LINII ELECTRICE AERIENE

CUPRINS

ARGUMENT ..................................................................................................... 3
Cap. 1. COMPONENTELE LINIILOR ELECTRICE AERIENE ………………...... 5
Cap. 2. TEHNOLOGIA DE MONTARE A LINIILOR ELECTRICE AERIENE ... 15
Cap. 3. ÎNTREŢINEREA LINIILOR ELECTRICE AERIENE ............................ 18
Cap. 4. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ..................................................... 19
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................ 21
ANEXE .............................................................................................................. 22

ARGUMENT

2
 LINII ELECTRICE AERIENE

Dintre formele sub care se consumă energia, un loc deosebit îl ocupă energia electrică,
fapt dovedit şi de creşterea continuă a ponderii energiei primare transformată în energie
electrică (peste 40%, în prezent).
Avantajele deosebite pe care le prezintă energia electrică în raport cu alte forme de
energie - poate fi obţinută, cu randamente bune, din oricare altă formă de energie, poate fi
transmisă rapid şi economic la distanţe mari, se poate distribui la un număr mare de
consumatori de puteri diverse, se poate transforma în alte forme de energie, în condiţii
avantajoase, este "curată", adică odată produsă nu este poluantă, se pretează bine la
automatizări, se poate măsura cu precizie etc. - au determinat extinderea continuă a
domeniilor de utilizare a acesteia şi implicit a crescut numărul şi puterea instalaţiilor destinate
acestui scop.
Deoarece energia electrică solicitată de consumatori nu poate fi stocată, ea trebuie
utilizată chiar în momentul producerii sale. Această condiţie este îndeplinită întrucât
producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice sunt legate una de alta şi
decurg în cadrul unui ansamblu de instalaţii ce alcătuiesc sistemul energetic.
Prin sistem electroenergetic sau sistem electric se înţelege partea electrică a sistemului
energetic, începând cu generatoarele electrice până la receptoarele electrice inclusiv. În cadrul
sistemului electroenergetic, instalaţiile de producere, transport distribuţie şi utilizare a energiei
electrice sunt interconectate într-un anumit mod şi au un regim comun şi continuu de
producere şi consum a energiei electrice.
Legătura dintre sursele de energie electrică (generatoare) şi consumatori este
asigurată de instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice, adică de reţeaua
electrică. Reţeaua electrică este alcătuită din următoarele elemente principale: linii electrice
aeriene şi subterane, staţii şi posturi de transformare, la care se adaugă: baterii de
compensare a puterii reactive, bobine de reactanţă, rezistoare de limitare, elemente secundare
etc.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte liniile electrice aeriene, fiind structurată pe
patru capitole. În primul capitol sunt prezentate componentele liniilor electrice aeriene.
Capitolul al doilea descrie tehnologia de montare a liniilor electrice aeriene. În capitolul al
treilea sunt prezentate lucrările de întreţinere şi verificare a liniilor electrice aeriene. Ultimul
capitol prezintă măsurile de protecţie în timpul execuţiei liniilor electrice şi a branşamentelor.
Pentru realizarea acestui proiect am studiat materialele bibliografice indicate, dar şi alte
lucrări ştiinţifice cum ar fi: cărţi şi reviste de specialitate. În acest fel am corelat cunoştinţele
teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de
specialitate parcursă în perioada de elaborare a atestatului profesional.

