Siguranţe fuzibile

CAPITOLUL VIII

SIGURANŢE FUZIBILE

Siguranţele fuzibile sunt aparate de comutaţie cu întrerupere automată, care

protejează circuitele de iluminat şi forţă împotriva efectelor termice şi dinamice
produse de curenţii de suprasarcină şi scurtcircuit. Ca element de protecţie se
foloseşte un conductor calibrat (sau o bandă conductoare) montată în serie cu
dispozitivul protejat.
În cazul curenţilor de scurtcircuit şi a celor de suprasarcină mari sau de
durată, metalul fuzibilului, având cea mai mică stabilitate termică din întreg
circuitul, se topeşte şi întrerupe curentul realizând protecţia.
Procesul deconectării are loc în următoarele faze:
a) încălzirea elementului fuzibil până la temperatura de topire;
b) topirea şi vaporizarea elementului fuzibil;
c) apariţia arcului electric după străpungere;
d) stingerea arcului electric.
În instalaţiile electrice de joasă tensiune, siguranţele fuzibile sunt cele mai
simple dispozitive de protecţie împotriva efectelor supracurenţilor şi curenţilor de
scurtcircuit. Rolul funcţional al siguranţei fuzibile este de a întrerupe curentul în
circuitul electric în care aceasta este conectată. Atunci când curentul depăşeşte un
anumit timp o valoare prestabilită, întreruperea circuitului se realizează prin topirea
unui element fuzibil, construite şi dimensionate exact în acest scop. În acest context, la
trecerea unui curent de scurtcircuit printr-o siguranţă fuzibilă, prin funcţionarea sa. Prin
topirea fuzibilului se limitează atât amplitudinea curentului, cât şi durata acestuia. Dacă
funcţionarea (arderea sau topirea fuzibilului) siguranţei se produce la suprasarcini,
amplitudinea curentului ramâne neschimbată, limitându-se numai durata acestuia.
Utilizarea tot mai diversificată a siguranţelor fuzibile de joasă tensiune a condus
la fabricarea lor într-o mare varietate de tipuri şi forme constructive. În acest context,
siguranţele fuzibile de joasă tensiune se clasifică în trei categorii principale, şi anume:
a) siguranţe fuzibile de mare putere, utilizate în instalaţii industriale cu tensiuni
de până la 1000 V şi curenţi nominali cuprinşi între 100 - 1000 A;
b) siguranţe fuzibile cu filet, folosite în instalaţii industriale şi casnice, la
tensiuni până la 1000 V şi curenţi nominali de 6 - 100 A.

395
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

c) siguranţe fuzibile miniatură, folosite în echipamentele de redresare, la aparate

radio şi TV, la instalaţiile electronice şi electrocasnice etc., cu tensiuni de până la 550
V şi curenţi nominali de 0,1 - 6 A.
Indiferent de tip, în construcţia oricărei siguranţe fuzibile se disting următoarele
părţi componente: cartuşul (sau carcasa); elementul fuzibil; elementele de contact şi
mediul de stingere a arcului electric.

8.1 FUNCŢIONAREA SIGURANŢELOR FUZIBILE

Orice siguranţă fuzibilă are două regimuri de funcţionare:

1) regimul permanent, când curentul prin circuitul în care este conectată
siguranţa este mai mic decât curentul minim de topire (I < Imin top).
2) regimul tranzitoriu de topire, ca regim condiţionat de curenţii de scurtcircuit
(sau de suprasarcină), curenţi care depăşesc curentul minim de topire (I > Imin top).
Fizic, elementul fuzibil al siguranţei este înconjurat de un mediu de nisip de
cuarţ şi se topeşte la depăşirea valorii curentului Imin top, apărând arcul electric, a cărui
stingere este condiţionată de transferul căldurii (prin conducţie termică), de la plasma
arcului către granulele de nisip. Din momentul în care firul metalic ajunge în stare
lichidă, masa de lichid nu mai păstrează forma geometrică a firului, fiind supusă
deformării, atât din cauza forţelor electrodinamice în bucla parcursă de curent, cât şi
din cauza forţelor Lorentz din masa de lichid.
Procesul topirii fuzibilului sub acţiunea curentului de scurtcircuit este prezentat
în figura 8.1. Fazele de la încălzirea solidului şi până la vaporizarea metalului topit
sunt:
1) Pe durata intervalului de timp (t1-0) are loc încălzirea fuzibilului. Deoarece t1
este foarte mic (până în 5 ms) se poate admite că în acest interval de timp nu există
schimb de căldură cu exteriorul. Procesul încălzirii fuzibilului de la temperatura θ= 0 la
temperatura de topire θ = θ1 este considerat adiabatic.
2) Pe durata intervalului de timp (t 2 − t1 ) fuzibilul se topeşte în întregime, iar
temperatura se păstrează constantă, la valoarea θ1 = θtop. În acest interval de timp există
în echilibru termic atât metal solid, cât şi metal lichid (topit). Prin urmare, toată căldura
primită de fuzibil Q prim va servi, sub formă de căldură latentă de topire Q =   M ,
doar la schimbarea stării de agregare a materialului fuzibilului.
3) Pe durata intervalului de timp (t 3 − t 2 ), metalul lichid se supraîncălzeşte de
la temperatura θ1 la temperatura de vaporizare θ2 = θvap.
În realitate, arcul electric (în interiorul siguranţei fuzibile) se formează între
picăturile de metal lichid, mult mai devreme decât după momentul de timp t3.
Explicaţia apariţiei arcului electric mai devreme este dată de faptul că, în stare lichidă,
fuzibilul nu îşi mai poate conserva forma geometrică.

396
 Siguranţe fuzibile


p r

2
m n

1 t t t t
1 2 3
0

Încălzire topire încălzire vaporizare

solid lichid

i
n
i2
c
m
i1
a b t

Fig.8.1 Fazele topirii fuzibilului

Caracteristic pentru funcţionarea la scurtcircuit a siguranţelor fuzibile este

procesul de limitare a curentului electric, atât ca durată, cât şi ca amplitudine. Astfel, în
figura 8.2a) este prezentat procesul de limitare a curentului de scurtcircuit simetric, iar
în figura 8.2b) este reprezentată limitarea curentului de scurtcircuit asimetric. S-au
făcut următoarele notaţii:
ip = curentul prezumat, definit ca acel curent care ar fi trecut prin circuit dacă
siguranţa fuzibilă ar fi fost înlocuită cu un conductor de impedanţă nulă;
ipt = curentul prezumat tăiat, definit ca valoarea instantanee a curentului
prezumat în momentul apariţiei arcului electric;
il = curentul limitat ce trece prin siguranţa fuzibilă (ca valoare momentană),
după amorsarea arcului electric;
ilt = curentul limitat tăiat, definit ca valoarea instantanee maximă a curentului
limitat;
tpa = durata prearc;

397
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

ta = durata de ardere a arcului electric;

tpa + ta = durata de funcţionare a siguranţei fuzibile.

