CENTRUL DE CALIFICARE SI PREGATIRE

PROFESIONALA BUZAU

LUCRARE DE DIPLOMA

Relee de protectie, comanda si semnalizare

utilizate in circuitele de actionare ale
masinilor si echipamentelor electrice

Lector indrumator, Absolvent curs,

Ing. Bogdan ROMAN xxxx xxxxx

- Specializare: Electrician constructor -

2022
 Relee de protectie, comanda si semnalizare utilizate in
circuitele de actionare ale masinilor si echipamentelor
electrice

CUPRINS

Clasificarea releelor de protecţie……………………………………......3

1. Funcţionarea releelor termobimetalice………………………………..5

1.1. Principiul de funcţionare al releelor termobimetalice…………...5

2. Instalatii de protectie prin relee……………….……………………..13
3. Bibliografie…………………………………………………………..25

2
 CLASIFICAREA RELEELOR DE PROTECŢIE

Releele sunt echipamente cu funcţionare automată care sub acţiunea unui

parametru electric de intrare (curentul/tensiunea) produc o variaţie în salt a
parametrului de intare, determinând un proces electric de stabilire sau întrerupere
a circuitului de comandă al instalaţiei protejate.
Ca şi declanşatoarele releele (care determină comutaţia într-un circuit
electric) trebuie să îndeplinească condiţiile de: selectivitate, sensibilitate,
rapiditate şi siguranţă în funcţionare.
Rolul releelor de protecţie este de a proteja instalaţiile electrice împotriva
funcţionării în regimuri anormale, prin transmiterea unor semnale electrice ce
determină izolarea locului defect prin intermediul aparatelor de comutaţie.

Clasificarea releelor de protecţie se face după mai multe criterii:

1. După principiul de funcţionare al mecanismului motor:

 relee termice
 electromagnetice
 de inducţie
 magnetoelectrice
 electrodinamice
 electronice

2. După mărimea pe care o protejează:

 relee de current
 relee de tensiune

3
  relee de putere
 relee de impedanţă
 relee de frecvenţă
 relee de timp
 relee de temperatură

3. După felul în care este realizată acţiunea faţă de o anumită valoare a

mărimii de intrare:

- relee maximale, care acţionează dacă mărimea protejată depăşeşte o

anumită valoare
- relee minimale, care acţionează când mărimea protejată scade sub o
anumită valoare (sau dispare)
- relee direcţionale, care acţionează dacă se schimbă sensul mărimii
protejate (de exemplu: sensul de circulaţie al puterii)

4.După felul în care acţionează asupra aparatelor de comutaţie:

- relee directe, la care elementul de protecţie acţionează direct asupra

aparatului de comutaţie
- relee indirecte, la care acţiunea se transmite prin intermediul unor
contacte din circuitul electric auxiliar al aparatului de comutaţie

5. După modul de conectare în circuit:

- relee primare, la care înfăşurarea este parcursă de mărimea din circuitul

protejat
- relee secundare a căror înfăşurare este alimentată din secundarul unui
transformator de măsură prin a cărui primar trece mărimea din circuitul protejat

6. În funţie de valoarea timpului de acţionare ta, definit ca timpul din

momentul apariţiei semnalului de intare care acţionează asupra elementului
sensibil al releului şi până în momentul acţionării releului, relee se clasifică în:

- relee fără inerţie (ultrarapide), când ta<10ms

−2
- relee rapide, când t a <5⋅10 s
−2
- relee normale, când 0 , 15 s>ta >5⋅10
- relee lente, când 1 s>t a >0 ,15 s

4
 - relee temporizate, când ta>1s[5]

1. FUNCŢIONAREA RELEELOR TERMOBIMETALICE

Releele termobimetalice sunt aparate de protecţie, care acţionând asupra

unui aparat de comutaţie, produc întreruperea alimentării unui consumator, la o
anumită temperatură a elementului sensibil al releului. Elementul sensibil sau
senzorul termic este o lamelă de bimetal.
Releele termobimetalice sunt relee de curent şi se utilizează mai ales
pentru protecţia maşinilor electrice, împotriva încălzirilor excesive ca urmare a
funcţionării maşinilor la suprasarcini de lungă durată. Curentul de suprasarcină al
motorului, încălzeşte mecanismul bimetalic al releului şi când temperatura atinge
valoarea maximă admisă, releul termobimetalic trebuie să acţioneze asupra unor
contacte care provoacă deconectarea motorului de la reţea. Releele
termobimetalice nu asigură protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit,
deoarece rezistenţa de încălzire a acestor relee se poate arde înainte ca aceste
relee să acţioneze. De aceea la protecţia motoarelor electrice aceste relee
termobimetalice se asociază cu relee electromagnetice cu acţiune instantanee sau
cu siguranţe fuzibile cu rol de protecţie împotriva curenţilor de scurtcircuit.

1.1 Caracteristica de protecţie a releului termobimetalic

5
 Această caracteristică exprimă dependenţa dintre timpul de acţionare al
releului şi valoarea curentului care parcurge bimetalul. Această caracteristică
devine constantă odată cu creşterea curentului ce parcurge bimetalul, timpul de
acţionare al releului scade. În figura 1.1 curba 2 reprezintă caracteristica de
protecţie a bimetalului în stare rece, curba 3 este caracteristica de protecţie a
bimetalului preîncălzit şi curba 1 este caracteristica tehnică a obiectului
deprotejat (reprezentarea timpului se face în scară logaritmică).
O protecţie bună se realizează atunci când caracrteristicile 2 şi 3 se află sub
caracteristica 1, pentru toată gama curenţilor posibili.

