Note de curs

Transportul şi Distribuţia
Energiei Electrice

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA
ENERGIEI ELECTRICE (TDEE)
Curs 1

1
1.1. STRUCTURA SISTEMULUI ENERGETIC
Dezvoltarea activităţilor cu caracter energetic de-a
lungul timpului a cunoscut diferite stadii de organizare a
acestora, mergând de la caracterul separat al rezolvării
aprovizionării cu agenţi energetici de către fiecare
consumator, până la stadiul actual al organizării de tip
sistem, permis de posibilităţile tehnice de realizare a
instalaţiilor, impus de cerinţele de siguranţă în funcţionare
şi de eficienţă economică [3].
Sistemul energetic (SE) cuprinde ansamblul activităţilor de
producere şi distribuţie a energiei de toate formele,
organizate pe un anumit teritoriu (regional, naţional,
continental).

2
 Structura generală a unui sistem energetic [3]

SEP - sursele de energie primară: cărbunii, petrolul, gazele

naturale, apa, aerul, căldura solară etc.;
IP - instalaţii primare, reprezentate de instalaţiile pentru
extracţia purtătorilor primari de energie: minele, sondele
de petrol şi gaze, etc.;
IT - instalaţii de transport a energiei primare, reprezentate
de sistemele de transport a cărbunilor (calea ferată, nave,
3
auto etc.), a petrolului şi gazului (conducte, nave, auto
etc.);
ITr - instalaţii de transformare a energiei primare, repre-
zentate de instalaţiile pentru prelucrarea purtătorilor
primari de energie: uzinele de preparare a cărbunilor,
rafinăriile de petrol, staţiile de pompare şi pregătire
pentru consum a gazelor naturale etc.;
CEP - consumatori de energie primară - reprezentaţi de
mijloacele de transport auto, navale şi aeriene, de instala-
ţiile de încălzire cu combustibili solizi, lichizi sau gazoşi,
precum şi alţi consumatori de combustibili din industrie.
CE - centrale electrice; RTD - reţele de transport şi
distribuţie a energiei electrice; CEE - consumatorii de
energie electrică; SEE - sistemul electroenergetic.
4
În sistemul energetic se pot evidenţia următoarele
subsisteme:
sistemul energetic al petrolului (SEP);
sistemul energetic al cărbunilor (SEC);
sistemul energetic al gazelor (SEG);
sistem electroenergetic (SEE).

5
 LDMT
LTFIT

LDIT
STEV
CTE
ST PT PT

STIC
CJT CJT

ST PT PT
CHE STEV CJT CJT

ST PT PT

STIC
CJT CJT
CMT
ST PT PT
CJT CJT
STEV

CNE
ST PT PT
CJT CJT
STIC

CMT
ST PT PT
PRODUCERE
CL CJT CJT MC
TRANSPORT
DISTRIBUŢIE

6
Consumator de energie electrică este orice persoană fizică
sau juridică care cumpără energie electrică pentru
consumul propriu şi, eventual, pentru un subconsumator
racordat în condiţiile legii la instalaţiile sale [19].
Drept consumator de energie electrică se consideră
ansamblul instalaţiilor electrice de distribuţie şi utilizare
aferente unei întreprinderi, instituţii sau colectivităţi.
Echipamentele care transformă energia electrică într-o
altă formă de energie utilă ( mecanică, termică, luminoasă
etc.) se numesc receptoare. Acestea intră în componenţa
consumatorilor de energie electrică.

7
Reţeaua electrică (RE) este alcătuită din instalaţiile de
transport şi distribuţie a energiei electrice. Este alcătuită
din următoarele elemente principale:
linii electrice aeriene (LEA) şi în cabluri (LEC);
staţii şi posturi de transformare;
baterii de compensare a puterii reactive;
bobine de reactanţă, rezistoare de limitare, elemente
secundare etc.
Prezenţa în SEE a instalaţiilor de transport şi distribuţie a
energiei electrice este necesară din următoarele motive:
asigură transportul energiei la distanţe mari, din zonele
de producere spre centrele de consum, transportul sub
formă de energie electrică fiind soluţia economică;
diferenţa dintre tensiunea nominală a generatoarelor şi
8
cea a consumatorilor;
diferenţa dintre tensiunea nominală a liniilor de
transport şi cea a consumatorilor;
diferenţa dintre puterea transportată şi cea solicitată
individual de către receptoare;
funcţionarea interconectată a centralelor din SEE sau
funcţionarea interconectată a SEE aparţinând unor zone
teritoriale diferite impun existenţa unei reţele de legătură.
1.2. CERINŢELE IMPUSE INSTALAŢIILOR DE
TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE
 Continuitatea alimentării cu energie electrică a consu-
matorilor este o caracteristică a alimentării cu energie
electrică ce se referă la durata şi frecvenţa întreruperilor
în livrarea energiei electrice [19].
9
 Furnizorul de energie electrică are obligaţia să asigure
continuitatea în alimentare în limitele nivelului de sigu-
ranţă precizat în contract sau în Standardul de perfor-
manţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice,
dacă consumatorul nu contractează direct serviciul de
distribuţie/transport [19];
Întreruperea alimentării cu energie electrică afectează
consumatorii în mod diferit. În funcţie de natura efectelor
produse de întreruperea alimentării cu energie electrică,
receptoarele se clasifică în două categorii:
 normale, pentru care se asigură o singură sursă de
alimentare pe una sau mai multe căi;
 vitale, la care întreruperea în alimentarea cu energie
electrică poate duce la explozii, incendii, distrugeri de
utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti.
10
 În această categorie intră: calculatoarele de proces,
instalaţiile de ventilaţie şi evacuare a gazelor nocive sau a
amestecurilor explozive, instalaţiile de răcire la cuptoarele
de inducţie, receptoarele ce asigură funcţionarea unei săli
de operaţie, pompele destinate stingerii incendiului,
corpurile de iluminat pentru iluminatul de siguranţă etc.
Pentru acestea se asigură două sau mai multe surse de
alimentare.
Când se doreşte o siguranţă mai mare în funcţionare,
fără ca receptoarele să se încadreze în categoria de recep-
toare vitale, alimentarea se face de la o singură sursă, dar
pe două sau trei căi de alimentare. În acest caz una dintre
căile de alimentare reprezintă alimentarea de bază sau
alimentarea normală cu energie electrică. Celelalte căi de
alimentare reprezintă alimentări de rezervă.
11
 Alimentarea de la două sau mai multe surse se
realizează când în componenţa consumatorului se află
receptoare vitale. Alimentarea din sistemul energetic,
indiferent de numărul căilor, este considerată alimentare
de la o singură sursă. Pentru consumatorii care au în
componenţă receptoare vitale trebuie asigurată o cale
suplimentară de alimentare, numită alimentare de
securitate, care la indisponibilitatea căii de bază sau de
rezervă, asigură alimentarea cu energie electrică a unui
grup restrâns de receptoare, în scopul evitării unor
fenomene periculoase la consumator.
Alimentarea de securitate se realizează de la o sursă
proprie de energie, aparţinând consumatorului: centrală
proprie, generatoare sincrone mici acţionate de motoare cu
12
ardere internă sau motoare Diesel, baterii de
acumulatoare, UPS-uri (uninterruptible power supply).
Siguranţa în funcţionare a reţelei electrice
Capacitatea de a suporta solicitările care apar în funcţio-
narea ei fără consecinţe inacceptabile pentru instalaţiile şi
aparatele ce o compun, fără prejudicii pentru personalul
de deservire, pentru construcţiile sau obiectivele
învecinate.
 Calitatea energiei electrice furnizate consumatorilor
Se apreciază în funcţie de indicatorii de calitate a energiei
electrice, care se pot clasifica în două grupe:
indicatori primari, care depind în primul rând, de
furnizor;
indicatori secundari, care sunt influenţaţi de funcţiona-
rea consumatorilor consideraţi perturbatori.
13
Indicatorii primari de calitate a energiei electrice sunt:
frecvenţa;
amplitudinea tensiunii de alimentare;
supratensiuni temporare şi tranzitorii;
goluri de tensiune.
întreruperi în alimentarea cu energie electrică;
În sistemul electroenergetic, frecvenţa este controlată prin
reglajul P-f (putere activă - frecvenţă). Frecvenţa nominală
a SEN este de 50 Hz. Limitele normate de variaţie a
frecvenţei în funcţionare sunt [17]:
47,00-52,00 Hz, timp de 100 % din an;
49,50-50,50 Hz, timp de 99,5 % din an;
49,75-50,25 Hz, timp de 95% din săptămână;
49,90-50,10 Hz, timp de 90% din săptămână.
14
 Amplitudinea tensiunii de alimentare este controlată de
reglajul Q-U (putere reactivă - tensiune), al ploturilor
transformatoarelor şi al autotransformatoarelor din reţea;
Abaterea procentuală admisă a tensiunii de serviciu
faţă de tensiunea nominală este de ±10% [3].
Reglarea frecvenţei şi a nivelului de tensiune se fac de
regulă corelat.
Se consideră ca supratensiuni toate cazurile în care
tensiunea pe bare depăşeşte cu mai mult de 10% tensiunea
nominală. Supratensiunile sunt limitate şi controlate prin
sistemele de protecţie contra supratensiunilor.
Golurile de tensiune (scăderea tensiunii sub limitele admi-
se pentru o perioadă de cel mult 3 s), sunt determinate de
scurtcircuite în reţeaua electrică şi sunt înlăturate odată cu
separarea defectului de către protecţia prin relee.
15
 Indicatorii secundari de calitate ai energiei electrice se
referă la următoarele perturbaţii produse de consumatori:
armonici şi interarmonici (regimuri nesinusoidale);
fluctuaţii de tensiune (flicker);
nesimetrii.
În general, armonicile sunt generate de sarcinile neliniare
din reţea.
Interarmonicile sunt semnale a căror frecvenţă nu este
multiplu al frecvenţei fundamentale. Unele dintre acestea
sunt generate de sarcinile neliniare, iar altele sunt intenţio-
nat injectate de distribuitor, pentru telecomanda releelor
sau pentru a comuta tarifele consumatorilor casnici sau
industriali.

16
 Efectul deformant al receptoarelor asupra undelor de
curent şi tensiune poate fi pus în evidenţă cu ajutorul
coeficientului de distorsiune armonică (THD). Dacă valoa-
rea coeficientului de distorsiune a undei de tensiune depă-
şeşte 10%, apar în mod sigur probleme în funcţionarea
receptoarelor.
Regimurile deformante sunt însoţite de următoarele
efecte negative:
cupluri parazite în maşinile electrice;
erori ale aparatelor de măsurare;
fenomene de rezonanţă armonică, având drept consecinţe
supracurenţi, supratensiuni şi perturbaţii în reţelele de
telecomunicaţii.

17
 Pentru limitarea armonicilor de tensiune (şi curent) la
un nivel redus se iau următoarele măsuri:
 generatoarele, prin construcţie, trebuie să furnizeze
tensiuni electromotoare lipsite de armonici;
 evitarea, prin proiectare, construcţie şi exploatare, a
domeniilor neliniare de funcţionare a elementelor din
sistem (exemplu saturaţia la transformatoare);
 utilizarea filtrelor de absorbţie, la consumatorii
importanţi, care constituie surse de armonici (de
exemplu staţii de redresare).

18
 Deşi majoritatea receptoarelor nu sunt perturbate de
către fluctuaţiile de tensiune deoarece amplitudinea aces-
tora este cuprinsă în domeniul admis pentru variaţia tensi-
unii de alimentare (±10% Un), ele influenţează fluxul
lumi-nos al lămpilor, creând o pâlpâire a luminii - efectul
de flicker. Aceste pâlpâiri, având o frecvenţă cuprinsă în
ban-da (0,5÷25) Hz, pot fi receptate, sub forma unei jene
vizu-ale, chiar pentru amplitudini ale tensiunii mai mici de
1%
Gradul de simetrie al sistemului trifazat de tensiuni este o
cerinţă de calitate, ce impune ca în toate nodurile
sistemului să existe un sistem trifazat simetric de tensiuni.

19
 Dezvoltarea ulterioară a reţelei
Reţeaua electrică existentă trebuie să permită o extindere
(dezvoltare) viitoare fără ca prin aceasta gradul ei de
siguranţă şi simplitatea manevrelor să sufere modificări
esenţiale.
 Eficienţa economică a investiţiilor
Transportul şi distribuţia energiei electrice să se realizeze
cu cheltuieli minime la o anumită putere transferată.
 Cerinţe suplimentare impuse de impactul cu mediul
înconjurător

1.3. CLASIFICAREA REŢELELOR ELECTRICE

20
21
 1.3.1. Clasificarea RE din punct de vedere al
tensiunii nominale
Valorile normalizate ale tensiunilor utilizate în ţara noastră
sunt:
• 400 V pentru JT
• 6, 10, (15), 20, (35) kV pentru MT
• 110, 220 kV pentru IT
• 400, 750 kV pentru FIT
Tensiunile nominale cu care se calculează parametrii
electrici ai elementelor de sistem se determină cu relaţia:
U n = k ⋅ U STAS ,
 k=1 pentru consumatori, linii, primarul transformatoa-
relor de distribuţie;

22
 k=1,05 pentru generatoare, primarul transformatoare-
lor bloc, primarul autotransformatoarelor;
 k=1,1 pentru secundarul transformatoarelor şi AT.
110 kV 20 kV
~
10,5 kV 10/121 kV 110/22 kV
10 kV 0,4 kV

10/0,42 kV
Benzi de tensiune - Operatorul de transport şi de sistem
programează banda de tensiune în nodurile reţelei electri-
ce de distribuţie, ţinând seama de benzile de tensiune în
23
nodurile reţelei de transport şi de posibilităţile de reglaj al
tensiunii reţelei de distribuţie respective, precum şi de
influenţa acestora asupra regimului de funcţionare în
zonă.
Tabelul 1.1. Benzile admisibile pe niveluri de tensiune pentru SEE naţional
Nivelul de tensiune [kV] 110 220 400 750
Zona admisibilă [kV] 99÷121 198÷242 380÷420 735÷765

După tensiunea nominală, reţelele electrice se clasifică în:

reţele de joasă tensiune (JT) - Un ≤1000 V;
reţele de medie tensiune (MT) - 1 kV<Un≤35 kV;
reţele de înaltă tensiune (IT) - 35 kV<Un<300 kV;
reţele de foarte înaltă tensiune (FIT) - Un≥300 kV.

24
1.3.2. Clasificarea reţelelor electrice din punct de
vedere al destinaţiei
 Reţelele de transport - asigură transportul unor cantităţi
însemnate de energie electrică (zeci sau sute de MVA) la
distanţe mari (sute de km) din zonele de producere spre
cele de consum, realizând legături între principalele noduri
ale SEE. Transportul energiei electrice se face la înaltă şi
foarte înaltă tensiune (220 kV, 400 şi 750 kV).
 Reţelele de distribuţie - transferă cantităţi mai reduse de
energie electrică, pe distanţe mai scurte, asigurând
distribuirea acesteia consumatorilor.

25
Distribuţia energiei la consumatori se face la înaltă tensiu-
ne (110 kV), medie tensiune (6÷20 kV) şi joasă tensiune
(0,4 kV), reducerea nivelului de tensiune realizându-se în
staţiile de distribuţie (110 kV/MT) şi în posturile de
transformare (MT/0,4 kV).
Reţeaua de distribuţie de înaltă tensiune se numeşte reţea
de repartiţie, ea asigurând repartiţia teritorială a energiei
electrice precum şi alimentarea unor consumatori mari,
care au puncte de delimitare cu furnizorul la această
tensiune.
 Reţelele de utilizare - asigură alimentarea cu energie
electrică a receptoarelor. Ele pot fi casnice, când alimen-
tează un mare număr de receptoare casnice de JT şi mici
motoare cu puteri cuprinse între câţiva W până la câţiva
26
kW şi industriale, când alimentează direct receptoare de JT
şi de MT, de puteri relativ mari.

1.3.3. Clasificarea reţelelor electrice din punct de

vedere al teritoriului pe care îl ocupă:
 Reţele naţionale (magistrale) - reţele de transport de 220
şi 400 kV, extinse la nivelul ţării;
 Reţele regionale - reţele de 110 kV, cu o extindere mai
redusă;
 Reţelele urbane - reţele de 6, 10, 20 şi 110 kV, care se
extind pe teritoriul oraşelor, asigurând alimentarea cu
energie electrică a tuturor consumatorilor acestora, cu
excepţia întreprinderilor care posedă reţele electrice
proprii (industriale);

27
 Reţele rurale – reţele de 10 şi 20 kV; asigură distribuţia
energiei electrice în mediul rural.

1.3.4. Clasificarea reţelelor electrice din punct de

vedere al structurii (configuraţiei)
 Reţele radiale - au structura cea mai simplă, fiind
alimentate la un singur capăt, consumatorii primind
energia electrică pe o singură cale;
 Reţele buclate - se caracterizează prin faptul că fiecare
consumator poate primi energia din două părţi.
 Reţele complex buclate - consumatorii primesc energia
electrică din mai mult decât două părţi, deci pe mai multe
căi şi de la mai multe surse. Structura lor este analogă
ochiurilor unei plase.
28
 ~ ~ ~
G1
G1 G2
~ b
G1 ~ G1

~
G1
G2 ~ ~ G3

a c

29
1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND
TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA
ENERGIEI ELECTRICE (TDEE)
Curs 2

1
1.3.5. Clasificarea reţelelor electrice din punct de vedere
al situaţiei neutrului faţă de pământ
1.3.5.1. Reţea cu neutrul izolat
U1N
1 I0
U2N 3
N 2 3UN0 U30
U3N U
U3N 1N 1≡0
3 N
U2N UN0I I20
UN0 C0 C0 C0 30
U10 U20 U30 U20
I0 I20 I30 2 I0

0
I0=I20+I30

U10=0, U 20 = U 30 = 3U f , UN0=Uf
I 20 = jω C 0 U 20 ; I 30 = jω C 0 U 30
2
I0 =
jωC0 (U 20 + U 30 ) U 20 + U 30 =
3U N0 I0= j3ωC0 U N0
Avantaje:
 dacă una din faze este pusă la pământ, simetria
tensiuni-lor pe faze (U1N, U2N, U3N) nu este afectată în mod
sensibil, linia continuând să alimenteze consumatorii
trifazaţi;
 influenţa redusă pe care o au aceste linii, în cazul pune-
rilor simple la pământ, asupra liniilor de telecomunicaţii
din vecinătate.
Dezavantaj
 dacă curentul capacitiv depăşeşte valorile admisibile
(cca. 10 A), arcul electric amorsat la apariţia defectului
poate persista mai mult timp, determinând apariţia unor
supratensiuni periculoase.
3
1.3.5.2. Reţea cu neutrul legat direct la pământ
U1N Avantaje:
1  în timpul scurtcircui-
U2N tului, datorită legăturii
N 2 rigide a neutrului la
U3N pământ, potenţialul
3 neutrului rămâne egal
cu al pământului;
U10 U20 U30
 tensiunile fazelor să-
nătoase faţă de pământ
0
rămân egale cu tensiu-
nea de fază a reţelei,
(1)
Ik
deci nu este necesară întărirea izolaţiei.

4
Dezavantaje:
 dispozitive suplimentare de protecţie, care comandă
deconectarea curenţilor de scurtcircuit. Prin deconectare,
consumatorii racordaţi la linia respectivă rămân nealimen-
taţi. Aceste reţele se prevăd cu dispozitive de reanclanşare
automată rapidă (RAR);
 influenţa mult mai puternică pe care o au reţelele cu
neutrul legat direct la pământ, în cazul unui scurtcircuit,
asupra liniilor de telecomunicaţii vecine (zgomote neplăcu-
te în aparatele telefonice, străpungeri etc.);
 costul ridicat al instalaţiilor de legare la pământ
(investiţie şi exploatare).

5
1.3.5.3. Reţele cu neutrul legat la pământ prin impedanţe
 reducerea curentului de punere la pământ;
 cu cât impedanţa de legare la pământ a neutrului reţelei
va fi mai mare, tensiunea neutrului se va apropia de ten-
siunea de fază, iar curentul care o străbate va fi mai mic.
 Reţele cu neutrul legat la pământ prin reactanţă
acordată (bobină de stingere) – cazul ideal

6
 1

N 2
IL
3
UN0 L C0 C0 C0
I0=IL+IC≈0
IL IL+IC
0
UN0 UN0 UN0

IL IC IC IL

IL=UN0/jωL; IC=j3ωC0UN0; dacă IL=IC, rezultă I0=IL+IC=0

7
Condiţia de rezonanţă (acordare) a bobinei de stingere:
3ω 2 LC 0 = 1
Bobina poate compensa, teoretic, în totalitate curentul
capacitiv, iar arcul se stinge şi se elimină posibilitatea
apariţiei arcului electric intermitent; pe durata punerii la
pământ a unei faze, tensiunile fazelor sănătoase faţă de
pământ cresc până la valoarea tensiunii de linie, la fel ca la
reţelele cu neutrul izolat.
Curentul activ, determinat de tensiunile faţă de pământ ale
fazelor sănătoase, nu poate fi compensat ci, dimpotrivă, se
însumează cu curentul activ determinat de tensiunea UN0
prin rezistenţa activă a bobinei de stingere.

8
 1 IRL+Ir

N 2

3
UN0
RL XL
r r r C0 C0 C0 I0=IRL+Ir
IRL IXL

IL IXL IXL+IC=0

0 IRL Ir IC IRL+Ir

UN0 UN0 UN0

I0
IL IC+Ir IC+Ir IL
IRL Ir Ir IRL
IXL IC IC IXL

9
Nu se realizează cordul perfect al bobinei de stingere, ci se
merge cu un dezacord de (15÷25)%, în sensul
supracompensării (IL>IC).
Necesitatea unui dezacord al bobinei - prevenirea creşterii
potenţialului punctului neutru al reţelei, la funcţionarea în
regim normal cu bobina acordată, datorită faptului că
niciodată capacităţile fazelor faţă de pământ nu sunt
perfect egale.
Y1 U1N + Y 2 U 2 N + Y 3 U 3 N
U0 = −
Y1 + Y 2 + Y 3 + Y N
Avantaje:
 asigură continuitatea alimentării consumatorilor în
cazul punerilor la pământ monofazate;
10
 curentul la locul de defect este redus la câteva procente
din valoarea curentului capacitiv al reţelei;
 se exclude posibilitatea apariţiei scurtcircuitelor cu arc
persistent;
 influenţe mai reduse asupra liniilor de telecomunicaţii
decât în cazul reţelelor cu neutrul izolat.
Dezavantaje:
 necesită nivel de izolaţie mai ridicat, deoarece supraten-
siunile sunt similare cu cele din reţelele cu neutrul izolat;
 complicarea instalaţiilor de protecţie;
 nu compensează componenta activă a curentului
rezidual al cablurilor (care poate avea o valoare importan-
tă la cablurile din PVC) şi, ca urmare, stingerea arcului la
locul de defect nu mai poate fi asigurată în reţelele extinse;
11
 dificultatea identificării locului avariei;
 exploatare mai dificilă în absenţa reglajului automat;
 nu este eficient în prezenţa unor consumatori defor-
manţi, când curentul capacitiv are un conţinut ridicat de
armonici.
Modul de tratare a reţelelor prin bobina de stingere este o
soluţie optimă pentru reţelele aeriene de MT în care
curenţii capacitivi depăşesc valorile admise (cca. 10 A).
 Reţele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă
Are rolul de a limita valoarea curentului de scurtcircuit
monofazat I (k1) la o fracţiune din valoarea curentului de
scurtcircuit trifazat I (k3) ;
Gradul de limitare depinde de:
 stabilitatea termică a rezistorului de limitare;
12
 căderea de tensiune pe rezistenţă, în caz de defect;
 funcţionarea selectivă a instalaţiilor de protecţie (valoa-
rea curentului de scurtcircuit monofazat trebuie să fie
suficient de mare în raport cu valoarea curentului maxim
de sarcină).
 1 1 
R N = Uf  − (1) 
 I k dorit I k 
 Ikdorit - curentul de scurtcircuit dorit (recomandat:
200÷250 A, pentru reţelele aeriene şi 800÷1000 A, pentru
reţelele în cablu.);
 I (k1) - curentul de defect monofazat în reţea, dacă neutrul
ar fi legat direct la pământ. În această relaţie, este I (k1)
suficient de mare pentru ca ultimul termen să poată fi
neglijat.
13
Avantaje:
 exploatarea simplă a reţelei, care poate fi extinsă fără
modificarea modului de tratare (valoarea curenţilor
capacitivi este mică în comparaţie cu I (k1);
 detectarea şi localizarea rapidă a defectelor;
 amortizarea rapidă a oscilaţiilor libere care apar în
procesele tranzitorii, care însoţesc scurcircuitele cu arc;
 diminuarea solicitărilor izolaţiei la supratensiuni
tranzitorii;
 costuri mai reduse decât în cazul tratării prin bobine de
stingere.
Dezavantaje:
 majorarea investiţiilor (rezistoare, transformatoare de
curent individuale, prize de pământ, instalaţii RAR);
14
creşterea numărului de deconectări faţă de reţeaua cu
neutrul izolat.
Tratarea neutrului prin rezistor se aplică cu rezultate bune
în cazul reţelelor extinse de cabluri şi în prezenţa
consumatorilor deformanţi.
1.3.5.4. Situaţia neutrului pentru reţele de
diverse tensiuni ale SEE
Reţelele de înaltă şi foarte înaltă tensiune (110, 220, 400 kV)
- legarea directă la pământ a neutrului transformatoarelor şi
autotransformatoarelor.
Reţelele de medie tensiune - se funcţionează, în principiu,
cu neutrul izolat dacă curentul de punere la pământ este
mai mic decât cel admisibil (10 A). În caz contrar, neutrul
reţelei se tratează prin bobină de stingere sau rezistenţă de
15
limitare.
Reţelele de joasă tensiune - legarea directă la pământ a
neutrului reţelei, pentru a evita apariţia unor tensiuni
periculoase pentru personalul de deservire .
1.3.6. Clasificarea reţelelor electrice după
frecvenţa de lucru
1.4. REGIMURILE DE FUNCŢIONARE ALE
REŢELELOR ELECTRICE
Gradul în care este Natura regimului în
Criteriul de Modul de variaţie a
afectată simetria raport cu intenţia
clasificare mărimilor în timp
celor trei faze operatorului
- staţionare (permanente) - simetrice - normale
Regimurile
- nestaţionare lente - nesimetrice - de avarie
RE
- nestaţionare rapide

16
În exploatarea reţelelor electrice se evidenţiază următoa-
rele regimuri de funcţionare:
 regimul permanent normal;
 regimul nestaţionar (tranzitoriu) normal;
 regimul nestaţionar (tranzitoriu) de avarie;
 regimul permanent de avarie.
1.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE
A REŢELELOR ELECTRICE
 relaţia lui Still:
U= 4,34 L + 0, 016 ⋅ P
valabilă pentru L≤250 km şi P≤6o MW;
 relaţia lui Zaleski:
=U P(0,1 + 0, 015 L)
17
valabilă pentru puteri mari şi L≥1000 km;
 relaţia lui Nikogosov:
=U 1, 6 4 P ⋅ L

18
Puterea maximă şi distanţa de transport la diferite niveluri
de tensiune a liniilor electrice
Tensiunea Puterea maximă Lungimea maximă
Tipul liniei
nominală [kV] transportabilă [MW] a liniei [km]
6 LEA 2 10÷3
6 LEC 3 ≤8
10 LEA 3 15÷5
10 LEC 5 ≤10
20 LEA, LEC 2÷10 35÷8
110 LEA s.c. 10÷40 80÷60
110 LEA d.c. 50÷60 80÷60
220 LEA s.c. 100÷150 200÷100
220 LEA d.c. 180÷240 200÷100
400 LEA 500÷700 800÷400
750 LEA 1800÷2000 2000÷1200

19
2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE
Curs 3

1
 2.1. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE AERIENE (LEA)
2
4
3
6
1
5
7

1-conductoare active, 2-conductoare de protecţie (de gar-

dă), 3-izolatoare, 4-armături, 5–stâlp, 6-cleme, 7-fundaţia
2
2.1.1. Conductoarele liniilor electrice aeriene
- conductoare active;
- conductoare de protecţie (de gardă).
Materialul din care sunt confecţionate conductoarele
trebuie să prezinte următoarele proprietăţi:
să aibă rezistivitate cât mai mică pentru ca pierderile să
fie mici;
 să aibă rezistenţă de rupere la tracţiune cât mai mare şi
să se comporte bine la oscilaţii şi vibraţii pentru a rezista
la acţiunea fenomenelor meteorologice;
 să prezinte rezistenţă ridicată faţă de acţiunea agenţilor
corozivi din atmosferă;
 să fie ieftine (costul conductoarelor este ridicat - cca.
(30÷50) % din costul integral al unei LEA de 110 kV).
3
Materialele utilizate la executarea conductoarelor LEA :
 cuprul şi aliajele sale (bronz);
 aluminiul şi aliajele sale (aldrey, almelec, alcoro);
 oţelul protejat prin zincare, cuprare sau aluminizare.
Proprietăţile materialelor conductoare:
cuprul: rezistivitatea cea mai mică (ρCu=0,018 Ω⋅mm2/m) şi
o rezistenţă mecanică medie (σrupere=40 daN/mm2);
aluminiul: rezistivitate mai mare decât a cuprului
(ρAl=0,0294 Ω⋅mm2/m) şi o rezistenţă mecanică mai mică
(σrupere=17 daN/mm2);
bronzul: o rezistivitate puţin mai mare decât a cuprului
(ρbronz=0,0208 Ω⋅mm2/m) şi o rezistenţă mecanică mărită
(σrupere până la 70 daN/mm2). Exemplu: traversarea în
Bulgaria a LEA 220 kV Işalniţa–Bechet (deschidere 1040
m).
4
Conductoarele LEA pot fi monofilare (masive) şi multifilare
(funie). Între numărul de straturi n şi cel de fire N există
relaţia: N=1+3n(n+1).
Raportul dintre secţiunea efectivă şi cea aparentă a funiei
monometalice este cuprins între 0,75 şi 0,778, dependent de
numărul de fire componente.
Conductoarele funie monometalice, utilizate la construcţia
liniilor electrice aeriene de medie tensiune, se realizează
din aluminiu (AAC-All Aluminum Conductor) sau aliaje
de aluminiu (AAAC-All Aluminum Alloy Conductor).

5
 Conductor funie monometalic cu 61 de fire

Cele mai utilizate conductoare multifilare bimetalice sunt

cele din aluminiu-oţel (ACSR-Aluminum Conductor, Steel
Reinforced sau aliaje de aluminiu-oţel (Aluminum Alloy
Conductor, Steel Reinforced), formate dintr-o inimă de
oţel, care preia solicitările mecanice şi unul sau mai multe
straturi exterioare din fire de aluminiu (aliaje de
aluminiu), care servesc ca parte conductoare de curent.

6
Conductoare fasciculare sau jumelate

a b c
Conductoare de construcţie specială
Al

Ol

a b c d
a şi b - conductoare tubulare; c -conductoare cu diametru
mărit; d - conductoare antivibratoare
7
Creşterea capacităţii de transport a liniilor electrice de
înaltă tensiune existente poate fi realizată prin înlocuirea
conductoarelor convenţionale prin conductoare speciale
HTLS (High Temperature Low Sag), capabile să
funcţioneze la temperatură mai mare, dar având un
coeficient termic de dilatare mai mic. Aceste conductoare
sunt construite din straturi din aliaj de aluminiu,
înfăşurate în jurul inimii de oţel, prezentând un coeficient
mic de dilatare termică. La depăşirea temperaturii cores-
punzătoare punctului de inflexiune de saturaţie, dilatarea
termică mai mare a aluminiului determină preluarea
integrală a efortului de tracţiune din conductor de către
inima de oţel.

8
 Tipuri de conductoare HTLS

ACSS Conductor din Aluminiu pur, cu inimă din oţel

Conductor din Aluminiu pur, cu sârme trapezoidale, cu

ACSS-TW
inimă din oţel

Conductor din aliaj de Aluminiu (super) rezistent termic,

(Z)TACSR
cu inimă din oţel de înaltă rezistenţă)

Conductor din aliaj de Aluminiu (super) rezistent termic,

G(Z)TACSR
cu posibilitate de culisare a inimii din oţel)

ACCR Conductor din aluminiu întărit cu material compozit

ACCC Conductor din aluminiu cu inimă din material compozit

Conductor din aliaj de Aluminiu (super) rezistent termic,

(Z)TACIR cu inimă din Invar - invariabil ca elongaţie

9
Conductorul ACSS (Aluminum Conductor Steel Supported)
are în componenţă fire de aluminiu moale, rezistenţa la
tracţiune fiind asigurată de inima de oţel. Acesta poate fi
utilizat până la temperatura de 210°C.
Conductorul ACSS-TW (Aluminum Conductor Steel
Supported-Trapezoidal Wire) reprezintă construcţia com-
pactă a conductorului ACSS, firele de aluminiu având
secţiune trapezoidală. Un cablu compact, la acelaşi diame-
tru ca şi un cablu obişnuit, are o rezistenţă electrică speci-
fică cu circa 15-20 % mai redusă decât a acestuia şi o
capacitate de transport sporită.
Conductoarele ACSS sunt printre cele mai ieftine conduc-
toare HTLS, având un preţ de (1,5-2) ori mai mare decât
conductoarele ACSR.
10
Conductorul (Z)TACSR ((Super) Thermal-Resistant
Aluminum Alloys Conductor Steel Reinforced) este realizat
din fire din aliaj de aluminiu cu un conţinut mic de zirco-
niu (Zr), care determină o creştere însemnată a temperatu-
rii de recoacere faţă de cea a aluminiului pur.
Conductoarele de acest tip pot fi utilizate până la tempera-
tura de 150°C (TACSR), respectiv 210°C (ZTACSR).
Conductorul G(Z)TACSR (Gap-Type (Super) Thermal-
Resistant Aluminum Alloy Conductor, Steel Reinforced) este
alcătuit dintr-o inimă multifilară din oţel, înconjurată de
un strat conductor din fire trapezoidale din aliaj de alumi-
niu. Interstiţiul dintre inima de oţel şi primul strat conduc-
tor este umplut cu o vaselină rezistentă termic, astfel că
inima de oţel poate culisa în interiorul conductorului.
11
Inima este confecţionată din fire de oţel galvanizat, la fel
ca în cazul conductoarelor de tipul ACSS şi ACSR.
Conductorul ACCR (Aluminum Conductor, Composite
Reinforced) are o inimă construită din fire torsadate
formate din fibre de oxid de aluminiu (Al2O3), acoperite cu
aluminiu de puritate ridicată. Acest material are o structu-
ră matriceală de metal ranforsat cu fibră. Fiecare fir
conţine mii de fibre cu dimensiuni micrometrice (diametru
de cca. 10μm), de mare rezistenţă. Comportarea inimii este
asemănătoare cu a oţelului dar este mult mai uşoară şi are
conductivitate electrică ridicată, determinată de existenţa
aluminiului.

