Capitolul 1

Noțiuni generale privind echipamentele electrice de distribuție a energiei

electrice
Preambul
Ansamblul instalatiilor electroenergetice, situate pe teritoriul unei tari, prin
care se realizeaza producerea, transportul, distributia si utilizarea energiei electrice,
reprezinta sistemul energetic national (SEN). Energia electrica este produsa in
centrale la tensiune redusa (6-24 kV), iar apoi, prin intermediul statiilor de
transformare, este transportata economic la tensiuni de 110, 220 sau 400 kV, prin
linii electrice aeriene (LEA) pana in apropierea marilor consumatori. În cadrul
stațiilor electrice de distribuție, valoarea tensiunii înalte este coborata prin statii de
transformare (ST) la valori ale tensiunii de 20 kV si transportata prin cabluri
subterane (LEC) pana la diferite posturi de transformare (PT), de unde este
distribuita spre consumatorii de joasa tensiune (0,4 kV).
Intregul sistem de producere transport si distributie a energiei electrice nu
poate fi conceput si executat pentru a deveni functional, fara a lua in considerare
echipamentele electrice de comutatie si protectie implicate.

Functiile de baza ale echipamentelor electrice

Aparatajul electric, reprezinta ansamblul echipamentelor electrice din sistemul
de producere, transport si distributie a energiei electrice, indeplinind rol de
protectie a sistemului si a personalului care-l deserveste si care, de asemenea este
utilizat pentru comutatie in sistem. Functiile de baza ale echipamentelor electrice
utilizate in sistemul energetic sunt:
a. separarea electrica a circuitelor sau a partilor de circuit intre sursele de energie
si consumatori;
b. functii de protectie:
1
 detectarea suprasarcinilor si declansarea automata cu temporizare,
conform caracteristicii de protectie;
detectarea scurtcircuitelor si declansarea instantanee;
declansarea libera, manifestata prin preponderenta comenzii de
deschidere asupra celei de inchidere.
c. functii de comutatie, indeplinite prin inchiderea, respective deschiderea
contactelor principale si auxiliare a intreruptoarelor, prin actionarea manuala sau
electrica a mecanismului de actionare.
Separarea electrica are rolul de a izola un circuit fata de orice sursa de energie si se
realizeaza prin intermediul echipamentelor electrice de comutatie, fiind necesara,
pentru asigurarea securitatii personalului de interventie. Aparatele de separare
trebuie sa fie cu actiune omnipolara, adica sa actioneze asupra tuturor
conductoarelor active si a celui neutru si de asemenea trebuie sa fie cu actiune
simultana, deconectand dintr-o singura manevra toate conductoarele. Exista doua
tipuri de separare electrica:
1. Separarea vizibila - cand separarea contactelor trebuie sa fie vizibila operatorului;
2. Separarea aparenta - cand aparatul de separare are un indicator care nu poate
indica scoaterea de sub tensiune decat atunci cand contactele sunt deschise si
separate la o distanta minima.
Protectia electrica are rolul de a evita sau de a limita efectele distructive ale
supracurentilor si de a izola zona defecta de restul sistemului. Orice protectie
presupune detectarea defectului si intreruperea curentului de scurtcircuit. O
identificare corecta a solutiei de protectie, trebuie sa faca distinctie intre:
1. Supracurenti temporali, care apar ca urmare a pornirii motoarelor, punerea sub
tensiune a transformatoarelor, aprinderea tuburilor fluorescente, etc. Acesti curenti
nu trebuie sa declanseze dispozitivele de protectie;
2. Supracurenti anormali, care pot fi:
2
 de suprasarcina, care se datoreaza supraincarcarii momentane a
receptoarelor sau unei cereri de putere mecanica mai mare decat
valoarea nominala. Curentul de suprasarcina are valori cuprinse
intre 1,05 In si 1,3 In;
de scurtcircuit, care in general apar ca urmare a aparitiei unui
defect in circuit, de exemplu erori de conectare, deteriorarea
izolatiei, etc. In acest caz protectia este asigurata de disjunctoare
sau de sigurante fuzibile, iar valoarea curentului de defect este
cuprinsa in gama 10-100 In.
Caracteristici generale ale echipamentelor electrice
Echipamentele electrice prezinta o serie de caracteristici electrice, mecanice si
constructive, care trebuie luate in considerare in momentul alegerii acestora.
Caracteristicile electrice se refera la valorile nominale si limitele tensiunii si
curentului:
curentul nominal(In) si tensiunea nominala(Un) sunt marimile electrice
pentru care s-a proiectat aparatul;
curentul (Is) si tensiunea de serviciu(Us), corespund conditiilor de
lucru,avand valori mai mici decat valorile nominale;
rezistenta de izolatie, reprezinta valoarea minima a rezistentei
componentelor aparatului, aflate sub tensiune si care trebuie sa fie de cel
putin 10 MΩ pentru aparatele care functioneaza in stare uscata si de cel
putin 2 MΩ pentru cele care functioneaza in stare umeda;
capacitatea nominala de inchidere si de rupere este data de valoarea
maxima a curentului pentru care se pastreaza capacitatea aparatelor de a
stinge rapid arcul electric dintre contacte si variaza de la 0 la separatoare, la
valoarea curentului nominal la intreruptoarele de sarcina si contactoare,
respectiv intre 30 In si 40 In la intrerupatoarele automate;
3
curentul limita termic(Ilt) este valoarea maxima a curentului admis timp de
o secunda, fara a depasi limitele maxime admisibile; daca nu este specificat
de producator, se considera o valoare de 10 In;
curentul limita dinamic(Ild), reprezinta valoarea maxima a curentului admis
de echipament in conditii de functionare, care daca nu sunt specificate,
reprezinta valoarea curentului de rupere;
rezistenta la uzura electrica este capacitatea de a rezista la efectul curentului
si a arcului electric si se exprima in procente din uzura mecanica.
Caracteristicile mecanice se refera la rezistenta mecanica a contactelor de a
suporta fortele mecanice de actionare si sunt exprimate prin rezistenta la
uzura mecanica, care reprezinta numarul de actionari in gol, pe care il poate
suporta aparatul.

4
 Capitolul 2

PROCESE TERMICE IN ECHIPAMENTELE ELECTRICE DE DISTRIBUȚIE A

ENERGIEI ELECTRICE

În aparatele electrice (dar si in motoarele electrice sau orice alt dispozitiv ce

foloseste energia electrica) se dezvolta necontenit caldura datorita transformarii unei
parți din energia electromagnetica in energie termica. Principalele surse de caldura
dintr-un aparat electric sunt: conductoarele parcurse de curentul electric, miezurile
de fier strabatute de fluxuri magnetice variabile in timp, arcul electric (dintre piesele
de contact deschise), pierderile de putere activa din izolații si ciocnirile mecanice.
Celelalte elemente ale aparatului, care nu sunt surse de caldura, pot fi puternic
solicitate termic prin propagarea caldurii de la un corp la altul prin conducție termica.
Caldura ce se dezvoltata in aparatele electrice face ca temperaturile diferitelor
parți ale acestora sa creasca in timp, pana la o valoare staționara (corespunzatoare
regimului staționar), cand intreaga caldura produsa in aparat se cedeaza mediului
ambiant prin convecție. Pentru a se asigura o funcționare sigura si de durata a
aparatelor elctrice (din punctul de vedere al solicitarilor termice), standardele
impugn (ca in funcție de materialele utilizate si condițiile de exploatare ale aparatului
electric) anumite limite maxim admisibile pentru temperaturile din regimul staționar.

2.1. Câmpul termic

Temperatura, ca marime de stare ce caracterizeaza energia interna a unui corp, este
principalul factor ce influențeaza durata de viața si stabilitatea in funcționare a unui
aparat electric. Rezulta ca este necesara cunoasterea variației in timp si a repartiției
spațiale a temperaturii.
Repartiția temperaturilor intr-un corp este o funcție de spațiu si timp, adica:

5
q = q(x, y, z, t) [0C] (2.1)
Pentru un camp termic staționar (invariabil in timp) se obține o repartiție doar
spațiala a temperaturii care se exprima astfel:
q = q(x, y, z) [0C] (2.2)
Deoarece temperatura este o marime care poate fi caracterizata, intr-un sistem de
masura dat, printr-un singur numar, nefiind legata de noțiunea de direcție si sens,
campul de temperaturi este un camp scalar.
Definim supratemperatura sau incalzirea (t) ca diferența dintre temperature corpului
(q) si temperatura mediului ambiant (qa):
t = q - qa = T - Ta [0C], [K], (2.3)
in care: temperaturile q si qa se masoara in grade Celsius, iar temperaturile absolute
T si Ta in Kelvin. Incalzirea fiind o diferența de temperaturi se masoara in grade
Celsius [0C] sau Kelvin.
In regim staționar relația (2.3.) devine:
ts = qs- qa (2.4)
unde ts si qs sunt incalzirea si respectiv temperatura in regim staționar.
Supratemperatura staționara la care ajung diferitele parți ale aparatului depinde
de regimul de funcționare a acestuia si de temperatura mediului ambiant. Valorile
temperaturii mediului ambiant sunt stabilite prin standarde pentru diferite zone
climatice.
Valorile temperaturilor maxim admisibile pentru diversele subansamble care
compun aparatul, in regimul de funcționare normal sau de avarie depend de
materialele folosite la construcția sa si sunt date in standarde. Deoarece puterea
aparatului este determinata de supratemperaturile maxim admisibile in diferitele lui
parți, rezulta ca incalzirea admisa pentru un anumit element al aparatului trebuie
aleasa in asa fel incat sa asigure o putere maxima la o durata de funcționare
prestabilita (prin standarde sau de beneficiari).
6
 Verificarea supratemperaturii maxime admise se va face asupra celor mai
sensibile parți ale aparatului:
➢ cailor de curent,
➢ izolațiile electrice,
➢ elementelor elastice,
➢ lipituri,
➢ contacte.
Pentru ca incalzirea nici unui punct din aparat sa nu depaseasca limitele admise
de standarde, este necesar ca disiparea caldurii catre mediul ambiant sa fie cat mai
activa. Condițiile de disipare a caldurii dintr-un aparat electric catre mediul ambiant
reprezinta unul din criteriile fundamentale de dimensionare a aparatelor electrice, si
de aceea este necesara cunoasterea surselor de incalzire si transferul de caldura in
aparat si spre mediul ambiant. Prin studiul solicitarilor termice ale aparatelor
electrice se urmareste determinarea prin calcul a incalzirii diferitelor parți ale
aparatului, la un anumit regim de funcționare si in condiții bine determinate.
Totalitatea punctelor cu aceiasi temperatura dintr-un camp termic formeaza o
suprafața izoterma sau suprafața de nivel. Pentru a ajunge de la o izoterma la o alta
izoterma pe drumul cel mai scurt se utilizeaza vectorul gradient (grad q) definit
astfel:

7
 Capitolul 3

Retele electrice de distributie a energiei electrice

Factori care determina structura retelelor electrice de distribuție a
energiei electrice

Structura unei retele de distribuție a energiei electrice, este determinata de :

➢ caracteristicile si dispunerea teritoriala a receptoarelor ;

➢ siguranta in alimentare, conform categoriei in care se incadreaza
receptoarele;
➢ felul curentului si nivelul de tensiune necesar;
➢ indicatori tehnico-economici;
➢ asigurarea conditiilor de protectie a personalului impotriva
electrocutarii.

3.1. Realizarea sigurantei in alimentarea receptoarelor

Pentru realizarea sigurantei in alimentarea receptoarelor, in functie de

categoria in care se incadreaza acestea, sunt posibile urmatoarele solutii:

- Categoria 0:

• doua cai de alimentare independente, racordate in puncte distincte ale

SEE;
• surse de interventie;
• anclansarea automata a rezervei;
• circuite distincte fata de alte receptoare.

8
- Categoria I:

doua cai de alimentare racordate in puncte distincte din sistemul

intern (bare distincte din statii de transformare, posturi de
transformare, statii de conexiuni), cu anclansarea automata a
rezervei;
circuite distincte fata de alte receptoare.

- Categoria II:

1 – 2 căi de alimentare din sistemul intern, în urma unui studiu tehnico-

economic.

- Categoria III:

o singura cale de alimentare.

3.2. Schemele retelelor electrice de joasa tensiune

3.2.1. Principii generale

Se considera o instalatie electrica destinata sa alimenteze, in final, un anumit

numar de receptoare (utilaje) de joasa tensiune, amplasate in diferite pozitii in zona
aferenta, conform necesitatilor de utilizare.
In schemele in care statia de primire este alimentata dintr-o singura sursa, energia
electrica este transmisa spre receptoare intr-un singur sens, printr-o retea care se
ramifica succesiv, pe masura apropierii de receptoare, la diferite niveluri in structura
sistemica a instalatiei, permitand dirijarea energiei electrice in diferite directii si la
diferite elemente alimentate.
Ramificarea se realizeaza cu ajutorul unor echipamente prefabricate
specializate, numite puncte de distributie, situate in nodurile corespunzatoare ale
retelei.

9
 Fiecare punct de distributie este constituit, ca echipament de putere ('forta')
din:
• o sosire, direct de la o sursa secundara sau de la un punct de distributie
precedent;
• mai multe plecari, spre alte puncte de distributie sau elemente
alimentate;
• un sistem de bare alimentate prin sosire si din care se executa
derivatiile pentru plecari.
Un punct de distributie mai poate contine circuite suplimentare de comanda,
semnalizare, masura etc. Curentul nominal al sosirii este considerat drept curent
nominal al punctului de distributie respectiv.
Ca regula generala, fiecare plecare trebuie sa fie prevazuta cu un aparat de
protectie la scurtcircuit (siguranta fuzibila sau intreruptor de putere automat), plasat
imediat dupa conexiunea la bare, care sa actioneze la un scurtcircuit care s-ar
produce in orice loc pe linia dintre punctul respectiv si urmatorul element alimentat.
De asemenea, fiecare sosire trebuie prevazuta cu un aparat de comutatie, care sa
realizeze cel putin functia de separator, permitand izolarea fata de reteaua din
amonte, dupa deconectarea sarcinii din aval. Exceptiile sunt prevazute in normative.

3.2.2. Componenta retelelor electrice de joasa tensiune

Primul element din reteaua de joasa tensiune este tabloul de distributie

general al consumatorului (In <2400 A).
La consumatorii care solicita din retea puteri mici, alimentarea se face direct
din reteaua zonala de JT (aeriana sau subterana) a furnizorului, printr-
un bransament care face legatura intre linia de alimentare si contorul de energie al

10
consumatorului, situat in amonte de tabloul general sau la intrarea in tablou. De
regula, contorul apartine furnizorului.
Consumatorii de puteri mai mari sunt alimentati din reteaua de medie
tensiune a furnizorului, printr-un racord care contine un post de transformare.
Postul de transformare contine 1-2 transformatoare (10/0,4 kV sau 20/0,4 kV), avand
infasurarea secundara in stea, cu neutrul accesibil (4 borne), precum si echipamentul
de comutatie si de protectie aferent, atat pe partea de MT, cat si pe partea de JT.
Secundarul transformatorului alimenteaza tabloul de distributie general, care poate
fi chiar inglobat in postul de transformare.
Celelalte puncte de distributie pot fi:
➢ tablouri de distributie de tip panou, dulap, din cutii echipate etc.,
clasificate, dupa intensitatea curentului sosirii, in tablouri
principale (In < 600 A) si tablouri secundare
(In < 300 A);
➢ canale prefabricate de bare (un sistem de 4 bare intr-o incinta
de protectie), realizate ca tronsoane care pot fi imbinate si
prevazute cu posibilitatea efectuarii de derivatii pentru
ramificatii. In functie de intensitatea curentului nominal, canalele
pot fi canale magistrale si canale de distributie.
In practica, circuitele electrice care alimenteaza puncte de distributie sunt
denumite coloane, termenul de circuit fiind consacrat pentru alimentarea fiecarui
receptor sau echipament de la ultimul punct de distributie

3.2.3. Tipuri de circuite electrice de joasa tensiune

Circuitele pot fi:

individuale, pentru fiecare receptor (in sens restrans);

comune, pentru mai multe receptoare, cu protectie unica la scurtcircuit:
11
 ➢ circuit de iluminat;
➢ circuit de prize;
➢ circuit de utilaj;
➢ circuit pentru mai multe motoare similare, cu puterea totala pana la
15 kW.
3.2.4. Conductoarele retelei de distributie

Elementele conductoare servesc drept cale de curent pentru alimentarea

receptoarelor sau punctelor de distributie de la sursa de energie.
Conductoarele active ale retelei electrice de distribuție a energieie electrice sunt:
- conductoarele de linie (faza): L1, L2, L3;
- conductorul neutru (nul de lucru) N – care serveste drept :
▪ conductor pentru alimentarea receptoare monofazate;
▪ cale de inchidere a circuitului curentilor de dezechilibru din
retea, (inclusiv armonicele multiplu de 3);
- conductorul de protectie PE – destinat exclusiv protectiei prin legare la pamant
si legare la nul, servind pentru racordarea elementelor conductive neaflate in mod
normal sub tensiune, cu alte elemente conductive similare, cu prizele de pamant sau
cu punctul neutru al sursei de alimentare;
- conductorul combinat PEN, indeplinind ambele functii (neutru si de protectie)
pe o portiune definita a retelei.

3.2.5. Solutii posibile pentru realizarea retelei

Din punct de vedere tehnic, se pot folosi:

conductoare izolate, montate in tuburi sau tevi de
protectie, cu accesoriile aferente pentru derivatii (doze,
cutii) si imbinare (mansoane, mufe, coturi, curbe);
12
 cabluri;
bare neizolate.

a. Conductorul metalic este o cale unica de curent, formata din unul sau
mai multe fire.

Drept material se recurge la cupru (Cu) sau aluminiu (Al) – a caror

conductivitate este ridicata (sCu > sAl).
Avantajele cuprului sunt: consum mai mic, la aceeasi solicitare termica
(aceeasi sarcina); cadere de tensiune mai mica pe retea; conexiuni mai sigure (prin
lipire); rezistenta mecanica mai mare.
Ca executie, conductorul poate fi: unifilar/multifilar; rigid/flexibil.
Forma sectiunii poate fi: circulara; dreptunghiulara; alte forme geometrice
(de exemplu, sector de cerc, elipsa).
Sectiunea conductoarelor utilizate in instalatiile electrice are valori
normalizate, exprimate in mm2. La cablurile polifazate, cu conductor neutru si/sau
de protectie, sectiunea conductorului respectiv se adopta:
egala cu sectiunea conductorului de linie, pentru sectiune de 16
mm2;
valoarea normalizata cea mai apropiata de jumatate din sectiunea
conductorului de linie, pentru secțiune de 25 mm2.
Tabelul 3.1 cuprinde valorile normalizate ale sectiunii conductoarelor.
Sectiunile conductoarelor (mm2) Tabelul nr.3.1
L1,L2,L3 1 1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240 300
400
N,PE,PE 1 1,5 2,5 4 6 10 16 16 16 25 35 50 70 70 95 120 150
N 185

13
 b. Conductorul izolat (conductor, conducta) este constituit (fig.1.6)
dintr-un conductor metalic si izolatie din PVC, cauciuc sau polietilena (eventual, o
manta).

c. Cablul (figura 1.7) este un ansamblu de : conductoare izolate (separate

din punct de vedere electric, dar solidare mecanic), invelisuri si, eventual, ecrane.
Invelișul servește fie pentru protectie contra actiunilor chimice, fizice,
mecanice: (armaturi metalice, manta - invelis de protectie etans, exterior), fie pentru
solidarizarea ansamblului.
Ecranul este destinat protectiei circuitelor fata de actiunea campului electric
si magnetic exterior sau impiedicarii actiunii campului conductoarelor asupra
mediului inconjurator.

