Cursuri SPT

Curs 1 Statii si Posturi de Transformare 16.02.
2016
Capitolul 1. Rolul si pozitia statiilor electrice in cadrul sistemului

electroenergetic
Sistemul electroenergetic reprezinta totalitatatea instalatiilor de producere, transport si

distributie a energiei electrice (si a energiei termice, produsa prin termoficare), instalatii
interconectate intr-un anumit mod si avad un regim comun si continuu de producere si consum
a energiei electrice.
Principalele elemente componente ale sistemelor electroenergetic se pot grupa in jurul
centralelelor electrice, liniilor de transport si distributie, statiilor si posturilor electrice,
respectiv a instalatiilor electrice de la utilizator.
Sistemul energetic poate fi grupat pe 3 generatii:
 Prima generatie. Functionau independent, cu extindere relativ redusa si,
functionand, in cele mai multe cazuri, dupa standarde electrice diferite
(referitor la tensiune, frecventa si numar de faze);
 A doua generatie. A plecat de la necesitatea cresterii disponibilitatii energiei
electrice si a dus la interconectarea pe scara larga a sistemelor din prima
generatie. Aceasta interconectare a necesitat compatibilizarea acestor retele (ca
tensiune, frecventa, numar de faza) si a introdus primele aspecte „inteligente”
privind in special nivelul de transport al energiei electrice;
 A treia generatie. Se caracterizeaza prin suprapunerea peste reteaua electrica
a unei retele informatice, retea care permite interconectarea tuturor
participantilor (producatori, transportatori, distribuitori, furnizori si
consumatori) intr-un singur sistem.
Statiile si posturile de transformare sunt componente ale sistemului electroenergetic,
destinate sa transforme parametrii energiei electrice (tensiune, curent si uneori frecventa),
respectiv sa interconecteze cel putin 2 surse de energie sau cai de curent.
Definirea si clasificarea statiilor si posturilor electrice
Ca definitie dupa normativul PE101, statia electrica reprezinta ansamblul de instalatii

electrice si constructiile anexe, destinat conversiei parametriloe energiei electrice si/sau
interconectarii a 2 sau mai multor surse de energie electrica ori a 2 sau mai multe cai de curent
(surse de energie).
O clasificare simplista a statiilor electrice:
 Statii de transformare (care primesc si distribuie energia electrica dupa ce ii
modifica parametrii);
 Statii de conexiuni (care primesc si distribuie energia electrica la acelasi nivel
de tensiune si frecventa – cu tensiunea mai mare de 1 kV).
Statiile de transformare pot fi clasificare in:
 Statii de transformare ridicatoare – amplasate in general in imediat apropiere a
centralelor electrice, avand rolul de a ridica nivelul tensiunii, cu scop de a
transporta economic energia electrica;
 Statii de transformare coboratoare – au rolul de a reduce nivelul de tensiune
pana la nivelul impus de reteaua de distributie sau reteaua utilizatorului.
Dupa locul lor de amplasare in cadrul sistemului electrooenergetic, statiile electrice se
clasifica in:
 Statii de centrala, amplasata in imediata apropiere a centralelor electrice;
Page 1|4
Curs 1 Statii si Posturi de Transformare 16.02.2016
 Statii de sistem (sau de retea), amplasate in diferite puncte ale sistemului