Fig.8.2 a) Limitarea curentului Fig.8.2 b) Limitarea curentului

de scurtcircuit simetric de scurtcircuit asimetric
Se constată că după topirea completă a elementului fuzibil (deci, după apariţia
arcului electric) curentul mai creşte puţin, întrucât rezistenţa electrică a arcului este
încă mică. În ceea ce priveşte durata prearc, aceasta este mai mare în cazul curentului
de scurtcircuit asimetric, în comparaţie cu scurtcircuitul simetric. Efectul limitativ al
siguranţei fuzibile este cu atât mai pronunţat, cu cât valoarea nominală a curentului
siguranţei este mai mică, iar curentul de scurtcircuit este mai mare. Cu cât limitarea
curentului de scurtcircuit este mai pronunţată, cu atât mai mari sunt supratensiunile
care apar în circuit.
Ecuţia balanţului termic sub formă restrânsă se scrie:

𝑄 = 𝑃 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑐 ∙ 𝑀 ∙ 𝑑𝜏 (8.1)

unde:
Q – energie termică
P – putere
dt – variaţia timpului
M – masa fuzibilului
d  - durata topirii fuzibilului
c – masa specifică a fuzibilului
ρ – densitatea de putere
Dar:

𝑉∙𝑑𝜏 𝑑𝜃
𝑃 = 𝑝 ∙ 𝑉 = 𝑗2 ∙ 𝜌 ∙ = (8.2)
𝑑𝑡 𝑑𝑡

398
 Siguranţe fuzibile

Relaţia (8.1) se poate scrie sub forma:

d j 2   V j2  
  (8.3)
dt c   d  V c1

unde s-a notat cu:

j - densitatea curentului de scurtcircuit;
ρ = ρ 0 (1 + αR ∙θ) = f ( θ) - rezistivitatea fuzibilului, variabilă cu temperatura;
αR - coeficientul de temperatură al rezistivităţii;
ρd- densitatea materialului fuzibilului (ρd =M/V);
c1 =c∙ρd =φ(θ) - căldura specifică volumică raportată la unitatea de masă, variabilă
cu temperatura;
θ - temperatura.
Din relaţia (8.3) se obţine:

1
d
t1
c1 c1
j  dt     ln( 1   R  1 )
2
(8.4)
0
0 0
1   R  0   R

Primul termen al relaţiei (8.4) reprezintă integrala în timp a

pătratului densităţii de curent, numită integrala Joule, iar al doilea termen reprezintă
o constantă de material, întrucât c1, ρ0, αR şi θ1= θtop sunt determinate pentru un
material dat.
Astfel, relaţia (8.4) se mai poate scrie sub forma:

t1

j  dt  K1
2
(8.5)
0

unde K1 este constanta lui Meyer.

În intervalul de la t 1 la t2, materialul fuzibilului se topeşte în întregime, iar
temperatura se păstrează constantă la valoarea θ1= θtop. În acest interval există atât
metal solid, cât şi lichid, care ocupă ipotetic forma geometrică a elementului în stare
solidă. Bilanţul energetic are forma:

t1

j   m  V  dt    V
2
(8.6)
t1

sau:

399
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu


t1


t1
j 2  dt 
m
 K2 (8.7)

unde:
ρm - rezistivitatea medie a lichidului şi solidului;
λ - căldura latentă volumică de topire;
K1- constanta de material.
În intervalul de la t2 la t3, metalul lichid se încălzeşte de la temperatura θ1 la
temperatura de vaporizare θ2 (θ2 =θvap) după care ar urma formarea arcului electric.
Bilanţul energetic corespunzător se scrie similar cu relaţia (8.4) sub forma:

t3
c2
j  dt  ln[ 1   R ( 2  1 )]  K 3
2
(8.8)
t2
2   R

unde:
c2 - căldura specifică volumică în stare lichidă;
ρ2 - rezistivitatea în stare lichidă;
βR - coeficientul de temperatură al rezistivităţii în stare lichidă;
K3 - constanta de material.
Se constată că pentru întregul interval de timp, de la 0 la t3 , integrala Joule se
poate scrie sub forma:

t3

j  dt  K1  K 2  K3  K
2
(8.9)
0

Tabelul 1
Constanta Cupru Argint
K1 8.63∙ 108 5.91∙ 108
K2 1.33∙ 108 1.02∙ 108
K3 1.76∙ 108 1.07∙ 108
K 11,72∙ 108 8.00∙ 108

În tabelul 1 se prezintă, după Rűdenberg, valorile constantelor de material

pentru: cupru şi argint. Arcul electric în interiorul siguranţei fuzibile se formează
mai devreme decât după timpul t3, adică între picăturile de metal lichid, în

400
 Siguranţe fuzibile

intervalul de la t1 la t2 la efectuarea calculelor practice se poate considera

K  K1+K2 .Explicaţia apariţiei în acest interval a arcului electric este dată de
faptul că, în stare lichidă fuzibilul nu îşi mai poate conserva forma geometrică.
Astfel, calculul duratei de topire şi a curentului limitat, care reprezintă valoarea
instantanee a curentului în momentul topirii complete a fuzibilului, se face cu relaţia:

t2

 j  dt  k  k
2
1 2 (8.10)
0

Intervalul de timp scurs între momentul apariţiei curentului de scurtcircuit şi

cel al apariţiei arcului electric se numeşte durata prearc (tpa). Acest interval de timp se
determină din relaţiile (8.10), (8.7) şi (8.5), dacă se consideră j=ct, sub forma:

K1 K 2 K1  At2 K 2  At2
t pa  2  2   (8.11)
j j l2 l2

Relaţia (8.11) este valabilă în circuitele de curent continuu neinductive.

Intervalul de timp scurs între momentul apariţiei curentului de scurtcircuit şi
momentul apariţiei arcului electric se numeşte durată prearc.
Durata prearc în curent continuu.
Dacă se consideră un circuit neinductiv şi siguranţa este parcursă de curentul
I, ultima relaţie conduce la:

𝑘∙𝐴2
𝐼 2 ∙ 𝑡2 = 𝑘 ∙ 𝐴2 sau 𝑡2 = = 𝑡0 (8.12)
𝐼2

Cu 𝑡0 se notează durata prearc a curentului limitat, în cazul curentului

continuu de forma treptei.
Dacă circuitul are inductivitate, iar constanta de timp corespunzătoare este
=L/R, curentul care parcurge siguranţa are expresia:
𝑡
𝑖 = 𝐼(1 − 𝑒 −𝜏 ) (8.13)

unde I este valoarea stabilizată a curentului.

Prin introducerea curentului I, se obţine:

𝑡 2 2∙𝑡 𝑡 2
2 𝑡2 − 2 𝑡2 − −
𝐼 ∫0 (1 − 𝑒 ) 𝑑𝑡 = 𝐼
𝜏 ∫0 (1 +𝑒 𝜏 − 2 ∙ 𝑒 ) 𝑑𝑡 = 𝐴2 ∙ 𝑘
𝜏 (8.14)

401
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

2∙𝑡2 𝑡2
𝜏 𝑘∙𝐴2
sau: 𝑡2 − ∙ (𝑒 − 𝜏 − 1) + 2 ∙ 𝜏 ∙ (𝑒 − 𝜏 − 1) = = 𝑡0
2 𝐼2
(8.15)

relaţie care stabileşte o legătură între durata 𝑡2 şi durata 𝑡0 , dar se observă că funcţia
corespunzătoare este transcendentă. Pentru rezolvarea acestei ecuaţii se ordonează
termenii şi apoi se dezvoltă funcţia exponenţială care se limitează la termenul al
patrulea, ceea ce este suficient dacă considerăm ca 𝑡2 <<:

2∙𝑡2 4∙𝑡2 8∙𝑡3

𝜏 𝜏∙(1− + 22 + 23) 𝑡22 𝑡22 𝑡23
𝜏 2∙𝜏 6∙𝜏
𝑡0 ≈ 𝑡2 + − 2 ∙ 𝜏 − + 2 ∙ 𝜏 ∙ (1 − + 2
+ ) (8.16)
2 2 𝜏 2∙𝜏 6∙𝜏3

sau:
1 𝑡23
∙ = 𝑡0 ,
3 𝜏2

de unde rezultă:
3
𝑡2 = √3 ∙ 𝑡0 ∙ 𝜏 2 (8.17)

Deci durata 𝑡2 a fuziunii firului se poate determina în funcţie de durata 𝑡0 şi

𝑡
−
constanta de timp . Curentul limitat este dat de relaţia 𝐼 = 𝐼 (1 − 𝑒 𝜏 ), în care
pentru 𝑡 = 𝑡2 vom avea curentul 𝑖 = 𝑖2 , adică:
𝑡
−2
𝑖2 = 𝐼 (1 − 𝑒 𝜏 ) (8.18)

Durata prearc în curent alternativ

În cazul curentului de scurtcircuit simetric, expresia acestuia poate fi scrisă
sub forma:

𝐼 = √2 ∙ I ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡) ≈ √2 ∙ 𝐼 ∙ 𝜔 ∙ 𝑡
(8.19)

În ipoteza că topirea fuzibilului are loc după timpul 𝑡2 foarte mic, unghiul
𝜔 ∙ 𝑡2 este mic, iar sin⁡(𝜔 ∙ 𝑡2 ) se înlocuieşte cu 𝜔 ∙ 𝑡2 ; ecuaţia generală (8.10)
devine:

𝑡 𝑡 2
∫0 𝑖 2 ∙ 𝑑𝑡 = 2 ∙ 𝐼 2 ∙ 𝜔2 ∙ ∫0 𝑡 2 ∙ 𝑑𝑡 = 3 ∙ 𝐼 2 ∙ 𝜔2 ∙ 𝑡23 = 𝑘 ∙ 𝐴2
2 2
(8.20)

402
 Siguranţe fuzibile

De aici rezultă că:

3 3∙𝑘∙𝐴2
𝑡2 = √ (8.21)
2∙𝐼 2 ∙𝜔2

𝑘∙𝐴2 2 4∙𝜋2
Dacă în această relaţie se înlocuieşte = 𝑡0 şi 𝜔 = , unde T este
𝐼2 𝑇2
perioada curentului alternativ, se obţine:

3 3∙𝑡0 ∙𝑇 2 1 3
𝑡2 = √ ≈ ∙ √𝑡0 ∙ 𝑇 2 (8.22)
8∙𝜋2 3

Dacă se raportează timpul de fuziune t2 şi timpul de fuziune în curent

continuu 𝑡0 la durata perioadei, se obţin mărimile relative:

𝑡2
𝜎𝑚 = sau 𝑡2 = 𝜎𝑚 ∙ 𝑇 (8.23)
𝑇

𝑡0
𝜎0 = sau 𝑡0 = 𝜎0 ∙ 𝑇 (8.24)
𝑇

Cu aceste notaţii, ultima relaţie devine:

1 3
𝜎𝑚 = ∙ √𝑡0 ∙ 𝑇 3 (8.25)
3

Deci, timpul de fuziune relativ 𝜎𝑚 în curent alternativ simetric se poate

exprima în funţie de timpul de fuziune relativ în curent continuu.
Curentul limitat i2 în regim simetric se obţine din relaţia (8.19) şi anume:

√2∙𝐼∙𝜋
𝑖2 = ∙ 𝑡2 = 2 ∙ 𝜋 ∙ √2 ∙ 𝜎𝑚 ∙ 𝐼 (8.26)
𝑇

În cazul curentului de scurtcircuit asimetric expresia acestuia se poate scrie

sub forma:

𝑡
−
𝐼 = √2 ∙ 𝐼 ∙ (𝑒 𝜏 − 𝑐𝑜𝑠(𝜔 ∙ 𝑡)) ≈ √2 ∙ 𝐼 ∙ (1 − 𝑐𝑜𝑠(𝜔 ∙ 𝑡)) (8.27)

403
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

Prin dezvoltare în serie a funcţiei cost şi limitarea la primii doi termeni, se

obţine:

𝜔2 ∙𝑡 2 𝜔2 ∙𝑡 2
𝐼 = √2 ∙ 𝐼 ∙ (1 − 1 + ) = √2 ∙ 𝐼 ∙ (8.28)
2 2

care însă se îndepărtează de funcţia sinusoidală deoarece dezvoltarea în serie s-a

limitat la primii doi termeni. Ecuaţia parabolei se poate corecta cu ajutorul
coeficientului k, astfel încât curba ecuaţiei corectate să intersecteze funcţia
𝑇
sinusoidală la timpul 𝑡 = , considerat cel mai mare timp de fuziune posibil. Se
4
poate scrie, deci:

𝜔2
𝐼 = |𝑘 ∙ 𝐼 ∙ √2 ∙ | = |𝐼 ∙ √2 ∙ (1 − 𝑐𝑜𝑠(𝜔 ∙ 𝑡))|𝑡=𝑇 (8.29)
𝑡 2 𝑡=𝑇 4
4

sau:

𝑘∙𝐼∙√2∙4∙𝜋2 ∙𝑇 2 ∙
= 𝐼 ∙ √2 (8.30)
2∙𝑇 2 ∙16

de unde rezultă:

8
𝑘= (8.31)
𝜋2

iar ecuaţia corectată a parabolei este:

8 4∙𝜋2 16∙√2
𝑖= 2
∙ 𝐼 ∙ √2 ∙ ∙𝑡 = ∙ 𝐼 ∙ 𝑡2 (8.32)
𝜋 2∙𝑇 2 𝑇2

Acum se poate scrie expresia integralei pătratului curentului:

2
𝑡2 16∙√2 2 162 ∙2∙𝐼 2 𝑡25
∫0 ( 𝑇 2 ∙ 𝐼 ∙ 𝑡 ) 𝑑𝑡 = ∙ = 𝑘 ∙ 𝐴2 (8.33)
𝑇4 5

sau:
102,4 ∙ 𝑡25 2
4
∙ 𝐼 = 𝑘 ∙ 𝐴2
𝑇
şi în final rezultă:

404
 Siguranţe fuzibile

1 1 5
𝑡2 = 5 𝑘∙𝐴2
= ∙ √𝑇 4 ∙ 𝑡0 (8.34)
2,53
2,53∙ √ 2 ∙𝑇 4
𝐼

𝑡2
Dacă se menţin notaţiile pentru indicarea timpului relativ de fuziune 𝜎𝑚 =
𝑇
𝑡0
si 𝜎0 = , ultima ecuaţie se poate scrie:
𝑇

1 1
𝜎𝑚 ∙ 𝑇 = 5 sau 𝜎𝑚 = (8.35)
2,53∙ √𝑇 5 ∙𝜎0 2,53∙ 5√𝜎0

Valoarea limitată a curentului de scurtcircuit asimetric se obţine dacă în

relaţia (8.32) se ţine seama de ultima ecuaţie, adică:

√2∙16
𝑖2 = ∙ 𝐼 ∙ 𝑡22 = √2 ∙ 16 ∙ 𝐼 ∙ 𝜎𝑚
2
(8.36)
𝑇4

În figura 8.3 s-au trasat curbele curenţilor de scurtcircuit, în ipotezele de

calcul făcute şi anume:

a) I = I ;

b) I = I(1-e-t/) ;

c) I = 2 I sint ;

d) I = 2 (1- cost) ;

e) I = 162/T2  I t2 .

405
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

 c
a

I 2
d
e

I 2
b

I
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ms
Fig. 8.3 Curbele curenţilor de scurtcircuit

De asemenea, pentru curba exponenţială b, s-a trasat tangenta în origine, care

defineşte prin intersecţia cu I = constant, subtangenta, adică valoarea constantei de
timp a circuitului de curent continuu.
Caracteristica de limitare se obţine trecând în ordonată valoarea instantanee a
curentului limitat 𝐼𝑙𝑖𝑚 = 𝐼2 , iar în abscisă valoarea efectivă a curentului de
scurtcircuit prezumat, adică valoarea efectivă a curentului care s-ar stabili în circuit
dacă siguranţa fuzibilă ar fi înlocuită cu un conductor de impedanţă nulă. Pentru
curenţi de scurtcircuit simetric şi asimetric există caracteristici diferite. În cazul
curentului de scurtcircuit asimetric, limitarea curentului este mai pronunțată, dar
durata prearc mai mare decât în cazul curentului de scurtcircuit simetric.