14
 Dupa destinatie, cablurile se clasifica in:
cabluri de energie,
cabluri de comanda,
cabluri de semnalizare.

d. Barele neizolate, cu sectiune dreptunghiulara se folosesc drept:

cale de curent pentru curenti intensi, pentru racordarea echipamentelor in retea,

in zone inaccesibile personalului necalificat ca, de exemplu, legatura intre tabloul
general si transformator, in postul de transformare sau conexiuni intre
echipamente, in zone protejate.
bare 'colectoare' – in cadrul tablourilor de distributie, la care se racordeaza
sosirea si plecarile, in cadrul schemelor radiale.
canale din bare protejate/capsulate, prefabricate (fig. 1.8), sub forma de
tronsoane, inclusiv elementele de imbinare, derivatie si montaj: canal magistral,
canal de distributie, cutii de ramificatie, cutii de colt, cutii de sigurante, cutii de
dilatare.

15
 Capitolul 4

Aparataj de instalatii

4.1. Noțiuni generale

Aparatajul de instalatii este un ansamblu de produse destinate sa asigure
cerintele impuse instalatiei electrice, sa protejeze instalatia si personalul de
exploatare contra efectelor curentului electric, in cazul defectelor accidentale, si sa
garanteze functionarea corecta a receptoarelor alimentate din retea.
Avand in vedere ca terminologia in domeniul aparatajului nu este prezentata
inca pe plan international sub o forma unitara acceptabila, se poate considera ca, din
punct de vedere al rolului fundamental, cel de comutatie in circuitele electrice, se
disting:
▪ aparate de comutatie de putere, destinate in special pentru
conectarea si deconectarea circuitelor de distributie si de
alimentare a receptoarelor;
▪ aparate de automatizare, care opereaza in circuitele de putere
mica, in care circula semnalele de comanda.
Din punct de vedere al rolului specific in reteaua de energie, se deosebesc,
pe de o parte, aparate de distributie si, pe de alta parte, aparate de comanda si
auxiliare.
Aparatele de distributie asigura:
➢ functionarea corecta a retelei, prin conectarea sau deconectarea diverselor
ramuri;
➢ protectia circuitelor, prin intrerupere automata in caz de defect accidental;
➢ separarea electrica a circuitelor.
Aparatele de comanda au drept scop:

16
 ➢ asigurarea functionarii aparatelor de distributie conform scopului
instalatiei, permitand:
un control al puterii transmise, inclusiv conectarea si
deconectarea sarcinii, atat intentionat (manual sau automat), cat
si in caz de avarie;
o anumita succesiune a manevrelor din retea;
➢ realizarea unor functii de automatizare:
achizitii de date (detectie) constand in culegerea de informatii,
prin intermediul unor captori, privind starea marimilor
caracteristice de proces, in vederea transmiterii lor sistemului de
prelucrare a informatiei;
- prelucrarea datelor, avand ca rezultat:
emiterea de ordine spre aparatele de comutatie;
informatii necesare operatorilor pentru monitorizare functionarii
(de
exemplu, semnalizari).
Prin comanda unui aparat se intelege ordinul transmis aparatului de a
efectua o anumita operatie (de exemplu, manevra de inchidere sau de deschidere,
reglajul).
Se disting diverse moduri de comanda asupra aparatelor de comutatie:
➢ manuala, realizata prin interventia umana;
➢ automata, realizata fara interventia umana, in conditii predeterminate;
➢ directa, dintr-un punct situat pe aparat sau in imediata vecinatate a
acestuia;
➢ la distanta (telecomanda), dintr-un punct indepartat fata de aparatul
comandat.

17
 Aparatele auxiliare sunt folosite in circuite speciale ca, de exemplu,
circuitele de semnalizare.

4.2. Functiile aparatelor electrice in circuitele de putere

Un aparat poate indeplini una sau mai multe din urmatoarele functii: comutatia de
putere, separarea, protectia electrica.
Notiunea de comutatie poate fi privita sub diferite aspecte, in functie de
context:
- modificarea configuratiei circuitului;
- modificarea continuitatii circuitului:
▪ mecanic: inchiderea-deschiderea
▪ electric: stabilirea-intreruperea (ruperea) curentului.
Modificarea configuratiei sarcinii in circuitele de putere poate avea loc sub
actiunea unei comenzi manuale sau electrice. Se disting:
- comutatia functionala, in conditii normale, eventual intr-o secventa
prestabilita: conectarea/deconectarea de la sursa de energie; modificarea
circuitului;
- deconectarea (oprirea) de urgenta (intreruperea alimentarii), in caz de
pericol;
- deconectarea in vederea lucrarilor de intretinere curenta (mentenabilitate).
Asigurarea unei anumite secvente de functionare a instalatiei se realizeaza
prin comanda asupra aparatelor de comutatie din circuitele de putere (functia
de auxiliar de comanda);
Separarea consta in izolarea unui circuit/receptor fata de sursa de energie,
astfel incat sa fie posibila efectuarea in siguranta a unor interventii la partea separata.

18
 Protectia electrica are in vedere evitarea si limitarea efectelor curentilor din
instalatie:
- protectia elementelor de circuit si/sau a receptoarelor in caz de:
- supracurenti (suprasarcini, scurtcircuite);
- supratensiuni;
- scadere sau lipsa de tensiune;
- protectia persoanelor impotriva electrocutarii in cazul atingerilor
accidentale
(cauzate, in principal, de defecte de izolatie).
Protectia poate fi realizata direct de catre aparat (special conceput in acest
scop) sau la comanda altor aparate sau dispozitive de supraveghere incorporate sau
asociate aparatului.

19
 Capitolul 5
Aparate de comutatie mecanice
5.1 Aparate cu functii specifice

O mare parte din aparatele de comutatie sunt destinate sa realizeze sarcini

specifice in circuitele de distributie, fiecare aparat prezentand anumite particularitati
de functionare.
a. Separatorul se caracterizeaza prin:
➢ inchidere si deschidere manuala, cu viteza dependenta de
operator;
➢ doua pozitii de repaus (inchis, deschis);
➢ in pozitia deschis, evidentiabila in mod clar (fie vizibil, fie prin
dispozitive de semnalizare), realizeaza o distanta de izolare
corespunzatoare, care asigura protectia personalului la
interventia in instalatia din aval;
➢ nu poate fi manevrat in sarcina, ci numai in gol (stabilirea si
intreruperea curentului de sarcina se realizeaza de catre alte
aparate din circuit);
➢ realizeaza functia de separare;
➢ suporta timp nelimitat curentii normali si, pentru scurt timp
(precizat), curenti de suprasarcina si de scurtcircuit, pana la
eliminarea acestora de catre aparate specializate din circuit.
b. Intreruptorul (separator de sarcina) este caracterizat prin:
inchidere si deschidere manuala, in general cu viteza
independenta de operator;
doua pozitii de repaus (inchis, deschis);

20
 suporta si intrerupe curenti normali, inclusiv curenti de
suprasarcina; poate fi manevrat in sarcina;
suporta, un timp specificat, curenti de scurtcircuit, pana la
eliminarea acestora de catre alte aparate specializate inseriate in
circuit;
realizeaza functiile de comutatie functionala (intr-un domeniu
limitat de curenti) si separare.
c. Intreruptorul de putere (disjunctor) are drept particularitati:
▪ inchidere manuala sau prin acumulare de energie intr-un resort,
cu viteza independenta de operator (de exemplu, cu ajutorul unui
motor);
▪ doua pozitii de repaus (inchis, deschis); mentinerea in pozitia
inchis se realizeaza printr-un mecanism cu zavor (clichet);
▪ deschidere voita (ca urmare a comenzii operatorului (manuala
sau electromagnetica, locala sau de la distanta) sau automata, in
caz de supracurenti (la comanda unor aparate de protectie –
declansatoare – incorporate);
▪ prin echipare cu declansatoare, indeplineste simultan functiile de
comutatie de putere si de protectie;
▪ poate fi conceput sa realizeze si functia de separare;
▪ stabileste si intrerupe curenti normali, inclusiv curenti de
suprasarcina; intrerupe curenti de scurtcircuit;
▪ suporta, un timp specificat, curenti de scurtcircuit, pana la
eliminarea acestora de catre aparatul respectiv;
▪ numar posibil de manevre (in gol si in sarcina normala) relativ
redus, datorita constructiei mecanice.