electroenergetic;
 Statii de consumator, amplasate in apropierea centrelor de greutate ale
sarcinilor consumatorilor.
Dupa functiile pe care le indeplinesc in cadrul sistemului electroenergetic, statiile
electrice se clasifica in 4 subgrupe:
a. Statii de evacuare a puterii produse in centralele electrice – au functia de a
injecta puterea produsa de centralele electrice in sistemul electroenergetic, fara
a alimenta direct vreun consumator. Aceste statii au racordate la bare
generatoarele sau blocurile generator – transformator ale centralelor electrice.
b. Statii de transfer – sunt statiile a caror principala functie este de a realiza
transferul de putere intre 2 sau mai multe puncte ale sistemului energetic ( la
aceeasi tensiune sau la nivele diferite ale tensiunii). La astfel de statii sunt
racordate doar circuite de linie, care au rolul de a interconecta zonele
invecinate.
c. Statii de distributie – sunt statiile a caror principala functie este de a alimenta
direct consumatorii, prin transformatoare coboratoare. Cele mai intalnite statii
din aceasta clasa sunt posturile de transformare. O categorie speciala de statii
de consumator o constituie statiile de racord adanc (SRA), destinate sa aduca
inalta tensiune (110 kV in general) in apropierea centrului de sarcina al
consumatorului, cu un numar minim de aparate si trepte de transformare
intermediare.
d. Statii cu functii multiple – sunt statiile care indeplinesc mai multe functii din
cele descrise anterior. De exemplu, exista statii cu rol de evacuare a puterii si
in acelasi timp de alimentare a unor consumatori, De asemenea, exista statii
slectrice care pot avea atat functie de transfer, cat si de distributie.
In functie de tipul constructiv, statiile electrice se pot clasifica in urmatoarele 3
categorii:
 Statii cu izolatie in aer (AIS – Air Insulated Substation/Switchgear) – sunt statii
ale caror intalatii si echipamente componente sunt amplasate in aer liber,
nivelul de izolatie fiind asigurat de distanta normata, in aer, dintre faze si dintre
faza – pamant. Acest mod constructiv este aplicat la majoritatea statiilor de
inalta tensiune (peste 110 kV), fiind impropriu numite solutii clasice. Acesta
statii se realizeaza pe 2 nivele de tensiune, asigurand o structura compacta a
statiei, cu interconexiuni intre celulele de linie, cu plecari in ambele directii ale
statiei. Exista si solutia cu 3 nivele de tensiune, mult mai compacte, dar si mult
mai complexe, atat din punct de vedere al exploatarii, cat si si al constructiei.
 Statii de tip GIS (GIS – Gas Insulated Substation/Switchgear) – sunt statiile in
care echipamentele si componentele sunt complet inghise in module metalice,
capsulate, etanse fata de aerul atmosferic si umplute cu gaz. Gazul este, in
general, la o presiune mai mare decat presiunea atmosferica (SF6), solutiile de
tip GIS fiind realizate sub forma de subansamble gata pregatite si incercate,
urmand doar a fi ansamblate.
Avantajul acestei solutii este dat de suprafata de teren necesara, care este de
aproximativ 15 % din suprafata necesara unei AIS.
 Statiile hibride – reprezinta o combinatie intre statiile izolate in aer si statiile
izolate cu gaz. Alegerea acestei solutii constructive se face in functie de
conditiile locale, suprafata disponibila si nivelul investiliilor si al cheltuielilor
ulterioare.
Page 2|4
Posturile de transformare se definesc ca statii de transformare de mica putere (in