8.2 CARACTERISTICILE SIGURANŢELOR FUZIBILE

Capacitatea unei siguranţe fuzibile de a întrerupe un anumit curent se

exprimă prin:
- curentul de rupere (Ir ) – valoarea maximă a curentului de scurtcircuit pe care îl
poate întrerupe siguranţa în condiţii de încercare;
- puterea de rupere (Pr ) a siguranţei se poate determina pentru circuite de curent
alternativ prin:

Pr = √3 ∙ Un ∙ Ir (8.37)

- caracteristica timp-curent t = f(i) - variaţia timpului de funcţionare a unei

siguranţe fuzibile în funcţie de curent are două aspecte:

406
 Siguranţe fuzibile

1. Caracteristica de topire a elementului fuzibil.

2. Caracteristica de întrerupere a elementului fuzibil – aici se adaugă şi
durata de ardere a arcului.
Durata de ardere a arcului electric este de circa 5 ∙ 10−3 secunde şi se poate
neglija în mod obişnuit la curenţii mici de scurtcircuit şi ca urmare în prospecte se
indică numai caracteristica de topire.
Protecţia instalaţiilor electrice prin siguranţe fuzibile se face confruntând
caracteristica termică a obiectului protejat cu caracteristica de producţie a fuzibilului
siguranţei, definind coeficientul k:

ISC
k= (8.38)
IN

Principala caracteristică a unei siguranţe fuzibile este caracteristica timp -

curent, adică t = f(I). Numită caracteristica de protecţie, ea reprezintă dependenţa
timpului de acţionare al siguranţei fuzibile (t) în funcţie de valoarea supracurentului
(kxIN) la care fuzibilul acţionează (se arde). Astfel, în figura 8.4 s-au reprezentat 3
tipuri de caracteristici de protecţie:
- curba 1 reprezintă caracteristica de protecţie specifică siguranţelor rapide şi
corespunde siguranţelor cu fuzibil dintr-un singur metal (Ag, Cu), cu secţiunea
uniformă. Siguranţele rapide sunt utilizate pentru protecţia circuitelor fără vârfuri mari
de sarcină (cabluri, conductoare pentru iluminat etc.);
- curba 2 reprezintă caracteristica de protecţie specifică siguranţelor lente (cu
inerţie, prin diferite metode), utilizate la protecţia circuitelor cu vârfuri de curent (a
motoarelor electrice, a transformatoarelor electrice etc.);
- curba 3 reprezintă caracteristica de protecţie tipică siguranţelor ultrarapide,
realizate dintr-un singur material. Acestea sunt destinate protecţiei elementelor
semiconductoare ( a echipamentelor cu semiconductoare).
Determinarea caracteristicii de protecţie corespunzătoare unui tip de siguranţă
fuzibilă se face prin încercări (în curent continuu), pornind de la starea rece a
fuzibilului, iar durata (timpul) de topire se consideră prin valoarea medie a
măsurătorilor.

407
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

Fig. 8.4 Caracteristica de protecţie Fig. 8.5 Protecţia cu siguranţe

t = f(I) fuzibile
1 = siguranţă rapidă; 2 = siguranţă 1 = zona caracteristicii termice
lentă; 3 = siguranţă ultrarapidă 2 = zona caracteristicii de protecţie

Protecţia instalaţiilor electrice navale cu ajutorul siguranţelor fuzibile se face

confruntând caracteristica termică a echipamentului protejat cu caracteristica de
protecţie a siguranţei alese. Caracteristica termică a unui echipament dintr-o instalaţie
electrică este curba care reprezintă dependenţa dintre timpul în cursul căruia
temperatura părţii celei mai încălzite a echipamentului atinge valoarea limită
admisibilă θadm şi valoarea intensităţii supracurentului (kxIN) care o produce.
În figura 8.5, în zona 1 se află caracteristica termică a echipamentului protejat,
iar în zona 2 se află caracteristica de protecţie a siguranţei fuzibile alese. Aşezarea
mereu sub zona 1 caracterizează o bună protecţie a echipamentului electric. Punctele
care determină caracteristicile termice şi de protecţie sunt cuprinse în interiorul ariilor
haşurate, ele fiind stabilite ca valori medii ale determinărilor experimentale. Din cauza
erorilor de măsurare şi de calibrare a elementelor fuzibile, cât şi datorită variaţiei
temperaturii mediului ambient se impune ca, întotdeauna, caracteristica de protecţie a
siguranţei fuzibile să nu fie prea apropiată de caracteristica termică a echipamentului
protejat şi, în niciun caz, cele două caracteristici nu trebuie să se intersecteze sau
suprapună.
Din punct de vedere constructiv, siguranţele fuzibile se execută în două
variante: 1) deschise, când arcul electric este stins în aer liber şi 2) închise, atunci când
arcul electric este stins într-un tub închis la capete, cu sau fără umplutură de nisip.
Primele siguranţe s-au realizat în construcţie deschisă, fuzibilul fiind alcătuit
dintr-un fir de plumb (sau aliaje ale plumbului cu staniu), zinc, cupru sau argint.
Fuzibilele realizate din metale cu punct de topire scăzut (plumbul având punctul de

408
 Siguranţe fuzibile

topire la 200 grade C, iar zincul la 420 grade C) permit ca temperatura totală a
siguranţei să fie menţinută la un nivel scăzut. Pe de altă parte, un astfel de fuzibil, cu o
conductivitate electrică relativ mică, în cazul curenţilor mari trebuia să aibă o arie mare
a secţiunii transversale, necesitând un volum mare de material.
Realizarea elementelor fuzibile din fire de cupru sau argint, introduse în
interiorul unor tuburi dielectrice deschise la capăt şi pot fi realizate cu secţiune
transversală mai mică. Ele se caracterizează printr-o temperatură de topire ridicată ,
sunt supuse unei creşteri înalte a temperaturii. Folosirea a două sau mai multe fuzibile
în paralel determină creşterea suprafeţei de răcire a fuzibilului şi asigură utilizarea mai
eficientă a siguranţei.
Pentru creşterea puterii de rupere, s-au dezvoltat siguranţele fuzibile închise la
capete, fără material de umplutură, sau umplute cu nisip de cuarţ. Nisipul de cuarţ are
un puternic efect de răcire a coloanei arcului şi favorizează deionizarea şi stingerea
rapidă a arcului electric. Creşterea în continuare a puterii de rupere şi a rapidităţii de
acţionare a siguranţelor fuzibile cu umplutură de nisip a fost posibilă numai prin
înlocuirea firelor rotunde cu benzi subţiri, gâtuite, din cupru sau argint. În construcţia
siguranţelor ultrarapide s-a impus fuzibilul de tip sită, format dintr-o bandă fuzibilă în
care s-au practicat perforaţii, aliniate în şiruri longitudinale şi transversale. Practic, în
acest mod se obţin mai multe întreruperi în serie, ceea ce provoacă o creştere rapidă a
căderii de tensiune în arc, limitând, astfel, extinderea şi durata arcului electric.
Capacitatea de întrerupere a curenţilor de suprasarcină, când siguranţa nu are un
efect limitativ, se obţine prin mai multe metode: prin desprindere mecanică, prin efect
metalurgic sau prin efect chimic. În figura 8.6 a) este reprezentat un element fuzibil cu
desprindere mecanică, folosit la siguranţele cu ruperea arcului în aer. La trecerea unui
curent de suprasarcină de durată, căldura degajată produce topirea aliajului 3 care,
iniţial, era lipit de piesa cu mare capacitate calorică 2 şi realiza legătura dintre cele
două fire fuzibile, 1 şi 1'. După aceea, resortul 4, tensionat, va îndepărta elementul
fuzibil 1' din poziţia iniţială, determinând formarea arcului de întrerupere. Topirea
fuzibilului la o temperatură redusă se poate obţine şi pe baza fenomenului numit efect
metalurgic –figura 8.6b). Pentru declanşarea acestui fenomen este necesar ca pe
elementul fuzibil 6, realizat dintr-un material cu punct de fuziune ridicat, să se prindă,
prin lipire, o mică picătură 5 dintr-un aliaj eutectic de staniu, plumb. În cazul unor
suprasarcini, atunci când se atinge temperatura de topire se dizolvă metalul elementului
fuzibil în punctul de lipitură, la temperaturi inferioare temperaturii de topire a
elementului fuzibil. Procesul de difuzie a metalului picăturii se intensifică odată cu
creşterea încălzirii, producându-se o evoluţie în avalanşă, iar arcul care ia naştere în
zona picăturii topeşte şi restul fuzibilului. Similar, poate fi folosit şi efectul chimic la
obţinerea inerţiei termice a fuzibilelor.