21
d. Contactorul (electromagnetic) se deosebeste prin:
actionare exclusiv prin electromagnet (inchidere-deschidere, la
comanda);
o singura pozitie de repaus (de regula, deschis), mentinerea in
pozitia actionat fiind asigurata de catre electromagnet;
stabileste, suporta si intrerupe curenti normali si de suprasarcina;
suporta, un timp specificat, curenti de scurtcircuit, pana la
eliminarea acestora de catre alte aparate specializate inseriate in
circuit;
asociat cu relee adecvate, indeplineste atat functia de comutatie
functionala (functia de baza), cat si functia de protectie la
suprasarcina;
poate fi folosit ca aparat auxiliar de comanda;
frecventa de conectare foarte mare (in gol si in sarcina).

5.2. Aparate integrate, cu functii multiple

Solutiile practice sunt:

a. separator + sigurante incorporate (sigurante fuzibile pe fiecare pol);

b. intreruptor - separator;

c. intreruptor + sigurante incorporate;

d. intreruptor de putere (disjunctor) - contactor;

e. intreruptor de putere (disjunctor) - contactor - separator;

f. demaror (starter) – ansamblu de aparate care asigura pornirea si oprirea

unui motor, precum si protectia acestuia in caz de suprasarcina.

22
 5.3. Protectia circuitelor electrice. Functiile protectiei
Protectia electrica a elementelor de circuit este asigurata prin doua functii:
▪ detectarea situatiei anormale din circuit, realizata de elemente
specifice (cum sunt releele sau declansatoarele) sau de catre
sigurante fuzibile (care realizeaza si deconectarea circuitului);
▪ intreruperea circuitului, efectuata ca urmare a unei detectii, fie
prin aparatul care realizeaza detectia (cazul sigurantelor
fuzibile), fie prin aparate de comutatie mecanica (contactoare,
intreruptoare de putere) comandate de catre dispozitivul de
protectie.
5.4. Aparate de protectie la suprasarcina
Protectia la suprasarcina se realizeaza practic prin:
➢ relee sau declansatoare termice conventionale sau
dispozitive electronice, asociate cu sau incorporate in
aparate de comutatie ;
➢ prin sigurante fuzibile alese in mod convenabil, in anumite
circuite.
5.5. Aparate de protectie impotriva scurtcircuitelor
Protectia impotriva scurtcircuitelor se obtine cu ajutorul sigurantelor fuzibile
sau al disjunctoarelor. In cazul disjunctoarelor, detectarea scurtcircuitului si
comanda de deschidere a aparatului sunt asigurate de catre declansatoarele
electromagnetice incorporate.
Analiza comparativa a celor doua aparate scoate in evidenta ca fiecare
prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje, pe baza carora se pot stabili situatiile in
care folosirea lor se recomanda cu precadere.

23
Sigurantele fuzibile prezinta urmatoarele avantaje:
➢ au o constructie simpla si un cost scazut;
➢ au efect limitator, intrerupand curentul de scurtcircuit inainte ca
acesta sa atinga valoarea maxima (curentul prezumat ip) in prima
semiperioada din acest motiv, instalatiile protejate cu sigurante
fuzibile nu se verifica la stabilitatea termica, iar verificarea la
stabilitatea dinamica se face la cea mai mare valoare instantanee
a curentului care parcurge siguranta – curentul limitat
taiat ilt (curent de trecere);
➢ indeplinesc si un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil
fiind amovibil.
Ca dezavantaje ale sigurantelor fuzibile se mentioneaza:
- necesitatea inlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect, ceea
ce, pe de o parte, diminueaza avantajul costului scazut si, pe de alta parte, conduce
la timpi mari de repunere in functiune a instalatiei dupa eliminarea defectului;
- „imbatranirea” termica a elementului fuzibil, ca urmare a suprasarcinilor
din retea sau a unor scurtcircuite care au fost eliminate prin topirea altor sigurante
consecutive de curenti nominali mai mici;
- posibilitatea intreruperii unei singure faze, producand functionarea
motoarelor in doua faze si, deci, suprasarcini ale acestora;
- imposibilitatea unui reglaj al curentului de actionare, realizandu-se o
protectie „bruta”;
- curenti nominali limitati in mod frecvent la 630 A.
Avandu-se in vedere avantajele prezentate, precum si faptul ca o protectie
„bruta” este suficienta in retele, sigurantele sunt folosite in majoritatea instaltiilor
existente, in portiunile de retea cu curenti de sarcina pana la 630 A, in special daca
curentii de scurtcircuit sunt mari, iar suprasarcinile sunt rare.
24
 Intreruptoarele (automate) de putere au o serie de avantaje:
➢ echipate cu declansatoare de supracurent, indeplinesc simultan
functia de aparat de protectie (atat la suprasarcina cat si la
scurtcircuit) si functia de aparat de comutatie;
➢ permit repunerea rapida in functiune a instalatiilor dupa defect;
➢ exista posibilitatea reglarii curentului de actionare (la unele
intreruptoare), rezultand o protectie mai exacta, mai adaptata
impotriva suprasarcinilor si scurtcircuitelor;
➢ asigura intreruperea simultana a celor trei faze;
➢ permit comenzi spre si de la alte aparate (inclusiv interblocaje,
comanda de la distanta).
Ca dezavantaje, se remarca:
- constructia complicata si mai scumpa;
- lipsa efectului de limitare a curentului de scurtcircuit de catre
intreruptoarele 'clasice', cu intreruperea curentului la trecerea naturala prin zero, spre
sfarsitul celei de a doua semiperioade, cu toate consecintele care decurg din aceasta
(solicitari termice si electrodinamice importante in elementele retelei). Acest
dezavantaj este eliminat la intreruptoarele limitatoare, cu o constructie mai
complicata, la care are loc limitarea curentului chiar in prima semiperioada , similar
sigurantelor fuzibile .
Intreruptoarele automate se recomanda in urmatoarele situatii:

5.6. Alegerea solutiei

Intreprinderile industriale sunt alimentate din retelele sistemului energetic, la
tensiuni cat mai inalte, in functie de puterea ceruta care poate atinge valori de sute
de MW.

25
 Alegerea tensiunii optime se face prin compararea tehnico-economica a
tuturor variantelor rationale, care pot fi adoptate.
Instalatia electrica de inalta tensiune a intreprinderii se compune din:
instalatia de racordare la sistemul energetic
post de transformare
Determinarea structurii retelei si alegerea numarului si amplasamentul
statiilor de primire se va face tinand cont de:
situatia energetica existenta in zona respectiva,
perspectiva pentru urmatorii 10-15 ani
importanta consumatorului
siguranta in alimentare
conceptia unitara si elasticitatea in exploatare a schemei.

26
 Capitolul 6
Tipuri de scheme utilizate în sistemele de distribuție a energiei electrice

a. Scheme radiale. Fiecare punct de distributie, utilaj sau receptor este

alimentat printr-o linie separata, care pleaca de la un punct de distributie central (fig.
1.4).

Aceste scheme prezinta avantajul sigurantei in alimentare; un defect pe o

linie provoaca scoaterea de sub tensiune, prin functionarea aparatului de protectie
respectiv, numai a liniei afectate, restul instalatiei ramanand in functiune.
Dezavantajele schemelor radiale sunt:
investitii mari;
consum ridicat de material conductor;
numar mare de plecari din punctele de distributie (cresterea
gabaritului).
Ca utilizare, se recomanda in cazul:
- coloanelor de alimentare a tablourilor de distributie sau al unor canale de
bare de

27
 distributie secundare;
- circuitelor, pentru:
▪ utilaje cu receptoare de puteri mari, alimentate direct din
tabloul general sau dintr-un canal magistral;
▪ utilaje cu receptoare de puteri mici si mijlocii, alimentate
din tablouri secundare sau din bare de distributie;
▪ utilaje si receptoare dispersate;
▪ utilaje, receptoare si instalatii importante, pentru care
riscul de intrerupere a alimentarii trebuie sa fie minim.
b. Scheme cu linii principale sau magistrale. Se prevede cate o plecare intr-o
anumita directie, care trece prin apropierea unor utilaje/receptoare sau grupuri
de utilaje/receptoare, care se alimenteaza apoi, de regula, in derivatie (fig. 1.5)

28
Avantajele acesttor variante de scheme electrice de distribuție constau in:

▪ consum redus de material conductor;

▪ derivatii din mai multe locuri;
▪ numar redus de plecari din punctele de distributie.

29
 Dezavantajul este siguranta mai mica in exploatare, deoarece un defect pe
linia principala antreneaza intreruperea alimentarii tuturor derivatiilor din linie.
Utilizarea acestor scheme se recomanda pentru:
▪ utilaje grupate, la distante relativ mici, linii tehnologice;
▪ distributia in canale de bare.
c. Scheme mixte:
- scheme radiale pentru:
▪ utilajele/receptoarele dispersate;
▪ echipamentele/receptoarele importante;
- scheme magistrale pentru utilajele grupate.

SCHEMA DE DISTRIBUŢIE CU COLOANE MAGISTRALE

TS1 TS2 TS3 TS4 TS5 TS6 TS7 TS8 TS9 TS10 TS11 TS12

Coloana1

Coloana2

Coloana3

Coloana4

Așa cum se poate observa din configurația schemei de mai sus, din tabloul
general pornesc mai multe coloane (magistrale) care asigură legătura de derivaţie
pentru două sau mai multe tablouri secundare TS1,TS2, TS3 etc. Această distribuţie
oferă o mai bună funcţionare, elimină treapta intermediară a tablourilor principale,
este uşor de executat, de întreţinut şi de depistat defectele.