12
Straturile exterioare ale conductorului sunt alcătuit din
fire dintr-un aliaj de aluminiu-zirconiu. Aliajul de alumi-
niu-zirconiu rezistă la temperaturi mari fără a deveni
maleabil (fără fluaj), iar la revenirea la temperatura
mediului ambiant îşi păstrează rezistenţa. Atât inima cât şi
straturile exterioare contribuie la rezistenţa mecanică şi
conductivitatea conductorului. Aceste conductoare pot fi
utilizate până la temperatura de 210°C.
Conductorul ACCC (Aluminum Conductor, Composite Core)
are o inimă compozită realizată din fibre de carbon şi
răşină epoxidică., peste care se înfăşoară fire de aluminiu
cu secţiune trapezoidală sau rotundă. Inima din material
compozit are o rezistenţă mecanică foarte bună şi un
coeficient de dilatare extrem de mic.
13
Fibrele de carbon sunt înconjurate de o teacă din fibre de
sticlă, care previne coroziunea prin separarea carbonului
faţă de aluminiu. Acest tip de conductor poate funcţiona
până la 210°C.
Conductorul (Z)TACIR ((Super) Thermal Resistant
Aluminum Alloy Conductor, Invar Reinforced) utilizează o
inimă de Invar - un aliaj de fier-nichel (64FeNi), care are
un coeficient de dilatare mic la temperaturi ridicate [9].
Partea conductoare este realizată din fire de aliaj de alumi-
niu, care îşi păstrează rezistenţa mecanică la temperaturi
ridicate. Aceste conductoare pot funcţiona până la 150°C
(TACIR), respectiv 210°C (ZTACIR).
Aceste conductoare sunt folosite, preponderent, în Japonia
şi Korea.
14
Tabelul 2.3. Capacitatea de transport şi curentul maxim
admisibil pentru conductoare HTLS/raportul capacităţilor
de transport faţă de cea a conductorului convenţional
ACSR 450/75
tmax Imax Smax Raport faţă de
Tip conductor
[0C] [A] [MVA] ACSR 450/75
ACSR 450/75 70 624 238 1
ACSS/TW/HS Canary 200 1583 603 2,53
ZTACIR 410 210 1405 535 2,24
TACSR 410 150 979 373 1,56
GTACSR Drake 190 1433 546 2,29
ACCR 824 210 1595 608 2,55
ACCC/TW Drake 210 1737 662 2,78

15
Conductoarele tip ACCC şi ACCR au cea mai mare
capacitate de transport. Ele sunt relativ noi pe piaţa de
produse şi nu sunt încă utilizate pe scară largă deoarece
sunt şi cele mai scumpe (costă de 3÷6 ori mai mult de cât
conductoarele ACSR). În privinţa costurilor directe de
procurare, instalare şi mentenanţă, pe primul loc se
situează conductorul ACSS, urmat de conductoarele
ZTACIR şi GZTACSR.

16
Conductoare torsadate - formate din unul sau mai multe
conductoare de aluminiu izolate cu PVC, răsucite în jurul
unui conductor de Ol-Al de asemenea izolat cu PVC,
formând un fascicul (toron).
Avantaje (faţă de conductoarele neizolate): eliminarea
izolatoarelor, uşurarea execuţiei, creşterea gradului de
siguranţă în funcţionare, reducerea pericolelor de
electrocutare etc.

17
2.1.2. Izolatoare pentru LEA
Din punct de vedere electric, calitatea unui anumit tip de
izolator este definită de:
- tensiunea de conturnare - tensiunea la care apar descăr-
cări electrice prin aer de-a lungul izolatorului;
- tensiunea de străpungere - tensiunea la care descărcarea
se produce prin masa izolatorului.
Căile posibile de scurgere ale curentului la
5
1 un izolator suport: 1 - descărcarea di-rectă
2 prin aer de la conductor la pământ; 2 -
3 conturnarea izolatorului uscat;
4 3 - conturnarea izolatorului sub ploaie;
4 - conturnarea izolatorului murdar şi
umed; 5 - străpungerea izolatorului.
18
Izolatoarele trebuie să suporte eforturile transmise de
conductoare, datorate greutăţii proprii, a chiciurei depuse
pe acestea şi presiunii vântului, la care se adaugă şi efortul
de tracţiune din conductoare, în cazul izolatoarelor de
întindere. Materialele izolante utilizate sunt: materialele
ceramice, sticla şi materialele sintetice.
Izolatoarele compozite sunt alcătuite dintr-o „inimă” din
fibră de sticlă impregnată cu răşini sintetice şi o carcasă
elastomerică, confecţionată din EPR (cauciuc ethilen –
propilen) sau cauciuc siliconic.
Avantajele utilizării izolatoarelor compozite comparativ cu
izolatoarele din porţelan sau sticlă:
 rezistenţă sporită la conturnarea suprafeţei şi la radiaţii
ultraviolete uv;
19
 invulnerabilitate la agresiune mecanică (focuri de
armă);
 costuri reduse de întreţinere , nemaifiind necesară
curăţirea periodică a izolatorilor datorită proprietăţilor de
hidrofobicitate;
 aceste izolatoare sunt mai uşoare cu circa 30% decât
izolatoarele clasice si sunt mai uşor de transportat si
montat (sunt excluse spargerile).
δ2
Din punct de vedere al rezistenţei la stră-
pungere, izolatoarele se clasifică în:
- străpungibile - distanţa disruptivă prin
H

materialul izolant este mai mică decât

δ1
jumătatea distanţei disruptive prin aer
D (δ2<δ1/2). Nu sunt indicate în regiunile cu
20
număr mare de descărcări atmosferice.
- nestrăpungibile - distanţa disruptivă prin materialul
izolant este mai mare sau cel puţin egală cu jumătatea
distanţei disruptive în aer (δ2≥δ1/2).
Lungimea liniei de fugă - lungimea minimă măsurată pe
suprafaţa unui izolator între două părţile metalice cu
potenţiale electrice diferite.
Lungime specifică a liniei de fugă (cm/kV) - raportul dintre
lungimea totală a liniei de fugă a
Lf izolatorului, exprimată în centimetri,
p şi tensiunea cea mai ridicată a reţelei,
exprimată în kilovolţi. Valorile mini-
me ale lungimii specifice a liniei de
fugă în funcţie de nivelul de poluare sunt date în tabel
21
 Linia de fugă Rezistenţa la conturnare
Nivel de poluare specifică minimă se măreşte prin mărirea
[cm/kV] liniei de fugă.
I. Slab 1,6 Din punct de vedere
II. Mediu 2,0 constructiv izolatoarele
folosite la LEA se îm-
III. Puternic 2,5
part în două categorii:
IV. Foarte puternic 3,1 izolatoare suport sau
rigide şi izolatoare de suspensie.
Izolatoarele suport - se utilizează la joasă şi medie tensiune.
Pentru liniile de medie tensiune se folosesc izolatoare de tip
Delta, care au trei mantale şi sunt executate dintr-o singu-
ră bucată (a) sau din două bucăţi (b).

22
 65 128 Φ155

287

417
120 267 M18

a b c d e
Aceste izolatoare se montează rigid pe tije metalice, care
pătrund în interiorul izolatorului până deasupra şanţului
de care se leagă conductorul şi sunt străpungibile.
În cazul izolatoarelor suport nestrăpungibile din materiale
ceramice, tija metalică nu pătrunde în interiorul izolatoru-
lui decât foarte puţin (c).
23
În prezent se folosesc frecvent izolatoare compozite de tip
suport (d – cu cap rotund de prindere; e – cu cap de
prindere clemă C).
Izolatoarele de suspensie se utilizează la liniile de medie,
înaltă şi foarte înaltă tensiune. Tipuri constructive:
- izolatorul cu capă sau cu un singur taler
1-corpul izolatorului (talerul),
realizat din material ceramic sau
sticlă călită; 2-capa (calotă metali-
că); 3-tijă metalică încastrată în
taler, de care se prinde izolatorul
următor; 4-piesă pentru fixarea
tijei; 5-chit pentru izolatoare;
6-tija izolatorului de deasupra.
24
Lanţul de izolatoare este format din 7 elemente la 110 kV,
13 elemente la 220 kV şi 22 elemente la 400 kV. Izolatorul
de suspensie cu capă este străpungibil.
- izolatorul cu două talere sau cu inimă plină
Are un corp cilindric cu două talere
şi două armături din fontă fixate la
extremităţi. Este nestrăpungibil. La
formarea lanţului numărul de
elemente este jumătate faţă de cel al
izolatoarelor cu capă.

25
- izolatorul tijă

Izolatorul tijă este format dintr-un corp

de porţelan cu mai multe talere şi două
armături metalice la capete. Este un
izolator nestrăpungibil. Se foloseşte o tijă
la 110 kV, două tije în serie la 220 kV şi
trei la 400 kV.

26
Simbolizarea izolatoarelor compozite de susţinere şi
întindere tip CI
CI – 110 – II – 70 – BY – 550 Simbolizarea asamblărilor
de capăt
1 2 3 4 5 6
1 - izolator compozit CI B Ball tijă cu rotulă
2 - tensiunea nominală (kV) S Socket nucă
3 - zona de poluare
4 - SMS, sarcina specifică la T Tongue piesă dreaptă
tracţiune (kN) E Eye ochi
5 - tipul asamblării de capăt
6 - tensiunea de ţinere la C C - clevis furcă în C
impuls de trăsnet kVmax Y Y - clevis furcă în Y

27
Izolator compozit CI de 20 kV

28
Izolator compozit CI de 110 kV

29
Izolator compozit CI de 220 kV

30
Izolator compozit CI de 440 kV

31
2.1.3. Armături şi cleme pentru LEA
Armăturile sunt elemente mecanice utilizate pentru:
fixarea izolatoarelor de stâlpi, montarea lanţului de izola-
toare, protecţia izolatoarelor contra arcului electric, limi-
tarea vibraţiei conductoarelor, distanţarea conductoarelor
fasciculare etc.
Clemele sunt elemente mecanice care servesc la fixarea
conductoarelor de izolatoare sau la înnădirea
conductoarelor.
Armăturile şi clemele se confecţionează din oţel forjat sau
din fontă maleabilă.
Tipuri de armături:
- armături pentru fixarea izolatoarelor pe stâlpi

32
 a b c d

a, b - suporturi drepte şi curbe

pentru fixarea izolatoarelor suport;
c, d - cârlige pentru suspendarea
lanţurilor de izolatoare de consolele
stâlpilor;
e f g e, f, g - ochiuri de suspensie pentru
prinderea lanţurilor simple de
cârligul consolei
33
Armăturile (asamblările de capăt) pentru izolatoarele
compozite de susţinere şi întindere

a b c

d e f
a - tip B (ball) - tijă cu rotulă; b - tip E (eye) - ochi; c - tip S
(socket) - nucă; d - tip T (tongue) - piesă dreaptă; e - tip C
(C - clevis) - furcă în C; f - tip Y (Y - clevis) - furcă în Y
34
- armături de protecţie - protejează izolatoarele contra
arcului electric prin îndepărtarea lui de pe suprafaţa
izolatorului, uniformizează repartiţia tensiunii pe lanţ,
preîntâmpină apariţia efectului corona.

a b
a - coarne de protecţie (la 110 kV );
b - inele de protecţie (la 220 şi 400 kV).
35
- armături antivibratoare -
pentru înlăturarea
vibraţiei conductoarelor în
deschiderile mari.
- cleme pentru fixarea conductoarelor de izolatoare

a b c
a - clemă de susţinere oscilantă fără declanşare;
b - clemă de susţinere oscilantă cu declanşare şi rolă de
alunecare a conductorului ;
36
c - clemă de tracţiune cu con

d e
f
d - clemă amagnetică de susţinere cu alunecare controlată
tip CLAMS;
e - clemă amagnetică de susţinere tip CLAMI
f - clemă de derulare şi susţinere pentru LEA realizate cu
cablu torsadat, tip CLEM.TOR.S

37
- cleme pentru fixarea pe stâlp a conductoarelor de protecţie

a b

a - cu două capace pentru stâlpii de susţinere;

b - cleme cu role pentru stâlpii de întindere.

38
2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE
Curs 4

1
2.1.4. Stâlpii liniilor electrice aeriene
Clasificare:
• după materialul din care sunt confecţionaţi există: stâlpi
de lemn, de beton armat şi metalici;
• după rolul funcţional stâlpii pot fi de susţinere, de
întindere, de colţ, terminali, de traversare, de transpunere a
fazelor, de derivaţie;
• după forma coronamentului există stâlpi cu coronament
de tip: triunghi, brad, brad invers, hexagon, Y (pisică) etc.
Stâlpii de beton armat sunt se utilizează la reţelele de joasă,
medie şi înaltă tensiune.
Stâlpii metalici sunt foarte răspândiţi în construcţia liniilor
aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune.

2
 Constructiv, stâlpii din beton
pot avea secţiune:
- dreptunghiulară (a), fiind
prevăzuţi cu goluri pentru
micşorarea greutăţii şi pentru
1 2 1 2 a facilita accesul muncitorilor
pe ei;
- inelară (cilindri sau
trunchiuri de con, goi în
interior (b).
a b

Sectiunea 1-2 Sectiunea 1-2

3
Coronamentul stâlpului este format din ansamblul de
console, traverse, vârfare etc., realizat la partea superioară
a acestuia, în scopul fixării conductoarelor active şi de
protecţie.

T T T S
R S T R S T
S R S R
R

a b c d e

La stâlpii liniilor cu simplu circuit conductoarele active pot

fi dispuse în vârfurile unui triunghi (a, b, c) sau
4
orizontal, pe stâlpi de formă Y (pisică - d) sau portal (e).
La stâlpii liniilor cu dublu circuit conductoarele active pot
fi dispuse:
• în trei planuri orizontale suprapuse - coronament de tip
hexagon (a), brad direct (b), brad invers (c)

T1 T2 T1 T2 T1 T2

S1 S2 S1 S2 S1 S2

R1 R2 R1 R2 R1 R2
a b c

5
• în două planuri orizontale - cu două conductoare sus şi
patru jos (d) sau invers (e) sau cu trei conductoare într-un
plan (f)

T1 T2 S1 T1 T2 R2 S2 T2

R1 S1 S2 R2 R1 R2 S1 T1
R1

d e f

6
• cu toate conductoarele în acelaşi plan orizontal (g)

R1 S1 T1 T2 S2 R2

7
2.2. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE
LINIILOR ELECTRICE ÎN CABLU (LEC)
Secţiune printr-un cablu trifazat de 20 kV
Conductor
Izolaţia conductorului
Izolaţia de centurǎ
Ecrane
Material de umpluturǎ
Straturi de protecţie
Armǎturǎ metalicǎ
Înveliş exterior

2.2.1. Conductoarele LEC

Pentru tensiuni până la 1 kV, iar în ultimul timp până la 10
kV, se utilizează conductoare masive circulare sau sub
8
formă de sector (a şi b), iar pentru tensiuni mai mari se
folosesc conductoare multifilare de formă rotundă (c),
sector (d), tubular (e) sau oval (f).

a b c

d e f

2.2.2. Izolaţia
Asigură izolarea conductoarelor între ele (izolaţia conduc-
torului) şi a acestora faţă de manta (izolaţia de centură).
9
Se realizează din: hârtie impregnată cu ulei amestecat cu
colofoniu sau alte răşini, formând o masă izolantă compac-
tă, cauciuc natural sau sintetic, materiale plastice ca: poli-
clorura de vinil (PVC), polietilenă (PE), neopren etc.
Conductoarele, izolaţia şi materialul de umplutură (ele-
mente situate în interiorul mantalei) formează partea
activă sau interioară a cablului.
2.2.3. Mantaua
Se realizează din plumb, aluminiu sau mase plastice şi are
ca scop protejarea părţii active a cablului împotriva
umezelii, substanţelor chimice şi deteriorărilor mecanice.
2.2.4. Ecranarea acablurilor
Se aplică la tensiuni nominale mai mari de 10 kV. Se reali-
zează din: foiţe semiconductoare (bandă de hârtie metaliza-
10
tă cu grosimea de 10–20 µm), peste izolaţia conductorului,
împletitură din fire de cupru sau benzi de cupru.
2.2.5. Partea exterioară a cablului
Este formată din: armătura metalică, straturi de protecţie şi
învelişul exterior.
2.2.6. Clasificarea cablurilor
 după domeniul de utilizare: cabluri de forţă, comandă,
telecomunicaţii etc.;
 după tensiunea de lucru: categoria I, până la tensiunea
de 1 kV, categoria a II-a, de la 1 kV până la 35 kV şi
categoria a III-a, peste 35 kV;
 după numărul fazelor: monofazate sau trifazate;
 după frecvenţa de lucru: de c. a. şi de c. c.;
 după materialul conductor: din cupru sau din aluminiu;
11
 după forma constructivă a conductoarelor: masive,
multifilare, circulare, sector etc.;
 după felul izolaţiei: cu izolaţie de hârtie, cauciuc,
bumbac, mase plastice etc.;
 după felul mantalelor: cu manta din plumb, aluminiu,
mase plastice etc.
2.2.7. Tipuri de cabluri electrice de forţă
• cablu de 0,6/1 kV, cu conductoare din aluminiu, izolat cu
PVC, simbol ACYY

1- conductor multifilar din aluminiu; 2- izolatie din PVC;

3 - înveliş comun din PVC; 4 - manta exterioară din PVC.
12
• cablu armat de 0,6/1 kV, cu patru conductoare din cupru,
cu izolaţie şi manta din PVC, simbol CYABY

1- conductor solid sau multifilar din cupru; 2- izolatie din

PVC; 3 - înveliş comun din PVC; 4 - armatură din bandă
dublă de oţel galvanizat; 5 - manta exterioară din PVC.

13
• cablu de 6/10 kV, cu trei conductoare izolate cu polietile-
nă reticulată şi cu manta de PVC, simbol A2XSEYAb(z)Y

1 - conductor de aluminiu compactizat

2 - strat semiconductor interior
3 - izolaţia de XLPE
4 - strat semiconductor exterior
5 - bandă semiconductoare (opţional)
6 - bandă de cupru
7- -înveliş intern
8 - manta interioară de PVC
9 - armătură din benzi de o ţel zincat (Abz) sau
nezincat (Ab)
10 - manta de PVC
14
• cablu monopolar de 12/20 kV cu izolaţie din XLPE şi
manta din PVC, simbol NA2XSY

1 - conductor de cupru cablat compactizat

2 - strat semiconductor extrudat
3 - izolaţia de XLPE
4 - strat semiconductor extrudat
5 - bandă semiconductoare
6 - ecran din sârme de cupru şi o contra-
spiră de bandă de cupru înfăşurată în elice
7- -înveliş intern sau înfăşurare cu bandă
8 - manta exterioară de PVC

15
Reţelele aeriene de medie tensiune, construite cu cabluri
torsadate sau cabluri universale, rezolvă o serie de
probleme importante din funcţionarea reţelelor de medie
tensiune existente, construite cu conductoare neizolate:
 elimină avariile din liniile de medie tensiune din zonele
împădurite;
 asigură soluţii simple de alimentare cu energie electrică
în zone urbane aglomerate, prin montarea cablurilor de
medie tensiune torsadate pe clădiri existente;
 reprezintă o soluţie viabilă pentru montarea de posturi
de transformare noi în reţelele de joasă tensiune, necesare
pentru: creşterea capacităţii de transport, limitarea
căderilor de tensiune, micşorarea pierderilor de putere şi
de energie.
16
• cablu trifazat universal pentru linii electrice de medie
tensiune (6/10 kV, 12/20 kV, 18/30 kV), simbol UA2XE2Y
1 - conductor din aliaj de aluminiu
multifilar, compactizat
2 - ecran semiconductor extrudat
3 - izolaţie XLPE
4 - ecran semiconductor extrudat
5 - ecran de sârme de cupru
6 - strat separator de folie sintetică
7 6 5 4 3 2 1 7 - manta de PE de medie densitate,
rezistentă la intemperii

17
• cablu torsadat cu purtător de oţel pentru linii electrice de
medie tensiune (6/10 kV, 12/20 kV, 18/30 kV), simbol
TA2X(FL)2Y-Ol
1 - conductor de aluminiu multifilar,
rotund, compactizat
2 - ecran semiconductor extrudat
3 - izolaţie XLPE
4 - ecran semiconductor extrudat
5 - bandă semiconductoare cu
blocare la apă
8
6 - bandă de aluminiu cu copolimer,
7 6 5 432 1 aderentă la mantaua de PE
7 - manta de PE de medie densitate,
rezistentă la intemperii
8 - purtător de oţel zincat, 50 mm2,
izolat cu PE de medie densitate

18
La înaltă şi foarte înaltă tensiune (Un>60 kV) se utilizează
cabluri cu izolaţie de hârtie impregnată, de construcţie
specială (cu presiune de gaz sau de ulei) şi cabluri cu
izolaţie de polietilenă reticulată (XLPE). Aceste cabluri
sunt în construcţie monofazată.
În timpul exploatării datorită modificării regimului ter-
mic, mantaua poate primi deformaţii permanente, prin
aceasta micşorându-se presiunea exercitată asupra stratu-
rilor de hârtie, care se pot îndepărta între ele formând
goluri. Pe suprafaţa golului care reprezintă o suprafaţă de
discontinuitate a proprietăţilor electrice se conservă
componenta normală a inducţiei electrice:
εh
Dg =
Dh ; εg E g =
ε h E h ; E g =E h ≈ 3E h
εg
19
• cablu de înaltă tensiune cu gaz sub presiune exterioară
Strat protector
Conductor
Gaz sub presiune
Izolaţia conductorului
Ecrane
Manta de Pb
Ţeavă de oţel

20
• cablu cu ulei sub presiune

1 - conductor tubular din cupru, având în lungul

axei conducta pentru circulaţia uleiului
2 - bandă de hârtie semiconductoare
3 - izolaţie de hârtie impregnată în ulei
4 - bandă de hârtie semiconductoare
5 - bandă de hârtie metalizată
6 - manta de plumb
7 - manta exterioară de polietilenă

Se construiesc pentru tensiuni cuprinse între 60 şi 500 kV,

secţiunea transversală a conductorului fiind cuprinsă între
240 şi 2000 mm2.
21
• cablu de 64/110 kV, cu conductor de cupru, cu izolaţie
XLPE şi cu protecţie longitudinală şi radială

1 - conductor din cupru multifilar

2 - strat semiconductor interior
3 - izolaţie de XLPE
4 - strat semiconductor exterior
5 - bandă semiconductoare
expandabilă
6 - ecran din banda de cupru
7 - bandă expandabilă
8 - bandă de aluminiu
9 - manta exterioară din PVC
22
• cablu de 230/400 kV, cu izolaţie XLPE, cu manta de aliaj
de plumb şi manta exterioară de PVC

8 7 65432 1
1 - conductor de cupru cablat compactizat
2 - bandă semiconductoare (opţional)
3 - strat semiconductor XLPE extrudat
4 - izolaţie de XLPE
5 - strat semiconductor XLPE extrudat
6 - bandă semiconductoare
7 - manta de plumb
8 - manta exterioară de PVC sau PE
23
 3. PARAMETRII ŞI SCHEMELE
ECHIVALENTE ALE ELEMENTELOR
INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI
DISTRIBUŢIE
A ENERGIEI ELECTRICE
Curs 5

1
 R X

G B

3.1. METODA COMPONENTELOR SIMETRICE

propusă de către Fortescue (1918). Orice sistem nesimetric
de fazori (curenţi sau tensiuni) se poate descompune, în
mod unic, în trei sisteme trifazate simetrice
independente:
 un sistem de secvenţă (succesiune) pozitivă (sau
directă), notat cu „+”;
 un sistem de secvenţă (succesiune) negativă (sau
inversă), notat cu „–”;
 un sistem de secvenţă (succesiune) zero (homopolară),
2
notat cu „0”.

+ 1 1 –
1 2 3
+120 -120º +120 -120º

3 2 2 3

a b c
Descompunerea în componente simetrice trebuie înţeleasă
în sensul că un fazor oarecare Vk al sistemului nesimetric
reprezintă permanent suma fazorilor de indice k ai
sistemelor simetrice componente, adică:
3
 + −
V1 = V + V + V ;
notat cu „0”. 0
1 1 1
+ −
V2 = V + V + V ;
0
2 2 2
+ −
V3 = V + V + V
0
3 3 3

Operatorul de rotaţie

j120° 1 3
a=e =− + j ; | a |=1
2 2
− j2400 1 3
− j1200
a=e j1200
=e ; a =e =
2
e =− − j
j2400
;
2 2
a=
3
1; a=
4
a; 1 + a + a=
2
0.

4
Se consideră în fiecare sistem simetric fazorii de indice 1 ca
origine de fază. Fazorii de indice 2 şi 3 din sistemele sime-
trice pot fi exprimaţi în funcţie de fazorii origine de fază cu
ajutorul operatorului de rotaţie, astfel:
 pentru sistemul de secvenţă pozitivă:
+ + + + + +
=V V=
; V a V=
1 ; V aV ; 2
2
3
 pentru sistemul de secvenţă negativă:
− − − − − −
=V V=
; V aV=
1; V a V ; 2 3
2

 pentru sistemul de secvenţă zero:

V= V= V= V
0 0 0 0
1 2 3

5
Se obţine sistemul de ecuaţii:
+ −
V1 = V + V + V ;
0

V2 =
+ −
V + a V + aV ;
0 2
[ V ] = [T ][ V ]s
+ −
V 3 =V + aV + a V
0 2

 1
V  V
0
 1 1 1
 + 1 a 2 
[V]  V=
  2 ; [ V ]s

=V  ; [T ]  a .
 3
V  V
−
 1 a a 
2
 
Rezolvând sistemul de ecuaţii în raport cu componentele
simetrice se obţin expresiile:

6
 1
V = (V1 + V 2 + V 3 );
0

3
1
[ V ]s = [T ] [ V ]
+ −1
V = (V1 + aV 2 + a V 3 );
2

3
− 1
V = (V1 + a V 2 + aV 3 ).
2

3
1 1 1
1 2
[T ] = 1 a
−1
a .
3
1 a 2 a 
Aplicarea metodei componentelor simetrice la analiza
regimurilor nesimetrice necesită introducerea conceptului
de reţea de diferite secvenţe. Într-o reţea de o anumită
7
secvenţă (pozitivă, negativă sau zero) sunt prezente numai
tensiuni si curenţi de secvenţa respectivă.
Schema echivalentă a unei reţele de secvenţă cuprinde
impedanţele de aceeaşi secvenţă ale tuturor elementelor
reţelei, parcurse de curenţi de aceeaşi secvenţă.
Aplicarea metodei componentelor simetrice este preferată
din următoarele motive:
 în cazul regimurilor nesimetrice, nesimetria intervine de
obicei într-un singur punct, restul reţelei rămânând
simetrică;
 elementele reţelei sunt construcţii trifazate şi în general
nu se cunoaşte valoarea impedanţei pe fază într-un regim
oarecare, ci numai în cazul unui regim simetric de tensiuni
şi curenţi;
8
datorită simetriei elementelor reţelei, prin aplicarea
metodei componentelor simetrice se obţin trei reţele de
secvenţă independente, necuplate inductiv între ele. În
consecinţă, calculul regimurilor nesimetrice de funcţiona-
re se reduce la o singură fază dar pentru fiecare din cele
trei reţele de secvenţă.
U1f
1’

I1
Z11
Z31,
U2f
U 1f = Z11 I1 + Z12 I 2 + Z13 I 3
Z12, Z13 2’
1
Z22
Z21
U3f
U 2 f = Z 21 I1 + Z 22 I 2 + Z 23 I 3
I2 Z23,
Z32
3’ U 3f = Z 31 I1 + Z 32 I 2 + Z 33 I 3
2
Z33
I3

3
9
În cazul cel mai general, elementele sistemului (reţea, gene-
ratoare, consumatori) au, prin proiectare şi construcţie, o
simetrie ciclică, caracterizată prin:
Z=
11 Z=
22 Z=
33 Z U1f =ZI1 + Z′I 2 + Z′′I3
Z=
12 Z=23 Z=31 Z′ U 2f = Z ′′ I1 + ZI 2 + Z′ I 3

Z=
21 Z=32 Z=
13 Z′′ U 3f = Z′ I 1 + Z′′ I 2 + ZI 3
Componenta de secvenţă pozitivă a tensiunilor de fază
este:
+ 1 1
U = (U1f + aU 2f + a U 3f )= [(ZI1 + Z′I 2 + Z′′I3 ) +
2

3 3
+a(Z′′I1 + ZI 2 + Z′I3 ) + a (Z′I1 + Z′′I 2 + ZI3 )];
2

10
 + 1 + + +
U = [(Z + a Z′ + aZ′′)(I1 + aI 2 + a I3 ); U = Z I ,
2 2

3
+ 1 este componenta de secvenţă
I = (I1 + aI 2 + a I3 ) pozitivă a curentului
2

3
+ este impedanţa de secvenţă
Z a Z′ + aZ′′
Z =+ 2
pozitivă a elementului respectiv.
Componenta de secvenţă inversă a tensiunilor de fază este:
1− 1
U = (U1f + a U 2f + aU 3f )= [(ZI1 + Z′I 2 + Z′′I3 ) +
2

3 3
+a (Z′′I1 + ZI 2 + Z′I3 ) + a(Z′I1 + Z′′I 2 + ZI3 )];
2

− 1 − − −
′ ′′
U = [(Z + aZ + a Z )(I1 + a I 2 + aI3 ); U = Z I ,
2 2

3
11
− 1 este componenta de secvenţă
I = (I1 + a I 2 + aI3 )
2
negativă a curentului
3
− impedanţa de secvenţă negativă
Z =Z + aZ′ + a Z′′ 2
a elementului respectiv.
Componenta de secvenţă zero a tensiunilor de fază este:
1 1
U = (U1f + U 2f + U 3f )= [(ZI1 + Z′I 2 + Z′′I3 ) +
0

3 3
+(Z′′I1 + ZI 2 + Z′I3 ) + (Z′I1 + Z′′I 2 + ZI3 )];
1
U= [(Z + Z′ + Z′′)(I1 + I 2 + I3 );
0

3
1 0 0
U = Z I ,
0

3
12
 1 este componenta de secvenţă
I = (I1 + I 2 + I3 )
0

3 zero a curentului
impedanţa de secvenţă zero a
Z = Z + Z′ + Z′′
0
elementului respectiv.
Concluzii:
 tensiunile de secvenţă sunt dependente numai de
curenţii de aceeaşi secvenţă, deci schemele de secvenţă sunt
independente între ele chiar dacă fazele reţelei trifazate
sunt cuplate între ele. Fenomenele nesimetrice se vor stu-
dia doar pentru faza 1, dar pentru trei reţele de secvenţă
independente, în loc de trei faze cuplate între ele ;
 elementele instalaţiilor de transport şi distribuţie fiind
elemente pasive (nu există un sens preferenţial de rotaţie)
13
prezintă o simetrie totală, caracterizată prin egalitatea
tuturor impedanţelor proprii (Z) şi egalitatea tuturor
impedanţelor mutuale, indiferent de sensul de parcurgere
a fazelor (Z′=Z″). În acest caz impedanţele de secvenţă
devin:
+ −
Z = Z − Z′;
Z = Z + 2Z′
Z =
0

 diferenţa care apare între impedanţele de secvenţă se

datorează existenţei impedanţelor mutuale;
 în regimurile normale simetrice, care sunt cele mai
frecvente, componentele de secvenţă pozitivă şi zero ale
+
tensiunii şi curentului fiind nule, rezultă U1f = U şi
I1 = I + , deci între mărimile de fază se stabileşte
următoarea legătură:
14
 +
U1f = Z I1 , aşadar în regim normal de funcţionare
elementele reţelei intervin chiar prin impedanţa de
secvenţă pozitivă, care din acest motiv se numeşte
impedanţă de exploatare. În concluzie, regimul normal
(simetric) se poate urmări pe o singură fază, utilizând
pentru impedanţe valoarea lor de secvenţă pozitivă.
Impedanţele Z şi Z′ se pot determina imaginând probe de
mers în gol pe câte două faze:
U 1f
Z11 = Z = ;
I1 I 2 = I 3 = 0
U 1f
Z12 = Z' = .
I 2 I1 = I 3 = 0
15
3.2. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE
AERIENE (LEA)
R X

G B

Impedanţa serie Z=R+jX; admitanţa derivaţie Υ=G+jB.

3.2.1. Rezistenţa LEA

16
 ∆U 1activa R p ⋅ R cp
R 11 = = R = Rc +
I1 I2 = I3 = 0 R p + R cp

17
 ∆U 2 activa R p ⋅ R cp
R 21 = = R' =
I1 I2 = I3 = 0 R p + R cp
În lipsa conductorului de protecţie (Rcp→∞), rezistenţele
proprie şi mutuală de fază au expresiile:
R=
R c + R p; R′ =
Rp
Rezistenţele de secvenţă au expresiile:
R p ⋅ R cp
R =R =R − R ′ =R c ; R =R + 2R ′ =R c + 3
+ − 0

R p + R cp
Dacă LEA nu este prevăzut cu conductor de protecţie
(Rcp→∞) rezistenţa de secvenţă zero se reduce la:
R=
0
R c + 3R p
18
3.2.1.1. Rezistenţa conductoarelor LEA
l ∆P
R =ρ [Ω ] R ca = 2
S I
l l
R θ = ρ = ρ 20 [1 + α 20 (θ − 20)] = R 20 [1 + α 20 (θ − 20)]
S S
3.2.1.2. Rezistenţa pământului
Relaţia lui Carson:
1
R p0 = ω µ ⋅ 10 3 [Ω/km]
8
La frecvenţa de 50 Hz:
R p 0 = π 2 f ⋅ 10 −4 ≈ 0,05 [Ω/km]

19
 3. PARAMETRII ŞI SCHEMELE
ECHIVALENTE ALE ELEMENTELOR
INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI
DISTRIBUŢIE
A ENERGIEI ELECTRICE
Curs 6

1
3.2.2. Reactanţa LEA
Φt
Χ = ωL = 2πf L L=
i
3.2.2.1. Inductivitatea proprie a unui conductor masiv
Φ int + Φ ext Φ int Φ ext
L= = + = L int + L ext
i i i
• inductivitatea exterioară a conductorului - Lext

2
 i ds
S

l
2r x dx
H Dx

i i⋅l
H= dΦ = Bds = µ 0 H ⋅ ldx = µ 0 dx,
2πx 2πx
Dx µ 0i ⋅ l Dx dx µ 0i ⋅ l D x
Φ=
ext ∫
r
d=
Φ
2π ∫r
=
x 2π
ln
r
3
 Φ ext µ 0l D x
=
Lext = ln
i 2π r
• inductivitatea interioară a conductorului – Lint
BH µH
2 2
L int i
Wmi = wm = =
2 2 2
SΓ Γ i
=
2πxH ix / =
r ; H 2 2
x
r 2πr 2

i Considerând un volum elementar

x de forma unei coji cilindrice în
dx interiorul conductorului,
dv=2πxldx, energia elementară
rezultă:

4
 1 2 µl
dWmi =w m dv = µH 2πxldx =
2
i x 3
dx
2 4πr 4

µl r 3 2 µl µl
Wmi ∫=
dWmi i 2
4 ∫0
= x dx i L int =
4πr 16π 8π
Inductivitatea proprie a conductorului masiv are expresia:
µ 0l D x µ ⋅ l µ 0l  D x µ r 
=
L ln + =  ln + 
2π r 8π 2 π  r 4
 D x µ r  −4
=
L0  4,6lg +  ⋅ 10 [H/km]
 r 2

5
Pentru conductoare neferomagnetice (µr=1), se obţine:
 Dx  −4
=
L0  4,6lg + 0,5  ⋅ 10 [H/km]
 r 
În acest caz inductivitatea poate fi pusă sub forma:
µ 0l  D x 1  µ 0l  D x −1/ 4 
=L  ln =+   ln − ln e= 
2π  r 4  2π  r 
µ 0l Dx µ 0l D x
= ln −1/ 4 ln
2π r e 2π re
unde re=r·e–1/4=0,7788⋅r, reprezintă raza echivalentă a
conductorului masiv.