409
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

Fig.8.6 Siguranţe fuzibile lente:

a) cu desprindere mecanică;
b) cu efect metalurgic

Tipuri reprezentative de siguranţe fuzibile de joasă tensiune.

1. Siguranţe cu filet - au o capacitate medie de rupere şi sunt folosite atât în instalaţiile
casnice, cât şi în cele industriale. Sunt caracterizate de tensiuni nominale de maxim
1000 V şi curenţi nominali de 10 ÷ 100 A. Siguranţele cu filet pot fi:
a) de tipul LS (legătură spate), montate pe panouri izolante şi prevăzute cu
şuruburi de contact;
b) de tipul LF (legătură faţă), la care bornele de contact sunt accesibile prin
partea din faţă a panoului, acoperite cu un capac demontabil de porţelan;
c) de tipul LFI (legătură faţă interior), pentru instalaţii navale şi casnice. Sunt
formate din soclu, patron şi capac filetat.
2. Siguranţe cu element inamovibil - au curentul nominal de 100÷600 A şi sunt folosite
în circuite de putere cu tensiuni de până la 500 V curent alternativ şi 440 V curent
continuu. Se caracterizează prin efectul de limitare a curentului şi printr-o mare
capacitate de rupere (până la 50 kA) -figura 8.7.
Carcasa 1 este realizată din porţelan emailat de înaltă tensiune şi conţine un
ansamblu constând din elementele fuzibile 2, sudate prin puncte pe discurile care
poartă lamelele de contact 3. Ansamblul este fixat prin capacele 4, prinse cu şuruburi
de carcasă, manşoanele de azbest 5 fiind plasate sub capace, pentru a asigura o etanşare
corespunzătoare. Carcasa este umplută cu nisip de cuarţ, înconjurând fuzibilul pe toată
lungimea lui. Manşoanele de azbest previn pătrunderea umidităţii în carcasă şi
absorbţia ei de către nisip. Elementul fuzibil constă din mai multe benzi de cupru, cu
grosime de 0,15-0,35 mm şi lăţime de până la 4 mm, prevăzute cu decupările 7 (care
reduc aria secţiunii transversale a fuzibilului). Utilizarea mai multor benzi în paralel

410
 Siguranţe fuzibile

permite dezvoltarea unor arcuri electrice mai mici, arzând în paralel, care asigură o mai
bună disipare a energiei arcului în volumul de nisip.

Fig.8.7 Siguranţă cu element inamovibil

Efectul metalurgic, produs de picătura de staniu 8 (lipită pe fiecare bandă a

fuzibilului), este utilizat pentru scăderea temperaturii siguranţei în cazul
suprasarcinilor mici. Drept rezultat, punctul de topire a benzii scade la 4750 C, iar
creşterea de temperatură a siguranţei rămâne în limite acceptabile.
3. Siguranţe ultrarapide cu element inamovibil - au o capacitate mică de rupere şi sunt
utilizate la tensiuni de până la 550 V, având curenţii nominali de 0,1÷ 40 A (curentul
calculat întrerupt fiind mai mic de 2 kA).
Sunt în construcţie deschisă sau închisă şi au fuzibilul cu secţiunea variabilă.
Sunt folosite la protecţia circuitelor de comandă şi de automatizare, pentru protecţia
instalaţiilor cu dispozitive semiconductoare etc. În cazul redresoarelor, siguranţele pot
fi instalate atât pe partea de curent alternativ (cu UN =380 V), cât şi pe partea de
curent continuu (cu UN=400V).
4. Siguranţe cu mare putere de rupere (MPR) - se construiesc cu tensiuni nominale de
până la 1000 V şi curenţi nominali de 100 ÷ 1000 A –figura 8.8.

Fig.8.8 Siguranţă fuzibilă de mare putere

411
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

Se constată că banda fuzibilă 3 prezintă mai multe locuri înguste (secţiuni

diminuate), care constituie zonele (a) în care banda fuzibilă se va topi la trecerea
curentului de scurtcircuit. În zona centrală (b) se depune pe banda fuzibilă un aliaj
eutectic de staniu-plumb 6, pentru obţinerea efectului metalurgic. În această zonă,
banda se va topi la trecerea unui curent de suprasarcină de (1,5 ÷ 10)IN, fără însă a
limita amplitudinea curentului. Curentul de scurtcircuit va fi limitat prin topirea
elementului înlocuitor. Elementul înlocuitor se introduce în contactele fixe prin cuţitele
de contact 1 şi 2. Elementul fuzibil 3 este înconjurat de nisipul de cuarţ 5, introdus prin
vibrare în carcasa din material plastic 4. Introducerea şi scoaterea elementului fuzibil
în/din suport se realizează cu ajutorul unui mâner izolant detaşabil.
Siguranţele MPR se construiesc pentru curenţi nominali de 100, 125, 160, 200,
250, 315, 400, 500 şi 630 A curent alternativ şi, respectiv, pentru 250 şi 400 A curent
continuu.
Protecţia cu siguranţe se bazează pe efectul Joule, la trecerea curentului electric
prin fuzibil. Se definesc următoarele valori ale curentului:
1. curentul nominal (al siguranţei fuzibile) In sig este acea valoare a intensităţii
curentului la care fuzibilul poate funcţiona timp nelimitat, fără a se topi;
2. curentul minim de topire Imin top reprezintă valoarea minimă a intensităţii
curentului care, trecând prin fuzibil, îi produce topirea (în regim permanent).
La orice siguranţă fuzibilă de joasă tensiune, între cei doi curenţi există relaţia:

I min top  1,3  I n sig (8.39)

Calibrarea siguranţelor se face în raport de categoria consumatorului protejat şi

de valoarea caracteristică a curentului consumatorului.
Pentru protecţia motoarelor electrice se are în vedere supracurentul de pornire
Ip. În cazul motoarelor electrice cu porniri uşoare trebuie ca:

Ip
I n sig  (8.40)
2,5

iar în cazul motoarelor electrice cu porniri grele, trebuie ca:

Ip
I n sig  (8.41)
1,6  2

Pentru protecţia condensatoarelor destinate îmbunătăţirii factorului de putere ,

trebuie ca:

412
 Siguranţe fuzibile

I n sig = (1,2  2)  I n (8.42)

Pentru protecţia elementelor semiconductoare se utilizează, numai siguranţe

ultrarapide, unde:

I n sig = (1,57  1,73)  I n (8.43)

Folosirea siguranţelor fuzibile prezintă multe avantaje:

- sunt cele mai ieftine echipamente de protecţie;
- nu necesită întreţinere;
- nu prezintă pericol de explozie sau incendiu;
- realizează întreruperea unui circuit electric mai rapid decât întreruptoarele,
limitând valoarea curentului de scurtcircuit.
Ca dezavantaje ale utilizării siguranţelor fuzibile enumerăm:
- timpul relativ mare pentru înlocuirea fuzibilului;
- o caracteristică de protecţie nereglabilă şi necontrolabilă;
- o funcţionare influenţată de temperatura mediului ambiant şi de stările
anterioare producerii scurtcircuitului;
- riscul deconectării doar a unei singure faze în cazul circuitelor trifazate.
Siguranţele fuzibile pot înlocui aparate electrice sofisticate şi costisitoare. Protecţia cu
siguranţe fuzibile a instalaţiilor, a motoarelor şi a echipamentelor electrice navale are o
mare importanţă în siguranţa centralei electrice navale, a sistemului electroenergetic
naval în ansamblu.
În analiza siguranţelor fuzibile am folosit următoarele noţiuni:
Tensiunea de arc sau tensiunea de rupere - valoarea maximă instantanee a
tensiunii care, în condiţii prescrise, apare la capetele elementului fuzibil pe durata
arcului electric sau după ce acesta a fost întrerupt.
Tensiunea de rupere - valoarea maximă a tensiunii exprimată în valoarea de
vârf, care apare la bornele unei siguranţe în timpul procesului de întrerupere a
circuitului de către sistemul de elemente fuzibile.
Tensiunea de restabilire - care apare la bornele unei siguranţe după stingerea
arcului electric.
Curentul prezumat Ip (al circuitului) - curentul care trece printr-un circuit,
dacă siguranța este înlocuită printr-un conductor cu impedanţa neglijabilă, fără nici o
altă modificare a circuitului sau a alimentării sale.
Curentul de întrerupere minim - valoarea minimă a curentului prezumat pe
care un element de înlocuire este susceptibil să-l întrerupă la o tensiune dată şi în
condiţii precise de utilizare.
Curetul prezumat tăiat Ipt - curentul care corespunde amorsării arcului în
siguranţă, în cursul unei întreruperi.