30
 SCHEMA DE DISTRIBUŢIE ÎN CASACADĂ

Este asemănătoare cu schema radială, cu observaţia că dintr-un tablou

secundar TS pleacă atât circuite de alimentare pentru receptoare, cât şi o coloană
pentru alt tablou secundar TS3 etc. Este utilizată în construcţii mai vechi, oferind
cea mai mică siguranţă de funcţionare.

31
ELEMENTELE COMPONENTE ALE SCHEMELOR ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE

A ENERGIEI ELECTRICE LA CONSUMATORI

Branşamentul Cofretul Contorul Tabloul Coloana Circuitul

electric electric
electric electrică electric

Schemă de distribuţie a energiei electrice la consumatori

32
SCHEMA DE PRINCIPIU A UNUI POST DE TRANSFORMARE

În configurația schemei electrice de

transformare intervin următoarele
echipamente electrice:

1. cabluri de medie tensiune

2. sistemul de bare
3. separator
4. întreruptor automat de sarcină
5. reductoare de curent de medie tensiune
6. transformator de putere
7. siguranţe fuzibile
8. reductoare de curent de joasă tensiune
9. cabluri de joasă tensiune

POST DE TRANSFORMARE AERIAN

33
 SCHEMA DE PRINCIPIU A UNEI STAŢII CU BARE COLECTOARE

În configurația schemei electrice de transformare intervin următoarele echipamente

electrice:

1 linia electrică;
2 separator de linie;
3 reductor de curent;
4 întreruptor automat de sarcină;
5 separator de bare;
6 sistemul simplu de bare.

Staţiile cu bare colectoare simple pot fi sub formă de bară simplă rigidă (partea de
110 kV), sau bară simplă secţionată longitudinal (partea de 20 kV):

34
35
 Capitolul 7

Aspecte privind modul de întocmire a schemelor electrice de distribuție a

energiei electrice către consumatorii de medie tensiune

Distribuția energiei electrice în urma proceselor de conversie a energiei

electrice presupune și o comanda de la distanţă a aparatelor de comutaţie aferente
unui post de transformare de la o distanţă relativ redusă (până la câteva sute de metri)
sau de la o distanţă mult mai mare (de la ordinul zecilor până la ordinul sutelor de
kilometri).

Comanda de la distanţă a aparatelor de comutaţie primară din staţiile şi

posturile de transformare (întrerupătoare separatoare) constă în stabilirea unui
impuls de comandă, în urma unei acţionări automate dintr-un punct de comandă,
impuls ce va fi transmis elementului de execuţie (dispozitivul de acţionare) care
modifică starea aparatului comandat.Prin comandă operativă a unei staţii electrice
sau a unui post de transformare se înţelege coordonarea producţiei şi distribuţiei de
energie electrică în cadrul Sistemului Energetic Naţional, pentru asigurarea
alimentării consumatorilor în condiţii de siguranţă, calitate şi economicitate.

O activitate de conducere operativă se desfăşoară:

în timp real, practic simultan cu procesul tehnologic (culegerea şi

înregistrarea datelor, reglajul frecvenţă – putere de schimb, reglajul
tensiunilor, comanda în caz de incident etc.);
în timp real extins, reprezentând decizii luate pe baza datelor culese în
timp real (supravegherea stabilităţii funcţionăriiinstabilităţilor electrice din
cadrul S.E.N. şi optimizarea regimurilor de funcţionare);
în afara timpului real, constând, în principal, în următoarele:

36
 • analiza incidentelor;
• analiza funcţionării automaticilor şi protecţiei prin relee;
• evaluarea calculului indicatoarelor de stare;
• prelucrarea şi analiza statistică privind comportarea în
exploatare a echipamentelor electrice.
Comunicarea operativă în timp real a instalaţiilor de producere, transport și
distribuție a energie electrice constă în:

a) Supravegherea intalaţiilor de producere, transport şi distribuţie a energiei

electrice şi asigurarea continuităţii în funcţionare prin:
urmărirea shemelor de funcţionare a instalaţiilor;
urmărirea parametrilor energiei electrice din staţiile electrice aferente S.E.N.;
estimarea stării sistemului;
luarea de măsuri preventive pentru evitarea stării de incident.
b) Optimizarea configuraţiei schemelor electrice din cadrul staţiilor şi posturilor
de transformare de distribuție a energiei electrice prin:
determinarea numărului de autotransformatoare, transformatoare şi linii
electrice în funcţiune pentru reducerea pierderilor;
analiza curenţilor şi implicit a puterilor de scurtcircuit.
c) Comanda deconectării unor consumatori şi pornirea unor grupuri energetice,
pentru:
descărcări centralizate de sarcină;
restaurarea sistemului după o avarie gravă.
Tot în aria de responsabilitate a unei comenzi dispecerizate sunt incluse:

încărcările pe staţiile electrice;

consumul propriu tehnologic în reţelele electrice;
nivelurilor de tensiune;
37
 încadrarea consumatorilor în puterile şi energiile programate pe
perioade de deficit în S.E.N.;
siguranţa în funcţionare a instalaţiilor.
Informaţiile necesarea pentru realizarea activităţii de conducere operativă (atât în
timp real cât şi în afara acestuia) a unei staţii electrice sau a unui post de transformare
din cadrul S.E.N. sunt de două tipuri:

a) mărimi (curent, tensiune, frecvenţă, putere activă, putere reactivă, energie activă,
energie reactivă etc.), care din punctul de vedere al importanţei şi al frecvenţei de
achiziţie (reînoire), se împart în două grupe:
❖ principale, care condiţionează cunoaşterea stării de
ansamblu a instalaţiilor electrice conduse şi a căror
reînoire se face la intervale scurte de timp (circa 5
secunde);
❖ secundare, care au o importanţă locală şi care se
reînoiesc la intervale de timp mai mari.
b) reanalizări care în funcţie de starea sistemului pot fi:
❖ de stare, necesare pentru stabilirea configuraţiei
sistemului, fiind reprezentate de poziţiile aparatajului
de comutaţie primară, de poziţiile prizelor ploturilor
transformatoarelor, de stările instalaţiilor de
automatizare;
❖ de alarmare, necesare pentru luarea unor măsuri
preventive privind regimul anormal de funcţionare al
unor echipamente electrice sau al sistemului;
❖ de incident, prin care se aduce la cunoştinţa
operatorului în maximum 5 secunde, acţionarea

38
 instalaţiilor de protecţie şi automatizare, în vederea
luării unor măsuri imediate de remediere.
La alegerea schemei electrice de alimentare a staţiilor şi posturilor de
distribuție a energiei electrice se vor respecta noile reglementări prevăzute de
Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Conform acestui
regulament consumatorii care au echipamente electrice sau instalaţii la care
întreruperea alimentării cu energie electrică peste o durată critică mai mare decât cea
corespunzătoare nivelului de siguranţă, poate conduce la incendii, explozii,
distrugeri de utilaje sau accidente umane (pierderi de vieţi omeneşti) au obligaţia
să-şi asigure surse proprii de alimentare cu energie electrică.Din punct de vedere al
continuităţii în alimentare cu energie electrică se va ţine seama de următorii
indicatori de calitate:

numărul mediu de întreruperi eliminate prin reparaţii;

numărul mediu anual de ăntreruperi alimentate prin manevre;
durata medie a unei întreruperi;
numărul mediu anual de întreruperi eliminate;
durata maximă a restabilililorM
durata totală medie anuală a întreruperilor.
Alegerea schemei electrice aferente unui post de transformare sau a unei staţii
electrice are în vedere faptul că utilizarea energiei electrice pe scară largă este
justificată de avantajele pe care le prezintă în comparaţie cu alte forme de energie,
şi anume:

❖ se obţine uşor din orice formă de energie primară;

❖ se transformă în toate formele de energie utilă-mecanică, termică,
luminoasă, etc.

39
 Cu toate avantajele prezentate mai sus, energia electrică prezintă un
dezavantaj major prin faptul că nu poate fi stocată. Ca urmare, trebuie să existe un
echilibru permanent între producţie şi consum, ceea ce impune o coordonare nonstop
a producţiei de energie electrică precum şi a transportului şi distribuţiei acesteia la
consumator.

Cunoaşterea structurii unui consumator pe categorii de receptoare are o

importanţă deosebită la proiectarea instalaţiilor electrice, aceasta influenţând unele
din etapele de bază ale proiectării cum ar fi:

❖ stabilirea schemei de racordare şi distribuţie;

❖ organizarea posturilor de transformare;
❖ alegerea schemei electrice de distribuţie a energiei electrice.
Stabilirea soluţiilor de alimentare cu energie electrică a consumatorilor se
realizează ţinând cont de situaţia energetică existentă în zona respectivă, precum şi
de asigurarea alimentării tuturor consumatorilor.Sarcina maximă de durată se va
determina având în vedere următoarele aspecte:

❖ destinaţia şi legătura dintre agregate;

❖ puterile unitare, tensiunea şi coeficienţii de utilizare (de cerere) a
puterii instalate;
❖ existenţa consumatorilor care acceptă perioada de consum exclusiv
în golul de sarcină şi mărimea acestora;
❖ necesitate utilizării cu maximă eficienţă a energiei electrice.
Sistemul de alimentare cu energie electrică a unui consumator trebuie să
asigure o cale de alimentare de bază corespunzătoare sarcinii maxime de durată
stabilite pentru consumatorul respectiv.