6
 r re

Hint
Hext Hext

Dx −4
L 0 = 4,6 lg ⋅10 [H/km].
re

7
3.2.2.2. Inductivitatea mutuală dintre două conductoare
ds
i Φ 21
S L 21 =
i1
l i1
H= ,
2πx
1 x 2 dx N
D D2x
D1x H
µ 0i1 ⋅ l
dΦ = µ 0 H ⋅ l ⋅ dx = dx
2πx
Dx µ 0i1 ⋅ l Dx dx µ 0i1 ⋅ l D x
Φ=
21 ∫D d=Φ
2π D x∫ =
2π
ln
D
8
 µ0l D x Dx
L 21 = L′ = ln ′
L 0 = 4,6 lg ⋅ 10 − 4 [H/km]

2π D D
3.2.2.3. Inductivitatea unui conductor aparţinând unui
circuit monofazat conductor-conductor
1 2
i1 i2

Φ1 = Φ11 + Φ12 = Li1 + L 'i 2 = i1 (L − L ') =

µ0 l Dx µ0 l Dx µ0 l D
= i1 ( ln − ln ) = i1 ln ,
2π re 2π D 2π re
µ0 l D D −4
L= ln L 0 = 4,6 lg ⋅ 10 [H/km]
2π re re
9
3.2.2.4. Inductivitatea unui conductor aparţinând unui
circuit monofazat conductor-pământ
ρ ρ
Dcp 660= [m] sau Dcp 550 [m].
f f
La frecvenţa de 50 Hz, pentru sol umed se obţine Dcp≈935
(775) m, iar pentru sol uscat Dcp≈2950 (2460) m.

µ 0 l D cp
h

L= ln
2π re
Dcp

D cp
L 0 = 4,6 lg ⋅ 10 − 4 [H/km]
re

10
3.2.2.5. Inductivitatea mutuală între două bucle
monofazate ale unei LEA
1 2 Ψ21 = L1′ ⋅ i1 − L′2 ⋅ i1 =
i1
µ 0 l ⋅ i1 D x µ 0 l ⋅ i1 D x
= ln − ln =
2π D 2π D cp
µ 0 l ⋅ i1 D cp
= ln
2π
Dcp

D
µ 0 l D cp
L' = ln ,
1′ 2′ 2π D
-i1
D D cp
L′0 = 4,6 lg ⋅ 10 −4
[H/km]
D
11
3.2.2.6. Inductivităţile de secvenţă ale unui conductor
aparţinând unei LEA trifazate cu simplu circuit
2
µ 0 l D cp µ 0 l D cp
L= ln L' = ln
D12 D23 2π re 2π D
L11=L22=L33=L
1 3
Inductivitatea mutuală dintre conduc-
D31
toarele de fază 1 şi 2 aparţinând celor
două bucle conductor-pământ – se
calculează fluxul mutual care înlăn-
Dcp

ţuie faza 1 pentru cele trei poziţii I,

1′ 3′ II şi III pe care le ocupă cele două
conductoare într-un ciclu de trans-
punere egal cu lungimea totală a
2′ liniei.
12
(se consideră numai fluxul creat de i2):
I II III
l/3 l/3 l/3
1 3 2
a
2 1 3
b
Dab 3 2 1
a b Dbc c
Dca b
c
l/6 l/3 l/3 l/6
1 3 2 1
a
b
2 1 3 2
c 3 3
2 1
a
c

13
 µ0 l Dcp µ0 l Dcp
=
Φ i 2 ln =
(I)
; Φ m12
(II)
i 2 ln ;
2π 3 2π 3
m12
Dab D bc
µ0 l Dcp
Φ m12 = i 2 ln
(III)

2π 3 Dca

Fluxul mutual pentru întreaga linie este:

µ0l Dcp
Φ m12 = Φ (I)
+Φ (II)
+Φ (III)
= i 2 ln
2π
m12 m12 m12
3 D D D
ab bc ca

µ 0 l Dcp
L12= L=′ ln D m = 3 Dab D bc Dca
2π D m

14
Inductivitatea de secvenţă pozitivă pentru conductorul de
fază al unei LEA trifazate cu simplu circuit:
µ 0 l Dcp µ 0 l Dcp µ 0 l D m
L =L − L′ = ln
+
− ln = ln
2π re 2π D m 2π re
Inductivitatea de secvenţă zero:
µ 0 l Dcp µ 0 l Dcp
L =
0
L + 2L′ = ln +2 ln =
2π re 2π D m
µ0l Dcp µ 0 l Dcp
3= ln 3 ln ,
2π 3 re D 2m 2π rm
rm = 3 re D 2m

15
Reactanţele corespunzătoare, în Ω/km sunt:
+ Dm −4 Dm [Ω/km]
Χ = 2πf ⋅ 4, 6 lg
0 ⋅10 = 0,1445lg
re re
Dcp −4
Dcp
Χ = 2πf ⋅ 3 ⋅ 4, 6 lg
0
0 ⋅10 = 3 ⋅ 0,1445lg [Ω/km]
rm rm
0
I 3I
0

Bucla echivalentă
2

2rm
0 0
I I
µ 0 l D cp
Dcp L ech = ln ,
2π rm

−I
0
−I
0
µ 0 l D cp
L h = 3L ech =3 ln
−I
0 −3I
0
2π rm
16
Exemplu: pentru o LEA de 220 kV cu conductor Al-Ol
3x450 mm2, având Dm=9,3 m şi re=13,8 mm , considerând
Dcp=1000 m, rezultă:
9,3
=
X d0 0,1445lg −3
0, 408 [Ω/km]
13,8 ⋅ 10
Dcp 1000
Xh0 =
3 ⋅ 0,1445lg =
0, 4335lg =
1, 28 [Ω/km]
rm 1, 06
X h 0 = (3 ÷ 4) ⋅ X d 0
3.2.2.8. Influenţa construcţiei conductorului LEA
asupra inductivităţii acestuia
• Conductoare multifilare. Pentru calculul inductivităţii unui
conductor multifilar, se consideră un circuit monofazat, în
care conductorul 1 este alcătuit din n suconductoare, iar
17
conductorul 2 este alcătuit din m subconductoare.
c
d
b

a n m

Conductor 1 Conductor 2

Un subconductor al conductorului 1 este parcurs de curen-

tul I/n iar un fir din conductorul de întoarcere 2 este
parcurs de curentul -I/m.
Fluxul de înlănţuire al subconductorului a, din conducto-
rul 1 are expresia:

18
 I 1
−4  1   1   1 
Φ a= 4,6 ⋅10 ⋅ lg   + lg   + lg   + ... + lg   −
n   re   d ab   d ac   d an  
I   1 
−4  1   1 
−4,6 ⋅10 ⋅ lg   + lg   + ... + lg   =
m   d aa ′   d ab′   d am  
 1

= 4,6 ⋅10 ⋅ I ⋅ lg 
−4 ( d aa ′ ⋅d ab ′ ⋅ .... ⋅ d am ) m
 [Wb / km]
 1 
 ( re ⋅ d ab ⋅d ac ⋅... ⋅ d an ) 
n

din care rezultă inductivitatea conductorului a:

 1

La =4,6 ⋅10 ⋅ lg 
−4 ( d aa ′ ⋅d ab ′ ⋅.... ⋅ d am ) m
 [H / km]
 1 
 ( re ⋅ d ab ⋅d ac ⋅... ⋅ d an ) n 
19
Valoarea medie a inductivităţii unui subconductor din
fascicolul 1 se calculează astfel:
La + L b + Lc +  + L n
L med =
n
Deoarece conductorul 1 este compus din n subconductoare
în paralel, inductivitatea lui se calculează cu relaţia:
L med La + L b + Lc +  + L n
=
L1 = 2
n n
−4 Dm 
L1 =4,6 ⋅10 ⋅ lg   [H/km]
 DS1 

20
 1
D=
m ( d aa ′ ⋅ d ab′ ⋅ d ac′ ⋅ ... ⋅ d am ) ⋅ ... ⋅ ( d na ′ ⋅ d nb′ ⋅ d nc′ ⋅ ... ⋅ d nm )  m⋅n

este distanţa medie geometrică între conductoare sau

distanţa medie geometrică mutuală (mutual GMD).
1
DS1 = reS1 = ( d aa ⋅ d ab ⋅ d ac ⋅ ... ⋅ d an ) ⋅ ... ⋅ ( d na ⋅ d nb ⋅ d nc ⋅ ... ⋅ d nn )  n2

este raza echivalentă a sistemului conductor multifilar 1 sau

distanţa medie geometrică proprie a conductorului 1 (self
GMD).
d aa= d bb= d cc= ...= d nn= re
Raza echivalentă a conductorului multifilar se poate deter-
mina şi în funcţie de secţiunea reală totală a acestuia S=ns,
n fiind numărul de fire ale conductorului, iar s-secţiunea
unui fir.
21
expresia lui reS1 în funcţie de secţiunea totală reală S a
conductorului multifilar, acesta fiind alcătuit din fire de
acelaşi diametru (Cu sau Al).
Nr. fire 1 7 19 37 61 91 127
reS1 0, 439 S 0, 464 S 0, 49 S 0, 498 S 0, 502 S 0, 504 S 0, 505 S

În cazul conductoarelor din Al-Ol, din cauza diferenţelor

mari de conductivitate între aluminiu şi oţel, se consideră
că întreg curentul I străbate numai firele de aluminiu. În
consecinţă, în calculul razei echivalente se consideră un
conductor format numai din firele de aluminiu.
• Conductoare fasciculare (sisteme multi-conductor pe
fază)- în formulele de calcul al inductivităţilor raza
echivalentă a conductorului se înlocuieşte cu raza medie
echivalentă ref a conductorului fascicular.
22
În cazul unei dispoziţii simetrice pe un cerc a subconduc-
toarelor, rază medie echivalentă ref se poate determina
utilizându-se o relaţie dedusă de Guye, după o formulă
stabilită de Maxwell:
n −1 n este numărul de subconductoa-re
ref = nre R
n , ale unei faze;
3  re - raza echivalentă a unui sub-
2 conductor din fascicul;
1 re R  R - raza cercului pe care sunt
f dispuse subconductoarele unei faze.
n π/n
d
R= .
d
2sin(π / n)

23
 r
r

r
R
π/

d
π/
3 R 4 R
d d d
a b c

ref = re d ref = 3 re d 2=ref 4

=
2re d 3 8
2re2 d 6
r
4
π/  d 
= R ref 5=
5re  
5
1, 212 re d 4

5  2sin(π / 5) 
d
d
24
În cazul utilizării conductoarelor fasciculare, creşte raza
conductorului echivalent de fază, ceea ce determină o
micşorare cu cca. 25% a reactanţei faţă de reactanţa
conductoarelor funie.
Avantajele utilizării conductoarelor fasciculare în
construcţia LEA:
se diminuează câmpul electric superficial în apropierea
conductorului, reducându-se valoarea câmpurilor pertur-
batoare şi pierderile prin descărcare corona. Pentru secţi-
uni uzuale ale conductoarelor, la 400 kV sunt necesare 2
subconductoare pe fază. În Europa, numărul maxim de
subconductoare la tensiunea de 400 kV este de 4;
se poate creşte intensitatea curentului maxim pentru o
aceeaşi secţiune totală a conductorului, datorită faptului că
25
faza se răceşte mai bine (suprafaţa prin care se evacuează
căldura creşte);
conduce la scăderea reactanţei inductive a liniei şi, în
consecinţă, la reducerea căderilor de tensiune şi a
pierderilor de putere reactivă;
reducerea uşoară a rezistenţei electrice a liniei, la aceeaşi
secţiune totală a conductorului, datorită reducerii efectului
pelicular în conductor;
Dezavantajele utilizării conductoarelor fasciculare în
construcţia LEA:
pentru aceeaşi secţiune totală, creşterea numărului de
subconductoare ridică costul liniei (eforturi suplimentare
prin încărcarea cu gheaţă a cărei greutate depinde mai
mult de suprafaţa totală de contact între conductor şi aer
26
decât de secţiunea totală).
avariile sunt mai frecvente la liniile cu mai multe
subconductoare iar sistemele de protecţie mai complexe.
3.2.2.9. Influenţa conductoarelor de protecţie asupra
reactanţelor de secvenţă
Atunci când pe linie circulă un sistem echilibrat de curenţi
(regim de secvenţă pozitivă sau negativă), fluxul rezultant
care înlănţuie bucla conductor de protecţie-pământ este
practic nul, astfel că valoarea reactanţei de secvenţă
pozitivă (negativă) X 0+ ( X 0− ) a liniei nu este influenţată de
prezenţa conductorului de protecţie.
În regim de secvenţă zero, fluxul rezultant induce în circui-
tul conductor de protecţie-pământ tensiuni electromotoare,
care dau naştere unor curenţi ce fac ca fluxul rezultant să
27
scadă şi implicit să scadă valoarea reactanţei de secvenţă
zero a liniei .
Valori orientative ale reactanţei homopolare:
X0≈3,5 X+, pentru linia cu simplu circuit fără
conductoare de protecţie;
X0≈3 X+, pentru linia cu simplu circuit cu conductoare de
protecţie din oţel;
X0≈2X+, pentru linia cu simplu circuit cu conductoare de
protecţie din Al-Ol;
X0≈5,5X+, pentru linia cu dublu circuit fără conductoare
de protecţie;
X0≈4,7X+, pentru linia cu dublu circuit cu conductoare
de protecţie din oţel;
X0≈3X+, idem, cu conductoare de protecţie din Al-Ol
28
 3. PARAMETRII ŞI SCHEMELE
ECHIVALENTE ALE ELEMENTELOR
INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI
DISTRIBUŢIE
A ENERGIEI ELECTRICE
Curs 7

1
3.2.3. Susceptanţa capacitivă a LEA
C12
1 2 Capacitatea de serviciu a două
conductoare oarecare k şi i:
C31 C23 qk
3 C (s ) ki =
Vk − Vi
C10 C30 C20
Într-un regim simetric de sec-
venţă pozitivă (sau negativă),
sarcinile şi potenţialele instan-
tanee ale celor trei conductoare satisfac relaţiile:
q1 + q 2 + q 3 =
0 v1 + v 2 + v3 =
0
iar capacitatea de serviciu de secvenţă pozitivă este egală cu
capacitatea de serviciu de secvenţă negativă.
Dacă linia funcţionează în regim de secvenţă zero, rezultă:
2
 q=
1 q=
2 q3 v= v= v3
1 2
iar capacitatea de serviciu corespunzătoare se numeşte
capacitate de serviciu de secvenţă zero.
3.2.3.1. Capacitatea unui conductor paralel cu pământul
2r Se defineşte cu relaţia generală:
q
C=
1
q x V
P
q x′ q 2h
h

V= ln V1 = ln
V0=0 2πεl x 2πεl r
x′ q 2πεl 0,0242
=
C = = C0 [µF / km]
h

V1 ln 2h 2h
lg
1′ r r
q′=-q
3
3.2.3.2. Capacitatea de serviciu a unei linii monofazate
cu două conductoare
D q1 x1′ q2 x′2
= V ln + ln
q1=q q2 = −q 2πεl x1 2πεl x 2
x1 x2
q1 2h q2 (2h) 2 + D 2
h P =V1 ln + ln
2πεl r 2πεl D
V0=0
Relaţiile lui Maxwell pentru
– – – – – + + + + + + +
capacităţi:
h x1′ x ′2
V1 = α 11q 1 + α 12 q 2
q1′ = −q q ′2 = q α11=α22=α; α12=α21=α′

4
 1 2h 1 (2h) + D 2 2
α= ln α′ = ln
2πεl r 2πεl D
În serviciul q1+q2=0,
2πε l
V1 = (α − α′)q1 , C= q1
=
1
=
q2
= = C2s
α − α′ ln
1s
V1 2hD V2
r (2h) 2 + D 2
Pentru 1 km de linie şi considerând 2h >> D, obţinem:
0,0242
C0s = [µF/km]
D
lg
r
3.2.3.3. Capacităţile de secvenţă ale LEA trifazate
Pentru o linie trifazată, prima relaţie a lui Maxwell
referitoare la capacităţi este de forma:
5
 v1  α11 α12 α13  q 1  1 2h m
 v  = α α α  q  α11 = α 22 = α33 = α = 2πε l ln ρ ,
 2   21 22 23   2 ef

 v 3  α 31 α 32 α 33  q 3  h m = 3 h 1 h 2 h 3 , ρef = n

nrR n −1
Capacitatea proprie a unui conductor faţă de pământ este:
1 2πεl
C= =
α ln 2h m
ρef
1 2h m
α ij =α ji =α ' = ln D m = 3 Dab D bc Dca
i≠ j 2πε l D m
Capacitatea mutuală dintre două conductoare:

6
 1 2πε l
=' =
C
α' 2h m
ln
Dm

Capacităţile de secvenţă ale LEA trifazate:

• capacitatea de serviciu de secvenţă pozitivă (negativă):
1 1 1 1
= = −
ωC +
ωC −
ωC ωC′

2h m 2h m Dm
ln ln ln
1 1 1 1 ρef Dm ρef
= − = − = − =
C +
C C C′ 2πε l 2πε l 2πε l

7
 + 2πε l 0, 0242
+
C = =C 0 [µF / km]
Dm Dm
ln lg
ρef ρef

• capacitatea de secvenţă zero:

1 1 1
= + 2 = α + 2α′;
C 0
C C′
2h m 2h m
ln ln
1 ρef Dm 1 (2h m )3
= +2 = ln =
C 0
2πε l 2πε l 2πε l ρef D m 2

1 2h m 1 2h m
3= ln 3 ln , ρech =3 ρef D m2
2πε l 3 ρef D m2 2πε l ρech

8
 1 2πε l 0, 008 [μF/km]
C =
0
C =
0
3 ln 2h m 0
2h m
ρech
lg
ρech
Valorile susceptanţelor de secvenţă sunt:
+ 7,58
+
B =
ωC =
0 0 [µS / km];
Dm
lg
ρef
2,53
B =
ωC =
0
0
0
0 [µS / km].
2h m
lg
ρech
Pentru liniile de înaltă tensiune cu simplu circuit şi un
conductor pe fază, valorile orientative ale capacităţilor de
secvenţă sunt: C0+ = 9 nF/km, C00 = 5 nF/km.
9
Capacităţile de secvenţă ale liniilor electrice trifazate se
pot determina indirect utilizând capacităţile parţiale; se
porneşte de la prima formă a ecuaţiilor lui Maxwell pentru
capacităţi:
 v 1 = αq 1 + α ' q 2 + α ' q 3  v1 − v 2 = (α − α ′)q1 − (α − α ')q 2
 
 v 2 = α ' q 1 + αq 2 + α ' q 3  v1 − v3 = (α − α ')q1 − (α − α ')q 3
 v = α ' q + α ' q + αq  v = αq + α 'q + α 'q
 3 1 2 3  1 1 2 3

v1 − v 2 v1 − v3 v1 α 2α '+ α
+ + = (q1 − q 2 ) + (q1 − q 3 ) + q 2 + q 3 + q1 = q1 ,
α − α' α − α' α' α' α'
α' 1 α' 1 α' 1
q1 = ( v1 − v 2 ) + ( v1 − v 3 ) + v1
2α'+α α − α' 2α'+α α − α' 2α'+α α'

q 1 = C12 u 12 + C13 u 13 + C10 u 10

10
Aceasta reprezintă a treia formă a relaţiilor de capacitate
ale lui Maxwell. Sarcina q1 se compune din trei sarcini
parţiale, corespunzătoare capacităţilor parţiale formate de
conductorul 1 cu celelalte două faze (C12 = C13) şi pământ
(C10).
q 1 = C12 ( v1 − v 2 ) + C13 ( v1 − v 3 ) + C10 v1 + C12 v1 − C12 v1
q 1 = (3C12 + C10 ) v1 − C12 ( v1 + v 2 + v 3 )
În regim simetric de secvenţă pozitivă, v1+v2+v3=0, iar
capacitatea totală a conductorului este tocmai capacitatea
de serviciu de secvenţă pozitivă, deci:
q1
+
C= = 3C12 + C10
v1
În regim de secvenţă zero, v1+v2+v3=3v0
11
 q1 =(3C12 + C10 )v0 − 3C12 v0 q1
C= = 0
0
C10
v
Concluzie: capacitatea parţială dintre conductor şi pământ
este egală cu capacitatea de serviciu de secvenţă zero a
liniei trifazate.
C + − C0 C0+ − C00
C12 = , = C120 ≈ 1,3 [nF/km]
3 3
C12 C1N C2N 2
1 2 1 N

C31 C23 C3N

3 3
C10 C30 C20 C10 C30 C20

12
 C12 C31
C1N = C2N = C3N = C12 + C31 + = 3C12
C23
În regim simetric de secvenţă pozitivă (negativă), neutrul
stelei are acelaşi potenţial cu al pământului (vN=vP=0), deci
C1N şi C10 sunt conectate în paralel, astfel că:
C+ = C1N + C10 = 3C12 + C10 ,
3.2.4. Conductanţa LEA
∆Piz + ∆Pc −3
G0 = 2
10 [S / km]
Un
Fenomenul corona este o descărcare autonomă incompletă,
ce se produce la suprafaţa conductorului sub forma unei
coroane luminoase, când intensitatea câmpului la supraaţa
acestuia depăşeşte valoarea critică Ecr=21,1 kV/cm.
13
Tensiunea critică se calculează cu relaţia:
Dm
=
U cr 84m1m 2 δ ⋅ r ⋅ n lg
ρef
 m1 - coeficient care ţine seama de starea suprafeţei
conductorului (1- suprafaţă netedă, 0,88÷0,98 - suprafaţă
cu rugozităţi şi 0,72÷0,98 - conductoare funie);
 m2 - coeficient care ţine seama de starea atmosferică
(1 pentru timp frumos, respectiv 0,8 pentru timp ploios;
 δ - densitatea relativă a aerului; δ=3,92p/(273+t), în care
p este presiunea atmosferică în cmHg, iar t este tempera-
tura aerului în 0C; în condiţii normale (p=76 cmHg şi
t=25 0C) are valoarea 1;
 r - raza unui conductor din fascicul, în cm;
n - numărul conductoarelor din fascicul;
14
 Dm - distanţa medie geometrică dintre faze;
 ρef - raza medie echivalentă a unei faze.
Dezavantajele fenomenului corona:
 pierderi de putere şi energie;
 corodarea conductoarelor, armăturilor şi clemelor;
 perturbaţii radiofonice;
 în reţele cu neutrul legat la pământ determină
armonici superioare, deformând astfel curba curentului
şi mărind gradul de nesimetrie al acestuia, fapt care are
drept consecinţă o creştere a influenţei liniilor de
energie asupra celor de telecomunicaţii.
Calculul pierderilor prin fenomenul corona
• formula lui Peek (LEA cu tensiuni nominale până la
110 kV, formate din conductoare cu diametre nu prea
mari):
15
 241 ρef −5
∆=Pc (f + 25) (U − U cr ) ⋅10 [kW / km]
2

δ Dm
 ∆Pc - pierderea trifazată de putere datorită fenomenului
corona;
 f - frecvenţa de lucru a reţelei, în Hz;
 U, Ucr - tensiunile de lucru şi critică, între faze, în kV;
 ρef - raza medie geometrică pe fază;
 Dm - distanţa medie geometrică între faze.
• formula lui Peterson (tensiuni superioare (>110 kV) şi
diametre mari ale conductoarelor):
2
−6  Dm 
∆P= 14, 7 ⋅10 f ⋅ F ⋅ U / ln 
2
 [kW/km]
 ρef 
c

unde F este funcţia lui Peterson.

16
 10 30

26
1
F F 22
18
0,1
14
0,01 10
0,8 1,2 1,6 2 2,4 0 5 10 15 20 25 30
U/Ucr U/Ucr

Fenomenul corona se verifică începând cu tensiunea de 110

kV. În condiţii de timp frumos acest fenomen apare pe
conductoare cu diametrul mai mic sau egal cu 10,5 mm
(S<90 mm2), la tensiunea de 110 kV, 25 mm (S<300 mm2),
la tensiunea de 220 kV şi 50 mm (S<1950 mm2), la 400 kV.
17
 3. PARAMETRII ŞI SCHEMELE
ECHIVALENTE ALE ELEMENTELOR
INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI
DISTRIBUŢIE
A ENERGIEI ELECTRICE
Curs 8

1
3.3. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE
ÎN CABLU (LEC)
3.3.1. Rezistenţa LEC
S[mm2] 50 125 150 200 250 300 350 375
Rca/Rcc 1,02 1,06 1,07 1,1 1,13 1,16 1,19 1,21

3.3.2. Reactanţa LEC

X +0 ≈ 0,08 Ω/km, pentru Un=(6÷15) kV;
X0 ≈ 0,12 Ω/km, pentru Un =35 kV.
+

Având în vedere că la LEA, reactanţa pozitivă este de cca.

0,4 Ω/km, rezultă că XLEA ≈ 3, 5XLEC .
+ +

Orientativ, pentru cablurile trifazate cu trei conductoare :

+ +
X =
0
(3,5 ÷ 4, 6)X ; R =
10R 0

2
3.3.3. Susceptanţa LEC
0,0242
C so = [µF / km]
R
lg
r
Pentru valorile medii ale capacităţilor de secvenţă pozitivă
ale cablului se pot considera următoarele valori:
- C0+ = 0, 28 µF/km, pentru cabluri trifazate, Un=(20÷30)
kV, S=120, 150, 185 mm2;
+
-=
C0 (0, 2 ÷ 0, 25) µF/km, pentru cabluri monofazate,
Un=110 kV.
Comparând aceste valori cu valoarea medie a capacităţii
de secvenţă pozitivă a liniilor aeriene de înaltă tensiune
(9 nF/km), se observă că în cazul cablurilor capacitatea de
exploatare este de (20÷30) ori mai mare.
3
Capacitatea de secvenţă zero a cablurilor ea este de (4÷5)
ori mai mică decât capacitatea de secvenţă pozitivă
(C0+ = (4 ÷ 5) ⋅ C00 ).
3.3.4. Conductanţa LEC
I Ir=jB0Uf
Ia Ir I δ
Uf G0 B0 θ
Ia=G0Uf Uf
a) b)
=
tgδ Ia / I r ;=
∆P 3G
= U
0 f
2
G U
0 n
2
[W / km]
Y 0 = G 0 + jB0 = G 02 + B02 (cos θ + j sin θ)
4
 cos θ
G 0 = G + B cos θ sau G 0 = B0
2
0
2
0 = B0 ctgθ = 2πf C 0 tgδ
1 − cos θ2

∆P = U 2n 2πf C 0 tgδ [ W / km]

∆P
G0 = 2 [µS / km]
Un

3.4. PARAMETRII TRANSFORMATOARELOR

ELECTRICE
Conexiunea înfăşurărilor precum şi forma constructivă a
miezului influenţează valoarea parametrilor.
În schema echivalentă a transformatorului există doar
legături galvanice între primar şi secundar, cuplajele
inductive fiind eliminate.

5
• Scheme echivalente ale transformatoarelor cu două
înfăşurări
R/2 X/2 X/2 R/2 R X

B G B/2 G/2 B/2 G/2

a) b)
R X R X

B G

c) d)
6
• Schema echivalentă a transformatorului cu trei înfăşurări
X2 2
R2
R1 X1
0
1 R3
X3
B G B G
3

k k

U10 TRAFO U20 U10 TRAFO U20

a) b)

k=U1n/U2n=(U1n/U2n)·ejϕ
Pentru conexiunea Yd-11, la care φ=11π/6 se obţine:
7
 11π π
U1n U1n j −j
=k = e e 6 6
.
U 2n U 2n
3.4.1. Parametrii longitudinali în componente de
fază şi componente simetrice
Up
~ z
I1 ΔU1
Φ11u

Φσp ΔU2 Φσs

Φ21
Φ31
ΔU3

8
Impedanţa proprie cu caracter longitudinal a fazei 1 are
expresia:
∆ U1
Z11 =Z = =Zp + Z′s =(R p + jX σp ) + (R s′ + jX ′σs )
I1 I2= I3= 0

Impedanţa mutuală Z21 se determină cu relaţia:

∆U 2
Z 21 = Z' = Z 21 = Z12 = Z' = 0
I1 I 2 = I3 =0

În concluzie, indiferent de secvenţă, impedanţa longitudi-

nală a schemei echivalente a transformatorului este
compusă din suma rezistenţelor şi a reactanţelor de
dispersie ale celor două înfăşurări ale unei faze, deci:

9
 + −
Z =Z =Z =(R p + R ′s ) + j(X σp + X′σs )
0

3.4.2. Parametrii transversali în componente de

fază şi componente simetrice
I Impedanţa proprie cu
caracter transversal a
~ U1 U2 U3
fazei 1:
Φ11σ Φ21 Φ31
U1
Φ11u = Z=
Zm11 m =
I1 I2= I3= 0

= Zm11u + Zm11σ ≈ Zm11u ,

Φ21=Φ31=(1/2) Φ11u, deci U2=–U1/2 şi:

10
 ′ U2 1 U1 1
Z21 =
Z m == − =
− Zm11u
I1 I = I = 0 2 I1 I = I = 0
2
2 3 2 3
Impedanţele de secvenţă cu caracter transversal:
+ − 3 3
Z = Z = Zm − Z′m = Zm11u + Zm11σ ≈ Zm11u
m m
2 2
Z =Zm + 2Z′m =Zm11u + Zm11σ − Zm11u =Zm11σ
0
m
+ −
Deoarece Zm11σ<<Zm11u, rezultă: Z << Z = Z
0
m m m
Din regimul de mers în gol de secvenţă directă (inversă) se
determină impedanţa de mers în gol (Zmg), care reprezintă
impedanţa de magnetizare de secvenţă pozitivă. Pentru o
valoare a curentului de mers în gol i0=(2÷3)%, se obţine:

11
 U mgf U nf U nf
Z= = = = (30 ÷ 50)Zn ;
I mgn (0, 02 ÷ 0, 03)I n
mg
I mg
+ 3 2
Z ≈ Zm11u =
m Zmg , Z m11u = Z mg
2 3
3.4.3. Influenţa construcţiei miezului asupra impe-
danţei de magnetizare de secvenţă zero
În regimul de secvenţă pozitivă (negativă), parametrii
transformatorului nu sunt influenţaţi de construcţia
miezului.
Pentru un transformator trifazat la care neglijăm nesime-
tria introdusă de reluctanţa jugurilor, caracterizat prin:
tensiunea de scurtcircuit usc=10%;
12
 curentul de mers în gol i0=(2÷3)%,
impedanţa de secvenţă pozitivă se determină astfel:
+ U sc Zsc
= Zsc ; = = 0,1; =
Z Zd 0,1 Zn ;
U n Zn
+ U nf U nf
Z= Z= = = (30 ÷ 50)Zn
I nmg (0, 02 ÷ 0, 03)I n
m mg

0,1Zn
În regim de secvenţă zero, impedan-
ţa longitudinală este egală cu cea de
(30÷50)Zn secvenţă pozitivă, deci Z0=Z+=0,1 Zn.
0
Impedanţa de magnetizare Zm este
mult influenţată de construcţia mie-
zului deoarece Z′m depinde de modul în care fluxul inductor
al unei faze înlănţuie celelalte faze ( Z=
0
m Zm + 2Z′m ).
13
 Forma constructivă şi
Închiderea Schema
Tipul căile de închidere a Relaţiile dintre impedanţele de fază şi
fluxurilor la regim echivalentă
constructiv fluxurilor la alimenta- impedanţele de secvenţă
de secvenţă zero la secvenţă zero
re dinspre faza 1 (R)
U1 1
Z m = Z m11 = ; Z ′ m = Z m 21 ≈ − Z ; 0,1Zn
I1 2 m11u
cu trei
coloane 1 + 3 2 (0,3÷1)Zn
=
Zm Zmg ≈ Zm11u ; Z m11u = Z mg ; Zm = Zm11σ
0

2 3
Φ Φ/2
U1 0,1Zn
trafo cu Z m = Z m11 = ; Z ′ m = Z m 21 = 0 ;
I1
coloane
+ − (30÷50)Zn
Z= Z= Z= Z=
0
separate 1 m m m mg Zm11u
Φ
1 + 4
Z m = Z m11u ; Z′ m = − Z m11u ; =
Zm Zmg ≈ Zm11u ; 0,1Zn
trafo cu 3 3
4-5 coloane 1 3 1 1 (8÷12,5)Zn
Z m11u = Z mg ; Zm = Zm + 2Z′m = Zm11u = Zmg
0

Φ Φ/3 4 3 4
11 1 1
Z m = Z m11u ; Z ′ m =  +  Z m11u ≈ Z m11u ;
2 2 4 3 0,1Zn
1 Φ
trafo în + 2 3
manta Φ/2 =
Zm Zmg ≈ Zm11u ; Z m11u = Z mg ; (75÷125)Zn
3 2
Φ/4 5 5
=
Zm =
0
Zm11u Zmg
3 2

14
 3. PARAMETRII ŞI SCHEMELE
ECHIVALENTE ALE ELEMENTELOR
INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI
DISTRIBUŢIE
A ENERGIEI ELECTRICE
Curs 9

1
3.4.4. Influenţa conexiunilor înfăşurărilor asupra
schemelor de secvenţă homopolară
0
0 I I
0
I
I
0
∑I = 0
0
I
0

I =0
0

0
Locul de Z = finit
0 I
3I = 0
0

Z = ∞
0
I =0
0
Z = ∞
0
0 0
I I
0
3I 0
I

a) b) c)

2
 0
II 0
I =0
0
ZI ZII ZII Zm
0

Z= ZI +
0 0
I I
Y0d II II
0
I =0 0
T
ZII + Zm
0

0 Z T 0
II Zm pentru Z0m = ∞ :
I II I0=0
0
+
ZT = ZI + ZII = Z
0

0 0
II 3I I
0 0
II I II
ZI ZII Z = ZI
0
+
( ZII + Zext ) Zm
0

ZII + Zext + Zm
tot 0
Y0y0
0
Z pentru: Z0m = ∞
Zext
0 0 0
I I
I II Zm
Ztot = ZI + ZII + Zext
0 0
I II
0 0 0
Z= ZI + ZII
0 0
II 3I I 3I II 3I II T
0
II

ZI ZII
Y0y Z= ZI + Zm
0 0
T

pentru: Z0m = ∞
0
0 ZT 0
I I Z m
ZT = ∞
0
0
I I

0
3I I
3
Impedanţa de succesiune zero a transformatoarelor cu
două înfăşurări:
 pentru conexiunea Y0d, chiar dacă transformatorul este
cu trei coloane şi Z0m= (3 ÷ 10)Z0 are o valoare relativ mică
totuşi valoarea lui ZII este cu mult mai mică decât m , deci
0
Z
pentru această conexiune, Z0T = Z+ indiferent de tipul
constructiv;
 pentru transformatoare cu coloane separate, cu 4–5
coloane sau în manta:
+
 cu conexiunea Y0y0, ZT = Z ;
0

 cu conexiunea Y0y, Z0T = ∞ ;

 pentru transformatoare cu trei coloane:
 cu conexiunea Y0y0, conform schemei echivalente;
 cu conexiunea Y0y, Z= 0
T Z I + Z 0
m.

