
energie se numeşte activ, un circuit fără surse este
pasiv. Un circuit este fie generator de energie, în
cazul în care furnizează energie pe la bornele de
acces, fie receptor, când primeşte energie din
exterior.
În sfârşit, circuitele electrice se pot clasifica după
relaţia de dependenţă dintre semnalele răspuns şi
cele de excitaţie. Astfel, considerând un element
de circuit având semnalul de intrare x(t) şi cel de
ieşire y(t) (Fig.1.8), funcţionarea acestuia este
caracterizată de o relaţie de forma:
y (t )  y ( x(t ), t ) (1.14)
numită ecuaţia caracteristică de funcţionare a
elementului de circuit.
În cazul în care
dependenţa între x(t) Element y(t)
de circuit
semnalele y(t) şi x(t) este
liniară, cu o constantă de Fig. 1.8
proporţionalitate
invariabilă în timp, elementul de circuit este liniar
şi neparametric, având o caracteristică de
funcţionare de forma (Fig.1.9.a):
 y (t )  C  x(t ) (1.15)
Elementul de circuit este liniar şi parametric
(Fig.1.9.b) dacă are ecuaţia caracteristică de
funcţionare de forma
y (t )  C (t )  x(t ) , (1.16)
neliniar (Fig.1.9.c) dacă prezintă o dependenţă
neliniară între x(t) şi y(t) de forma:
y (t )  y ( x(t )) , (1.17)
respectiv neliniar şi parametric (Fig. 1.9.d). în
cazul unei ecuaţii caracteristice neliniare de forma

y y
t1
.x
=C t2
y
t3

0 x 0 x
(a) (b)

y y t3
t2
t1

x 0 x
(c ) (d)
Fig. 1.9

(1.14).
Un circuit electric care are în structura sa numai
elemente liniare de circuit se numeşte circuit
liniar. Un circuit care are cel puţin un element
neliniar este un circuit neliniar, iar unul care are
în structura sa elemente liniare şi cel puţin unul
parametric este un circuit parametric.
Exemple de circuite electrice
- circuit liniar, activ, cu 4 borne de acces

- circuit cu transistor (se poate asimila unui circuit

liniar)
- circuit cu amplificator operațional (se poate
asimila unui circuit liniar)

- circuit neliniar (cu diode)

Simboluri ale elementelor de circuit
Element Simbol
Rezistor

Bobină

Condensator

Generator de
tensiune
independent
Generator de
curent
independent

Generator de
tensiune
comandat (în
tensiune sau
în curent)

Generator de
curent
comandat (în
tensiune sau
în curent)
REGIMURI DE FUNCŢIONARE ALE
CIRCUITELOR ELECTRICE

După modul de variaţie în timp a semnalelor într-

un circuit electric regimul său de funcţionare poate
fi:
a) regim staţionar (sau de curent continuu)
- este regimul în care toate semnalele sunt
invariabile în timp;
b) regim periodic sinusoidal - caracterizat de
faptul că toate semnalele din circuit sunt funcţii
sinusoidale de timp având aceeaşi pulsaţie ω
(ω=2·π·f);
c) regim periodic nesinusoidal – toate
semnalele sunt periodice, dar nesinusoidale, de
aceeaşi perioadă T;
d) regimul general variabil – este regimul în
care semnalele electrice au un mod de variaţie în
timp oarecare;
e) regimul tranzitoriu reprezintă un caz
particular al regimului general variabil, apărând
la închiderea sau deschiderea comutatoarelor
sau la apariţia unor întreruperi sau scurtcircuite
accidentale. Regimurile tranzitorii fac trecerea de
 la un regim permanent (de curent continuu sau
periodic) la un alt regim permanent.

Temă- Analizați circuitul din figură și determinați

curenții i1, i2, i3.
 Cursul 2
ELEMENTE DE CIRCUIT DIPOLARE
2.1 ELEMENTE DE CIRCUIT PASIVE

2.1.1 Rezistorul

Rezistorul este un element de circuit a cărui ecuaţie

caracteristică de funcţionare se exprimă fie sub
forma dependenţei tensiunii u(t) de curentul i(t):
u(t )  u(i(t ), t ) , (2.1)
fie a curentului de tensiune:
i(t )  i(u(t ), t ) . (2.2)
În cazul rezistorului liniar neparametric ecuaţia
caracteristică devine:
u(t )  R  i(t ) , i(t )  G  u(t ) (2.3)
unde R reprezintă rezistenţa elementului de circuit,
iar
1
G
R
conductanţa sa. Unitatea de măsură pentru
rezistenţă în SI este ohm (Ω), iar pentru
conductanţă siemens (S). Rezistanţa şi conductanţa
unui rezistor liniar sunt întotdeauna pozitive , R>0,
G>0, domeniul de valori pentru R extinzându-se de
la mΩ la MΩ. În cazul în care R=0, şi deci G→∞,
elementul reprezintă un scurtcircuit, realizând
condiţia u(t)=0; dacă R→∞ şi deci G=0, elementul
reprezintă o latură în gol (circuit deschis) fiind
realizată condiţia i(t)=0.

R R(t)
i i

u u
(a) (b)

i i

u u

( c) (d)
Fig. 2.1

Simbolul grafic utilizat în schemele circuitelor

electrice pentru rezistorul liniar este reprezentat în
Fig.2.1.a.
Relaţiile (2.3) arată că tensiunea şi curentul au
aceeaşi formă de undă în cazul unui rezistor liniar şi
neparametric.
Puterea instantanee la bornele unui rezistor liniar
este:
p (t )  u (t )  i (t )  R i 2 (t )  G u 2 (t ) (2.4)
fiind întotdeauna pozitivă. Rezistorul transformă
energia electrică primită pe la borne în energie
termică.
Rezistorul liniar şi parametric are ecuaţia
caracteristică:
u(t )  R(t )  i(t ) ,

respectiv
i(t )  G(t )  u(t )
şi simbolul grafic reprezentat în Fig.2.1.b. Un
exemplu de rezistor liniar şi parametric este
potenţiometrul.
Cazuri particulare : R=0 scurtcircuit
R→∞ circuit întrerupt (la gol)
 Scurtcircuit Gol
Rezistorul neliniar, parametric sau
neparametric, are ecuaţia caracteristică de forma
(2.1) sau (2.2) şi simbolul grafic din Fig.2.1.c sau
2.1.d. Dacă fiecărei valori a tensiunii îi corespunde
o singură valoare a curentului pe caracteristica de
funcţionare, se spune că rezistorul este cu control
în tensiune (Fig.2.2.a), ecuaţia caracteristică fiind
de forma i=i(u). În cazul opus, în care pentru
fiecare valoare a curentului se obţine o singură
valoare a tensiunii, rezistorul este controlat în
curent, iar ecuaţia caracteristică este u=u(i)
(Fig.2.2.b).

i u

0 u 0 i
(a) (b)
Fig. 2.2
 Ca exemple de rezistoare neliniare se pot
menţiona: dioda cu joncţiune, dioda Zener, dioda
cu gaz, tubul cu fir incandescent, varistorul (care
este un rezistor controlat în tensiune); termistorul,
a cărui rezistenţă variază cu temperatura, şi arcul
electric sunt rezistoare neliniare variabile în timp
(parametrice).

Caracteristica I(U) pentru un varistor

Caracteristica termică R(T), și electrică U(I) pentru un termistor

2.1.2 Bobina

Bobina fără cuplaje magnetice are ecuaţia

caracteristică de funcţionare:
(t )  (i(t ), t ) (2.5)
unde Φ reprezintă fluxul magnetic prin suprafaţa
tuturor spirelor bobinei produs de curentul i(t) din
bobină.
Tensiunea la bornele bobinei este, conform legii
inducţiei electromagnetice:
d
u (t ) 
dt . (2.6)
 Bobina liniară şi neparametică, fără cuplaje
magnetice, cu simbolul grafic din Fig.2.3.a, are
ecuaţia caracteristică:
(t )  L i(t ) (2.7)
unde L reprezintă inductivitatea proprie a bobinei.
În cadrul Teoriei câmpului electromagnetic se
demonstrează faptul că inductivităţile proprii sunt
întotdeauna pozitive . Unitatea de măsură pentru L
este henry (H).
Tensiunea la bornele bobinei liniare şi
neparametrice este, conform (2.6) şi (2.7):
di
u (t )  L
dt , (2.8)
iar curentul are expresia:
t
1
i (t ) 
L  u(t ) dt
 . (2.9)
Puterea instantanee la bornele bobinei are
expresia:
di
p(t )  u (t )  i (t )  L i (t )
dt (2.10)
iar energia acumulată până la momentul t în
câmpul magnetic al bobinei este:
 t t
di L i 2 (t )
W (t )   p(t ) dt   L i (t ) 
dt 2
0
  . (2.11)
Bobina liniară şi parametrică are ecuaţia
caracteristică
(t )  L(t )  i(t ) (2.12)
unde L(t) este inductivitatea parametrică (variabilă
în timp). Tensiunea la bornele acestei bobine, cu
simbolul grafic din Fig.2.3.b, are expresia:
di dL
u (t )  L(t )  i (t )
dt dt . (2.13)
O bobină al cărei miez magnetic liniar se deplasează
este o bobină liniară şi parametrică.

L L(t)
i i i

u u u

(a) (b) (c)

Fig. 2.3

Bobina neliniară are ecuaţia caracteristică de

forma (2.5) şi simbolul grafic din Fig.2.3.c. Bobinele
neliniare au miezuri din materiale feromagnetice a
căror comportare neliniară determină şi
neliniaritatea caracteristicii flux-curent. În cazul
bobinelor cu miez realizat din materiale
feromagnetice moi (cu ciclu de histerezis foarte
îngust) caracteristica Φ(i) este de tipul celei din
Fig.2.4.a; în cazul unei bobine cu miez feromagnetic
dur (cu ciclu de histerezis lat) caracteristica Φ(i)
este reprezentată în Fig.2.4.b.

 

0 i i

(a) (b)
Fig. 2.4

Bobina cu cuplaje magnetice se află suficient de

aproape de alte bobine, astfel încât curenţii din
acestea, i1(t),…iL(t), să producă un flux magnetic
prin suprafaţa bobinei în cauză; în acest fel fluxul
magnetic Φk ce străbate spirele bobinei k depinde
de toţi curenţii i1(t),…iL(t):
 k (t )   k (i1 (t ),..., ik (t ),..., i L (t )) . (2.14)
Dacă bobinele sunt liniare şi neparametrice, imobile
una faţă de alta, atunci fluxul magnetic total Φk este
o sumă algebrică a fluxurilor magnetice Φkj produse
de curenţii ij(t):
 L L
 k (t )   kj (t )  L kj i j (t )
j 1 j 1
. (2.15)
Mărimea Lkj , k≠j, din relaţia (2.15) reprezintă
inductivitatea mutuală dintre bobinele k şi j . Se
observă că inductivitatea mutuală se poate defini cu
ajutorul relaţiei:
k
Lkj  ,k  j
ij
i p 0 , p 1, L , p  j
(2.16)
ceea ce înseamnă că Lkj reprezintă raportul dintre
fluxul magnetic produs de curentul din bobina j prin
suprafaţa bobinei k şi intensitatea curentului ij
curenţii din celelalte bobine fiind nuli. Se poate
demonstra faptul că Lkj=Ljk .

* Lk ik Lk ik
*

Lkj L kj
* Lj ij Lj ij
*

(a) (b)
Fig. 2.5
În funcţie de sensurile curenţilor şi de modul de
realizare a înfăşurărilor bobinelor, fluxurile
magnetice produse de curenţii i1(t),…iL(t) se pot
aduna sau scădea din fluxul magnetic propriu
produs de ik. Pentru a preciza în mod unic semnul
fluxului magnetic Φkj, în schemele circuitelor
electrice cu parametri concentraţi bornele bobinelor
se polarizează (se marchează cu un asterisc sau cu
un punct). Dacă cei doi curenţi, ij şi ik, au acelaşi
sens faţă de bornele polarizate (ambii intră sau
ambii ies) cele două fluxuri magnetice se adună, iar
cuplajul magnetic este aditiv, în caz contrar, dacă
un curent intră şi unul iese din borna polarizată,
fluxul magnetic Φkj se scade din fluxul magnetic
propriu, cuplajul fiind diferenţial (Fig.2.5).
 k  Lk i k  Lkj i j  k  Lk i k  Lkj i j
 j  L j i j  Lkj ik  j  L j i j  Lkj ik
cuplaj aditiv cuplaj diferential

2.1.3 Condensatorul

Condensatorul având tensiunea la borne u(t) şi

sarcina q(t) are ecuaţia caracteristică:
q(t )  q(u(t ), t ) sau u(t )  u(q(t ), t ) . (2.17)
Curentul absorbit de condensator este, conform
legii conservării sarcinii electrice:
dq
i (t ) 
dt . (2.18)
Condensatorul liniar şi neparametric,
având
simbolul grafic din Fig.2.6.a, este caracterizat de
ecuaţia:
q(t )  C  u(t ) (2.19)
unde C reprezintă capacitatea condensatorului;
unitatea de masură pentru capacitatea electrică în
SI este faradul (F). Intensitatea curentului electric
în acest caz este:
dq du
i (t )  C
dt dt , (2.20)
iar tensiunea se poate scrie sub forma:
t
1
u (t ) 
C  i(t) dt
 . (2.21)
Puterea instantanee la bornele condensatorului
liniar neparametric are expresia:
 du
p(t )  u (t )  i (t )  C u (t )
dt . (2.22)
Condensatorul liniar şi parametric cu simbolul
grafic din Fig.2.6.b are ecuaţia caracteristică :
q(t )  C (t )  u(t ) . (2.23)
Curentul absorbit de acesta va fi:
du dC
i (t )  C (t )  u (t )
dt dt . (2.24)
Un condensator ale cărui armături sau izolaţie se
deplasează este un exemplu de condensator
parametric.

q -q C(t)
i i
i
u u u

(a) (b) (c )

Fig. 2.6

Condensatorul neliniar, având simbolul grafic

din Fig.2.6.c, prezintă un dielectric neliniar între
armături, ceea ce determină o caracteristică
neliniară sarcină-tensiune, descrisă de ecuaţia
(2.17).
2.2 ELEMENTE DE CIRCUIT ACTIVE

2.2.1 Generatoare independente

Generatorul ideal independent de tensiune este un

element de circuit care furnizează o tensiune ce nu
depinde de curentul debitat de generator. Ecuaţia
caracteristică a acestui element este:
u(t )  e(t ) ,  i(t ) (2.25)

i(t) u
e(t) e(t)
u(t)

i
(a) 0 (b)
Fig. 2.7

unde e(t) reprezintă tensiunea electromotoare a

generatorului. Simbolul grafic şi caracteristica de
funcţionare în planul (i, u) sunt reprezentate în
Fig.2.7.
Generatorul real de tensiune (Fig.2.8.a) prezintă o
rezistenţă internă Ri astfel încât tensiunea la
bornele sale are expresia:
u(t )  e(t )  Ri i(t ) . (2.26)

i
u

Ri e(t)
u(t)
e(t)
e(t)
Ri
(a) (b)
0 i
Fig. 2.8

Caracteristica de funcţionare a acestui generator

este reprezentată în Fig.2.8.b. Se observă că
generatorul real de tensiune se apropie cu atât mai
mult de un generator ideal cu cât rezistenţa sa
internă este mai mică. În cazul generatorului ideal
rezistenţa internă este nulă, Ri=0.
Generatorul ideal independent de curent având
simbolul grafic din Fig.2.9.a furnizează un curent
ig(t) ce nu depinde de tensiunea la bornele sale.
Ecuaţia caracteristică a generatorului ideal de
curent este:
 i(t )  i g (t ) , u(t )
, (2.27)

u
i

ig u(t)
ig(t)
i

(a) (b)
Fig. 2.9

iar caracteristica de funcţionare este reprezentată

în Fig.2.9.b.
Generatorul real de curent (Fig.2.10.a) prezintă
o conductanţă internă Gi=1/Ri astfel încât curentul
debitat, are expresia:
i(t )  i g (t )  Gi u(t )
. (2.28)

i
u
ig
iR Gi
ig Gi u

ig
i
0
(a) (b)
Fig. 2.10
Caracteristica de funcţionare a generatorului real de
curent este reprezentată în Fig.2.10.b. Se observă
că un generator real de curent se apropie cu atât
mai mult de unul ideal, cu cât conductanţa sa
internă este mai mică (rezistenţa internă este
mare). În cazul generatorului ideal de curent Gi=0
(Ri→∞).
În analiza circuitelor electrice este de multe ori
util să se substituie un generator real de tensiune
printr-o schemă echivalentă de tip generator real de
curent, sau invers, tensiunea şi curentul rămânând
neschimbate în urma acestei înlocuiri. Pentru a
stabili relaţiile dintre parametrii celor două scheme
(Fig.2.8.a şi Fig.2.10.a) se exprimă tensiunea
u(t) din relaţia (2.28) cu ajutorul relaţiei:
i g (t ) i (t )
u (t )    Ri i g (t )  Ri i (t )
Gi Gi . (2.29)
Comparând această relaţie cu relaţia (2.26) şi
identificând termenii se obţine relaţia de
echivalenţă dintre generatorul real de tensiune şi
cel real de curent:
e(t )  Ri i g (t ) sau i g (t )  Gi e(t )
. (2.30)
2.2.2 Generatoare comandate

Sursele comandate de tensiune, respectiv de

curent, intervin în modelarea funcţionării unor
circuite sau a unor elemente de circuit având o
structură complexă. În toate variantele posibile,
generatoarele comandate furnizează o tensiune,
respectiv un curent, care depind (sunt comandate)
de tensiunea sau curentul dintr-o altă latură a
circuitului. Astfel, există patru tipuri de generatoare
comandate:
a) generator de tensiune comandat în tensiune
(Fig.2.11.a) având ecuaţia caracteristică:
u k (t )  ek (u j (t ))
(2.31)
În cazul unei comenzi liniare această relaţie devine:
ek (t )   kj  u j (t )
, (2.32)
unde αkj este un coeficient adimensional de transfer
în tensiune;
b) generator de tensiune comandat în curent
(Fig.2.11.b)
u k (t )  ek (i j (t ))
; (2.33)
în cazul în care comanda este liniară relaţia (2.33)
devine:
ek (t )  Rkj  i j (t )
, (2.34)
unde Rkj are semnificaţia unei rezistenţe de transfer
între laturile j şi k;
c) generatorul de curent comandat în tensiune
(Fig.2.11.c) are ecuaţia caracteristică:
ik (t )  i gk (u j (t ))
. (2.35)
Pentru cazul unei comenzi liniare relaţia precedentă
devine:
i gk (t )  Gkj  u j (t )
, (2.36)
unde Gkj reprezintă conductanţa de transfer între
laturile j şi k;
d) generatorul de curent comandat în curent
(Fig.2.11.d) furnizează curentul:
ik (t )  i gk (i j (t ))
(2.37)
sau, pentru generatorul cu comandă liniară:
i g k (t )   kj  i j (t )
, (2.38)
 ek ek
uk uj uk ij

(a) (b)
ik ik

igk igk ij
uk uj uk

(c ) (d)

Fig. 2.11

unde βkj este un coeficient adimensional de transfer

în curent.
Sursele comandate pot fi considerate elemente
de circuit de tip diport (cuadripol), cu patru borne
de acces: două la care se aplică mărimea de
comandă şi două de la care se culege semnalul de
ieşire (comandat).
 Elemente de circuit modelate cu ajutorul unor surse
comandate
1) Tranzistorul
C
iB iC
iC B C

iB
B uCE uBE RBE iB uCE

iE E
uBE E

2) Amplificatorul operational
ue

U
ip
+ ie -Us
ui
- ue Us ui
in
-U

a. b.

ip ie Re
+

ui Ri Aui
up ue

-
in
un

Problemă propusă
1) Să se determine curentul prin rezistorul de 20 kΩ,
precum și puterea absorbită de acesta.
 i2

V1

Rezolvare
Circuitul este alimentat de la un generator
independent de curent de valoare ig1=5mA=0,005A
În circuit există și un generator de curent comandat
în tensiune ig2=0,01·V0=0,01·104·ig1=0,5 A
Dar V0=10·103·ig1=50V.
V1 reprezintă tensiunea la bornele grupului format
din cele două rezistențe în paralel
Re=(5·20)/(5+20)=4 kΩ
V1=Re·ig2=2000 V
i2=V1/(20·103)=0,1 A
Puterea absorbită de R2 este P2=V1·i2=200 W
 Cursul 3
TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

În acest capitol se prezintă principalele teoreme care permit analiza, respectiv

transformarea schemelor circuitelor electrice în vederea simplificării analizei lor.

3.1 TEOREMELE LUI KIRCHHOFF

Prima teoremă a lui Kirchhoff, teorema de curenţi, (TKI) reprezintă o particularizare a

legii conservării sarcinii electrice pentru cazul regimului cvasistaţionar [11], [20]. Se consideră
un nod, (a), al unei reţele electrice şi o suprafaţă închisă, Σ, ce îl înconjoară (Fig.3.1). Suprafaţa
Σ intersectează toate laturile circuitului incidente nodului (a), fără a trece prin dielectricii
condensatoarelor. Deoarece sarcina electrică nu se poate acumula în nodul (a), curentul de
conducţie total prin suprafaţa  este nul:
i  0 , (3.1)
astfel încât suma algebrică a valorilor instantanee ale curenţior ik din laturile incidente
nodului (a) al circuitului este nulă:

 i (t )  0
k( a )
k (3.2)

i1
i3

(a)
i2

Fig. 3.1

Relaţia (3.2) reprezintă prima teoremă a lui Kirchhoff fiind valabilă în orice regim de
funcţionare al circuitului electric. Notaţia k  (a ) din relaţia (3.2) se interpretează sub forma
“latura k este incidentă nodului (a)”. În scrierea sumei algebrice din relaţia (3.2) se consideră,
în mod convenţional, curenţii care ies din nod cu semnul plus, iar cei care intră în nod cu semnul
minus.
A doua teoremă a lui Kirchhoff, teorema de tensiuni (TKII) este o consecinţă a legii
inducţiei electomagnetice scrisă pentru cazul regimului cvasistaţionar [11], [20]. Se consideră
un ochi sau buclă, [v], a circuitului şi o curbă închisă, , trasată de-a lungul laturilor k incidente
acesteia, k [v] (Fig.3.2). Deoarece în regim cvasistaţionar tensiunea electromotoare indusă
pe conturul  este nulă, câmpul magnetic fiind localizat numai în miezul bobinelor, rezultă că
suma algebrică a valorilor instantanee ale tensiunilor, uk, la bornele laturilor incidente buclei
[v], este nulă:

 u (t )  0
k[ v ]
k (3.3)

u2 u3
u1
[v]
u6 u4
u5
Fig. 3.2

Relaţia (3.3) reprezintă a doua teoremă a lui Kirchhoff fiind valabilă pentru orice regim
de funcţionare a circuitului. În scrierea sumei algebrice din relaţia (3.3) se iau cu semnul plus
tensiunile al căror sens de referinţă pozitiv coincide cu sensul de parcurs al buclei  şi cu
semnul minus tensiunile care au sens de referinţă opus.
Se poate observa că cele două teoreme ale lui Kirchhoff reflectă doar topologia reţelei
(modul de interconectare între ele a laturilor), fiind independente de natura elementelor de
circuit care intră în compunerea lor.