general pana la 2500 kVA), destiante alimentarii retelelor electrice de utilizare de joasa tensiune
(tensiunea sub 1 kV).
Posturile de transformare difera in functie de puterea nominala, modul de racordare la
retea, tipul consumatorilor (permanenti, temporari, urbani sau rurali) si solutia cosntructiva.
Din punct de vedere constructiv, posturile de transformare sunt grupate in 3 categorii
reeprezentative: posturi de transformare aeriene, supraterane sau subterane.
Punctele de alimentare se definesc ca statii de conexiuni de medie tensiune, destinate
efectuarii tranzitului de putere intre retelele de medie tensiune si au rolul de alimentare a
posturilor de transformare.
Principalele elemente componente ale statiilor electrice
Orice statie electrica contine una sau mai multe instalatii electrice de conexiuni (IDC),
conectate direct la sistem sau interconectate prin intermediul transformatoarelor de forta.
Instalatia electrica de conexiuni este un ansamblu de elemente si echipamente legate
functional intre ele, amplasate pe un teritoriu comun si deservite de aceeasi formatie de lucru,
avand rolul de primire si cedare a energiei electrice la aceeasi valoare a tensiunii.
Instalatiile de conexiuni contin:
 Sisteme de bare colectoare;
 Aparate si echipamente de comutatie;
 Echipamente de masura;
 Echipamente de protectie impotriva supratensiunilor.
Statiile de transformare, cu una din stalatiile de conexiuni aflata la inalta tensiune, sunt
prevazute cu cate 2 transformatoare, fiecare transformator acoperind 100 % din tranzitul de
putere. Montarea unui singur transformator se realizeaza in situatia in care consumatorii
racordati in aval de transformator accepta intreruperi in alimentare egale cu durata restabilirii
functionarii sau prezinta o cale de alimentare de rezerva in aval de transformator. Situatia
aceasta se intalneste in posturile de transformare si in unele SRA-uri.
Instalatiile de conexiuni sunt realizate fizic sub forma de celule.
Celula reprezinta un ansamblu de echipamente, elemente, dispozitive si aparate,
apartinand unui singur circuit, amplasate intr-un spatiu comun si care au un scop funcitonal
prestabilit. Numele celulei este dat de numele circuitului a carui elemente alcatuiesc celulele.
Astfel, s-au consacrat o serie de denumiri de celule, cum ar fi: celula de generator, celula de
transformator, celula de linie, celula de cupla, celula de masura, etc.
Din punct de vedere al modului in care se racordeaza la barele colectoare, celulele se
impart in 2 grupe:
 Celule serie – sunt celulele parcurse de fluxul principal de enrgie electrice.
Aceste celule sunt prevazute cu intrerupatoare, cu rolul de
conectare/deconectare a celulei respective. Din categoria celulelor serie fac
parte: celulele de circuit si celulele tipice schemei.
 Celulele derivatie – sunt racordate intre barele colectoare si pamant, nefiind
parcurse de fluxul principal de energie si in general neechipate cu intrerupator.
Din aceasta categorie fac parte celulele auxiliare.
Celulele de circuit: celula de generator, celula de linie, celula de transformator.
Celulele tipice schemei: celulele cuplelor (celula de cupla longitudinala, celula de
cupla transversala, celula de cupla de transfer.
Celulele auxiliare: celulele de masura si celulele de descarcator.
Page 3|4
Categorii de instalatii tehnologice electrice (referitor la locul de amplasare al

instalatiilor electrice):
a) Instalatii electrice de exterior – sunt instalatiile a caror echipament sau parte
din echipament e amplasat intr-un spatiu deschis (in exterior);
b) Instalatii electrice de interior – sunt instalatii a caror echipament sau parte din
echipament e amplasat intr-un spatiu inchis, protejat de intermperiile
atmosferice.
Instalatiile de inalta si foarte inalte tensiune sunt realizate in general de tip exterior, in
timp ce instalatiile de medie tensiune sunt realizate de tip interior.
Din punct de vedere al protectiei impotriva electrocutarii, instalatiile electrice se pot
clasifica in:
 Instalatii de tip deschis – instalatiile in care personalul de exploatare este
protejat impotriva atingerilor accidentale prin ingradirea echipamentelor sub
tensiune sau amplasarea lor la inaltimi inaccesibile atingerilor accidentale;
 Instalatii de tip inchis – instalatiile ale caror echipamente sunt dispuse in
carcase metalice (neetanse fata de aerul atmosferic), astfel incat nicio parte
aflata sub tensiune sa nu poata fi atinsa;
 Instalatii capsulate – instalatiile a caror echipamente sunt inchise complet in
carcase metalice legata la pamant, etanse fata de aerul atmosferic si a caror
izolatie interna se realizeaza cu diferite fluide la o presiune mai mare decat cea
atmosferica. Instalatia electrica capsulata poate fi instalata fie in exterior (in
aer liber), daca e construita corespunzator in acest scop, fie in interior.
Page 4|4
Principalele functii ale instalatiilor electrice de conexiuni