Capitolul 1
COMPONENTELE LINIILOR ELECTRICE AERIENE

3
 LINII ELECTRICE AERIENE

Liniile electrice sunt folosite pentru transportul şi distribuţia energiei electrice. În funcţie
de posibilitatea de amplasare, acestea se împart în linii electrice aeriene (LEA) şi linii electrice
subterane (LES).
Elementele componente ale liniilor electrice aeriene sunt:
- conductoare;
- stâlpi de susţinere;
- izolatoare;
- armături şi cleme.
Conductoarele liniilor electrice aeriene. După funcţia pe care o îndeplinesc,
conductoarele LEA se împart în două grupe: conductoare active, prin care se transportă
energia electrică şi conductoare de protecţie, care au rolul de a ecrana linia electrică aeriană
împotriva loviturilor directe de trăsnet.
Atât conductoarele active, cât şi cele de protecţie, din punct de vedere mecanic, trebuie
să fie astfel dimensionate încât, în condiţiile impuse de norme, să reziste suprasarcinilor
datorate depunerilor de chiciură pe conductoarele şi izolatoarele liniilor, presiunii vântului,
precum şi a variaţiilor de temperatură.
Calculul mecanic al conductoarelor active ale LEA nu este total independent de calculul
electric al acestora, îmbinându-se, de fapt, într-un calcul unitar tehnico-economic, prin care se
urmăreşte stabilirea secţiunii optime a conductoarelor, precum şi deschiderea economică,
respective deschiderea medie optimă dintre stâlpi.
Conductoarele active ale LEA trebuie să aibă caracteristici electrice ridicate şi o bună
rezistenţă mecanică, ruperea lor putând duce la ruperea stâlpilor. Din aceste motive, costul
conductoarelor este relativ ridicat, reprezentând, de exemplu, circa 30-50% din costul integral
al unei LEA de 110kV. Este evident că alegerea tipului de conductoare, stabilirea întinderii şi
montarea acestora trebuie să fie efectuate cu multă atenţie.
La construcţia LEA cu tensiuni nominale mai mari de 1000V, fiecare fază a liniei, este
echipată fie cu un singur conductor, fie printr-un ansamblu de două sau mai multe
conductoare, denumite conductoare fasciculare.
Clasificarea conductoarele liniilor aeriene:
- dupa destinatia lor:
- conductoare active;
- conductoare de protectie;
- dupa constructia lor sunt:
- interioare;
- exterioare;
- dupa forma actiunii se disting:
- monofilare;
- multifilare

4
 LINII ELECTRICE AERIENE

- dupa materialul folosit:

- monometalice;
- bimetalice.
Conductoarele trebuie să aibă o rezistivitate cât mai mică pentru diminuarea pierderilor
de energie, o rezistenţă la rupere cât mai mare, dar la proiectarea lor trebuie să se aibă în
vedere şi partea economică a investiţiei, adică costul liniilor să fie cât mai mic.
Conductoarele monofilare sunt construite dintr-un singur fir cu sectiunea cuprinsa intre
6 şi 16 mm².
Conductoarele multifilare se folosesc pe scara mare la constructia liniilor aeriene
deoarece fata de conductoarele monofilare au unele avantaje: sunt mai flexibile, au o
siguranţa mai mare din punct de vedere mecanic.
Conductoarele multifilare monometalice (figura 1 de la Anexe ) sunt formate din mai
multe fire, rasucite, din aceleşi material (funii).
Conductoarele multifilare bimetalice (figura 2 de la Anexe ) sunt formate dintr-un miez,
din mai multe fire din otel şi o manta din mai multe fire din aluminiu.
În afara de conductoarele multifilare pentru liniile de foarte înaltă tensiune, se
construiesc şi conductoare tubulare. Conductoarele tubulare sunt echipate cu un singur
conductor pe fază, în vederea măririi diametrului conductorului. Aceste conductoare pot să
aibă o carcasă, care ajută la aşezarea corectă a straturilor conductorului (figura 3.a,b) sau pot
fi realizate fără carcasă (figura 3.c).
In tara noastra se folosesc următoarele materiale:
- cuprul cu o rezistivitate mica (16,9Ω mm²/km)
- bronzul cu rezistivitate mai mare decat a cuprului iar rezistenta mecanica marita
- aluminiul cu rezistivitate mai mare decat cea a cuprului şi o rezistenta mecanica mai mica
- otel-aluminiu – este conductorul cel mai mult folosit pentru liniile de înaltă tensiune, datorita
rezistentei mecanice mari şi rezistivitatii electrice suficient de mici.
Stâlpii liniilor electrice aeriene. Stâlpii sunt elementele liniilor care susţin conductoarele
active şi de protecţie, la distanţele prescrise, atât între ele, cât şi deasupra solului. Aceştia
trebuie să suporte eforturile proprii, în situaţii normale sau datorită presiunii vântului, a
conductoarelor, pentru situaţii normale, de avarii sau de încărcări suplimentare ca urmare a
presiunii vântului şi a prezenţei chiciurei, a izolatoarelor şi a armăturilor, precum şi a acţiunii
vântului asupra acestora.
Clasificarea stalpilor:
- dupa materialul din care sunt confectionati:
- stâlpi de lemn;
- stâlpi de metal;
- stâlpi de beton armat.
- dupa destinatia lor in linie:

5
 LINII ELECTRICE AERIENE

- de sustinere;
- întindere sau tracţiune;
- de colt;
- terminali;
- de tranversare;
- de transpunere a fazelor.
Stâlpii din lemn se utilizează în reţelele electrice de joasă şi medie tensiune. Stâlpii de
lemn au următoarele avantaje: sunt ieftini, usor de executat, manipulat şi plantat, sunt elastici,
constituie un material izolant. In schimb, au durabilitate redusa, neceşitând impregnarea cu
materiale împotriva putrezirii şi rezistenta macanica buna numai in lungul fibrelor. Sunt ţări
care utilizează, pe scară largă, stâlpii de lemn, cum ar fi: USA, Canada, Finlanda etc.
Stâlpii din lemn pot fi de următoarele tipuri:
- Stâlpi simpli: Sunt folosiţi ca stâlpi de sustinere atat pentru linii de joasă tensiune cat şi
pentru linii de medie tensiune;
- Stâlpi format A: Sunt confectionati din doi stâlpi de lemn simpli şi sunt utilizati in genaral
drept stâlpi terminali, de intindere sau de colt;
- Stâlpi format piramidal: Stâlpii piramidali sunt folosiţi drept stâlpi de intindere şi de colt;
- Stâlpi format H: Sunt folosiţi la liniile de 10, 20 şi 110 kV avand în general izolatoare de
suspensie.
Stâlpii de beton au o larga raspandire atat pentru joasă cat şi pentru înaltă tensiune. Au
dezavantajul ca sunt grei şi se transporta anevoios. Din punct de vedere al tehnologiei de
fabricatie se disting stâlpi de beton executati manual la locul de plantare (pot fi realizati prin
turnare in pozitie orizontala şi ridicare ulterioara sau prin turnare directa in pozitie verticala) şi
stâlpi prefabricati. Stâlpii prefabricati pot fi:
- din beton armat vibrat - poseda o rezistenta mecanica, compactitate şi rezistenta la agenti
atmosferici superioare celor turnate şi modelate manual;
- din beton armat centrifug - în fabricarea acestora se recurge la forta centrifuga prin actiunea
careia se obtine raspandirea uniforma a betonului in in jurul armăturii. Ca urmare, rezulta o
piesa in forma de teava cilindrica sau tronconică;
- din beton precomprimat (vibrat sau centrifugat) - au avantajul fata de cei din beton armat
obisnuit ca permit reduceri importante de otel, sunt mult mai elastici şi mai putin sensibili la
fisurare. Precomprimarea se poate realiza în doua feluri:
- preintindere prin intinderea armăturii inainte de turnarea betonului şi relaxarea ei
dupa intindere; acest procedeu este folosit pentru stâlpi de dimensiuni şi solicitari mai reduse.
- postintinderea prin intinderea armăturii dupa intarirea betonului; este folosit pentru
stâlpi cu inaltime mare şi cu tractiuni la varf apreciabile.
Stâlpii metalici ai liniilor electrice aeriene sunt confecţionaţi, în general, din oţel şi se
folosesc pentru construcţia liniilor electrice aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune, respectiv