3.2 TEOREMA LUI JOUBERT

Se consideră o latură a unui circuit electric formată dintr-un rezistor, o bobină fără
cuplaje magnetice, un condensator şi un generator ideal de tensiune conectate în serie (Fig.3.3).
Scriind teorema de tensiuni pentru conturul inchis  se obţine:
u R  u L  uC  u e  u  0 .
Înlocuind expresiile tensiunilor la bornele elementelor de circuit,
t
di 1
u R  R i ; u L  L ; uC 
dt C  i(t ) dt ;

u e  e(t ) , se obţine:

t
di 1
u (t )  R i  L 
dt C  i(t ) dt  e(t )

(3.4)

R L C e
i

uR uL uC ue
Γ
u

Fig. 3.3
Ecuaţia (3.4) exprimă relaţia dintre tensiunea şi curentul corespunzătoare unei laturi R-L-C
serie active, fără cuplaje magnetice, şi poartă numele de ecuaţia lui Joubert. Relaţia (3.4) arată
că tensiunea la bornele laturii R-L-C serie este egală cu suma dintre căderea de tensiune
rezistivă, căderea de tensiune inductivă, căderea de tensiune capacitivă şi tensiunea
electromotoare a sursei.

3.3 TEOREMA DEPLASĂRII GENERATOARELOR

Un generator ideal de tensiune se poate deplasa trecând printr-un nod al unui circuit
electric conform următoarei teoreme: tensiunile şi curenţii în laturile unei reţele electrice nu
se modifică dacă se introduc, în serie cu toate laturile conectate la un nod al reţelei,
generatoare ideale de tensiune având aceeaşi tensiune electromotoare, e(t), şi aceeaşi
polaritate faţă de nod (Fig.3.4).
Demonstraţia teoremei este evidentă: prin conectarea acestor generatoare suplimentare
expresia teoremei de tensiuni în buclele formate cu câte două din laturile incidente nodului nu
se modifică (apar termeni de forma +e(t)-e(t)). Astfel de la o schemă de tipul celei din Fig.3.4.a
se ajunge la schema din Fig.3.4.c.

e(t)
[v2]

[v3 ]
(a) [v1]
e(t)

e(t) e(t)
e(t) [v2]

e(t) [v3]

[v1]
(b)
e(t)

e(t)

e(t)
(c )
Fig. 3.4

Un generator ideal de curent se poate deplasa într-o buclă a unui circuit electric conform
următoarei teoreme: tensiunile şi curenţii în laturile unei reţele electrice nu se modifică, dacă
se conectează în paralel cu toate laturile incidente unei bucle a circuitului, generatoare ideale
de curent având acelaşi curent şi acelaşi sens în raport cu sensul de parcurs al buclei (Fig.3.5).
Demonstraţia este evidentă dacă se ţine seama de faptul că ecuaţiile obţinute prin
scrierea primei teoreme a lui Kirchhoff rămân neschimbate (apar termeni de forma +ig(t)- ig(t)).
În acest mod se trece de la o schemă de tipul celei din Fig.3.5.a la schema echivalentă din
Fig.3.5.c.

ig (t)

ig(t)
ig(t)
ig(t)
ig(t)
[v]

ig(t)

(a) (b)

ig(t)

ig(t)

ig(t)
(c )

Fig. 3.5

3.4 TEOREMA SUPERPOZIŢIEI

În circuitele electrice liniare, datorită liniarităţii ecuaţiilor obţinute prin scrierea

teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert este valabil principiul superpoziţiei având
următorul enunţ: semnalul răspuns, tensiune sau curent, obţinut atunci când în circuit
acţionează simultan mai multe semnale de excitaţie, este egal cu suma semnalelor răspuns
obţinute atunci când semnalele de excitaţie acţionează separat.
Demonstraţia acestei teoreme se bazează pe liniaritatea sistemului de ecuaţii obţinut cu
ajutorul teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert, precum şi pe posibilitatea de a
exprima soluţia sistemului ca o combinaţie liniară a semnalelor de excitaţie. Detaliile acestei
demonstraţii vor putea fi prezentate după discutarea pe larg a metodelor de analiză aplicabile
în diverse regimuri de funcţionare ale reţelelor electrice. (Fig.3.5.1)

xk(t) yk(t)
Circuit liniar k = 1, n
Intrare Răspuns

n n
x(t )   xk (t ) y (t )   y k (t )
k 1 k 1
Circuit liniar
Intrare Răspuns

Fig.3.5.1
3.5 TEOREMA RECIPROCITĂŢII

Se consideră două laturi distincte i şi j ale unui circuit electric. Enunţul teoremei
reciprocităţii este următorul: semnalul răspuns într-o latură i a circuitului, atunci când
semnalul de excitaţie acţionează în latura j, este egal cu semnalul răspuns obţinut în latura j
atunci când sursa de excitaţie acţionează în latura i, restul circuitului fiind pasiv sau pasivizat.
Circuitele liniare rezistive satisfac teorema reciprociăţii, demonstraţia urmând a fi
prezentată în Capitolul 5.

3.6 TEOREME DE TRANSFORMARE A SCHEMELOR CIRCUITELOR

ELECTRICE

3.6.1 Gruparea elementelor pasive de circuit de acelaşi fel

a) Gruparea rezistoarelor
Gruparea serie se caracterizează prin faptul că acelaşi curent, i(t), străbate toate
elementele de circuit. În cazul a n rezistoare liniare conectate în serie (Fig.3.6) teorema de
tensiuni conduce la:
n
u (t )  u1 (t )  ...  u n (t )  R1i(t )  ...Rn i (t )  i (t ) R
k 1
k  Re  i (t ) ,

astfel încât cele n rezistoare înseriate pot fi înlocuite cu unul singur având rezistenţa:
n
Re  R
k 1
k . (3.5)

R1 R2 Rn Re
i i

u1 u2 un
u

Fig. 3.6
Gruparea paralel se caracterizează prin faptul că toate elementele au aceeaşi tensiune
la borne, u(t). Cosiderând n rezistoare de conductanţe G1,.., Gn conectate în paralel (Fig.3.7) şi
scriind prima teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
 n
i(t )  i1 (t )  ...  i n (t )  G1u (t )  ...  Gn u (t )  u (t )  G
k 1
k  Ge  u (t ) .

i1 G1

i2 G2
i i Ge

u
in Gn

Fig. 3.7

Astfel grupul paralel se poate substitui printr-un singur rezistor având conductanţa echivalentă:
n
Ge  G
k 1
k , (3.6)

respectiv rezistenţa echivalentă:

1 1
Re  n
 n
. (3.7)
G 
1
k
Rk
k 1 k 1
Gruparea mixtă este o grupare reductibilă la o secvenţă de grupări serie şi paralel. În
cazul rezistoarelor liniare rezistenţa echivalentă a grupării se obţine prin utilizarea în mod
adecvat a relaţiilor (3.5),… (3.7). De exemplu, pentru gruparea mixtă din Fig.3.8 rezistenţa
echivalentă este:

R
1 R
2
R
4
R
3

F
ig
.3.8
( R  R2 ) R3
Re  1  R4 .
R1  R2  R3
Gruparea complexă este o grupare ireductibilă la o secvenţă de grupări serie şi paralel. Pentru
determinarea rezistenţei echivalente în cazul unei grupări complexe de rezistenţe se apelează
la teorema transfigurării stea-triunghi.

(1) (1)

R1

R 31 R 12

R3 R2

(3) (2)
(3) (2) R23
(a) (b)
Fig. 3.9
Considerând trei rezistenţe R1, R2, R3 cu conexiunea în stea (Fig.3.9.a) se urmăreşte să
se determine expresiile rezistenţelor R12, R23, R31 ce formează un triunghi conectat între aceleaşi
noduri (1), (2) şi (3), (Fig.3.9.b).
Cele două grupări sunt echivalente dacă prin substituirea uneia cu cealaltă tensiunile şi
curenţii rămân neschimbate în circuit. Se consideră cazul particular în care alimentarea se
realizează succesiv pe la bornele (1)-(2), apoi (2)-(3) şi în final (3)-(1), atât pentru configuraţia
din Fig.3.9.a cât şi pentru cea din Fig.3.9.b, cea de a treia bornă rămânând în fiecare caz în gol.
Deoarece la aplicarea tensiunii u curentul absorbit, i, trebuie sa aibă aceeaşi valoare în ambele
cazuri, urmează că rezistenţa echivalentă faţă de perechile de borne considerate trebuie să aibă
aceeaşi valoare în cele trei situaţii. Se pot astfel scrie relaţiile:
 R12 ( R31  R23 )
 R1  R2 
 R12  R23  R31
 R23 ( R31  R12 )
 R2  R3  . (3.8)
 R12  R23  R31
 R ( R  R23 )
 R3  R1  31 12
 R12  R23  R31
Prin rezolvarea sistemului algebric liniar (3.8) în raport cu necunoscutele R1, R2, R3, se obţin
relaţiile de transfigurare triunghi-stea (notate uneori Δ→Y) pentru rezistenţe:
R31  R12 R12  R23 R31  R23
R1  ; R2  ; R3  (3.9)
R12  R23  R31 R12  R23  R31 R12  R23  R31
Rezolvând sistemul algebric (3.8) în raport cu R12, R23 şi R31 se obţin relaţiile de transfigurare
stea-triunghi (Y→Δ):
R R  R2 R3  R3 R1
R12  1 2
R3
R1 R2  R2 R3  R3 R1
R23  . (3.10)
R1
R1 R2  R2 R3  R3 R1
R31 
R2
b) Gruparea bobinelor
Gruparea serie
Se consideră n bobine conectate în serie, lipsite de cuplaje magnetice, având inductivităţile
L1,.., Ln (Fig.3.10). Scriind teorema a doua a lui Kirckkoff se obţine:
n
di di di di
u1  u 2  ...  u n  L1
dt
 L2  ...  Ln
dt dt
 L
k 1
k
dt
.

Rezultă că gruparea serie se poate substitui cu o singură bobină având tensiunea la borne
di
u (t )  L , a cărei inductivitate va fi deci:
dt
n
L L
k 1
k . (3.11)

i L1 L2 Ln i L

u1 u2 un u

Fig. 3.10
Gruparea paralel
Se consideră n bobine de inductivităţi L1,…,Ln legate în paralel şi lipsite de cuplaje magnetice
(Fig.3.11). Scriind prima teoremă a lui Kirchhoff se obţine:

i1 L1

i2 L2
i i L

Ln u
in
u

Fig. 3.11
 t t n t
1 1 1
i(t )  i1 (t )  ...in (t ) 
L1 

u (t )dt  ... 
Ln  u(t )dt  
 k 1
Lk 
 u (t )dt .

Urmează că gruparea paralel se poate substitui cu o singură bobină pentru care se poate scrie
t
1
relaţia i (t ) 
L  u(t ) dt astfel încât inductivitatea echivalentă va fi:

1
L n
. (3.12)
1
k 1
Lk
c) Gruparea condensatoarelor
Gruparea serie
Se consideră n condensatoare de capacităţi C1,…Cn conectate în serie (Fig.3.12). Utilizând a
doua teoremă a lui Kirchhoff se poate scrie relaţia:
t t n t
1 1 1
u (t )  u1 (t )  ...  u n (t ) 
C1  i (t ) dt  ... 
Cn  i (t ) dt 
k 1
C k
  i(t ) dt
  
Gruparea se poate substitui cu un singur condensator de capacitate C pentru care relaţia
t
1
dintre tensiune şi curent este u (t ) 
C  i(t ) dt , astfel încât, deoarece în urma substituţiei

tensiunea şi curentul rămân neschimbate, capacitatea echivalentă a grupării serie este:
1
C n . (3.13)
1
k 1
Ck 
C1 C2 Cn C
i i

u1 u2 un
u
u

Fig. 3.12
C1C 2
În cazul n=2 se obţine C  .
C1  C 2
Gruparea paralel
Se consideră n condensatoare conectate în paralel având capacităţile C1,…, Cn (Fig.3.13).
Scriind prima teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
n
du du du
i (t )  i1 (t )  ...  i n (t )  C1
dt
 ...  C n
dt
 C
k 1
k 
dt
.

Gruparea se poate substitui cu un singur condensator pentru care relaţia dintre tensiune şi curent
du
este i (t )  C , astfel încât capacitatea echivalentă a grupării paralel este:
dt
 n
C C
k 1
k . (3.14)

i1 C1

i2 C2
i C
i

in u

Cn
Fig. 3.13

C1 C2

C 3
Fig.3.14

Gruparea mixtă este reductibilă la o secvenţă de grupări serie şi paralel, capacitatea

condensatorului echivalent determinându-se cu relaţii de tipul (3.13), (3.14). De exemplu,
pentru gruparea din Fig.3.14 capacitatea echivalentă este:
CC
C  1 2  C3 .
C1  C 2
Gruparea complexă este ireductibilă la o secvenţă de grupări serie şi paralel; în acest
caz pentru determinarea capacităţii echivalente se utilizează relaţiile de transfigurare stea-
triunghi pentru condensatoare. Se consideră trei condensatoare C1, C2, C3 conectate în stea,
(Fig.3.15.a) şi, respectiv,un grup de trei condensatoare C12, C23, C31 conectate în triunghi între
aceleaşi borne de acces (Fig.3.15.b).

Probleme
P1. Determinați curenții i0,i1, i2
9 · 18
𝑅𝑒 = =
9 + 18
= 6 kΩ
𝑖0 = 30𝑚𝐴
𝑣0 = 𝑖0 · 𝑅𝑒 =
= 30 · 10−3 · 6 ∙ 103
= 180𝑉
𝒗𝟎
𝒊𝟏 = = 𝟐𝟎𝒎𝑨
𝑹𝟏
 𝒗𝟎
𝒊𝟐 = = 𝟏𝟎𝒎𝑨
𝑹𝟐

P2. Să se determine curentul i.

 Cursul 4
3.6.2. Gruparea generatoarelor

Gruparea generatoarelor ideale

Generatoarele ideale de tensiune se pot conecta fără nici o restricţie în serie. De
exemplu, scriind teorema a doua a lui Kirchhoff pentru circuitul din Fig.3.16.a, se obţine:
u(t )  u1 (t )  u 2 (t )...  u n (t )  e1 (t )  e2 (t )  ...  en (t ) ,
şi, deoarece pentru generatorul echivalent u(t)= -e(t), se deduce că
e(t )  e1 (t )  e2 (t )  ...  en (t ) , (3.19)
ceea ce înseamnă că tensiunea electromotoare a generatorului echivalent este egală cu suma
algebrică a tensiunilor electromotoare ale generatoarelor înseriate.
Generatoarele ideale de tensiune se pot conecta în paralel numai dacă toate debitează
aceeaşi tensiune electromotoare şi au aceeaşi polaritate faţă de bornele de acces (Fig.3.16.b);
această restricţie este impusă de faptul că fiecare generator trebuie să satisfacă ecuaţia
u(t)  -e(t) . Grupul paralel se poate astfel substitui cu un singur generator având tensiunea
electromotoare e(t).

e1 e2 en e
i i

u1 u2 un u
u

e(t) (a)

e(t) e(t)
i i

e(t)
u u
(b)

Fig. 3.16

i g1

ig2
ig
i i

ign u

u
(a)

ig ig ig ig

(b)

Fig. 3.17
 Generatoarele ideale de curent se pot grupa fără restricţii în paralel.
Scriind prima teoremă a lui Kirchhoff pentru circuitul din Fig.3.17.a se obţine:
i (t )  i g1 (t )  i g 2 (t )  ...  i g n (t ) , încât gruparea se poate substitui cu un generator ideal care
debitează curentul i(t)=ig(t) având expresia:
i g (t )  i g1 (t )  i g 2 (t )  ...  i g n (t ) . (3.20)
Gruparea serie a generatoarelor ideale de curent se poate realiza numai dacă acestea
debitează acelaşi curent în acelaşi sens (Fig.3.17.b). Întreaga grupare poate fi înlocuită cu un
singur generator care furnizează curentul i (t )  i g (t ) .

Gruparea generatoarelor reale

a) Gruparea serie a generatoarelor reale de tensiune
Considerând n generatoare reale de tensiune conectate în serie (Fig.3.18.a) şi scriind
teorema de tensiuni se obţine :
u (t )  R1i (t )  e1 (t )  R2 i (t )  e2 (t )  ...  Rn i (t )  en (t ) 
n n
.
 
k 1
Rk  i (t )   e (t )
k 1
k

Gruparea se poate înlocui cu un sigur generator real de tensiune (Fig.3.18.b) pentru care
u(t )  Ri(t )  e(t ) . Se deduce astfel că parametrii generatorului echivalent sunt:
n n
R R
k 1
k ; e(t )   e (t ) .
k 1
k (3.21)

e1 e2 en R e
i R1 R2 Rn i

Fig. 3.18
b) Gruparea paralel a generatoarelor reale de curent
Considerând n generatoare reale de curent conectate în paralel (Fig.3.19.a) şi scriind a doua
teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
i (t )  G1u (t )  i g1 (t )  G2 u (t )  i g 2 (t )...  Gn u (t )  i g n (t ) 
n n
  G u(t )   i
k 1
k
k 1
gk (t )

Pentru generatorul de curent echivalent (Fig.3.19.b) relaţia curent-tensiune este

i (t )  G u (t )  i g (t ) , astfel încât se deduc parametrii schemei echivalente:
n n
i (t )  i
k 1
gk (t ) ; G  G k 1
k . (3.22)
 G1

ig1
G
i G2 i

i g2
ig
Gn
u
ign
u
Fig. 3.19
c) Gruparea paralel a generatoarelor reale de tensiune
Pentru a găsi generatorul echivalent a n generatoare reale de tensiune conectate în paralel
(Fig.3.20.a) se utilizează teorema echivalenţei dintre un generator real de tensiune şi unul real
de curent; schema din Fig.3.20.a devine astfel de tipul celei din Fig.3.19.a, unde
ek (t )
i g k (t )  Gk ek (t )  . Făcând apel la rezultatele obţinute la punctul precedent, urmează că
Rk
gruparea iniţială se poate înlocui cu un singur generator real de curent (Fig.3.20.c), având
parametrii:
n n n n
1 ek (t )
G G  
k 1
k
k 1
Rk
; i g (t )  i
k 1
gk (t )  
k 1
Rk
, (3.23)

respectiv cu unul real de tensiune (Fig.3.20.b), având parametrii:

n
ek (t )
1 1

k 1
Rk
R  n
; e(t )  R i g (t )  n
(3.24)
G 1 1

k 1
Rk  k 1
Rk

R1 e1

R2 e2

Rn en

(a) G
e(t)
R

(b) (c ) ig

Fig. 3.20
d) Gruparea serie a generatoarelor reale de curent
Considerând n generatoare reale de curent conectate în serie (Fig.3.21.a) şi substituind
fiecare dintre acestea cu unul real de tensiune, se ajunge la schema din Fig.3.18.a. Circuitul
astfel obţinut poate fi înlocuit cu un generator real de tensiune (Fig.3.21.b) având parametrii:
n n
R R
k 1
k ; e(t )  R i
k 1
k gk (t ) (3.25)

sau cu un generator real de curent de valoare

n

e(t )
R i
k 1
k gk (t )
i g (t )   n
. (3.26)
R
R
k 1
k

R1 R2 Rn

ign
i g1 i g2
(a)
R
e(t)
R

ig (t)

(b) (c )
Fig. 3.21

3.7 TEOREMA CONSERVĂRII PUTERII INSTANTANEE ÎN REŢELE IZOLATE

Se consideră un circuit electric cu l laturi, izolat galvanic şi magnetic faţă de exterior,

pentru care tensiunile şi curenţii de latură au sensurile asociate după regula de la receptoare. O
serie de laturi, pentru care puterea instantanee la borne, pk (t )  u k (t )ik (t )  0 , sunt receptoare,
iar altele, pentru care p k (t )  0 , sunt generatoare, astfel încât, în ansamblu, suma algebrică a
puterilor instantanee este nulă, circuitul fiind izolat faţă de exterior:
l l

p
k 1
k (t )  u
k 1
k (t )i k (t )  0 . (3.27)

Relaţia (3.27) reprezintă teorema conservarii puterilor instantanee în reţele izolate, fiind
valabilă atât pentru circuite liniare, cât şi neliniare sau parametrice.
 CAPITOLUL 4

ELEMENTE DE ANALIZĂ TOPOLOGICĂ A CIRCUITELOR

ELECTRICE

Analiza unui circuit electric presupune, aşa cum s-a menţionat în capitolul introductiv,
cunoaşterea structurii sale şi a valorii semnalelor de excitaţie ca funcţii de timp. Structura
circuitului este reflectată, pe de o parte, de modul de interconectare între ele a laturilor (adică
de topologia reţelei), şi, pe de altă parte, de cunoaşterea ecuaţiilor caracteristice de funcţionare
ale elementelor de circuit.