Figura 1.1. Caracteristicile temporale de protecţie a unui releu termobimetalic

Modalităţile de prezentare a releelor în circuit sunt date în fig. 1.2. în toate

cazurile se constată existenţa a două circuite: unul parcurs de curentul protejat
(contactele 1-2) şi un contact aflat în alt circuit, ce poate fi normal închis
(contactul 11-13) sau normal deschis (contactul 12-14).

6
 Figura 1.2. Modul de reprezentare în schemele electrice

1.2 Variante constructive de relee termobimetalice

Din punct de vedere tehnic se pot folosi următoarele funcţii ale

termobimetalelor: efectul de deformare (curbare); efectul de temporizare la
transmiterea unei comenzi; efectul de compensare a temperaturii mediului
ambiant. Aceste efecte pot fi realizate cu termobimetale de cele mai diferite
forme ca: benzi drepte sau uşor îndoite care se curbează, piese în formă de U,
spirale care se desfăşoară, discuri a căror curbură variază.
După modul de încălzire al elementului sensibil bimetalic se deosebesc
macanisme cu încălzire directă, indirectă sau combinată. La încălzire directă,
lamela se încălzeşte prin efectul electrocaloric datorită trecerii curentului electric
prin însăşi lamela bimetalică.
Efectul de deformare al termobimetalelor încastrate la un capăt este cel mai
frecvent folosit, astfel în fig. 1.3. se reprezintă două soluţii constructive pentru
releele cu încălzire directă.
Aceste relee sunt capabile să deschidă un contact al unui circuit electric
dacă temperatura depăşeşte o anumită valoare limită.

7
 Figura 1.3. Relee termobimetalice cu încălzire directă, utilizând efectul de
deformare.

a.) releul bimetalic din bandă bimetalică fără pretensionare.

b.) releul bimetalic dun bandă bimetalică cu pretensionare.
În figura 1.4. se foloseşte efectul de deformare şi efectul de forţă. Lamela
bimetalică încastrată se deplasează întâi liber, proporţional cu temperatura, apoi
acţionează cu o forţă provocând deschiderea unui contact din circuitul electric al
bobinei contactorului.

Figura 1.4. Releu termobimetalic cu încălzire directă utilizând efectul de

deformare şi forţă.

În fig. 1.5. este reprezentată o variantă a releeului termobimetalic în care

elementul bimetalic încastrat este în formă de U.

8
 Figura 1.5. Tipuri constructive de relee termobimetalice

a.) releu termobimetalic în formă de U

b.) încălzirea indirectă a releelor termobimetalice

În cazul încălzirii indirecte bimetalul este încălzit prin intermediul unui rezistor
de încălzire cu firul bobinat pe lamelă sau sub forma unei plăcuţe de mare
rezistivitate.
În cazul încălzirii combinate, lamela este încălzită pe cale directă şi indirectă prin
rezistor, curentul parcurgând lamela termobimetalică şi rezistorul legate în serie
ca în fig. 1.6. Când curentul din circuitul de sarcină este prea mare, bimetalul se
leagă în circuit prin intermediul unui transformator de curent.

Figura 1.6. Releul termobimetalic cu încălzire combinată

Pentru obţinerea temporizării unei acţionări se poate folosi efectul de

deformare al bimetalului, obţinându-se temporizări de la câteva secunde la câteva
minute.[13]

9
1.3 Lamela termobimetalică

Lamela bimetalică este formată din două straturi de metal intim unite pe
toată suprafaţa de contact, prin sudură sau lipire. Cele două metale cu coeficienţi
de dilatare diferiţi. Cum la încălzire una din componente se dilată mai puternic ca
cealaltă, termobimetalul se încovoaie la încălzire şi anume cu atât mai mult, cu
cât mai mare este diferenţa dintre coeficienţii de dilatare ai ambelor componente.
Componenta cu coeficient mai mic reprezintă componenta pasivă, iar cea cu
coeficient de dilatare mai mare reprezintă componenta activă, aliajele din fier-
nichel, cu propietăţile lor specifice, stau la baza realizării termobimetalelor.
Invarul (aliaj Fe-Ni cu 36%Ni), având coeficientul de dilatare minim se foloseşte
în calitate de componentă pasivă, iar aliajele cuprului cu zinc, staniu cu nichel,
care au coeficienţi de dilatare mari se folosesc drept componente active.
Prin urmare, lamela bimetalică are proprietatea de a-şi schimba forma în
mod automat, funţie de valoarea temperaturii materialului lamelei; parametrul de
intrare este temperatura şi parametrul de ieşire curbarea lamelei. Faţă de alte
dispozitive bazate pe dilatare, bimetalul are avantajul că săgeata care se obţine la
capătul liber al lamelei este cu mult mai mare decât cea obţinută prin simpla
dilatare termică. În esenţă la nivelul bimetalului se obţine cea mai simplă
transformare de energie termică în energie mecanică, cu multiple aplicaţii în
tehnică.[4]

Calculul lamelei termobimetalice:

Dacă lamela termobimetalică este parcursă de curent ea se curbează,

determinând la capătul liber săgeata f, ca în fig. 1.7.