40
 Adoptarea unor soluţii de racordare mai complexe, corelate cu creşterea
nivelului de continuitate în alimentare oferit consumatorului la cerere, se va reflecta
în plan finaciar prin majorarea consturilor de furnizare, în conformitate cu
prevederile în vigoare. Sursele de asigurare a puterii minime de avarie privesc
exclusiv consumatorul.

Soluţia de alimentare cu energie electrică (numărul şi caracteristicile căilor de

alimentare şi ale punctelor distincte de primire) caracterizată prin indicatori tehnico-
economici şi de siguranţă oferiţi va fi aleasă de către consumator.

Alegerea schemelor electrice pentru staţiile şi posturilor de transformare

electrică are la bază criteriile economice din variantele tehnic realizabile, analizate
de elaboratorul soluţiei de racordare care trebuie să fie de regulă o unitate de
proiectare.

În figura 1 este prezentată o schemă logică pentru stabilirea soluţiei de

alimentare. În figura 2 este prezentată schema electrică de alimentare aleasă
compusă aleasă, compusă din două sisteme de bare colectoare racordate la două
transformatoare independente de 110/20 kV, cu posibilitate de a fi interconectate
prin intermediul unui întrerupător de cuplă longitudinală de tip IO cu următoarele
caracteristici:

dispozitiv de acţionare MRI-2;

tensiunea nominală Un=24 KV;
puterea Sn=600 MVA;
curentul nominal In=2500 A.

41
 Date de intrare

Structura reţelei

Elaborarea celei mai simple

soluţii cu prezentarea
indicatorilor

tehnico-economici şi de

Se realizează DA
beneficiul
minim la
furnizor? ACTIVITATE ELABORATOR
SOLUŢIE

Se stabilesc condiţiile de
plată pentru rentabilizare

NU Soluţia convine
consumatorului? DA
Elaborarea de noi Execuţia Negocierea
soluţii în funcţie de proiectului contractului de
condiţiile cerute furnizare

Stabilirea condiţiilor de plată

corelate cu nivelul de
complexitate al soluţiilor şi de
garanţiile oferite

Figura 1.Schema logică pentru stabilirea soluției de alimentare cu energie electrică

42
LEA 110 kV LEA 110 kV

S.L. S.L.

S.P.P. S.P.P.
IO 110 KV IO 110 KV

T1 110/20 kV T2 110/20 kV

4 MVA 4 MVA

IO 20 KV IO 20 KV

600 MVA 600 MVA

20 KV secţia A 20 KV secţia B

ICL

Consumatori Consumatori
racordaţi la racordaţi la
secţia A secţia B

Figura 2. Schema electrică monofilară de distribuție a energiei electrice

43
 Capitolul 8

Terminologie privind distribuția energiei electrice

Aviz de amplasament = aviz care va fi favorabil în cazul în care viitoarea ta

construcție (casă, depozit, fermă etc.) nu afectează rețelele electrice de distribuție
din zona în care vrei să o realizezi (dacă nu le afectează, atunci spunem că sunt
îndeplinite „condițiile de coexistență”). Avizul va fi nefavorabil dacă terenul se află
într-o zonă de protecție și siguranță aferentă rețelelor electrice. În acest caz, se va
preciza ce instalații aparțin în zonă și se propun variante care să permită emiterea
unui aviz de amplasament favorabil.
Cerere pentru emiterea Avizului Tehnic de Racordare (ATR) = cerere de
racordare la rețeaua de distribuție a energiei electrice. ATR-ul, pe care îl emitem ca
răspuns la cererea ta, e o ofertă care va detalia posibilitățile și condițiile tehnice /
economice pentru îndeplinirea cerințelor pe care le-ai specificat în cerere.
Instalație de racordare = instalația electrică prin care locul de consum va fi
conectat la rețea – de la rețeaua de interes public până la punctul de delimitare față
de instalația de utilizare.
Instalație de utilizare = instalația ta electrică interioară, prin care vei consuma
electricitate. Instalația de utilizare e proprietatea ta (până la punctul de delimitare).
Punctul de delimitare = locul în care instalația de utilizare se desparte de cea de
racordare
Fișă de soluție de racordare / Studiu de soluție de racordare = document elaborat
de noi (sau de o societate atestată, în cazul studiului) pentru emiterea ATR-ului, în
care analizăm ce instalație se potrivește cazului tău. De obicei, pentru clienții
rezidențiali, e nevoie doar de o fișă de soluție, pentru că soluția e unică. Pentru
clienții, în general clienții business, care au un consum foarte mare, e necesar un

44
studiu de soluție, în care sunt prezentate mai multe variante tehnice, fezabile
economic, prin care se poate realiza racordarea.
Putere aprobată = puterea maximă pe care o poți consuma în orice moment,
specificată în ATR. Instalația de racordare e dimensionată în funcție de puterea pe
care o alegi când ceri ATR-ul.
Organizare de șantier = situație temporară în care ai nevoie de curent electric
pentru realizarea construcției care va deveni loc de consum.
Acces la rețeaua electrică de interes public – ansamblu de reguli prin care un terț
își exercită dreptul de a se racorda și de a folosi, în condițiile legii, rețelele electrice
de transport și distribuție;
Amonte, aval – noțiuni asociate sensului de parcurgere a instalațiilor dispre
instalațiile utilizatorului spre instalațiile operatorului de rețea, respectiv dinspre
instalațiile operatorului de rețea spre instalațiile utilizatorului;
Aviz tehnic de racordare – aviz care se emite de către operatorul de rețea la
cererea unui consumator, care conține condițiile tehnico-economice de racordare la
rețea a unui loc de consum și/ sau de producere.
Autoritate competentă (ANRE)-Autoritatea Națională de Reglementare în
Cale de alimentare – totalitatea instalațiilor situate între punctul de racordare la
reţeaua distribuitorului și punctul de delimitare dintre distribuitor și consumator.
Calitate a energiei electrice – totalitatea caracteristicilor energiei electrice
referitoare la frecvența tensiunii, amplitudinea și variația tensiunii, goluri de
tensiune, nesimetria tensiunii pe cele trei faze, flicker, armonici și interarmonici,
supratensiuni temporare și tranzitorii.
Calitate comercială a furnizării – însușire asociată relațiilor care se stabilesc
între un furnizor și clienții săi în legătură cu pachetul de servicii aferent furnizării.
Certificat de racordare – document emis de către operatorul de rețea în vederea
punerii sub tensiune a instalațiilor electrice de la locul de consum și/sau de
45
producere și a utilizării rețelei, care certifică îndeplinirea condițiilor prevăzute în
avizul tehnic de racordare valabil; nu pot exista simultan, pentru același loc de
consum și/sau de producere, două sau mai multe certificate de racordare valabile;
Client – clientul angro sau final de energie electrică.
Client angro – persoană fizică sau juridică care cumpără energie electrică în
vederea revânzării în interiorul sau în exteriorul sistemului în cadrul căruia este
stabilită.
Client casnic – clientul care cumpără energie electrică pentru propriul consum
casnic, excluzând consumul pentru activități comerciale sau profesionale;
Client eligibil – clientul care este liber să își aleagă furnizorul de energie electrică
de la care cumpără energia electrică;
Client final – orice persoană fizică sau juridică care cumpără energie electrică
pentru consumul propriu;
Client final noncasnic – clientul final care cumpără energie electrică pentru uzul
propriu, altul decât cel casnic; în această categorie intră și producători, furnizori
sau operatori de rețea care cumpără energie electrică pentru consumul propriu;
Client vulnerabil – clientul final aparținând unei categorii de clienți casnici care,
din motive de sănătate, vârstă sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare
socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție
socială, inclusiv de natură financiară. Măsurile de protecție socială, precum și
criteriile de încadrare în această categorie, se stabilesc prin acte normative;
Compensație – sumă de bani pe care furnizorul o plătește clientului final în cazul
în care nivelul garantat al unui indicator de performanță nu este atins;
Client noncasnic mare – client final care contractează un serviciu de furnizare și /
sau rețea pentru un loc de consum la care puterea aprobată depășește 100 kW.

