RELEE TERMICE CU BIMETAL

8.1 Generalităţi

La baza functionării releelor termice stă modificarea

proprietatilor fizice ale corpurilor datorita încălzirii.
Cele mai raspândite relee termice sunt releele cu
bimetal. După modul în care se realizează încalzirea
bimetalului se deosebesc relee cu încălzire directă
indirectă şi mixtă. La cele cu încalzire directă curentul
electric trece prin bimetal, iar la cele cu încalzire indirectă
bimetalul este încalzit de la un rezistor, prin care trece
curentul electric. Releele termice sunt utilizate, în special,
la protecţia motoarelor electrice împotriva regimului de
suprasarcină (supracurenţi de durată). [20], [16], [22], [14].

8.2 Calculul releelor termice cu lamelă bimetal

Funcţionarea releelor şi traductoarele termice, se

bazeză pe dilatarea liniară datorită incălzirii, sub
acţiunea trecerii curentului electric, a unei lamele sau a
unei spirale plate (sau cilindrică) realizată din două
metale cu coeficienţi de dilatare diferiţi, sudate
impreună de-a lungul generatoarei. O extremitate a
lamelei sau a spiralei, este fixată rigid (fig.8.1), iar cea
de a doua este legată cu organul executor.

Fig 8.1 Lamela bimetal

169
 Lamela bimetalică se compune din doua straturi
de metale, cu coeficienţi dilatare liniară diferiţi, şi în
cazul general având module de elasticitate E diferite,
cum şi grosimi h diferite. La încălzire, straturile se dilată
neuniform, în acelaşi timp fiind respectate şi condiţiile de
integritate ale lamelei. Acest fapt va cauza
încovoierea lamelei către metalului cu coeficient de
dilatare mai mic    2 .
Sa considerăm un element al lamelei de bimetal
cu lungimea l=i. La încălzirea cu  stratul superior
al lamelei puie să se alungească cu  1 , iar cel
inferior cu  2 . Insă, deoarece cele două straturi sînt
sudate unul de altul, stratul inferior va micşora
alungirea stratului superior, iar cel superior, va mări
alungirea celui inferior. Ca urmare, lamela se va
încovoia în sensul stratului cu coeficient de dilatare mai
mic. La limita de separaţie între cele două straturi,
alungirea va fi aceeaşi atît pentru cel superior, cît şi
pentru cel inferior şi va fi egală cu  0 .
Pentru fibra care se găseşte la distanţă y de
limita de separaţie între straturi, alungirea totală va fi:

   0  ky (8.1)

unde k este unghiul de rotire al secţiunii stratului, în

radiani. Valoarea tensiunii în fibra considerată se
determină cu formula:

  E (   ) (8.2)

Forţa şi cuplul, care acţionează în secţiunea considerată a

lamelei vor fi:

P   S si M     yS
(8.3)

Dacă asupra lamelei nu acţionează forţe sau

cupluri exterioare, din condiţia de echilibru, obţinem:
P=0 şi M = 0.

170
După introducerea expresiei lui  se va
obţine :

( 1   2 )
k  1,5 k1
h
(8.4)

Funcţia

k1  f 1 (e,  ) unde: e  E1 / E 2 ;   h1 / h2 este dată sub

formă de grafic în fig.8.2,a. Maximul acestei funcţii este

1
egal cu k1  1 şi are loc pentru e  1 , adică   e
2

1
Deoarece raza de curbură este   k , variaţia
unghiului de încovoiere a lamelei este:

1 (   2 )k1
  1,5 1 l (8.5)
 h

Săgeata extremităţii lamelei are valoarea:

 
f  l  sin l (8.6)
2 2

Pentru fiecare bimetal există o temperatură imită,

peste care tensiunile în interiorul bimetelului depăşesc
imitele de elasticitate ale materialului şi epar deformaţii
permanente. Un fenomen de histerezis se observă
chiar în cazul valorilor de lucru ale temperaturilor de
încălzire a bimetalului. Pentru a obţine constanţa
caracteristicilor şi pentru a îndepărta diferitele
tensiuni remanente, care apar în procesul de
prelucrare, organele executoare din bimetal sunt
supuse alternativ la încălzire şi răcire, între limite
puţin mai mari decât limitele de lucru a variaţiei
temperaturei.