6
 LINII ELECTRICE AERIENE

110 – 750 kV, simplu, dublu sau mai multe circuite. Prezinta avantajul ca pot fi executati din
piese separate, care apoi sunt asamblate, realizandu-se diferite coronamente.
Stâlpii metalici, indiferent de tip, au următoarele parti componente:
- Coronamentul: se alege in functie de tensiunea nominala a liniei, numarul de circuite, modul
de protecţiecontra supratensiunilor atmosferice, configuratia terenului, usurinte montarii
conductoarelor şi a intretinerii liniei;
- Consolele: sunt alcatuite in general din talpă şi tirant. Talpa este confectionata din profil U,
iar tirantul din profil L;
- Tronsoanele: în componenţa lor intră:
- Montanţi: sunt confectionati din profille laminate U şi L, din tevi de tabla cusuta prin
sudare. Sunt intarite la baza printr-o centura, iar in sens transversal pe sectiune, la
ultimul tronson, printr-una din doua contravanturi;
- Diagonale: sunt confectionate din profile in forma de L cu aripi egale sau inegale
din tevi fara cusatura sau din fier beton. Din punct de vedere al configuratiei
geometrice a diagonalelor se deosebesc următoarele tipuri de stâlpi metalici:
-stâlpi cu diagonale simple;
-stâlpi cu diagonale duble;
-stâlpi cu diagonale in forma de K;
-stâlpi cu diagonale cu noduri multiple.
- Baza: Poate fi intalnita in doua variante: baza ingusta sau fundatie bloc şi baza larga in care
picioarele stalpului sunt betonate in patru fundatii separate. Din punct de vedere al fixarii bazei
se deosebesc:
- stâlpi metalici cu baza incastrata;
- stâlpi metalici cu baza articulata, in care caz stalpul trebuie sa fie ancorat.
In figura 4 de la Anexe sunt prezentate componentele unui stalp metallic cu zabrele.
Izolatoare. Conductoarele sunt fixate de stâlpii liniilor electrice aeriene prin intermediul
izolatoarelor. Materialul folosit pentru fabricarea liniilor electrice aeriene trebuie sa aiba o
rigiditate dielectrica corespunzatoare (să nu permită producerea de descărcări electrice), sa fie
rezistente, sa aiba o buna stabilitate termica, dar şi calităţi mecanice, fizice şi chimice bune.
Exista doua categorii de izolatoare:
- izolatoare nestrapungibile la care distanta disruptiva prin materialul izolant este cel putin
egala cu jumatatea distantei disruptive prin aer;
- izolatoare strapungibile la care conditia de mai sus nu este respectată.
Dupa tendintele la care sunt utilizate, izolatoarele se impart in doua categorii:
- izolatoare de joasă tensiune, pentru instalatii cu tensiunea sub 1 000V;
- izolatoare de înaltă tensiune, pentru instalatii cu tensiunea de peste 1 000V.
Dupa felul solicitarilor mecanice pe care se suporta, izolatoarele sunt de doua categorii:

7
 LINII ELECTRICE AERIENE

- izolatoare de sustinere, care preiau numai greutatea conductoarelor, inclusiv a chiciurii şi

presiuneavantului;
- izolatoare de tractiune, care preiau in plus şi eforturile de tractiune din conductori.
După poziţia faţă de conductor şi de consolă:
- Izolatoare suport: sunt confectionate astfel incat sa se poata monta rigid pe tije metalice
care sunt prinse direct sau indirect pe stâlpii liniilor electrice aeriene. Izolatoarele suport de
sustinere se fixeaza pe console sau stâlpi prin intermediul suportilor drepti sau curbi.
Izolatoarele suport de tractiune sunt de doua feluri: izolatoare cu un singur sant, care permit
montarea unui singur conductor şi izolatoare cu doua santuri, care permit montarea a doua
conductoare. Izolatoarele suport pentru linii de medie tensiune au o forma şi dimensiuni
constructive ce le permite sa reziste atat la strapungere cat şi la conturare, in conditii
atmosferice oricat de rele.
- Izolatoare de suspensie: Lanturile de izolatoare sunt folosite pe liniile electrice aeriene de
medie şi înaltă tensiune, de obicei pentru tensiuni mai mari decat 20 kV. Tipurile de izolatoare
care se construiesc in prezent pot fi clasificate din punct de vedere electric sau mecanic.
In tabelul 1 de la ANEXE jos sunt prezentate diferite tipuri de izolatoare
Armături şi cleme. Elementele mecanice prin care se realizeaza prinderea izolatoarelor
stâlpilor se numesc armături, iar cele prin care se fixeaza conductoarele de izolatoare sau prin
care se realizeaza înădirea conductoarelor in spatiu dintre stâlpi se numesc cleme.
Dupa rolul pe care il indeplinesc, armăturile se impart in următoarele categorii:
1. Armături pentru fixarea izolatoarelor pe stâlpi
- armături pentru fixarea izolatoarelor suport: Izolatoarele suport se fixeaza pe stâlpii
liniilor electrice prin intermediul unor piese din otel rotund-suporti, care sunt de doua feluri:
curbi şi drepti.
Suportii curbi (figura 5 de la Anexe) sunt folosiţi atat la joasă tensiune cat şi la tensiuni
de 3-20 kV pe stâlpi simpli de lemn sau de beton armat.
Suportii drepti (figura 6 de la Anexe) sunt folosiţi pentru fixarea izolatoarelor suport
pentru consolele metalice ale stâlpilor, existand in mai multe variante pentru diverse tractiuni
de varf.
2. Armături pentru fixarea lanturilor de izolatoare
Principalele armături care servesc la fixarea lanturilor de izolatoare pe consolele
stâlpilor sunt:
- cârlige de prindere;
- ochiuri de suspensie ce servesc pentru prinderea lantului de izolatori.
3. Armături pentru fixarea conductoarelor pe izolatoare
- armături pentru fixarea conductoarelor pe izolatoare suport. Fixarea conductoarelor
liniilor electrice aeriene se face in mod diferit dupa cum avem stâlp de sustinere sau de
intindere.