4.1 GRAFUL TOPOLOGIC. ARBORE, COARBORE, BUCLĂ, SECŢIUNE

Unui circuit electric având l laturi şi n noduri i se poate asocia în mod unic un graf
orientat numit graf topologic sau graf de incidenţă după următorul procedeu: fiecărei laturi din
circuit i se asociază în graful topologic un arc orientat în sensul de referinţă al curentului din
latură. Graful astfel obţinut are de asemenea l laturi şi n noduri reflectând topologia circuitului,
dar făcând abstracţie de natura elementelor de circuit care îl compun.
Considerând, spre exemplu, circuitele din Fig.4.1.a şi 4.1.c, grafurile topologice
asociate acestora sunt reprezentate în Fig.4.1.b, respectiv Fig.4.1.d. Se observă modul de
numerotare a nodurilor ((1), (2), etc.), precum şi numerotarea laturilor cu cifre arabe (1, 2,etc.),
notaţii care corespund, de regulă, numerotării laturilor din circuit şi, implicit, indicilor
curenţilor şi tensiunilor de latură.
Se numeşte cale o curbă deschisă trasată de-a lungul laturilor între două noduri ale
grafului, astfel încât fiecare latură să fie parcursă o singură dată şi fiecare nod să unească numai
două laturi incluse. De exemplu, în graful din Fig.4.1.b laturile 4, 7 şi 8 formează o cale între
nodurile (2) şi (4).
 (5)
e1
(5)
R3
i1 R2
R1 i3 1 3
2
i2 C6
L4 (1) i6 4 6
(2) (4) (2) (4)
i4 (1)
D7 R8
5 7 8
L5
i7
i5 ig8
i8 (3)
(3)
(a) (b)

i1 (1) i3 i 4 (3) i6 (1) (3)

L 34 i5
* *
e1(t) R2 L3 C6 1 2 3 4 5 6
L4 R5
i2
(2) (4) (2) (4)
(c) (d)
Fig. 4.1

Un graf se numeşte conex dacă există o cale între oricare două noduri ale sale. În caz
contrar, graful este neconex, conţinând două sau mai multe subgrafuri conexe. Graful din
Fig.4.1.b este conex, cel din Fig.4.1.d este neconex.
Se numeşte buclă, ciclu sau circuit închis al grafului o curbă închisă, prevăzută cu un
sens de parcurs, trasată de-a lungul laturilor grafului astfel încât fiecare latură să fie parcursă o
singură dată şi fiecare nod de pe această curbă să unească numai două laturi incluse în buclă.
Subgraful conex care include toate nodurile dintr-un graf conex, fără a forma nici o
buclă se numeşte arbore al grafului conex. Laturile care aparţin arborelui se numesc ramuri.
Subgraful complementar arborelui se numeşte coarbore, iar laturile care formează coarborele
se numesc corzi. Alegerea arborelui într-un graf topologic nu este unică. Considerând graful
din Fig.4.1.b, alegeri posibile pentru sistemul arbore-coarbore sunt:
arbore coarbore
2, 4, 6, 7 1, 3, 5, 8
1, 4, 6, 7 2, 3, 5, 8 etc.
În cazul unui graf neconex se alege câte un arbore pentru fiecare subgraf conex,
reuniunea acestora formând o pădure. De exemplu, pentru graful din Fig.4.1.d cei doi arbori
pot fi: laturile 2 şi 5, 1 şi 4, etc.
Se numeşte secţiune într-un graf subgraful format din laturile secţionate de o suprafaţă
închisă, Σ, care intersectează graful, astfel încât prin înlăturarea laturilor secţionate graful se
reduce la două subgrafuri conexe, distincte. Unul dintre subgrafuri se poate eventual reduce la
un nod.
În teoria grafurilor (care constituie o ramură de studiu a matematicii) se stabilesc o serie
de rezultate, dintre care se prezintă în continuare cele ce urmează a fi utilizate în analiza
circuitelor electrice. Aceste rezultate, ce formează împreună teorema fundamentală a teoriei
grafurilor, sunt:
a) între două noduri ale arborelui există o singură cale;
b) arborele unui graf conex cu n noduri şi l laturi conţine n-1 ramuri, coarborele fiind format
din l-n+1 corzi;
c) fiecare ramură a arborelui împreună cu corzi din coarbore formează o secţiune independentă;
d) fiecare coardă a coarborelui împreună cu ramuri din arbore formează o buclă independentă.
Teorema fundamentală a teoriei grafurilor permite deci să se stabilească cu ajutorul
arborelui şi a coarborelui secţiunile independente, în număr de n-1 şi buclele independente în
număr de l-n+1. Atât în cazul secţiunilor cât şi al buclelor independente se stabileşte un sens
pozitiv relativ la secţiune, respectiv buclă, astfel:
- se consideră sens pozitiv relativ la suprafaţa de secţiune sensul de referinţă din ramura
secţionată;
- se consideră sens pozitiv de parcurs al buclei sensul de referinţă din coarda inclusă în buclă.
De regulă, ramurile arborelui se reprezintă în graful topologic cu linii îngroşate.
Fie, de exemplu, graful topologic din Fig.4.2 având l=8 laturi şi n=5 noduri. Alegând
arborele format din laturile 2, 4, 6, 7 (coarborele 1, 3, 5, 8), buclele independente, în număr de
l-n+1=4, notate pe figură cu [B1], …,[B4], conţin câte o singură coardă; sensul pozitv de parcurs
(5)
S2
1 3
2
[B1] [B2]
(2) (4)
4 (1) 6
[B 3] [B4]
S1 7 S3
5 8
S4
(3)

Fig.4.2
al acestor bucle, dictat de sensul de referinţă din coarda inclusă, este indicat pe figură printr-o
săgeată. Secţiunile independente, în număr de n-1=4, notate cu S1, …, S4, secţionează câte o
singură ramură, sensul pozitiv relativ la secţiune, impus de sensul din ramura secţionată, fiind
marcat printr-o săgeată.
Utilizarea sistemului arbore-coarbore permite o scriere sistematică şi compactă a
ecuaţiilor obţinute prin aplicarea teoremei I şi a II-a a lui Kirchhoff pentru un circuit electric,
după cum se va vedea în paragraful următor.

4.2 MATRICI DE INCIDENŢĂ ASOCIATE GRAFULUI TOPOLOGIC. FORMA

MATRICEALĂ A TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

Unui graf topologic cu n noduri şi l laturi i se pot asocia matrici care reflectă incidenţa
laturilor la noduri, bucle sau secţiuni.
Matricea completă de incidenţă a laturilor la noduri, [ A] c n l , având elementul generic
aij, i  1, n , j  1, l , se defineşte astfel:
 1 , daca latura j este incidenta la nodul i si sensul de referinta din
 latura iese din acest nod;

a ij   1 , daca latura j este incidenta la nodul i , sensul de referinta Pentru graful
 fiind orientat catre nod;
0 , daca latura j nu este incidenta nodului i

topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţă [A] este:
 0 1 0 1 0 1 1 0
1 0 0 1 1 0 0 0
[A]c58   0 0 0 0 1 0 1 1  .
0 0 1 0 0  1 0  1
 1 1 1 0 0 0 0 0 
Se observă că numărul elementelor nenule de pe o linie, i, este egal cu numărul laturilor
incidente nodului i şi în fiecare coloană, j , se găseşte un element egal cu 1 şi unul egal cu –1;
acest ultim aspect se datorează faptului că orice latură, j, este dipolară, fiind conectată între
două noduri, sensul de referinţă fiind orientat de la un nod către celălalt.
Graful topologic se poate trasa pe baza cunoaşterii matricii [A]c.
În sfârşit, se poate face observaţia că elementele din oricare linie a matricii [A]c se pot
obţine ca o combinaţie liniară a elmentelor din celelalte n-1 linii. Astfel, pentru exemplul
considerat, elementul din linia 5 se obţin ca suma cu semn schimbat a elementelor din liniile 1,
2, 3, 4 (L5=-L1-L2-L3-L4).
Matricea de incidenţă a laturilor la noduri permite scrierea sub o formă compactă,
matriceală, a ecuaţiilor obţinute prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff. Astfel, dacă se
defineşte matricea coloană a curenţilor de latură:
i1 
i 
[i ]l1   2  ,

 
il 
teorema de curenţi aplicată în cele n noduri ale circuitului se scrie sub forma:
[ A] c  [i ]  0 (4.1)
Deoarece în analiza circuitului se utilizează ecuaţii independente între ele, este necesar
să se definească matricea redusă de incidenţă, [A](n-1)xl obţinută prin suprimarea unei linii k a
matricii [A]c. Aceasta corespunde alegerii nodului k drept nod de referinţă în circuit, nod notat
cu (0) în schema circuitului, celelalte noduri fiind considerate independente. Nodul de referinţă
se alege în mod arbitrar. Din punct de vedere practic, deoarece nodului de referinţă i se atribuie
potenţialul zero, el poate corespunde punctului de legătură la pământ, dacă acesta există.
Sistemul de n-1 ecuaţii independente obţinut prin aplicarea primei teoreme a lui
Kirchhoff se scrie sub forma:
[A]  [i]  0 . (4.2)
În exemplul considerat dacă se alege nodul (1) ca nod de referinţă matricea [A]4x8 este:
1 0 0 1 1 0 0 0
[ A]   0 0 0 0  1 0  1 1 ,
 0 0  1 0 0  1 0  1
 1 1 1 0 0 0 0 0 
iar ecuaţiile obţinute prin utilizarea relaţiei (4.2) sunt:
 i1  i4  i5  0
 i5  i7  i8  0
 i  i  i  0 .
 3 6 8
 i1  i2  i3  0
Matricea de incidenţă a laturilor la buclele independente, [B], având l-n+1 linii şi l
coloane are elementul generic bij definit astfel:
1 , daca latura j este incidenta buclei i si sensul de referinta
 din latura coincide cu sensul de parcurs al buclei;

bij  - 1 , daca latura j este incidenta buclei i si sensul de referinta
 este opus sensului de parcurs al buclei;
0 , daca latura j nu este incidenta buclei i.

Pentru graful topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţă [B] este:
1 1 0  1 0 0 0 0
[B] 48  0  1 1 0 0  1 0 0 .
0 0 0  1 1 0  1 0 
0 0 0 0 0  1 1 1
Se observă că în fiecare linie a matricii [B] există un număr de elemente nenule egal cu numărul
laturilor incidente buclei.
Dacă se numerotează mai întâi, în sens crescător, laturile arborelui şi apoi cele din
coarbore, matricea [B] admite o partiţionare de forma:
[B](l  n 1)l  [B a B c ] , (4.3)
unde [Ba](l-n+1)x(n-1) este submatricea corespunzătoare arborelui, iar
[Bc](l-n+1)x(l-n+1) este submatricea corespunzătoare coarborelui. Ţinând seama de modul de
stabilire a buclelor independente şi a sensului pozitiv de parcurs al buclei rezultă că submatricea
[Bc] este o matrice unitate [Bc]=[1].
Notând cu [u] matricea coloană a tensiunilor de latură
u1 
u 
[u ]l1   2  ,

 
u
 l
teorema a doua a lui Kirchhoff se poate scrie compact, sub formă matriceală cu ajutorul relaţiei:
[B]  [u]  0 . (4.4)
Ecuaţiile obţinute prin utilizarea relaţiei (4.4) pentru exemplul considerat sunt:
u1  u 2  u 4  0
 u  u  u  0
 2 3 6
 .
  u 4  u 5  u 7  0
 u 6  u 7  u8  0
Se observă că prin combinarea celor n-1 ecuaţii independente obţinute din prima
teoremă a lui Kirchhoff cu cele l-n+1 ecuaţii independente obţinute cu a doua teoremă a lui
Kirchhoff se obţine un sistem de l ecuaţii cu 2l necunoscute, valorile instantanee ale curenţilor
şi tensiunilor de latură.
 CAPITOLUL 5

CIRCUITE REZISTIVE LINIARE

Circuitele rezistive liniare conţin în structura lor rezistenţe liniare şi generatoare

independente sau comandate cu comandă liniară, variabile sau invariabile în timp. Studiul
acestor circuite prezintă importanţă atât din punct de vedere teoretic, deoarece analiza lor
comportă un grad de dificultate redus, cât şi din punct de vedere practic, unele sisteme utilizate
în electrotehnică putând fi modelate, cel puţin în anumite domenii de funcţionare, prin astfel
de circuite.

5.1 TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR ELECTRICE REZISTIVE

Forma generală a teoremelor lui Kirchhoff rămâne neschimbată, ea fiind aceeaşi pentru
orice circuit electric. Prin urmare prima teoremă a lui Kirchhoff are expresia:
 ik  0 sau, matriceal, [A]  [i]  0 . (5.1)
k( a )

A doua teoremă a lui Kirchhoff se scrie sub forma:

u
k[ v ]
k  0 sau matriceal [B]  [u]  0 . (5.2)

Relaţiile (5.1) şi (5.2) formează un sistem de l ecuaţii independente cu 2l necunoscute: i1,…, il,
u1,…, ul, unde l reprezintă numărul de laturi al circuitului.
igk
ek
ik
iR Rk
uk
Fig. 5.1
Teorema lui Joubert pentru o latură activă rezistivă având structura din Fig.5.1 se scrie
sub forma:
u k  Rk i R  ek  Rk (ik  i g k )  ek
sau, în final:
u k  Rk i k  Rk i g k  e k , k  1, l . (5.3)
Dacă se exprimă curentul din latură, ik, în funcţie de tensiunea de latură, uk, se obţine:
ik  G k u k  i g k  G k ek , k  1, l . (5.4)
unde Gk=1/Rk este conductanţa laturii.
Înlocuind relaţia (5.3) în teorema de tensiuni se obţine o altă formă a acestei teoreme:
 R i  e   R i
k[ v ]
k k
k[ v ]
k
k[ v ]
k gk . (5.5)

Relaţiile (5.3), (5.4) pot fi scrise compact sub formă matriceală dacă se definesc în
prealabil următoarele matrici:
- matricea diagonală a rezistenţelor de latură:
 R1 0  0 
 
[ R ]ll   0 R2  0  ;
   
0  0 R 
 l

- matricea diagonală a conductanţelor de latură:

G1 0  0 
 
[G ]ll   0 G 2  0  ;
   
0  0 G 
 l

- matricea coloană a tensiunilor electromotoare a generatoarelor de tensiune:

 e1 
 
[e]l1  e2  .

e 
 l
Dacă într-o latură k a circuitului lipseşte generatorul independent de tensiune, elementul din
linia k a matricii [e] este nul; de asemenea, deoarece în scrierea relaţiei (5.3) sensul (polaritatea)
sursei de tensiune influenţează semnul termenului ±ek, sursele al căror sens coincide cu sensul
de referinţă al curentului se iau cu semnul + în matricea [e], iar cele cu sens opus, cu semnul -
;
- matricea coloană a curenţilor generatoarelor de curent:
i g1 
[i g ]l1     .
i 
 gl 
Precizările referitoare la prezenţa sau absenţa generatorului de curent în latură, precum şi cele
referitoare la sensul sursei de curent în raport cu sensul curentului ik, sunt similare celor făcute
la matricea [e].
Cu aceste notaţii, cele l relaţii de forma (5.3) se pot scrie compact cu ajutorul relaţiei
matriceale:
[u ]  [ R]  [i ]  [ R]  [i g ]  [e] , (5.6)
iar cele l relaţii de forma (5.4) se exprimă sub formă matriceală cu ajutorul relaţiei:
[i ]  [G ]  [u ]  [i g ]  [G ]  [e] . (5.7)
Teorema conservării puterilor în cazul unui circuit rezistiv, liniar, izolat îşi păstrează
forma generală.
l l
 pk (t )   u k (t ) ik (t )  0 .
k 1 k 1
Această relaţie poate fi scrisă şi matriceal utilizând matricile coloană [u] şi [i] sub una din
formele echivalente:
[u ] T  [i ]  0 ; [i ] T  [u ]  0 . (5.8)
Înlocuind în relaţia (3.27) tensiunea uk cu expresia (5.3) se obţine o formă echivalentă
a teoremei conservării puterilor în cazul reţelelor rezistive:
 l l l
 Rk ik2   Rk ig ik   ek ik k
(5.9)
k 1 k 1 k 1
Analog, dacă se înlocuieşte în relaţia (3.27) curentul ik având expresia (5.4) se obţine o a doua
formă echivalentă a acestei teoreme:
l l l
 Gk u k2   i g u k   Gk ek u k .
k
(5.10)
k 1 k 1 k 1
Observând că matricile [R] şi [G] sunt diagonale şi prin urmare satisfac relaţiile
[R]T=[R], [G]T=[G], relaţille (5.9), (5.10) pot fi scrise şi matriceal dacă se ţine seama de faptul
că:
[u ]T  [i]T [ R]  [i g ]T [ R]  [e]T
.
[i ]T  [u ]T [G ]  [i g ]T  [e]T [G ]
Înlocuind [u]T, respectiv [i]T în expresiile (5.8) se obţin în final două forme echivalente ale
acestora:
[i ]T [ R][i ]  [i g ]T [ R][i ]  [e]T [i ]
. (5.11)
[u ]T [G ][u ]  [i g ]T [u ]  [e]T [G ][u ]
Relaţiile de bilanţ de puteri (5.9), (5.10) exprimă faptul că suma algebrică a puterilor
furnizate de generatoarele de tensiune şi de cele de curent este egală cu suma puterilor disipate
în rezistoare, energia absorbită de rezistoare conducând la încălzirea acestora.

5.2 ANALIZA CIRCUITELOR REZISTIVE CU AJUTORUL TEOREMELOR LUI

KIRCHHOFF ŞI A TEOREMEI LUI JOUBERT

Se consideră pentru început cazul unui circuit rezistiv cu l laturi şi n noduri care conţine
numai generatoare reale şi rezistenţe. Utilizarea teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui
Joubert permite să se obţină un sistem algebric liniar de 2l ecuaţii cu 2l necunoscute, tensiunile
uk şi curenţii ik, k  1, l , de forma:
[A][i]  0

[B][u ]  0 (5.121)

[u ]  [ R][i]  [ R][i g ]  [e]
sau
[A][i]  0

[B][u ]  0 . (5.122)

[i]  [G ][u ]  [G ][e]  [i g ]
Dacă se urmăreşte, în principal, determinarea curenţilor în laturi se va soluţiona sistemul
(5.121) în care se substituie ultima ecuaţie matriceală în cea de a doua obţinându-se:
[ A][i]  0
[ B][ R][i]  [ B][ R][i ]  [ B][e] . (5.13)
 g

Analog, dacă se urmăreşte, în principal, analiza în raport cu tensiunile, se rezolvă sistemul

(5.122) în care ultima ecuaţie matriceală se înlocuieşte în prima obţinându-se:
 [B][u ]  0
[A][G ][u ]  [ A][i ]  [ A][G ][e] . (5.14)
 g

În oricare variantă sistemul obţinut are l ecuaţii şi l necunoscute. Dacă s-au determinat
mai întâi curenţii, tensiunile de latură pot fi ulterior calculate cu ajutorul relaţiei (5.6). În mod
analog, dacă s-au determinat iniţial tensiunile, curenţii în laturi pot fi calculaţi utilizând relaţia
(5.7). Sistemul de tensiuni şi curenţi de latură obţinuţi trebuie să satisfacă teorema conservării
puterilor (relaţia (5.8)).
Pentru circuite cu o structură simplă scrierea teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui
Joubert se poate face direct, prin examinarea reţelei, fără a se recurge la formele matriceale ale
acestor teoreme.
Exemplul 5.1 Să se analizeze circuitul din Fig.5.2 utilizând teoremele lui Kirchhoff şi
teorema lui Joubert. Se cunosc: R1=40/3 Ω, R2=2 Ω, R3=40 Ω, ig1=7,5 A, e3=180 V.
Circuitul are l=3 laturi şi n=2 noduri. Teorema de curenţi se va scrie de
n-1=1 ori, în nodul (1), iar teorema de tensiuni de
i (1) i

i
R

u1 ig R R u3
e
u

(0)

Fig. 5.2
l-n+1=2 ori pentru cele două bucle independente. Alegând sensurile de referinţă pentru curenţi
şi sensul de parcurs al buclelor ca în figură se obţine:
 i1  i2  i3  0

 R1i1  R2 i2  R1i g1 .
 R3i3  R2 i2  e3
Înlocuind valorile numerice şi rezolvând sistemul se obţine:
i1=6 A, i2=10 A, i3=4 A.
Tensiunile de latură au expresiile:
u1  R1i1  R1i g1  20 V
u 2  R2 i2  20 V .
u3  R3i3  e3  20 V
Bilanţul puterilor este:
u1i1  u2i2  u3i3  20  6  20  10  20  4  0 .
Laturile 1 şi 3 furnizează putere laturii 2.
În cazul circuitelor care conţin generatoare ideale analiza comportă aceleaşi etape, cu
următoarele observaţii:
- dacă în circuit de găsesc ne generatoare ideale de tensiune sunt cunoscute de la începutul
analizei ne tensiuni de latură ( u k   e k );
- dacă în circuit sunt prezente ni surse ideale de curent sunt cunoscuţi de la început ni curenţi
de latură ( i k  i gk );
- deoarece pentru laturile care conţin generatoare ideale nu se poate scrie o relaţie de legătură
directă între tensiune şi curent, rezultă că teorema lui Joubert se poate scrie de l-ne-ni ori;
- completând cu cele l ecuaţii obţinute prin utilizarea teoremelor lui Kirchhoff rezultă că
sistemul algebric va avea în acest caz 2l-ne-ni necunoscute (l-ne tensiuni de latură şi l-ni
curenţi de latură).