171
 In cazul termoreleelor sau a termotraductoarelor,
organul de recepţie primeşte căldura direct din mediul
înconjurător.
In multe cazuri, lamelele bimetalice se
utilizează în calitate de organe de recepţie ale
releelor electrotermice; în acest caz, încălzirea lor se
realizează cu ajutorul curentului, care trece direct prin
lamelă sau prin înfăşurarea de încălzire, aşezată chiar
pe lamelă sau în vecinătatea ei.
Calculul temperaturii de încălzire se efectuează
prin metodele obişnuite, indicate mai înainte. Trebuie
să se aibă în vedere neuniformitatea repartizării
temperaturii de-a lungul lamelei, datorită transmisiei
căldurii către extremităţile încastrate şi datorită încălzirii
neuniforme a lamlei. Temperatura de calcul medie are
valoarea:

0.24
 med  p  k  ( x0 ) (8.15)
  S racire

unde P este puterea consumată pentru încălzire;

Fracire este suprafaţa de răcire a lamelei.
Pentru a elimina influenţa temperaturii
mediului înconjurător asupra valorii săgeţii lamelei
bimetal şi a erorilor legate de aceasta, se prevede o a
doua lamelă de compensaţie, realizându-se ,cu ajutorul
ei fie compensarea forţelor (cazul din fig. 8.3, b) fie
(de cele mai dese ori) compensarea săgeţii (cazurile din
fig.8.3 a, c, d şi e), care apar la acţiunea temperaturii
mediului înconjurător.
Releele electrotermice cu organe de recepţie din
bimetal se utilizează, datorită simplităţii lor şi a costului lor
redus, ca relee de timp şi ca relee pentru protecţie
termică la suprasarcină.

172
 Fig 8.3

Dezavantajul esenţial al celor mai simple

construcţii de astfel de relee este închiderea şi
deschiderea lentă a contactelor, ceea ce dace la uzura
lor rapidă.
Pentru a îndepărta acest neajuns, se aplică o
serie de măsuri: fie că se introduce termoreleul în
vid, fie că se prevede un contact cu blocare
magnetică, fie un contact cu lansare, acţionat la
încovoierea lamelei din bimetal, fie un contact de t i p
basculant. Duratele de acţionare şi de revenire ale
releelor electrotermice sînt:

 max k sig
t act    ln    ln (8.16)
 max   act k sig  1

k sig
t rev    ln (8.17)
k rev

 max I2
unde k sig   2 este coeficientul de siguranţă
 act I act
(pentru temperatură sau putere);

173
  rev I rev
2
k rev   2 este coeficientul de revenire (pentru
 act I act
temperatură sau putere).

Caracteristicile de timp t act  f 1 ( k sig ) şi

t rev  ( k sig ) sunt date in fig 8.4.

Fig. 8.4 Caracteristicile de timp t act  f 1 (k sig ) şi

t rev  ( k sig )

Să examinăm cum se aleg caracteristicile de timp

ale termoreleului, în cazul cînd el este utilizat pentru
protecţia termică a maşinilor şi sarcinilor electrice
etc.
Pentru a realiza o protecţie termică sigură a unei
instalaţii electrice oarecare, de exemplu a unui motor
electric, este necesar ca caracteristica de timp t aeţ =f\(l)
a releului electrotermic să tindă către caracteristica
timpului admisibil de încălzire ( T ) a instalaţiei

174
protejate, în funcţie de curentul respectiv, în decursul
cărui timp temperatura în instalaţie nu va depăşi
valoarea admisibilă. In acest caz, constantele de timp
a releului t r şi a motorului electric t m trebuie să fie
egale.
In Fig.8.4 este reprezentată o diagramă care
ilustrează căzul unei protecţii sigure (curba 2 trasată
cu linie între ruptă se găseşte sub caracteristica de
încălzire a instalatiei protejate —1), în condiţiile de
protecţie care se intalnesc de obicei în practică, cu
ajutorul unui termoreleu, pentru care tr<tm (curba 3). In
domeniul A nu există protecţie, deoarece tacţ > TX iar în
domeniul B, protecja declanşează prea repede, deoarece
t act  T . Greutăţile suplimentare apar la protecţia
maşinilor rotative, cere funcţionează în regim intermitent,
deoarece la aceste macini constantele de timp la în-
călzire în timpul funcţionarii şi la răcire în timpul
repausului, pot să difere mult una de alta.

8.3 Calculul blocului de relee termice cu

lamelă bimetal şi a accesoriilor. Evaluarea
caracteristicii de protecţie.