4
3.4.5. Parametrii de secvenţă pozitivă (negativă) ai
transformatoarelor cu două înfăşurări
Determinarea parametrilor unui transformator necesită
cunoaşterea următoarelor date caracteristice:
 puterea nominală Sn, exprimată în [MVA];
 tensiunea nominală Un, în [kV];
 tensiunea de scurtcircuit nominală Usc, în [kV].
În mod obişnuit valoarea sa se exprimă în procente
din tensiunea nominală:
U sc
u sc % = 100
U1n

5
 pierderile de putere în scurtcircuit sau în cupru la
sarcină nominală, ∆PCun, în [kW];
 curentul de mers în gol I0 sau curentul de magnetizare.
Se exprimă în procente din curentul nominal:
I0
i 0 % = 100 %
I1n
 pierderile de putere în fier ∆PFe, în [kW].
Precizări:
 tensiunea de scurtcircuit nominală este egală procentual
cu impedanţa de scurtcircuit a transformatorului. Dacă
tensiunea de scurtcircuit Usc are valori mari se limitează
valoarea curenţilor de scurtcircuit, dar cresc pierderile de
tensiune şi apar probleme de stabilitate tranzitorie a
6
liniilor de transport. În acelaşi timp creşte consumul de
putere reactivă, crescând implicit pierderile de putere
activă în reţea.
Sn [MVA] Un [kV] usc [%]
20÷40 110 9÷11
40÷150 245 11÷15
150÷300 420 13÷16
300÷600 420÷750 14÷17
 pierderile nominale în cupru nu depăşesc (10÷15) kW,
pentru transformatoare cu puteri nominale Sn<1 MVA şi
ajung la zeci sau sute de kW pentru Sn>1 MVA;

7
 valoarea curentului de mers în gol depinde de construc-
ţia circuitului magnetic, de calitatea tolelor şi de mărimea
pierderilor în fier.
 Rezistenţa echivalentă RT
∆PCu n =
3R I 2
T n

∆PCu n ∆PCu n U −3
2

=
RT = [Ω]
n
2 2
10
3I n Sn

 Reactanţa echivalentă XT
∆U a ∆U r
∆u a % = 100 ; ∆u r % = 100
Un Un

8
 u sc % = (∆u a %) 2 + (∆u r %) 2
∆U a 3 In R T 3 In 3 In R T
∆u a=
% =
100 =
100 =
100
Un Un 3 U n In
3R T I 2n ∆PCu n
= 100 = 100 = ∆PCu n % ,
Sn Sn
∆u r % = (u sc %) 2 − (∆u a %) 2
∆U r 3 XT In 3 In U n XT Sn
∆u r % = 100 = 100 = 2
100 = 2
X ⋅100
Un Un Un Un
∆u r % U 2n
=XT [Ω ]
100 Sn
9
La transformatoarele de puteri mari (∆ur%>>∆ua%),
reactanţa transformatorului se poate calcula cu relaţia:
u sc % U 2n
XT =
100 Sn
 Conductanţa echivalentă GT
∆PFe −3
∆PFe =
GT U 2
n G T = 2 10 [S]
Un
 Susceptanţa inductivă echivalentă BT
∆Q Fe
∆Q Fe =
BT U 2
n
BT =
U 2n
Această relaţie nu poate fi utilizată deoarece nu se
cunoaşte ∆QFe.

10
 I0 i0 % In i 0 % 3 U n I n i 0 % Sn
=
YT = = 2
= 2
[S]
U nf 100 U nf 100 U n 100 U n

=
BT YT2 − G T2

3.4.6. Parametrii de secvenţă ai transformatoarelor

cu trei înfăşurări
După modul cum sunt dimensionate înfăşurările, în prac-
tică se întâlnesc trei tipuri de transformatoare:
• primul tip are toate înfăşurările dimensionate la puterea
nominală (definită totdeauna ca fiind puterea nominală a
înfăşurării primare), respectiv cu raportul puterilor
înfăşurărilor de 100/100/100%;

11
• al doilea tip are una din înfăşurările secundară sau
terţiară dimensionate numai pentru două treimi din
puterea nominală, deci cu raportul puterilor de
100/100/66,66% sau 100/66,66/100%;
• al treilea tip are atât înfăşurarea secundară cât şi cea
terţiară dimensionate pentru două treimi din puterea
nominală, respectiv cu raportul puterilor de
100/66,66/66,66%.
Ultimele două tipuri constructive au un cost mai redus,
fiind preferate în cazurile în care nu este necesară distribu-
ţia întregii puteri a înfăşurării primare fie pe înfăşurarea
secundară fie pe cea terţiară.
Rezistenţele înfăşurărilor, raportate la aceeaşi tensiune, se
consideră invers proporţionale cu puterile nominale ale
acestora, deci:
12
 R1 Sn 2 R1 Sn3 R 2 Sn3
= = ; = ; .
R 2 Sn1 R 3 Sn1 R 3 Sn 2
 Rezistenţa înfăşurărilor
 primul tip: R1=R2=R3=R
∆PCu n U 2n −3
∆PCu n =
6RI ; 2
n R= 2
=
∆PCu n 2
⋅ 10 [Ω ]
6I n 2Sn
 al doilea tip: R1=R2=R, R3=1,5R - pentru tipul
100/100/66,66%;
R1=R3=R, R2=1,5R - pentru tipul
100/66,66/100%
 al treilea tip: R1=R şi R2=R3=1,5R

13
  2 3  2  2 3  1  2  11 2
∆PCu n= 3  RI n + R  I n  + R  I n  = RI n ;
 2  3  2  3   2
2 ∆PCu n 6 U 2n −3
R = 2 =∆PCu n 2 ⋅10 [Ω]
11 I n 11 Sn
 Reactanţa înfăşurărilor
u sc12 % U 2n u sc23 % U 2n u sc13 % U 2n
X12 = ; X 23 = ; X13 .
100 Sn 100 Sn 100 Sn
X12 =
X1 + X 2 ; X13 =
X1 + X 3 ; X 23 =
X 2 + X3
X12 + X13 − X 23 X 23 + X12 − X13 X13 + X 23 − X12
X1 = ; X2 = ; X3 .
2 2 2

14
 3. PARAMETRII ŞI SCHEMELE
ECHIVALENTE ALE ELEMENTELOR
INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI
DISTRIBUŢIE
A ENERGIEI ELECTRICE
Curs 10

1
3.5. MODELAREA BOBINELOR DE
REACTANŢĂ PENTRU LIMITAREA
CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT

a b c
Reprezentarea schematică a bobinelor de reactanţă:
a-bobină simplă; b şi c-bobină dublă (secţionată).

2
 a b
Principiul constructiv al bobinelor de reactanţă:
a-cu fazele suprapuse; b-cu fazele alăturate.
3
3.5.2. Parametrii bobinelor de reactanţă
În cazul bobinelor de reactanţă se neglijează rezistenţa.
Reactanţele de secvenţă pozitivă, negativă şi zero se
consideră egale.
Mărimile caracteristice ale bobinelor de reactanţă sunt
următoarele:
 URn - tensiunea nominală (V);
 IRn - curentul nominal (A);
 ΔURn%- căderea de tensiune procentuală pe bobină, la
tensiunea nominală a bobinei. Valorile standard ale
acesteia sunt: 3, 5, 6, 8 şi 10 %.
La alegerea bobinelor de reactanţă, trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:
 tensiunea nominală trebuie să fie cel puţin egală cu
4
tensiunea maximă de serviciu a instalaţiei în care se va
monta bobina de reactanţă;
 curentul nominal trebuie să fie mai mare sau cel puţin
egal cu valoarea curentului maxim de durată al circuitului.
Reactanţa unei faze a bobinei de reactanţă depinde de
caracteristicile sale constructive şi poate fi aproximată cu
relaţia:
k
D
L R =10,5 ⋅ N ⋅ D   ⋅10−6 [mH]
2

S
unde:
 N este numărul de spire al înfăşurării pe fază;
 D este diametrul mediu al înfăşurării (cm);
 S este perimetrul înfăşurării (cm);
5
 k este un coeficient ce depinde de raportul D/S şi are
valoarea uzuală 0,75.
Reactanţa bobinei se calculează cu relaţia:
X R =ω ⋅ L R =2πf ⋅ L R
iar reactanţa procentuală nominală este dată de:
XR XR 3I Rn ⋅ X R
X= = =
R %=
( )
100 100 100
Xn U Rn 3I Rn U Rn

∆U R
= 100 = ∆U R %
U Rn
În consecinţă căderea de tensiune inductivă procentuală a
bobinei de reactanţă este egală cu reactanţa procentuală
nominală.
6
 3.6. MĂRIMI ÎN UNITĂŢI RELATIVE
Valoarea relativă a unei mărimi fizice oarecare reprezintă
raportul acesteia faţă de valoarea unei alte mărimi fizice,
de aceeaşi natură, aleasă ca unitate de bază. Pentru expri-
marea diferitelor mărimi în unităţi relative, trebuie alese
în prealabil, pentru fiecare din ele, unităţile de bază.
Deoarece valorile mărimilor de bază sunt numere real,
raportarea unui fazor sau a unui număr complex, repre-
zentat în sistemul fizic de măsură, la mărimea de bază
corespunzătoare nu modifică faza fazorului, respectiv
argumentul numărului complex.
Mărimile electrice prin care se poate caracteriza un sistem
electric sunt: curentul I, tensiunea U, puterea aparentă S,
impedanţele reţelei Z şi defazajele din reţea (acestea din
7
urmă fiind adimensionale).
Dacă se aleg în mod arbitrar puterea de bază Sb şi tensiu-
nea de bază Ub, curentul de bază Ib şi impedanţa de bază
Zb se pot exprima în funcţie de mărimile de bază alese:
2
Sb Ub Ub
Ib = =Zb =
3U b 3I b Sb
După alegerea mărimilor de bază, curentul, tensiunea
puterea şi impedanţa în mărimi relative se determină cu
relaţiile:
I 3U b U S Z Sb
= = I
I u.r. =
; U u.r. =
; Su.r. = = Z 2
; Zu.r.
Ib Sb Ub Sb Zb Ub
Legea lui Ohm în unităţi relative este identică cu cea scrisă
în unităţi fizice:
8
 U ZI
U u.r. = = =Zu.r. I u.r.
U b Zb I b
Regulile care se aplică în utilizarea metodei unităţilor
relative sunt:
 valoarea numerică a puterii de bază este aceeaşi pentru
întregul sistem în studiu; se recomandă a se adopta un
multiplu de 10;
 tensiunile de bază se aleg în aşa fel încât să respecte
rapoartele de transformare ale transformatoarelor de
putere:
U b1 U1 N1
= = =K T
U b2 U 2 N 2
unde U1 şi U2 sunt tensiunile primare, respectiv secundare,
ale transformatoarelor de putere iar KT este raportul de
9
transformare al transformatorului de putere, la curent
nominal.
Prin aplicarea regulilor de mai sus, impedanţele transfor-
matorului rămân nemodificate atunci când se face rapor-
tarea acestora la tensiunea primară sau secundară.
Această raportare, după rapoartele de transformare reale
ale transformatoarelor, se numeşte raportare exactă. În
calculele practice se recurge uneori la raportarea aproxi-
mativă, care constă în faptul că pentru fiecare treaptă de
transformare tensiunea de bază se ia egală cu tensiunea
medie nominală a treptei respective;
 puterile relative trifazată şi monofazată sunt egale
numeric:
3f 1f
S =S
u.r. u.r.
10
 tensiunile relative de linie şi de fază sunt numeric egale:
U u.r. = U f.u.r.
3.6.1. Schimbarea bazei
Dacă se modifică mărimile de bază de la Sb1 şi Ub1
la Sb2 şi Ub2, se modifică valorile relative în timp ce
valorile mărimilor în unităţi absolute rămân nemo-
dificate, deci:
2
 U b,vechi  Sb,nou
Z=Z ⋅ Zb,vechi =Z ⋅ Zb,nou ⇒ Z =Z 
u.r. u.r. u.r. u.r.

vechi nou nou  U
vechi
 b,nou  Sb,vechi
Producătorii de echipamente electrice dau de multe ori im-
pedanţele unor elemente de reţea (generatoare, transfor-
matoare, bobine de reactanţă) în unităţi relative, prin ra-
11
portare la impedanţa de referinţă Zn, corespunzătoare pa-
rametrilor nominali ai elementului respectiv (In, Un şi Sn).
Z 3 Z In Sn
Z= =
u.r.
n = Z 2
Zn Un Un
Transformarea impedanţelor relative nominale în impe-
danţe raportate la unităţile de bază (Sb şi Ub), se stabileşte
pe baza relaţiei de schimbare a bazei, obţinându-se:
2
S U
Z u.r.
= Zn
u.r. b n
2
Sn U b
3.6.2. Modelarea transformatorului în unităţi
relative
Modelarea transformatoarelor în unităţi :
12
 Se aleg mărimile de bază egale cu mărimile nominale
ale transformatorului:
Sb =Sn ; U b1 =U n1 ; U b2 =U n2
 Se calculează impedanţele de bază:
2 2 2 2
U U U U
Zb1 = b1
= n1
; Zb2 = = b2 n2
Sb Sn Sb Sn
 Se determină parametrii transformatorului în unităţi
relative:
 Rezistenţa transformatorului în unităţi relative. Calculele
se fac atât pentru Ub1 cât şi pentru Ub2.
∆PCu n U n2
=RT 2
10−3 [Ω]
S n
13
 R T1  ∆PCun ⋅ U 2n1 -3  1  ∆PCun ⋅ U 2n1 -3  Sn ∆PCun -3
=
u.r.
R T1 = 2
10  = 2
10  2 10
Zb1  Sn  Zb1  Sn  U n1 Sn

R T2  ∆PCun ⋅ U 2n2 -3  1  ∆PCun ⋅ U 2n2 -3  Sn ∆PCun -3

=
u.r.
R T2 = 2
10  = 2
10  2 10
Zb2  Sn  Zb2  Sn  U n2 Sn
Rezistenţa transformatorului în unităţi relative are aceeaşi
valoare atât pe partea primară cât şi pe partea secundară,
deci:
∆PCun -3
R T =R T1 =R T2 =
u.r. u.r. u.r.
10
Sn
Se observă că rezistenţa transformatorului în unităţi
relative nu depinde de tensiune. Această constatare este
valabilă şi pentru ceilalţi parametri ai transformatorului,
dacă se respectă condiţia:
14
 U b1 U1 N1
= = =K T
U b2 U 2 N 2
 Reactanţa transformatorului în unităţi relative
u sc % U 2n
XT ≅ [Ω ]
100 Sn
 u % 2

U n1 1  u % U n1  Sn
2
u sc %
 2 =
u.r. u.r. u.r.
X T =X T1 =X T 2 =  sc
 = sc

 100 Sn  Zb1  100 Sn  U n1 100

 Conductanţa transformatorului în unităţi relative
∆PFe −3
G T = 2 10 [S]
Un

15
  ∆PFe -3  1  ∆PFe -3 
u.r. u.r.
G =G =G =  2 10 
T T1
u.r.
T2 =  2 10  Zb1 =
 U n1  Yb1  U n1 
 ∆PFe -3  U 2n1 ∆PFe -3
= = 2
10  10
 U n1  Sn Sn
 Susceptanţa inductivă a transformatorului în unităţi
relative
i 0 % Sn
BT = 2
[S]
100 U n
 i % S   i % S  U 2
i0 %
u.r. u.r. u.r.
BT =BT1 =BT 2 =  0 n
2  b1 
Z = 0 n
2 
n1
=
 100 U n1   100 U n1  Sn 100

16
 4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.1. STRUCTURA REŢELELOR DE
DISTRIBUŢIE
Curs 11

1
Alegerea structurii constă în:
 stabilirea nivelului de tensiune;
 alegerea schemei de conexiuni a reţelei şi amplasarea
surselor de injecţie;
 dimensionarea optimă a liniilor şi transformatoarelor,
care presupune stabilirea sarcinilor de calcul.
În reţelele de distribuţie, tensiunea de alimentare a consu-
matorilor se alege în funcţie de:
 mărimea puterii active solicitate de un consumator sau
un grup de consumatori, la un moment dat;
 amplasamentul consumatorilor faţă de reţelele existente;
 tipul receptoarelor de energie electrică.
Tensiunile nominale ale reţelelor electrice de distribuţie
din ţara noastră, adoptate pe baza unor calcule tehnico-
2
economice şi în concordanţă cu recomandările Comisiei
Electrotehnice Internaţionale (CEI), sunt:
400/230 V, pentru JT;
 20 kV, pentru MT. Reţelele de medie tensiune de distri-
buţie publică existente, la tensiunile de 6 şi 10 kV, se vor
trece etapizat la tensiunea de 20 kV. În reţelele interne ale
consumatorilor industriali se admit şi alte tensiuni de ali-
mentare (6 kV) numai în cazul în care consumatorul are
receptoare electrice care funcţionează la tensiunea respec-
tivă;
110 kV, pentru IT.

3
Puterile transportabile, la diferite niveluri de tensiune:
Tensiunea Puterea maximă Lungimea
nominală Tipul liniei transportabilă maximă a liniei
[kV] [MW] [km]
0,23 aeriană 0,05 0,15
0,23 în cablu 0,1 0,2
0,4 aeriană 0,1 0,25
0,4 în cablu 0,175 0,35
6 aeriană 2 10÷3
6 în cablu 3 =8
10 aeriană 3 15÷5
10 în cablu 5 =10
20 aeriană 2÷10 35÷8
110 aeriană 10÷50 150÷50
4
4.1.1. Sarcini electrice de calcul
În funcție de natura activității, consumatorii de energie
electrică, se încadrează în următoarele categorii [14]:
 consumatori casnici - consumatori care utilizează ener-
gie electrică exclusiv în scopuri casnice, respectiv pentru
iluminat artificial în interiorul şi exteriorul locuinței, pre-
cum şi pentru funcționarea receptoarelor electrocasnice
din propria locuință. Sunt asimilați consumatorilor cas-
nici: asociațiile de locatari, căminele de bătrâni căminele
studențești, leagănele pentru copii, casele de copii preșco-
lari şi școlari etc., alimentate direct din rețelele publice;
 consumatori industriali - consumatori care folosesc
energia electrică, în principal, în domeniul extragerii de
materii prime, fabricării unor materiale sau prelucrării
5
materii prime, fabricării unor materiale sau prelucrării
materiilor prime, a materialelor sau a unor produse
agricole în mijloace de producţie sau bunuri de consum.
Prin asimilare, şantierele de construcţii, staţiile de
pompare, inclusiv cele pentru irigaţii, unităţile de
transporturi feroviare, rutiere, navale şi aeriene şi altele
asemenea se consideră consumatori industriali;
 consumatori din ramura comerțului/serviciilor – socie-
tățile comerciale care desfăşoară activităţi de comerț cu
bunuri sau servicii;
 consumatori prestatori de servicii publice - consumatori
de energie electrică care asigură servicii de interes public:
alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate şi
pluviale, salubrizarea localităţilor, alimentarea cu energie
6
termică produsă centralizat, alimentarea cu gaze naturale,
iluminatul public, transportul public local;
 consumatori sezonieri - regiile şi societățile comerciale a
căror activitate de bază este condiționată de anotimp sau
de aprovizionarea cu materie primă în perioade limitate
ale anului, cum ar fi: irigațiile şi desecările, producția
agricolă vegetală, fabricarea de conserve şi de zahăr,
turismul sezonier, cu excepția sediilor administrative ale
acestora, care constituie locuri distincte de consum;
 consumatori terțiari - consumatori de energie electrică
din domeniile învăţământ, sănătate, asistenţă socială,
administraţie publică, artă şi cultură, culte, sport.
În dimensionarea elementelor reţelei se ia în considerare
puterea de calcul sau puterea cerută de consumatori.
7
Puterea activă cerută Pc reprezintă o putere convenţională
de valoare constantă, care produce în elementele reţelei
acelaşi efect termic ca şi puterea variabilă reală, într-un
interval de timp specificat, denumit „interval de cerere”
(de exemplu 15 sau 30 min.), în perioada de încărcare
maximă. Aşadar, puterea de calcul este definită ca
„puterea medie maximă” care apare în graficul anual de
sarcină, în intervalul de cerere specificat.
Clase de cosumatori în funcţie de puterea maximă absor-
bită în punctele de delimitare şi tensiunile recomandate
pentru alimentarea lor

8
Clasa Sarcina Momentul Treapta de Posibilităţi de racordare
maximă de sarcinii tensiune la a utilizatorului
durată [MVA·km] punctul de Direct la tensiu- Prin
[MVA] racord nea reţelei zonale transformare
[kV] [kV]
400 - 400/110 kV
220 220 220/110 kV
A peste 50 peste 1500
220/MT kV
110 110 110/MT kV
B 7,5÷50 max. 1500 110 110 110/MT kV
110 110(20) 110/MT kV
C 2,5÷7,5 30÷80 20 20/6 (10) kV
20/0,4 kV
max. 8** 20 6*÷20 20/0.4 kV
D 0,1÷2,5 max. 3** 10* 10/0.4 kV
6* 6/0.4 kV
0,4
E 0,03÷0,1 max. 0,05** 0,4 MT/0,4 kV
MT
F <0,03 0,4 0,4

9
4.1.1.1. Sarcini de calcul ale reţelelor urbane
Normativului PE 132/2003: „Normativ de proiectare a
reţelelor electrice de distribuţie publică”.
Puterile active de calcul pentru consumatorii casnici din
mediul urban
Variantele de dotare A÷D se referă la modul de satisfacere
a utilităţilor şi anume:
 A - dotare cu receptoare electrocasnice pentru iluminat,
conservare hrană, audiovizual, activităţi gospodăreşti şi
asigurarea apei calde, a încălzirii prin termoficare sau
centrale proprii şi cu racord de gaze la bucătării;
 B - idem A şi în plus asigurarea electrică a apei calde;
 C - idem B şi în plus gătit electric;
 D - „tot electric”, respectiv C şi în plus încălzit electric.
10
 Putere de calcul
Putere instalată pe apartament
Nr. camere
Variant de dotare pe apartament Pc [kW]
de locuit
Pi [kW]
Var. min. Var. max.
1. Garsoniere 1 camera 8 2,0 2,5
2. Apartament cu 2-3 camere 12 3,0 3,5
A 3. Apartament cu 4-5 camere 20 3,5 4,0
4. Vile =5 camere 20 3,5 4,0
5. Vile >5 camere 25 5,5 6,0
1. Garsoniere 1 camera 10 2,5 3,0
2. Apartament cu 2-3 camere 15 3,5 4,0
B 3. Apartament cu 4-5 camere 23 4,0 4,5
4. Vile =5 camere 23 4,0 4,5
5. Vile >5 camere 28 6,5 7,0
1. Garsoniere 1 camera 13 3,0 3,5
2. Apartament cu 2-3 camere 18 4,0 4,5
C 3. Apartament cu 4-5 camere 26 4,5 5,0
4. Vile =5 camere 26 4,5 5,0
5. Vile >5 camere 30 7,5 8,0
1. Garsoniere 1 camera 18 3,5 4,0
2. Apartament cu 2-3 camere 23 5,5 6,0
D 3. Apartament cu 4-5 camere 32 7,5 8,0
4. Vile =5 camere 32 7,5 8,0
5. Vile >5 camere 35 8,5 9,0

11
Puterile active de calcul ale consumatorilor terţiari şi din
ramura comerţului/serviciilor din mediul urban (valori
orientative ):
Putere instalată orientativă Coeficient
Nr. de utilizare
crt. Destinaţia consumatorului specifică totală ku

U. M. valoare kW
Magazine, spaţii comerciale,
1 W/m2 75 ÷100 - 0,80
servicii (inclusiv reclame)
fără restaurante kW/cam 1 - 0,70
2 Hoteluri kW/cam 1 0,90
cu restaurante -
kW +15÷100
Sedii administrative, politice,
3 W/m2 120 ÷ 200 - 0.90
economice, etc.
4 Policlinici - - 20 ÷140 0,65
5 Spitale, clinici, sanatorii W/pat 500 ÷1000 - 0,70
6 Creşe, grădiniţe, cămine W/m2 20 ÷50 - 0,75
7 Şcoli generale, licee W/m2 20 ÷50 - 0,75
Facultăţi, institute de
8 W/m2 50 ÷75 - 0,80
învăţământ superior
Teatre, filarmonici, muzee,
9 W/m2 50 ÷75 - 0,60 ÷0,75
săli de expoziţie, etc.
10 Cinematografe - - 50 ÷70 0,70
11 Puncte termice - - 80 ÷120 0,85

12
Puterea activă de calcul pentru un element de reţea (linie
de JT, post de transformare, linie de MT, staţie de trans-
formare) se determină multiplicând suma puterilor cerute
de consumatorii alimentaţi prin elementul respectiv de
reţea cu un factor de simultaneitate Ks.
Valori ale coeficientului de simultaneitate:
 pentru o linie aeriană sau în cablu, care alimentează un
număr de apartamente sau locuinţe individuale, conform
tabelului;
 pentru un post de transformare, ks=0,85 - se aplică
sumei puterilor absorbite pe toate liniile de JT alimentate
din acel post;
 pentru o linie de medie tensiune, ks=0,9 - se aplică sumei
puterilor absorbite de toate posturile de transformare
alimentate prin linia respectivă;
13
alimentate prin linia respectivă;
 pentru o statie de transformare, ks=0,8 - se aplică sumei
puterilor vehiculate pe liniile de MT racordate la staţia
respectivă.
Număr Coef. de Număr Coef. de Număr Coef. de Număr Coef. de
de simult. de simult. de simult. de simult.
consu- (Ks) consu- (Ks) consu- (Ks) consu- (Ks)
matori URBAN matori URBAN matori URBAN matori URBAN
1 1,00 12 0,57 23 0,48 34 0,39
2 0,65 13 0,56 24 0,47 35 0,39
3 0,64 14 0,55 25 0,46 36 0,39
4 0,63 15 0,54 26 0,45 37 0,38
5 0,63 16 0,53 27 0,44 38 0,38
6 0,62 17 0,52 28 0,43 39 0,37
7 0,62 18 0,51 29 0,42 40 0,37
8 0,61 19 0,51 30 0,41 41÷60 0,36
9 0,60 20 0,51 31 0,40 61÷75 0,35
10 0,59 21 0,50 32 0,40 76÷100 0,34
11 0,58 22 0,49 33 0,40 >100 0,33

14
Pentru vile în mediul urban se vor folosi următorii
coeficienţi de simultaneitate:
Ks=0,75 - pentru 2÷10 vile;
Ks=0,65 - pentru 10÷20 vile
4.1.1.2. Sarcinile de calcul ale reţelelor rurale
Puterile active de calcul pentru iluminat şi utilizări casnice
în mediu rural, stabilite prin PE 132/2003:
Variante de dotare:
A - dotare pentru iluminat şi utilizări casnice comune;
B - idem A + gătit şi preparare apă caldă electric;
C - idem B şi în plus încălzit spaţiu electric, zonele I, II şi
III fiind definite în STAS 1907/80 (Instalaţii de încălzire.
Calculul necesarului de căldură).

15
 Putere instalată pe Putere de calcul pe
Varianta de dotare gospodărie gospodărie
Pi [kW] Pc [kW]
A1 sat izolat 4 0,7÷0,9
A2 sat dezvoltat 6 1,1÷1,6
A3 casă de vacanţă 5 1,1÷1,5
B1 sat izolat 5 0,9÷1,2
B2 sat dezvoltat 9 1,9÷2,5
B3 casă de vacanţă 7 1,5÷1,8
1. sat izolat 6 1,2÷1,4
I 2. sat dezvoltat 10 2,2÷2,7
3. casă de vacanţă 8 1,7÷2,0
1. sat izolat 7 1,4÷1,6
C II 2. sat dezvoltat 12 2,7÷3,2
3. casă de vacanţă 10 2,0÷2,2
1. sat izolat 9 1,8÷2,2
III 2. sat dezvoltat 14 3,2÷3,7
3. casă de vacanţă 12 2,2÷2,7

16
 Coeficienţii de simultaneitate pentru determinarea puterii
de calcul necesară dimensionării unei linii de joasă
tensiune, aeriană sau în cablu, care alimentează un grup
de consumatori casnici din mediul rural
Număr Coef. de Număr Coef. de Număr Coef. de Număr Coef. de
de simult. de simult. de simult. de simult.
consu- (Ks) consu- (Ks) consu- (Ks) consu- (Ks)
matori RURAL matori RURAL matori RURAL matori RURAL
1 2 3 4 5 6 7 8
1 1,00 12 0,48 23 0,40 34 0,30
2 0,52 13 0,47 24 0,38 35 0,30
3 0,52 14 0,47 25 0,36 36 0,29
4 0,51 15 0,47 26 0,34 37 0,29
5 0,51 16 0,46 27 0,33 38 0,29
6 0,50 17 0,46 28 0,32 39 0,29
7 0,50 18 0,46 29 0,31 40 0,29
8 0,49 19 0,45 30 0,30 41÷60 0,29
9 0,49 20 0,45 31 0,30 61÷75 0,28
10 0,48 21 0,44 32 0,30 76÷100 0,27
11 0,48 22 0,42 33 0,30 >100 0,26

17
4.1.1.3. Sarcinile de calcul ale reţelelor industriale
Pentru instalaţiile noi, în fază de proiect, puterea cerută se
determină cu ajutorul unor metode de calcul specifice:
 metoda coeficienţilor de cerere, aplicabilă la orice nivel şi
în special pentru grupuri mari de receptoare, reprezentând
o secţie sau o întreprindere;
 metoda formulei binome, care dă rezultate acoperitoare
pentru un grup restrâns de receptoare de forţă având
puteri mult diferite între ele, fiind recomandată pentru
calculul puterilor cerute în special la nivelul tablourilor de
distribuţie;
 metoda analizei directe, aplicabilă pentru un număr mic
de receptoare, la nivelul unor tablouri de distribuţie cu
plecări puţine, inclusiv a tablourilor de utilaj, când se
18
cunosc diagramele de funcţionare şi încărcare ale tuturor
receptoarelor;
 metode bazate pe consumuri specifice cu raportare la
unitatea de produs sau la unitatea de suprafaţă producti-
vă, utilizabile, datorită preciziei reduse, numai în faza
notei de fundamentare;
 metodele bazate pe puterea medie şi indicatori ai curbelor
de sarcină, recomandate pentru determinarea puterii ceru-
te la nivelurile superioare, de la barele de joasă tensiune
ale posturilor de transformare, la liniile de racord în înaltă
tensiune.

19
Metoda coeficienţilor de cerere
 P utere activă cerută
Pc = K c Pi
 Kc – coeficient de cererere;
 Pi – puterea instalată.

KiKs
Kc = Pi = Pn DA n
ηηr

 DAn - durata relativă de acţionare nominală;

DAn=t1/(t1+t2), unde t1 este timpul activ de lucru, iar t2 este
timpul de pauză.
Puterea instalată pentru un grup de n receptoare:
20
 n
Pi = ∑ Pij
j=1

 Puterea reactivă cerută:

1
Q c = Pc tgϕc = Pc −1
cos ϕc
2

 Puterea ceruta la nivelul consumatorului, care cuprin-

de n receptoare, încadrate în m categorii, fiecare catego-
rie k cuprinzând nk receptoare – etape de calcul:
 se calculează puterile instalate Pik pe categorii de
receptoare:
nk
Pik = ∑ Pij
j=1

21
 se calculează puterile active cerute (Pck) pe categorii de
receptoare :
Pck = K ′ck Pik
Kʹck - coeficientul de cerere corectat al categoriei respecti-
ve de receptoare. Corecţia ţine seama de numărul total de
receptoare
m
n = ∑ nk
k =1

şi se realizează prin intermediul coeficientului Ka de influ-

enţă a numărului de receptoare, conform relaţiei:
1 − K ck
′ck K ck +
K=
Ka
22
 9 Ka
Kc 1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1
8
7
6
5
4
3
2
1

1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

n
Nomogramă pentru determinarea coeficienţilor de
influenţă Ka şi de cerere corectat K ′c .

23
În cazul în care receptoarele au puteri mult diferite, se
recomandă ca determinarea coeficientului de influenţă să
se facă în raport cu numărul de receptoare
n ′= 2 ⋅ n 0,5
n0,5 - numărul receptoarelor celor mai mari, a căror putere
instalată însumată este egală cu jumătate din puterea
tuturor receptoarelor.
Cazurile limită de corecţiei a coeficientului de cerere :
 n<4, când Ka=1 şi prin urmare , adică pentru un număr
de receptoare mai mic decât patru, puterea cerută este
egală cu suma puterilor instalate ale receptoarelor. Un
astfel de consumator de calcul se poate întâlni la nivelul
tablourilor de utilaj sau al tablourilor de distribuţie care
alimentează cel mult trei receptoare.
24
 n>>50, respectiv Ka>>10. Conform relaţiei se obţine
K′c = K ck ceea ce înseamnă că pentru un consumator de
calcul cu un număr foarte mare de receptoare, corecţia
coeficientului de cerere este nulă, deci:
Pck = K ck Pik
Astfel de situaţii se întâlnesc la nivelul tablourilor generale
din posturile de transformare sau al tablourilor de
distribuţie care alimentează un număr relativ mare de
receptoare.
 se calculează puterile reactive cerute Qck, pe categorii de
receptoare, cu relaţia
Q ck = Pck tgϕck
25
 se calculează puterile totale active şi reactive cerute de
consumator:
m m
Pc = ∑ Pck ; Q c = ∑ Q ck ;
k =1 k =1
 se calculează puterea aparentă totală cerută de
consumator:
Sc = Pc2 + Q c2
Dacă puterea aparentă totală Sc, cerută de consumator, se
încadrează între valorile
400 kVA ≤ Sc < 1600 kVA
puterile cerute activă şi reactivă se vor micşora prin
intermediul coeficienţilor de reducere: Kra, pentru puterea
activă şi Krr, pentru puterea reactivă, conform relaţiilor :
26
 =Pc′ K=
ra Pc ; Q′c K rr Qc
în care Kra=0,9, iar Krr=0,95. Reducerea nu se aplică dacă
Sc<400 kVA.
Puterea aparentă de calcul serveşte ca bază pentru alege-
rea transformatorului de alimentare, punând condiţia:
SnT ≥ S′c= Pc′2 + Q′c 2
Pentru determinarea puterilor cerute Pct şi Qct din reţeaua
de medie tensiune, la totalul obţinut după aplicarea
reducerilor se adaugă pierderile de putere activă ΔPT,
respectiv reactivă ΔQT din transformatoare, conform
relaţiilor :
Pct= Pc′ + ∆PT ; Qct= Q′c + ∆QT − Q bc ,

27
În cazul consumatorilor de calcul alimentaţi prin nT
transformatoare, se recomandă ca valorilor determinate
anterior să li se aplice coeficienţii de simultaneitate: ksa -
pentru puterea activă şi ksr - pentru puterea reactivă,
rezultând puterile cerute pe partea de medie tensiune:
Pct′ k sa Pct ; =
= Q′ct k sa Qct ; =
S′ct Pct′ 2 + Q′ct 2
Coeficienţii de simultaneitate pentru consumatori
alimentaţi prin mai multe transformatoare
Numărul de transformatoare
Coeficientul de simultaneitate nT
2; 3 >3
ksa, pentru puterea activă 0,8÷0,9 0,7÷0,85
ksr, pentru puterea reactivă 0,9÷0,95 0,85÷0,9

28
Coeficientul mediu de cerere al consumatorului este:
Pct′
Kc =
Pi
Factorul de putere mediu la nivel de medie tensiune se
calculează cu relaţia:
Pct′
cos ϕ =
S′ct

29
 4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.1. STRUCTURA REŢELELOR DE
DISTRIBUŢIE
Curs 12

1
Criterii pentru alegerea schemelor de conexiuni şi a
structurii reţelelor electrice de distribuţie :
 asigurarea în perspectiva de lungă durată (10÷20 ani) a
consumului de energie electrică a zonei alimentate;
 eficienţa economică a variantei alese, determinată pe
baza unor cheltuieli minime de investiţii şi a unor costuri
scăzute de exploatare-mentenanţă;
 realizarea siguranţei necesare şi asigurarea continuităţii
în funcţionarea instalaţiilor de alimentare cu energie
electrică;
 reducerea numărului şi duratei de întrerupere a
consumatorilor;
 asigurarea calităţii energiei furnizate consumatorilor
precum şi limitarea, în cadrul valorilor admisibile, a
2
perturbaţiilor provocate de consumatori;
 asigurarea funcţionării economice a reţelelor electrice de
distribuţie;
 limitarea valorilor curenţilor de scurtcircuit până la
valorile maxime admise, impuse de aparatele de comutaţie.
În funcţie de condiţiile de continuitate cerute de consuma-
tori, alimentarea din sistemul electroenergetic se va reali-
za prin una sau două căi de alimentare, dimensionate fie-
care corespunzător puterii economice în regim normal de
funcţionare. În cazul în care un consumator solicită o ali-
mentare continuă cu energie electrică, acesta îşi va preve-
dea surse auxiliare de alimentare independente de reţeaua
electrică de distribuţie (RED).