Temă.
Analizați circuitele din figură cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff.
1)

−𝑖1 + 𝑖2 + 𝑖3 = 0
𝑖1 − 𝑖2 + 𝑖5 − 𝑖4 = 0
2𝑖3 − 6𝑖5 − 4𝑖2 = 0
𝑖1 = 5𝐴
𝑖4 = 10𝐴

2)
 Cursul 5
5.3 ANALIZA CU AJUTORUL METODEI CURENŢILOR DE BUCLĂ

În cazul circuitelor cu un număr mare de laturi sistemul de ecuaţii obţinut prin utilizarea
teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert este de dimensiuni mari, implicând un volum
important de calcule. Pentru simplificarea analizei s-au conceput metode capabile să genereze
sisteme de ecuaţii de dimensiuni mai mici, prima dintre aceste metode fiind prezentată în cele
ce urmează.
Metoda curenţilor de buclă (sau a curenţilor independenţi) realizează o schimbare de
variabilă considerând drept necunoscute un număr de l-n+1 curenţi fictivi ataşaţi buclelor
independente ale circuitului, care străbat numai laturile incidente unei bucle. În cazul unui
circuit liniar este valabilă teorema superpoziţiei, astfel încât fiecare curent
de latură poate fi exprimat ca sumă algebrică a curenţilor de buclă care
ating latura respectivă. Astfel, presupunând situaţia din Fig.5.3, în care Rk ibq
latura k este incidentă numai buclelor p şi q, străbătute de curenţii de buclă ik
ibp şi ibq, având sensurile indicate în figură, se poate scrie că: ek
ibp
ik  ibp  ibq .
Deoarece incidenţa laturilor la bucle este reflectată de elementele
matricii de incidenţă [B], se poate scrie că: Fig. 5.3
ik  bpk ibp  bqk ibq (bpk  1 ; bqk  1)
sau, în general,
l-n 1
ik   b jk ibj , k  1, l (5.15)
j1

Relaţiile de forma (5.15) pot fi exprimate compact, sub formă matriceală, cu ajutorul relaţiei:
[i ]l1  [B] lT(l  n 1) [ib ](l  n 1) 1 (5.16)
unde prin [ib] s-a notat matricea coloană a curenţilor de buclă:
 ib1 
 i 
[ib ](l  n 1)1   b2  .

i 
 b l  n 1 
Metoda curenţilor de buclă se bazează pe teorema de tensiuni şi pe teorema lui Joubert. Astfel,
înlocuind (5.16) în (5.6) şi rezultatul obţinut în (5.2) se obţine:
[B] [ R ][B] T [ib ]  [B] [ R ][i g ]  [B] [e] (5.17)
Notând matricea de coeficienţi cu:
[ Rb ](l n1)(l n1)  [B][ R][B]T , (5.18)
şi matricea termenilor liberi cu:
[eb ](l n 1)1  [B][e]  [B][ R ][ig ] , (5.19)
sistemul algebric (5.17) se scrie sub forma:
[ Rb ][ib ]  [eb ] . (5.20)
Se poate conchide că metoda curenţilor de buclă presupune, în cazul unui circuit cu
generatoare reale, stabilirea şi soluţionarea unui sistem algebric liniar cu l-n+1 ecuaţii cu l-n+1
necunoscute. Restricţia referitoare la absenţa generatoarelor ideale provine din faptul că pentru
acestea nu se poate scrie ecuaţia lui Joubert, cazul acestor circuite urmând a fi analizat separat.
În concluzie, etapele analizei unui circuit rezistiv liniar cu ajutorul metodei curenţilor
de buclă sunt:
- se numerotează laturile şi se aleg sensuri de referinţă pentru curenţii de latură;
- se stabilesc buclele independente, fie cu ajutorul grafului topologic şi al sistemului arbore-
coarbore, fie direct, prin examinarea reţelei;
- fiecărei bucle independente i se ataşează un curent de buclă având sensul identic cu sensul
de parcurs al buclei (sensul de referinţă din coarda inclusă în buclă);
- se stabilesc matricile [B], [R], [e], [ig];
- se calculează matricile [Rb] şi [eb] cu relaţiile (5.18), respectiv (5.19);
- se soluţionează analitic sau numeric sistemul (5.20) determinându-se matricea coloană a
curenţilor de buclă, [ib];
- se determină curenţii de latură cu relaţia (5.16);
- se determină tensiunile de latură cu relaţia (5.6).
Se observă că deoarece l  n  1  l , dimensiunea sistemului algebric generat de metoda
curenţilor de buclă este întotdeauna mai mică decât cea a sistemului obţinut prin aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert.
Exemplul 5.2 Să se analizeze circuitul din Fig.5.4 cu ajutorul metodei curenţilor de
buclă. Se cunosc: R1=3 Ω, R2=6 Ω, R3=2 Ω, R4=6 Ω, R5=3 Ω, e1=30 V, e2=12 V, ig3=5 A.

i1 (1) R3 i3 (2)
i2 i5
R R
R ig R5

e ib1 e ib3
i4 ib2

(0)

Fig. 5.4
Circuitul are l=5 laturi şi n=3 noduri. Alegând buclele independente în număr de l-
n+1=3 şi sensurile curenţilor de buclă şi a celor din laturi ca în Fig.5.4, se pot scrie matricile:
1 0 0 1 0
[𝐵] = [0 −1 1 −1 0] ;
0 1 0 0 1
R 1 0 0 0 0  e1  0
 0 R2 0 0 0 e 2  0
[R]55   0 0 R3 0 0  ; [e]51   0  ;.[𝑖𝑔 ] = −𝑖𝑔3
  0
0 0 0 R4 0 
0
0
 0 0 0 0 R 5    [ 0 ]
Matricea coeficienţilor şi cea a termenilor liberi au expresiile:
 R1  R4  R4 0 
R b 33  [B][ R][B]   R4 R2  R3  R4  R2  ;
T 
 0  R2 R2  R5 

  e1 
eb 31  [B][e]  [B][R][ig ]   R3i g 3  e2  .

 
 e2 
Înlocuind valorile numerice şi rezolvând sistemul (5.20) se obţine:
 ib1  4
ib 31  ib 2   1  .
i   2 
 b3   
Curenţii de latură au valorile:
i1   ib1  4
i2  ib3  ib2  1 
[i ]51  [B] [ib ]  i3    ib2   1  .
T
   
i4  ib1  ib2  3 
i5   ib3  2
Reţinând faptul că asocierea sensurilor de referinţă ale tensiunilor şi curenţilor se face după
regula de la receptoare, rezultă că tensiunile de latură vor fi:
u1   R1i1  e1   18
u 2   R i e  6
   22 2

[u ]51  u 3  [ R][i ]  [ R][ig ]  [e]   R3i3  R3ig3    12  .
   
u 4   R4 i 4   18 
u 5   R5 i5   6 
 
Verificarea bilanţului de puteri conduce la identitatea:
[u ]T [i ]  [i ]T [u ]  72  6  12  54  12  0 .
Pentru circuite cu o structură simplă (număr mic de bucle) stabilirea sistemului de
ecuaţii obţinut prin aplicarea metodei curenţilor independenţi poate fi făcută şi direct prin
examinarea reţelei. În acest scop se analizează, în cele ce urmează, semnificaţia coeficienţilor
şi a termenilor liberi ai sistemului (5.20). Astfel, elementul generic al matricii [Rb], Rij, se poate
scrie ţinând seama de relaţia (5.18), sub forma:
l
Rij   bik Rk b jk , i, j  1, l-n  1 (5.21)
k 1
În cazul în care i=j (coeficient de pe diagonala principală) se obţine:
l
Rii   (bik ) 2 Rk (5.22)
k 1
ceea ce arată că Rii reprezintă suma rezistenţelor laturilor, k, incidente buclei i (bik≠0). În cazul
i≠j se poate întâlni una din situaţiile ilustrate în Fig.5.5. Observând că latura k trebuie să fie
incidentă simultan buclelor i şi j (bik≠0, bjk≠0) rezultă că Rij, i≠j, reprezintă suma algebrică a
rezistenţelor laturilor comune buclelor i şi j, acestea intervenind cu semnul + dacă cei doi
curenţi de buclă au acelaşi sens în latura comună (Fig.5.5.a) şi cu semnul – dacă ei au sensuri
opuse (Fig.5.5.b).
Elementele matricii termenilor liberi pot fi scrise, conform relaţiei (5.19), sub forma:
 l l
ebi   bik ek   bik Rk i g k . (5.23)
k 1 k 1

ibi ik i ik ibj
bj ib i
b ik = 1 b jk = 1 b ik = 1 b jk = -1

a) b)
Fig. 5.5

ek ek
ik Rk ik Rk

ibi ibj
bik = 1 bik ek = ek bik = 1 bik ek = -ek

a) b)
Fig. 5.6
Analizând relaţia precedentă rezultă că ebi (tensiunea electromotoare corespunzătoare
buclei i) este egală cu suma algebrică a t.e.m. ale generatoarelor de tensiune incidente buclei,
luate cu semnul + dacă sensul sursei coincide cu sensul curentului de buclă ibi şi cu semnul –
în caz contrar (Fig.5.6). Se observă că în această interpretare este necesar să se echivaleze în
prealabil generatoarele reale de curent cu generatoare reale de tensiune având tensiunea
electromotoare Rkigk.
Se consideră în continuare cazul circuitelor care conţin în structura lor ne generatoare
ideale de tensiune şi/sau ni generatoare ideale de curent. Având în vedere semnificaţia
coeficienţilor sistemului algebric (5.20) şi ţinând seama de faptul că rezistenţa internă a unui
generator ideal de tensiune este 0, iar a unuia ideal de curent este infinită, rezultă că o atenţie
deosebită trebuie acordată surselor ideale de curent. Alegând buclele independente astfel încât
laturile cu generatoare ideale de curent să aparţină câte unei singure bucle (să fie corzi în graful
topologic), rezultă că sunt cunoscuţi de la început ni curenţi de buclă, rămânând necunoscuţi
ceilalţi l-n+1-ni curenţi de buclă. Sistemul algebric de ecuaţii este determinat, ecuaţiile
scriindu-se pentru cele l-n+1-ni bucle la care nu sunt incidente generatoare ideale de curent. În
plus în acest mod se evită dificultatea generată de apariţia coeficienţilor infiniţi în sistem.
 Exemplul 5.3 Să se analizeze circuitul rezistiv liniar din Fig.5.7 utilizând metoda
curenţilor de buclă. Se cunosc: e1=10 V, R1=5 Ω, ig2=7A, R3=10 Ω, e3=20 V, R4=10 Ω, R5=5
Ω, ig5=4 A.

R4 i4
e
(1) i3 R3 (2) (2)

e R5

R ig 2 ib2 R
R ig 5
R ib1
i2 R5 ig 5
i6 i5
i1
(0) (0)
Fig. 5.7

Circuitul are l=5 laturi (dacă se consideră că grupul paralel R5-ig5 se echivalează cu un
generator real de tensiune). Alegând buclele independente ca în Fig.5.7 (bucla 1 formată din
laturile 1 şi 2, bucla 2 – laturile 1, 3, 5, bucla 3 – laturile 3, 4) se respectă cerinţa ca generatorul
ideal de curent ig2 să aparţină numai unei bucle. În plus se cunoaşte curentul
i2  ib1  ig2  7 A .
Rămân necunoscuţi ib2 şi ib3 pentru determinarea cărora se scriu ecuaţiile generate de metoda
curenţilor independenţi pentru buclele 2 şi 3:
R21ib1  R22 ib 2  R23ib3  eb 2
R i  R i  R i  e ,
 31 b1 32 b 2 33 b3 b3
în care R21=-R1=-5 Ω, R22=R1+R3+R5=20 Ω, R23=R32=R3=10 Ω, R31=0, R33=R3+R4=20 Ω,
eb2=e1+e3+R5ig5=30+20= 50 V, eb3=e3=20 V. Rezolvând sistemul se obţine: ib2=5 A, ib3=–1,5
A. Curenţii în laturi au valorile:
.𝑖1 = −𝑖𝑏1 + 𝑖𝑏2
etc.
𝑖6 = 𝑖𝑏2
𝑖5 = 𝑖6 − 𝑖𝑔5

Tensiunile la bornele laturilor vor fi:

u1  R1i1  e1  20 V
u 2  u1  20 V
u 3  R3i3  e3  15 V .
u 4  u 3  15 V
u 5  R5 i5  5 V
Verificarea bilanţului de puteri:
5
 uk ik  u1i1  u2i2  u3i3  u4i4  u5i5  u5ig5  0 .
k 1
În cazul în care în circuit există generatoare de curent comandate procedeul de aplicare
a metodei curenţilor independenţi rămâne acelaşi ca şi în cazul generatoarelor de curent
independente, urmând să se ţină seama în calcule de funcţia de comandă.
Exemplul 5.4 Pentru circuitul din Fig.5.8 se cunosc valorile elementelor de circuit şi
curentul generatorului comandat ig6=G36u3. Să se stabilească sistemul de ecuaţii obţinut prin
aplicarea metodei curenţilor independenţi.
În Fig.5.8.b este reprezentat graful topologic, arborele şi coarborele rezultând curenţii
de buclă cu sensurile specificate în figură. Latura 6 (ig6) este incidentă unei singure bucle.
Sistemul de ecuaţii va fi de forma:
ib1  i g 6

R21ib1  R22ib 2  R23ib3  eb 2
R31ib1  R32ib 2  R33ib3  eb3
unde R21=R1+R2; R22=R1+R2+R3+R4; R23=R32=R2+R4; R31=R2; R33=R2+R4+R5; eb2=0; eb3=e5. În
plus, i g 6  G36 u 3  G36 R3i3  G36 R3ib2 . Înlocuind în sistemul de mai sus se obţine un sistem
de două ecuaţii având necunoscutele ib2 şi ib3.
(2) (2)

R R
i5
2
i i R ib1
ig 6
(1) (3) (1) (3) ib5
6 5
ib2
e 3
R R 4
u3 i i
(0) (0)

a) b)
Fig. 5.8

Temă
1) Analizați circuitul din figură cu ajutorul metodei curenților de buclă ( i1, i2 și i3 sunt
aici notați curenții de buclă; se pot renota cu ib1, ib2 , ib3).
2) Analizați circuitul din figură cu ajutorul metodei curenților de buclă
 Cursul 6
ANALIZA CIRCUITELOR REZISTIVE CU AJUTORUL METODEI
TENSIUNILOR NODALE

Această metodă consideră drept necunoscute principale tensiunile dintre nodurile

independente şi nodul de referinţă numite tensiuni nodale. Pentru un circuit conex cu l laturi şi
n noduri vor fi n-1 tensiuni nodale notate cu u10, u20, …,un-1,0.
Considerând latura k a circuitului conectată între nodurile p şi q (Fig.5.9) se observă că
tensiunea uk se poate exprima utilizând a doua teoremă a lui Kirchhoff în funcţie de tensiunile
nodale up0 şi uq0 :
u k  u p 0  u q 0 , k  1, l . (5.27)
uk
(p) (q)
upo uqo

(o)

Fig. 5.9

Latura k fiind dipolară este incidentă numai nodurilor independente p şi q.

Cele l relaţii de forma (5.27) pot fi scrise compact, sub formă matriceală, cu ajutorul
matricii de incidenţă a laturilor la nodurile independente, [A]. Dacă se defineşte matricea
coloană a tensiunilor nodale:
 u10 
 u 
[u n ]( n 1)1  
20 
, (5.28)
  
 
u n 1,0 
relaţia dintre vectorul tensiunilor de latură şi cel al tensiunilor nodale este:
[u ]l1  [A]Tl(n-1)  [u n ]( n1)1 (5.29)
Pentru a stabili sistemul de ecuaţii ce are ca necunoscute tensiunile nodale se rescriu
teoremele generale ale circuitelor electrice în formă matriceală:
- teorema de curenţi:
[A][i]=0 (5.30)
- teorema lui Joubert:
[i ]  [G ][u ]  [i g ]  [G ][e] . (5.31)
Înlocuind (5.29) în (5.31) şi rezultatul obţinut în (5.30) se obţine:
[A][G ][A] T [u n ]  [A][i g ]  [A][G ][e] . (5.32)
Dacă se notează matricea de coeficienţi a sistemului (5.32) cu
[Gn ]( n1)( n1)  [A] [G ][A] T (5.33)
şi matricea termenilor liberi cu:
[i g' n ]( n1)1  [A][i g ]  [A][G ][e] , (5.34)
se obţine sistemul algebric liniar cu n-1 ecuaţii şi n-1 necunoscute:
[Gn ][u n ]  [i g' n ] . (5.35)
Rezultă astfel că etapele analizei unui circuit rezistiv liniar fară generatoare ideale
(restricţie impusă de faptul că s-a utilizat teorema lui Joubert în forma (5.31)) sunt:
- se numerotează laturile şi nodurile circuitului alegându-se un nod de referinţă;
- se aleg sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi, identice cu cele ale tensiunilor la
bornele laturilor;
- se stabilesc matricile [A], [G], [ig], [e];
- se calculează matricea coeficienţilor şi matricea termenilor liberi ai sistemului cu ajutorul
relaţiilor (5.33), (5.34);
- se rezolvă analitic sau numeric sitemul (5.35);
- se determină tensiunile de latură cu relaţia (5.29);
- se calculează curenţii în laturi cu ajutorul relaţiei (5.31).
În concluzie metoda tensiunilor nodale presupune stabilirea şi rezolvarea unui sistem
algebric liniar cu n-1 ecuaţii şi n-1 necunoscute, întotdeauna de dimensiuni mai mici decât cel
obţinut prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert.
Exemplul 5.5 Să se analizeze circuitul din Fig.5.4 cu ajutorul metodei tensiunilor
nodale.

i1 (1) R3 i3 (2)
i2 i5
R R
R ig R5

e ib1 e ib3
i4 ib2

(0)

Fig. 5.4
Deoarece n=3 rezultă că există două tensiuni nodale independente: u10, u20. Ţinând seama de
sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi matricea [A] este:
  1 0 1 1 0
[ A]   .
 0  1  1 0 1
Celelalte matrici implicate în calcule au valorile:
G 0 0 0 0  0   e1 
 1   0  e 
 0 G2 0 0 0
   2

[G ]55  0 0 G3 0 0  ; [ig ]51   ig  ; [e]51   0  .
   3  
0 0 0 G4 0  0  0
   0   0 
 0 0 0 0 G5 

Matricea coeficienţilor este:
 G  G3  G4  G3 
[Gn ]22  [A][G ][A]T   1 , iar matricea termenilor liberi:
  G3 G2  G3  G5 

 G1e1  i g3 
 [ig' n ]21  [A][ig ]  [ A][G ][e]   .
G2 e2  i g3 
Înlocuind valorile numerice şi efectuînd calculele rezultă:

u  18
[u n ]   10     V .
u 20   6 

Tensiunile la bornele laturilor au valorile:

  u10   18
 u  6
 20   
[u ]51  [A]T [u n ]  u10  u 20    12  V.
   
 u10   18 
 u 20   6 

Pentru circuite având o structură simplă sistemul de ecuaţii (5.35) poate fi obţinut şi
direct, prin examinarea reţelei. Pentru a stabili semnificaţia coeficienţilor acestui sistem se
observă că elementul generic de pe poziţia i,j al matricii [Gn] poate fi scris, conform relaţiei
(5.33), sub forma:
l
Gij  a
k 1
ik Gk a jk . (5.36)

În cazul i=j (element de pe diagonala principală) se obţine:

l
Gii   (a
k 1
ik )
2
Gk (5.37)

ceea ce indică faptul că Gii reprezintă suma conductanţelor laturilor incidente nodului i (aik≠0,
(aik)2>0). În cazul i≠j relaţia (5.36) arată că Gij reprezintă suma conductanţelor laturilor
incidente simultan nodurilor i şi j (aik≠0, ajk≠0); cum laturile sunt dipolare unul din cei doi
coeficienţi este +1, iar celălalt –1, deci aikajk=-1. Prin urmare Gij reprezintă suma, luată cu
semnul –, a conductanţelor laturilor incidente simultan nodurilor i şi j .
Semnificaţia termenilor liberi se deduce analizând relaţia (5.34). Astfel, termenul liber
din linia i are expresia:
l l
i g' i  a
k 1
ik i g k  a
k 1
ik Gk ek (5.38)

'
ceea ce arată că i g i reprezintă suma algebrică a generatoarelor de curent din laturile k incidente
nodului i (aik≠0), incluzând aici şi generatoarele reale de curent obţinute prin transformarea
generatoarelor reale de tensiune; în acastă sumă se iau cu semnul + generatoarele al căror curent
iese din nod (aik=1) şi respectiv cu semnul – cele al căror curent intră în nod.
Trebuie observat şi în cazul acestei metode că utilizarea teoremei lui Joubert (relaţia
(5.31)) presupune că toate generatoarele sunt reale. Prezenţa generatoarelor reale de curent nu
pune probleme deosebite având în vedere conductanţa internă nulă a acestora. În schimb,
generatoarele ideale de tensiune, cu conductanţa internă infinită, trebuie tratate ca un caz
special. Dacă în circuit există un singur generator ideal de tensiune nodul de referinţă se impune
a fi ales unul din nodurile la care este conectat acesta, rezultând astfel o tensiune nodală
cunoscută de la începutul analizei. În cazul în care în circuit sunt prezente ne generatoare ideale
de tensiune este posibil să existe una din următoarele situaţii:
a) toate cele ne generatoare au un nod comun. În acest caz nodul comun va fi ales nod de
referinţă rezultând astfel că sunt cunoscute din start ne tensiuni nodale;
b) generatoarele ideale de tensiune nu au un nod comun. În această situaţie, utilizând teorema
deplasării generatoarelor de tensiune, se poate ajunge fie la cazul precedent, fie la situaţia în
care generatoarele de tensiune devin reale (în serie cu o rezistenţă).
În oricare variantă se ţine seama de faptul că sistemul algebric de ecuaţii, având acum
n-ne-1 tensiuni nodale necunoscute, trebuie să rămână determinat, astfel încât se vor scrie
numai ecuaţiile corespunzătoare nodurilor independente la care nu sunt incidente generatoare
ideale de tensiune.
Exemplul 5.6 Să se analizeze circuitul din Fig.5.10 cu ajutorul metodei tensiunilor
nodale.

R2 i2
(2)

R3
i3
(1)
R5 e2
e1
R4
i5
i4
i1
(0) i6 (3)
ig6

Fig. 5.10
Alegând ca nod de referinţă unul din nodurile la care este conectat generatorul ideal de
tensiune e1 şi numerotând nodurile ca în Fig.5.9 se poate scrie sistemul de ecuaţii obţinut prin
utilizarea metodei tensiunilor nodale sub forma:

u10  e1

 '
G21u10  G22 u 20  G23u 30  i g 2 .
 '
G31u10  G32 u 20  G33u 30  i g3

Coeficienţii şi termenii liberi au expresiile: G21  G3  1 / R3 ; G23  G32  G2  1 / R2 ;
G22  G2  G3  G5  1 / R2  1 / R3  1 / R5 ; 𝐺33 = 1⁄𝑅2 + 1⁄𝑅4 ; G31  G4  1 / R4 ;
i g' 2  G2 e2 ; i g' 3  G2 e2  i g6 .𝐺33 = 𝐺2 + 𝐺4
Tensiunile la bornele laturilor, exprimate cu relaţii de forma (5.27) sunt:
u1  u10  e1 ; u 2  u 30  u 20 ; u 3  u 20  u10 ;
.
u 4  u10  u 30 ; u 5  u 20 ; u 6  u 30
Curenţii în laturi se exprimă fie cu ajutorul teoremei lui Joubert, fie, în cazul laturii cu generator
ideal de tensiune, utilizând teorema I a lui Kirchhoff:
i2  G2 u 2  G2 e2 ; i3  G3u 3 ; i4  G4 u 4
.
i5  G5 u 5 ; i6  i g6 ; i1  i4  i3

Circuitele rezistive care au în structura lor generatoare comandate de tensiune sau de

curent se analizează la fel ca şi circuitele cu generatoare ideale independente, cu observaţia că
sistemul (5.35) se completează cu ecuaţiile caracteristice de comandă ale acestora.
Exemplul 5.7 Să se analizeze circuitul din Fig.5.8 cu ajutorul metodei tensiunilor
nodale.
Sistemul de ecuaţii având ca necunoscute tensiunile u10, u20, u30 este de forma:

 
 1  1  u  1 u  i
 R R3 
10
R1
20 g6
 1

  1 
 1   1  1   u  1 u  G e
  u 
10  R1 R2 R5  20 R5 30 5 5
 R1  

 1  1 1 
 u 20    u  i g6
 R3  R2 R4  30
  

unde i g6  G36 u 3  G36 u10 . După rezolvarea sistemului se obţin tensiunile şi curenţii de
latură:
u1  u10  u 20 ; i1  G1u1
u 2  u 20  u 30 ; i2  G2 u 2
u 3  u10 ; i3  G3u 3
.
u 4  u 30 ; i4  G4 u 4
u 5  u 20 ; i5  G5 u 5  G5 e5
u 6  u10  u 30 ; i6  i g 6  G36 u10
Probleme propuse
P1. Să se analizeze circuitele din figură cu ajutorul metodei tensiunilor nodale.