Releele şi declanşatoarele cu bimetal se

folosesc în constructia aparatelor electrice pentru a
asigura protecţia în domeniul curenţilor de defect de
suprasarcină, realizand caracteristici de protecţie de
tip dependent, fig.8.5, pentru curenţi de reglaj:
I r  (0,6  1) I n .
Pentru asemenea elemente de protecţie normele
în vigoare prevăd obişnuit deconectarea în timp mai
mare de două ore la un curent de 1,05 I r ,
deconectarea în timp mai mare de două minute şi mai
mic de două ore la un curent de 1,2 I r ,deconectarea
în timp mai mic de două minute la un curent de 1,5 I r
şi deconectarea în timp mai mic de 0,5 secunde la un
curent de 6 I r .

175
 Fig.8.5 caracteristica de protecţie de tip
dependent

Atunci când deconectarea se realizează prin

comanda unui contact pe seama încălzirii lamelei bimetal,
elementele de protectie sunt “relee” iar atunci cand
deconectarea se obţine pe seama acţiunii mecanice
directe a lamelei bimetal asupra dispozitivului de acţionare
al aparatului, elementele de protecţie sunt denumite
“declanşatoare”.
Semnalăm faptul că releele de suprasarcină cu
lamelă bimetal necesită deplasări ale capatului liber al
lamelei şi forţe active mai mici decât cele necesare în
cazul declanşatoarelor.
Incălzirea lamelei bimetal se realizează pe seama
curentului din circuitul de protejat ce parcurge lamela în
forma de U, , pentru curenţi nominali până la 25 A, sau
doar pe seama unei fracţiuni din curentul ce parcurge
circuitul de protejat la curenţi nominali de până la 160 A,
când se prefera deci soluţia tehnică a lamelei bimetal cu
şunt convenabil calibrat . La curenţi nominali înca mai mari
se preferă soluţia alimentării lamelei bimetal printr-un
reductor de current, RC.
Curentul nominal al lamelei bimetal va fi deci chiar
curentul nominal al circuitului de protejat, dacă acesta este
sub 25A, sau se adoptă, din considerente tehnico-
economice, de valoare până la (10-25)A.

176
 Calculul preliminar al releelor şi declanşatoarelor cu
lamele bimetal ţine seama de încălzirea în regim
permanent a acestora la curentul de 1,2 I r , I r =(0,6-1)
I n , astfel încât se pot defini valorile semnificative I 12
şi respectiv I 22 ale curentului:

I 12  1,2  0,6  I nb  0,72  I nb I 22  1,2  I nb (8.18)

După alegerea materialului lamelei bimetal, ceea ce

precizează consantele de material  20 ,  R ,  de , E , K 0 , prin
adoptarea coeficientului de transmitere a căldurii
k t  (12  20) [ w / m 2 0 C ] , impunând condiţia ca
supratemperatura maximă să nu depaşească
supratemperatura de deformaţie elastică  de :

 de   de   a  a  (35  65) [ 0 C ] (8.19)

Astfel încât corespunzător curentului I 22 ecuaţia de

bilanţ termic se scrie sub forma:
 20 [1   R ( de  20)]l b I 222
 k t  2(b   )  l b   de (8.20)
b 

unde b este lăţimea iar  este grosimea materialului

lamelei bimetal.
Tinând seama de valorile uzuale ale raportului
  b /  ce caracterizează construcţia lamelelor bimetal de
tip U:

b
   (5  10) (8.21)


Se definesc dimensiunile secţiunii transversale, b şi

respectiv  :
 20 [1   R ( de  20)]  I 222
 3 b    (8.22)
2   (1   )  k t   de

177
 Rezultatele obţinute se aproximează prin adaos la
valori convenabile d.p.d.v tehnologic, ( b  ,   ) ecuaţia de
bilanţ termic scrisă sub forma:

 20 [1   R ( 22   a  20)]I 222
 2  k t (b     ) 22 (8.23)
b 
 

permite evaluarea supratemperatrii  22 şi verificarea

condiţiei:
 22   de
Pentru determinarea lungimii lamelei bimetal „l” se
ţine seama de expresia săgeţii la capătul liber al acesteia
„f”

k 0    l 2 4  Fe  l 3
f   (8.24)
b E  b  3
k 0    l 2 2  Fe  l 3
fU  
 E  b    3

unde  este supratemperatura lamelei iar Fe este forţa

exterioară ce trebuie învinsă la acţionare.
Având în vedere funcţionarea la limită a
elementului de protecţie cu lamelă bimetal la curentul I 12 ,
se pot scrie relaţiile:

k 0  12  l 2 4  Fe  l 3
  Cm (8.25)
 E  b    3

pentru lamelele bimetal dreptunghiulare, respectiv:

k 0  12  l 2 2  Fe  l 3
  Cm (8.26)
 E  b    3

pentru lamelele bimetal de tip U, acestea permiţând

evaluarea lungimii „l” a lamelelor. Menţionăm că în relaţiile
de mai sus valorile Fe sunt de (0,5-1) [N] în cazul releelor
şi respectiv (2,5-5) în cazul declanşatoarelor, iar cursa