46
Client noncasnic mic – client final care contractează un serviciu de furnizare și /
sau rețea pentru un loc de consum la care puterea aprobată este mai mică sau egală
cu 100 kW.
Continuitate în alimentarea cu energie electrică – caracteristică a alimentării cu
energie electrică ce se referă la durata și frecvența întreruperilor în livrarea energiei
electrice.
Contor de decontare – contor montat în punctul de măsurare în baza căruia se
realizează decontarea energiei electrice tranzitate;
Contor martor – contor de energie electrică având rolul de a măsura energia
electrică în paralel cu contorul de decontare;
Contract-cadru de furnizare a energiei electrice – contract reglementat de
furnizare a energiei electrice, ale cărui clauze minimale obligatorii sunt stabilite de
către autoritatea competentă.
Contract de furnizare – document elaborat de comun acord între părțile
contractante, care stabilește condițiile pentru relațiile comerciale dintre furnizorul
de energie electrică și consumator, respectând contractul cadru de furnizare.
Convenție de consum – document semnat între furnizor și consumator, în cazul în
care citirile grupurilor de măsurare se fac la intervale mai mari decât perioadele de
facturare, prin care părțile acceptă facturarea lunară corespunzător unor cantități de
energie estimate de comun acord, cu regularizarea plăților după fiecare citire.
Convenție de exploatare – act juridic, încheiat între operatorul de rețea și un
consumator, prin care se precizează aspecte legate de delimitarea instalațiilor,
realizarea conducerii operative prin dispecer, condiții de exploatare și întreținere
reciprocă a instalațiilor, reglajul protecțiilor, executarea manevrelor, intervenții în
caz de incidente etc.
Contract de rețea – contract pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei
electrice și/sau contract pentru prestarea serviciului de transport.
47
Data intrării în vigoare a contractului – data menționată în contract de la care
acesta își produce efectele.
Data semnării contractului – data la care se întrunește acordul de voință al
părților privind încheierea contractului, acord exprimat prin semnarea acestuia de
către părțile contractante.
Date de măsurare – informații cu privire la energia electrică tranzitată prin
punctul de măsurare care cuprind date de decontare: date necesare pentru facturare
(indexuri de energie, indexuri diferențiate pe structuri tarifare, inclusiv cele
memorate la intervale de timp egale și sincronizate cu ceasul de timp real, puterea
activă maximă de lungă durată pentru fiecare sfert de oră bloc, ceas de timp real,
curbe de sarcină de indexuri, tentativă de fraudă etc), mărimi de instrumentație
(mărimi instantanee – putere electrică activă / reactivă, tensiunea, curentul,
frecvența rețelei), date de stare (informații cu privire la evenimente și mărimi de
stare, ca exemplu: stare).
Etichetarea energiei electrice – totalitatea acțiunilor desfășurate de către un
furnizor de energie electrică în vederea informării clienților săi existenți sau
potențiali, în mod transparent, asupra contribuției fiecărei surse de energie primară
la producerea energiei electrice furnizate, precum și a impactului asupra mediului
înconjurător, în conformitate cu procedurile aprobate de autoritatea competentă.
Facturarea energiei electrice – ansamblul de activități constând în preluarea și
validarea datelor de consum, determinarea valorii facturii, întocmirea și emiterea
facturilor, transmiterea facturilor și soluționarea contestațiilor privind facturile;
Factor de putere mediu – raportul dintre energia electrică activă măsurată și
energia electrică aparentă calculată pe baza energiei electrice active și reactive
măsurate, tranzitate printr-un punct de delimitare într-un interval de decontare.

48
Furnizor actual – furnizorul care prestează serviciul de furnizare a energiei
electrice până la data finalizării procesului de schimbare a furnizorului, dată de la
care începe derularea unui nou contract.
Furnizor de ultimă instanță – furnizorul desemnat de autoritatea competentă
pentru a presta serviciul universal de furnizare în condiții specifice reglementate
Furnizor nou – furnizorul care va presta serviciul de furnizare a energiei electrice
pentru consumator, pe baza unui nou contract de furnizare a cărui derulare începe
de la data finalizării procesului de schimbare a furnizorului, dată menționată în
contract.
Grup de măsurare a energiei electrice – ansamblu format din transformatoarele
de măsurare și contorul de energie electrică precum și toate elementele
intermediare care constituie circuitele de măsurare ale energiei electrice, inclusiv
elementele de securizare.
Indicator de performanță – expresia cantitativă a gradului în care este satisfăcută
o anumită necesitate a clientului final referitoare la calitatea activității de furnizare
a energiei electrice și, după caz, a serviciului de rețea.
Indicator de performanță garantat – indicator de performanță individual, pentru
care reglementările impun un anumit nivel și care trebuie să fie respectat de către
furnizor.
Indicator de performanță general – indicator de performanță care se referă la o
componentă a calității activității de furnizare, ca valoare generală, la nivelul tuturor
clienților finali sau al unei anumite categorii a acestora.
Indicator statistic – mărime care cuprinde o informație cantitativă referitoare la o
anumită componentă a activității furnizorului, fără să constituie un criteriu de
evaluare a calității serviciului prestat.
Instalație de alimentare (branșament la joasă tensiune și racord la medie și
inaltă tensiune) – instalația electrică prin care se face legătura dintre rețeaua
49
furnizorului, în punctul de racordare și instalația consumatorului, în punctul de
delimitare.
Instalație de utilizare – ansamblul instalațiilor electrice aparținând
consumatorului, situate în aval de punctul de delimitare.
Interval alunecator – interval bază de timp, care permite contorului baleierea
intervalului de măsurare setat (orice număr întreg de minute între 1 si 60), în
vederea înregistrării puterii medii absorbite de un consumator în perioada de
referință programată.
Interval de citire – interval de timp între două citiri consecutive ale indicațiilor
grupului de măsurare pentru determinarea consumului de energie electrică
corespunzător acelui interval.
Interval de decontare – interval pentru care se stabilesc obligații privind plata
energiei electrice reactive, identic cu intervalul de decontare a energiei electrice
active și care este o oră pentru utilizatorii cu puncte de măsurare cu înregistrare
orară, respectiv o lună pentru utilizatorii cu puncte de măsurare fără înregistrare
orară, în conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare.
Interval de facturare – intervalul de timp pentru care se emite factura, pe baza
energiei electrice furnizate în intervalul de timp respectiv și, după caz, pe baza
altor mărimi utilizate la facturare, conform reglementărilor specifice.
Interval fix – interval de 15 minute care începe la oră fixă, la o oră și 15 minute, la
o oră și 30 minute sau la o oră și 45 minute, în care se înregistrează puterea medie
absorbită de consumator.
Întrerupere în alimentarea cu energie electrică – situația în care tensiunea
efectivă în punctul de delimitare devine mai mică decât 1% din tensiunea nominală
a rețelei în punctul respectiv.
Loc de consum – incinta sau zona în care se consumă, printr-o singură instalație
de utilizare, energia electrică furnizată prin una sau mai multe instalații de
50
racordare. Un consumator poate avea mai multe locuri de consum, după caz, în
incinte sau în zone diferite sau în aceeași incintă sau zonă.
Mărimi de facturare (energie activă, energie reactivă, putere activă,
abonament) – parametri ai consumului de energie electrică, care se determină în
funcție de datele citite pe echipamentele de măsurare, de tipul de tarif, de
cantitățile contractate, de caracteristici ale locului de consum și de particularități
ale perioadei de facturare și cărora li se aplică prețurile prevăzute de tarif, în
condițiile de calcul specificate de prezenta procedură.
Normativ de deconectari manuale (normativ DM) – document emis de
operatorii de rețea, care cuprinde consumatorii grupați pe tranșe de deconectare și
puterile deconectate și se aplică în situații excepționale apărute în funcționarea
SEN, situații care necesită reducerea consumului de energie electrică pe zone de
rețea sau la nivelul SEN.
Normativ de limitări – document emis de operatorii de rețea care cuprinde
consumatorii grupați pe tranșe de limitare și valorile reducerilor de puteri ale
acestor consumatori și se aplică în cazul penuriei naționale de combustibil sau în
alte situații excepționale caracterizate prin deficite de putere / energie electrică în
SEN.
Oferta-tip – oferta de preț și calitate pe care o asigură un furnizor cel puțin pentru
clienții casnici și noncasnici mici.
Operator de distribuție (OD) – persoana juridică, titulară a unei licențe de
distribuție, care deține, exploatează, întreține modernizează și dezvoltă o rețea
electrica de distribuție (similar, distribuitor).
Operator de măsurare – operator economic (operatorul de transport și de sistem,
operatorul de distribuție, producătorul) care deține sub orice titlu, administrează și
operează un sistem de măsurare a energiei electrice și care gestionează baza de
date de măsurare a acestuia, în condițiile legii.
51
Operator de rețea (OR) – operatorul de transport și de sistem sau, după caz,
operatorul de distribuție sau persoana juridică ce exploatează rețeaua electrică de
interes public la care sunt racordate instalațiile electrice ale locului de consum
pentru care consumatorul solicită schimbarea furnizorului.
Operator de transport și de sistem (OTS) – persoana juridică titulară de licență
pentru transportul energiei electrice și servicii de sistem.
Ore de gol de sarcină ale SEN – ore ale zilei în care se realizează, pe ansamblul
SEN, cele mai mici valori ale consumului de energie electrică.
Ore de vârf de sarcină ale SEN – orele de dimineață și seară aprobate, când se
realizează vârfuri de consum de energie electrică, în SEN.
Ore normale ale SEN – orele zilei situate în afara orelor de vârf de sarcină și de
gol de sarcină, ale SEN.
Parte responsabilă cu echilibrarea (PRE) – titular de licență care a fost
înregistrat de operatorul de transport și de sistem ca parte responsabilă cu
echilibrarea, conform prevederilor codului comercial al pieței angro de energie
electrică în vigoare.
Perioada de facturare – intervalul de timp pentru care se emite factura, pe baza
energiei electrice furnizate în intervalul de timp respectiv și, după caz, pe baza
altor mărimi utilizate la facturare, conform reglementărilor specifice.
Penalitate – procent din valoarea facturii cu care se majorează suma inițială ca
urmare a întârzierii la plată peste un anumit termen prevăzut în contractul de
furnizare energie electrică, în condițiile legii.
Piața agro de energie electrică – cadru organizat de tranzacționare a energiei
electrice și a serviciilor asociate la care participă producătorii de energie electrică,
operatorul de transport și de sistem, operatorii de distribuție, operatorul pieței de
energie electrică și clienții angro.