(a)

(b)

Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin) și teorema

generatorului echivalent de curent (Norton)

Un uniport activ rezistiv admite o schemă echivalentă de tip generator real de tensiune
sau generator real de curent (Fig.5.15). Pentru a determina parametrii acestor scheme
echivalente (Re, e, ig) se consideră situaţia în care dipolul alimentează o rezistenţă de sarcină
Rs (Fig.5.16.a). Curentul prin Rs este curentul furnizat de dipol iAB=iD. În etapa următoare se
conectează în serie cu Rs un generator ideal de tensiune de valoare aleasă astfel încât curentul
prin Rs să se anuleze (Fig.5.16.b). Notând cu ie curentul furnizat de sursa de tensiune e şi
aplicând teorema superpoziţiei se obţine iD+ie=0. Această situaţie este similară mersului în gol
când Rs→∞ şi iAB=0. Tensiunea între bornele A şi B va fi în acest caz tensiunea de mers în gol
uAB0. Scriind teorema lui Joubert pentru latura serie Rs e rezultă că valoarea tensiunii este:
u AB0  e (5.49)

e
(A) iAB = iD (A)
Uniport Uniport iD+ ie= 0
rezistiv Rs uAB rezistiv uAB0 Rs
activ activ
(B) (B)
a) b)

e (A) (A)
(A)
iAB iAB
ie Re
Uniport uAB Rs
Rs iABsc Re uAB Rs
pasivizat
uAB0
(B) (B) (B)
c) d) e)

Fig. 5.16

În fine uniportul se pasivizează (Fig.5.16.c) caz în care prin Rs va circula curentul ie=-iD,
egal şi de sens contrar curentului iniţial furnizat de dipol. Uniportul pasivizat se substituie prin
rezistenţa sa echivalentă în raport cu bornele A şi B, Re , (Fig.5.16.d), iar sensul sursei e se
inversează pentru a schimba sensul curentului, revenindu-se astfel la situaţia originală când
curentul prin Rs era iD.
Se observă că dacă Rs=0, adică bornele A şi B sunt scurtcircuitate, se obţine un curent
iAbsc, iar Re se poate exprima cu ajutorul relaţiei:
u AB0
Re  . (5.50)
iABsc
Conform schemei echivalente din Fig.5.16.d curentul în rezistenţa de sarcină se poate exprima
cu ajutorul relaţiei:
u AB0
iAB  (5.51)
Re  Rs
Echivalenţa dintre un dipol activ rezistiv şi un generator real de tensiune (Fig.5.15.a şi
b) ai cărui parametri au semnificaţiile precizate prin relaţiile (5.49), (5.50) formează conţinutul
teoremei generatorului echivalent de tensiune (sau teorema lui Thévenin).
În mod analog, deoarece orice generator real de tensiune (Fig.5.15.b) poate fi substituit
printr-un generator real de curent (Fig.5.15.c) rezultă că un circuit uniport activ rezistiv se poate
echivala cu un generator real de curent (teorema generatorului echivalent de curent sau
teorema lui Norton). În acest caz curentul generatorului va fi:
u AB0
iABsc  , (5.52)
Re
reprezentând curentul de scurtcircuit al dipolului. Tensiunea la bornele rezistenţei de sarcină,
uAB, se poate exprima cu ajutorul relaţiei:
 iABsc
u AB  . (5.53)
G s  Ge
Teoremele generatoarelor echivalente de tensiune şi de curent pot fi utilizate ca metode
de analiză a circuitelor electrice rezistive în situaţia în care interesează răspunsul circuitului
(tensiune sau curent) pe o singură latură a sa.

Exemplul 5.8 Să se determine curentul iAB în circuitul din Fig.5.17.a utilizând metoda
generatorului echivalent de tensiune.

(A) (3) (A)

(A)

R3 R3
R3
e2 e2
(2)
ig Rs R2 ig uAB
0

R2 R4 R4 R4
R2
e1
(B)
e1 (B) (1) (B) (0)
a) b) c)
Fig. 5. 17

Pentru a determina dipolul echivalent în raport cu bornele A-B se deconectează Rs şi

apoi se determină pe rând parametrii Re şi uAB0 . Prin pasivizarea dipolului cu bornele de acces
A şi B se obţine schema din Fig.5.17.b având rezistenţa echivalentă:
R2 ( R3  R4 )
Re  .
R2  R3  R4
Tensiunea la mersul în gol se obţine analizând schema din Fig.5.17.c, de exemplu cu
ajutorul metodei tensiunilor nodale. Astfel se obţine sistemul de ecuaţii:


u10  e1
 1 1  1
   u 20  u 30  i g ,
  R3 R 4  R 3
 1 1  1 1  e
 u10  u 20     u 30  2
 R2 R3  R2 R3  R2
prin a cărui soluţionare se obţine tensiunea de mers în gol :
u AB0  u 30 .
 TEOREMA TRANSFERULUI PUTERII MAXIME ÎNTRE UN UNIPORT LINIAR
ACTIV ŞI UNUL PASIV

Se consideră situaţia în care un uniport activ rezistiv (o sursă de semnal) alimentează

un uniport pasiv (un receptor) (Fig.5.18.a). Fiecare din cei doi uniporţi poate fi substituit printr-
un dipol echivalent, obţinându-se circuitul din Fig.5.18.b. Puterea absorbită de receptorul Rs de
la sursă are expresia:
(A) i
(A) i
Uniport Uniport Re
rezistiv u rezistiv u Rs
activ pasiv uAB0
(B)
(B)
a) b)
Fig. 5.18
2
 u AB0 
Ps  Rs i  Rs  2 

(5.54)
 Re  Rs 
Interesează să se determine în ce condiţii puterea absorbită de rezistenţa de sarcină este
maximă. În acest scop se calculează derivata de ordinul I a funcţiei Ps(Rs):
dPs 2 ( Re  Rs ) 2  2 Rs ( Re  Rs ) 2 Re  Rs
 u AB0 4
 u AB0
.
dRs ( Re  Rs ) ( Re  Rs ) 3
dPs
Împunând condiţia  0 se obţine:
dR s
Rs  Re . (5.55)
Pentru a stabili natura punctului Rs  Re (maxim, minim sau punct staţionar) se
calculează derivata de ordinul II:
d 2 Ps 2 1
 u AB .
dRs2 R  R 0
8Rs3
s e

d 2 Ps
Deoarece  0 , în punctul Rs  Re , rezultă că acesta reprezintă un punct de maxim pentru
dRs2
2
u AB
Ps şi Ps  0
.
max 4 Re
Randamentul de transfer al puterii de la generator la receptor are, în punctul Rs  Re ,
valoarea:
Ps R i2 Rs 1
  s    50% .
Pg u AB0 i Rs  Re 2
Rs  Re

În Fig.5.19 sunt reprezentate graficele funcţiilor Ps(Rs) şi respectiv η(Rs). După cum se
poate observa, în condiţia Rs>>Re puterea transmisă este mai mică, dar randamentul este mai
apropiat de 1, în timp ce pentru valori ale rezistenţei de sarcină Rs  Re puterea transmisă are
valoarea maximă, însă jumătate din puterea generatorului se pierde pe rezistenţa Re, neajungând
la receptor.
Dacă se realizează condiţia Rs  Re , se spune că sarcina este adaptată la generator.

Ps
Ps max
maxs

0 Re Rs
η
1

0.5

0 Re Rs

Fig. 5.19

Temă
Să se determine schema de tip generator real de curent pentru circuitul din figură. Ce rezistență
de sarcină trebuie conectată între bornele a-b pentru ca aceasta să absoarbă putere maximă ?
 Cursul 7
CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

Regimul permanent sinusoidal este regimul de funcţionare al unui circuit

în care toate semnalele electrice sunt sinusoidale, de aceeaşi pulsaţie ω. Acest
tip de regim este frecvent întâlnit atât în tehnica curenţilor tari (transmiterea
energiei electrice prin linii de înaltă sau joasă tensiune, maşini electrice de
curent alternativ, etc.), cât şi în tehnica curenţilor slabi (în radiocomunicaţii).
Studiul regimului permanent sinusoidal prezintă importanţă nu numai datorită
incidenţei sale în electrotehnică, cât şi datorită faptului că furnizează un suport
teoretic necesar abordării analizei altor regimuri cum este, de exemplu, regimul
permanent periodic nesinusoidal.

6.1 SEMNALE PERIODICE ŞI SEMNALE SINUSOIDALE

Un semnal periodic, f(t), de perioadă T, satisface relaţia:

f (t )  f (t  T )  f (t  n T ) ,  t  R , n  N .
Perioada T reprezintă intervalul minim de timp după care valorile semnalului se
repetă.
În cazul unui semnal periodic se definesc următorii parametri:
- valoarea medie pe o perioadă:
T nT
~ 1 1
f (t )   f ( τ)dτ   f (τ)dτ . (6.1)
T0 nT 0

Un semnal periodic cu valoare medie nulă pe o perioadă se numeşte semnal

alternativ.
- valoarea efectivă:
T
1
F
T0 f 2 (t ) dt ; (6.2)

- valoarea de vârf (amplitudinea):

 Fmax  max  f (t ) . (6.3)
t[ 0,T ]

Dacă funcţia f(t) are o variaţie de forma unui sinus sau a unui cosinus
semnalul considerat este sinusoidal. În principiu se poate alege ca formă de
referinţă a semnalului sinusoidal fie forma în sinus, fie cea în cosinus, trecerea
de la o formă la cealaltă efectuîndu-se cu ajutorul relaţiilor:

 π  π
sinα  cos α   ; cosα  sin  α  .
 2  2 

În cele ce urmează se consideră expresia de referinţă pentru semnalul

sinusoidal de forma:
f (t )  Fm sin ωt   ,  
(6.4)

în care: f(t) reprezintă valoarea instantanee a semnalului la momentul t, Fm

amplitudinea semnalului, ωt+ faza semnalului la momentul t, ω=2πf=2π/T
pulsaţia semnalului, f frecvenţa sa, iar  faza iniţială a semnalului. În Fig.6.1 sunt
evidenţiate o parte dintre aceste elemente.
f
f(t)
Fm

0 t T t
 (t + ) (2 + ) (t + )
Fm

Fig. 6.1

Valoarea de vârf a unui semnal sinusoidal este amplitudinea sa, Fm , iar

valoarea sa medie pe o perioadă este zero deoarece
T

 Fm sin ωt    0 . (6.5)

0

Valoarea efectivă a semnalului f(t) este:

T
1 F
F  Fm2 sin 2 t   dt  m (6.6)
T0 2
astfel încât semnalul sinusoidal se mai poate scrie sub forma:

f (t )  F 2 sin ωt   . (6.7)

Se consideră două semnale f1(t) şi f2(t) de aceeaşi frecvenţă, dar cu faze

iniţiale diferite:

f1 (t )  F1 2 sin ωt  1 ,
f 2 (t )  F2 2 sin ωt   2 .

Defazajul dintre cele două semnale, , este egal cu diferenţa fazelor lor:
=1-2. (6.8)
În funcţie de semnul sau de valoarea defazajului  se pot întâlni următoarele
situaţii:
a) φ>0 f1(t) este în avans de fază faţă de f2(t);
b) φ<0 f1(t) este în întârziere de fază faţă de f2(t);
c) φ=0 f1(t) şi f2(t) sunt în fază;
d) φ=±π/2 f1(t) şi f2(t) sunt în cuadratură;
e) φ=±π f1(t) şi f2(t) sunt în opoziţie de fază.
În Fig.6.2 a,b,c sunt reprezentate două semnale aflate în cazurile c), a), respectiv
e).

f1 f1 f1

0 T 0 T 0 T
f2 f2
f2

a) b) c)
Fig. 6.2
Defazajul dintre un semnal sinusoidal f(t) şi derivata sa în raport cu timpul
se obţine calculând f ’(t):

df  π
 ωFm cosωt    ωFm sin  ωt    
dt  2
Derivata semnalului f(t) este defazată cu π/2 înaintea acestuia, iar amplitudinea
derivatei este de ω ori mai mare.
Defazajul între primitiva semnalului şi semnalul original se obţine
calculând:
 Fm F  π
 f (t ) dt  

cos(t  )  m sin  t     .
  2
Prin urmare integrala în raport cu timpul este defazată cu π/2 în urma semnalului
original, iar amplitudinea sa este de ω ori mai mică.
Suma a două semnale sinusoidale de aceeaşi pulsaţie ω este tot un semnal
sinusoidal de pulsaţie ω, în schimb produsul a două semnale sinusoidale de
pulsaţie ω nu este o mărime sinusoidală.

6.2 REPREZENTAREA SIMBOLICĂ PRIN MĂRIMI COMPLEXE A

SEMNALELOR SINUSOIDALE
a) Reprezentarea prin valori instantanee complexe
Se consideră funcţia sinusoidală f(t) de forma (6.4). Acesteia i se poate
asocia în mod unic numărul complex:

f (t )  Fm e j(ω t ) , (6.9)

unde j   1 . Funcţia originală f(t) se poate regăsi cu ajutorul relaţiei:

 
f (t )  Im f (t ) . (6.10)

+j

f(t)
Fm sin(t+)
t+
+1

Fig. 6.3

Observație : 𝑒 𝑗𝛼 = cos 𝛼 + 𝑗 sin 𝛼

Marimea complexă f (t ) reprezintă valoarea instantanee complexă a
semnalului f(t). Afixul corespunzător numărului complex f (t ) descrie în planul
complex pe durata unei perioade, T, un cerc cu centrul în origine, de rază Fm
(Fig.6.3).
Corespondenţa biunivocă între semnalul f(t) şi valoarea sa instantanee
complexă stabilită prin relaţiile (6.9), (6.10) se numeşte reprezentare simbolică
în complex nesimplificat.
Reprezentarea semnalelor sinusoidale sub formă de valori instantanee
complexe se bucură de următoarele proprietăţi:
a) operaţiei de sumare în domeniul timp a funcţiilor reale îi corespunde
operaţia de sumare a valorilor instantanee complexe a celor două funcţii:
 
f1 (t )  f 2 (t )  Im f1 (t )  Im f 2 (t )  
 Imf1 (t )  f 2 (t ) ;

b) operaţiei de înmulţire cu un scalar real a funcţiei f(t) îi corespunde înmulţirea

cu acelaşi scalar a funcţiei f (t ) :
λ f (t )  λ Im f (t )  Im λ f (t ) , λ  R ;
c) ca o consecinţă a proprietaţilor a) şi b), unei combinaţii liniare de funcţii reale
în domeniul timp îi corespunde aceeaşi combinaţie liniară a valorilor instantanee
complexe:
 
 λ k f k (t )     

λ k Im f k (t )  Im

λ k f k (t ) ;
k k 
 k 


d) operaţiei de derivare în raport cu timpul a semnalului f(t) îi corespunde

înmulţirea cu jω a valorii sale instantanee complexe:
 j  ωt    
 π
df
dt

 ωFm sin  ωt   
π 
  ImωFm e 
2
2
  Im jω f (t ) ;  
  

e) operaţiei de integrare în raport cu timpul a funcţiei reale f(t) îi corespunde

împărţirea valorii instantanee complexe prin jω:
  F j  ωt  π  
Fm  π  2
 f (t ) dt 
ω
sin  ωt      Im m e 
 2  ω


.
 Fm j ωt     f (t ) 
Im e   Im 
 jω   jω 
f) produsul a două funcţii sinusoidale de aceeaşi pulsaţie f1(t) şi f2(t) nu este o
funcţie sinusoidală şi prin urmare nu are o reprezentare simbolică sub formă de
număr complex:
f1 (t )  f 2 (t )  F1m sin ωt  1   F2 m sin t   2  
F1m F2m
cos1   2   cos2ωt  1   2  .
2
În concluzie, deoarece regula de reprezentare a funcţiilor sinusoidale sub
formă de valori instantanee complexe este o operaţie liniară, care transformă
derivarea şi integrarea în raport cu timpul într-o operaţie de înmulţire cu o
constantă complexă, rezultă că oricărui operator liniar integro-diferenţial aplicat
unei funcţii f(t) îi corespunde o operaţie algebrică de înmulţire cu o constantă
complexă a lui f (t ) . Astfel unei expresii de forma:
df
a f (t )  b
dt
c  f (t ) dt , a, b, c  R (6.11)
îi va corespunde prin reprezentarea în complex nesimplificat expresia:
c
a f (t )  jωb f (t )  f (t ) . (6.12)
jω
Se poate constata astfel că utilizarea reprezentării simbolice în complex
simplificat transformă ecuaţiile integro-diferenţiale scrise în domeniul timp în
ecuaţii algebrice cu coeficienţi complecşi.
 Utilizând regula de însumare a numerelor complexe în planul (+1, +j),
ilustrată în Fig.6.4.a, rezultă că expresia (6.12) admite o reprezentare în planul
complex ca în Fig.6.4.b. În această reprezentare s-a ţinut seama de faptul că
j=ejπ/2 şi 1/j=e-jπ/2 ceea ce înseamnă că o înmulţire sau o împărţire cu j implică o
creştere, respectiv o scădere a fazei cu π/2.
+j +j

Z 2 jbf f(t)
+ Z2 jy
Z 1 2
x2
(t)
Z1 jy1 a f t+
0 x1 +1 0 +1
c
a+
jb j f
+ c
j f

a) b)
Fig. 6.4

b) Reprezentarea prin valori efective complexe

O modalitate mai simplă de reprezentare prin numere complexe a
semnalelor sinusoidale se poate obţine dacă se observă că în regim permanent
sinusoidal toate semnalele au aceeaşi pulsaţie, cunoscută, ω, astfel încât
informaţiile legate de semnal se referă la amplitudinea sa (sau la valoarea
efectivă) şi la faza sa iniţială. Astfel, semnalului
f (t )  F 2sin ωt  
i se poate asocia în mod unic numărul complex:

F  F e j (6.13)
numit valoarea efectivă complexă a semnalului. Corespondenţa inversă între F
şi funcţia f(t) este asigurată de relaţia:
f (t )  Im f (t )  Im 2 F e j t . (6.14) 
Se observă că între semnalul f(t) şi valoarea sa efectivă complexă există o
corespondenţă biunivocă stabilită prin relaţiile (6.13), (6.14).
 În planul complex afixul numărului complex F este fix şi nu rotitor ca în
cazul lui f (t ) (Fig.6.5). Vectorul care uneşte originea cu afixul lui F se numeşte
fazor.

+j

F

0 +1

Fig. 6.5
Reprezentarea semnalelor sinusoidale sub formă de valori efective
complexe se numeşte reprezentare în complex simplificat. Această mod de
reprezentare se bucură de aceleaşi proprietăţi ca şi reprezentarea în complex
nesimplificat, putându-se stabili corespondenţe între expresiile în domeniul
timp şi cele în complex simplificat, după cum urmează:
a) proprietatea de aditivitate:
   
f1 (t )  f 2 (t )  Im f1 (t )  f 2 (t )  Im 2 F1  F2 e j t ;  
f1 (t )  f 2 (t )  F1  F2
b) înmulţirea cu un scalar real, λ:
λ f (t )  Im λ f (t )  Im λ F 2e j ω t  
;
λ f (t )  λ F
c) proprietatea de liniaritate este o consecinţă a proprietăţilor a) şi b):

λ
k
k f k (t )  λ k
k Fk ;

d) derivatei în raport cu timpul a lui f(t) îi corespunde înmulţirea cu jω a valorii

efective complexe:
df
dt
 
 Im j f (t )  Im jF 2e j  t  
df ;
 j F
dt
e) integralei în raport cu timpul a semnalului f(t) îi corespunde împărţirea prin
jω a valorii efective complexe:
  f (t )   F 2e j  t 
 f (t ) dt  Im
 j 
  Im
  j 
;

F

f (t ) dt 
j
;

f) unui operator liniar integro-diferenţial ii corespunde prin reprezentarea în

complex simplificat un operator algebric de inmulţire cu o constantă complexă:
df  c 
a f (t )  b
dt
c  f (t ) dt   a  jb   F .
 j 
Astfel, utilizarea reprezentării simbolice sub formă de valori efective
complexe permite să se asocieze ecuaţiilor integro-diferenţiale scrise în
domeniul timp, ecuaţii algebrice cu coeficienţi complecşi. Deoarece frecvenţa
semnalelor apare în mod explicit în aceste ecuaţii prin intervenţia factorului
jω=j2πf, acest tip de reprezentare mai poartă numele de reprezentare în
domeniul frecvenţă.
Unei expresii algebrice de forma:
c
a F  jb F  F
j
îi corespunde în planul complex o diagramă fazorială care se construieşte ţinând
seama de regula de însumare a numerelor complexe şi de efectul înmulţirii,
rspectiv împărţirii fazorului F prin constanta complexă jω (Fig.6.6).