Figura 1.7. Calculul săgeţii lamelei termobimetalice

10
 La o variaţie de temperatură cu Δθ=θ−θ0 , raza de curbură a lamelei
termobimetalice variază conform relaţiei:
1 1 6 ( α 1 −α 2 )(1+ m)2 θ−θ0
− = ⋅
rθ r0 1 δ
3( 1+m )2 +(1+mn)(m 2 + )
mn (1.1)
Unde:

rθ –raza de curbură la temperatura θ

r0 –raza de curbură la temperatura θ0
m= δ1/δ2 –raportul grosimilor componentelor lamelei
n =E1/E2 –raportul modulelor de elasticitate al componentelor
α1, α2 –coeficienţilor de dilatare a componentei active, respectiv a celei pasive.
La grosimea egală a celor două componente, ca în fig. 1.46, avem δ 1=δ2
=δ/2 şi considerând că şi E1=E2, cu m=1, relaţia (1) devine:
1 1 3( α 1 −α 2 ) θ−θ 0
− = ⋅
rθ r0 2 δ (1.2)
Expresia:
3 (α 1 −α 2 )
=V
2 (1.3)
poartă denumirea de coeficientul lui Villarceau şi are semnificaţia curbării liniei
mijlocii, în direcţia lungimii, a unei benzi de termobimetal la o variaţie de
temperatură cu un grad şi o grosime unitară a benzii bimetalice. Dacă banda a
fost iniţial plană (r0=∞), din relaţiile (2) şi (3) rezultă:
1 δ
V= r θ Δθ (1.4)
V
în calculele practice se foloseşte o constantă a= 2 , denumită curbură specifică şi
care constituie o constantă de material:
1 δ
a= r θ 2 Δθ (1.5)
Deoarece raza de curbură rθ este o mărime greu de determinat din
măsurători şi deoarece ne interesează determinarea săgeţii la căpătul liber f, din
triunghiul dreptunghic OAB se poate scrie:
OB2=OA2+AB2 (1.6)

11
 δ
OB= rθ+ 2 (1.7)
δ
OA= rθ+ 2 -f
AB≈L

avem:

) [( ) ] +L
2

( rθ +
δ 2
2
δ
= r θ + −f
2
2

(r + δ2 ) = (r + δ2 ) -2f (r + δ2 ) +L +f
2 2

θ θ θ 2 2

2f
( r + )
δ
θ
2 =L +f 2 2

2 2
δ L +f
=
r θ+ 2 2f (1.8)

de unde:
1 2f
= 2 2
r θ L + f −fδ (1.9)
şi care înlocuită în (1.5) determină:
1 2f δ
= 2 2
r θ L + f −fδ 2 Δθ (1.10)
Deoarece săgeata f<<L şi produsul fδ poate fi neglijat în raport cu L2, din
relaţia (1.10) se obţine valoarea săgeţii sub forma:
2
aL
Δθ
f= δ (1.11)
În această relaţie valoarea curburii specifice a, dată în manuale, este
cuprinsă între 3•10-6/23•10-6[1/grad], iar variaţia de temperatură se poate
determina din ecuaţia bilanţului termic sub forma:
Pt=cMΔθ

I2Rt= cMΔθ
2
I Rt
Δθ= cM (1.12)

12
 Rezultă că relaţia (1.11) ne determină univoc săgeata la capătul liberal unei
lamele termobimetalice încastrate la un capăt, de rezistenţă R, de dimensiuni L şi
δ, executată dintr-un material având curbura specifică a, în cazul parcurgerii ei de
un curent I.

2. INSTALATII DE PROTECTIE PRIN RELEE

Instalaţia de protecţie prin relee este formata din totalitatea

aparatelor şi dispozitivelor destinate să asigure deconectarea automată a
instalaţiei în cazul apariţiei regimului anormal de funcţionare sau de avarie
(defect), periculos pentru instalaţia electrică: În cazul regimurilor anormale
care nu prezintă pericol imediat, protecţia semnalizează numai apariţia
regimului anormal.

Deconectarea instalaţie electrice se efectuează de către

13
 întrerupătoare, care primesc comanda de declanşare de la instalaţia de
protecţie. Se realizează separarea părţii cu defect de restul instalaţiei
(sistemului) electrice, urmărindu-se prin aceasta:
-limitarea dezvoltării defectului, ce se poate transforma într-o avarie la
nivelul sistemului:
-preîntampinarea distrugerii instalaţiei în care a apărut defectul:
-restabilirea regimului normal de funcţionare, asigurând continuitatea în
alimentarea cu energie electrică a consumatorilor.
În ţara noastră a avut loc o perfecţionare continuă a instalaţiilor şi
echipamentelor de protecţie, în prezent fabricându-se majoritatea
echipamentelor necesare. Se cercetează noi instalaţii de protecţie. care
utilizează tehnica de calcul şi sistemele de achiziţie cu microprocesor în
instalaţiile de protecţie care sunt în curs de asimilare şi 1a noi în ţară.
Acestea permit reducerea timpului de lucru al protecţie şi reducerea
gabaritului echipamentelor, odată cu creşterea numărului parametrilor
analizaţi şi a fiabilităţii sistemului de protecţie pe ansamblu.
Se produc relee şi sisteme de protecţie la Mediaş, ICEMENERG, IPA
Bucureşti şi la diverse firme private din ţară.
Pentru a îndeplini în bune condiţii obiectivele impuse, instalaţiile de
protecţie trebuie să satisfacă anumite performanţe (calităţi).
Rapiditatea

Protectia trebuie să acţioneze rapid pentru a limita efectele termice ale

curenţilor de scurtcircuit, scăderea tensiunii, pierderea stabilităţii
sistemului electric. Timpul de lichidare (eliminare) a unui defect se
compune din timpul propriu de lucru al protecţie ( =0,02…0.04 s), timpul
de temporizare reglat şi timpul de declanşare a întreruptorului
( =0,04...0,06 s). Pentru protectiile clasice timpul minim de deconectare
din momentul apariţiei scurtcircuitului va fi =0,06…0,10 s. Aceste valori
sunt suficiente pentru instalaţiile electroenergetice.
Deci rapiditatea se obţine prin utilizarea unor echipamente de calitate
(performante).
Selectivitatea

• Reprezintă proprietatea unei protecţii de a deconecta numai elementul

(echipamentul, tronsonul) pe care a apărut defectul, restul instalaţiei
(sistemului) rămânând sub tensiune.Protecţia trebuie să comande declanşarea
celor mai apropiate întreruptoare de la locul defectului.