413
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

Curentul nominal al soclului sau a portfuzibilului - curentul care

caracterizează un soclu sau un portfuzibil, corespunzător curentului la care siguranţa
prevăzută cu un element de înlocuire, având acelaşi curent nominal, rezistă un timp
îndelungat fără deteriorări şi fără a depăşi supratemperaturile prescrise.
Curentul nominal al elementului de înlocuire In - curentul ce caracterizează
elementul de înlocuire şi la care acesta rezistă un timp îndelungat, fără deteriorări şi
fără depăşirea supratemperaturilor prescrise.
Curentul de rupere Ir - curentul prezumat al unui circuit pe care o siguranţă îl
poate întrerupe la o anumită tensiune de restabilire, în condiţii prescrise de norme.
Caracteristica amplitudinii curentului limitat tăiat (caracteristica de limitare) -
curba care indică pentru condiţii determinate de funcţionare, valoarea curentului
limitat tăiat în funcţie de valoarea curentului prezumat.
Caracteristica timp-curent - curba reprezentând pentru condiţii determinate de
întrerupere a circuitului, durata reală sau virtuală (de exemplu: durata de prearc sau
de funcţionare), în funcţie de valoarea efectivă a componentei simetrice a curentului
prezumat.
Puterea disipată (a unui element de înlocuire) - puterea dezvoltată şi
transmisă de un element de înlocuire când este parcurs de curent în condiţii
specificate, măsurată după stabilirea temperaturii siguranţei.
Timpul de prearc - intervalul de timp cuprins între momentul apariţiei unui
curent capabil să topească sistemul de elemente fuzibile şi momentul în care începe
formarea arcului electric.
Timpul de arc - intervalul de timp cuprins între momentul amorsării arcului
electric şi momentul în care se produce stingerea completă a arcului electric.
Timpul de funcţionare - suma dintre timpul de prearc şi timpul de arc.

8.3 TOPIREA FUZIBILULUI SIGURANŢELOR

Fie procesul de topire a fuzibilelor siguranţelor sub acţiunea curenţilor de

scurtcircuit, cu valori mult mai mari decât ale curentului normal al circuitului;
fuzibilele au rolul de a întrerupe curenţi foarte mari, într-un timp foarte scurt; din
această cauză, este justificată neglijarea transmiterii căldurii prin suprafaţa
exterioară şi a transmiterii căldurii în interiorul conductorului fuzibil. Curentul este
determinat de condiţiile de funcţionare ale circuitului.
Creşterea rezistenţei va accelera creşterea temperaturii, până la atingerea
temperaturii de topire a fuzibilului. În acest moment, începe topirea fuzibilului, la
temperatură constantă; căldura latentă de topire este produsă de curent treptat în
timpul topirii. Acest proces este reprezentat în diagrama temperaturii din fig.8.1, în
timpul scurt considerat, forţele gravitaţionale nu joacă nici un rol, prin urmare,
fuzibilul lichid se va încălzi mai departe pînă la temperatura de vaporizare. Fuzibilul

414
 Siguranţe fuzibile

nu se volatilizează instantaneu, ci după un oarecare interval de timp, în care curentul

trebuie să producă o cantitate de energie egală cu căldura latentă de vaporizare.
Cu câteva momente înaintea vaporizării complete a materialului se formează
un arc. În această stare, temperatura crește repede, dar curentul scade, dacă fuzibilul
a funcţionat corect. În continuare, vom considera numai perioada de încălzire a
fuzibilului înainte de formarea arcului.
a) Topirea şi vaporizarea. Dacă i şi r reprezintă curentul, respectiv rezistenţa
fuzibilului,  căldura specifică, iar v unitatea de volum a materialului fuzibil,
creşterea în timp a temperaturii ,  , este dată de ecuaţia:

d
v  i2r (8.44)
dt

Putem exprima volumul şi rezistenţa fuzibilului prin lungimea l, suprafaţa

secţiunii transversale a şi rezistivitatea  , obţinând:

d l
 la   i2  (8.45)
dt a

Deoarece i/a=J este densitatea de curent, rezultă:

d
  J 2 (8.46)
dt
Dacă scriem sub forma:


d  J 2 dt (8.47)


partea stângă conţine cele două constante principale ale materialului fuzibil, iar
partea dreapta pătratul densităţii de curent, pe care considerăm cunoscută.

415
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

S
S
V


S
2 1

S
1
S 
0 1
   
0 m v
Fig.8.9

În fiecare stadiu al încălzirii căldura specifică este aproape constantă, dar

rezistivitatea variază. În figura 8.9 este reprezentată variaţia în timp a rezistivităţii de
la rece până la topire, când valoarea creşte mai întâi prin salt şi apoi treptat până la
punctul de vaporizare. Variaţia rezistenţei în stările solidă şi lichidă este aproape
liniară, adică:

  0 (1   ) (8.48)

Neglijând variaţia foarte mică a lui  cu temperatura, înlocuind expresia

(8.48) în ecuaţia (8.47) şi integrând, obţinem:

 d

0 1   
 J 2 dt (8.49)

Partea dreaptă a ecuaţiei exprimă integrala pătratului densitaţii curentului în funcţie

de timp, care poate fi evaluată pentru orice formă a curbei curentului. Integrala din
partea stângă este o funcţie de temperatură, pe care o vom numi temperatură
aparentă  ′. Integrând, obţinem:

 d 1 ln(1   )
 ′=   ln(1   )   (8.50)
0 1    

416
 Siguranţe fuzibile

 [ 0C ]
1500
1200
900
600
300

0 100 200 300 400 500  [ C ]

0

Fig. 8.10

În această relaţie, se ţine seama de variaţia rezistenţei. În figura 8.10 este

reprezentată dependenţa dintre temperatura reală şi cea aparentă, pentru valoarea
  1/ 235 , corespunzătoare cuprului.
Transformând ecuaţia (8.50), prin folosirea ecuaţiei (8.49), obţinem:

0
 ′=
  J 2 dt (8.51)

Observăm că  este temperatura care ar corespunde valorii iniţiale  0 a

rezistivitătii. Încălzirea fuzibilului poate fi calculată prin determinarea temperaturii
aparente din ecuaţia (8.51) şi apoi a temperaturii reale din figura 8.10 sau din ecuaţia
(8.50).
În cazul densităţii constante a curentului, axa absciselor, din figura 8.1,
reprezintă, la o scară diferită, chiar axa timpului. Ambele coordonate  si  ' indică
creşterea temperaturii peste temperatura iniţială a fuzibilului; dacă fuzibilul a fost
parcurs de curent şi înaintea scurtcircuitului, temperatura sa iniţială poate fi
considerabil mai mare decât temperatura ambiantă.
În exploatarea reală, este necesar să se cunoască curentul şi timpul în care se
ajunge la punctul de topire al fuzibilului. Din ecuaţiile (8.50) şi (8.51), rezultă că
integrala:

 
J dt   '  ln(1   m )
2
(8.52)
0 0

417
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

depinde numai de caracteristicile materialului fuzibilului, inclusiv de temperatura sa

de topire  m . Deci, pentru orice metal fuzibil, această integrală are o valoare definită
fiind o constantă absolută a materialului.
După atingerea temperaturii de topire, fuzibilul începe să se lichefieze. În
general, părţile interioare ale secţiunii transversale vor fi mai calde decât cele
exterioare şi se vor topi mai întâi. Zona de topire se extinde până la periferie; în
acest moment, curentul a cedat o cantitate de căldură egală cu căldura totală de
topire. Deci, pentru topirea întregului volum al fuzibilului este necesar un timp finit.
În fiecare element de timp dt se topeşte un element de volum dv ; dacă λ
reprezintă căldura latentă de topire pe unitatea de volum, ecuaţia de echilibru
elementar al energiei este:

 dv  i 2 rdt (8.53)

La temperatura de topire, rezistivitatea materialului topit este mult mai mare

decât cea a materialului solid. Deci, rezistenţa fuzibilului în stare topită este alcătuită
din două părţi, una a metalului lichid din interiorul secţiunii transversale şi alta a
metalului solid încă din exterior.
Temperaturilor mari de topire şi vaporizare le corespund variaţii mari ale
rezistenţei în timpul încălzirii; aceste metale vor putea funcţiona cu temperaturi
scăzute la curent normal. Cuprul este puţin mai bun decât argintul. Ambele sunt
mult superioare multor metale fuzibile cu punct de topire coborât.
b) Volatilizarea completă a metalului fuzibil necesită un oarecare timp în care
curentul trebuie să dezvolte căldura latentă de vaporizare. Acest fenomen se produce
în mod normal începând cu cilindrul lichid din interiorul conductorului care
explodează sub acţiunea mecanică a presiunii vaporilor. În acest moment, rezistenţa
circuitului conductor creşte mult şi se formează un arc prin vaporii metalici produşi.
Circuitul metalic se mai poate rupe sub efectul de suflaj creat de câmpul magnetic
circular din jurul fuzibilului. Din interacţiunea curentului axial cu câmpul magnetic
rezultă forţe radiale orientate spre axa fuzibilului; acestea pot întrerupe legătura
metalică în orice moment chiar înaintea topirii.
În condiţiile de încălzire menţionate, integrala pătratului densităţii de curent
în raport cu timpul depinde de forma curbei curentului de scurtcircuit. Vom cerceta
trei cazuri semnificative.

418
 Siguranţe fuzibile

1,0 T
y
0,5

0 1 2 3 4 5 t
T
Fig. 8.11a
 t 
f 
T 
4
3
 y dt t 3
2

T 2
2 1 t 
3

 
3T 
1

0 1 2 3 4 5 t
T
Fig.8.11b

Curentul continuu creşte, de obicei, după o lege exponenţială:

J  J a (1  e  t /T ) (8.54)

unde J a , este densitatea de curent la sfârșitul procesului, iar T-constanta de timp a

circuitului. Variaţia valorii integralei:
t 2t t
  3  1  2t
 J dt  J a  (1  2e e )dt  J a2 [t  T  T (2e T  e T )]
2 2 T T
(8.55)
2 2

în funcţie de timp este reprezentată în figura 8.11a, sub curba curentului. Pentru
intervale de timp mici în raport cu constanta de timp, funcţiile exponenţiale pot fi
dezvoltate în serii de puteri, limitate la termenul de ordinul al treilea:

419
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

3
Tt 
 J dt  J a 
2 2
  (8.56)
3 T 

Prin urmare, efectul de încălzire creşte la început proporţional cu puterea a 3-

a a timpului, cum se arată în figura 8.11.b.
Timpul de ardere a fuzibilului depinde de densitatea de curent J a în fuzibil
corespunzătoare curentului staţionar de scurtcircuit, de constanta de timp a
circuitului, ambele la puterea 2/3.
Pentru intervale de timp comparabile cu constanta de timp T, soluţia ecuaţiei
(8.55) poate fi determinată grafic cu ajutorul figurii 8.11. Pentru intervale de timp
mari în comparaţie cu constanta de timp T, termenii exponenţiali din ecuaţia (8.55)
se reduc şi rezultă:

 3 
J dt  J a2  t  T 
2
(8.57)
 2 

Prin urmare, la sfîrşitul procesului, efectul de încălzire creşte liniar cu timpul.

Această variaţie liniară întârzie, în raport cu începutul scurtcircuitului, cu un interval
de timp egal cu 3/2 T.
Un fuzibil eficace trebuie să limiteze curentul la o mică fracţiune din curentul
posibil. Pentru timpi de întrerupere mici în comparaţie cu constanta de timp,
curentul crescător este:

J t
 (8.58)
Ja T

Deci, din cauza acţiunii rapide a fuzibilului, întreruperea se produce la un

curent foarte mic în comparaţie cu curentul posibil al circuitului. Dacă ar fi necesar
ca întreruperea să aibă loc la un curent şi mai mic, singura posibilitate ar rămâne
alegerea unei densităţi fictive Ja mai mari.

420
 Siguranţe fuzibile

1
y

a) 0  t
2


b)

t
0  2


f ( t)
Fig.8.12.

Curentul de scurtcircuit simetric variază după o lege sinusoidală. în acest

caz, densitatea de curent este:

J  J a sin t (8.59)

unde Ja reprezintă amplitudinea densităţii de curent, iar ω pulsaţia. Integrala

pătratului densităţii de curent are valoarea:

t sin 2t
J dt  J a2  sin 2 tdt  J a2 ( 
2
) (8.60)
2 4
Pentru timpi t mici în comparaţie cu perioada, putem dezvolta funcţia
sinusoidală într-o serie de puteri şi obţinem expresia:

J a2 (t )3
 J dt   3
2
(8.61)

421
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

cu un caracter foarte asemănător ecuaţiei (8.56), a curentului continuu crescător.

Prin rezolvarea acesteia în raport cu timpul, obţinem timpul de ardere a
fuzibilului:

1 C 3C
 3 3 3 (8.62)
 J a2 ( J a )2

Curentul de scurtcircuit nesimetric variază după o curbă cosinusoidală

deplasată. Din această cauză, densitatea este:

J  J a (1  cos t ) (8.63)

De aici rezultă integrala:

 3 2sin t sin 2t 

J dt  J a2  (1  2 cos t  cos 2 t )dt  J a2  t  
2
 (8.64)
2  4 

3 f (t )
3
t
2 2

 y dt
2

t
0  2
Fig. 8.13

422
 Siguranţe fuzibile

Variaţia acestei funcţii este reprezentată în fig. 8,13; de aici, se observă că

valoarea integralei creşte mult mai repede decât a celei precedente. Pentru intervale
de timp mici, dezvoltarea în serii de puteri a termenilor în sinus, (până la puterea a
5-a) conduce la integrala:

J a2 (t )5
 J dt 
2
(8.65)
20

Deoarece timpul intervine la puterea a 5-a, încălzirea decurge iniţial foarte

încet şi apoi rapid.
Folosirea siguranţelor este indicată pentru protejarea circuitelor de putere
alimentate de la reţele de putere mare în care curentul de scurtcircuit este foarte
mare. Dacă în acest scop se folosesc întrerupătoare mecanice, care acţionează mult
mai încet, acestea trebuie calculate la o putere de rupere egală cu întreaga putere de
scurtcircuit a reţelei.
Pentru a se evita supraîncălzirea siguranţei în timpul funcţionării normale, se
impune răcirea intensă a fuzibilului şi executarea lui din materiale cu
conductibilitate electrică mare. O bună soluţie practică a acestei probleme poate fi
obţinută prin executarea fuzibilului din argint, sub forma unor fire foarte fine, legate
în paralel, pentru a se obţine o suprafaţă de răcire mare şi prin introducerea lor
într-un praf izolant cristalin, cu conductibilitate termică mare.