+j

jbF
F

a F 
0 c +1
a+ F
j b j
+ c
j F

Fig. 6.6
 Cursul 8
6.3 FORMA ÎN COMPLEX A TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

Se consideră un circuit aflat în regim permanent sinusoidal pentru care

curentul într-o latură k a sa este de forma:
ik (t )  I k 2 sin( ωt  γ ik ) (6.15)
având reprezentarea în complex simplificat
I k  I k e j γik . (6.16)
În baza proprietăţii de aditivitate, prezentată în paragraful anterior, teorema I a
lui Kirchhoff scrisă în domeniul timp,

 i (t )  0 ,
k( a )
k (6.17)

admite o reprezentare în complex simplificat de forma:

I
k( a )
k  0. (6.18)

În Fig. 6.7 este exemplificat cazul în care sunt trei laturi incidente în nodul (a).
 i1 (t )  i2 (t )  i3 (t )  0  I 1  I 2  I 3  0 .

i1 (t) I1
i3 (t) I3
(a) (a)

i2 (t) I2

Fig. 6.7
Pentru scrierea teoremei de tensiuni se presupune că tensiunea la
bornele laturii k are expresia:
u k (t )  U k 2 sin ωt  γ uk   (6.19)
căreia îi corespunde valoarea efectivă complexă:
U k  U k e j  uk . (6.20)
Teorema de tensiuni scrisă în domeniul timp

 u (t )  0
k[ v ]
k (6.21)
se poate exprima în complex simplificat sub forma:

U
k[ v ]
k  0. (6.22)

În Fig. 6.8 este ilustrată scrierea teoremei de tensiuni pentru o buclă formată din
cinci laturi dipolare.
u1 (t )  u2 (t )  u3 (t )  u4 (t )  u5 (t )  0 ; U 1  U 2  U 3  U 4  U 5  0
Trebuie menţionat că în schema unui circuit electric semnalele se notează
fie prin valorile lor instantanee reale, fie prin valorile lor instantanee sau efective
complexe, nefiind permise notaţii combinate.

u1 U1

u5 u2 U5 U2
[v] [v]

u4 u3 U4 U3

Fig. 6.8

6.4 FORMA ÎN COMPLEX A TEOREMEI LUI JOUBERT

Teorema lui Joubert, prezentată în §3.2, exprimă relaţia dintre tensiune şi

curent pentru o latură RLC serie activă cu cuplaje magnetice (Fig.6.9):
t
d k 1
u k (t )  Rk ik (t ) 
dt

Ck

 i (t )dt  e (t )
k k (6.23)

În exprimarea fluxului magnetic total prin spirele bobinei, Φk, trebuie să

se ţină seama de posibilitatea existenţei unor cuplaje magnetice între bobina din
latura k şi bobine din alte laturi, aflate la o distanţă suficient de mică pentru ca
o parte din fluxul magnetic produs de curentul din acestea să intersecteze
Ls is jLs Is
* * 1
Lks Ck ek jLks jCk Ek
ik Rk Ik Rk
* Lk * jLk
uRk uL k uCk

uk Uk
Fig. 6.9
suprafaţa spirelor bobinei k.
După cum s-a arătat în §2.1.2 fluxul magnetic total prin suprafaţa spirelor
bobinei k are expresia:
N N
 k (t )  L
s 1
ksi s (t )  Lk ik (t )  L
s 1
ksi s (t ) (6.24)
sk

unde Lk reprezintă inductivitatea proprie a bobinei k, iar Lks este inductivitatea

mutuală dintre bobinele k şi s. În expresia (6.23) sumarea se efectuează algebric
ţinându-se seama de tipul de cuplaj: aditiv sau diferenţial.
Tensiunea la bornele bobinei are expresia:
N
u Lk (t ) 
d k
dt
di
 Lk k 
dt L ks
dis
dt

 U Lk 2 sin t  γ uLk  (6.25)
s 1
sk

În regim permanent sinusoidal curenţii din laturile circuitului au valori

instantanee de forma (6.15) şi valori efective complexe de forma (6.16).
Utilizând regulile de reprezentare în complex simplificat rezultă că valoarea
efectivă complexă a tensiunii la bornele bobinei Lk are expresia:
N
U Lk  U LK e j  uLk
 jLk I k   jL
s 1
ks I s . (6.26)
sk

Dacă latura k, reprezentată în Fig.6.9, are un singur cuplaj magnetic, cu latura s,

sensurile curenţilor fiind cele din figură, atunci, cuplajul magnetic fiind aditiv,
tensiunea ULk are expresia:
U Lk  jLk I k  jLks I s .
Dacă sensul curentului Is este opus celui din figură, atunci cuplajul magnetic este
diferenţial, iar tensiunea ULk se scrie sub forma:
U Lk  jLk I k  jLks I s .
Având în vedere expresia (6.26) şi regulile de reprezentare în complex,
rezultă că relaţiei integro-diferenţiale (6.23) îi va corespunde relaţia algebrică:
U k  U Rk  U Lk  U Ck  E k 
N
1
 Rk I k  jLk I k  
s 1
jLks I s 
jC k
I k  Ek .
sk

Grupând termenii se obţine:

 N
 1 
U k   Rk  jLk 
 jC k  s 1

 I k  j Lks I s  E k (6.27)
s k
Relaţia (6.27) reprezintă forma în complex a teoremei lui Joubert pentru latura
RLC serie activă cu cuplaje magnetice. Mărimea complexă
1  1 
Z k  Rk  jLk   Rk  j  Lk   (6.28)
jC k  C k 
reprezintă impedanţa complexă proprie a laturii k, iar
Z ks  jLks (6.29)
reprezintă impedanţa complexă mutuală între laturile k şi s.
Cu aceste notaţii teorema lui Joubert se mai poate scrie sub forma:
N
Uk  Zk Ik  Z
s 1
ks I s  Ek (6.30)
sk
Schema electrică corespunzătoare ecuaţiei (6.27) este reprezentată în
Fig.6.9.b. Se observă că toate semnalele sunt notate prin valorile lor efective
complexe, iar elementele pasive de circuit sunt notate prin impedanţele lor
complexe (Rk, jωLk, 1/jωCk ).
Dacă în relaţia (6.22) se înlocuiesc expresiile tensiunilor cu relaţii de forma
(6.27) sau (6.30) şi se grupează termenii, se obţine o formă echivalentă a
teoremei Kirchhoff II în complex:
 
 N 
 Z k I k 
k[ v ]
 Z ks I s   
 k[ v ]
Ek (6.31)
 s 1
 sk 
Dacă latura k nu prezintă cuplaje magnetice cu alte laturi, atunci Lks=0 şi
teorema lui Joubert capătă forma mai simplă:
 1 
U k   Rk  jLk   I k  E k  Z k I k  E k . (6.32)
 jC k 
În acest caz teorema de tensiuni se reduce la:
Z
k[ v ]
k Ik  E
k[ v ]
k (6.33)

Se poate constata analogia formală dintre relaţiile (6.32), respectiv (6.33),

şi relaţiile scrise în cazul unei laturi active rezistive (5.3), (5.5), locul rezistenţelor
fiind luat de impedanţele complexe ale laturilor.
Relații tensiune curent pentru elementele R, L, C
Elementul În domeniul timp În domeniul frecvență
R 𝑢(𝑡) = 𝑅 ∙ 𝑖(𝑡) 𝑈 =𝑅∙𝐼
L 𝑑𝑖 𝑈 = 𝑗𝜔𝐿 ∙ 𝐼
𝑢(𝑡) = 𝐿 ∙
(fără cuplaje) 𝑑𝑡
C 𝑑𝑢 𝐼 = 𝑗𝜔𝐶 ∙ 𝑈
𝑖(𝑡) = 𝐶 ∙
𝑑𝑡 𝐼 𝑗
𝑈= =− 𝐼
𝑗𝜔𝐶 𝜔𝐶

Exemple :
1) Determinați valoarea efectivă complexă a următoarelor semnale :

Rezolvare. a) 𝑣(𝑡) = 10 ∙ sin(4𝑡 − 60° + 90° ) = 10 ∙ sin(4𝑡 + 30° ); ω=4(rad/s)

𝑗∙𝜋
10
𝑉= ∙𝑒 6
√2
50∙𝜋
4
𝐼= ∙ 𝑒 𝑗 180
√2
100
4 𝑗( 𝜋)
b) 𝑉1 = ∙𝑒 180 ; ω=377 (rad/s)
√2
𝜋 𝜋
20 20
𝑉2 = − 𝑒 𝑗2 = 𝑒 −𝑗 2
√2 √2

2) Să se determine curentul i(t). Se cunoaște tensiunea sursei

 𝜋
50
Rezolvare. 𝑉𝑠 = 𝑒 𝑗 2 ; ω=200 rad/s; XL=ωL=200·20·10-3=4 Ω;
√2
-3
XC=1/(200·5·10 )=1 Ω
𝑍 = 10 + (4𝑗 − 𝑗)=10+3j;
3,2436
𝑉𝑠 50𝑗 𝑗∙arctg
𝐼= = = 0.9731 + 3.2436j=3.3864 ∙ 𝑒 0,9731
𝑍 √2∙(10+3𝑗)
i(t)= 3.3864√2 = sin(200𝑡 + 1,28)

6.5 PUTERI ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

Se consideră un circuit uniport funcţionând în regim permanent

sinusoidal (Fig.6.10). Tensiunea la borne şi curentul absorbit de circuit
sunt de forma:
u (t )  U 2 sin ωt  γ u 

i (t )  I 2 sin ωt  γ i  . (6.34)
i(t)
u(t)

Fig. 6.10
Puterea instantanee la bornele circuitului are expresia:
p(t )  u (t ) i (t )  2U I sin ωt  γ u sin ωt  γ i  
UI cosγ u  γ i   cos2ωt  γ u  γ i .
(6.35)
Se observă că puterea instantanee nu este o mărime sinusoidală, fiind
egală cu suma dintre un termen constant şi un termen sinusoidal de
frecvenţă dublă, numită putere oscilantă:
 π
po (t )  U I sin  2t  γ u  γ i  
 (6.36)2.
Puterea activă se defineşte ca fiind valoarea medie pe o perioadă
a puterii instantanee:
T
1
P   p(t ) dt  UI cosγ u  γ i   UI cos 
T0
. (6.37)
În expresia (6.37) s-a notat cu =γu-γi defazajul dintre tensiune şi curent.
Dacă P>0 puterea activă este absorbită de circuitul uniport, iar dacă P<0
puterea activă este cedată circuitului exterior. Unitatea de măsură
pentru puterea activă este wattul (W).
Energia electrică primită sau cedată de circuit într-un interval de
timp egal cu un număr întreg de perioade, nT, este:
𝑛𝑇
𝑊 = ∫0 𝑝(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑛𝑇 ∙ 𝑈𝐼 cos 𝜑 = 𝑛𝑇 ∙ 𝑃 (6.38)
Puterea reactivă, Q, se defineşte cu ajutorul relaţiei:
Q  U I sin  (6.39)
Interpretarea semnului puterii reactive este aceeaşi ca în cazul
puterii active: Q>0 semnificǎ o putere reactivǎ primitǎ de circuit, iar Q<0
o putere reactivǎ cedatǎ. Unitatea de masurǎ pentru puterea reactivǎ se
numeşte Var.
Ulterior se va arǎta cǎ puterea activǎ este legatǎ de transformarea
ireversibila a unei pǎrţi din energia electricǎ în cǎldurǎ, în timp ce puterea
reactivǎ apare ca efect al acumulǎrilor de energie electricǎ, respectiv
magneticǎ în câmpul electric al condensatoarelor, respectiv în câmpul
magnetic al bobinelor.
Se defineşte puterea aparentǎ, S, mǎrimea egalǎ cu produsul între
valoarea efectivǎ a tensiunii U şi cea a curentului I:
S=UI. (6.41)
Se poate constata cǎ puterea aparentǎ reprezintǎ maximul puterii active
pentru cazul în care cosφ=1. Unitatea de mǎsurǎ pentru puterea aparentǎ
este volt-amperul (VA).
Se observǎ cǎ între puterile astfel definite S, P şi Q, existǎ relaţiile
(Fig.6.11):

S Q

P
Fig. 6.11
 P  UI cos   S cos 

Q  UI sin   S sin 

S  P 2  Q 2
(6.42)
cele trei mǎrimi S, P şi Q formând un triunghi dreptunghic al puterilor.
 Fǎcând apel la reprezentarea mǎrimilor sinusoidale sub formǎ de
valori efective complexe se poate uşor observa cǎ cele trei puteri S, P şi
Q pot fi reunite într-o singurǎ relaţie dacǎ se defineşte mărimea:
S  U I *  UI e j   u  i   UIe j  
 UI cos   UI sin   P  j Q  S e j  (6.43)
Mǎrimea complexǎ S definitǎ prin relaţia (6.43) se numeşte putere
* -j i
aparentǎ complexǎ. În relaţia (6.43) s-a notat prin
I  I e
conjugatul valorii efective complexe a curentului. Puterile activă, reactivǎ
şi aparentǎ pot fi determinate, dacǎ se cunoaşte puterea aparentǎ
complexǎ, cu ajutorul relaţiilor:
P  Re{ S } ; Q  Im{S } ; S  S
. (6.44)
+j
jQ
P+
S= jQ

0 P +1

Fig. 6.12
În planul complex (+1, +j) aceste puteri formeazǎ un triunghi
dreptunghic (Fig.6.12) reprezentând relaţia S=P+jQ.
Pentru a caracteriza transmisia puterii active în regim permanent
sinusoidal se defineşte marimea kP, numitǎ factorul de putere al
circuitului:
P
kP   cos 
S . (6.45)
Factorul de putere al unui receptor este un numǎr adimensional care ia
valori în intervalul [0, 1]. În cazul kP=0 nu se transmite putere activǎ, iar
în cazul kP=1 puterea activǎ transmisǎ este egalǎ cu puterea aparentǎ.
6.6 CIRCUITE ELECTRICE SIMPLE ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

6.6.1 Dipolul RLC serie fără cuplaje magnetice

Se consideră un circuit uniport (dipol) obţinut prin gruparea în

serie a unui rezistor, R, a unei bobine de inductanţă L şi a unui condensator
de capacitate C (Fig. 6.13). Circuitul este alimentat cu o tensiune
sinusoidală de pulsaţie ω. Datorită liniarităţii circuitului curentul este de
asemenea sinusoidal de aceeaşi pulsaţie.
I R L C

UR UL UC

U
Fig. 6.13
Teorema lui Joubert scrisă în valori efective complexe are expresia:
 1 
U   R  j L   I  Z  I
 j C  (6.46)
unde
 1 
Z  R  j  L  
 C  (6.47)
este impedanţa complexă proprie a laturii RLC serie. Mărimea
X L  L (6.48)
se numeşte reactanţă inductivă a bobinei, iar mărimea
1
XC 
C (6.49)
constituie reactanţa capacitivă a condensatorului. Partea imaginară a
impedanţei Z
X  Im{Z}  X L  X C (6.50)
reprezintă reactanţa laturii RLC serie. Se observă că atât reactanţa
inductivă cât şi cea capacitivă depind de frecvenţă.
Impedanţa complexă poate fi scrisă şi sub formă polară:
Z  Z e j (6.51)
unde modulul impedanţei Z
 2
2 2 
2 1 
Z Z  R X  R   L  
 C  (6.52)
constituie impedanţa (reală) a laturii RLC serie, iar argumentul lui Z este:
1
L -
X C
  arg{Z }  arctg  arctg
R R (6.53)
Unitatea de măsură pentru impedanţă şi pentru reactanţă este
ohm-ul (Ω).
Dacă dipolul RLC serie este alimentat în tensiune atunci curentul
are valoarea efectivă complexă:
U U e j u U e j u
I   j
 I e j i
Z  1  Ze
R  j  L - 
 C  (6.54)
astfel încât valoarea efectivă a curentului are expresia:
U
I
Z,

iar faza iniţială a acestuia este:

γi  γu   .
Unghiul
  arg{Z}  γ u  γ i
reprezintă defazajul pe care latura RLC serie îl introduce între tensiune şi
curent.
 π π
 2 , 2 
Conform relaţiei (6.53) defazajul  ia valori în intervalul .
Semnul şi unele valori particulare ale defazajului permit caracterizarea
dipolului RLC serie după cum urmează:
 π
   0, 
-  2  , ceea ce înseamnă XC<XL, dipolul este inductiv;
 π 
    ,0 
-  2  , ceea ce înseamnă XC>XL, dipolul este capacitiv;
π

- 2 dipolul este pur inductiv;
π

- 2 dipolul este pur capacitiv;
- =0 : în cazul XC=XL0 dipolul funcţionează la rezonanţă, iar în cazul
XC=XL=0, dipolul este pur rezistiv.
Valorile efective complexe ale tensiunilor la bornele elementelor de
circuit sunt:
U R  R I  RIe j  i
U L  j L I  j X L I
1
UC  I   jX C I
j C . (6.55)
Ecuaţia de tensiuni :
U  U R U L U C (6.56)
admite o reprezentare ca în Fig.6.14, numită diagramă fazorială de
tensiuni.

De asemenea, impedanţa complexă LZ  R  j X  X

C poate 
fi reprezentată în planul complex al impedanţelor obţinându-se un
triunghi al impedanţelor ca în Fig.6.15 (desenele corespund dipolului
capacitiv).
+j
+j
UL I jXL

R I
U R= R
i 0  +1
0 u +1
Z -jXC
U UC

Fig. 6.14 Fig. 6.15

Mărimea complexă Y definită cu ajutorul relaţiei:
1 1 R X
Y   2  j  Ge  jBe  Y e - j 
Z R  jX R  X 2 2
R X 2
(6.57)
se numeşte admitanţa complexă a dipolului. Partea sa reală, Ge, constituie
conductanţa echivalentă, iar partea sa imaginară, Be, se numeşte
susceptanţa echivalentă a dipolului.
Se observă că există relaţiile:
R X
Ge  Re{Y }  2 ; B e   Im{Y } 
R X2 R2  X 2 . (6.58)
Mărimea
 1
YY   Ge2  Be2
Z (6.59)
reprezintă admitanţa reală a circuitului RLC serie.
Conductanţa, susceptanţa şi admitanţa se măsoară în Siemens sau
ohm (S=Ω-1).
-1

Cu aceste definiţii curentul I se mai poate scrie:

I YU (6.60)
Puterea aparentă complexă la bornele laturii RLC serie are
expresia:
S  U I *  Z I I *  Z I 2  R  j  X L  X C  I 2  P  j Q
(6.61)
Puterea activă
P  Re{ S }  RI 2  0 (6.62)
este absorbită de circuit şi transformată ireversibil în căldură de către
rezistorul R, conform legii transformării energiei în conductoarele
parcurse de curent [11], [20].
Puterea reactivă, Q, are expresia:
 1  2
Q  Im{S}   X L  X C  I 2   L  I
 C  . (6.63)
În cazul unui dipol inductiv puterea reactivă este absorbită (Q>0), iar în
cazul unui dipol capacitiv ea este cedată restului circuitului (Q<0).
Puterea reactivă este egală cu suma a doi termeni: puterea reactivă
inductivă, QL:
QL  X L I 2  LI 2  0 , (6.64)
şi puterea reactivă capacitivă QC
1 2
QC   X C I 2   I 0
C (6.65)
Q  QL  QC . (6.66)
Se observă că bobina cedează putere reactivă (QL>0), iar condensatorul
primeşte putere reactivă (QC<0).
Puterea aparentă complexă scrisă sub forma:
S  P  j (QL  QC ) (6.67)
poate fi reprezentată în planul complex sub forma unei diagrame
fazoriale de puteri ca în Fig.6.16.
 jQL

P
0  +1
S -jQC

Fig. 6.16
Expresiile (6.64), (6.65) ale puterii reactive inductive, respectiv a
celei capacitive, permit să se dea o interpretare energetică puterii
~
reactive. Astfel, utilizând notaţia f (t ) pentru valoarea medie pe o
perioadă a unei funcţii periodice, puterile reactive QL şi QC mai pot fi scrise
sub formele:
~
2 ~2 L i 2 (t ) ~
QL  LI  L i (t )  2  2Wm (t )
2 (6.68)
1 2 Cu~ (t )
2
~
QC   I  CU C2  2 C  2We (t )
C 2 (6.69)
Relaţiile (6.68), (6.69) arată că puterea reactivă inductivă reprezintă
valoarea medie pe o perioadă a energiei înmagazinate în câmpul magnetic
al bobinei înmulţitǎ cu dublul pulsaţiei, iar puterea reactivă capacitivă este
egală cu valoarea medie pe o perioadă a energiei înmagazinate în câmpul
electric al condensatorului înmulţită cu –2ω .
În sfârşit, puterea reactivă se mai poate scrie sub forma:
~ W
Q  2 Wm
~ 
e .  (6.70)
exprimând faptul că în regim permanent sinusoidal ea este egală cu
produsul dintre 2ω şi diferenţa între valoarea medie pe o perioadă a
energiei magnetice şi respectiv a celei electrice.
Acest rezultat, obţinut aici pentru cazul particular al dipolului pasiv
RLC serie, este valabil pentru orice circuit sau sistem electromagnetic care
funcţionează în regim permanent sinusoidal de pulsaţie ω [14].
Temă. Să se analizeze circuitul din figură și să se determine puterile active
și reactive corespunzătoare fiecărui element de circuit. 𝑣𝑠 = 8 cos(2𝑡 −
45° ) .
I1 I2

I3

𝜋 𝜋
8 𝑗( − )
Rezolvare. 𝑉𝑠 = 𝑒 2 4 = 4(1 + 𝑗) ; ω=2 rad/s; ωL=6 Ω; 1/(ωC)=2 Ω
√2
𝐼1 = 𝐼2 + 𝐼3
𝑉𝑠 = 𝑅1 ∙ 𝐼1 + 𝑗𝜔𝐿 ∙ 𝐼3
1
𝑗𝜔𝐿 ∙ 𝐼3 = 𝑅2 ∙ 𝐼2 + ∙𝐼
𝑗𝜔𝐶 2
 Cursul 9
6.6.2 Dipolul RLC paralel fără cuplaje magnetice

Fie circuitul RLC paralel alimentat cu tensiune sinusoidală de pulsaţie ω

având valoarea efectivă complexă U (Fig.6.17).
I IC
IR IL

U R L C

Fig. 6.17
Curentul total absorbit, I, precum şi curenţii în laturi sunt sinusoidali de aceeaşi
pulsaţie. Scriind teorema de curenţi şi teorema lui Joubert pentru fiecare din
cele trei laturi se obţin relaţiile:
I  IR  IL  IC (6.71)
IC
U  R I R  jL I L 
jC . (6.72)
Substituind expresiile celor trei curenţi de latură în relaţia (6.71) rezultă:
U U   1 
I   jC  U   G  j   C   U
R jL   L  . (6.73)
Mărimea complexă
 1 
Y  G  j  C   G  j B  Y e - j 
 L  (6.74)
reprezintă admitanţa complexă a grupului RLC paralel. Partea reală G=1/R este
conductanţa echivalentă a grupării, iar partea imaginară
1
B  C  BL  BC
L (6.75)
reprezintă susceptanţa echivalentă, BL=1/ωL fiind susceptanţa bobinei, iar
Y  Y  G2  B2
BC=ωC susceptanţa condensatorului. Mărimea reprezintă
admitanţa circuitului, iar   arctg(B / G) unghiul de defazaj între curent şi
tensiune.
 Curentul absorbit, I, poate fi exprimat în formă polară :
I  Y U  Ye -j Ue j  u  Ie j  i (6.76)
având valoarea efectivă
2
 1 
I  Y U  G2  B2 U  G2    C   U
 L  (6.77)
şi faza iniţială:
1
 C
B
γ i  γ u    γ u  arctg  γ u - arctg L
G G . (6.78)
Ecuaţia de curenţi (6.73) permite construirea în planul complex a unei
diagrame fazoriale de curenţi (Fig.6.18); în mod asemănător relaţia (6.74) se
poate reprezenta în planul complex sub forma unui triunghi al admitanţelor
(Fig.6.19).