a. Functia de comanda
b. Functia de protectie
c. Functia de semnalizare
d. Functia de masura
e. Functia de izolare si legare la pamant.
a. Functia de comanda presupune posibilitatea conectarii/deconectarii la/de la
instalatia de conexiuni a oricarui circuit, prin intermediul unei opratiuni voite
(operatorul) sau automate (protectia deconectare sau AAR/RAR pentru conectare).
Conectarea unei surse la o instalatie electrice de conexiuni sub tensiune se poate
realiza numai daca sunt indeplinite conditiile de sincronism dintre cele 2 surse.
Functia de comanda se realizeaza prevazand inca din faza de proiectare intre fiecare
circuit si bara colectoare un intrerupator care sa permita conectarea/deconectarea
circuitului.
b. Functia de protectie presupune izolarea ferma, sigura, rapida si selectiva a
oricarui circuit defect, astfel incat functionarea celorlalte circuite sa nu fie afectata.
Functia de protectie este asigurata de catre intrerupatoarele circuitelor si instalatiile
de protectie.
- izolare ferma- sistemul de protectie sa fie calabil sa intrerupa calea de curent
- izolare selectiva- sa izoleze doar defectul respectiv, nu si circuitele invecinate
c. Functia de semnalizare face parte din interfata dintre instalatie si operator, fiind
reprezentate prin semnalizarea de pozitie si cea centrala (de avarie si prevenire).
Functia de semnalizare de pozitie presupune ca in fiecare moment starea
echipamentelor (in special de comutatie) din circuitul primar sa fie evidentiata
operatorilor, in camera de comanda. Functia de semnalizare centrala (de avarie si de
prevenire) genereaza semnale optice si acustice si pun in evidenta aparitia unor
evenimente de defect si anormale.
d. Functia de masura presupune evidentierea valorilor efective a tuturor parametrilor
energiei electrice tranzitate prin fiecare circuit al instalatiei de conexiuni. Functia de
masura a instalatiilor de distributie este realizata de circuitele de masura. Masura este
virtuala, deoarece in cadrul functiei de masura se vor colecta marimile instantanee ale
tensiunii si curentului, valori ce vor fi folosite pentru determinarea tuturor marimilor
de iesire pe baza calculului.
Transformatoarele de curent sunt amplasate individual, pe fiecare circuit in parte,
numarul de TC-uri depinzand de functiile asociate acestora. TC pentru masura, TC
pentru protectie. Pentru a le deosebit, ne uitam la raportul de saturatie: n=Isat/Isarcina.
La masura, avem n≤5. La protectie, n≥10.
Transformatoarele de tensiune se monteaza individual la inalta si foarte inalta tensiune
si centralizat la medie tensiune, pana la 110 kV inclusiv.
e. Functia de izolare si legare la pamant presupune ca instalatiile suntastfel concepute
si realizate astfel incat sa permite accesul fara pericol a personalului de deservire la
orice zona din instalatie, cu ramanerea sub tensiune a zonelor invecinate. Pentru acces,
trebuie indeplinite 2 conditii:
- sa se separe galvanic zona de lucru fata de zonele sub tensiune, prin distante
vizibile si suficient de mari corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei;
Page 1|5
- zona accesibila fara tensiune sa fie legata la pamant. Primul motiv este ca intr-o
eventuala cuplare galvanica a zonei respective cu una sub tensiune (accidental sau
prin intermediul cuplelor electrice) aceasta sa fie deconectata rapid de catre
protectia instalatiei sub tensiune. Al doilea motiv este pentru punerea la pamant a
potentialelor induse electrostatic sau electromagnetic de catre circuitele vecine.
Izolarea de lucru se realizeaza cu separatoare, care, pe langa aceasta functie, mai au
si functie de preselectie.
Functia de legare la pamant este asigurata de catre CLP-uri sau prin intermediul
scurtcircuitoarelor mobile. Aceste CLP-uri sunt amplasate in instalatii inca din faza
de proiectare, astfel incat sa fie acoperite toate zonele de lucru din instalatie.
Transferul functiilor de comanda si protectie din instalatiile de conexiuni
In scopul simplificarii modului de echipare a instalatiilor de conexiuni, se urmareste