3
Consumatorii casnici şi terţiari din localităţile urbane vor
fi alimentaţi pe joasă tensiune, de regulă, într-o schemă
buclată, cu funcţionare radială în regim normal.
Consumatorii casnici şi terţiari din mediul rural vor fi
alimentaţi, de regulă, în schemă radială.
Consumatorii industriali se alimentează prin una sau două
căi de alimentare, după caz. Stabilirea numărului şi a
modului de substituire a căilor de alimentare se stabileşte
printr-o analiză tehnico-economică, cu luarea în considera-
re a amplasării receptoarelor, a tranzitului puterii în con-
diţii economice şi a daunelor provocate de întreruperile în
alimentarea cu energie electrică.
Pentru simplificarea schemelor de alimentare, fără scăde-
rea sensibilă a condiţiilor de siguranţă, se pot adopta
4
următoarele măsuri:
evitarea dublării unor elemente, cu o probabilitate mică
de utilizare;
pătrunderea cu tensiunea înaltă cât mai aproape de
centrul de greutate al sarcinii;
utilizarea unui număr minim de aparate de comutaţie;
evitarea bobinelor de reactanţă;
considerarea capacităţii de suprasarcină a elementelor
de reţea;
utilizarea mijloacelor de automatizare.

5
4.1.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice
de distribuţie
4.1.2.1. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice
de joasă tensiune
 Reţele publice. Consumatorii casnici şi terţiari din loca-
lităţile urbane vor fi alimentaţi pe joasă tensiune, de
regu-lă, într-o schemă buclată, cu funcţionare radială în
regim normal, separaţia realizându-se în puncte optime
pe crite-riul consumului propriu tehnologic (CPT)
minim şi al pro-tecţiilor selective. Consumatorii casnici
şi terţiari din medi-ul rural vor fi alimentaţi, de regulă,
în schemă radială.
Regimul de funcţionare la joasă tensiune va fi radial
indiferent de configuraţia schemei.
6
Schema reţelelor de joasă tensiune urbane şi rurale se va
alege în funcţie de densitatea de sarcină, de configuraţia
reţelelor de medie tensiune, de numărul de posturi de
transformare de MT/JT precum şi de numărul şi durata
întreruperilor în alimentare admise de consumatori.
 Scheme de tip radial:

S3 Deoarece la dimensionarea acestor

S1
JT reţele de distribuţie nu se asigură
S1 S2 rezervă în alimentarea consumato-
PT
S3
rilor în caz de avarie, ele pot fi utili-
S2 zate numai în zonele rurale şi în zo-
nele urbane periferice.
S3

7
 Scheme buclate
• Schemă buclată longitudinal, cu „legături slabe”
PA K1
(MT)

K2
PT 1 PT 2 PT 3

K3
(L1) (L2) S2 S3 (L3)

S1

8
• Schemă de distribuţie buclată cu funcţionare radială
PT2

PT1 PT3

PT4

9
Liniile de joasă tensiune sunt dimensionate astfel încât:
- să asigure funcţionarea la densitatea economică de curent
Jec, în regim normal, punctul de separare din buclă fiind
stabilit pe criteriul pierderilor minime de energie;
- în regim de avarie (defect într-unul din posturile adiacen-
te, respectiv separaţie la capătul buclei), curentul maxim
admis Imaxad în conductoarele liniei să fie mai mare decât
curentul din linie Ibuclă pentru acest regim, Imaxad>Ibuclă.
Transformatoarele vor avea rezerva necesară pentru
preluarea integrală a liniilor de JT care ar rămâne
nealimentate, la avarierea transformatorului dintr-un
post învecinat.

10
 Reţele industriale. Se utilizează scheme de tip radial, de
tip magistral şi scheme buclate.
 Scheme de tip radial
• Schema radială simplă • Schema radială dublă

PT
PT1 PT2

TG 0,4 kV
0,4 kV

TP M M TP

TS AAR AAR

11
 Scheme de tip magistral
•Schemă cu magistrală • Schemă cu magistrală
simplă dublă
PT PT 1 PT 2

0,4 kV 0,4 kV

TD 2 TD 2

TD 1 TD 1
AAR AAR AAR
12
4.1.2.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice
de medie tensiune
Structura şi concepţia tehnică a reţelelor de distribuţie ae-
riene la MT sunt determinate, printre altele, de întinderea
teritorială, densitatea populaţiei, puterile unitare ale con-
sumatorilor. În principal există două direcţii în ceea ce
priveşte concepţia reţelelor de distribuţie la MT, şi anume :
concepţia nord - americană, în care neutrul este distri-
buit şi pe MT;
concepţia europeană în care distribuţia pe MT se reali-
zează, în general, cu trei conductoare, neutrul fiind distri-
buit numai pe partea de JT.
Schema unei reţele de distribuţie la MT de tip nord-ameri-
can. Obiectivul acestor tipuri de reţele este de a realiza
13
distribuţia, pe cât posibil, la MT, prin multiplicarea postu-
rilor MT/JT, astfel încât să se realizeze o reducere a pier-
derilor prin limitarea lungimii liniilor de JT la maximum
200 m.
IT/MT I IR
1
2
3
N

JT MT JT MT MT JT
N321 23 3N

14
Conductorul neutru, comun atât liniilor de MT cât şi celor
de JT, este conectat la punctul neutru al sursei, legat în
lungul liniei la pământ din 300 în 300 de metri, conectat la
neutrul fiecărui transformator şi branşament al clientului.
Buna funcţionare a distribuţiei, inclusiv pe JT, depinde de
continuitatea neutrului. Totodată continuitatea neutrului şi
calitatea prizelor de pământ sunt factori esenţiali pentru
securitatea persoanelor.
Protecţia reţelelor de MT şi sistemul de pământare necesi-
tă utilizarea unui set de aparate şi echipamente montate în
cascadă. Este necesară realizarea coordonării protecţiilor -
siguranţe fuzibile, întreruptoare automate, reanclanşatoa-
re etc. Aceste echipamente necesită o monitorizare şi între-
ţinere adecvată.
15
Schema unei reţele de distribuţie la MT de tip european
IT/MT I
1
2
3
S

MT/JT

N
321
JT trifazat

Concepţia europeană în ceea ce priveşte distribuţia la MT

diferă esenţial faţă de cea nord-americană prin faptul că se
funcţionează fie cu neutrul sursei izolat, fie cu neutrul tra-
tat printr-o impedanţă (rezistenţă sau bobină de stingere),
16
pentru limitarea curentului de punere la pământ.
Reţeaua de plecare este formată din:
reţea principală cu o secţiune corespunzătoare (de exem-
plu Al-Ol 3×120/21 mm2) şi fiabilitate bună;
linii de derivaţie cu secţiune mai mică (de exemplu Al-Ol
3×35/6 mm2 sau Al-Ol 3×50/8 mm2), realizate în tehnologii
mai puţin pretenţioase, care alimentează mai multe posturi
de MT/JT.
Protecţia acestor reţele include:
în staţia de transformare, un întreruptor automat pe
partea de MT prevăzut cu un dispozitiv RAR pentru elimi-
narea defectelor trecătoare;
pe linii, pe plecări şi la începutul derivaţiilor şi a
posturilor de MT/JT, diferite tipuri de întreruptoare:
17
 întreruptoare ariene cu comandă manuală;
 întreruptoare cu declanşare la goluri de tensiune;
 întreruptoare cu declanşare de la distanţă – acestea
permit facilitarea localizării defectelor permanente şi
izolarea zonei defecte astfel încât tronsonul rămas
nealimentat să fie minim.
O astfel de reţea de distribuţie permite crearea, la fel
ca şi în sistemul nord american, de derivaţii bifazate,
care pot fi interesante pentru alimentarea unor
consumatori dispersaţi.
Această reţea aeriană de MT are o structură clasică
radial-arborescentă neavând posibilitatea realizării unei
alimentări de rezervă prin buclare.

18
Schemă de distribuţie la medie tensiune, utilizată în
Australia. Este o reţea fără neutru distribuit, cu una, două
sau trei faze. Realizarea unor derivaţii monofazate cu un
sigur conductor şi întoarcere prin pământ conduce la eco-
nomie de material conductor.
IT/MT I
1
2
3
S S S

MT/JT
MT/JT S
MT/JT
N
JT monofazat
N N
JT monofazat
N 1 2 3 JT trifazat 32

19
 Reţele publice. În funcţie de modul de racordare la sta-
ţiile de distribuţie de 110 kV/MT, reţelele de medie tensiu-
ne de distribuţie publică se pot clasifica în:
reţele cu racordare directă, în care posturile de transfor-
mare sunt racordate direct la barele de medie tensiune ale
staţiilor de transformare, prin intermediul liniilor de
medie tensiune, numite distribuitoare;
reţele cu racordare indirectă prin puncte de conexiuni, în
care posturile de transformare 20/0,4 kV sunt racordate
prin linii de 20 kV la barele punctului de conexiuni care, la
rândul său, este alimentat din staţii de 110/20 kV prin linii
care au sau nu alte sarcini pe ele. Prin punct de conexiune
se înţelege bara de medie tensiune a unei viitoare staţii de
110 kV/MT, a cărei apariţie se justifică prin creşterea
20
consumului din zonă.
reţele cu racordare indirectă prin puncte de alimentare
(PA), în care posturile de transformare sunt racordate prin
linii de MT la barele punctului de alimentare care, la rân-
dul său, este alimentat din staţii de 110 kV/MT prin linii de
alimentare, numite fideri. Punctele de alimentare sunt mici
staţii de conexiuni la medie tensiune. Schemele de conexi-
uni ale acestor reţele rezultă prin suprapunerea a două
reţele cu aceeaşi tensiune: reţeaua fiderilor sau reţeaua de
alimentare şi reţeaua de distribuţie propriu-zisă. În reţelele
de medie tensiune nu se va mai dezvolta sistemul de distri-
buţie prin puncte de alimentare.
În regim normal de funcţionare, reţelele de 20 kV de distri-
buţie publică vor fi alimentate din două staţii de transfor-
21
formare, fiind secţionate (funcţionare radială) în punctul
optim din punctul de vedere al consumului propriu
tehnologic şi al automaticii de sistem.
Schemă de distribuţie directă prin (LEA), cu rezervă pe
staţii diferite, utilizată în distribuţia rurală

MT MT

ST1 ST2

22
 Schemă de distribuţie directă prin linie electrică subterană
(LES), cu rezervă pe aceeaşi staţie
MT

ST

Se utilizează în distribuţia urbană la medie tensiune când

nu există posibilitatea asigurării rezervării de pe bare de
MT din altă staţie de transformare.
23
 Schemă de distribuţie directă prin LES, cu rezervă pe staţii
diferite
MT MT

ST1 ST2

24
 Schemă de distribuţie directă tip grilă prin LES, cu rezer-
vare pe aceeaşi staţie sau pe staţii diferite
ST MT

Pentru reţelele de distribuţie de medie tensiune din zonele

urbane, cu densităţi de sarcină mai mari decât 4 MVA/km2
25
 Schemă de distribuţie directă tip dublă derivaţie prin LES,
cu rezervare pe aceeaşi staţie sau pe două staţii diferite

MT

ST

Este recomandată pentru reţelele de distribuţie cu densita-

tea de sarcină mai mare decât 8 MVA/km2
26
 Reele industriale
În unităţile industriale, reţelele de medie tensiune
îndepli-nesc următoarele funcţiuni:
- alimentarea din reţelele SEE a întreprinderilor cu
puteri absorbite între 1 şi 5 MW;
- distribuţia interioară a energiei electrice la marii
consu-matori;
- alimentarea receptoarelor de medie tensiune;
- alimentarea reţelei de joasă tensiune prin posturi de
transformare amplasate în punctele de consum.
Schemele de conexiuni ale reţelelor industriale de medie
tensiune sunt de tip radial, scheme magistrale şi de tip
mixt.

27
 Scheme de tip radial
• Schema de distribuţie de tip dublu radial, în două trepte
ST
110 kV/MT

6-10 kV
AAR

PD1 PD2
AAR AAR

PT1 PT7
PT4 PT6

AAR

PT2 PT8

PD3
AAR AAR
C
PT5
PT3

AAR
28
• Variante economice de scheme radiale

ST
110 kV/MT
I II
(6-10kV)
AAR

AAR
PD1 PD2
AAR AAR
PD3 PD4 PD5 AAR AAR
S/2 S/2

29
 Scheme magistrale
• Magistrale unice

6-10kV

b)

a)

c) 30
• Magistrale paralele

6-10kV

(AAR) (AAR)

PT1 PT2

PT1 PT2 PT3 PT4

(AAR) (AAR)
a) b)

31
4.1.2.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice
de înaltǎ tensiune
Reţele publice
 Schemă de distribuţie de 110 kV, utilizată pentru alimen-
tarea reţelelor de MT din zone urbane cu rezervarea asigu-
rată de pe barele de MT ale aceleiaşi staţii.
110 kV B MT

A sau A1

C sau A2

32
Reţea de distribuţie de 110 kV în formă de inel

110 kV

ST
110 kV/MT
Staţie de sistem
400(220)/110 kV

Staţie
110/6 kV

~ ~ CET

33
Schemă de distribuţie utilizată în municipiul Bucureşti

110 kV Staţie de conexiuni la care se 110 kV

racordează reţelele de distribuţie
de 110 kV

110 kV

ST

20 kV

34
 Reţele industriale
Reţea de distribuţie radială cu staţii tip SRA
CL

AAR
110 kV 110 kV

SRA 1
Staţie de Staţie de
injecţie injecţie

SRA 2 SRA 3

35
 Reţea cu magistrală simplă  Reţea cu magistrală
alimentată la ambele capete dublă
110 kV 110 kV

Staţie de Staţie de
injecţie
injecţie

36
 4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.2. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE ÎN
REGIM PERMANENT
Curs 13, 14

1
Scopul calculului electric al reţelelor în regim permanent
este determinarea:
circulaţiei curenţilor sau a puterilor în fiecare ramură a
acestora;
variaţiilor de tensiune în nodurile de racordare a consu-
matorilor;
pierderilor de putere şi de energie.
Calculul regimului permanent al unei reţele electrice
cuprinde următoarele etape:
alegerea schemei echivalente pentru fiecare element de
reţea şi determinarea parametrilor acesteia;
conectarea schemelor echivalente ale elementelor de
reţea în concordanţă cu situaţia reală existentă;
stabilirea metodei de analiză a reţelei;
2
 îmbunătăţirea soluţiei de bază prin modificarea rapoar-
telor de transformare, a injecţiilor de puteri reactive etc.
4.2.1. Variaţii de tensiune şi căderi de tensiune
admisibile
Cădere de tensiune algebrică: diferenţa algebrică dintre
valorile efective ale tensiunii din două puncte ale unei reţe-
le, având aceeaşi tensiune nominală (între puncte existând
numai legături galvanice).
Căderea de tensiune fazorială: diferenţa fazorială a tensiu-
nilor din două puncte diferite ale reţelei, în condiţiile men-
ţionate anterior.
Abaterile admisibile ale tensiunii într-un nod al reţelei sunt
fixate în funcţie de tensiunea nominală a acesteia şi de
importanţa consumatorului alimentat.
3
Abaterile admise de tensiune se încadrează, în majoritatea
cazurilor, între ±5% Un şi ±10% Un.
4.2.2. Ipoteze în reprezentarea consumatorilor în
schemele echivalente de calcul
Reprezentarea consumatorilor, respectiv a caracteristicilor
lor statice Pc=f1(U) şi Qc=f2(U), în schemele echivalente de
calcul se poate face în următoarele ipoteze simplificatoare:
Reprezentarea consumatorilor prin impedanţe constante
Pc = K1 U 2 ; Q c = K 2 U 2 ; I a = K1 U ; I r = K 2 U
 Reprezentarea consumatorilor prin puteri active şi reacti-
ve constante
K1′ K ′2
Pc = K1′ ; Q c = K ′2 ; I a = ; Ir =
U U
4
 Reprezentarea consumatorilor prin curenţi activi şi reac-
tivi constanţi
I a = K1′′ ; I r = K ′2′ ; Pc = K1′′ U ; Q c = K ′2′ U
p*, q*
p∗ = u ∗2 Impedanţe

q∗ = u ∗
2
constante
1,5
p∗ = u ∗

Puteri active şi
q∗ = u ∗ reactive
1,0
p∗ = 1 constante

q∗ = 1
0,5 Curenţi activi
şi reactivi
constanţi
0 0,5 1,0 1,5 2u*

5
4.2.3. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor
de tensiune în reţelele electrice radiale
4.2.3.1. Linia cu un singur consumator.
Diagrama fazorială fundamentală
+j
I1 1 R, X I 2 C
U10
jXI
ZI ϕ
U10 I2 U20
O θ U20 ϕ
0 ϕ Ia A D E +1
-jIr RI B
I2 = I

U10 = U 20 + R I + jX I ∆ U f = U10 − U 20 = ZI = R I + jX I
Proiecţiile lui ∆Uf pe cele două axe (AD=∆Uf şi CD=δUf)
reprezintă componentele longitudinală şi transversală ale
căderii de tensiune fazoriale, având următoarele expresii:
6
 ∆U f = RI cos ϕ + XI sin ϕ = RI a + XI r
δU f = XI cos ϕ − RI sin ϕ = XI a − RI r
Căderea de tensiune algebrică (vezi diagrama fazorială):
DU f = U10 − U 20 = ( U 20 + ∆U f ) 2 + (δU f ) 2 − U 20
2 1/ 2
  δU  
DU f = ( U 20 + ∆U f ) 1 +  f
  − U 20
  U 20 + ∆U f  

1 (δU f ) 2
DU f ≈ ∆U f +
2 U 20 + ∆U f
(XI cos ϕ − RI sin ϕ) 2
DU f ≈ RI cos ϕ + XI sin ϕ +
2 U nf

7
Pentru liniile electrice de joasă tensiune:
DU f ≈ ∆U f = RI cos ϕ + XI sin ϕ
Dacă consumatorul este reprezentat prin puterile
absorbite, activă şi reactivă,
P Q
I a = I cos ϕ = ; I r = I sin ϕ =
3 Un 3 Un
căderilor de tensiune ca mărimi de linie se pot scrie în
funcţie de puteri:
RP + XQ XP − RQ
∆U = 3 ∆U f = δU = 3 δU f = ;
Un Un
RP + XQ (XP − RQ) 2
DU = 3 DU f ≈ + 3
.
Un 2U n
8
4.2.3.2. Linia cu mai mulţi consumatori concentraţi
Z3=z1+z2+ z3
Z2=z1+z2

Z1=z1=r1+jx1 z2=r2+jx2 z3=r3+jx3

1 2 3
I1 I2 I3

UA0 i1 i2 i3 U30

Căderea de tensiune totală pe fază este egală cu suma fazo-

rială a căderilor de tensiune pe cele trei tronsoane ale
liniei:
9
 ∆ U f = U AO − U 30 = z1 I1 + z 2 I 2 + z 3 I3
Căderile de tensiune pe linie se pot calcula prin însumarea
algebrică a valorilor mărimilor corespunzătoare pe tron-
soanele liniei:
3
=∆U 3 ∑ ( rk I ka + x k I kr ) ;
k =1
3
=δU 3 ∑ ( x k I ka − rk I kr ) ;
k =1

  3
 
2

 3  ∑ ( x k I ka − rk I kr )  
   
=
DU 3 ∑ ( rk I ka + x k I kr ) + k =1
,
 k =1 2U nf 
 
 
10
Valorile curenţilor din linie I1, I2 şi I3 se pot determina în
funcţie de curenţii i1, i2 şi i3 absorbiţi de consumatori:
I3 ==i3 ; I3a i3a = ; I3r i3r ;
I 2= i 2 + i3 ; I 2a =i 2a + i3a ; I 2r = i 2r + i3r ;
I1 = i1 + i 2 + i3 . I1a = i1a + i 2a + i3a ; I1r = i1r + i 2r + i3r .
Între impedanţele tronsoanelor zk şi impedanţele cumulate
Zk ale tronsoanelor dintre nodul sursă A şi nodul consuma-
tor k există următoarele relaţii:
Z1 = z 1 ; R 1 = r1 ; X1 = x 1 ;
Z 2 = z1 + z 2 ; R 2 = r1 + r2 ; X 2 = x1 + x 2
Z 3 = z 1 + z 2 + z 3 ; R 3 = r1 + r2 + r3 ; X 3 = x 1 + x 2 + x 3 .

11
Pe baza acestor relaţii, pentru căderea de tensiune totală
pe fază se obţine relaţia duală:
3
∆ U f = Z1 i1 + Z2 i 2 + Z3 i3 = ∑Z i
k =1
k k

respectiv:
3
=∆U 3 ∑ ( R k i ka + X k i kr ) ;
k =1
3
=δU 3 ∑ ( X k i ka − R k i kr ) ;
k =1

  2
 
2

 3  ∑ ( X k i ka − R k i kr )  
   
=
DU 3 ∑ ( R k i ka + X k i kr ) + k =1
,
 k =1 2U nf 
 
 
12
Dacă consumatorii sunt reprezentaţi prin puterile active şi
reactive, rezultă:
n
 rk Pk + x k Q k  n  R k p k + X k q k 
∆U = ∑   = ∑   ;
k =1  Un  k =1  Un 
n
 x k Pk − rk Q k  n  X k p k − R k q k 
δU = ∑   = ∑   ;
k =1  Un  k =1  Un 
2
 n

n  ∑
 rk Pk + x k Q k   k =1
( x k Pk − rk Q k )
 =
DU = ∑   + 3
k =1  U n  2 U n
2
 n

n  ∑
 R k p k + X k q k   k =1
(X k p k − R k q k )
 ,
= ∑   + 3
k =1  U n  2 U n

13
Dacă reţeaua electrică este omogenă, căderile de tensiune
se pot exprima şi astfel:
n n n n
r0 ∑ l k Pk + x 0 ∑ l k Q k r0 ∑ L k p k + x 0 ∑ L k q k
∆U = k =1 k =1
= k =1 k =1
;
Un Un
n n n n
x 0 ∑ l k Pk − r0 ∑ l k Q k x 0 ∑ L k p k − r0 ∑ L k q k
δU = k =1 k =1
= k =1 k =1
;
Un Un
2
n n
 n

n
r0 ∑ l k Pk + x 0 ∑ l k Q k  x 0 ∑ l k Pk − r0 ∑ l k Q k 
DU = k =1 k =1
+  k =1 k =1  =
Un 2 U 3n

14
 2
n n
 n n

r0 ∑ L k p k + x 0 ∑ L k q k  x 0 ∑ L k p k − r0 ∑ L k q k 
= k =1 k =1
+  k =1 k =1 
Un 2 U 3n
4.2.3.3. Linia electrică trifazată cu sarcină
distribuită uniform
L
L
L0 L’
dl l
dl
I=i0L 1 i0l 2 1 2

i0 [A/m] i0 [A/m]
a) b)
Dacă sarcina uniformă este exprimată prin curenţi
15
 i0 [A/m] I=i0L d(∆U) = r0i 0 l dl
L L
L
∆U = 3 ∫ d (∆U) = 3 r0 i 0 ∫ l dl = 3 r0 I
0 0
2
Dacă sarcina uniformă este exprimată prin puterile active
(p0 [W/m]), se obţine:
P L
∆U = r0
Un 2
în care P=p0L reprezintă sarcina totală a liniei.

16
4.2.3.4. Linia trifazată cu sarcini dezechilibrate

UR0 -∆UR
Is=IT<IR ; cos ϕ=1
U'R0
IR IS ∆ U mt = ∆ U m + Z0 I 0 =
I0 IT = Z m I m + Z0 I 0
∆U0 O'
I 0 = I R − (IS + I T ) cos 600 =
U'T0 U'S0
O
IT IS
-∆UT -∆US IS + I T
UT0 US0 = IR −
2
IS + I T
∆U Rt = R R I R + R 0 I 0 = R R I R + R 0 (I R − )
2
17
Pentru liniile trifazate dezechilibrate ce alimentează n con-
sumatori concentraţi cu factor de putere cosϕ=1, pierderea
de tensiune totală pe fază se calculează cu relaţia:
n
∆U mt = r0 ∑ l k I k + r0′ L 0 I 0
k =1

n
l k Pk P0
∆U mt = r0 ∑ + r0′ L 0
k =1 U nf U nf

18
Caz particular: linia bifazată

UR0 I0=IS=IT

∆U mt = RI m + ∆U 0 cos 600 =
R 0I0
= RI m +
∆U0=R0I0 O 2
D
IT IS
O' Deoarece Im=I0, dacă
UT0 US0 R=R0, se obţine:
U'T0 I0 U'S0
∆UT ∆US ΔUmt=1,5RIm

19
Pentru mai mulţi consumatori concentraţi:
n
I0
∆U mt = r0 ∑ l k I k + r0′ L 0
k =1 2
n
Pk L 0 P0
∆U mt = r0 ∑ l k + r0′
k =1 U nf 2 U nf

Caz particular: linia monofazată

Pierderea de tensiune pentru o astfel de linie, în ipoteza
cos ϕ=1, se calculează cu relaţia:
n n
l k Pk
∆U = 2r0 ∑ l k I k = 2r0 ∑
k =1 k =1 U nf

20
 4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.2. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE ÎN
REGIM PERMANENT
Curs 15

18.06.2017 TDEE - Curs 15 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
4.2.4. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor
de tensiune în reţelele buclate
A z1 1 z2 2 z3 3 B IA A 1 2 n B

UA0 Za Zb Zc
~
i1 i2 in
UA0 UB0
1’ 2’ 3’
O 0
a) b)
4.2.4.1. Linia electrică alimentată la două capete
Se consideră următoarele ipoteze:
tensiunile surselor de alimentare sunt cunoscute şi
diferite atât ca modul cât şi ca fază (UAOUBO);
18.06.2017 TDEE - Curs 15 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
consumatorii au factori de putere diferiţi;
linia este reprezentată printr-o impedanţă;
dacă consumatorii sunt reprezentaţi prin puteri, se
calculează circulaţia puterilor, neglijându-se pierderile.
Z
Zk Z′k
Z1
k
IA A 1 2 k n-1 n B IB IA A B IB

I1 I2 I k Ik In-1 In I1 I2 I k Ik In-1 In

UA0 UB0 UA0 i1 i2…i′k i″k…in-1 in
UB0
i1 i2 … ik … in-1 in
ik
0 0
a b
n
IA  IB   ik  U ABO  U AO  U BO
k 1
18.06.2017 TDEE - Curs 15 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 n n 1
IA   ik  IB   ik
k 1 k 1
Zn+1=Z
Z2 Z′2
Z1 Z′1
IA A B

I1 I2 In In+1
UA0 UB0
i1 i2 … in-1 in in+1=−IB
0
c
n 1
 U ABO  U AO  U BO   Z k i k
k 1
n n
 U ABO   Z k i k  Z n 1 i n 1   Z k i k  ZI B
k 1 k 1
18.06.2017 TDEE - Curs 15 4
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 n n

Z i
k k
U AO  U BO  Z i
k k
U AO  U BO
IB  k 1
 IA  k 1

Z Z Z Z
I A  i A  I AB ; I B  i B  I AB ,
1 n 1 n 1
i A   Z k i k ; i B   Z k i k ; I AB  ( U AO  U BO ) .
Z k 1 Z k 1 Z
Z
IA A IAB B IB

UA0 i′A i′B UB0

0
d
18.06.2017 TDEE - Curs 15 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Daca sarcinile sunt exprimate prin puteri:
*
(s k  3 i k U  p k  jq k ), n

Expresiile aproximative ale puterilor generate de surse:

n

s k Zk
UA  UB *
SA  k 1
 U n  PA  jQ A ;
Z Z
n

s k Zk
UA  UB *
SB  k 1
 U n  PB  jQ B ,
Z Z

18.06.2017 TDEE - Curs 15 6

Prof.dr.ing. D.C. PETER
4.2.4.2. Reţeaua complex buclată
Compunerea ramurilor cu tensiuni de alimentare diferite
A
I A, Y A E I E, Y E N
UA0
B I B, Y B N
UB0 C I C, Y C
UC0 UN0 UE0 UN0
0 0
a) b)
IE  IA  IB  IC ;
( U EO  U NO )Y E  ( U AO  U NO )Y A 
 ( U BO  U NO )Y B  ( U CO  U NO )Y C .
YE  YA  YB  YC
18.06.2017 TDEE - Curs 15 7
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 U AO Y A  U BO Y B  U CO Y C
U EO 
YA  YB  YC
n

n U kO Yk
Y E   Y K ; U EO  k 1
n
.
k 1
Y
k 1
k

În cazul transformărilor inverse se porneşte de la

expresiile căderilor de tensiune:
IA IB IC
U AO  U NO  ; U BO  U NO  ; U CO  U NO  ;
YA YB YC
IE IE
U EO  U NO   U NO  U EO  .
YE YE
18.06.2017 TDEE - Curs 15 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 YA YB
IA  IE  (U AO  U EO )Y A ; I B  I E  (U BO  U EO )Y B ;
YE YE
YC
IC  IE  (U CO  U EO )Y C .
YE
Aruncarea sarcinilor la noduri
Z
Z3 Z'3
Z2 Z'2
Z1 Z'1 Z
A 1 2 3 B A B

i1 i2 i3 iA iB
UA0 UB0 UA0 UB0
0 0
a) b)
18.06.2017 TDEE - Curs 15 9
Prof.dr.ing. D.C. PETER
  U ABO  Z1 i1  Z 2 i 2  Z 3 i 3  Zi B ;
 U BAO  Z1 i1  Z 2 i 2  Z3 i 3  Zi A .
3

Z1 i1  Z2 i 2  Z3 i 3  Z i k k

iA   k 1
;
Z Z
3

Z1 i1  Z 2 i 2  Z3 i 3 Z k ki
iB   k 1
.
Z Z
n n

 Z i k k Z i k k
iA  k 1
; iB  k 1
,
Z Z

18.06.2017 TDEE - Curs 15 10

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Transfigurarea unei reţele în formă de stea
I1 1 2 I2 I1 1 2 I2
Z1 Z2 I’1 I’2
Z1 Z2
N i1s N i2s
Zn Z3 Z3
In 3 I3 In Zn 3 I3
I’n I’3
n ins
iN i3s
U10 Un0 U30 U20

a) b)

i N  i N1  i N 2    i Nn
I1  I1  i1s ; I 2  I 2  i 2s ; I3  I 3  i 3s ,  , I n  I n  i ns ;

i1s  i 2s  i 3s    i ns  i N
18.06.2017 TDEE - Curs 15 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 U12  Z1 I1  Z 2 I 2  Z1 I1  Z 2 I 2 ;
U 23  Z 2 I 2  Z 3 I 3  Z 2 I 2  Z 3 I3 ;
U 31  Z 3 I 3  Z1 I1  Z 3 I3  Z1 I1 .
Z1 I1  Z 2 I 2  Z1 (I1  i1s )  Z 2 (I 2  i 2s )
Z1 Y2 Y3 Yn
i 2s  i1s sau i 2s  i1s i 3s  i1s ,  , i ns  i1s
Z2 Y1 Y1 Y1
Y2 Y3 Yn i1s 
Y1
iN
i1s  i1s  i1s    i1s  i N n
Y1 Y1 Y1
Y
k 1
k

Relaţia generală de transfigurare stea-poligon:

n
1
Z kj  Z k Z j 
k 1 Z k
18.06.2017 TDEE - Curs 15 12
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Transfigurarea stea-triunghi
Z1 Z 2 Z 2 Z3
Z12  Z1  Z 2  ; Z 23  Z 2  Z3  ;
Z3 Z1
Z3 Z1
Z31  Z3  Z1  .
Z2
I1
1 I1
1
I31 I12
Z1
Z31 Z12

Z3 Z2 Z23
N 3 2
3 2 I3 I23 I2

I3 I2
a) b)
18.06.2017 TDEE - Curs 15 13
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Transfigurare triunghi-stea:
Z12 Z 31 Z 23 Z12 Z 31 Z 23
Z1  ; Z2  ; Z3 
Z12  Z 23  Z 31 Z12  Z 23  Z 31 Z12  Z 23  Z 31

Între curenţii din laturile celor două reţele echivalente

există relaţiile:
I1  I12  I 31 ; I 2  I 23  I12 ; I 3  I 31  I 23 ,

Z1 I1  Z 2 I 2 Z 2 I 2  Z3 I3 Z 3 I 3  Z1 I1
I12  ; I 23  ; I 31  .
Z12 Z 23 Z 31

18.06.2017 TDEE - Curs 15 14

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.2. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE ÎN
REGIM PERMANENT
Curs 16

18.06.2017 TDEE - Curs 16 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
4.2.5. Regimul termic al liniilor electrice
4.2.5.1. Temperaturi maxime admisibile în conductoarele
liniilor electrice
Sub aspect termic, în funcţionarea liniilor electrice se
disting două regimuri de funcţionare: unul de lungă durată
şi altul de scurtă durată.
 Regimul de lungă durată (de ordinul orelor) poate fi :
 regim de lungă durată cu sarcină constantă, denumit şi
regim permanent, în care temperatura tinde asimptotic
către o valoarea maximă, corespunzătoare sarcinii normale
de 100 %;
 regim de lungă durată sub sarcina variabilă, în care tem-
peratura tinde în mod variabil către temperatura maximă
admisă de conductor, la un moment dat, în regimul perma-
18.06.2017 TDEE - Curs 16 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
nent de funcţionare. Regimul variabil poate fi un regim
ciclic zilnic sau poate fi limitat la câteva ore. Temperatura
maximă admisibilă a cablurilor, în regim permanent de
funcţionare, depinde de tensiunea nominală şi de natura
izolaţiei. În tabel se dau temperaturile maxime admisibile
ale conductoarelor cablurilor cu izolaţie de hârtie, având
tensiuni nominale între 1 şi 35 kV.
Tensiunea nominală
nominal [kV] 1 3 6 10 20-35
0
admisibil max [ C]
Temperatura admisibilă 80 80 65 60 50
• Regimul de scurtă durată (maxim 5 s). Se caracterizează
prin intensităţi mari ale curenţilor, cum este cazul scurtcir-
cuitelor. Se admit temperaturi maxime mult mai mari de-
cât cele pentru regimul de lungă durată: 3000 C - pentru
LEA cu conductoare neizolate de cupru, 2000 C - pentru
18.06.2017 TDEE - Curs 16 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
cele de aluminiu, 4000 C - pentru cele de oţel.
Temperaturile maxime admisibile pentru cabluri:
Tensiunea Temperatura admisibilă [°C]
Tipul izolaţiei nominală Regim de lungă Regim de scurtă
[kV] durată durată
Polietilenă (PE) medie 65 120
6 70
Policlorură de vinil (PVC) 140
10 60
Butil; polietilenă reticulară joasă 75
180
(PRC) medie 85
Hârtie impregnată cu ulei
înaltă 80
sub presiune
Temperatura mediului ambiant (temperatură iniţială):
 +250 C - pentru linii electrice aeriene;
 +300 C - pentru cabluri pozate în aer;
 +200 C - pentru cabluri pozate în pământ, la adâncime
de 0,7 m, câte un singur cablu în şanţ;
18.06.2017 TDEE - Curs 16 4
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 +150 C - pentru cabluri pozate în apă, indiferent de
numărul lor în paralel.
4.2.5.2. Încălzirea conductoarelor în regim permanent
Ecuaţia bilanţului termic:
W1  W2  W3  W4  W5 ,
 W1 reprezintă pierderile de energie, respectiv energia
electromagnetică transformată în căldură, prin efect
Joule-Lenz, în conductor, în unitatea de timp;
 W2 - cantitatea de căldură înmagazinată în conductor, în
unitatea de timp;
 W3 - cantitatea de căldură transmisă mediului exterior
prin convecţie, în unitatea de timp;
 W4 - cantitatea de căldură transmisă mediului exterior
prin radiaţie, în unitatea de timp;
18.06.2017 TDEE - Curs 16 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
W5 - cantitatea de căldură transmisă mediului exterior
prin conductibilitate, în unitatea de timp.
Variaţia în timp a temperaturii conductorului, până la
atingerea regimului permanent (max), în condiţii normale
de răcire (reprezentare calitativă).