178
moartă C m are valori de (0,5-1) [mm] pentru relee şi
respectiv (2-3) [mm] în cazul declanşatoarelor.
Supratemperatura  12 care intervine în relaţiile
anterioare se poate determina prin utilizarea ecuaţiei de
bilanţ termic corespunzătoare curentului I 12 :

 20 [1   R (12   a  20)]I 122

 2  k t (b     )12 (8.27)
b 
 

Semnalăm faptul pentru a realiza acţionarea sigură

a elementelor de protecţie proiectate, valorile Fe si C m
se suplimentează cu până la 25%. In plus
supratemperatura  12 s-ar putea înlocui cu
supratemperatura de acţionare sigură (după un timp de
circa trei constante de timp):

 12  0,95   12
(8.28)

Valorile „l” rezultate din calcul se aproximează apoi,

prin adaos, la numărul întreg de milimetri.
Calculul elementului de reglaj are în vedere
necesitatea de a modifica cursa liberă a lamelei bimetal pe
o plaja de valoare:

k0
f  f 22  f 12  ( 22  12 ) (8.29)


Astfel încât atunci când se foloseşte în acest scop un disc,

fig.8.6, se obţine excentricitatea „e” de valoare:

f k 0  l 2
e  ( 22  12 ) (8.30)
2 2  

179
 Fig.8.6 excentricitatea „e”

Etapa urmatoare în proiectarea preliminară a

releelor cu lamelă bimetal o constituie definirea
caracteristicii de protecţie t(I). Supratemperatura maximă
corespunzaroare unei valori I k a curentului ce parcurge
lamela bimetal,  max k , se poate determina din ecuaţia de
bilanţ termic scrisă sub forma de mai jos, pentru valori ale
curentului I k cuprinse între (1,2-3) I nb :

 20 [1   R ( max k   a  20)]I k2  2  b     (b     )k t max k

(8.31)

Constanta de timp a lamelei bimetal rezultă:

mc   c  b     (2l  c  b  )  b  c  b    
T  b  (8.32)
k t  S r 2  k t (b     )( 2l  c  b  ) 2k t (b     )

 b fiind densitatea materialului lamelei bimetal (Tabelul 1)

180
 Tabelul 1

Marca  de k 0  20 E  bc b c
[ N / m 2[]J / m 3  0 C ] [kg / m 3 ] [ J / kg  C ]
0
[ 0 C ][1/ 0C ] [m]
 10  6  10
8
 1010  10 6

TB2 210 15-17 75-83 13 3,6 - -

TB1 280 15,5-17 58-68 14 3-4 - -
* 200 14,5-16 76 12 3,5-4 - -
Ge 250 15,6 77 16 - 8,12 460
M 250 20 108 14 - 7,82 460
127R 325 12,7 35 17,2 - 8,25 460
35
7436 200 21 108 13,5 - 7,80 460
[G]
2042 380 11,7 70 17 - 8,10 460
[G]

Valoarea timpului de deconectare la funcţionarea

'
ce începe din stare rece, t k , rezultă:
 max k
t k'  T  ln (8.33)
 max k  12

astfel încât pentru diferite valori I k se obţine

caracteristica t   f * (l ) ,(fig 8.5)
atunci când funcţionarea lamelei bimetal începe din stare
caldă, de la supratemperatura de regim permanent
normal,  p , definită cu ajutorul relatiei:

 20 [1   R ( p   a  20)]I nb  2  b    (b     )k t  p (8.34)

Valorile timpului de deconectare corespunzător fiind:

 max k  12
t kc  T  ln
 max k   p

Obţinându-se caracteristica t  (I ) dată în fig. 8.5

181
 Este de menţionat faptul ca inerţia termică face ca
încălzirea lamelei bimetal sa continue un timp
t 0  (0,2  0,3) [s] după întrerupere, astfel încât pentru
fiecare valoare  max k se impune verificarea unor condiţii
de forma:

tk  t0
12* *   de (8.35)
tk

Fig.8.5 caracteristica t  (I )

In cele ce urmează se va prezenta calculul

preliminar al accesoriilor ce însoţesc construcţiile cu
lamele bimetal în cazul curenţilor nominali mari: şuntul
respectiv reductorul de current.