transferarea unor functii in cadrul instalatiilor de conexiuni din statiile din amonte cu care acestea
sunt interconectate. Un exemplu in acest sens este cel al SRA, unde functiile de protectie si
comanda sunt transferate in cadrul statiei din amonte.
CAPITOLUL 2. Aspecte tehnice si economice privind exploatarea

transformatoarelor din statiile si posturile de transformare
O statie de transformare este formata din doua sau mai multe instalatii electrice de
conexiuni si unul sau mai multe (auto)transformatoare. Transformatoarele sunt echipamentele cu
cea mai mare importante din statiile si posturile de transformare. Intotdeauna, in IDC-urile de I.T.
se folosesc cate 2 transformatoare in paralel, situatia cu 3 sau mai multe transformatoare fiind
intalnita in cazuri speciale.
Puterea instalata intr-o statie este data de suma puterilor tuturor transformataorelor din
statie capabile sa functioneze in paralel.
Transformatoarele utilizate pentru tranzitul de putere se numesc transformatoare de
putere sau de forta si, dupa standardele romanesti, se considera transformatoare de forta:
 transformatoarele trifazate cu puteri egale sau mai mari de 6.3 kVA;
 transformatoarele monofazate cu puteri egala sau mai mari de 1 kVA.
Clasificare dupa numarul de faze a transformatoarelor:
 monofazate;
 polifazate – intre transformatoarele polifazate, cele mai utilizate sunt cele
trifazate.
In functie de numarul de infasurari, avem:
 transformatoare cu 2 infasurari;
 transformatoare cu 3 sau mai multe infasurari.
Page 2|5
Conectarea infasurarilor transformatoarelor trifazate
Conexiunea stea
Se obtine prin legarea impreuna a capetelor de inceput sa usfarsit ale celor 3 infasurari de
aceeasi tensiune, formandu-se astfel punctul neutru sau neutrul conexiunii.
Particularitati:
 tensiunea pe fiecare infasurare este tensiunea de faza, respectiv o tensiune mai
mica decat in alta cazuri;
 in regim echilibrat de functionare, potentialul punctului neutru este teoretic zero.
Tensiunea aplicata izolaitie unei infasurari este mult mai scazuta spre capatul
dinspre neutrul infasurari. Constructiv, acest lucru se traduce in posibilitatea
reducerii izolatiei infasurarii spre punctul neutru, deci reducerea costului
transformatorului;
 existenta punctului neutru da posibilitatea utilizarii acestui punct neutru in diverse
scopuri.
Conexiunea triunghi
Se obtine legand borna de inceput a unei infasurari cu borna de sfarsit a unei infasurari
de pe alta faa si continuand la fel si cu celelalte infasurari.
Particularitati:
 tensiunea aplicata infasurarilor este mai mare cu √3 decat tensiunea aplicata la
conexiunea stea;
 izolatia infasurarilor este solicitate uniform in toate lungimea sa;
 curentii pe fiecare infasurare sunt mai mici cu √3 decat curentii de linie;
 componentele homopolare se inchid (sunt anulate) in conturul triunghiului;
 armonica a 3-a a curentului se inchide in triunghiul infasurarilor (nu trece in
infasurarea secundara).
Conexiunea zig-zag
Fiecare infasurare se realizeaza din 2 parti.
Particularitati:
 prezinta punct neutru;
 la fel ca si la trafo in triunhi, componenta homopolara si armonica a 3-a sunt
„retinute” (anulate) in infasurarile transformatorului;
 permite echilibrarea tensiunilor pe faze in cazul sistemelor puternic
dezechilibrate.
Raportul de transformare
Se defineste ca raportul tensiunilor de acelasi nume, masurate la proba de mers in gol a
transformatorului.
𝑈𝐴𝐵 𝑁1
𝑘= =
𝑈𝑎𝑏 𝑁2
Transformatoarele sunt echipamente reversibile in exploatare (poate fi parcurs in ambele
sensuri de energie). Raportul de transformare este mereu legat de fluxul de energie in raport cu
care a fost realizat respectivul transformator.
Page 3|5
Trafo care leaga o retea de 110 kV si o retea de 6 kV:

 in cazul unui trafo ridicator: k = 6/121 kV;
 in cazul unui trafo coborator: k =110/6.6 kV.
Reglajul tensiunii se asigura cu ajutorul comutatoarelor de ploturi:
Transformatoarele din PT-uri permit reglajul tensiunii doar in absenta tensiunii. Reglajul
poate fi asigura cu 3 sau 5 prize. La 3 prize: 0 si ±5 %. La 5 prize: 0 si 2 x 2.5 %
Pentru transformatoarele din statii, reglajul se realizeaza sub sarcina, astfel:
 trafo cu tensiunea superioara de 110 kV au 19 prize: 0 si ±9 x 1.78 %;
 trafo cu tensiunea superioara de 220 kV au 27 prize: 0 si ±13 x 1.25 %;
Autotransformatoarele
Sunt transformatoare la care pe fiecare faza, doua sau mai multe infasurari prezinta o
legatura galvanica, astfel incat sa fie utilizata in comun acea infasurare.
Pentru autotransformatoare de defineste un coeficient de transfer magnetic, kmag, care
reprezinta puterea evacuata in secundar, raportata la primar.
𝑈2 𝐼𝑐 𝐼𝑐 𝐼2 −𝐼1 𝐼1 1
𝑘𝑚𝑎𝑔 = = = =1− =1−
𝑈2 𝐼2 𝐼2 𝐼2 𝐼2 𝐾
k este raportul de transformare al auotransformatorului
𝑁1 𝑈1 𝐼2
𝐾= = ≈
𝑁2 𝑈2 𝐼1
Autotransformatoarele sunt cu atat mai avantajoase fata de transformatoare cu cat kmag
este mai mic.
Pe langa infasurarea secundara, autotransformatorul mai prezinta o infasurare tertiara,
cuplata doar magnetic cu infasurarea primara.
Modul de legare a infasurarilor AT trifazate este doar in stea, cu neutrul legat la pamant.
Transformatorul cu o infasurare divizata (TID)
Transformatorul cu o infasurare divizata este un trafo cu 3 infasurari, la care o infasurare

este difizata in 2 infasurari identice ca putere si tensiune. Fiecare infasurare divizata are puterea
egala cu jumatate din puterea nominala a transformatorului. Daca se functioneaza cu cele 2
infasurari divizate in parelel, atunci transformatorul divizat are caracteristicile unui transformator
obisnuit cu 2 infasurari.
Transformatoarele cu 1 infasurare divizata sunt utilizate in special pentru limitarea
curentilor de scurtcircuit, caz in care reactanta interna a transformatorului are valoare dubla fata
de reactanta transformatorului obisnuit.
Transformatoarele cu 2 infasurari
se folosesc la scheme blog generator-
transformator, in statiile de consumatori
(distributie) de la 110 kV la medie tensiune.
Trafo cu 3 infasurari se folosesc in
statiile de centralta (pentru a conecta mai
multe grupuri generatoare) sau pe
distributie de la 110 kV catre partea de
medie tensiune.
Page 4|5
In statiile de sistem, pentru tensiuni mai mari de 110 kV, se recomanda utilizarea de
autotransformatoare.
La alegerea numarului si puterii unitare a transformatoarelor dintr-o statie de transformare
se va avea in vedere, pe langa restrictiile de natura eletrica (putere, tensiune) si restrictiile de masa
si gabarit ale transformatoarelor.
Daca nu ni se permite amplasarea in statie a transformatoarelor trifazate, se va merge pe
varianta transformatoarelor monofazate, in regim de rezerva majoritara, de tipul 3 din 4.
Page 5|5
Aspecte tehnice privind exploatarea transformatoarelor din