52
Piața cu amănuntul de energie electrică – cadrul organizat în care energia
electrică este cumpărată de clienții finali, în vederea satisfacerii consumului
propriu, de la furnizori sau producători.
Piața de energie electrică – cadrul de organizare în care se tranzacționează
energia electrică și serviciile asociate
Plângere – sesizare, reclamație, petiție, contestație sau orice altă formă, definită ca
exprimare a insatisfacției clientului final adresată furnizorilor de energie electrică,
referitoare la activitatea prestată de aceștia și/sau de către operatorul de rețea și la
care se așteaptă în mod explicit sau implicit un răspuns sau o rezoluție.
Preț – valoare, diferențiată pe tipuri de tarife și niveluri de tensiune, pentru
unitatea de măsură a cantității de energie electrică activă și reactivă și, după caz,
pentru unitatea de măsură a rezervării / abonamentului.
Preț mediu de revenire – prețul mediu obținut în urma aplicării unui tarif sau a
unui pachet de tarife.
Preț zilnic pentru putere – prețul rezultat prin împărțirea prețului anual pentru
putere la numărul de zile din anul calendaristic respectiv.
Profil de consum – algoritm pentru repartizarea orară, pe baza unui model
matematic, a consumului de energie electrică înregistrat lunar prin punctele de
măsurare la care, conform reglementărilor, nu este obligatorie montarea unui
contor cu înregistrare orară a consumului. Profilele de consum se stabilesc de
operatorul de distribuție cu aprobarea anre și pot fi diferențiate pe tipuri de
consumatori. Profilele de consum pentru un anumit tip de consumatori sunt unice
pe teritoriul operatorului de distribuție respectiv.
Prosumator – clientul final care deține instalații de producere a energiei electrice,
inclusiv în cogenerare, a cărui activitate specifică nu este producerea energiei
electrice, care consumă și care poate stoca și vinde energie electrică din surse
regenerabile produsă în clădirea lui, inclusiv un bloc de apartamente, o zonă
53
rezidențială, un amplasament de servicii partajat, comercial sau industrial sau în
același sistem de distribuție închis, cu condiția ca, în cazul consumatorilor
autonomi necasnici de energie din surse regenerabile, aceste activități să nu
constituie activitatea lor comercială sau profesională primară.
Punct de delimitare – loc în care instalațiile utilizatorului se delimitează ca
proprietate de instalațiile operatorului de rețea.
Punct de măsurare a energiei electrice – locul din cadrul rețelei electrice în care
se conectează transformatoarele de măsurare sau grupul de măsurare / subsistemul
de măsurare locală.
Putere aprobată – puterea maximă simultană ce poate fi evacuată/absorbită în/din
rețea la un loc de producere și/sau precizată în avizul tehnic de racordare /
certificatul de racordare.
Putere în restul orelor – cea mai mare putere medie cu durata de înregistrare pe
15 minute consecutiv absorbită de consumator în afara orelor de vârf ale SEN,
pentru un loc de consum.
Putere la orele de vârf ale SEN – cea mai mare putere medie cu durata de
înregistrare pe 15 minute consecutiv absorbită de consumator la orele de vârf ale
SEN, pentru un loc de consum.
Putere maximă contractată – cea mai mare putere medie cu înregistrare la
interval de 15 minute consecutive, prevăzută în contractul de furnizare a energiei
electrice, pe care consumatorul are dreptul să o absoarbă în perioada de consum,
pentru un loc de consum sau cale de alimentare, după caz.
Putere medie – raport între energia electrica contractată / absorbită într-un anumit
interval de timp și durata respectivului interval.
Putere minima tehnologică – cea mai mică putere necesară unui consumator
pentru menținerea în funcțiune, in condiții de siguranță, numai a acelor

54
echipamente și instalații impuse de procesul tehnologic, pentru a evita pierderi de
producţie prin deteriorare.
Putere minimă de avarie – puterea strict necesară consumatorului pentru
menţinerea in funcţiune a agregatelor care condiţionează securitatea instalaţiilor și
a personalului.
Receptoare electrocasnice – totalitatea receptoarelor electrice de larg consum,
destinate uzului consumatorilor casnici (nu sunt destinate realizării de activități
industriale sau agricole) și care sunt alimentate cu energie electrică la tensiunea de
230 sau 400V.
Regim de limitare – situaţie in care este necesară reducerea puterii electrice
absorbite de consumatori cu asigurarea puterii minime tehnologice, în vederea
menţinerii în limite normale a parametrilor de funcţionare a SEN.
Regularizare a plăţilor – determinarea sumelor de bani de plătit / restituit pentru
energia electrică consumată pe o anumită perioadă, ţinând cont de consumul real
rezultat din citirile contoarelor şi de plăţile anterioare.
Rețea electrică – ansambulu de linii, inclusiv elementele de susținere și de
protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice
conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate
energetică de producere a energiei electrice la un utilizator; rețeaua electrică poate
fi rețea de transport sau rețea de distribuție.
Rețea electrică de distribuție – rețeaua electrică cu tensiunea de linie nominală
până la 110 kV inclusiv;
Rețea electrică de interes public – rețeaua electrică lacare racordați cel puțin doi
utilizatori;
Rețea electrică de transport – rețeaua electrică de interes național și strategic cu
tensiunea de linie nominală mai mare 110 kV;

55
Schimbarea furnizorului – acțiunea prin care, pe parcursul derulării unui
contract, consumatorul decide, prin opţiune liber exprimată, să înceteze raportul
contractual cu furnizorul actual și să încheie contract de furnizare cu un alt
furnizor.
Serviciu de distribuție – serviciul asigurat de operatorul de distribuție care constă
în asigurarea transmiterii, în condiții de eficiență și siguranță, a energiei electrice
între două sau mai multe puncte ale rețelei de distribuție, cu respectarea
standardelor de performanță în vigoare;
Serviciu de transport – serviciul asigurat de operatorul de transport și de sistem
care constă în asigurarea transmiterii, în condiții de eficiență și siguranță, a
energiei electrice între două sau mai multe puncte ale rețelei de transport, cu
respectarea standardelor de performanță în vigoare
Serviciu universal – serviciu de furnizare a energiei electrice garantat clienților
casnici și clienților noncasnici cu un număr de salariați mai mic de 50 și o cifră de
afaceri anuală sau o valoare totală a activelor din bilanțul contabil conform
raportărilor fiscale anuale care nu depășește 10 milioane de euro, la un nivel de
calitate și la prețuri rezonabile, transparente, ușor comparabile și nediscriminatorii.
Sfert de oră alunecător – interval de 15 minute, care începe la fiecare minut din
oră.
Sistem de facturare in paușal – metoda de stabilire a consumului de energie
electrică în funcţie de puterea instalată și de numărul orelor de utilizare, pe tipuri
de receptoare electrice.
Sistem de măsurare a energiei electrice – ansamblu de echipamente prin care se
asigură activitatea de măsurare a energiei electrice format din: grupurile de
măsurare, sistemul de gestionare a valorilor măsurate și, dacă este cazul, sistemul
de teletransmisie.

56
Sistem de măsurare inteligentă a energiei electrice – sistem de măsurare a
energiei electrice care permite ransmiterea bidirecțională securizată a datelor de
măsurare, în conformitate cu reglementările în vigoare;
Sistemul electroenergetic național (SEN) – sistemul electroenergetic situat pe
teritoriul național. SEN constituie infrastructura de bază utilizată în comun de
participanții la piața de energie electrică.
Situație de avarie în SEN – situaţie în care, datorită avarierii unor instalații și
agregate energetice sau întreruperii intempestive a importului de energie electrică,
nu se mai pot menţine parametrii principali în limitele normale de funcţionare a
SEN.
Stație de primire – prima stație situată pe amplasamentul sau în vecinătatea
amplasamentului unui consumator, care poate fi stație electrică de transformare sau
de conexiuni, post de transformare sau tablou de distribuție și care îndeplinește
simultan urmatoarele condiții: se află pe traseul rețelelor electrice de legatură
dintre distribuitor/furnizor și consumator; prin intermediul său se realizează
nemijlocit alimentarea cu energie electrică a consumatorului; tensiunea primară sau
tensiunea secundară a stației este egală cu cea mai mare tensiune din instalația de
utilizare a consumatorului.
Subconsumator – persoană fizică sau juridică ale cărei instalații electrice de
utilizare sunt racordate în aval de punctul de măsurare al consumatorului.
Sursă de intervenție – sursă de energie electrică de rezervă, aparținând
consumatorului, care în cazul întreruperii furnizării energiei electrice din SEN
asigură alimentarea neîntreruptă sau realimentarea unui grup restrâns de
receptoare, în scopul opririi în siguranță a activității și / sau evitării unor efecte
economice și sociale deosebite (explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente
cu victime umane, poluarea mediului etc.).

57
Sursă proprie de energie electrică – instalație pentru producerea de energie
electrică aparținând consumatorului.
Tarif – ansamblu de preţuri (denumite componente ale tarifului), structurate pe
niveluri de tensiune si tipuri de consumatori, care, prin aplicare la un set de mărimi
de facturare, determină formula de facturare.
Tarifarea energiei electrice – activitatea de stabilire a tipului de tarif și de calcul
al mărimilor de facturare, în vederea emiterii facturii de energie electrică.
Utilizator de rețea electrică – orice persoană fizică sau juridică ale cărei instalații
sunt racordate la un sistem electroenergetic în scopul livrării de energie electrică în
ori din sistemul de transport, respectiv de distribuție a energiei electrice
Valoare măsurată – cantitatea de energie electrică măsurată de contor sau
considerată ca fiind măsurată.
Valoare măsurată aprobată – valoarea măsurată confirmată de participanții la
tranzacție, conform prevederilor codului comercial al pieței angro de energie
electrică.
Zone orare de vârf – intervale de timp orare caracterizate prin vârfuri de consum
la nivelul SEN stabilite de autoritatea competentă.
Zi lucrătoare – orice zi calendaristică, alta decât sâmbăta, duminica sau zilele
declarate libere la nivel național.

58