+j
+j
IC U jBC

G U
I R= G
u
0  +1
0 i +1
IL -jBL
I YS

Fig. 6.18 Fig. 6.19

Puterea aparentă complexă absorbită de circuit pe la borne se exprimă
conform definiţiei cu ajutorul relaţiei:
S  U I *  U (Y U ) *  Y *U 2  (G  jB) U 2  P  jQ (6.79)
Puterea activă absorbită de circuit este:
P=GU2>0, (6.80)
iar puterea reactivă schimbată de dipolul RLC paralel cu restul circuitului este:
U2
Q  B U 2  BL  BC U 2   CU 2  0
L (6.81)
În cazul dipolului inductiv (BL>BC) puterea reactivă este primită de circuit,
iar în cazul celui capacitiv (BL<BC) puterea reactivă este cedată.
 Se poate constata că ecuaţia de tensiuni (6.46) scrisă pentru circuitul RLC
serie este similară cu ecuaţia de curenţi (6.73) scrisă pentru dipolul RLC paralel,
cele două circuite fiind duale.

6.7 ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT

SINUSOIDAL

Analiza circuitelor liniare în regim permanent sinusoidal este mult

simplificată dacă se apelează la reprezentarea simbolică în complex simplificat.
În acest caz problema de analiză a circuitului conduce întotdeauna la necesitatea
soluţionării unui sistem algebric liniar de ecuaţii cu coeficienţi complecşi. Ca şi în
cazul circuitelor rezistive se prezintă în continuare cele trei metode principale
de analiză: cea bazată pe utilizarea teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui
Joubert, metoda curenţilor de buclă şi metoda tensiunilor nodale.

6.7.1 Analiza cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert

Se consideră un circuit liniar cu l laturi şi n noduri funcţionând în regim

permanent sinusoidal. Spre deosebire de circuitele rezistive sau de cele de
curent continuu, în structura cărora există numai cuplaje galvanice - prin legături
conductoare, în regim permanent sinusoidal, datorită prezenţei cuplajelor
magnetice, este posibil să existe în componenţa reţelei electrice subcircuite
neconexe, între care nu există legături conductoare. Un exemplu tipic în acest
sens este transformatorul (Fig.6.20), legătura între primar şi secundar
realizându-se numai prin intermediul câmpului magnetic.
I1 L12 I2
(1) (2)
* *
U1 L1 L2 U2

(2’)

Fig. 6.20
 Presupunem că circuitul considerat este compus din s subcircuite
neconexe, fiecare având lk laturi şi nk noduri, k  1, s .
Pentru fiecare din cele s subcircuite teorema I a lui Kirchhoff poate fi scrisă de
s

 n
k 1
k  1  n  s
nk-1 ori, în total obţinându-se un număr de ecuaţii
independente având necunoscutele Ik, k  1, l .
Teorema de tensiuni poate fi scrisă în mod independent de un număr de lk-nk+1
s

 l
k 1
k  nk  1  l  n  s
ori pentru fiecare subcircuit, în total obţinându-se

ecuaţii independente în necunoscutele Uk, k  1, l . Astfel din scrierea

teoremelor lui Kirchhoff se obţin în total l ecuaţii cu 2l necunoscute. Sistemul de
ecuaţii se completează cu cele l relaţii furnizate de teorema lui Joubert,
obţinându-se un sistem algebric determinat. După rezolvarea acestuia în raport
cu necunoscutele se face trecerea de la valori efective complexe la valori
instantanee reale.
Exemplul 6.1 În circuitul din Fig.6.21 se cunosc:
e2(t)=200 sin(ωt-π/4), e3(t)=200√2 cos(ωt), R1=ωL1=5Ω, R2=1/(ωC3)=20Ω. Sǎ se
determine valorile instantanee ale curenţilor în laturi i1(t), i2(t), i3(t).

i1 i3

R1 e 2 (t) C3

L1 R2 e3 (t)
i2

Fig. 6.21
Valorile efective complexe ale tensiunilor celor două generatoare sunt:

200 -j
E2  e 4  100 (1  j)
2

j
E 3  200 e 2  200 j .
Teoremele lui Kirchhoff permit scrierea ecuaţiilor în valori efective complexe:
 −𝐼1 + 𝐼2 − 𝐼3 = 0
(𝑅1 + 𝑗𝜔𝐿1 ) ∙ 𝐼1 + 𝑅2 ∙ 𝐼2 = 𝐸2
1
𝑅2 ∙ 𝐼2 − ∙ 𝐼 = 𝐸2 + 𝐸3
{ 𝑗𝜔𝐶3 3

sau , numeric:
 I 1  I 2  I 3  0

51  j I 1  20 I 2  100(1  j)
20 I  20 j I  100(1  j)
 2 3 .
Sistemul obţinut are soluţia: I1=10(1-j) ; I2=-5j ; I3=-10+5j.
Valorile instantanee reale ale curenţilor de latură au expresiile:
   
i1 (t )  20 sin  t   ; i2 (t )  5 2 sin  t   ;
 4  2

 1
i3 (t )  250 sin  t  arctg .
 2

Exemplul 6.2 În circuitul din Fig.6.22 se cunosc:

e1(t)=100√2 sin(ωt)(V),
C1 R3
i1 (1)
ig2(t)=10√2 sin(ωt+π/2) (A), R1=10Ω, R3=15Ω, f=50Hz,
L1=L3=0,1/π H, L13=0,05/π H, C1=1/π mF. e1
ig 2 i3
Să se determine curenţii i1(t), i3(t).
R1
L1 i2 L3
Reactanţele inductive au valorile:
* (0) *
ωL1=2πfL1=10Ω; ωL3=10Ω, ωL13=5Ω. Reactanţa L13
capacitivă are valoarea XC1=1/(ωC1)=10Ω, iar E1=100
Fig. 6.22
(V), Ig2=10j (A). Teoremele lui Kirchhoff permit scrierea
ecuaţiilor:
 I 1  I g2  I 3  0
  1  
 R1  j  L1   I 1  jL13 I 3  R3  jL3  I 3  jL13 I 1  E 1
  C 
  1 
.
Înlocuind cu valorile numerice se obţine:
 I 1  I 3  10 j
(10  5 j) I 1  (15  5 j) I 3  100
având soluţia I1=6(1-j), I3=6+4j. Valorile instantanee reale ale celor doi curenţi
vor fi:

 π  2
i1 (t )  12 sin 100πt   ; i3 (t )  52 2 sin 100πt  arctg 
 4  3  (A).

𝑖3 (𝑡) = √104 ∙ sin(100𝜋𝑡 + arctg( 2/3))

Exemplul 6.3 Să se determine tensiunea de mers în gol, u2(t), pentru

transformatorul fără miez feromagnetic din Fig.6.23 alimentat în primar cu
tensiune sinusoidală de pulsaţie ω . Valori numerice: u1(t)=210√2 sinωt (V),
R1=100Ω, R2=75Ω, L1=0,2H, L2=0,15H, L12=0,1H, C1=10μF, ω=500s-1.
i1 R1 R2 i2
La mersul în gol curentul în secundar L12 (A)
este i2(t)=0. Pentru circuitul neconex din * *
u1 (t) L1 L2 u2 (t)
Fig.6.23 se pot scrie două ecuaţii de tensiuni,
pentru primar şi pentru secundar: (B)
C1
j
U 1  R1  jL1  I 1  jL12 I 2  I1 Fig. 6.23
C1
U 2  R2  jL2  I 2  jL12 I 1 .
Dacă se ţine seama de faptul că I2=0 se obţine curentul în primar:
U1 211  j
I1  
 1  20
R1  j  L1  
 C1 .
U2 I 2 0
 jL12 I 1  52,5 (1  j) (V)
Tensiunea de mers în gol în secundar va fi:
 3π 
u 2 (t ) i  105 sin  500t   (V)
2 0  4 
având valoarea instantanee reală: .

6.7.2 Forma matriceală a teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert

Teorema I a lui Kirchhoff scrisă în valori efective complexe cu ajutorul

relaţiei (6.18) pentru cele n-s noduri independente admite o exprimare
compactă, matriceală, similară celei din domeniul timp (relaţia (4.2)), de forma:
 [A]·[I]=0 (6.82)
Dacă se are în vedere faptul că circuitul poate fi în general neconex.matricea de
incidenţă a laturilor la nodurile independente, [A], are dimensiuni (n-s)xl
Matricea [I]lx1 are ca elemente valorile efective complexe ale curenţilor în laturi.
Teorema a II-a a lui Kirchhoff scrisă în valori efective complexe cu ajutorul
relaţiei (6.22) pentru cele l-n+s bucle independente admite o formulare
compactă, matriceală similară celei din domeniul timp (relaţia (4.4)) având
expresia:
[B]·[U]=0. (6.83)
În relaţia (6.83) matricea de incidenţă a laturilor la buclele independente are
dimensiunea (l-n+s)xl corespunzător numărului de bucle independente.
Matricea coloană [U]lx1 are ca elemente valorile efective complexe ale
tensiunilor la bornele laturilor.
Pentru scrierea în formă matriceală a celor l relaţii care reprezintă forma
în complex a teoremei lui Joubert (relaţia (6.30)) se defineşte matricea
impedanţelor complexe:
 Z 11  Z 1l 
Z       
 Z l1  Z ll 
 

ale cărei elemente au semnificaţiile:

 1 
Z ii  Z i  Ri  j  Li  
 Ci  - impedanţa complexă proprie a laturii i,

Z ij   jLij
- impedanţa mutuală complexă dintre laturile i şi j. Semnul +
corespunde unui cuplaj magnetic aditiv, iar semnul -, unui cuplaj magnetic
diferenţial între laturi. Se observă că matricea [Z] este simetrică faţă de
diagonala principală deoarece Zij=Zji (Lij=Lji).
Dacă se notează cu [E]lx1 matricea coloană a valorilor efective complexe
ale tensiunilor electromotoare ale generatoarelor de tensiune urmează că forma
matriceală a teoremei lui Joubert în valori efective complexe este:
[U ]  [Z ][ I ]  [ E] . (6.84)
 Se poate observa similitudinea relaţiei (6.84) cu relaţia (5.6) scrisă pentru
circuite rezistive, locul matricii rezistenţelor de latură fiind luat de matricea
impedanţelor complexe.
6.7.3 Analiza cu ajutorul metodei curenţilor de buclă

Principiul acestei metode, care a fost prezentată în §5.3 pentru cazul

circuitelor rezistive, constă în posibilitatea exprimării valorilor efective complexe
ale curenţilor de latură în funcţie de valorile efective complexe ale curenţilor de
buclă ataşaţi buclelor independente. Deoarece în demostraţia din §5.3, care
stabileşte relaţia dintre curenţii de latură şi cei de buclă, s-a presupus un regim
oarecare de funcţionare al circuitului, urmează că şi în regim permanent
sinusoidal se poate stabili o relaţie similară între matricea coloană [I] şi matricea
coloană a curenţilor de buclă
 I b1 
 
I b    I b2 
I 
 b l n s 

de forma:
[ I ]  [ B] T [ I b ]
. (6.85)
Înlocuind (6.85) în (6.84) şi expresia rezultată în (6.83) se obţine sistemul:
[B] [ Z][B] T [ I b ]  [B] [ E ]
. (6.86)
Notând matricea coeficienţilor cu [Zb]:
Z b   [B] [ Z ][B] T (6.87)
şi cea a termenilor liberi cu [Eb]
E b   [B][ E] (6.88)
rezultă că forma compactă a sistemului algebric de ecuaţii generat de metoda
curenţilor de buclă este:
Z b I b   E b  (6.89)
Se observă similitudinea sistemului (6.89), obţinut în cazul regimului permanent
sinusoidal, cu sistemul (5.20) obţinut în cazul circuitelor rezistive.
Temă. Să se analizeze circuitul din figură cu metoda curenților de buclă.

6.7.4 Analiza cu ajutorul metodei tensiunilor nodale

Ca şi în cazul circuitelor rezistive, metoda tensiunilor nodale presupune

drept necunoscute valorile efective complexe ale tensiunilor dintre nodurile
independente şi nodul de referinţă al circuitului. Dacă se notează matricea
coloană a tensiunilor de latură cu [U], şi cu [Un] matricea coloană a valorilor
efective complexe a tensiunilor nodale, se poate stabili o relaţie analoagă
relaţiei (5.29):
[U ]  [A] T [U n ]
. (6.92)
Notând cu [Y] matricea admitanţelor:
[Y]=[Z]-1, (6.93)
matricea coloanǎ a curenţilor de latură, [I], poate fi exprimată utilizând teorema
lui Joubert (6.84) sub forma:
I   Y U   Y E. (6.94)
Înlocuind (6.92) în (6.94) şi expresia obţinută în (6.82) se obţine:

AY AT U n   AY E  . (6.95)

Sistemul algebric (6.95) se poate scrie matriceal sub forma:
Y n U n   I 'g ,
n
(6.96)
unde matricea coeficienţilor are expresia:

Y n   AY AT , (6.97)

iar cea a termenilor liberi:
I   [A] Y E .
'
gn
(6.98)
Analiza unui circuit funcţionând în regim permanent sinusoidal cu ajutorul
metodei tensiunilor nodale conduce la un sistem algebric liniar cu coeficienţi şi
termeni liberi complecşi de dimensiuni (n-s)x(n-s). În cazul unui circuit conex,
pentru care s=1, dimensiunea sistemului este n-1 ecuaţii cu n-1 necunoscute.
Pentru un circuit fără cuplaje magnetice între laturi matricea [Z] este o matrice
diagonală, astfel încât şi matricea [Y]=[Z]-1 este tot o matrice diagonală având
elementele de pe diagonala principală egale cu admitanţele complexe ale
laturilor:

Y k  Z k 1 , k  1, l
. (6.99)
În acest caz coeficienţii şi termenii liberi ai sistemului (6.97) pot fi stabiliţi direct
prin examinarea circuitului.
Exemplul 6.6 În circuitul din Fig.6.28 se cunosc; e2(t)=200 sin(ωt-π/4),
e3(t)=200√2 cos( ωt), R1=XL1=5Ω, R2=XC3=20Ω. Să se analizeze circuitul utilizând
metoda tensiunilor nodale.

i1 (1) i3
i2
R1 e2 XC 3

XL1 e3
R2

(0)

Fig. 6.28
Numerotând nodurile ca în figură se va obţine o singură ecuaţie prin
aplicarea metodei tensiunilor nodale:
Y 11U 10   I 'g1
 1 1 1 1 1 j 3 j
Y 11  Y 1  Y 2  Y 3       
unde R1  jX L1 R2  jX C 3 5(1  j) 20 20 20
E2 E3
I 'g1  
R2  jX C 3 , unde E =100(1-j), E =200j. Înlocuind se obţine U =-100 V.
2 3 10

Curenţii în laturi au valorile :

U 10 U E
I1    10(1  j) ; I 2  10  2  5 j;
R1  jX L1 R2 R2
I 3  I 2  I 1  10  5 j.

Valorile instantanee reale ale curenţilor în laturi vor fi:

 π  π
i1 (t )  20 sin  ωt   ; i2 (t )  5 2 sin  ωt   ;
 4  2
 1 
i3 (t )  5 10 sin  ωt  arctg  π 
 2  .

Temă. Să se analizeze circuitul din figură cu metoda tensiunilor nodale. Să se

determine curentul i(t).

6.8 TEOREMA CONSERVĂRII PUTERILOR ÎN REGIM PERMANENT

SINUSOIDAL
Se consideră o rețea izolată galvanic și magnetic față de exterior. Ca și în
cazul circuitelor rezistive, puterile se conservă în cadrul circuitului. Dacă se
notează cu
𝑆𝑘 = 𝑃𝑘 + 𝑗𝑄𝑘 = 𝑈 ∙ 𝐼 ∗ , k=1,.., l
puterea aparentă complexăcorespunzătoare laturii k, atunci suma acestor puteri
este egală cu zero :
 ∑𝑙𝑘=1 𝑆𝑘 =0. (6.100)
ceea ce revine la ∑𝑙𝑘=1 𝑃𝑘 = 0, ∑𝑙𝑘=1 𝑄𝑘 = 0, (puterile active și reactive se
conservă separat).
Relația (6.100) reprezintă teorema conservării puterilor în regim permanent
sinusoidal.
Exemplul 6.7 Să se efectueze bilanţul puterilor pentru circuitul din Fig.6.22
(analizat în exemplul 6.2).
Puterile aparente complexe la bornele laturilor se calculează după cum
urmează:

*  j  
S 1  U 1 I 1   R1  jL1   I 1  jL13 I 3  E 1  I 1*  420  660 j
 C1   ;

S 2  U 2 I *2  900  200 j S 3  U 3 I *3  480  460 j

; .

Bilanţul de puteri: S 1  S 2  S 3  0 .

Transferul puterii active prin cuplaj magnetic

Se consideră două laturi k şi m cuplate magnetic (Fig.6.30). Puterile
aparente complexe la bornele celor două laturi au expresiile:

S k  U k I *k  Rk  jLk  I k  jLkm I m  E k  I *k  Pk  jQk

S m  U m I *m  Rm  jLm  I m  jLkm I k  E m  I *m  Pm  jQm

.
Presupunând că
I k  I k e j  ik ; I m  I m e j  im ; E k  E k e j  ek ; E m  E m e j  em

şi separând părţile reală şi imaginară ale celor două puteri aparente complexe
rezultă că:
Pk  Rk I k2  E k I k cosγ ek  γ ik   Lkm I k I m sin γ im  γ ik 
(6.121)
Qk  Lk I k2  E k I k sin γ ek  γ ik   Lkm I k I m cosγ im  γ ik 
(6.122)
Pm  Rm I m2  E m I m cosγ em  γ im   Lkm I k I m sin γ ik  γ im 
(6.123)
 Qm  Lm I m2  E m I m sin γ em  γ im   Lkm I k I m cosγ ik  γ im 
. (6.124)
Comparând expresiile puterilor active corespunzătoare celor două laturi
se observă prezenţa termenului Lkm I k I m sin γ im  γ ik  termen ce apare cu
semnul – în expresia lui Pk şi cu semnul+ (datorită imparităţii funcţiei sinus) în
expresia lui Pm. Presupunând că sin(γim-γik)>0 rezultă că latura k cedează o putere
activă egală cu:

Ptransferat  Lkm I k I m sin γ im  γ ik  (6.124)

laturii m care o absoarbe. Se observă că în suma Pk+Pm cei doi termeni se reduc
ceea ce înseamnă că prezenţa cuplajului magnetic nu determină o absorbţie
suplimentară de putere activă.
Uk

Lk Ek
Ik Rk
*
Lkm Em
Rm Lm
Im *

Um

Fig. 6.30
De asemenea, comparând expresiile puterilor reactive Qk şi Qm se observă
prezenţa termenului Lkm I k I m cosγ im  γ ik  având, în ambele cazuri, acelaşi
semn. Se constată că prezenţa cuplajului magnetic determină o absorbţie
suplimentară de putere reactivă de la generatoare sau pe la bornele de acces,
deoarece în suma Qk+Qm acest termen apare înmulţit cu 2.
Transferul puterii active prin cuplaj magnetic este utilizat în construcţia
unor dispozitive electrice, cel mai cunoscut fiind transformatorul.
 CAPITOLUL 7

CIRCUITE UNIPORT ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

7.1 UNIPORŢI ACTIVI ŞI UNIPORŢI PASIVI

După cum s-a arătat în &5.7 un circuit uniport (sau dipol) este un circuit cu două borne
de acces care poate să includă în structura sa generatoare de tensiune sau de curent – caz în
care se spune că este activ- sau să fie constituit numai din elemente pasive de circuit – caz în
care el este pasiv.
În regim permanent sinusoidal un dipol pasiv (Fig.7.1) se caracterizează prin impedanţa
sa complexă echivalentă definită prin relaţia:

I I

Uniport
U pasiv U Ze
r.p.s.