14
• Selectivitatea se poate realiza pe baza de timp (prin temporizări), pe bază de
curent sau prin direcţionare. În funţie de particularităţile instalaţiei şi de
importanţa consumatorului se va adopta prioritatea între rapiditate şi
selectivitate.
• De exemplu, în reteaua de joasa tensiune, incepand de la tabloul general din
postul de transformare şi pana la ultimul receptor, sunt montate diferite
aparate de protectie (intreruptoare automate cu declansatoare, siguranţe
fuzibile, relee termice) alese in functie de cerintele impuse de porţiunea
respectiva a retelei.
• Deoarece curentul de defect parcurge toate elementele serie de pe calea de
curent de la sursa de alimentare (transformator) pana la locul defectului, el
poate influenta şi alte aparate decat cele care trebuie sa elimine defectul
produs.
• De aceea apare necesara corelarea caracteristicilor de protectie pentru
asigurarea selectivitatii protectiei, adica sa functioneze numai aparatul de
protecţie de pe tronsonul cu defect, restul instalatiei ramanand sub tensiune.
• Selectivitatea se poate asigura prin timpul de actionare (in trepte crescatoare
spre sursa) sau prin valorile curentului de pornire a protectiei (ardere fuzibil).
• Selectivitatea intre elementele de protectie in retelele electrice de joasa
tensiune se va face analizand comportarea acestora la suprasarcini şi la
scurtcircuit. ,
• Selectivitatea între elementele de protecţie se va face comparand
caracteristicile timp-curent, astfel incat timpul de prearc al sigurantei din
amonte sa fie mai mare decat timpul total al sigurantei din aval sau timpul de
declansare al intretruptorului.
• Selectivitatea la scurtcircuit se determina comparand valorile de prearc al
sigurantei din amonte sa fie mai mare decat total al sigurantei din aval sau al
aparatului protejat.
• Pentru aparatele de protecţie se poate calcula pentru curentul limita termic şi
timpul impus.
• Selectivitatea siguranţelor fuzibile poate fi analizata şi din punct de vedere al
stabilităţii dinamice a aparatelor de comutaţie la scurtcircuit. De exemplu, in
ansamblul siguranta-contactor-relee termice, siguranţa asigura protectia la
scurtcircuit, iar releele termice protectia la suprasarcina. Curentul limitat
(taiat) de siguranta trebuie sa fie suportat

15
• pozitia cuplelor). Corectitudinea functionarii protectiei se asigura
verificand selectivitatea in regim maxim si sensibilitatea in regim minim.

• Eficienţa economică

• Cu toate ca in general costul echipamentelor de protectie este mic in

comparatie cu costul instalatiilor protejate, cheltuielile de investitii şi de
exploatare vor fi comparate cu daunele produse in cazul nefunctionarii
protectiei. De aceea, nu este indicat sa se faca economii la acest capitol. Pe
langa aceste calitati, la alegerea instalatiilor de protectie se vor mai avea in
vedere: gabaritul, elasticitatea in modificarea caracteristicilor de acţionare,
tipizarea (modularea) subansamblelor, invariabiliatea parametrilor reglati
şi a caracteristicilor indiferent de condiţiile de functionare (vibratii,
temperatura variabila, variatia regimului de functionare al instalatiei
protejate). O problema importanta care apare in functionarea instalatiilor
de protecţie o constituie saturarea transformatoarelor de masura, care duce
la modificarea formei de unda a semnalului aplicat echipamentelor de
protectie, precum si comportarea acestora la functionarea sistemului
protejat in regim deformant si dezechilibrat. Pentru aceasta se impune
constructia unor noi tipuri de traductoare (de curent, de tensiune, de putere)
si utilizarea semnalelor numerice, in cazul transmiterii la distanta a
marimilor controlate. Proiectarea instalatiilor de protectie trebuie sa aiba ca
obiectiv pastrarea continuitatii in alimentarea cu energie electrica a
consumatorilor, chiar in cazul aparitiei unor defecte in sistem.

• PROTECTIA DE CURENT

• Se foloseste in general ca protectie maximala de curent. Actioneaza la

aparitia unui supracurent in circuitul protejat ca urmare a unei suprasarcini
sau a unui scurtcircuit. Se realizeaza cu relee de curent care acţionează
atunci cand curentul din circuitul protejat depaşeşte o anumita valoare de
prag stabilita, numita curent de pornire (de actionare) al protectiei, notat cu
. Pentru ca protectia sa acţioneze corect trebuie sa fie indeplinite conditiile:
• ; >; >;
• in care: I este curentul din circuitul protejat;
• -curentul nominal al instalaţiei;
• -curentul de sarcina maxima admis;

16
• -curentul de revenire al echipamentului de protectie.