statiile si posturile de transformare
In timpul functionarii, transformatoarele produc caldura, starea de incalzire a
transformatoarelor depinzand de 2 factori importanti, si anume: mediul ambiant in care este
situat transformatorul, respectiv regimul de lucru (incarcarea) la care e solicitat
transformatorul.
Pierderile electrice ce produc incalzirea sunt:
 pierderile Joule in infasurari;
 pierderile prin curenti turbionari in materialele metalice;
 pierderi magnetic prin histerezis in materialele magnetice;
 pierderile Joule si prin histerezis in dielectric.
Incarcarea maxima a transformatoarelor este determinata in primul rand de
temperatura maxima admisibila a materialelor utilizate pentru realizarea izolatiei interne a
transformatoarelor.
Capacitatea maxima de incarcare a transformatoarelor are la baza normative si
standarde (IE 60076-7/DIN 57536) ce indica dependenta dintre intervalul maxim de timp
pentru care transformatoarele pot fi suprasolicitate, valoarea suprasolicitarii, respectiv
temperatura uleiului.
Exemplu: Consideram un transformator de tip ONAN, avand putrea nominala de
1250 kVA. Sarcina initiala a trafo cu care este incarcat in regim normal este de 750 kVA. Care
este sarcina maxima admisa pentru un interval de 4 ore la o temperatura alichidului de racire
de 20 ºC?
pentru K1 = 750/1250 = 0.6 si t = 4h se obtine K2 = 1.29
Suprasarcina admisa este S2 = K2*Sn = 1.29*1250 = 1612 kVA.
Fig 1. Gradul de incarcare si temperatura la in decursul a 24 ore
Transformatoarele de putere se clasifica in:

 transformatoare imersate
Clasele O, L, K si G, in functie de agentul de racire:
- O – ulei mineral cu punct de inflamabilitate sub 300 grade Celsius;
- K – uleiuri minera cu punct de inflamabilitate peste 300 grade Celsius;
- L – lichid electroizolant, fara punct de inflamabilitate;
- G – gaz.
Dupa modul de circulatie al agentului de racire, trafo se clasifica in:
- N – transformatoare cu circulatie naturala;
- F – transformatoare cu circulatie fortata;
- D – transformatoare cu circulatie dirijata cu pompe.
Page 1|6
Dupa tipul de racire al agentului intern de racire al uleiului:

- A – racirea uleiului cu aer;
- W – racirea uleiului cu apa.
Agentul de racire poate fi:
- N – circulatie naturala;
- F – circulatie fortata (cu ventilatoare).
 transformatoare uscate (cu infasurarile impregnate sau nu cu rasina). Racirea
se realizeaza cu gaz (G) sau aer (A).
Circulatia agentului de racire poate fi naturala (N) sau fortate (F).
Schimbul de caldura cu exteriorul se realizeaza cu aer si are in general
circulatei fortata (F).
Transformatoarele imersate
Transformatoarele imersate (clasele O, K si L) sunt transformatoare amplasate intr-o