Fig. 7.1
U
Ze   Re  jX e (7.1)
I
sau prin admitanţa complexă echivalentă
I
Y e   Ge  jBe . (7.2)
U
În cazul în care se cunoaşte structura internă a dipolului impedanţa sa poate fi determinată
utilizând regulile de grupare a impedanţelor. Aceste reguli se stabilesc impunând condiţia ca
în urma înlocuirii grupării originale cu cea echivalentă tensiunea şi curentul să rămână
neschimbate.
Astfel, pentru gruparea serie (Fig.7.2) se poate scrie:
n
U  Z 1 I  Z n I  I Z
k 1
k ,

respectiv
U  ZeI (7.3)
încât impedanţa complexă, rezistenţa şi reactanţa echivalentă au expresiile:
n n n
Ze  Z
k 1
k ; Re  R
k 1
k ; Xe  X
k 1
k . (7.4)
Trebuie observat că în scrierea ecuaţiei (7.3) s-a presupus că impedanţele Z1,… Zn nu au cuplaje
magnetice.
I Z1 Z2 Zn I Ze

U U

Fig. 7.2
În cazul a n impedanţe lipsite de cuplaje magnetice grupate în paralel (Fig.7.3) se pot
scrie relaţiile:
n n
U U 1
I
Z1

Zn
U 
k 1
Zk
U Yk ,
k 1
 (7.4)

respectiv
U
I
 Y eU , (7.5)
Ze
astfel încât admitanţa complexă, conductanţa şi susceptanţa echivalentă a grupării devin:
n n n
Ye  Y
k 1
k  Ge  jBe ; Ge  G
k 1
k ; Be  B
k 1
k , (7.6)

iar impedanţa echivalentă este:

1 1
Ze   n
(7.7)
Ye 1

k 1
Zk
I1 Z1

I2 Z2
I I Ze
3
In Zn U

U
Fig. 7.3
În cazul n=2 se obţine:
Z1Z 2
Ze .
Z1  Z 2
Gruparea mixtă este o grupare reductibilă la o secvenţă de grupări serie şi paralel, în
acest caz impedanţa echivalentă determinându-se prin aplicarea regulilor de grupare în serie şi
în paralel. De exemplu, pentru gruparea din Fig.7.4 impedanţa echivalentă este:
 Z 1  Z 2  Z 3
Ze  Z4.
Z1  Z 2  Z 3

Z1 Z2
Z4

Z3
Fig. 7.4
Gruparea complexă este o grupare ireductibilă la o secvenţă de grupări serie şi paralel.
În acest caz pentru determinarea impedanţei complexe echivalente se utilizează teorema
transfigurării stea triunghi. Se consideră trei impedanţe Z1, Z2, Z3 conectate în stea şi se
urmăreşte să se determine trei impedanţe cu conexiune în triunghi Z12, Z23, Z31 (Fig.7.5) astfel
încât, prin înlocuirea unei grupări cu cealaltă, tensiunile dintre nodurile (1)-(2), (2)-(3) şi (3)-
(1) precum şi curenţii absorbiţi prin nodurile (1), (2) şi (3) să nu se modifice. În ambele
configuraţii impedanţele se presupun lipsite de cuplaje magnetice. Observând că în acest caz
teorema lui Joubert are aceeaşi formă ca şi în cazul circuitelor rezistive, rezultă că pentru
stabilirea expresiilor impedanţelor Z12, Z23, Z31 se poate face un raţionament similar celui din
&3.6.1. Relaţiile de transfigurare vor păstra aceeaşi formă ca şi în cazul rezistenţelor:
(1) (1)

Z1
Z 31 Z 12
(0)
Z3 Z2

(3) (2) (3) (2)

Z 23

Fig. 7.5
- transfigurarea stea-triunghi
Z1Z 2  Z 2 Z 3  Z 3 Z1
Z 12 
Z3
Z1Z 2  Z 2 Z 3  Z 3 Z1
Z 23  ; (7.8)
Z1
Z1Z 2  Z 2 Z 3  Z 3 Z1
Z 31 
Z2
- transfigurarea triunghi-stea
Z 12 Z 31
Z1 
Z 12  Z 23  Z 31
Z 23 Z 12
Z2  . (7.9)
Z 12  Z 23  Z 31
Z 31 Z 23
Z3 
Z 12  Z 23  Z 31
În cazul în care structura internă a dipolului nu este cunoscută impedanţa echivalentă
se determină experimental. Astfel, impedanţa complexă echivalentă definită prin relaţia (7.1)
se mai poate scrie sub forma:
U U e j u U j
Ze   j i
 e  Z e e j   Re ()  jX e () . (7.10)
I Ie I

* *
A 

Uniport
~ Hz V pasiv

Fig. 7.6
Deoarece, în general, atât rezistenţa echivalentă, Re, cât şi reactanţa echivalentă, Xe,
depind de pulsaţia ω, rezultă că sunt necesare patru determinări experimentale, indicate în
Fig.7.6: valoarea efectivă a tensiunii, U, cea a curentului, I, valoarea defazajului, φ, şi a
pulsaţiei ω; parametrii Re şi Xe se determină cu ajutorul relaţiilor:
U U
Re  cos  ; X e  sin  . (7.11)
I I
Un circuit uniport activ funcţionând în regim permanent sinusoidal (Fig.7.7.a) poate fi
substituit, ca şi în cazul uniporţilor activi rezistivi, fie printr-o schemă echivalentă de tip
generator real de tensiune - conform teoremei generatorului echivalent de tensiune - (Fig.7.7.b),
fie printr-o schemă de tip generator real de curent - utilizând teorema generatorului echivalent
de curent - (Fig.7.7.c). Demonstraţia se bazează pe principiul superpoziţiei şi urmăreşte acelaşi
procedeu ca şi cel descris în &5.7 pentru uniporţi activi rezistivi.

(A) (A)
IAB (A)
Uniport Z AB UAB
liniar UAB Zs Zs Z AB IABsc U AB Zs
activ U AB0
(B) (B) (B)
a) b) c)
Fig. 7.7

Tensiunea electromotoare a generatorului echivalent de tensiune este egală cu tensiunea de

mers în gol al dipolului, E e  U AB 0 , iar impedanţa sa internă este egală cu impedanţa
echivalentă la bornele A-B a dipolului pasivizat.
Dacă se conectează o impedanţă de sarcină Zs între bornele A şi B, curentul absorbit de
aceasta este:
U AB 0
I AB  . (7.12)
Z AB  Z s
Substituind generatorul real de tensiune din Fig.7.7.b printr-un generator echivalent de
curent se obţine schema din Fig.7.7.c în care curentul generatorului este:
U AB 0
Ig   I AB sc , (7.13)
Z AB
egal cu curentul de scurtcircuit al dipolului. La conectarea unei impedanţe de sarcină Zs între
bornele A şi B tensiunea UAB are expresia:
I AB sc I AB sc
U AB   (7.14)
Y AB  Y s 1 1

Z AB Z s
7.2 TEOREMA TRANSFERULUI PUTERII ACTIVE MAXIME DE LA UN
UNIPORT LINIAR ACTIV LA UN UNIPORT LINIAR PASIV

Se consideră un uniport liniar activ care alimentează cu tensiune sinusoidală un uniport

liniar pasiv (Fig.7.9.a). Fiecare din cele două circuite uniport admite o schemă echivalentă, cel
activ putând fi substituit cu un generator real de tensiune, iar cel pasiv cu o impedanţă de sarcină
Zs (Fig.7.9.b).
(A) I
I (A)
Uniport Uniport Zi
activ U pasiv U Zs
r.p.s. r.p.s. E
(B)
(B)
a) b)
Fig. 7.9
Considerând cele două impedanţe de forma:Zi=Ri+jXi, Zs=Rs+jXs, unde Ri, Xi sunt fixe,
iar Rs, Xs variabile, se pune problema determinării valorilor parametrilor Rs, Xs pentru care
puterea activă absorbită de impedanţa de sarcină este maximă. Deoarece curentul I are expresia:
E E
I  (7.15)
Z i  Z s Ri  Rs  j  X i  X s 
puterea activă absorbită de Zs va fi:
2 E2
Ps  Ps ( Rs , X s )  Rs I  Rs . (7.16)
Rs  Ri 2   X i  X s 2
Maximul funcţiei Ps(Rs, Xs), dacă există, va fi o soluţie a sistemului de ecuaţii:
  Ps
  R  0
  Ps . (7.17)
 s
0
  X s
Calculând cele două derivate se obţine:
  Ps 2 X i  X s Rs E 2
  0
 X s


Ri  Rs 2   X i  X s 2
2
 (7.18)
  Ps  E 2 Ri  Rs    X i  X s   2 Rs Ri  Rs   0
2 2

  Rs
 
Ri  Rs 2   X i  X s 2
2

Sistemul (7.18) are soluţia:
X s  X i (7.19)
R  R
 s i
ceea ce înseamnă că
Z s  Z *i . (7.20)
Pentru a determina natura soluţiei obţinute (punct de maxim, de minim sau punct staţionar) se
studiază matricea hessiană asociată funcţiei de două variabile Ps(Rs, Xs) :
   2 Ps  2 Ps 
 
R 2 Rs X s 
H 2s . (7.21)
  Ps  2 Ps 
 
 X s Rs X s2  Rs  Ri
X  X
s i
Efectuînd calculele se constată că matricea H este negativ definită (-H este pozitiv definită)
ceea ce înseamnă că soluţia definită de relaţia (7.20) reprezintă un punct de maxim pentru Ps.
Puterea activă maximă transmisă are valoarea:
E2
Ps max  , (7.22)
4 Rs
iar randamentul de transfer al acesteia este:
Ps Ps Rs I 2 1
     50% (7.23)
Pg Ps  Pi Rs I  Ri I
2 2
2
Dacă este îndeplinită condiţia (7.20) se spune că impedanţa de sarcină este adaptată la
generator.
Se constată că şi în cazul regimului permanent sinusoidal se pot formula concluzii
similare celor stabilite pentru uniporţii rezistivi (5.8). Astfel, deşi puterea activă transferată în
condiţia (7.20) este maximă, doar 50% din aceasta ajunge la impedanţa de sarcină, restul fiind
disipată pe rezistenţa internă a generatorului.
Dacă puterea transmisă este mică (nivel redus al semnalelor) este avantajos să se
transfere o putere activă maximă către receptor. Dacă însă puterea transmisă este mare, aşa
cum se întâmplă în electroenergetică, atunci se preferă să se transmită o putere activă care nu
este maximă, dar în condiţii de randament mai bun. În realitate, considerând că impedanţa de
sarcină este un consumator casnic sau industrial, valoarea acestei impedanţe este întotdeauna
mult mai mare decât cea a liniei de transport a energiei electrice (Zs>>Zi) astfel încât pierderile
de putere activă pe linie reprezintă doar o fracţiune mică din puterea totală transmisă.

Exemplu
Să se determine valoarea impedanței ZL astfel încât aceasta să absoarbă putere activă
maximă.

Dipol

Rezolvare

Dipolul din ”chenar” se poate echivala cu o schemă echivalentă de tip generator real de
tensiune. (Fig.7.9.b). Impedanta dipolului pasivizat este :
 40 ∙ 40 80 ∙ (−10𝑗)
𝑍𝑒 = 30𝑗 + + = 21.23 + 20.15𝑗
40 + 40 80 − 10𝑗
Prin urmare 𝑍𝐿 = 𝑍𝑒∗ = 21.23 − 20.15𝑗.

7.3 COMPENSAREA PUTERII REACTIVE. ÎMBUNĂTĂŢIREA FACTORULUI

DE PUTERE

Reţelele de transmisie a energiei electrice sunt dimensionate astfel încât să funcţioneze

la o anumită tensiune nominală, U, în funcţie de care se stabileşte distanţa dintre conductoarele
liniei, şi la un curent nominal, I, în funcţie de care se alege secţiunea conductoarelor. Cu alte
cuvinte linia de transmisie, care funcţionează în regim permanent sinusoidal, este proiectată să
transporte o anumită putere aparentă, S=U·I. Dacă puterea reactivă absorbită de receptor este
nulă atunci puterea activă transportată este maximă, P=S, iar factorul de putere este unitar kP=1.
I

U Zs C Zs

Q=0 Q=0
Q>0 kP= 1
kP < 1
Fig. 7.10
Cum însă majoritatea receptorilor de putere au caracter inductiv (motoare, transformatoare,
etc.) puterea reactivă este nenulă, iar P<S şi prin urmare kP<1.
Pentru îmbunătăţirea factorului de putere se conectează în paralel cu receptorii inductivi
baterii de condensatoare dimensionate astfel încât să compenseze puterea reactivă inductivă,
apropiind factorul de putere de valoarea unitară (Fig.7.10).
Dacă Zs=Rs+jXs puterea reactivă absorbită de aceasta este:
U2
Qs  X s I 2  X s . (7.24)
Rs2  X s2
Pentru o compensare totală a puterii reactive absorbite de Zs trebuie ca puterea reactivă
corespunzătoare grupului Zs în paralel cu C să fie nulă:
Q  Qs  QC  Qs  CU 2  0 .
Se obţine astfel valoarea capacităţii C de forma:
Xs
C
  Rs2  X s2 . (7.25)

Exemplu
Circuitul din figură reprezintă o impedanță de sarcină Zs=100+20j alimentatată printr-o linie
de distribuție de impedanță Zl=2·(0.1+j) de la o sursă de tensiune Vs=240 V, cu frecvența de
50 Hz. Să se determine:
a) factorul de putere al impedanței de sarcină;
b) curentul absorbit ;
c) valoarea condensatorului C care trebuie conectat în paralel cu Zs astfel încât să se
realizeze un factor de putere unitar, kP=1;
 d) valoarea curentului în acest ultim caz.

7.4 CIRCUITE UNIPORT FUNCŢIONÂND LA REZONANŢĂ

i(t) Se consideră un circuit uniport liniar pasiv alimentat cu

Uniport tensiune sinusoidală şi care absoarbe curentul
u(t) liniar pasiv
r.p.s. i (t )  I 2 sin t   i   I 2 sin t   u   (Fig.7.11). În cazul
general defazajul dintre tensiune şi curent este nenul:
Fig. 7.11   γu  γi  0 .
Dacă este îndeplinită condiţia
  γu  γi  0 (7.26)
se spune că s-a realizat rezonanţa la bornele circuitului. După cum s-a arătat în &7.1 un uniport
liniar pasiv se poate substitui cu o impedanţă echivalentă:
U
Z e   Z e e j   Re  jX e (7.27)
I
sau cu o admitanţă echivalentă :
I I e j i
Ye    Ye e - j  Ge  jBe . (7.28)
U U e j u
Deoarece Re  Z e cos  şi X e  Z e sin  , iar Ge  Ye cos  şi Be  Ye sin  , urmează
că , la rezonanţă, reactanţa echivalentă precum şi susceptanţa echivalentă a circuitului uniport
se anulează:
Xe  0; (7.29)
Be  0 . (7.30)
De asemenea, puterea aparentă complexă absorbită de dipol este, conform (6.43), egală cu
puterea activă, iar puterea reactivă se anulează:
Q  UI sin   0 (7.31)
Relaţiile (7.29)…(7.31) arată că circuitul uniport funcţionând la rezonanţă se comportă
ca o rezistenţă, chiar dacă în structura sa există şi elemente reactive de circuit.
Studiul rezonanţei în circuitele ce funcţionează în regim permanent sinusoidal prezintă
importanţă deoarece se pot pune în evidenţă fenomene deosebite cum ar fi apariţia unor
supratensiuni sau a unor supracurenţi în elementele reactive de circuit. Ca exemplu se prezintă
în continuare cazul circuitelor RLC serie şi RLC paralel funcţionând la rezonanţă.

7.4.1 Circuitul RLC serie la rezonanţă

Se consideră circuitul RLC serie alimentat cu o tensiune sinusoidală de pulsaţie ω

(Fig.6.13). Impedanţa complexă a circuitului este:
 1 
Z  R  j  L    R  jX .
 C 
1
La rezonanţă Xe=0 încât L  sau
C
XL=XC. (7.32)
Condiţia (7.32) poate fi realizată fie prin modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare, caz în
care pusaţia de rezonanţă este:
1
r  , (7.33)
LC
fie la variaţia inductivităţii bobinei sau a capacităţii condensatorului. În condiţia (7.33) Z=R,
U
iar curentul absorbit este I  .
R
Tensiunile pe elementele de circuit au, la rezonanţă, expresiile:
U R rez  R I rez  U (7.34)
L
C
U L rez  jr L I rez  j U (7.35)
R
L
j C
U C rez   I  j U (7.36)
r C rez R
Relaţia (7.34) arată că la rezonanţă tensiunea aplicată circuitului RLC serie se regăseşte la
bornele rezistenţei. Relaţiile (7.35), (7.36) arată că tensiunile pe bobină şi pe condensator au,
la rezonanţă, valori efective egale, fiind în opoziţie de fază:
L
C
UL rez
 UC rez
 U  Q sU . (7.37)
R
Factorul
L
C
Qs  (7.38)
R
se numeşte factor de calitate al circuitului RLC serie, în funcţie de parametrii circuitului acesta
putând fi subunitar sau supraunitar. Relaţia (7.37) arată că în cazul Qs>1 se obţin supratensiuni
pe bobină şi pe condensator.
Impedanţa
 L
Zc  (7.39)
C
reprezintă impedanţa caracteristică a circuitului RLC serie.
Diagrama fazorială de tensiuni pentru circuitul RLC serie la rezonanţă este prezentată
în Fig.7.12, rezonanţa în acest caz numindu-se rezonanţă de tensiuni.

+j

UL I
UC
U
U R=

i u
0 +1
Fig. 7.12
Obţinerea supratensiunilor pe elementele reactive la rezonanţă poate fi utilizată pentru
amplificarea unui semnal util, în cazul de faţă a tensiunii aplicate, U. La nivele mari de semnal,
cum sunt cele întâlnite în energetică, realizarea accidentală a rezonanţei de tensiuni poate fi
periculoasă, conducând la suprasolicitarea bobinelor şi a condensatoarelor din reţea.
Valorile efective ale tensiunilor pe elementele de circuit pot fi exprimate în funcţie de
pulsaţia ω şi de factorul de calitate Qs cu ajutorul relaţiilor:
U U
U R  RI  R  (7.40)
2 2
 1    r 
R 2   L   1  Qs2   
 C   r  
În Fig.7.14 este reprezentată variaţia tensiunii pe rezistor pentru diverse valori ale
factorului de calitate al circuitului. Scara pentru variabila ω/ωr este logaritmică.
UR /U
1

Qs=0,
1

Qs=1

Qs=10

0 1 ω/ωr
Fig.7.14

Cu cât factorul de calitate Qs este mai mare, cu atât variaţia funcţiei UR(ω) în vecinătatea
pulsaţiei de rezonanţă este mai abruptă. Pentru un factor de calitate ridicat, graficul UR(ω)
sugerează posibilitatea utilizării circuitului RLC serie ca filtru electric de frecvenţă de tip trece
bandă, deoarece semnalele cu frecvenţe situate în vecinătatea frecvenţei de rezonanţă sunt
atenuate foarte puţin, iar cele din afara acestui interval sunt mult atenuate.
Caracteristica de frecvenţă a unui filtru trece bandă ideal este prezentată în Fig.7.15.
Intervalul [ω1, ω2] constituie banda de trecere a filtrului.
 În cazul filtrelor reale se admite că limitele benzii de trecere a filtrului sunt pulsaţiile
pentru care valoarea efectivă a semnalului de ieşire scade la 1 2 din valoarea maximă. Pentru
circuitul RLC serie condiţia
UR 1
 (7.44)
U 2
permite determinarea pulsaţiilor ω1 şi ω2 (Fig.7.16); astfel, dacă se utilizează relaţia (7.40) şi
se consideră Qs>>1, se obţine:
  r 
Qs     1
 r  
 1   1 
ceea ce conduce la 1   r 1   , respectiv 2  r 1   .
 2Qs   2Qs 
Lăţimea benzii de trecere a filtrului, definită prin relaţia:

   2  1  r (7.45)
Qs
este cu atât mai mică cu cât factorul de calitate Qs este mai mare. Un filtru cu o bandă de trecere
îngustă este un filtru cu o bună selectivitate.

Uieº. UR
U
U
2

0 1 2 
0 1 r 2 

Fig. 7.15 Fig. 7.16

7.4.2 Circuitul RLC paralel la rezonanţă

Se consideră circuitul RLC paralel lipsit de cuplaje magnetice alimentat cu o tensiune

sinusoidală de pulsaţie ω (Fig.6.17). Admitanţa complexă a circuitului are expresia
 1 
Y  G  j BL  BC   G  j   C   G  j B  Y e - j  .
 L 
La rezonanţă susceptanţa echivalentă se anulează, Be=0, fiind îndeplinită condiţia:
1
 C sau BL  BC . (7.46)
L
Ca şi în cazul circuitului RLC serie condiţia (7.46) se poate realiza fie la variaţia capacităţii C,
a inductivităţii L sau a pulsaţiei ω. În acest ultim caz pulsaţia de rezonanţă a circuitului RLC
paralel este:
1
r  (7.47)
LC
La rezonanţă Y=G, iar curentul absorbit de circuit este
I rez  Y U  G U (7.48)
Deoarece admitanţa circuitului
2
 1 2 
Y  G   C 
 L 
este minimă la rezonanţă, Y rez
 G rezultă că şi valoarea efectivă a curentului total , I, pentru
circuitul RLC paralel excitat în tensiune, este minimă la rezonanţă:
I rez  min I   G U . (7.49)
Dacă G=0 atunci Y rez
 0 şi I rez
 0 , circuitul LC paralel acordat la rezonanţă blocând
circulaţia curentului de pulsaţie ω=ωr.
Curenţii în rezistor, bobină şi condensator au, la rezonanţă, expresiile:
U
I R   G U  I rez (7.50)
R
C
U
IL   j L I (7.51)
jL rez
G
C
I C  jCU rez  j L I (7.52)
G
Diagrama fazorială de curenţi care exprimă în planul complex relaţia:
I  IR  IL  IC (7.53)
este reprezentată, pentru cazul circuitului aflat la rezonanţă, în Fig.7.17.
Analiza relaţiilor (7.50)…(7.52) şi a diagramei fazoriale
+j din Fig.7.17 permite să se formuleze următoarele concluzii:
- curenţii în bobină şi condensator au la rezonanţă valori
IC efective egale:
IL U
IR C
I=

I L rez  I C rez  L I  Q p I (7.54)
u i
0 +1 G
Fig. 7.17 - la rezonanţă curentul total absorbit este egal cu curentul
din rezistor, curenţii din bobină şi condensator compensându-
se reciproc; din acest motiv rezonanţa în circuitul RLC paralel se numeşte rezonanţă de
curenţi;
- factorul
C
Qp  L (7.55)
G
se numeşte factor de calitate al circuitului RLC paralel, în funcţie de parametrii circuitului el
putând fi subunitar sau supraunitar. În cazul Qp>1, IL=IC>I se obţin supracurenţi în cele două
elemente reactive de circuit. Acest efect poate fi utilizat în tehnica curenţilor slabi pentru a
realiza o amplificare a curentului I, dar el se poate dovedi dăunător în tehnica curenţilor tari
dacă apar în mod accidental rezonanţe de curenţi.
Considerând din nou circuitul RLC paralel alimentat în tensiune valoarea efectivă a
curentului absorbit poate fi exprimată în funcţie de pulsaţia ω şi de factorul de calitate Qp sub
forma:
2 2
 1   
I YU  G   C  U  G U 1  Q p2  r 
2
 (7.60)
 L    r 

I
Qp=10

Qp=1

Qp=0,1
GU

0 1 ω/
Fig. 7.18 ωr
În Fig.7.18 este reprezentat graficul funcţiei I(ω/ωr) pentru diverse valori ale factorului
de calitate Qp, scara pulsaţiilor fiind logaritmică. Se observă că variaţia curentului I în jurul
pulsaţiei ωr este cu atât mai rapidă cu cât factorul de calitate este mai mare. Pentru un factor de
calitate ridicat (Qp>10) circuitul RLC paralel are o caracteristică I(ω) asemănătoare
caracteristicii de frecvenţă a unui filtru de tip opreşte bandă. Un filtru ideal opreşte-bandă
blochează trecerea semnalelor cu pulsaţia cuprinsă în intervalul [ω1, ω2], lăsând să treacă
semnalele cu pulsaţii situate în afara acestui interval. Circuitul RLC paralel cu factor de calitate
ridicat poate fi utilizat ca filtru de tip opreşte bandă, admiţând ca limite ale benzii de atenuare
pulsaţiile ω1, ω2 pentru care este îndeplinită condiţia:
I I
  2. (7.61)
I rez G U
Dacă se are în vedere expresia (7.60) cele două pulsaţii ω1 şi ω2 au, în cazul Qp>>1, expresiile:
 1   
1  r 1   ;  2   r 1  1 . (7.62)
 2Q p   2Q p 
   