• Aceste protectii se pot echipa cu relee primare, montate in serie pe circuitul

protejat, la care curentul de actionare al releului sau cu relee secundare in
montaj indirect, montate in secundarul transformatoarelor de curent.
• Schemele de principiu ale protectiei maximale de curent sunt prezentate în
figurile a,b,c.
• La montajul indirect, tipul şi curentul nominal al releului se aleg in funcţie
de curentul de actionare al releului care se calculează cu relatia:
• Curentul nominal al releului se alege astfel încât curentul de actionare
determinat prin calcul sa poata fi reglat şi sa indeplinească condiţia de
sensibiltate.
• Acest tip de protectie este simplu, dar nu poate indeplini conditia de
selectivitate, deoarece creşterea valorii eficace a curentului din circuit se

17
 poate datora unor scurtcircuite din interiorul zonei protejate, dar şi
scurtcircuitelor externe. Pentru asigurarea selectivitatii sunt necesare
elemente suplimentare (de obicei relee de timp).
• Se pot folosi şi protectii minimale de curent, de exemplu cele care
functioneaza la intreruperea circuitelor de curent (excitatia generatoarelor).
Ele sunt utilizate rar in practica.

• PROTECŢIA DE TENSIUNE
• Protecţiile minimale de tensiune actioneaza in cazul scaderii tensiunii, care
poate avea loc la un scurtcircuit sau la intreruperea alimentarii. Releele
minimale de tensiune actioneaza cand valoarea eficace a tensiunii U din
circuitul protejat scade sub valoarea tensiunii de pornire a protectiei .
Pentru ca protectia sa actioneze corect este necesar ca la calculul tensiunii
de pornire a protecţiei, să fie îndeplinite următoarele condiţii:

• In practica se utilirează în general in montajul indirect, releul fiind

conectat in secundarul transformatorului de tensiune. Pentru alegerea
releului se calculeaza tentiunea de pornire a releului cu relatia:
• in care: este raportul de transformare a transformatorului de tensiune.
Releul se alege astfel incât valoarea calculata sa poata fi reglată.
• In instalatiile de joasa tensiune, protectia de minimă tensiune este asigurata
de bobinele contactoarelor sau de declanşatoarele de minima tensiune ale
întreruptoarelor automate.
• Protectiile minimale de tensiune nu sunt selective, la un scurtcircuit
scăderea tensiunii fiind resimtită si in exteriorul instalaţie in care a apărut
defectul.
• Protecţiile maximale de tensiune se folosesc mai rar si actioneaza la
creşterea tensiunii circuitului, U, peste tensiunea de pornire a protectiei, .
Pentru ca protecţia sa nu acţioneze in regim normal de functionare, este
necesar sa fie îndeplinite condiţiile:
• ; ; ; in care: este tensiunea maxima admisa in exploatare si este tensiunea
de revenire a protectiei.
• In general coeficientul de revenire , estc definit ca raportul intre valoarea
mărimii de revenire a releului şi valoarea mărimii de actionare.

• PROTECTIA DIFERENTIALA
• Protectia diferentiala lucreaza atunci cand apare o diferenta fazoriala intre
curentii de la capetele zonei protejate).

18
• curentii de la capetele zonei protejate se considera egali şi in faza, deci:
• is1=is2; is1-is2=0
• La aparitia unui defect in afara zonei protejate (scurtcircuit in punctul K,)
valoarea curenţilor va creşte proportional, diferenta lor ramanand tot zero.
• Daca apare un defect in interiorul zonei protejate (scurtcircuit in punctul
K,), faza curentilor se modifica, deci:
• Prin releu va circula diferenta fazoriala a cclor doi curenti şi deci protectia
va da comanda de declanşare la depaşirea valorii reglate. Principiul de
functionare permite asigurarea unei bune selectivitati. iar valoarea redusa a
curentului reglat la releu (mai mica decat la protecţia maximala de curent)
conduce la marirea sensibilitatii protecţiei.

• PROTECTIA DE DISTANŢĂ
• Protectiile de distanta se realizeaza cu relee de impedanţa, care acţioneaza
la micşorarea impedantei circuitului protejat. Releele de impedanta
funcţioneaza pe principiul balanţei, masurand impedanta Z ca raportul U/I
de la sursa la consumatori. In caz de scurtcircuit, tensiunea scade, curentul
creste, deci Z scade.
• La aceste protecţii reglajele de timp se stabilesc in functie de impedanta
pana la locul defectului, permiţand acţionarea rapida la valori mari ale
curentilor de scurtcirucit. Se elimina astfel dezavantajul protectiilor
maximale de curent temporizate.
• Ele asigura o buna selectivitate si o rezerva pentru protectiile din aval. Sunt
protectii complexe, care in ultima vreme se folosese şi in retelele de medie
tensiune.
• protectia cu filtre de succesiune inversa sau homopolara, de curent sau de
tensiune. Se utilizeaza in special impotriva defectelor insotite de puneri la
pamant. Se mai folosesc protectii termice, cu relee de gaze şi altele.
• La proiectarea instalaţiilor de protecţie prin relee, se vor prevedea protecţii
de baza şi protectii de rezerva care trebuie sa functioneze in cazul
nefunctionarii protectiei de baza. Protecţiile de rezerva vor functiona de
asemenea la aparitia unui defect in zonele moarte.

• RELEE DE PROTECŢIE

• Parametrii releelor de protecţie caracterizeaza releele indiferent de tipul lor

constructiv şi se dau in cataloagele (prospectele) firmelor constructoare.

