Regimul tranzitoriu de conectare al A.E.C.

In cazul procesului de conectare variabilele care urmează a fi

determinate după rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale neliniare de
forma celui prezentat anterior (6.33), vor fi fluxul magnetic  (t ) şi
deplasarea armăturii electromagnetului x(t) funcţie de timp. Deasemeni
este oportun pentru studiul regimurilor tranzitorii ale aparatelor electrice
a se determina variaţia forţei electromagnetului funcţie de întrefier pe
durata regimului tranzitoriu F(x) :
Pentru A.E.C. acţionate cu electromagneţi şi cu o caracteristică
rezistentă reală cu discontinuitate (salt de forţă) în momentul atingerii
pieselor de contact Fig.6.4, sistemele de ecuaţii diferenţiale neliniare care
le descriu în regim dinamic se scriu ţinând cont de următoarele ipoteze
simplificatoare:
1) s-a neglijat influenţa fluxului magnetic de dispersie şi a umflării
liniilor de câmp magnetic în zona întrefierului
2) s-au neglijat pierderile de energie în miezul magnetic şi prin efect
Joule.
3) se consideră masa redusă a ansamblului electromecanic constantă
pe toată durata deplasării armăturii mobile
4) nu s-au considerat pierderile de energie prin frecare
Pentru prima parte a caracteristicii corespunzătoare deplasării
armăturii mobile de la întrefier maxim d 0 până la atingereacontactelor
 d 2 x(t) 2
   1 ( x ( t )  b) 
 dt 2 2 0 Sm

 d( t )  R (d  x ( t )  a )( t )  U ( t )
(6.51)

 dt L,
0
N
k1
unde s-a făcut notaţia 1  .
m
iar m = masa redusă a ansamblului electromecanic
cu condiţiile iniţiale:

 0  2 0 SF0 v0  0
(1) (1)
(6.52)

respectiv pentru deplasarea armăturii mobile a electromagnetului de la

întrefierul x1 la întrefier minim:
 d 2 x(t) 2
   2 ( x (t )  b , ) 
 dt 2 2  0 Sm

 d (t )  R ( d  x (t )  a ) (t )  U (t )
(6.53)

 dt L,
0
N

k2
unde s-a făcut notaţia  2 
m
condiţiile iniţiale fiind:

 0   (final v 0  v (final
( 2) 2) ( 2) 1)
(6.54)
unde:
0(1) ; v0(1) sunt fluxul magnetic iniţial, respectiv viteza iniţială pentru
sistemul de ecuaţii (6.53)
0(2) ; v0(2) sunt fluxul magnetic iniţial, respectiv viteza iniţială, pentru
sistemul de ecuaţii (6.51)
final(1); v(1)final sunt fluxul magnetic, respectiv viteza, la sfârşitul evoluţiei
armăturii electromagnetului pentru porţiunea caracteristicii rezistente
carcterizată de constanta elastică a resortului antagonist k1.
Dacă se consideră şi influenţei fluxului magnetic de dispersie şi a
umflării liniilor de câmp magnetic în zona întrefierului, sistemele de
ecuaţii diferenţiale neliniare (6.51), (6.53) vor avea forma sistemului de
ecuaţii (6.35).

6.7.3 Regimul tranzitoriu de deconectare a A.E.C.

In cazul regimului tranzitoriu de deconectare sistemele de ecuaţii

diferenţiale care descriu comportarea în regim dinamic a A.E.C., care
evoluiază pe o caracteristică rezistentă cu salt reprezentată în Fig.6.4, se
scriu ţinând cont de următoarele ipoteze simplificatoare:
1) în momentul deconectării tensiunea de alimentare a bobinei
electromagnetului de acţionare devine nulă.
2) nu s-a luat în consideraţie influenţa arcului electric de deconectare a
bobinei electromagnetului
3) s-au neglijat pierderile de energie în miezul feromagnetic, prin efect
Joule şi prin frecare
4) nu s-a luat în considerare pentru scrierea sistemelor de mai jos a
influenţei fluxului magnetic de dispersie şi a umflării liniilor de câmp
magnetic. Ca şi în cazul precedent, considerarea acestuia, conduce la
scrierea sistemelor de ecuaţii diferenţiale neliniare de forma
sistemului de ecuaţii (6.35).
La deconectare ansamblul mobil al A.E.C. evoluează de la întrefier
minim la întrefier maxim.
Pentru zona caracteristicii rezistente unde armătura mobilă a
electromagnetului evoluiază de la întrefier minim la întrefierul
corespunzător atingerii pieselor de contact x1 , A.E.C este descris în regim
dinamic de sistemul
 d 2 x(t) 2
 dt 2   2 (x(t)  b , ) 
 2 0 Sm

 d( t )  R (d  x ( t )  a )( t )  0
(6.55)

 dt L,
0

cu condiţiile iniţiale:
0  2 0SFM 0
( 2) ( 2)
v0 (6.56)

Corespunzător palierului caracteristicii rezistente din Fig.6.4 pentru

care deplasarea armăturii mobile evoluiază dela întrefierul x 1 la întrefier
maxim d0, sistemul de ecuaţii diferenţiale neliniare care descrie
comportarea A.E.C. pe durata regimului tranzitoriu de deconectare va fi:
 d 2 x(t) 2
   1 ( x (t )  b) 
 dt 2 2  0 Sm

 d (t )  R ( d  x (t )  a ) (t )  0
(6.57)
 dt
 L,
0

pentru care condiţiile iniţiale se scriu:

 0   (final v 0  v (final
(1) 2) (1) 2)
(6.58)
unde:
0(2) ; v0(2) sunt fluxul magnetic iniţial, respectiv viteza iniţială pentru
sistemul de ecuaţii (6.55)
0(1) ; v0(1) sunt fluxul magnetic iniţial, respectiv viteza iniţială, pentru
sistemul de ecuaţii (6.57)
final(2); v(2)final sunt fluxul magnetic, respectiv viteza, la sfârşitul evoluţiei
armăturii electromagnetului pentru porţiunea caracteristicii rezistente
carcterizată de constanta elastică a resortului antagonist k2.

6.8 Metodă iterativă de soluţionare a sistemelor de ecuaţii

diferenţiale neliniare care descriu comportarea A.E.C. în regim
dinamic

Pentru sistemele de ecuaţii diferenţiale neliniare de forma (6.33) s-

a demonstrat existenţa şi unicitatea soluţiei [10], dar nu se poate defini o
soluţie analitică exactă. Se pune deci problema aproximării, cu o eroare
dată, a soluţiei unui astfel de sistem de ecuaţii diferenţiale neliniare ce se
poate obţine prin metode clasice, cum ar fi : metoda seriilor de puteri,
metoda celor doi parametri mici derivată din metoda micului parametru a
lui Pointcaré [45], etc.
Pentru aproximarea soluţiei sistemului de ecuaţii diferenţiale
neliniare se propune un procedeu numeric inedit de calcul care porneşte
de la metoda diferenţelor finite.
Astfel derivata de ordinul al II-lea a deplasării armăturii mobile se
poate scrie:

d 2 x ( t ) x i  2  2 x i 1  x i
 (6.59)
dt 2 h2
iar derivata de ordinul I a fluxului magnetic se va defini ca:

d  i 1   i
 (6.60)
dt h

Scris cu ajutorul diferenţelor finite sistemul de forma (6.33) devine:

 x i  2  2 x i 1  x i k i
2

  ( x i  b) 
 h2 m 2 0 Sm

  i 1   i  R
 i (d 0  x i  a ) 
U( h ) (6.61)

 h  0 N 2S N

sau explicitând variabilele ce urmează a se determina,

   i2 
 xi  2     0 ( xi  b)  h 2  2 x i 1  xi
  2  0 Sm 

 U ( h) R (6.62)
 i 1
 h   ( d 0  xi  a)h   i
 0 SN 2
i
 N

unde s-a făcut notaţia:

d 0 = valoarea maximă a întrefierului electromagnetului.
Sistemele de ecuaţii diferenţiale care descriu comportarea în regim
dinamic a A.E.C. pentru procesul de conectare (6.51), (6.53), scrise cu
ajutorul diferenţelor finite, pentru caracteristic
rezistentă ce aparţine intervalului( d 0  x1 )
   q2 
x q  2     1 ( x q  b) h 2  2 x q 1  x q
 2 0 SM



U R

(6.63)
 q 1  h  ,  q (d 0  x q  a ) h  q
 N L

cu condiţiile iniţiale: vi  0,  i  2  0 SF0

(6.64)
respectiv pentru caracteristica rezistentă intervalului ( x1  0 ):
   2r 
x r  2     2 ( x r  b , )  h 2  2 x r 1  x r
  2 0 SM 

 U R
(6.65)
 r 1  h  ,  r (d 0  x r  a ) h   r
 N L

cu condiţiile iniţiale:
v ri  v qfinal ,  ri   qfinal (6.66)

Pentru regimul tranzitoriu de deconectare sistemele de ecuaţii

diferenţiale neliniare ce descriu în regim dinamic A.E.C. (6.55), (6.57),
scrise cu ajutorul diferenţelor finite devin:
Pentru caracteristica rezistentă ce aparţine intervalului (0  x1 )
  q2 
x q 2     2 ( x q  b , )  h 2  2 x q 1  x q
  2 0SM 

 R
(6.67) cu condiţiile
 q 1  0   ( d  x  a ) h  q

q 0 q
L,

iniţiale:
v i  0,  i  2 0 SFM
(6.68)

iar pentru caracteristica rezistentă corespunzătoare intervalului ( x1  d 0 )

sistemul de ecuaţii va fi:
   2r 
x r  2    1 ( x r  b )  h 2  2 x r 1  x r
  2 0 SM 

 R
(6.69) cu condiţiile iniţiale:
 r 1  0  ,  r (d 0  x r  a ) h   r
 L
v ri  v qfinal ,  ri   qfinal (6.70)
Asimilarea A.E.C. acţionate cu electromagneţi cu un sistem
electromecanic de conversie a energiei cu două grade de libertate permite
obţinerea unor informaţii pertinente cu privire la influenţa diferitelor
elemente constructive a aparatului asupra comportării în regim tranzitoriu
a ansamblului.
Aceasta deschide şi perspectiva optimizării construcţiei unor
A.E.C. ca şi o proiectare armonioasă a acestora, [50], [54], [58], [62].
(3.1) 4