18.06.2017 TDEE - Curs 16 6

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Ecuaţia bilanţului termic pentru regimul permanent:
W1  W3  W4
RI 2max   cv ( max   i )S   r ( max   i )S  (  cv   r )( max   i )S
 R - valoarea rezistenţei conductorului, în ;
Imax - intensitatea maximă admisibilă a curentului în
conductor, în A;
 max - temperatura maximă admisibilă a conductorului,
în 0C;
 i - temperatura iniţială a mediului exterior, în 0C;
 S - suprafaţa laterală a conductorului, prin care se face
transferul de căldură spre exterior, în cm2;
 cv - coeficient de transfer al căldurii prin convecţie, în
W/(0C cm2);
18.06.2017 TDEE - Curs 16 7
Prof.dr.ing. D.C. PETER
r - coeficient de transfer al căldurii prin radiaţie, în
W/(0C cm2).
l 0
R  [1  ( max  20 )]
s
ds ( cv   r )( max  i )
I max  I adm 
 [1  ( max  20 0 )]
 d 3 ( cv   r )( max  i )
I max  I adm  0
2  [1  ( max  20 )]
 Calculul coeficientului de transfer al căldurii prin
convecţie (cv):
în regimul convecţiei libere, când mediul înconjurător se
consideră fără vânt:
18.06.2017 TDEE - Curs 16 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
  0,185  max  i  3  W 
 cv   k   k  0,342 4  10
  0 C cm 2 
 d d   

m [0C] 0 20 30 40 60 80 100 200

k' 0,92 0,973 1,00 1,026 1,08 1,13 1,19 1,46
k" 1,04 1,015 1,00 0,99 0,972 0,95 0,94 0,88
în regimul convecţiei forţate, când se consideră vânt cu
viteze de (0,5-0,6) m/s:
pv 3  W 
 cv  9 10  0 C cm 2 
d  
 Calculul coeficientului de transfer al căldurii prin
radiaţie (r):

18.06.2017 TDEE - Curs 16 9

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 5, 77 i  273  c   273  i  
 4 4
4  W 
r       10  0 2 
  100   100    C cm 

 c reprezintă temperatura conductorului, în 0C;

 i - temperatura mediului înconjurător, în 0C;
 =c–i;
 i - coeficientul de emisie radiantă a suprafeţei
conductorului.
La temperaturi ce nu depăşesc 100 0C,
6  W 
 r  2,8 (100  0,6  max )10  0 C cm 2 
 

18.06.2017 TDEE - Curs 16 10

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Observaţii:
• Dacă se consideră două stări termice iniţiale ale mediului,
caracterizate prin 1 şi 21, atunci între intensităţile
maxime admise ale curenţilor, în cele două cazuri, există
relaţia:
 2
I 2 adm  I1adm
1
în care 1=max–1 şi 2=max–2.
• Pentru temperaturi ale mediului diferite de i, valorile
curenţilor maximi admişi din tabele trebuie corectate, prin
intermediul unui coeficient de corecţie t ale cărui valori
sunt indicate în prescripţii. Valoarea corectată a curentului
maxim admis se va calcula cu relaţia:
Iadm   t I adm
18.06.2017 TDEE - Curs 16 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
• În cazul cablurilor trebuie introdus pe lângă coeficientul
t şi coeficientul de corecţie m, pentru condiţiile de
montare, curenţii maximi admişi în conductoare trebuind
recalculaţi cu relaţia:
Iadm   t  m I adm
• Pentru două secţiuni diferite:
I1adm s13 J1adm s2
4 3 ; 4 .
I 2adm s2 J 2adm s1
• Legătura dintre curenţii maximi admişi în două
conductoare de aceeaşi secţiune, unul din cupru, iar
celălalt din aluminiu:

18.06.2017 TDEE - Curs 16 12

Prof.dr.ing. D.C. PETER
  Cu
I admAl  I admCu  0,77 I admCu
 Al
4.2.5.3. Încălzirea conductoarelor în regim de lungă durată
sub sarcină variabilă
θ
θmax
1
θ5
θ3
θ1 3
θ4
θ2 2

0 t1 t2 t3 t4 t5 t
18.06.2017 TDEE - Curs 16 13
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Alegerea şi verificarea conductoarelor din punct de vedere
termic, într-un regim intermitent de funcţionare, se face pe
baza curentului echivalent, care ar produce aceeaşi
creştere a temperaturii conductoarelor ca şi curenţii reali.
În regim de lungă durată sub sarcină variabilă:
I12 t 1  I 22 t 2  ...  I 2n t n
Ie 
t 1  t 2  ...  t n
Pentru regimurile ciclice de lucru:
nI 2 t 1 t1
Ie  I  I DA
n (t1  t 2 ) t1  t 2
în care DA=t1/(t1+t2) reprezintă durata activă relativă a
ciclului.
18.06.2017 TDEE - Curs 16 14
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 4. CALCULUL ELECTRIC AL
REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE
4.3. ALEGEREA SECŢIUNII
CONDUCTOARELOR
LINIILOR ELECTRI1CE
Curs 17, 18

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 1

Prof.dr.ing. D.C.PETER
În practica de proiectare, secţiunea conductoarelor liniilor
electrice se alege ţinând seama de anumite criterii (restric-
ţii) tehnice şi economice.
Principalele criterii tehnice sunt:
criteriul încălzirii admisibile în regim permanent;
criteriul pierderii admisibile de tensiune;
criterii mecanice (rezistenţa mecanică, rezistenţa la
coroziune etc.).
Secţiunea obţinută prin calcul, pe baza criteriilor tehnice
de dimensionare, prevăzute de prescripţiile tehnice în
vigoare, se numeşte secţiune tehnică (steh).
Criteriul economic constă în echilibrul dintre costul pier-
derilor de energie electrică şi costul liniei, datorate majo-
rării secţiunii conductoarelor.
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 2
Prof.dr.ing. D.C.PETER
Secţiunea liniei pentru care se realizează un regim de
funcţionare optim economic, corespunzător unor cheltuieli
totale minime pentru linia respectivă, într-o perioadă de
funcţionare dată, se numeşte secţiune economică (sec).
Secţiunea s, care se va adopta în final, trebuie să fie cea
mai mare dintre valorile rezultate pentru secţiunea tehnică
(steh) şi secţiunea economică (sec):
s  max(s teh ,s ec )
4.3.1. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza încălzirii
admisibile în regim permanent
Ic
Iadm   t  m I adm I c  Iadm sau  I adm
tm

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 3

Prof.dr.ing. D.C.PETER
4.3.2. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza pierderii
admisibile de tensiune
DU  U  U adm
În cazul în care alimentarea consumatorului se face din co-
fretul de branşament de joasă tensiune, valorile căderilor
de tensiune, în regim normal de funcţionare faţă de tensiu-
nea nominală a reţelei, trebuie să fie de cel mult:
3%, pentru receptoarele din instalaţiile electrice de
iluminat;
5%, pentru restul receptoarelor de putere.
Dacă alimentarea consumatorului se face dintr-un post de
transformare sau din centrala proprie, valorile căderilor
de tensiune în regim normal de funcţionare a acestora
trebuie să fie de cel mult :
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 4
Prof.dr.ing. D.C.PETER
 6%, pentru receptoarele din instalaţiile electrice de
iluminat;
 8%, pentru restul receptoarelor de putere.

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 5

Prof.dr.ing. D.C.PETER
 lk
rk   ; x k  X 0 lk
sk
Pentru rezolvarea problemei mai sunt necesare (n-1)
ecuaţii, care se pot obţine dacă se admite una din următoa-
rele ipoteze suplimentare:
• ipoteza secţiunii constante (s=const.);
• ipoteza densităţii de curent constante (J=const.);
• ipoteza volumului minim de material conductor.

4.3.2.1. Determinarea secţiunii conductoarelor

în ipoteza secţiunii constante
Linii electrice radiale fără ramificaţii
s1  s 2    s n  s
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 6
Prof.dr.ing. D.C.PETER
  n n
 n n
U  3  l k I ka  3 X 0  l k I kr  3  L k i ka  3 X 0  L k i kr
s k 1 k 1 s k 1 k 1

U  U a  U r
 n  n
U a  3  I ka l k  3  i ka L k
s k 1 s k 1
n n
U r  3 X 0  I kr l k  3 X 0  i kr L k
k 1 k 1

U a  U adm  U r
n n

I l
ka k i ka Lk
s  3 k 1
 3 k 1
U a U a
Dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri:
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 7
Prof.dr.ing. D.C.PETER
 n n

P l k k p L k k
s   k 1
k 1
U n U a U n U a
În cazul reţelelor monofazate de curent alternativ:
n n n n

I l
ka k i ka Lk P lk k p Lk k

s  2 k 1  2 k 1 s  2 k 1  2 k 1
U a U a U n U a U n U a
• Linii electrice radiale cu ramificaţii
n n
X0  Qk lk X0  qk Lk
U r  k 1
 k 1
Un Un
U a  U a1  U a 2  U a 3  U a 4  U a1  U a 2  U a 3  U a 5

din care rezultă Ua4=Ua5. La fel: Ua8=Ua9.

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 8
Prof.dr.ing. D.C.PETER
 4
l4
P4, Q4
3 l5
5
l3
P5, Q5
A l1 1 l2 2
P3, Q3
P1, Q1 P2, Q2 l6
6
P6, Q6 l7
7 l8 8
P7, Q7
P8, Q8
P9, Q9 l9
9

Căderile active de tensiune satisfac următoarele relaţii:

U a1  U a 2  U a 3  U a 4  U a ; U a 4  U a 5 ;
U a1  U a 2  U a 6  U a 7  U a 8  U a ; U a 8  U a 9 .
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 9
Prof.dr.ing. D.C.PETER
s1  s 2 ; s 6  s 7 ; s 2  s 3  s 6 ; s 3  s 4  s 5 ; s 7  s8  s 9
P4 l 4 P5 l 5
Din relaţia: U a 4  U a 5, scrisă sub forma: 
U ns4 U ns5
rezultă prin adunarea numărătorilor şi numitorilor:
P4 l 4 P4 l 4  P5l5 P4 l 4  P5l5 P4  P5 (P4  P5 )  45
    
Uns4 U n (s 4  s5 ) P4  P5 U n s3 U n s3
În cazul general, lungimea echivalentă este :

e 
 Plk k

 p L k k

P k p k

Ramificaţiile 7-8 şi 7-9 din nodul 7 pot fi reduse la o linie

echivalentă de lungime:
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 10
Prof.dr.ing. D.C.PETER
 P8 l8  P9 l 9
 89 
P8  P9
cu secţiunea s7=s8+s9, care are la capăt sarcina (P8+P9).
3 45
l3
A l1 1 l2 2 P4+P5
P3
l6
P1 P2 6
P6 l7
7 89 8
P7
P8
P8+P9
a)
În continuare se înlocuiesc ramificaţiile care pleacă din
nodul 2 cu latura echivalentă de lungime:
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 11
Prof.dr.ing. D.C.PETER
 P3l 3  (P4  P5 ) 45  P6 l 6  P7 (l 7   89 )
 36 
P3  P6
A l1 1 l2 2 36

P1 P2 P3+P6

b)
având secţiunea s1=s3+s6, care are la capăt sarcina (P3+P6).
În final, se obţine linia de secţiune constantă s1:
P1l1  P2 l 2  (P3  P6 ) 36
s1  
U n U a
Se alege valoarea standardizată pentru s1 şi apoi se calcu-
lează pierderea activă de tensiune pe lungimea (l1+l2) a
reţelei:
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 12
Prof.dr.ing. D.C.PETER
 P1l1  P2 l 2
U a 12  
U n s1
Cu căderea de tensiune disponibilă pentru restul ramuri-
lor reţelei (Ua–Ua1-2), se calculează secţiunile s3 şi s6:
P3l 3  (P4  P5 ) 45 P6 l 6  P7 (l 7   89 )
s3   ; s6   ; s7  s6
U n (U a  U a 12 ) U n (U a  U a 12 )
Cu valorilor standardizate pentru s3 şi s6 se determină
căderea de tensiune pe tronsoanele 2-3 (Ua3) şi 2-7
(Ua6-7), iar apoi se calculează celelalte secţiuni:
P4 l 4 P5 l 5
s4   ; s5   ;
U n (U a  U a12  U a 3 ) U n (U a  U a12  U a 3 )
P8 l8 P9 l 9
s8   ; s9   .

Un ( Ua  U a12  U a 67 ) U n (U a  U a12  U a 67 )
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 13
Prof.dr.ing. D.C.PETER
4.3.2.2. Determinarea secţiunii conductoarelor
în ipoteza densităţii de curentconstante
I1 I 2 In
  J
s1 s 2 sn
n
Ik n
U a  3   l k cos  k  3  J  l k cos  k
k 1 s k k 1

U a
J n
3  l k cos  k
k 1
Se calculează secţiunea fiecărui tronson al liniei:
n
Pi  l k cos  k
Ii 3 I i n
si  
J U a
 l k cos k 
k 1
k 1
U n U a cos i
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 14
Prof.dr.ing. D.C.PETER
Pentru liniile monofazate de curent alternativ:
n
2Pi  l k cos  k
2I i n
si 
U a
 l k cos k 
k 1
k 1
U n U a cos i

4.3.2.3. Determinarea secţiunii conductoarelor

în ipoteza volumului minim de material
A I1 1 I2 2 In-1 n-1 In n
S1,l1 S2,l2 Sn,ln

i1 i2 in-1 in
Secţiunile tronsoanelor sk pot fi exprimate în funcţie de
căderile active de tensiune pe tronsoane ΔUak:

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 15

Prof.dr.ing. D.C.PETER
 I1a l1 I 2a l2 I na l n
s1  3  ; s 2  3 ,...,s n  3  n 1
U a1 U a 2
n
U a   U ak
U a   U ak k 1

k 1

Volumul de material conductor necesar pentru construcţia

liniei trifazate este:
 
n  I l2 I l 2
I l 2 
V  3 lk s k  3 3   1a 1  2a 2    na n
n 1

k 1  U a1 U a 2 U a   U ak 
 k 1

 f (U a1 , U a 2 ,..., U a (n 1) ).

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 16

Prof.dr.ing. D.C.PETER
  
V  I1a l12 I na ln2 
 3 3    0
 (U a1 )  (U a1 )
2 n 1
(U a   U ak ) 2 
 k 1


 
V  I 2a l22 I na ln2 
 3 3      0;
 (U a 2 )  (U a 2 )
2 n 1
(U a   U ak ) 2 
 k 1


 
V  I l 2
(n 1)a n 1 I na ln2 
 3 3    0
 (U a (n 1) )  (U a (n 1) )
2 n 1
(U a   U ak ) 2 
 k 1


18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 17

Prof.dr.ing. D.C.PETER
 I1a l12 I 2a l22 I na ln2
2
 2
 n 1
(U a1 ) (U a 2 )
(U a   U ak ) 2
k 1

s12 s 22 s n2
 
I1a I 2a I na
Considerând tronsonul n ca tronson de referinţă, secţiunile
celorlalte tronsoane se pot exprima prin relaţiile:
I1a I 2a I(n 1)a
s1  s n ; s2  sn ;  s n 1  s n
I na I na I na
Înlocuind secţiunile si în expresia căderii de tensiune Ua (a
cărei valoare este cunoscută), se obţine:

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 18

Prof.dr.ing. D.C.PETER
  
 
n
I ka lk  I1a l1 I 2a l2 I na ln 
U a  3   3   ...  
k 1 s k
 I1a I 2a sn 
 sn sn 
 I na I na 
3  I na n

sn k 1
l k I ka ,
din care rezultă secţiunea tronsonului de referinţă:
3  I na n
sn  
U a k 1
lk I ka
Când sarcinile sunt exprimate prin puteri:
P1 P2 Pn 1
s1  s n ; s2  sn ;  s n 1  s n
Pn Pn Pn
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 19
Prof.dr.ing. D.C.PETER
  Pn n
sn  
U a U n k 1
l k Pk
În continuare se calculează secţiunile tronsoanelor:
3  Iia n
 Pi n
si 
U a
l
k 1
k I ka  K1 Iia si 
U a U n
l k Pk  K 2 Pi
k 1

4.3.3. Verificarea secţiunii conductoarelor la stabilitate

termică în regim de scurtcircuit
În regim de scurtcircuit, temperatura θsc atinsă de conduc-
toare la sfârşitul scurtcircuitului nu trebuie să depăşească
valorile admisibile θadm, pentru acest regim de foarte scur-
tă durată, deci:
sc  adm
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 20
Prof.dr.ing. D.C.PETER
Verificarea condiţiei de stabilitate termică :
se calculează echivalentul termic de 1 s al curentului de
scurtcircuit, cu relaţia:
I e1s  Ik ( m  n ) t / 1
 Ie1s este curentul echivalent de 1s, care reprezintă un
curent alternativ cu valoare efectivă constantă, care într-o
secundă dezvoltă într-un circuit o căldură egală cu cea pe
care ar dezvolta-o curentul de scurtcircuit pe toată durata
defectului;
 Ik valoarea efectivă iniţială a componentei periodice a
curentului de scurtcircuit;
 t - durata scurtcircuitului, determinată de tipul protecţiei
utilizate, având valorile uzuale: t=0,4÷0,6 s la linii aeriene
şi t=0,3÷1 s la cabluri [1];
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 21
Prof.dr.ing. D.C.PETER
  m - coeficient de corecţie care ţine seama de influenţa
componentei aperiodice. Se determină în funcţie de durata
t a scurtcircuitului şi de factorul de şoc kşoc;
 n - coeficient de corecţie care ţine seama de variaţia în
timp a valorii efective a componentei periodice. Se deter-
mină în funcţie de durata t a scurtcircuitului şi de raportul
Ik / Ik , unde Ik este componenta permanentă a curentului
de scurtcircuit;
 cifra 1 are semnificaţia de 1 s şi asigură astfel omogenita-
tea relaţiei sub aspect dimensional.

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 22

Prof.dr.ing. D.C.PETER
se determină densitatea echivalentă de 1 s a curentului
de scurtcircuit:
Ie1s
J e1s 
s
se determină temperatura finală θsc a conductorului la
sfârşitul scurtcircuitului, cu ajutorul monogramelor
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 23
Prof.dr.ing. D.C.PETER
Pentru conductoare active neizolate, temperaturile de
funcţionare admise în regim de scurtcircuit sunt [10]:
 2000C, pentru conductoare masive sau de tip funie din
cupru, aluminiu sau aliaje de aluminiu;
3000C, pentru conductoare masive sau de tip funie din
oţel.
18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18
Prof.dr.ing. D.C.PETER
24
Temperaturile admisibile de funcţionare în regim de lungă
durată şi în regim de scurtcircuit pentru cabluri cu con-
ductoare din cupru şi din aluminiu
Temperatura de funcţionare Temperatura de funcţionare
Tipul constructiv admisă în regim de lungă admisă în regim de
durată [0C] scurtcircuit [0C]
1 2 3
Cablu cu XLPE 90 250
Cablu cu PE 70 150 (130)
Cablu cu PVC
 s≤300 mm2 70 160
 s>3oo mm2 70 140
Cablu cu hârtie impregnată
 Cablu cu câmp neradial
o 0,6/1 kV la 3,5/6 kV 80 180
o 6/10 kV 65 (63) 165 (163)
 Cablu cu câmp radial
o 0,6/1 kV la 3,5/6 kV 80 180
o 6/10 kV 70 170
o 12/20 kV 65 155 (133)
o 18/30 kV 60 140

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 25

Prof.dr.ing. D.C.PETER
4.3.4. Alegerea secţiunii economice a conductoarelor
Densităţile economice de curent normate pentru
dimensionarea secţiunii liniilor electrice de distribuţie
TSM, în h/an
Tipul constructiv al liniei
1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
conductoare neizolate 1,01 0,92 0,84 0,77 0,70 0,64 0,58 0,53
J.T.
conductoare torsadate 0,99 0,90 0,82 0,75 0,68 0,62 0,57 0,52
Al conduct. Al-Ol neizol. 1,25 1,16 1,08 0,99 0,92 0,85 0,78 0,72
20 kV conduct. Al-Ol izolate 1,39 1,30 1,20 1,11 1,03 0,95 0,87 0,80
LEA
110 kV conductoare Al-Ol 1,33 1,24 1,16 1,08 1,00 0,92 0,85 0,79
J.T. conductoare neizolate 1,29 1,18 1,08 0,98 0,89 0,81 0,74 0,68
Cu 20 kV conductoare neizolate 1,84 1,72 1,59 1,47 1,36 1,25 1,15 1,06
110 kV conductoare neizolate 1,71 1,61 1,50 1,39 1,29 1,19 1,10 1,02
izolaţie din polietilenă 1,08 0,98 0,90 0,82 0,74 0,68 0,62 0,57
LEC Al
J.T. izolaţie din PVC 1,06 0,96 0,88 0,80 0,73 0,66 0,61 0,55

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 26

Prof.dr.ing. D.C.PETER
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
izol.polietilenă reticul. 1,14 1,07 0,99 0,91 0,84 0,78 0,72 0,66
6 kV izolaţie din PVC 1,12 1,05 0,97 0,90 0,83 0,76 0,70 0,65
izol.polietilenă reticul. 1,19 1,10 1,02 0,95 0,87 0,80 0,74 0,68
Al izolaţie din PVC 1,17 1,09 1,01 0,93 0,86 0,79 0,73 0,67
10 kV izolaţie hârtie 1,62 1,51 1, 40 1,29 1,19 1,10 1.01 0,93
izolaţie polietilenă 1,25 1,16 1,08 0,99 0,92 0,85 0,78 0,72
20 kV
izolaţie hârtie 1,97 1,83 1,70 1,57 1,45 1,34 1,23 1,13
izolaţie din polietilenă 1,24 1,13 1,03 0,94 0,85 0,78 0,71 0,65
LEC J.T.
izolaţie din PVC 1,18 1,08 0,98 0,89 0,81 0,74 0,68 0,62
izol.polietilenă reticul. 1,44 1,35 1,25 1,15 1,06 0,98 0,90 0,83
6 kV izolaţie din PVC 1,43 1,33 1,23 1,14 1,05 0,97 0,89 0,82
Cu izol.polietilenă reticul. 1,62 1,51 1,40 1,29 1,19 1,10 1,01 0,93
10 kV izolaţie din PVC 1,46 1,36 1,26 1,17 1,08 0,99 0,91 0,84
izolaţie hârtie 2,41 2,25 2,08 1,93 1,78 1,64 1,51 1,39
izol.polietilenă reticul. 1,65 1,54 1,42 1,32 1,21 1,12 1,03 0,95
20 kV
izolaţie hârtie 2,51 2,34 2,17 2,00 1,85 1,70 1,57 1,45

18.06.2017 TDEE - Curs 17, 18 27

Prof.dr.ing. D.C.PETER
5. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR
LUNGI DE TRANSPORT AL
ENERGIEI ELECTRICE
Curs 19

6/18/2017 TDEE - Curs 19 1

Prof. dr.ing. D.C. PETER
Puterile maxime şi distanţele corespunzătoare de trans-
port pentru linii electrice de înaltă şi foarte înaltă tensiu-
ne, cu simplu circuit
Tensiunea nominală Puterea maximă Distanţa maximă
a liniei [kV] transportabilă [MW] de transport [km]
110 10÷50 150÷50
220 100÷200 250÷150
400 500÷700 800÷350
750 1500÷2000 2000÷1200
Schema electrică echivalentă a unei linii electrice scurte,
redusă la o schemă monofazată, este reprezentată de un
dipol, eventual cuadripol, cu parametri concentraţi.
Reprezentarea liniei scurte printr-un dipol cu parametri
concentraţi presupune neglijarea curenţilor transversali
6/18/2017 TDEE - Curs 19 2
Prof. dr.ing. D.C. PETER
(capacitivi şi de pierderi prin dielectric) în raport cu cu-
rentul de conducţie care străbate conductorul. Pentru
astfel de linii intensitatea curentului de conducţie este ega-
lă în toate secţiunile conductorului astfel că, la funcţiona-
rea în gol a liniei, curentul în linie este nul, iar tensiunea la
barele consumatorului este egală cu tensiunea la barele
sursei.
Schema electrică echivalentă a unei linii electrice lungi este
reprezentată de un cuadripol cu parametrii uniform
repartizaţi, deoarece:
nu se poate neglija curentul total de deplasare şi cel de
conducţie în dielectric, valoarea acestora fiind comparabi-
lă cu valoarea curentului longitudinal din conductor. Prin
urmare, intensitatea curentului de conducţie longitudinal
6/18/2017 TDEE - Curs 19 3
Prof. dr.ing. D.C. PETER
variază de la o secţiune a liniei la alta, diferenţa dintre
valorile curenţilor din cele două secţiuni fiind egală cu
intensitatea curentului care se închide prin dielectricul
dintre acestea;
la funcţionarea în gol a liniei, curentul de conducţie la
sursă este diferit de zero, valoarea sa în orice secţiune a
liniei fiind egală cu cea a curentului total care străbate
dielectricul din secţiunile din aval; în consecinţă, curentul
de conducţie la mersul în gol, de natură capacitivă, creşte
de la consumator spre sursă;
curentul de mers în gol capacitiv produce creşterea
tensiunii de la sursă spre consumator (efectul Ferranti),
supratensionarea liniei fiind cu atât mai pronunţată cu cât
lungimea ei este mai mare.
6/18/2017 TDEE - Curs 19 4
Prof. dr.ing. D.C. PETER
5.1. ECUAŢIILE LINIILOR ELECTRICE LUNGI
i
i  x, t   dx
i1 x i(x,t) i2
1 2

u f
uf1 u f  x, t   dx uf(x,t) uf2
x

1′ x′ dx x 2′
l
a
6/18/2017 TDEE - Curs 19 5
Prof. dr.ing. D.C. PETER
 i
ix , t   dx i(x,t)
x R0dx L0dx

u f u f  x, t 
u f  x, t   dx G0dx C0dx
x

u f i u f i
uf  dx  R 0 dx  i  L 0 dx  u f  R 0i  L 0
x t x t
i u f i u f
i  dx  G 0 dx  u f  C 0 dx i  G 0 u f  C0
x t x t
6/18/2017 TDEE - Curs 19 6
Prof. dr.ing. D.C. PETER
Dacă distanţa (x′) se consideră de la începutul liniei (1-1′),
sensurile de referinţă ale tensiunilor şi curenţilor rămâ-
nând neschimbate, ecuaţiile liniilor lungi rezultă de forma:
u f i i u f
  R 0i  L 0   G 0 u f  C0
x  t x  t
Într-un regim permanent sinusoidal, ecuaţiile liniilor lungi
se pot trece în complex:
dU f dI
 (R 0  jL 0 )I;  (G 0  jC 0 )U f
dx .
dx
dU f dI
  (R 0  jL 0 )I;   (G 0  jC 0 )U f
dx  dx 
În aceste relaţii Uf=Uf(x) şi I=I(x) sunt reprezentările în
complex ale tensiunii de fază
6/18/2017 TDEE - Curs 19 7
Prof. dr.ing. D.C. PETER
 u f (x, t)  2 U f (x) sin[t   (x)]
şi curentului
i( x , t )  2 I( x ) sin[ t   ( x )  ( x )],
 fiind pulsaţia, (x) – faza iniţială a tensiunii, iar (x)
defazajul dintre tensiune şi curent.
Forma complexă a ecuaţiilor telegrafiştilor de ordinul doi:
d2 Uf d2 I
2
 Z0 Y 0 U f ; 2
 Z0 Y 0 I
dx dx
Z0  R 0  jL 0  R 0  jX 0 - impedanţa complexă lineică
Y 0  G 0  jC0  G 0  jB0 - admitanţa complexă lineică

6/18/2017 TDEE - Curs 19 8

Prof. dr.ing. D.C. PETER
Constanta de propagare sau de transfer a liniei:

  Z0 Y 0  (R 0  jX 0 )(G 0  jB0 ) 

 (R 0G 0  X 0 B0 )  j(X 0G 0  R 0 B0 )    j.
d2 Uf 2 d2 I 2
2
  Uf ; 2
  I.
dx dx
Soluţia generală a primei ecuaţii este de forma:
x  x
U f (x)  M e  N e
Expresia generală a curentului din linie I (x) se deduce din
din ecuaţia telegrafiştilor de ordinul I:
 x x
I(x)  (M e  N e )
Z0
6/18/2017 TDEE - Curs 19 9
Prof. dr.ing. D.C. PETER
Impedanţă caracteristică (sau de undă) a liniei:
Z0 Z0 R 0  jX 0
Zc   
 Y0 G 0  jB 0
1 x  x
I( x )  (M e  N e )
Zc
Soluţiile generale ale tensiunii şi curentului se pot exprima
cu ajutorul funcţiilor hiperbolice sh şi ch astfel:
U f (x)  (M  N)ch x  (M  N)sh x

MN MN
I(x)  ch x  sh x.
Zc Zc
6/18/2017 TDEE - Curs 19 10
Prof. dr.ing. D.C. PETER
Determinarea constantelor de integrare:
x=0, Uf(0)=Uf2 şi I(0)=I2
MN
U f 2  M  N; I2  ,
Zc
U f 2  Zc I 2 U f 2  Zc I 2
din care rezultă: M ; N
2 2
U f (x)  U f 2 ch x  Zc I 2sh x

I(x)  Y c U f 2sh x  I 2 ch x,

U f (x )  U f 1ch x   Zc I1sh x 

I(x )   Y c U f 1sh x   I1ch x .

6/18/2017 TDEE - Curs 19 11
Prof. dr.ing. D.C. PETER
În ecuaţiile stabilite se introduc x=l, respectiv x′=l; se obţin
ecuaţiile cuadripolare ale liniei de lungime l, având mărimi-
le de intrare Uf1, I1 şi mărimile de ieşire Uf2, I2:

U f 1  U f 2 ch l  Zc I 2sh l U f 2  U f 1ch l  Zc I1sh l

I1  Y c U f 2sh l  I 2 ch l I 2   Y c U f 1sh l  I1ch l

Ecuaţiile cuadripolare ale liniei se pot scrie în formă
prescurtată:
U1  A U 2  BI 2 U 2  A U1  BI1
respectiv:
I1  C U 2  D I 2 I 2  C U1  D I1

6/18/2017 TDEE - Curs 19 12

Prof. dr.ing. D.C. PETER
 Matricea de lanţ a liniei (matricea coeficienţilor):
 A  B   ch l  Zc sh l 
  C D     Y sh l ch l 
   c 
A·D–B·C=ch2l-sh2l=1 şi A=D, deci orice linie electrică
lungă se poate reprezenta printr-un cuadripol reciproc şi
simetric.
Linia fără pierderi (R00 şi G00 )
U f (x)  U f 2 cos x  jZc I 2 sin x  U f 2 cos X 0 B0 x  jZc I 2 sin X 0 B0 x

I(x)  jYc U f 2 sin x  I 2 cos x  jYc U f 2 sin X 0 B0 x  I 2 cos X 0B0 x

6/18/2017 TDEE - Curs 19 13

Prof. dr.ing. D.C. PETER
6. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR
LUNGI DE TRANSPORT AL
ENERGIEI ELECTRICE
CURS 20

6/18/2017 TDEE - Curs 20 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6.2. INTERPRETAREA FIZICĂ A SOLUŢIILOR
ECUAŢIILOR LINIILOR LUNGI
Pentru a pune în evidenţă fenomenul de propagare, în
soluţiile complexe ale ecuaţiilor telegrafiştilor se trece la
variabila x′=l–x, măsurată de la sursă spre consumator:
  x  
U f (x )  M e  N e ,
x 

M x N x
I(x )  e  e ,
Zc Zc
M′=Mel şi N′=Ne-l
Fie:  x 
U d (x )  M e , cu constanta:

M  U (0)  U  U e j d1
d d1 d1

6/18/2017 TDEE - Curs 20 2

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 x  x   j( x  d1 )
U d (x )  U d1e  U d1e e
cu valoarea instantanee corespunzătoare:
x 
u d (x , t)  2U d1e sin(t  x    d1 )
Viteza de propagare a undei directe:
dx  
t   x    d1  const. v
dt 
Unda inversă:
  x 
U i (x )  N e  N  e
  (l  x  )  x
 N  e  U i (x)
Ui(x) are aceeaşi formă cu tensiunea directă Ud(x’).
Valoarea instantanee corespunzătoare lui Ui(x) este:
u i (x, t)  2Ui2 e x sin(t  x   i2 )
6/18/2017 TDEE - Curs 20 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Propagarea undelor de tensiune în lungul liniei

ud(x′,t) ui(x,t)
-αx′ -αx
1 2 Ud1e 2 Ui2e 2

Δx′=vΔt 2 1
Δx=vΔt
v v

λ x′ x x’

ud(x′,t) ud(x′,t+Δt) ui(x,t+Δt) ui(x,t)

l l

6/18/2017 TDEE - Curs 20 4

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6.3. MĂRIMILE CARACTERISTICE ALE
LINIILOR LUNGI
6.3.1. Impedanţa caracteristică
R 0  jX 0 j c
Zc   Zce
G 0  jB 0
În cazul liniilor de transport se poate considera G00 şi
R0/X0<<1; expresia lui Zc devine:

R 0  jX 0 X0 R0 X0 R0
Zc   1 j  (1  j )
jB 0 B0 X0 B0 2X 0
La liniile fără pierderi (R00 şi G00), impedanţa
caracteristică se reduce la:
6/18/2017 TDEE - Curs 20 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 X0
Zc 
B0
Valorile medii ale lui Zc pentru LEA cu simplu circuit:

0, 29  0, 421
Z LEA
c   (276  394) [Ω]
6
(3,82  2, 71)  10
Valoarea mai mică corespunde unei LEA 750 KV,
5x300 mm2 Al-Ol, iar valoarea mai mare unei LEA 220 KV,
1x450 mm2, Al-Ol.
Pentru cabluri cu izolaţie de hârtie impregnată (r=3,64),
considerându-se reactanţa acestora cuprinsă între
0,06 /km şi 0,13 /km, rezultă:
6/18/2017 TDEE - Curs 20 6
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 ZcLEC  (30  65) 
6.3.2. Constanta de propagare
1 U d1
  (R 0  jX 0 )(G 0  jB0 )  ln    j,
x  U d (x ')
unde, la extragerea radicalului, se reţine rădăcina cu partea
reală pozitivă (0).
Constanta de atenuare  caracterizează linia din punctul de
vedere al atenuării undelor elementare pe unitatea de
lungime.
Constanta de fază (defazaj)  caracterizează linia din punc-
tul de vedere al defazajului introdus în undele elementare
pe unitatea de lungime.
6/18/2017 TDEE - Curs 20 7
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Determinarea expresiilor lui  şi :
2
   2  2  j2  (R 0 G 0  X 0 B0 )  j(X 0 G 0  R 0 B0 )
 2   2  R 0 G 0  X 0 B0 ; 2  X 0 G 0  R 0 B 0
2
   2   2  (R 02  X 02 )(G 02  B02 )
1  1/ 2
 (R 0 G 0  X 0 B0 )  (R 02  X 02 )(G 02  Bo2 ) 
2 
1  1/ 2
 (X 0 B0  R 0 G 0 )  (R 02  X 02 )(G 02  B02 ) 
2 
Dacă se neglijează conductanţa, (G00) expresia lui 
devine:
6/18/2017 TDEE - Curs 20 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 R0 R0
  (R 0  jX 0 ) jB0  j X 0 B0 1  j  j X 0 B0 (1  j ),
X0 2X 0
iar în cazul liniilor fără pierderi (R00 şi G00):
  j X 0 B0 , respectiv: =0 şi   X 0 B0 ,
deci undele se propagă fără atenuare, amplitudinea lor
rămânând constantă.
Exemplu: LEA de 400 kV cu simplu circuit, caracterizată
prin: R0=0,035 /km, X0=0,342 /km şi B0=3,3610-6 S/km

6 0, 035  3
  j 0,342  3,36  10 1  j   j  1, 072  10 (1  j  0, 0512);
 2  0,342 
  0, 0549  103 [Np / km];   1, 072  103 [rad / km].