19
 Principalii parametri sunt: curentul nominal, tensiunea nominala, valoarea
de actionare (pornire), valoarea de revenire, factorul de revenire, timpul
propriu de actionare, puterea consumata, puterea comandata de contactele
releului, numarul şi pozitia normala (inchis, deschis) a contactelor,
stabilitatea termica şi dinamica.
• Clasificarea releelor se face dupa mai multe criterii:
• 1) dupa modul de conectare: primare, secundare (montaj indirect);
• 2) dupa modul de acţionare: cu actionarea directa sau indirecta (prin
intermediul altor relee sau dispozitive);
• 3) dupa principiul de construcţie şi funcţionare: electromagnetice de
inductie, magnetoelectrice, electrodinamice, termice, electronice cu
componente discrete sau cu microprocesoare;
• 4) dupa caracteristica de timp: dependenta sau independenta; 5) dupa
forma caracteristicii de lucru: cerc, elipsa, histerezis, semiplan etc.

• RELEELE TERMICE

• Releele termice sunt elemente serie de circuit care asigura protectia

instalatiilor electrice impotrriva efectelor pe care le pot produce
suprasarcinile de durata ale motoarelor electrice. Se folosesc relee termice
tip TSA cu lamele bimetalice in montaj direct pana la şi relee tip TSAW,
in montaj indirect cu transformatoare de curent trifazate. Functionarea
corecta a protecţiei este influentata de diferentele care există intre
constantele de timp la incalzire ale motoarelor electrice protejate si ale
releului de protectie, pentru durate diferite ale suprasarcinii.
• Protectia la suprasarcina a motoarelor de importanta deosebita se
realizeaza numai cu ajutorul termistoarelor montate in infăşurările
motoarelor. Circuitul de protecţie poate fi prevazut şi cu compensare in
functie de temperatura mediului ambiant.

• calculeaza curentul ce trebuie reglat la releul termic, cu relatia:

• Se alege curentul de scrviciu (I,) al releului termic astfel incat sa existe
relatia:
• In functie de curentul de serviciu se alege curentul nominal şi tipul releului
termic.
• Functionarea releelor termice este influenţată de tempeatura mediului
ambiant. Timpii de declanşare sunt influentati şi de starea rece (repaos) sau

20
 calda (functionare) in care se afla motorul protejat. Valorile coeficientului
de corectie k, sunt prezentate in tabelul de mai jos
• Tempmediului-20-1001035404550Coeficientde
corectie0,670,90,930,961,071,11,11,15
• Verificarea functionarii la suprasarcina a protectiei cu relee termice se face
astfel: se regleaza la releu curentul rezultat din calcul () si se porneste
motorul din stare rece. Dupa ce a funcţionat 15 minute se scoate siguranta
fuzibila de pe una din faze. Releul trebuie sa declanseze in cel mult 2
minute. Daca nu declanşeaza, se va roti butonul de reglaj spre limita
inferioara pana cand releul declanşeaza. Se monteaza siguranta fuzibila, iar
dupa pauza necesara se verifica daca releul nu declanşeaza la pornire.

• CALCULUL PROTECTIILOR INSTALATIILOR ELECTRICE

• Proiectarea instalatiilor de protectie consta in alegerea (intocmirea)

schemei de principiu pe baza schemelor tip prezentate anterior, calculul
reglajelor, alegerea releelor şi verificarea calitatilor instalatiei de protectie.
Schema instalaţiei de protecţie depinde de echipamentele protejate
(generatoare, transformatoare, motoare, linii, bobine, condensatoare) şi de
importanta (complexitatea) instalaţiei (sistemului) protejate.
• Se va prezenta modul de calcul al reglajelor pentru principalele tipuri de
echipament şi instalatii racordate la bara de medie tensiune de la
consumatori.

• PROTECŢIA TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE

• Pentru protecţia trasnformatoarelor electirce montate în posturile de

transformare (industriale, rurale, urbane) se folosesc scheme de echipare în
funcţie de defectele ce pot
• transformator şi de normativele în vigoare. Se pot utiliza:
• Protecţia maximală de curent temporizată. Reglajul protecţie se calculează
cu relaţia:
• in care
• este curentul nominal al transformatorului pe medie tensiune.

21
• Protectia cu sectionare de curent. Se monteaza numai atunci cand protectia
maximala de curent temporizata trebuie reglata la un timp t > 1 s. Reglajul
protectiei se calculeaza cu relatiile:
• Protecţia homopolara de curent temporizată. Se realizeaza cu releu
maximal de curent montat la ieşirea filtrului Holmgreen sau in secundarul
unui transformator toroidal tip CIRHi. Reglajul protectiei se calculeaza cu
relatiile:
• ;
• Timpul de reglaj al protecţiei se ia t = 0,2 s.
• Protecţia cu sigurante fuzibile pe medie tensiune. Pentru transformatoarele
montate pe stalpi sau in cabine zidite, cu puteri intre 40 ...630 kVA, care
alimenteaza consumatori casnici sau sisteme de irigatii, protectia la
scurtcircuit pe partea de medie tensiune se poate asigura şi cu sigurante
fuzibile tip SFEn (SFIn). Curentul nominal al fuzibilului se alege cu
relaţia:
• in care: este curentul nominal al transformatorului de medie tensiune.
• Se adopta valoarea standardizata cea mai apropiata din tabelul 1şi se
verifica selectivitatea lor fata de protecţia din amonte. In aceste cazuri este
important de verificat şi sensibilitatea protectiilor din primarul şi
secundarul transformatorului in raport cu defectele (scurtcircuitele)
produse in reteaua de joasa tensiune.