8.4 CONSTRUCŢIA SIGURANŢEI ELECTRICE

MONOPOLARE

Elementele principale ale siguranţei monopolare sunt următoarele:

- soclul;
- patronul (care are încorporat elementul fuzibil);
- capacul de filetat.
Soclul reprezintă partea fixă a unei siguranţe electrice cu destinaţia de a o
include în circuit şi de a susţine părţile demontabile. Se construiesc socluri de trei
mărimi corespunzătoare soclurilor: 25A; 63A; 100A. După modul de realizare a
conexiunilor, siguranţele electrice sunt de 4 tipuri:

𝐿𝐹𝑖 - utilizat pentru conexiuni în faţa panoului izolant (bornele sunt izolate
prin intermediul unei cutii din material plastic);

423
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

𝐿𝐹- utilizat pentru conexiuni în faţa panoului izolant;

𝐿𝐹𝑖 𝑇-utilizat pentru conexiuni în faţa panoului izolant pentru tablouri
capsulate;
𝐿𝑆 - utilizat pentru conexiuni în spatele panoului izolant.

Patronul este partea susţinătoare a firului fuzibil şi se execută din material

izolant (porţelan), refractar, de formă cilindrică, iar în interior se află un canal
tubular, obturat la capete prin capete metalice. Patroanele se execută în urmatoarele
3 variante:

𝐷𝐼𝐼 - pentru curenţi nominali: 4;6;10;16;20 si 25A (𝐼𝑟 =4kA);

𝐷𝐼𝐼𝐼 - pentru curenţi nominali: 35;50 şi 63A (𝐼𝑟 =8kA);
𝐷𝐼𝑉𝐻 - pentru curenţi nominali: 80 şi 100A (𝐼𝑟 =16kA).

În interiorul canalului se află nisip de cuarţ şi elementul fuzibil. Nisipul

aglomerat uniform de-a lungul firului fuzibil manifestă un puternic efect de răcire
asupra coloanei de arc electric; vaporii metalici rezultaţi din topirea fuzibilului se
difuzează rapid printre granulele de nisip, favorizând deionizarea spaţiului de arc şi
astfel arcul electric se stinge repede fără înregistrarea unor manifestări violente.
Capacul este partea demontabilă a siguranţei electrice care se confecţionează
din material izolant ceramic, care serveşte la scoaterea, înlocuirea şi introducerea
patronului din şi în circuit, care se poate afla sub tensiune. În interiorul capacului se
găseşte o teacă filetată din alamă prin care se asigură continuitatea căii de curent.
Dintre materialele folosite în construcţia siguranţelor, o atenţie deosebită
trebuie acordată materialelor folosite la construcţia fuzibilelor, a manşoanelor, a
elementelor de înlocuire şi a căilor de curent.
Materialele folosite în construcţia fuzibilelor depind de parametrii fizico-
mecanici ai metalului , respectiv şi de tipul siguranţei. Dintre mărimile fizice, care
trebuie luate în consideraţie, enumerăm: rezistivitatea, conductibilitatea termică,
constanta lui Meyer, masa specifică; coeficientul de difuzivitate termică; rezistenţa
la oxidare; temperatura de topire; temperatura de vaporizare; comportarea vaporilor
metalici în câmp electric; sudabilitatea etc.
Metalele pot fi folosite simple sau în aliaje. De asemenea, anumite metale
pentru ridicarea performanţelor se acoperă electrochimic cu alte metale, de regulă
argint.
Datorită temperaturilor joase la care funcţionează aceste fuzibile, considerăm
că atât argintul cât şi cuprul pot avea comportări aproximative din punct de vedere al
aproximării de durată. Solicitarea la suprasarcină a acestui tip de siguranţă conduce
evident la creşterea temperaturii fuzibilului şi în consecinţă la apariţia oxidării
cuprului. Dacă se utilizează material eutectic şi la aceste siguranţe, fenomenul
metalurgic al materialului eutectic folosit acţionează asupra fuzibilului. Difuzia

424
 Siguranţe fuzibile

materialului eutectic în masa materialului de bază conduce la formarea de aliaje care

au proprietăţi cu totul diferite faţă de materialul de bază.
Deci indiferent dacă materialul de bază este argintul sau cuprul, la funcţionări
anormale ale siguranţelor (suprasarcini), cu fuzibile cu eutectic, fuzibilul va fi
transformat în aliaj, iar comportarea nu mai poate fi controlată şi prevazută cu
exactitate. Evident, în porţiunile ştrangulate, fuzibilele din cupru se vor oxida şi
durata lor de viaţă va fi mai mică decât a siguranţelor fuzibile din argint. O atenţie
deosebită trebuie acordată locului unde trebuie plasat materialul eutectic.
În cazul siguranţelor tip g I (g-siguranţe de uz general – reprezintă clasa de
funcţionare; I – clasa siguranţei pentru protecţia cablurilor şi a conductoarelor)
materialul din care se execută fuzibilul este determinat de tipul constructiv al
siguranţei. La siguranţele deschise unde procesul de oxidare este mai accentuat decât
la cele închise este de preferat argintul. La siguranţele închise şi cu material de
umplere pentru stingerea arcului electric, oxidarea este atenuată şi la o bună
dimensonare a fuzibilului şi cuprul poate da rezultate bune. Evident, argintul se
comportă mult mai bine, dar considerente economice au determinat să se folosească
cuprul ca material pentru fuzibile.
Densitatea de curent şi temperaturile de funcţionare în regim nominal sunt
mai mari la siguranţele tip g I decât la siguranţele tip a M. (a – siguranţe de însoţire
sau asociate – reprezintă clasa de funcţionare; M – pentru protecţia aparatelor). În
acest caz şi efectul materialului eutectic sau al oxidării se poate manifesta chiar la
curentul de fuziune, la încercarea de funcţionare sau la încercarea de suprasarcină.
Principiul de stingere al arcului electric
Principalul material folosit la stingerea arcului electric în siguranţe este
nisipul de cuarţ (SiO2).
Rolul principal al mediului de stingere este acela de a întrerupe cât mai rapid
arcul electric care apare în siguranţa electrică. Un rol secundar, dar important, este
acela de a transmite căldura dezvoltată în fuzibil spre manşonul izolant şi acesta spre
exteriorul siguranţei. Un alt rol este şi acela de a proteja fuzibilul şi în special
fuzibilele care oxidează împotriva agenţilor exteriori şi a îmbătrânirii electrice.
Evident că sunt practic imposibil de realizat aceste trei deziderate cu nisipul de cuarţ
şi tehnologiile clasice de umplere.
După cum s-a arătat, arcul electric se stinge în siguranţe datorită presiunii şi
răcirii sale puternice. Calitatea nisipului de cuarţ trebuie să fie corespunzătoare
acestor cerinţe. Acţiunea mediului de stingere este legată şi de cantitatea de vapori
metalici produsă de metalele constituente ale fuzibilului. De exemplu, fuzibilele din
cupru şi argint produc o cantitate mai mică de vapori metalici în arcul electric, lucru
care favorizează stingerea acestuia. Din punct de vedere al gazului care se degajă în
timpul arcului electric se menţionează că dintre toate mediile friabile, nisipul de
cuarţ produce presiunea minimă. Granulele de nisip de cuarţ pot acumula o energie
de aproximativ 2kJ.

425
 Aparate şi Echipamente Electrice Navale Gheorghe Samoilescu

O altă problemă deosebită constă în tratarea nisipului de cuarţ. Cerinţa cea mai
importantă este ca volumul manşonului ceramic să fie umplut cu o masă maximă de
nisip.
Întrucât nu toate zăcămintele de nisip cuarţos sunt bogate în SiO2, în multe
cazuri, nisipul respectiv trebuie înnobilat. Una din metode constă în spălarea lui cu
HCl.

426