8
 LINII ELECTRICE AERIENE

a) Fixarea conductoarelor pe izolatoarele stâlpilor de sustinere: In tara noasta se folosesc in

mod curent legaturile simple in cruce şi legaturile duble in cruce.
b) Fixarea conductoarelor pe izolatoarele stâlpilor de intindere, colt sau terminali
Conductoarele se fixeaza cu legaturi normale sau cu legaturi de siguranţa.
- armături pentru fixarea conductoarelor de lanturile de izolatoare. Aceste armături se
impart in doua categorii: cleme de sustinere şi cleme de tractiune.
a) Fixarea conductoarelor de lanturile de izolatoare ale stâlpilor de sustinere se realizeaza prin
intermediul clemelor de sustinere. Clemele de sustinere cu care se fixeaza conductoarele pe
izolatoare pot fi fixe şi oscilante fara sau cu declansare.
b) Fixarea conductorului de lanturile de izolatoare ale stâlpilor de intindere se realizeaza prin
intermediul clemelor de tractiune. Clema de tractiune se prinde de izolatoare printr-o serie de
piese intermediare, determinate de tipul lantului de izolatoare şi de felul conductoarelor.
Dupa modul de prindere a conductorului, clamele de tractiune pot fi:
- cu bridă sau cu pană: Se folosesc pentru sectiuni mici ale conductoarelor;
- cu con;
- prin presare: sunt utilizate pentru sectiuni peste 150 mm² in cazul conductoarelor de
otel-aluminiu.
4. Armături pentru fixarea conductoarelor de protectie
Conductorul de protecţie se monteaza pe stâlpii liniilor electrice printr-o legatura rigida
sau oscilanta, cu ajutorul unor cleme speciale. In vederea evitarii oboselii conductorului in locul
clemelor de sustinere rigide se folosesc cleme oscilante de sustinere.
Cleme de legatura mecanica şi electrica. Au rolul de a inadi conductorul in deschiderile
dintre stâlpi. Ele trebuie sa prezinte atat calitati mecanice cat şi electrice. Un conductor electric
executat defectuos conduce la incalzirea neadmişibila a clemei şi a conductorului in clema,
provocand in cele din urma ruperea acestuia.
Clemele de legatura mecanica şi electrica sunt de doua feluri:
a) Cleme de legatura cu buloane sau nituri
Acestea retin conductorul prin frecarea ce apare intre acestea şi niturile sau buloanele
piesei.
b) Cleme de legatura prin presare
Acestea se folosesc atat pentru conductoarele monometalice cat şi pentru
conductoarele de otel-aluminiu şi sunt de trei tipuri:
- prin crestaturi normale: se executa pentru conductoarele de cupru din teava de cupru, iar
pentru conductoarele de aluminiu sau otel-aluminiu din teava trasa de aluminiu
- prin crestaturi helicoidale: se executa fie dintr-un singur tub de sectiune ovala, in care
patrund cele doua conductoare, fie din doua tuburi sudate intre ele, in fiecare tub patrund cate
unul dintre cele doua conductoare care urmeaza a fi imbinate

9
 LINII ELECTRICE AERIENE

- prin laminare: se folosesc pentru imbinarea conductoarelor de otel-aluminiu cu sectiuni

mari. Piesele se executa din aluminiu.
In tabelul 2 de la Anexe sunt prezentate cateva tipuri de armaturi si cleme folosite la
realizarea liniilor electrice aeriene.