8.4 Calculul preliminar şuntului respectiv

reductorului de curent pentru blocul de relee bimetal

Calculul preliminar al şuntului, vezi fig.8.6, are în

vedere curentul nominal I şi ţine seama de relaţiile:
n

182
In = I nb + I ns , R b I nb = R s I ns
(8.36)

După adoptarea convenabilă a valorii curentului

nominal al lamelei bimetal, I nb , rezultă:
I ns
I ns =I n - I nb , m=   3  9
I nb
(8.37)

Presupunând încheiată proiectarea preliminară a

lamelei bimetal sunt cunoscute b  ,   , l, c,  b ,  p ,
rezistenţa electrică a lamelei R b fiind:

R b = b
2l  c  b   
,  b   20 1   R  p   a  20  (8.38)
b  

Impunând condiţia ca supratemperatura şuntului în

regim permanent sa fie tot  p , astfel încât şuntul să nu
reprezinte o sursă temică pentru lamela bimetal şi
acceptând din considerente tehnologice, lăţimea şuntului b
s egală cu lăţimea lamelei bimetal:

b s  b ,
după alegerea materialului şuntului ( cupru, alamă sau
fier), din ecuaţia de bilanţ termic pentru şunt şi ţinând cont
de relaţiile de mai sus rezultă apoi lungimea suntului, l s :
I b 
l s  Rb nb  s s (8.39)
I ns s

care atunci când depăşeşte sensibil lungimea lamelei

bimetal impune montarea îndoită a şuntului.

Proiectarea preliminară a reductorului de current

ţine seama de asemenea de curentul nominal al
aparatului, I, astfel încât după adoptarea convenabilă a
curentului nominal al lamelei bimetal, I nb , rezultă:
I
n n (8.40)
I nb

183
cu valori uzuale ale lui n cuprinse între (10-100).
După adoptarea convenabilă a valorilor inducţiei
magnetice în miez, B, cuprinsă între (0,2-0,5)[T] şi
definirea cu ajutorul caracteristicii de magnetizare B(H) a
valorii corespunzătoare a intensităţii campului magnetic H,
prin scrierea legii circuitului magnetic sub forma:

N 1 I nb  N 2 I nb  H  l m Fe (8.41)

Tinând seama de tensiunea necesară de

alimentare a lamelei de bimetal, E 2 :
E 2  1,2  1,4 Rb  I nb
(8.42)

secţiunea transversală a miezului reductorului de current

rezultă:

2  E2
S Fe  , S Fe  a Fe  bFe (8.43)
  B  N2
astfel încât adoptând valori:

bFe  1  2  a Fe (8.44)
se obţin dimensiunile a Fe şi bFe , valorile a Fe
corespunzând eventual unor tole tipizate.
Numarul de tole nt rezultă la fel ca pentru
electromagneţii de curent alternativ:
b   2 g tm  b
nt  Fe , bFe  Fe (8.45)
gt ki

unde k i este coeficientul de împachetare a tolelor de

grosime g t cu tole marginale de grosime g tm .
Conductorul înfăşurării secundare a reductorului de
curent se calculează corespunzător valorii I 22 a
curentului, rezultând:

S Cu 
I 22
j
, j  j0
1
DC
 
, j 0  1  2  A / mm , d Cu 
2 4  I 22
j
(8.46)

184
 Fig.8.7 Reductorul de curent

Tinând seama de valorile diametrului conductorului

izolat, d iz , se obţine succesiv (fig.8.7) :

b0  2 j   2 g c
n1  , j   1  1,5  mm , g c  1  3  mm
d iz
N n d
n2  2 , g b  2 iz , h0  j   h  jv  g b  g c  j 
n1 ku

unde jocul de ventilatie, j v , se adoptă de (3-5) [mm], iar

coeficientul de umplere al înfăşurării, k u se consideră de
(0,4-0,6).
Cunoscând deci valorile h0 si b0 :
b0  b  2 j  (8.47)

185
se recalculează lungimea medie a liniilor de câmp
magnetic din miez:

l m Fe  2 h0  b0     a Fe (8.48)

şi se compară cu valoarea adoptată iniţial, în cazul unor

diferenţe apreciabile fiind necesară reluarea calculului
anterior prin corectarea valorilor adoptate “ l m Fe ”.

186