6/18/2017 TDEE - Curs 20 9

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pentru o lungime a liniei l=800 km, valoarea efectivă a
undei directe de tensiune la sfârşitul liniei va fi:
l
U d 2  U d1e  0,957  U d1
iar defazajul dintre Ud1 şi Ud2 este:
 l  1,072  10 3  800  0,858 rad  49 0.
6.3.3. Viteza de propagare
 2f
v 
 1  1/ 2
(X 0 B0  R 0 G 0 )  (R 02  X 02 )(G 02  B02 ) 
2 
Pentru linia fără pierderi (R00 şi G00), v devine:

6/18/2017 TDEE - Curs 20 10

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 2f 1
v  ,
X 0 B0 L 0C0
Pentru un mediu nemagnetic (0)şi de permitivitate
=0r, rezultă:
1 1 1 3  108
v   [m/s]
 0 D m 2 0  r r 00 r
ln 
2 rm Dm
ln
rm
În cazul LEA, r=1, deci viteza de propagare a undelor
este egală cu cea a luminii în vid; vLEA=3108 m/s. Pentru
cabluri, dacă se consideră r=4, rezultă vLEC1,5108 m/s.
6/18/2017 TDEE - Curs 20 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
6.3.4. Lungimea de undă
Din condiţia:
t   x    d1  t  (x    )  2   d1
rezultă:
2 v
   vT
 f
În cazul liniilor fără pierderi:
8
3  10
 LEA   6000 [km];
50
8
1,5  10
 LEC   3000 [km].
50

6/18/2017 TDEE - Curs 20 12

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR
LUNGI DE TRANSPORT AL
ENERGIEI ELECTRICE
CURS 21

6/18/2017 TDEE - Curs 21 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6.4. COEFICIENTUL DE REFLEXIE AL UNDEI
x x
U f (x)  M e  N e  U d (x)  U i (x)
M x N x
,

I(x)  e  e  Id (x)  Ii (x),

Zc Zc

U f 2  Zc I 2 U f 2  Zc I 2
M ; N
2 2

U f 2  Zc I 2 x U f 2  Zc I 2 x
U d (x)  e ; U i (x)  e
2 2
U f 2  Zc I 2 x U f 2  Zc I 2 x
Id (x)  e ; Ii (x)   e .
2Zc 2Zc
6/18/2017 TDEE - Curs 21 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
În orice secţiune a liniei:
U d (x) U i (x)
 Zc si  Z c
I d (x) I i (x)
Coeficientul de reflexie :
Ui2 U f 2  Zc I 2 Z2  Zc
   ,
U d2 U f 2  Zc I 2 Z2  Zc
6.5. PUTEREA NATURALĂ
Nu există undă reflectată dacă coeficientul de reflexie =0,
respectiv:
Z2  Zc ,
La liniile fără pierderi, tensiunea şi curentul sunt în fază în
orice punct al liniei ( Zc se reduce la o rezistenţă).
6/18/2017 TDEE - Curs 21 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
De asemenea, tensiunea şi curentul sunt constante în orice
punct al liniei:
j x
U f (x)  U d (x)  U f 2e ;
I(x)  Id (x)  I 2e jx .
Putere aparentă caracteristică a consumatorului (pe fază):
*
* Uf 2 Uf 2 U f22
U f22
Sc2,0  U I 
f2 2 *
 *  (cos c  jsin c )
Z 2 Zc Zc
j c
în care s-a ţinut seama că Zc  Zce
Într-o secţiune a liniei, la distanţa x de consumator:

 
x   x U f 2 U f 2 2 x 2 x
Sc0 (x)  U f (x)I (x)  U f 2e I 2e  
e  Sc2,0e
Zc
6/18/2017 TDEE - Curs 21 4
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Puterea activă caracteristică:
U f22
Pc2,0  cos c ;
Zc
Pc0 (x)  Pc2,0  e 2 x .
În cazul liniilor fără pierderi (=0, c=0), puterea activă
Pc0(x) se conservă în tot lungul liniei, fiind o constantă
caracteristică a ei, numită putere naturală:
U 2nf
PNf 
Zc
Pentru linia trifazată, puterea naturală este:
U 2n
PN  3PNf  ,
Zc
6/18/2017 TDEE - Curs 21 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Valori ale puterii naturale pentru LEA de transport din
România
Un [kV] 110 220 400 750
X0 [/km] 0,418 0,421 0,342 0,29
B0 [s/km] 2,72 2,71 3,36 3,82
Zc [] 392 394,14 319 275,53
PN [MW] 30 122,8 500 2041,5

6/18/2017 TDEE - Curs 21 6

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6.7. SCHEME ECHIVALENTE ALE LINIILOR
ELECTRICE LUNGI
6.7.1. Parametrii schemelor echivalente
U f 1  U f 2 ch l  Zc I 2sh l
I1  Y c U f 2sh l  I 2 ch l
A  D  ch l; B  Z c sh l; C   c sh l
Schema echivalentă în 
I1 I Zπ I2

Uf1 Yπ/2 Yπ/2 Uf2

6/18/2017 TDEE - Curs 21 7

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 
U f 1  U f 2  Z I  U f 2  Z (I 2  Uf 2 ) 
2
 Z   
 1   U f 2  Z  I 2  A  U f 2  B I 2
 2 
    Z    Z   
I1  Uf 1  I  1   Uf 2  I2  I2  Uf 2 
2 2  2  2 2

 Z     Z   
   1   U f 2  1   I 2  C U f 2  D  I 2
 4   2 
Condiţia de echivalenţă:
A   A; B  B
sau:
6/18/2017 TDEE - Curs 21 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Z  
1  ch l; Z   Z c sh l
2
de unde:

Z0 sh Z 
Z  sh( Z0 Y 0  l)  Z  K1 Z
0 Z

2(ch Z   1) 2(ch Z   1)
    K2 
Z Z  sh Z 
sh Z 


K1 şi K2 - coeficienţii lui Kennelly pentru impedanţă,

respectiv admitanţă.
6/18/2017 TDEE - Curs 21 9
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Schema echivalentă în T

I1 ZT/2 ZT/2 I2
Uf1 Uf YT Uf2

ZT ZT ZT ZT
Uf 1  Uf 2  I2  I1  U f 2  I2  ( T U f  I 2 ) 
2 2 2 2
ZT  T ZT
 U f 2  ZT I 2  (U f 2  I2 ) 
2 2
 ZT  T   ZT  T 
 1   U f 2  ZT  1   I 2  A T U f 2  BT I 2
 2   4 
6/18/2017 TDEE - Curs 21 10
Prof.dr.ing. D.C. PETER
  ZT 
I1   T U f  I 2   T  U f 2  I2   I2 
 2 
 ZT  T 
  T U f 2  1   I 2  CT U f 2  D T I 2
 2 
Din condiţia de echivalenţă:
A T  A si CT  C
respectiv:

ZT  T
1  ch l;  T   c sh l
2

se obţin relaţiile:
6/18/2017 TDEE - Curs 21 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 2(ch Z   1)
ZT  Z  K2 Z
Z  sh Z 

sh Z 
T    K1 
Z
K1 corectează admitanţa în timp ce K2 corectează impe-
danţa liniei.
Din dezvoltările în serie ale lui K1 şi K2 se poate aprecia
până la ce lungime a liniei sunt neglijabili termenii la o
anumită putere şi la puteri superioare acesteia. Dacă se
admite o eroare maximă de 1/100, în cazul unei LEA fără
pierderi, la frecvenţa de 50 Hz, termenii la puterea a doua
sau mai mare sunt neglijabili dacă:
6/18/2017 TDEE - Curs 21 12
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Z  Z0  0   jL0  jC0 
2 2 4 2 4
l l
 0,01;  0,01;  0,01;
120 120 120

 2f   L0C0 
4 2 4
l 1, 2 4
 0,01; l   3  105 ; l  1000 [km],
120 2  50
Din condiţia:
Z
 0, 01 rezulta l  234 [km]
6
6.7.2. Modelarea liniilor lungi pentru diferite
lungimi
Coeficienţii lui Kennelly se iau egali cu unitatea dacă
l≤250 km.
6/18/2017 TDEE - Curs 21 13
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pentru lungimi mai mici de 100 km, termenul:
este neglijabil faţă de unitate (în plus
Z   Z
  0, 01, K1=K2=1), astfel că ecuaţiile schemei
2 2 în Π se reduc la:
U f 1  U 2  Z If 2 ; I1   U f 2  I 2
Acestor ecuaţii le corespunde schema echivalentă în :
I1 Z I2

Uf1 Y Uf2

6/18/2017 TDEE - Curs 21 14

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Dacă tensiunea liniei este redusă (10, 20 kV) se poate
neglija şi termenul Y U2, ecuaţiile reducându-se la:
Uf 1  Uf 2  Z I2 I1  I 2
cărora le corespunde schema echivalentă dipolară:

I1 Z I2

Uf1 Uf2

6/18/2017 TDEE - Curs 21 15

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR
LUNGI DE TRANSPORT AL
ENERGIEI ELECTRICE
CURS 22

18.06.2017 TDEE Curs 22 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
6.8. REGIMURILE PARTICULARE DE FUNC-
ŢIONARE ALE LINIILOR ELECTRICE LUNGI
6.8.1. Regimul de mers în gol
Z2= şi I2=0; rezultă =1, deci Ud2=Ui2, Id2=−Ii2 şi U2=2Ud2.
x x
U f (x)  U f 2 ch x  U d2 (e  e )
x x
I(x)   c U f 2sh x  Id2 (e  e )

18.06.2017 TDEE Curs 22 2

Prof.dr.ing. D.C. PETER
+j +j I(x)
αx jβx
Ud(x)=Ud2e e

αx jβx
-αx -jβx
Ii(x)=Ii2e e Id(x)=Id2e e
Uf(x)
βx φ
Ud2 -βx βx Id2
c
-βx U2 +1 +1
Ii2
-αx -jβx
Ui(x)=Ui2e e
a) b)
Pentru linia fără pierderi, ecuaţiile devin:
x
U f (x)  U f 2 cos x  U f 2 cos 2  U f 2 cos 2x r

I(x)  j c U f 2 sin x  j c U f 2 sin 2x r
18.06.2017 TDEE Curs 22 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Rezultă că pentru linia fără pierderi, la funcţionarea în gol,
tensiunea şi curentul variază sinusoidal în lungul liniei.

Uf2
Uf(x)

I(x)

I2=0
x [km] 1500 1125 750 375 0

18.06.2017 TDEE Curs 22 4

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pentru x=l, respectiv lr=l/, se obţin mărimile de la
începutul liniei:
U f 1  U f 2 cos 2lr Uf 2 1
 1
I1  j c U f 2 sin 2l r U f 1 cos 2lr
deci tensiunea la sfârşitul liniei este mai mare decât la
începutul ei. Creşterea tensiunii pe liniile lungi ce funcţio-
nează în gol, se numeşte efect Ferranti.
Exemplu: pentru o linie de 1000 km, lr=1/6, Uf2/Uf1=2, iar
pentru o linie de 1500 km, lr=1/4, Uf2/Uf1=, adică o creş-
tere teoretică infinită. Cauza acestei creşteri de tensiune se
datorează curentului capacitiv al liniei care străbate
inductivitatea acesteia.
18.06.2017 TDEE Curs 22 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 I1 L I2=0

I′2

Uf1 C/2 C/2 Uf2

2
 C  LC
 U f  U f 1  U f 2  jLI 2  jL  j U f 2   Uf 2.
2 2
Căderea de tensiune fiind negativă, rezultă că are loc o
creştere de tensiune în lungul liniei.
Puterea aparentă transmisă prin linie are expresia:
18.06.2017 TDEE Curs 22 6
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 2
*  U
S(x)  U f (x)I (x)   j c f 2 sin 4x r
2

6.8.2. Regimul de scurtcircuit

Z2=0 şi U2=0; rezultă =−1, deci Ud2=−Ui2, Id2=Ii2 şi I2=2Id2.

U f (x)  Zc I 2sh x  U d 2 e  e  x x



I(x)  I 2 ch x  I d 2 e  e
x x
.

18.06.2017 TDEE Curs 22 7

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 +j Uf(x) +j
αx jβx
Id2e e
αx jβx
Ud2e e I(x)
-αx -jβx
Ui2e e
βx
Ui2 Ud2 Id2=Ii2
-βx βx
-βx φ
+1 +1
c
-αx -jβx
Ii2e e

Pentru linia fără pierderi, ecuaţiile devin:

U f (x)  jZc I 2 sin x  jZc I 2 sin 2x r
I(x)  I 2 cos x  I 2 cos 2x r .
În regim de scurtcircuit, pentru linia fără pierderi,
tensiunea şi curentul variază sinusoidal în lungul liniei.
18.06.2017 TDEE Curs 22 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 I2
Uf(x)
I(x)

Uf2=0
x [km] 1500 1125 750 375 0
Curentul la începutul liniei (x=l): I1  I 2 cos 2 lr ,
din care se vede că pentru l=1500 km (lr=1/4), se obţine
I1=0, adică curentul capacitiv compensează total curentul
inductiv de scurtcircuit.
Puterea transportată pe linie are expresia:
18.06.2017 TDEE Curs 22 9
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 2
* ZI
S(x)  U f (x)I (x)  j sin 4x r c 2

2
6.8.3. Regimul de putere naturală
Z2= Zc şi =0, deci nu există unde reflectate de tensiune şi
curent, iar randamentul transferului de energie este
maxim.
x
U f (x)  U f 2ch x  Zc I 2sh x  U f 2 (ch x  sh x)  U f 2e
x
I(x)   c U f 2sh x  I 2ch x  I 2 (sh x  ch x)  I 2e

în care s-a ţinut seama că Uf2=Z2I2=ZcI2 şi I2=Y2Uf2=YcUf2.

18.06.2017 TDEE Curs 22 10

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 +j +j
x j x
x j x
Uf(x)=Ud2e e I(x)=Id2e e 

φc
βx Uf2=Ud2 βx I2=Id2

+1 c

Impedanţa liniei văzută în orice punct al ei:

U f (x) U f 2
  Zc
I(x) I2
Pentru liniile fără pierderi, ecuaţiile devin:
18.06.2017 TDEE Curs 22 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 x j2 x r
U f (x)  U f 2 ej  U f 2e
x j2 x r
I(x)  I 2 ej  I 2e ,
iar pentru începutul liniei:
j2 lr
Uf 1  Uf 2e
j2 lr
I1  I 2 e
În orice secţiune a liniei impedanţa are expresia:
U f (x) U f 1 U f 2
   Zc , fiind pur ohmică.
I(x) I1 I2
Puterea transmisă prin linie este o putere activă, numită
putere naturală:

18.06.2017 TDEE Curs 22 12

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 U 2n
PN 
Zc
Linia nu absoarbe putere reactivă; pierderea de putere
inductivă pe reactanţa liniei este compensată de pierderea
de putere capacitivă pe capacităţile de serviciu ale liniei:
Q L  XI 2 ; Qc  BU f2 ;
2 2
Q L I X  I   X 
2
1 2
 2       2  Zc  1.
Qc U f B  U f   B  Zc

18.06.2017 TDEE Curs 22 13

Prof.dr.ing. D.C. PETER
5. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR
LUNGI DE TRANSPORT AL
ENERGIEI ELECTRICE
CURS 23

18.06.2017 TDEE Curs 23 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
5.8.4. Regimul cu tensiuni egale la capete
U1U2Un . Analiza regimului cu tensiuni egale la capete în
modul se face pentru o linie fără pierderi. O astfel de func-
ţionare impune un anumit regim de circulaţie a puterii
reactive pe linie.
U f 1  U f 2 cos 2l r  jZc I 2 sin 2l r

I1  jYc U f 2 sin 2l r  I 2 cos 2l r .

j
Uf 1  Uf 2 ; Uf 1  Uf 2e
*
S Pf 2  jQf 2
I2  f2
*
 *
U f2 Uf 2
18.06.2017 TDEE Curs 23 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Pf 2  jQf 2
U f 2 e  U f 2 cos   jU f 2 sin   U f 2 cos  2l r   jZc
j
sin  2l r 
Uf 2

U cos   U cos  2l r   Zc Q f 2 sin  2l r  ;

2
f2
2
f2

U sin   Zc P2 sin  2l r  .

2
f2

2 2
P Z
 cos  2lr   1  4 sin  2l r 
2 f2 c
Uf 2
Qf 2  U f22 
Zc sin  2l r 
Pf22
 cos  2lr   1  2 sin 2  2l r 
PNf 2
 Uf 2 ,
Zc sin  2l r 
18.06.2017 TDEE Curs 23 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Puterea reactivă Qf1 absorbită la începutul liniei se calcu-
lează pornind de la ecuaţiile:

U f 2  U f 1 cos  2l r   jZc I1 sin  2l r  ;

I 2   jYc U f 1 sin  2l r   I1 cos  2l r  .
*
 j S Pf 1  jQ f 1
U f 2  U f 1; U f 2  U f 1e ; I1   f1
*
U Uf 1
f1

Pf12
cos  2πlr  ± 1  2 sin 2  2πl r 
PNf 2
Qf1 = U
Zcsin  2πlr 
f1

18.06.2017 TDEE Curs 23 4

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Deoarece la linia fără pierderi Pf1=Pf2 şi în plus Uf1=Uf2,
relaţia precedentă devine:
2
P
cos  2πlr  ± 1  sin  2πl r 
2f2
2
P Nf
Qf1 = U f22
Zcsin  2πlr 
Deoarece în regimul de putere naturală (Pf1=Pf2=PNf)
puterile reactive la începutul şi sfârşitul liniei trebuie să fie
nule (Qf1=Qf2=0), rezultă semnul din faţa radicalului din
expresiile lui Qf1 şi Qf2:

18.06.2017 TDEE Curs 23 5

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Pf22
cos  2πlr   1  2 sin 2  2πl r 
PNf 2
Qf 1  Uf 2
Zc sin  2πlr 
2
P
 cos  2πlr   1  sin  2πl r 
2f2
2
P Nf
Qf 2  U f22
Zc sin  2πlr 
Rezultă Qf1=−Qf2, adică pe o linie fără pierderi, transpor-
tul de energie electrică se realizează cu tensiuni egale în
modul la capete, dacă puterile reactive corespunzătoare
sunt egale dar de semne contrare. Aceste relaţii permit
determinarea puterilor reactive Qf1 şi Qf2 în funcţie de
18.06.2017 TDEE Curs 23 6
Prof.dr.ing. D.C. PETER
puterea activă transmisă pe linie Pf2, pentru a realiza
egalitatea în modul a tensiunilor la capetele liniei, Uf1=Uf2.
Cazuri particulare:
linia funcţionează în gol (Pf2=0):
cos  2πl r   1
Q f10 = U f22 =  Q f20 <0
Zcsin  2πl r 
Linia absoarbe puterea reactivă capacitivă Qf10 şi debitea-
ză puterea reactivă inductivă Qf20; este necesară conecta-
rea la sfârşitul liniei a unor consumatori inductivi (bobine
de reactanţă) care să absoarbă puterea reactivă Qf20
(compensare inductivă transversală).

18.06.2017 TDEE Curs 23 7

Prof.dr.ing. D.C. PETER
   2πlr 2 
1  1   ...
 2!  2
Qf 20  Qf 10  Uf 2 
Zc (2πlr  ...)
lr 2 l 2 C 2
 Uf 2  Uf 2  Uf 2 ,
Zc Zc 2
deci pentru menţinerea egalităţii tensiunilor la capetele
liniei, puterea reactivă inductivă la sfârşitul ei trebuie să fie
aproximativ egală cu jumătate din puterea ei capacitivă.
prin linie se transmite puterea 0<Pf2<PNf;
prin linie se transmite puterea Pf2=Pf0; regimul fiind cel
de putere naturală (Qf1=Qf2=0), linia se autocompensează;
18.06.2017 TDEE Curs 23 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
prin linie se transmite puterea Pf2>PNf;puterile reactive
schimbă semnul, deci în acest regim, pentru a se păstra
egalitatea tensiunilor la capete, linia trebuie să absoarbă
de la sursă putere inductivă şi să debiteze consumatorului
putere capacitivă. Pentru aceasta la sfârşitul liniei trebuie
să se conecteze o baterie de condensatoare, a cărei
reactanţă se calculează cu relaţia :
X c  U f2 2 / Q f 2
Există o putere maximă Pf2max care poate fi transmisă pe
linie astfel încât să fie asigurată condiţia Uf1=Uf2.
2
P 2 PNf
Din condiţia: 1  f 2max
sin 2l r  0  Pf 2max 
2
P Nf sin 2l r

18.06.2017 TDEE Curs 23 9

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 cos 2lr 2 PNf
Qf 2max  Qf 1max  Uf 2  
Zc sin 2lr tg2l r

3
Pf2max/PNf
2

1 −Qf2max/PNf
0
300 600 900 1200 1500 l [km]
Chiar dacă tensiunile sunt egale în modul la capetele liniei,
de-a lungul acesteia tensiunea variază atât ca modul cât şi
ca fază.
Tensiunea într-un punct al liniei fără pierderi are expresia:
18.06.2017 TDEE Curs 23 10
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 U f (x)  U f 2 cos 2x r  jZc I 2 sin 2x r 

Zc Q f 2 Zc Pf 2
 U f 2 cos 2x r  sin 2x r  j sin 2x r
Uf 2 Uf 2
în care Uf2 s-a considerat origine de fază şi I2=(Pf2–jQf2)/Uf2.

U f (x)  U f22 cos 2 2x r  2Zc Qf 2 sin 2x r cos 2x r 

2 2 2 2
ZQ 2 ZP
 2 sin 2x r 
c f2
sin 2 2x r
c f2
2
Uf 2 U f2

U f (x) P22  Q 22 2 2 Q2
 2
sin 2x r  cos 2x r  sin 4x r
Uf 2 PNf PNf
18.06.2017 TDEE Curs 23 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Pf 2
tg(x) 
PNf ctg2x r  Qf 2
Concluzii:
 dacă P2<PNf, tensiunea creşte de la receptor spre mijlocul
liniei, atinge un maxim, după care începe să descrească spre
capătul de intrare;
 dacă Pf2=0 şi Qf2=Qf20, linia funcţionează în gol. La mijlocul
liniei se obţine cea mai mare valoare maximă a tensiunii
pentru linia care funcţionează cu tensiuni egale la capete.
Aceasta corespunde unui efect Ferranti pe jumătatea din
lungimea liniei
 dacă Pf2=PNf, rezultă Qf2=0, iar linia funcţionează în regim
de putere naturală. În acest caz, tensiunea rămâne constantă
în modul de-a lungul liniei.
18.06.2017 TDEE Curs 23 12
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 dacă PNf<Pf2<Pf2max, Qf2<0, tensiunea scade de la sfârşitul
spre mijlocul liniei, unde atinge un minim, după care începe
să crească spre capătul de intrare.
Uf(x)/Uf2
1,2 Pf2=0

1,1 Pf2/PNf=0,75

Pf2/PNf=1
1

Pf2/PNf=1,15
0,9

0,8
0 250 500 750 1000 l [km]

18.06.2017 TDEE Curs 23 13

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Curentul într-un punct al liniei fără pierderi:
I(x)  jYc U f 2 sin 2x r  I 2 cos 2x r

Pf22  Q 22 2 U 2
2 Qf 2
I(x)  2
cos 2x r  2 sin 2x r 
f2
sin 4x r
Uf 2 Zc Zc

I(x) PNf2 2 2 PNf Q 2

 2 2
sin 2x r  cos 2x r  2 2
sin 4x r
I2 Pf 2  Q f 2 Pf 2  Q f 2

PNf tg2x r  Qf 2
tg(x) 
Pf 2

18.06.2017 TDEE Curs 23 14

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Concluzii:
 dacă Pf2<PNf, valoarea efectivă a curentului scade de la
sfârşitul liniei spre mijlocul ei, unde atinge un minim, după
care începe să crească spre începutul liniei. La mijlocul li-
niei se modifică şi caracterul curentului. La mijlocul liniei
curentul şi tensiunea sunt în fază. Pe prima jumătate a li-
niei curentul are caracter capacitiv şi va determina pe re-
actanţele liniei căderi de tensiune „negative”, care se adau-
gă la tensiunea de la începutul liniei, determinând creşte-
rea acesteia. Pe a doua jumătate a liniei curentul are carac-
ter inductiv, care determină căderi de tensiune „pozitive”
pe reactanţele liniei, determinând micşorarea acesteia,
astfel că la sfârşitul liniei tensiunea liniei devine egală cu
cea de la începutul ei;
18.06.2017 TDEE Curs 23 15
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 dacă Pf2=0 şi Qf2=Qf20, linia funcţionează în gol. În acest
caz, curentul la mijlocul liniei se anulează;
 dacă Pf2=PNf, rezultă Qf2=0, iar linia funcţionează în
regim de putere naturală. În acest caz, curentul rămâne
constant în modul de-a lungul liniei;
 dacă PNf<Pf2<Pf2max, Qf2<0, curentul creşte de la receptor
spre mijlocul liniei, unde atinge un maxim, după care
începe să descrească spre capătul de intrare. De la receptor
până la jumătatea liniei curentul este capacitiv, iar de la
jumătate până la intrare este inductiv.

18.06.2017 TDEE Curs 23 16

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 I(x)/I2
1,2 Pf2/PNf=1 Pf2/PNf=1,15

1
0,8
Pf2/PNf=0,75
0,6
Pf2=0
0,4
0,2
0
0 250 500 750 1000 l [km]

Se constată că pentru Qf20, variaţia curentului este opusă variaţiei

de tensiune.

18.06.2017 TDEE Curs 23 17

Prof.dr.ing. D.C. PETER
5.9. COMPENSAREA LINIILOR ELECTRICE
LUNGI
Din analiza regimurilor de funcţionare a liniilor lungi se
constată că ele prezintă unele dezavantaje şi limitări în
timpul funcţionării, cum ar fi:
la funcţionarea în gol sau în sarcină redusă, tensiunea
creşte în lungul liniei, creşterile de tensiune fiind cu atât
mai mari cu cât linia este mai lungă;
în regimurile menţionate, generatoarele sincrone sunt
încărcate cu o sarcină capacitivă mare, ceea ce conduce la
autoexcitarea lor, respectiv la nesiguranţă în menţinerea
tensiunii acestora;
pentru a transmite puteri pe linie în limite largi, cu men-
ţinerea constantă a tensiunilor la capetele liniei, trebuie
18.06.2017 TDEE Curs 23 18
Prof.dr.ing. D.C. PETER
prevăzuţi consumatori suplimentari de putere reactivă;
din motive de stabilitate statică, puterile ce se pot trans-
mite pe liniile lungi sunt mai mici decât puterea naturală,
dacă lungimea acestora este mai mare de 500 km.
Pentru diminuarea acestor neajunsuri şi limitări se caută
să se micşoreze lungimea electrică a liniilor şi să se măreas-
că artificial puterea naturală a acestora.
U 2n 2 B
2lr  X  B; PN   Un
Zc X
Metodele prin care se acţionează asupra reactanţei X şi
susceptanţei B pentru micşorarea lungimii electrice a liniei
şi mărirea artificială a puterii naturale a acestora se nu-
mesc metode de compensare. Există următoarele posibilităţi:
18.06.2017 TDEE Curs 23 19
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 micşorarea reactanţei X (compensarea capacitivă
longitudinală sau serie) se realizează prin intercalarea în
serie cu reactanţa naturală inductivă a liniei a unor baterii
de condensatoare Xc. Reactanţa echivalentă a liniei devine
X′=X−Xc<X. Se obţine atât micşorarea lungimii electrice a
liniei cât şi creşterea puterii naturale;
 micşorarea susceptanţei capacitive a liniei (compensarea
inductivă transversală sau paralel) se realizează prin
conectarea în paralel cu susceptanţa capacitivă naturală a
liniei a unei (unor) bobine de reactanţă. Susceptanţa
echivalentă a liniei devine B′=B−BL<B. Se micşorează atât
lungimea electrică a liniei (avantaj) cât şi puterea naturală
(dezavantaj). Se aplică la liniile slab încărcate sau în gol;

18.06.2017 TDEE Curs 23 20

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 mărirea susceptanţei capacitive a liniei (compensarea
capacitivă transversală) se obţine prin conectarea în paralel
cu susceptanţa capacitivă naturală a liniei a unei (unor)
baterii de condensatoare. Susceptanţa echivalentă a liniei
devine B′=B+Bc>B. Această metodă conduce la creşterea
puterii naturale (avantaj), dar şi la creşterea lungimii
electrice a liniei (dezavantaj). Se poate aplica la linii scurte
şi puternic încărcate.
De interes practic sunt doar compensarea capacitivă
longitudinală şi compensarea inductivă transversală.

18.06.2017 TDEE Curs 23 21

Prof.dr.ing. D.C. PETER
5.9.1. Compensarea capacitivă longitudinală

I1 −jXc I2
1 2

Uf1 U′f1 U′f2 Uf2

1′ 2′

l1 l2

18.06.2017 TDEE Curs 23 22

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pentru o linie fără pierderi se pot stabili relaţiile:
 U f 1   cos  2lr1  jZc sin  2l r1   1  jX c 
 I    jY sin 2l   
 1   c  r1  cos  2l r1   0 1 
 cos  2lr 2  jZc sin  2l r 2    U f 2 
   ;
 jYc sin  2lr 2  cos  2lr 2    I 2 

 Xc
 cos  2lr   sin  2l r 2  cos  2l r1 
 Uf 1   Zc
 I  j Xc
 1 
 Z sin  2l r   j Z2 sin  2l r1  sin  2l r 2 
 c c

jZc sin  2l r   jX c cos  2l r1  cos  2l r 2  

   Uf 2 
Xc
cos  2lr   sin  2l r1  cos  2l r 2    I 2 
Zc 
18.06.2017 TDEE Curs 23 23
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Uf(x)
Curent pe linie capacitiv
U′f1
a
U′f2 Pf2<PNf
Pf2=PNf
U′f2 Pf2>PNf
b
U′f1
Curent pe linie inductiv

x
18.06.2017 TDEE Curs 23 24
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Ic
U f 2
U f 2
−jXcIc U f 1 −jXcIc
U f 1 Ic

U f 1  U f 2  jX c I c

X Xc k jXIsc Uf1

1 3 2 k
−jXc Isc Ufk

Isc

18.06.2017 TDEE Curs 23 25

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 −jXcI −jXcI

Uf1 U f 1
jXI jXI
Uf2 2 Uf2
2 I
I

2  2 , cos 2  cos 2 , Uf 1  U f 1

18.06.2017 TDEE Curs 23 26

Prof.dr.ing. D.C. PETER
5.9.1. Compensarea inductivă transversală
I1 I2
1 2

Uf1 −jYb Uf2

1 2

l1 l2

18.06.2017 TDEE Curs 23 27

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pentru o linie fără pierderi se pot stabili relaţiile:
 U f 1   cos  2lr1  jZc sin  2l r1    1 0
 I    jY sin 2l   
 1   c  r1  cos  2l r1     jYb 1
 cos  2lr 2  jZc sin  2l r 2    U f 2 
   ;
 jYc sin  2l r 2  cos  2l r 2    I 2 

 cos  2l r   Yb Zc sin  2l r1  cos  2l r 2 

 Uf 1  
 I    j sin  2l   jY cos  2l  cos  2l 
 1  Z r b r1 r2
 c
jZc sin  2l r   jYb Zc2 sin  2l r1  sin  2l r 2    U f 2 
  .
cos  2l r   Yb Zc sin  2l r 2  cos  2l r1    I 2 

18.06.2017 TDEE Curs 23 28

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Bobina de reactanţă are rolul de a micşora curentul capa-
citiv natural al liniei, fapt ce conduce la o reducere a su-
pratensiunilor pe linie. Analizând variaţia tensiunii în lun-
gul liniei pentru diferite locuri de amplasare a bobinei de
compensare, în ipoteza funcţionării în gol a cesteia se cons-
tată că amplasamentul optim al bobinei de reactanţă din
punct de vedere al supratensiunilor este la capătul liniei
dinspre consumator .
Determinarea valorii reactanţei XL a bobinei de compensa-
re se face în ipoteza că, la funcţionarea în gol, tensiunile la
capetele liniei sunt egale. Pentru acest regim, puterea reac-
tivă pe fază a bobinei de compensare se calculează cu
relaţia:

18.06.2017 TDEE Curs 23 29

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 U 2
1  cos  2 l r  U 2
Q f 20  f2
 tg  l r 
f2

Zc sin  2 l r  Zc
iar puterea reactivă trifazată a bobinei are expresia:
2 2
U U
Q2  3Q2f  3 tg  lr  
f2
tg  lr   PN tg  l r 
n
Zc Zc
Puterea reactivă a bobinei de reactanţă XL este dată de
relaţia: 2
Uf 2 Zc
Qf 20  XL 
XL tg  lr 

18.06.2017 TDEE Curs 23 30

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Compensarea inductivă transversală prezintă următoarele
avantaje:
limitează creşterile de tensiune, la mersul în gol sau la
sarcină redusă a liniei, ca urmare a micşorării aparente a
lungimii liniei după compensare. De aceea, toate liniile
lungi de înaltă şi foarte înaltă tensiune sunt prevăzute cu o
astfel de compensare;
reduce supratensiunile de comutaţie;
se evită sau se micşorează autoexcitarea generatoarelor
la conectarea lor peste liniile în gol.