Capitolul 2
TEHNOLOGIA DE MONTARE A LINIILOR ELECTRICE AERIENE

10
 LINII ELECTRICE AERIENE

Aceasta tehnologie de montare a liniilor electrice aeriene cuprinde:

- trasarea, pichetarea si saparea gropilor pentru stalpi;
- fasonarea, alcatuirea si plantarea stalpilor;
- echiparea stalpilor, montarea conductoarelor si executarea legaturilor electrice.
Pentru montarea liniilor electrice aeriene se utilizeaza urmatoarele:
- dispozitive de masurat: ruleta, metrul;
- unelte de sapat manual: cazmale, lopeti;
- unelte pentru fasonarea stalpilor: ferastraie, tesla;
- unelte pentru ridicat manual: furci, scripeti;
- unelte pentru fixarea conductoarelor: prese hidraulice;
- utilaje pentru sapat mecanic;
- automacara pentru ridicat si plantat stalpi;
Trasarea, pichetrea si saparea gropilor pentru stalpi. Trasarea consta in identificarea
traseului liniilor electrice aeriene si fixarea unor jaloane vizibile de-a lungul acesteia.
Pichetarea consta in baterea, de-a lungul traseului liniilor electrice aerine, a unor tarusi
de lemn care fixceaza centrele gropilor in care se vor monta stalpii.
Saparea gropilor se face astfel:
- mecanic, in terenurile tari;
- manual
Operatia de sapare se efectueaza numai cu avizul inteprinderilor carora le apartin
diversele instalatii subterane din zona, pntru a se evita accidentele de munca si distrugerea
instalatiilor respective.
Gropile se ingradesc, iar pe timpul noptii se marcheaza cu felinare pentru a se preveni
accidentele.
Fasonarea, alcatuirea si plantarea stalpilor. Aceste operatii se fac numai la stalpii de
lemn. Fasonarea consta in taierea capetelor si netezirea suprafetei stalpului.
Stalpul este apoi vopit de doua ori cu materiale protectoare. Dupa aceea se transporta
la pozitie.
Aici se alcatuieste stalpul prin fixarea pe aceasta a suruburilor de prindere a consolelor.
Cand este cazul se fixeaza de stalpi si adaosul.
Plantarea consta in aducerea stalpului langa groapa, ridicarea si asezarea in groapa,
centrarea si fixarea lui.
Plantarea stalpilor de lemnse poate face manual,cand sunt putini stalpi sau mechanic,
cand numarul lor este mare.
Plantarea manuala consta in:
- asezarea pe partea din spate a gropii a unei scanduri pentru a se evita surparea pamantului
la introducerea stalpului.
- lucratorii se impart in doua grupe pentru a ridica si sustine stalpul.

11
 LINII ELECTRICE AERIENE

- se verifica verticalitatea stalpului si se indeparteaza stalpul prin rotire.

- se acopera groapa cu pamant umed batut cu maiul.
Plantarea stalpilor de beton armat se face intr-o fundatie de beton armat turnata in
groapa sapata anterior.Stalpul se fixeaza in golul fundatiei numai cu automacaraua.
Se fixeaza stalpul, dupa care se toarna betonul. Plantarea este incheiata numai dupa
ce se s-a realizat priza betonului de fixare.
Plantarea stalpilor de metal se face pe fundatii de beton armat prin prinderea cu
buloanele incastrate in acestea. Stalpii din teava se planteaza intr-o fundatie asemanatoare cu
cea a stalpilor de beton.
Echiparea stalpilor, montarea conductoarelor si executarea legaturilor electrice. Stalpii
se echipeaza, de regula dupa plantarea lor si aceasta consta in fixarea izolatoarelor fie pe
suporturi, fie pe console.
Suporturile curbe se fixeaza pe stalpii de lemn in gauri cu diametrul mai mic cu 2mm
decat diametrul exterior al suportului. Suporturile drepte se fixeaza pe stalpii de lemn cu
suruburi cu placuta de presiune si piulita.
Montarea conductoarelor liniilor electrice aeriene se face astfel:
- conductoarele se deruleaza de pe un tambure sau colaci si se ridica pe console sau suporti
langa izolatoare.
- se trece la intinderea definitiva a conductoarelor care incep de la stalpul terminal.
Dupa intindere se executa legaturile electrice. Conductoarele de aluminiu, inainte de
fixarea de izolatoare, se infasoara cu o banda de 10x1mm² din aluminiu moale, pe o lungime
de 25cm.
Conductoarele de cupru se leaga cu sarma de cupru moale de 4mm² sau de 6mm².
Aceste legaturi se executa sub forma de:
- legaturi simple folosite pentru conductorele de cupru;
- legaturi intarite folosite pentru conductorele de aluminiu.
- legaturi duble se folosesc pentru prinderea conductoarelor de stalpii de intindere
- legaturi in ochi se folosesc pentru prinderea conductoarelor de stalpii.
Dupa incheierea lucrarilor la liniile electrice aeriene, aceasta se pune sub tensiune si se
trece la receptia ei.