• ELECTRICE

• Protectiile motoarelor electrice sincrone şi asincrone se prevad impotriva

defectelor interne (scurtcircuite intre faze sau intre spirele aceleiaşi faze,
puneri la pamant) şi a regimurilor anormale (suprasarcini datorate
mecanismului antrenat, ramanerii in doua faze, scaderea tensiunii). La
motoarele sincrone trebuie, de asemenea, sesizată ieşirea din sincronism.
Protectia prin relee se prevede, în general, la motoare cu tensiune peste 1
kV, dar şi la cele cu tensiune sub 1 kV de putere mai mare şi care
antreneaza utilajele importante.
• Protecţia împotriva scurtcircuitelor în motor.
• Pentru motoarele cu puteri sub 5000 kWse prevede o protectie maximala
de curent netemporizata.
• In cazul motoarelor cu puteri mai mari de 5000 kW se va prevedea o
protecţie diferenţiala longitudinala pe doua sau pe trei faze.

22
 • Valoarea curentului de pornire a protectiei maximale de curent se
calculeaza cu relatiile:
• in care = 1,4...1,6 are in vedere componenta aperiodica a curentului de
pornire .
• Se pot utiliza relee de tip RC - 2A sau relee RESS (relee electronice de
suprasarcina şi scurtcircuit).
Coeficientul de sensibilitate
• Protectia impotriva suprasarcinilor. Aceasta protectie se prevede in
general la motoarele care antreneaza mecanisme care sunt supuse
suprasarcinilor tehnologice şi a celor cu condiţii grele de pornire.
• Schemele de protecţie pot fi cu un singur releu sau cu doua relee maximale
de curent RC- 2A, curenţii de acţionare a releelor calculandu-se cu relatia:
• = 1,1.. 1,2
• este curentul nominal al motorului;
• = 1 sau .
• Temporizarea protecţiei se alege astfel incat sa nu actioneze la pornirea
(autopornirea) motorului:
• Protectia impotriva punerilor la pamant. Se realizeaza cu filtre de curent
sau de tensiune homopolare, calculele facandu-se cu relatiile prezentate
anterior.
• Protecţia de minima tensiune. Are ca scop posibilitatea efectuarii
autopornirii motoarelor importante, ea comandand cu temporizare
declanşarea motoarelor mai puţin importante şi a motoarelor care prin
autopornire ar periclita securitatea personalului de deservire.
• Reglajul protectiei se face pentru la t=0,5 secunde si la t=5..10 secunde.
• Motoarele sincrone se echipeaza cu tipurile de protecţii expuse anterior şi
in plus cu o protecţie impotriva ieşirii din sincronism. In detaliu protecţiile
sunt similare cu cele ale generatoarelor electrice.

• PROTECTII NUMERICE

• Instalatiile de protectie din relee au cunoscut mai multe etape de

dezvoltare. S-au utilizat iniţial relee electromecanice (termice,
electromagnetice), care se folosesc şi in prezent. Creşterea complexitatii
instalatiilor şi dezvoltarea tehnologica au facut posibila construirea releelor
statice cu componente discrete, folosind elemente semiconductoare şi
traductoare, iar apoi cu circuite integrate. Acestea au permis
imbunatatirea performantelor instalatiilor de protectie.

23
• In deceniul 8 o data cu descoperirea microcomputerului s-au dezvoltat
protecţiile numerice, care permit realizarea unor sisteme de protectie
performante. Ele au fost utilizate mai intai ca protectii de rezerva.
• In prezent se fabrica diverse tipuri de protectii numerice specializate
(protectii de distanta) sau complexe multifunctionale, care echipeaza linii,
transformatoare, motoare, generatoare.

• SISTEME DE PROTECTIE NUMERICE

• La conceperea şi realizarea sistemelor de protectie numerice s-a avut in

vedere rezolvarea urmatoarelor cerinte:
• integrarea lor atat ca protectii separate in vechile instalaţii, cat şi ca sisteme
de protecţie in sisteme computerizate;
• realizarea unor interfeţe care sa permita implementarea lor in orice tip de
instalatie;
• achiziţia şi transmiterea datelor şi semnalelor de la şi catre instalatiile
protejate sa se faca prin sisteme aliniate la standardele internaţionale, fiind
compatibile cu alte sisteme;
• asigurarea competitivitatii economice cu sistemele clasice de protecţie.
• In prima faza se utilizeaza transformatoarele de masura conventionale şi
sistemele de actionare asupra intreruptoarelor prin intermediul releelor de
declanşare. Pe parcurs vor fi concepute alte sisteme de achizitie primara a
semnalelor analogice cu traductoare liniare, care vor permite reducerea
gabaritului şi a erorilor de masura.
• Faţa de sistemele clasice de protectie au avantajul realizarii unui numar
important de funcţii: achiziţie, memorare si prelucrare, automatizare,
monitorizare.
• Semnalele analogice primare care erau prelucrate direct de releele clasice
de protecţie sunt convertite in semnale tip binar. Numarul lor se reduce
prin prelucrarile parţiale locale efectuate de elementele componente ale
sistemului numeric de protectie. Informatia binara este prelucrata cu
ajutorul unor programe care au la baza algoritmi şi parametri (conditii) de
reglare a protecţiilor.
• Pentru asigurarea functionarii corecte a protecţiilor se folosesc diverse
criterii: sensul de circulaţie a puterii reactive pe linie, controlul tensiunilor
de faza si homopolare, calculul impedanţei prin derivare sau integrare
numerica. Se pot utiliza elementele R şi X pentru calculul impedantei şi