18.06.2017 TDEE Curs 23 31

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 8. PIERDERI DE PUTERE
ŞI DE ENERGIE ÎN
REŢELELE ELECTRICE
Curs 24

6/18/2017 TDEE - Curs 24 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pierderile electrice în reţea reprezintă diferenţa dintre
energia electrică injectată în reţea şi energia vândută
consumatorilor; se compun din:
 consumul propriu tehnologic aferent procesului de
transport şi distribuţie a energiei electrice, în condiţiile
prevăzute prin proiectul instalaţiei;
 pierderi tehnice, determinate de abaterile de la regimul
de funcţionare proiectat, din cauza dezvoltării incomplete
a reţelei sau funcţionării necorespunzătoare;
 pierderi comerciale, rezultate din erorile introduse de
grupurile de măsură şi organizarea evidenţei energiei; în
această categorie se includ şi consumurile nemăsurate ale
transformatoarelor de măsură şi contoarelor, precum şi
furturile de energie electrică.
6/18/2017 TDEE - Curs 24 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Repartizarea pierderilor în liniile şi transformatoarele
reţelei de distribuţie:
Elementele Pierderi de putere [%] Pierderi de energie [%]
Tensiunea sistemului Transfor- Transfor-
Linii Total Linii Total
nominală [kV] matoare matoare
10 Un 110 8 2 10 6,9 3 9,9
0,1 Un 10 51,7 13,8 65,5 47,8 16,6 64,4
Total 59,7 15,8 75,5 54,7 19,6 74,3
Pierderile de energie activă din reţelele electrice reprezintă
suma consumurilor tehnologice localizate în:
conductoarele liniilor electrice şi înfăşurările transfor-
matoarelor sau autotransformatoarelor, datorită curentu-
lui electric, prin efect termic;
miezul magnetic al transformatoarelor sau autotrans-
formatoarelor, datorită prezenţei câmpului magnetic, prin
6/18/2017 TDEE - Curs 24 3
Prof.dr.ing. D.C. PETER
curenţi turbionari şi prin histerezis;
liniile cu tensiuni Un≥220 kV, datorită prezenţei câm-
pului electric, prin efect corona;
dielectricul izolaţiei, în cazul liniilor în cablu cu tensiu-
nea Un≥60 kV sau a liniilor în cablu de medie tensiune cu
izolaţie din PVC, datorită prezenţei câmpului electric.
Într-un element de reţea se produc pierderi de energie lon-
gitudinale, dependente de sarcină (pierderile prin efect
termic) şi pierderi de energie transversale, independente
de sarcină (pierderi datorită magnetizării transformatoa-
relor, efectului corona şi pierderi în dielectric).

6/18/2017 TDEE - Curs 24 4

Prof.dr.ing. D.C. PETER
8.1. PARAMETRII CURBELOR DE SARCINĂ
UTILIZAŢI ÎN CALCULELE DE PIERDERI
Sarcina electrică reprezintă o mărime care caracterizează
consumul de energie electrică. Mărimile utilizate în acest
scop sunt: puterea activă P, puterea reactivă Q, puterea
aparentă S şi curentul I.
Curbele (graficele) de sarcină prezintă variaţia în timp a
sarcinilor electrice, pe o perioadă determinată (o zi, o lună,
un an). În curbele de sarcină clasate, sarcinile electrice
sunt reprezentate în ordine descrescătoare, începând de la
valoarea maximă. Din aceste curbe rezultă durata de
utilizare a unei anumite sarcini.
Parametrii curbelor de sarcină care intervin în calculul
pierderilor de energie sunt: valorile maximă, medie şi
6/18/2017 TDEE - Curs 24 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
medie pătratică ale mărimilor reprezentate în graficele de
sarcină (curenţi sau puteri), durata de utilizare a sarcinii
maxime şi durata pierderilor maxime.

6/18/2017 TDEE - Curs 24 6

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Parametrii curbelor de sarcină:
 valoarea maximă a curentului Imax;
 valoarea medie a curentului Imed:
T0
1
I med  
T0 0
Idt

 durata de utilizare a sarcinii maxime (TSM) – durata

convenţională, în care dacă sarcina ar rămâne constantă şi
egală cu Imax, energia consumată ar fi aceeaşi ca şi la
funcţionarea după graficul real de sarcină, în intervalul de
timp T0. T0
T0
0 Idt
0 Idt  Imax TSM TSM 
I max
6/18/2017 TDEE - Curs 24 7
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 T0 T0

 Pdt W  Q  dt Wr an
Tp  0
 TQ  0

Pmax Pmax Q max Q max
 durata pierderilor maxime sau timpul pierderilor (τ<T0)
- durata convenţională în care instalaţia, dacă ar funcţiona
la sarcină maximă constantă, ar avea aceleaşi pierderi de
energie ca şi în cazul în care ar funcţiona după curba de
sarcină reală. T0 T0

 
2 2
T0 I dt S dt
0
2 2
I dt  I max   0 2  0 2
I max Smax
Valoarea lui τ se determină empiric sau prin regresii, depen-
dent de mărimile caracteristice ale curbelor de sarcină.
6/18/2017 TDEE - Curs 24 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Autorul Formula Observaţii
P  k uP  T0 Curba limită sup., corespunzătoare
unei curbe de sarcină neaplatizată
Wolf
2 Curba limită inf., corespunzătoare
 P  k uP  T0
unei curbe de sarcină aplatizată
Fleck şi k uP
P  T0
Rahn 2  k uP
Langrehr  P  k1,6
uP  T0

1
Iansen P 
2
 2
k uP  k uP  T0
Kezevici 
P  0,124  TP 104  T0 
Militaru  2
P  0,5 k uP   P k uP  k uP   P  T0  Curbă medie
Valabilă pentru puteri aparente.

  0, 7k 2uP  0,3k uP  T0  Utilizată în cadrul UCPTE.
Valabilă pentru grafice şi variabile
P  k uP  0, 66  0,34k uP   T0
2

discontinue
P  k uP k uP  T0 Idem, dacă k uP  0, 25

 2
P  0,85k uP  0,15k uP  T0  Utilizată pentru reţele de distribuţie
6/18/2017 TDEE - Curs 24 9
Prof.dr.ing. D.C. PETER
În România au o largă utilizare curbele construite de
Glazunov.

6/18/2017 TDEE - Curs 24 10

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 curentul mediu pătratic în intervalul de timp T0 - curent
fictiv de valoare constantă, care în intervalul T0, produce
aceleaşi pierderi ca şi în cazul real de funcţionare, când
curentul variază conform graficului de sarcină.
T0

 dt
2
T0 I
3R  I dt  3RI T0
2 2 
mp I mp  0
I mp  I max
0 T0 T0
T0 T0 T0

 dt  dt  dt
2 2 2
P Q S
Pmp  0
; Q mp  0
; Smp  0

T0 T0 T0

6/18/2017 TDEE - Curs 24 11

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 coeficientul de de umplere al curbei de sarcină ku
(coeficientul de aplatizare)
T0

I med  Idt TSM

ku   0

I max T0 I max T0
 coeficientul de formă al curbei de sarcină:

I max
I mp T0  T0
kf   
I med I med T

 coeficientul de pierderi al curbei de sarcină:

6/18/2017 TDEE - Curs 24 12

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 2 
2 I
I mp
max
T0 
kp  2
 2
 2
kp  k  k 2
I max I max T0 f u

8.2. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE ŞI

DE ENERGIE ÎN LINIILE ELECTRICE
8.2.1. Calculul pierderilor de putere în liniile cu un
singur consumator
2 2
2 P  Q P 2
 Q 2
P  3RI  R 2 Q  3XI 2  X
U U2
2 2
P Q
S  P  jQ   R  jX 
U2
6/18/2017 TDEE - Curs 24 13
Prof.dr.ing. D.C. PETER
8.2.2. Calculul pierderilor de energie în liniile cu un
singur consumator
sarcină constantă
2 2
2 P  Q
W  P T0  3RI T0  R 2
T0
U
sarcină variabilă
T0 T0 T0 T0
R R R
W  3R  I dt 2
W  2 0 S dt  U 2n
2
0 P dt  U 2n
2
 dt
Q 2

0
Un 0

8.2.2.1. Metoda integrării grafice

pentru aproximarea cu dreptunghiuri

6/18/2017 TDEE - Curs 24 14

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 T0 n
T n

0 I 2
dt  
i 1
I 2
i t  0

n i 1
I 2
i

0 t 1 t2 … ti-1 ti … tn=T0 t

2  t i 1  t i 
2
I I 
i i  - valoarea medie a curentului din
 2 
subintervalul i;
n - numărul de subintervale din intervalul de timp T0.

6/18/2017 TDEE - Curs 24 15

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 0 t 1 t2 … … tn=T0 t
T0
T n 1

0 I 2
dt  0

2n
(I 2
0  I 2
n  2 
t 1
I 2
t)

I2t - valoarea pătratului curentului la momentul t

6/18/2017 TDEE - Curs 24 16
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Calclulul pierderile de energie prin metoda integrării
grafice:
când sarcina se exprimă în amperi:
T0 n
T0 2 2 n 1
W  3  R 
n
i
I 2

i 1
W  1,5  R (I 0  I n  2 I 2t )
n t 1

când sarcina se exprimă în puteri:

2
T0 n
 Si   2
T0  S0   Sn 
2
n 1
 St  
2

W  R
n
  
i 1  U i 
W  R      2   
2n  U 0   U n  t 1  U t  
 
8.2.2.2. Metoda curentului mediu pătratic
W  3  R  I 2mp  T0  3  R  k f2  I med
2
 T0
2
2  Smed 
W  R  k  T0  
f 
 Un 
6/18/2017 TDEE - Curs 24 17
Prof.dr.ing. D.C. PETER
În practică, calculul pierderilor de energie cu ajutorul
curentului mediu pătratic este corespunzătoare pentru
reţelele de distribuţie, în special cele de MT. În acest caz
curentul mediu pătratic Imp se poate determina, în funcţie
de curentul maxim Imax şi de durata TSM de utilizare a
sarcinii maxime, printr-o relaţie empirică de forma:
I mp  I max (0,12  TSM 104 )
8.2.2.3. Metoda timpului pierderilor
2
W  3RI 2max   Smax 
W  R    
 U 
Relaţiile pentru calculul pierderilor de energiei se simpli-
fică considerabil dacă sarcina este constantă pe durata de
timp T0 considerată sau variază în trepte, astfel:
6/18/2017 TDEE - Curs 24 18
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 pentru consum constant
2
2 S
W  3  R  I  T0  R     T0
U
 pentru consum în trepte
2
n n
 Si 
W  3  R   I  t i  R      t i
2
i
i 1 i 1  U i 

6/18/2017 TDEE - Curs 24 19

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 8. PIERDERI DE PUTERE
ŞI DE ENERGIE ÎN
REŢELELE ELECTRICE
Curs 25

6/18/2017 TDEE - Curs 25 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
8.2.3. Calculul pierderilor de putere şi de energie în
liniile cu mai mulţi consumatori
R1 , X 1 R2 , X 2 R3 , X 3

S1 S2 S3

S'1 S'2 S'3

2 2
 Si   Si 
Si  Pi  j Q i  R i    j X i  
 Ui   Ui 
2 2
n
 Sk max  n
 Sk max 
W   R k    k   R k    k
1  Uk  1  Un 
6/18/2017 TDEE - Curs 25 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 n n

S k cos  k P k max Tk
cos  med  1
n
; Tmed  1
n

S
1
k P 1
k max

7.1.4. Calculul pierderilor de putere şi de energie în

reţelele de distribuţie ST
PA

6/18/2017 TDEE - Curs 25 3

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Pmax PL  3I 2max R L ;
R ech  2
3I max W  PL  .
Pentru reţelele urbane se recomandă T=5000 ore şi
=3800 ore.
În reţeaua de joasă tensiune, pierderile procentuale de
putere sunt aproximativ egale cu căderile de tensiune.
RP  XQ RP 3I 2 RP
U %  2
100  2 100  2 2 100 
Un Un 3I U n
P  P P
 2
100  100  P % .
P P
W P   W %
W %  100  100  P % ; W  W
W PT0 T0 100
6/18/2017 TDEE - Curs 25 4
Prof.dr.ing. D.C. PETER
în care: /T0, pentru reţele cu Un<1000 V, se recomandă să
se adopte 0,5, iar W este energia totală intrată în reţeaua
de joasă tensiune.
8.2.5. Calculul pierderilor de putere şi energie în
liniile lungi
În cazul liniilor lungi, pe lângă pierderile Joule, determina-
te de curentul de sarcină, apar pierderi suplimentare din
cauza fenomenului corona şi a curenţilor capacitivi ai
liniei.
  
P  Re 3U1 I1  3U 2 I 2 
Un calcul aproximativ al pierderilor de putere şi energie
este posibil considerând separat pierderile datorită curen-
tului de sarcină şi a celui capacitiv al liniei, respectiv
6/18/2017 TDEE - Curs 25 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
pierderile prin efect corona.
Pierderile datorită curentului de sarcină şi a celui capacitiv
se pot determina relativ simplu dacă se admite că în lungul
liniei curentul de sarcină este constant, iar cel capacitiv
este uniform repartizat.
Pierderea de putere într-o linie trifazată, de lungime L şi
rezistenţă specifică r0, cu sarcină capacitivă totală I=i0L,
uniform distribuită (i0 este densitatea lineică de sarcină în
A/m), se determină cu relaţia:
L 3
L
P  3  i 0 l  r0 dl  3r0 i 0   r0 L  i 0 L   RI
2 2 2 2

0
3
Calculul pierderilor de putere în linie, determinate de
curentul de sarcină şi de curentul capacitiv al liniei,
considerat ca o sarcină uniform repartizată:
6/18/2017 TDEE - Curs 25 6
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 L 2
 Ic 
P  3RI  3  l  I r  r0 dl
2
a
0
L 
 2 Ic2 
P  3  I  I r Ic   r0 L
 3
2 2
W  3RI max   RI T0  3I r I c R r
c

Din analizele efectuate se constată că pentru linii de 400

kV, până la 400 km, când prin linie se transmite o putere
mai mare decât 20% PN, eroarea la determinarea pierderi-
lor, neglijând curenţii capacitivi, este sub 1 %.
În calcule aproximative, pierderile corona se pot considera
15÷20 % din pierderile Joule.
6/18/2017 TDEE - Curs 25 7
Prof.dr.ing. D.C. PETER
7.2. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE ŞI
DE ENERGIE ÎN TRANSFORMATOARE
Pierderile de putere activă în fierul transformatorului
PFe sunt egale cu pierderile la mersul în gol P0
PFe  P0
Pierderile de putere reactivă în fierul transformatorului
QFe sunt egale cu puterea de magnetizare la mersul în gol.
 In  i0
S0  3U n I 0    Sn
 I n  100
În practică se constată că P0<<S0, deci se poate considera:
i0
Q Fe  Q 0  S 0  Sn
100
6/18/2017 TDEE - Curs 25 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pierderile de putere activă în cuprul transformatorului, la
sarcină nominală, PCun sunt egale cu pierderile la
scurtcircuit Psc
PCu n  Psc
Pierderile de putere reactivă în cupru
 Un  u sc
Ssc  3 U sc I n    Sn
 Un  100
Măsurătorile efectuate la transformatoarele de putere
funcţionând în scurtcircuit arată că:
Psc  Ssc
deci, la sacină nominală:

6/18/2017 TDEE - Curs 25 9

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 u sc
Q Cu n  Ssc  Sn
100
Pierderile totale de putere activă şi reactivă în transfor-
mator, la sacină nominală se calculează cu relaţiile:
PT  P0  PCu n ;
i0 u sc
Q T  Sn  Sn ,
100 100
La o încărcare a transformatorului, caracterizată prin
coeficientul de încărcare =S/Sn, sunt afectate pierderile în
cupru, expresiile pierderilor totale de putere devenind:
PT  P0   2 PCu n ;
i0 u sc 2
Q T  Sn   Sn .
100 100
6/18/2017 TDEE - Curs 25 10
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Când sarcina este distribuită pe mai multe transforma-
toare identice, conectate în paralel, pierderile totale de
putere se calculează cu relaţia:
PCu n I tot S tot
(PT )  N P0   2  
N In Sn
Pierderile de energie într-un transformator, conectat la
reţea timp de T0 ore, se determină cu relaţia:
T0 T0
PCun 2
WT  PFe T0  3R T  I dt PFe T0  2  I dt
2

0
In 0
T0
PCun
 dt
2
WT  PFe T0  2 S
Sn 0

6/18/2017 TDEE - Curs 25 11

Prof.dr.ing. D.C. PETER
utilizând metoda integrării grafice:
PCun T n 2
WT  PFe T0  2 
Sn n i 1
Si

PCun T  2 n 1
2
WT  PFe T0  2  S0  Sn  2 Si 
2

Sn 2n  i 1 
utilizând metoda sarcinii medii pătratice:
2
WT  PFe   mp  
 PCu n T0  PFe  k f2   med
2

 PCu n T0
 αmp=Smp/Sn este coeficientul de încărcare a transformato-
rului, corespunzător sarcinii medii pătratice;
 αmed=Smed/Sn - coeficientul de încărcare a transformatoru-
lui, corespunzător sarcinii medii.

6/18/2017 TDEE - Curs 25 12

Prof.dr.ing. D.C. PETER
utilizând metoda timpului pierderilor:
2
WT  PFe T0   max  PCu n  
8.4. REDUCEREA PIERDERILOR DE ENERGIE
ÎN REŢELELE ELECTRICE
Măsurile de reducere a pierderilor trebuie corelate cu alte
probleme legate de funcţionarea reţelelor cum ar fi :
reglajul tensiunii, stabilitatea reţelei şi aspectul economic.
Reducerea pierderilor de energie în reţelele electrice
comportă analize distincte în trei direcţii:
optimizarea procesului de transport şi distribuţie în faza
de proiectare şi stabilirea consumului propriu tehnologic
teoretic pentru diferite regimuri de funcţionare;
eliminarea pierderilor tehnice printr-o exploatare optimă
a instalaţiilor;
6/18/2017 TDEE - Curs 25 13
Prof.dr.ing. D.C. PETER
perfecţionarea evidenţei energiei în cadrul unităţilor de
furnizare a energiei electrice.
8.4.1. Măsuri de reducere a pierderilor de energie
care nu necesită investiţii pentru aplicare
optimizarea regimurilor de funcţionare a reţelelor elec-
trice şi a echipamentelor de bază:
 stabilirea schemei normale de funcţionare a reţelelor
electrice având ca obiectiv prioritar minimizarea
pierderilor tehnologice;
 repartiţia optimă a sarcinii între centralele electrice cu
luarea în considerare a pierderilor în reţele;
 determinarea regimului optim de tensiune şi putere
reactivă; optimizarea regimului de funcţionare a
instalaţiilor de compensare a puterii reactive;
6/18/2017 TDEE - Curs 25 14
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 optimizarea regimurilor de funcţionare a transforma-
toarelor în staţiile cu două sau mai multe transformatore;
 trecerea unor generatoare în regim de compensator
sincron;
 optimizarea circulaţiei de putere în reţelele buclate
neomogene. În această categorie intră:
 stabilirea rapoartelor optime de transformare la trans-
formatoarele fără reglaj sub sarcină;
 stabilirea rapoartelor de transformare la autotransfor-
matoarele cu reglaj longo-transversal 400/220 kV;
 debuclarea optimă a reţelelor de diferite tensiuni;
 optimizarea nivelului de tensiune în reţelele electrice:
menţinerea tensiunii maxim admisibile în orele de vârf
de sarcină şi a celei nominale în orele de sarcină minimă;
6/18/2017 TDEE - Curs 25 15
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 optimizarea nivelului de tensiune în reţelele de 400 kV
corelat cu starea atmosferică în vederea reducerii pierde-
rilor prin efect corona;
 modificarea periodică (sezonieră) a rapoartelor de
transformare la transformatoarele fără reglaj sub
sarcină;
 echilibrarea sarcinii pe fazele reţelelor de medie şi
joasă tensiune;
perfecţionarea activităţii de evidenţă a pierderilor de
energie în reţelele electrice. În această categorie intră:
 organizarea şi realizarea unui sistem informatic
corespunzător;
 organizarea şi introducerea unui sistem de determinare
a pierderilor tehnice de energie;
6/18/2017 TDEE - Curs 25 16
Prof.dr.ing. D.C. PETER
  optimizarea ţi perfecţionarea sistemelor de evidenţă a
pierderilor de energie;
 introducerea unui sistem de analiză a pierderilor
comerciale, localizarea lor, stabilirea caracterului lor şi
măsuri de reducere;
 perfecţionarea personalului.
 Aplatizarea curbei de sarcină este o măsură care se
aplică la consumatori şi constă în organizarea consumului
pe o anumită perioadă de timp (în particular o zi), astfel
încât acesta să aibă o valoare cât mai constantă.
2 2 2 2
W  3RI max   3RI mp T0  3RI med k f T0
 Reducerea numărului de deconectări ale liniilor electrice
pentru reparaţii
6/18/2017 TDEE - Curs 25 17
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Alegerea corectă a prizelor la transformatoare
 Creşterea nivelului de tensiune a reţelelor electrice în
exploatare
Variaţia pierderilor de putere într-un element longitudinal
al reţelei, de rezistenţă R, când tensiunea creşte cu u% faţă
de tensiunea nominală Un:
 
2 2 2  
S S S  1  R,
P1  P2  2 R  R  1 
Un   u%  
2
U 2
n
  u%  
2

 U n 1  100    1   
     100  
Reducerea procentuală a pierderilor de putere prin
creşterea tensiunii este:
6/18/2017 TDEE - Curs 25 18
Prof.dr.ing. D.C. PETER
    u% 
   2  u%
P1  P2  1   100 
100  1  100 
P1   u%  2
 u% 
2

 1    1  
  100    100 
 Optimizarea regimurilor de funcţionare a transformatoa-
relor din staţiile electrice
Funcţionarea în paralel a transformatoarelor este posibilă
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
 grupele de conexiuni trebuie să fie identice;
 raportul puterilor nominale să nu fie mai mare decât 3;
 tensiunile de scurtcircuit să nu difere cu mai mult de
10%;
 tensiunile pe prize să nu difere cu mai mult de 0,5%.
6/18/2017 TDEE - Curs 25 19
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Pentru un singur transformator, sarcina optimă (economi-
că) se stabileşte punând condiţia ca pierderile de putere în
transformator, raportate la puterea cedată reţelei alimen-
tate, să fie minime:
2
 S
PFe    PCu n
PT  Sn  PFe PCu n
   2 S
S S S Sn
PFe
Sec  Sn
 (PT / S) / S  0 PCu n
Valoarea pierderilor suplimentare se determină cu relaţia:
P   Q   (Q Fe  QCu )
în care:
6/18/2017 TDEE - Curs 25 20
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 QFe=(i0/100) Sn - puterea reactivă de magnetizare a
transformatorului la tensiune nominală (pierderea de
putere reactivă la mersul în gol);
 QCu=QCun (S/Sn)2 - puterea reactivă absorbită de
reactanţele înfăşurărilor transformatorului (pierderile de
putere reactivă în cupru la sarcina S);
 QCun=(usc/100) Sn - puterea reactivă absorbită de
reactanţele înfăşurărilor transformatorului, la funcţiona-
rea în scurtcircuit;
 usc - tensiunea de scurtcircuit a transformatorului, în %;
  - echivalentul energetic al puterii reactive, adică pute-
rea activă pierdută în reţea pentru transportul unităţii de
putere reactivă, în kW/kvar, a cărui valoare depinde de
locul în care sunt instalate transformatoarele în raport cu
sursele de putere reactivăTDEE
6/18/2017
şi de încărcarea sistemului. 21
- Curs 25
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 λ [kW/kVar]
Locul de instalare a transformatorului
La sarcină maximă La gol de sarcină
Transformatoare alimentate direct de la
0,01 0,01
barele centralelor
Transformatoare alimentate la MT, care nu
0,15 0,10
sunt racordate direct la barele centralelor
Transformatoare montate în staţii a căror
0,05 0,03
sarcină reactivă este compensată local
Transformatoare din staţii de distribuţie de
0,10 0,06
110 kV/ MT

Pierderile totale de putere:

2
 S
Pt  PT  P  (PFe  Q Fe )  (PCu n   Q Cu n )  
 Sn 
PFe   Q Fe
Sopt  Sn
PCu n   QCu n
6/18/2017 TDEE - Curs 25 22
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Graficul mersului economic – se consideră numai
pierderile din transformatoare
 Staţie cu două transformatoare de puteri inegale Sn1<Sn2
 pentru S<S, se va funcţiona numai cu transformatorul
1, având puterea nominală Sn1.
Expresia lui S se determină din condiţia:
PT1  PT 2
2
 S 
PT1  PFe1    PCu n1 ;
 Sn1  PFe2  PFe1
S 
2 PCu n1 PCu n 2
 S   2
PT 2  PFe2    PCu n 2 . 2
Sn1 Sn 2
 Sn 2 

6/18/2017 TDEE - Curs 25 23

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 P
PT1
PT2

PT12
2

PFe1+PFe2
PFe2 1
PFe1 T1 T2 T1+T2
S S S
6/18/2017 TDEE - Curs 25 24
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 pentru valori ale sarcinii cuprinse între S şi S, se va
funcţiona numai cu transformatorul 2 (Sn2), transfor-
matorul 1 (Sn1) fiind deconectat. Pentru determinarea
expresiei lui S, se pune condiţia:
PT 2  PT12
2
 S 
PT2  PFe2    PCu n 2 ;
 Sn 2 
2 2
 S1   S2 
PT12  PFe1  PFe2    PCu n1    PCu n 2 ,
 Sn1   Sn 2 
unde 1=S1/Sn1 şi 2=S2/Sn2 reprezintă factorii de încărcare
ai celor două transformatoare, la funcţionarea în paralel.
Sarcina totală a staţiei este S=S1+S2.
6/18/2017
TDEE - Curs 25 25
Prof.dr.ing. D.C. PETER
La funcţionarea în paralel a două transformatoare de
puteri diferite, acestea se vor încărca astfel încât raportul
coeficienţilor de încărcare să fie egal cu raportul invers al
tensiunilor de scurtcircuit ale transformatoarelor, deci:
S1 S1 u sc 2 S
 ;
Sn1 u sc 2 Sn1 u sc1 Sn 2  u sc 2 Sn1

S2 u sc1 S2 u sc1 S
 .
Sn 2 Sn 2 u sc1 Sn 2  u sc 2 Sn1

PFe1
S 
2
PCu n 2 2
PCu n1
(1  k 2 ) 2  k1 2
Sn 2 Sn1

6/18/2017 TDEE - Curs 25 26

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 S1 u sc2 Sn1 S2 u sc1 Sn 2
k1   ; k2  
S u sc1 Sn 2  u sc2 Sn1 S u sc1 Sn 2  u sc2 Sn1
 la sarcini mai mari decât S se va funcţiona cu ambele
transformatoare.
În cazul a două transformatoare identice:
2P0 2 (P0   Q 0 )
S  0 ; S  Sn S  Sn
PCu n PCu n   Q Cu n
 Echilibrarea încărcării fazelor reţelei
Gradul de dezechilibrare a fazelor reţelei poate fi evaluat
prin coeficientul de dezechilibrare. Pentru tronsonul i de
reţea, coeficientul de dezechilibrare Ni se determină cu
relaţia:
6/18/2017 TDEE - Curs 25 27
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 1   I 
2
 I 
2
 I 
2

N i2   Ai    Bi    Ci   ,
3  I medi   I medi   I medi  
 
 IAi, IBi, ICi, sunt curenţii din fazele tronsonului i;
 Imedi - valoarea medie a curenţilor din fazele trons. i.
Pierderile de putere pe tronsonul i se calculează cu relaţia:
2
Pi  k i k I si medi Ri
 ki reprezintă numărul conductoarelor de fază pe
tronsonul i;
 Ri - rezistenţa conductorului de fază pe tronsonul i;
 ksi - un coeficient a cărui valoare se determină astfel:
 ksi=1, pentru liniile cu două conductoare;
 k si  N i2 , pentru liniile cu trei conductoare;
6/18/2017 TDEE - Curs 25 28
Prof.dr.ing. D.C. PETER
  R 0i  R 0i
 k si  N 1  1,5
2
i   1,5 , pentru liniile cu patru
 R fi  R fi
conductoare, unde R0i şi Rfi reprezintă rezistenţele con-
ductoarelor de nul, respectiv de fază ale tronsonul i.

6/18/2017 TDEE - Curs 25 29

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 8. PIERDERI DE PUTERE
ŞI DE ENERGIE ÎN
REŢELELE ELECTRICE
Curs 26

6/18/2017 TDEE - Curs 26 1

Prof.dr.ing. D.C. PETER
8.4. REDUCEREA PIERDERILOR DE ENERGIE
ÎN REŢELELE ELECTRICE
8.4.2. Măsuri de reducere a pierderilor de energie
care necesită investiţii pentru aplicare
 Creşterea tensiunii nominale. În această categorie intră:
 construirea de racorduri adânci la înaltă tensiune;
 trecerea reţelelor la o treaptă superioară de tensiune,
acceptând o reducere a rezervei de izolaţie (de exemplu de
la 6 şi 10 kV la 20 kV);
 trecerea unor linii de transport la tensiuni superioare (de
exemplu, linii de 220 kV d.c. la 400 kV);
 Instalarea de mijloace suplimentare de reglaj a tensiu-
nii şi de compensare a puterii reactive. Din această catego-
rie fac parte:
6/18/2017 TDEE - Curs 26 2
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 schimbarea transformatoarelor fără reglaj sub tensiune
cu transformatoare cu reglaj, sau cu un reglaj mai fin (de
exemplu pentru transformatoarele de MT/JT de la
Un±5% la Un±2x2,5%);
 montarea de autotransformatoare suplimentare de
reglaj în reţea;
 instalarea de mijloace de compensare (baterii de con-
densatoare, compensatoare sincrone, bobine) şi introdu-
cerea reglajului acestora;
 instalarea de mijloace de compensare a reactanţei
liniilor;
 introducerea FACTS (Flexible A.C. Transmission
System)

6/18/2017 TDEE - Curs 26 3

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Optimizarea parametrilor reţelelor electrice. În această
categorie intră:
 corelarea puterii instalate în staţiile şi posturile de
transformare cu sarcina acestora;
 mărirea secţiunii liniilor;
 eliminarea dublei transformări dintre reţelele de
transport şi distribuţie.

6/18/2017 TDEE - Curs 26 4

Prof.dr.ing. D.C. PETER
Ameliorarea factorului de putere la consumatori se face pe
cale naturală şi pe cale artificială.
 Măsuri de ameliorare a factorului de putere pe cale
naturală:
 funcţionarea transformatoarelor în paralel, după grafi-
cul de pierderi minime;
 înlocuirea transformatoarelor slab încărcate prin altele
de putere mai mică;
 înlocuirea motoarelor asincrone slab încărcate cu mo-
toare asincrone de puteri mai mici, corespunzătoare
încărcării mecanismului antrenat;
 montarea limitatoarelor de mers în gol;
 modificarea conexiunilor din triunghi în stea la
motoarele asincrone slab încărcate;
6/18/2017 TDEE - Curs 26 5
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 folosirea motoarelor sincrone în locul celor
asincrone.
 Mijloace de ameliorare a factorului de putere pe cale
artificială - surse de putere reactivă:
 Generatoarele electrice din centrale - principala sursă
de putere reactivă în cadrul sistemelor electroenergetice
slab dezvoltate;
 Compensatoarele sincrone - se recomandă a se instala
numai în noduri importante, cu deficit mare de putere
reactivă, unde se rezolvă şi problemele de reglaj şi
stabilitate;
 Bateriile de condensatoare (fixe şi reglabile) - se utilizea-
ză atât la consumatori (pe MT şi JT) cât şi în staţiile de
sistem de 110 kV.
6/18/2017 TDEE - Curs 26 6
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Compensarea puterii reactive, atât în reţea cât şi la
consumatori, ridică următoarele probleme:
 determinarea puterii reactive totale de compensat, în
condiţii economice eficiente;
 alegerea şi amplasarea surselor de putere reactivă;
 reglarea puterii reactive de compensat.
• Determinarea puterii reactive optime de compensare
• Eficienţa compensării puterii reactive - se poate stabili pe
baza unui indicator tehnico-economic, care se numeşte
echivalentul energetic al puterii reactive μ.
În lipsa sursei locale de putere reactivă (Qc=0), pierderile
de putere în linie se calculează cu relaţia:
P2  Q2
P1  R
U2
6/18/2017 TDEE - Curs 26 7
Prof.dr.ing. D.C. PETER
 A B

R S=P+jQ

Qc

Dacă la bara B se conectează o sursă reactivă având pute-

rea Qc, care compensează parţial sarcina Q, consumatorul
solicitând din sistem numai diferenţa de putere reactivă
(Q–Qc), pierderile de putere în linie se calculează cu
relaţia:
2 2
P  (Q  Q c )
P2  R
U2
6/18/2017 TDEE - Curs 26 8
Prof.dr.ing. D.C. PETER
Echivalentul energetic al puterii reactive:
P1  P2 2Q  Qc
 R
Qc U2
•Repartiţia optimă a puterilor reactive în nodurile unei reţele
•Reglarea gradului de compensare
Fracţionarea bateriei, pe lângă posibilitatea de reglare în
trepte a puterii reactive generate astfel încât perioadele de
supracompensare sau de subcompensare să fie cât mai
scurte şi cu amplitudini cât mai mici, este impusă şi de
restricţii tehnice şi anume:
 când creşterea tensiunii pe bare la conectarea bateriei, de
putere Qbc, depăşeşte valoarea de 3 %, respectiv:

6/18/2017 TDEE - Curs 26 9

Prof.dr.ing. D.C. PETER
 Q bc Ssc
U %  100  3 % Q bc 
Ssc 33,33
 la depăşirea curentului de rupere capacitiv Icap al
întreruptorului, garantat de furnizor şi indicat în catalog:
I cap
Q bc  3 U nc
1,43
Diagrama de lucru a unei baterii comutabile cu trei trepte

6/18/2017 TDEE - Curs 26 10

Prof.dr.ing. D.C. PETER
La conectarea şi deconectarea bateriei de condensatoare,
pot apărea regimuri tranzitorii perturbatoare.
La conectarea unei baterii fixe amplitudinea curentului de
conectare Imcc are următoarele valori:
 Imcc=(3÷10) Inc, pentru Un=(220÷500) V;
 Imcc=(5÷20) Inc, pentru Un=(1÷20) kV
Supratensiunea Umcc care apare în circuit la conectarea
bateriei de condensatoare nu depăşeşte în general dublul
valorii maxime a tensiunii nominale Un a reţelei de
alimentare, adică:
U mcc  2 2U n
La deconectare, amplitudinea curentului de deconectare
Imdc a bateriei este mai mare decât aceea a curentului de
conectare.
6/18/2017 TDEE - Curs 26 11
Prof.dr.ing. D.C. PETER
În acest caz, supratensiunea de deconectare poate atinge
valoarea:
U mdc  3,36 2U n

6/18/2017 TDEE - Curs 26 12

Prof.dr.ing. D.C. PETER