Capitolul 3
ÎNTRETINEREA LINIILOR ELECTRICE AERIENE

Intretinerea liniilor electrice aeriene necesita verificari periodice de zi si de noapte.

12
 LINII ELECTRICE AERIENE

Se urmareste prin controlul vizual:

- stabilitatea stalpilor si a ancorajelor;
- stabilitatea suporturilor si a consolelor pe stalp;
- stabilitatea izolatoarelor;
- integritatea legaturilor electrice;
-s tabilitatea liniei la actiunea vantului si a chiciurei.
- daca sageata conductoarelor s-a marit;
- integritatea elementelor componente ale liniei, de la stalpi, izolatoare, legaturi si conductoare.
- daca in apropierea liniei nu s-au executat constructii sau alte lucrari.
- daca nu apar descarcari electrice intre conductoare si alte parti metalice ale liniilor electrice
aeriene.
In cadrul lucrarilor de intretinere se executa periodic masurarea rezistentei
conductoarelor pentru a verifica integritatea lor si masurari ale rezistentei de izolatie intre
conductoare si alte elemente ale liniilor electrice aeriene.
Inainte de a lua aceste masuri liniile electrice aeriene trebuie scoase de sub tensiune.
Cand apar defecte grave, cum ar fi ruperea conductoarelor, liniei electrice aeriene se
scoate imediat de sub tensiune si se trece la repararea acesteia.

Capitolul 4
MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII

13
 LINII ELECTRICE AERIENE

In timpul executării liniiilor electrice aeriene şi a exploatării acestora, muncitorii

electricieni trebuie să respecte anumite reguli de protecţie a muncii, pentru a evita diferite
accidente cu urmări grave. Astfel:
- înainte de a se urca pe stâlpi, montatorul trebuie să se convingă că stâlpul este bine plantat
şi consolidat la bază şi că uneltele cu care se va ucra sus pe stâlp (cârlige de urcat,centura de
siguranţă etc.) sunt în bună stare,
- la urcarea pe stâlp, rnontatorul trebuie să se lege de acesta cu centura de siguranţă
începând de la 2 m, de la nivelul solului.
- este interzisă aruncarea de jos a obiectelor, pentru a le transmite celor care lucrează sus
sau aruncarea de pe stâlp a acestora. Transmiterea lor trebuie făcută cu o frânghie de care se
leagă obiectele necesare petrecută pe după o parte a stâlpului sau mâna mentorului de sus. Al
doilea capăt ai frânghiei trbuie să se găsească, în mâna muncitorului ce stă jos şi care trebuie
să împiedice balansarea obiectelor ridicate. Mâinile muncitorilor care lucrează la întinderea
conductoarelor vor fi protejate demănuşi, confecţionate din pânză de cort.
- în cazul trecerii şi întinderii conductoarelor peste drumuri, se vor aşeza placaje avertizoare
cu steaguri roşii, de o parte şi de alta a drumului respectiv, la 100 m
de la punctul de traversare.
- la executarea gropilor se folosesc scule şi unelte adecvate.
- în cazul în care muncitorul electrician foloseşte scara pentru executarea legăturilor electrice
pe stâlp sau montarea izolatoarelor, el trebuie să aibă grijă să prevadă la capetele de jos ale
scărilor rezemate, vârfuri ascuţite sau tălpi de cauciuc, pentru a împiedica eventuala lor
alunecare. Treptele scărilor de lemn trebuie să fie totdeauna încastrate în cadru şi nu bătute în
cuie. Scările rezemate trebuie să fîe aşezate sub un unghi de 60° faţă de orizontală. Nu este
permis să se aşeze scările pe suporturi instabile.
- când se lucrează pe scări rezemate la înălţime mai mare de 4 m, trebuie folosită şi centura
de protecţie, care se leagă de stâlpul de care este rezemată scara.
In cazul în care se folosesc scări duble, este bine ca ele să fie prevăzute cu un lanţ sau
cu alt dispozitiv, care să împiedice desfacerea scării în timpul lucrului.
Instalatorii electricieni vor avea grijă să nu se aşeze niciodată scările în apropierea
locurilor sau instalaţiilor care se găsesc sub tensiune şi care nu sunt protejate împotriva
atingerilor accidentale.
Folosirea uneltelor electrice portabile, ca: maşinii electrice de dăltuit, de
găurit, alimentate la o tensiune de 220 V, este permisa numai în locurile uscate şi numai cu
condiţia de a se lega la pământ (sau la firul de nul) părţile metalice ale acestor utilaje.