24
 argumentului , iar pentru creşterea preciziei, metoda reflectarii
impulsurilor. Prelucrarea numerica a semnalelor achizitionate se face dupa
algoritmi ce permit determinarea unor marimi sintetice ca:
• -valorile efective, medii sau de varf ale U şi I;
• - puteri active, reactive, aparente, defazaje, sau a unor marimi complexe
rezultate din analiza spectrala (de exemplu analiza Fourier), din
descompunerea in sisteme de componente de succesiuni directe, inverse
• medie tensiune şi motoare. Ele sunt produse de firmele ABB, Siemens,
English Electric, Merlin Gerin, iar in ultimii ani chiar de firme din tara.
Experienţa şi rezultatele obtinute in exploatare vor permite in viitor
extinderea acestor sisteme de protectie. homopolare sau din
descompunerea in sisteme de coordonate rectangulare (componente reale-
imaginare) sau cilindrice.
• Pe baza acestor principii au fost realizate baze de date care conţin
biblioteci de functii de protectie şi biblioteci de programe.
• Partea de hard a echipamentelor numerice de protectie fiind unitara şi
modulata, functiile de protectie se aleg in concordanta cu caracteristicile şi
importanta echipamentului protejat, cu schema electrica a statiei la care
este racordat, cu topologia retelei şi cu cerintele tehnologice ale procesului.
Se va avea in vedere existenta sau nu a altor instalatii de protectie
analogica şi numerica.
• Pentru creşterea siguranţei in functionare (fiabilitatii), sistemele numerice
de protectie sunt prevazute in cazul echiparii agregatelor mari cu doua
sisteme de hardware paralele. Ele se completeaza reciproc, iar la defectarea
unuia, celalalt ramane in functiune. În plus aceste sisteme sunt prevazute
cu functii de autotestare permanenta a starii elementelor protecţiei, cu
diagnostic şi alertare a personalului de exploatare, prin sistemele de
supraveghere centralizata.
• Sunt concepute astfel incat utilizatorul sistemelor numerice de protectie sa
nu necesite cunoştinte de programare. Cu ajutorul calculatorului personal
se pot regla valorile de pornire, parametrii caracteristici şi temporizarile
protectiilor. Se pot de asemenea asocia diferite tipuri de protecţie pe
canalele de intrare, repartizarea impulsurilor de declanşare a
intreruptoarelor in sistem matriceal, coordonarea semnalelor binare interne
şi externe pentru asigurarea diferitelor funcţii de blocare a functionarii
protecţiilor sau a efectuarii unor manevre.
• Utilizarea microprocesoarelor la realizarea instalatiilor de protecţie a
permis imbunataţirea calitaţii şi unele facilitaţi ale noilor sisteme:
fiabilitate ridicata, depanare uşoara, autotestare; flexibilitatea executarii
reglajelor prin algoritmi numerici de urmarire a evenimentelor in timp;

25
 posibilitati de arhivare a reglajelor şi testelor de verificare; sistem de
operare accesibil prin tastaturi locale sau cu PC; executie compacta, cu
elemente de separare galvanica, protectie impotriva campurilor
electromagnetice, posibilitati de interconectare cu sisteme de supraveghere
comanda şi control centralizat; cost de achizitie rezonabil prin facilitaţile
pe care le creeaza in cazul unei exploatari corespunzatoare.
• Introducerea şi dezvoltarea sistemelor numerice de protectie in sistemul
energetic va permite imbunatatirea funcţionarii sistemelor de protectie in
conditiile creşterii complexitatii evenimentelor.
• Utilizarea noilor sisteme de protectie necesita insuşirea unor cunoştinte noi
in domeniul sistemelor de achizitie şi prelucrare a datelor şi acceptarea de
catre oameni a unor noi tehnologii.

3. BIBLIOGRAFIE

1. Hortopan Gheorghe: „Aparate electrice de comutaţie vol.2”,

Editura Tehnică, Bucureşri, 1993
2. Cernat Mihai: „Curs de aparate electrice”, Editura Universităţii
„Transivania”, Braşov, 1999
3. Popescu Lizeta: „Instalaţii şi echipamente electrice”, Editura
„Alma Mater”, Sibiu, 2003
4. Vasilievici Al.: „Aparate electrice vol.1, vol.2”, Editura
Universităţii Tehnice, Timişoara, 1995/1996
5. Popescu Lizeta: „Aparate electrice vol.1, vol.2”, Editura „Alma
Mater”, Sibiu, 2003
6. Lucian Gh. Moldovan: „Echipamente electrice”, Editura
Timişoara, 1995
7. Emanoil Alexandru: „Protecţia prin relee: îndreptar”, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1994

26
8. Popa Gabriela: „Culegere de standarde române comentate: relee
electrice vol.1, vol.2”, Oficiul de informare şi documentare pentru
industria constructoare de maşini, Bucureşti, 1999
9. Ivaşcu Cornelia Elena, Oprea Liliana: „Automatizări şi protecţii
prin relee şi sisteme electromagnetice”, Editura Universităţii
Tehnice, Timişoara, 1994
10. Bălăşiu F., Gal S., Făgărăşanu T., Vasilievici Al.:
„Implementarea echipamentelor digitale de protecţie şi comandă
pentru relee electrice”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
11.Leonte P.: „Aparate electrice vol.1, vol.2”, Editura Litografia
Universităţii Craiova, 1990
12. Năstase Bichie, Dan Mihoc, Corneliu Boţoc, Sabina Hilohi,
Dragoş Simulescu:”Maşini, aparate, acţionări şi automatizări”,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1993
13. Hortopan G.: „Aparate electrice de comutaţie principii”, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2000
14. Şerban Naicu: „Comanda releelor cu ajutorul A.O.”,
„Tehnium”-nr.10/1999
15. Gheorghe Revenco: „Releul disjunctor”, „Tehnium”-nr. 5/1997

 www.relee.ro
 www.olmco-otopeni/edr.htm
 www.electronica-azi.ro

27