BIBLIOGRAFIE

14
 LINII ELECTRICE AERIENE

Baciu A. - Exploatarea şi repararea reţelelor electrice , Editura Tehnică, Bucureşti 1969

Iacobescu Gh., Iordănescu I., Potolea E., Balaurescu D., Tudose M. - Utilajul şi tehnologia
instalaţiilor din centralele şi reţelele electrice , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1977

Mira N., Neguş C. - Instalaţii şi echipamente electrice, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti 1994

Potolea E. - Centrale, staţii şi reţele electrice, Manual pentru şcoli de maiştri, EDP Bucureşti
1971

Potolea E. - Instalaţii din centrale şi reţele electrice , Manual pentru licee industriale an III ,IV,
EDP Bucureşti 1976

Rucăreanu C., Militaru P., Hotoboc. C., Chiricescu V., Prioteasa V. – Linii electrice aeriene şi
subterane, Îndreptar, Editura Tehnică Bucureşti 1989

ANEXE

15
 LINII ELECTRICE AERIENE

Figura 1. Conductoare monometalice multifilare

Figura 2. Conductoare multifilare bimetalice din oţel-aluminiu

1 – fir de oţel; 2 – fir de aluminiu

a b c

Figura 3. Conductoare tubulare: a,b – cu carcasă; c – fără carcasă

16
 LINII ELECTRICE AERIENE

Figura 4. Stâlp metalic cu zăbrele.

1-montant; 2-diagonale; 3-furcă; 4-consolă; 5-suport fir de gardă; 6-traversă;
7-fir de gardă; 8-unghiul de protecţie (α); 9-lanţ de izolatoare; 10-conductor activ;
11-unghiul viu δ (balansul conductoarelor); 12-distanţa între conductoare; 13-distanţa la masă;
14-centură; 15-cadru; 16-contravânturi; 17-nod; 18-dispozitiv contra urcării;
19-placă indicatoare;

Tabelul 1

17
 LINII ELECTRICE AERIENE

1. Izolatoare pentru linii aeriene de joasă

tensiune
      - tip suport 
      - tip T 
      - tip ancora 
      Aceste produse se realizeaza conform
normelor DIN, ANSI sau standardelor romanesti,
si sunt glazurate alb sau brun.

2. Izolatoare pentru linii electrice aeriene de

medie tensiune
      - izolatoare suport 
      - izolatoare tip tija
      - izolatoare de tractiune

3. Suporturi izolante pentru aparataj electric de

medie tensiune
     - suporturi izolante de interior 
     - suporturi izolante de exterior 
       Aceste produse sunt destinate constructiei
aparatelor de medie tensiune sau sustinerii
barelor din posturile electrice. 
4.   Suporturi izolante tip coloana de inalta

tensiune
       Produsele din aceasta categorie sunt
utilizate la constructia aparatajului electric cu
tensiuni pana la 420 KV. Sarcina mecanica a
produselor este intre 4KN si 16KN. 

18
 LINII ELECTRICE AERIENE

Figura 5. Suporturi curbe pentru linii electrice aeriene de joasă tensiune

a - pentru lemn; b - pentru zidărie; c- pentru beton.

Figura 6. Suport drept pentru linii electrice aeriene de joasă tensiune

Tabelul 2

19
 LINII ELECTRICE AERIENE

20