cuva metalica, in care se gaseste is dielectricul lichid. Cuva transformatoarelor in ulei se
realizeaza din tabla de otel. Peretii laterali ai cuvei sunt realizati din tabla ondulata si/sau tevi
pe partile frontale, in scopul maririi suprafetei de racire (intensificarea schimbului de caldura
cu exteriorul). Variatiile de volum ale dielectricului sunt preluate de catre conservator.
In cuva transformatorului sunt amplasate pompe de vehiculare a uleiului electroizolant
(pompe de tip centrifugal, in care motorul electric si toate sistemele de antrenare ale uleiului
sunt complet capsulate in corpul pompei).
Functionarea corecta a pompei este urmarita de catre indicatorul de circulatie a
uleiului (format din 2 elemente: corpul indicatorului ce se gaseste in exterior si unitatea mobila
ce e amplasata in volumul de ulei).
Pe transformator temperatura este monitorizata cu un termometru cu ac indicator.
Acest termometru e format din corpul termometrului si termocuplu amplasat in zona in care e
doreste monitorizarea temperaturii. Termomentrul are in general 2 ace indicatoare, acul rosu
indica temperatura maxima admisa de transformare a transformatorului iar cel alb indica
temperatura.
Bateriile de racire ce echipeaza transformatoarele sunt realizate dintr-o carcasa
metalica din otel galvanizat, ce include un radiator din tevi cu nervuri pentru marirea
transferului de caldura dintre uleiul din transformator si mediul ambialt si un numar de 2-3
ventilatoare pentru intensificarea transferului de caldura, actionate de catre motoare electrice.
Protectia uleiului de transformator
Durata de viata a transformatorului depinde in mare masura de starea uleiului din cuva
transformatorului. In timp, proprietatile fizico-chimice ale uleiului se modifica, cele mai
importante caracteristici ale uleiului fiind rigiditatea dielectrica si tangenta unghiului de
pierderi. Orice impuritate ce patrunde in ulei influenteaza negativ rigiditatea dielectrica.
Impuritatile ajunse in volumul de ulei conduc la degradarea propritatilor fizico-
chimice amintite, precum si intensificarea altor procese de degradare ale uleiului (de exemplu:
oxidarea uleiului).
Impuritatile de natura solida (particule de vopsea, lemn) provenite din procesul de
fabricatie absorb umezeazam orientandu-se pe directia campului electric, formand punti de
strapungere prin volumul uleiului.
Impuritatile gazoase (bule de aer). Cel mai periculos este oxigenul din aer, ce conduce
la aparitia proceselor de oxidare ale uleiului. Se rup legaturile dintre carbon si hidrogen,
formandu-se radicali acizi ce conduc la intensificarea procesului de oxidare. Prin procesul de
Page 2|6
oxidare creste aciditatea uleiului, conducand la formarea unor produsi de reactie ce se depun
in cuva transformatorului (namol de transformator), reducand transferul de caldura spre
exterior.
Impuritatile lichide – umiditatea din mediul exterior, apa rezultata din procesul de
oxidare. Aceasta umiditate poate fi dizolvata intr-o proportie destul de mare in volumul de ulei
(in functie de nivelul tmeperaturii), insa reducerea brusca a temperaturii conduce la formarea
unor emulsii ce se depun pe materialul izolant (hartia izolanta) al infasurarilor, conducand la
conturnarea sau chiar strapungerea spatiului dintre infasurari.
Solutia clasica si cea mai simpla de protejare a uleiului este utilizarea conservatorului,
solutie prin care se realizeaza o suprafata minima de contact intre aer si ulei. Conservatorul
comunica cu aerul din exterior prin intermediul unui racord, prevazut cu un filtru de aer. In
filtru se gaseste silicagel si un pahar cu ulei, astfel incat aerul uscat din conservator sa nu
comunice cu aerul din exterior.
A alta solutie este introducerea in conservator a unei membrane elastice ce preia
variatiile de volum ale uleiului din conservator si realizeaza o bariera fizica intre ulei, aerul din
interiorul membranei si aerul din exteriorul conservatorului.
O protectie superioara a uleiului se realizeaza prin protectia azotica. Protectia
azotica implica introducerea in cuva transformatorului, deasupra nivelului uleiului, a unui
volum de azot. Cazuri:
 transformatorul nu are conservator, cuva este ermetic inchisa, ea se umple
partial cu ulei, iar in spatiul de deasupra se introduce azot;
 cuva transformatorului poate contine ulei, deasupra caruia exista o perna de
azot, cuva comunicand printr-un reductor de presiune cu o butelie de azot;
 cuva transformatorului poate comunica cu unul sau mai multe rezervoare de
tip elastic, pline cu azot la joasa presiune.
O alta solutie este folosirea unor inhibatori, care reduc de la inceput procesul de
oxidare a uleiului. Trebuie evitat contactul direct dintre cupru, otel ruginit si ulei.
Aspecte economice privind exploatarea transformatoarelor

din statiile si posturile de transformare
Estimarea pierderilor de putere si energie se vor face in functie de sarcina maxima de
durata, sarcina stabilita pentru un interval de 15, 30 sau 60 minute.
1) Estimarea pierderilor de putere activa si reactiva in conductoare

2
2
𝑆𝑀 𝑅 2
Δ𝑃𝑀 = 3𝑅𝐼𝑀 = 3𝑅 ( 2
) =
∙ 𝑆𝑀
√3𝑈𝑛 𝑈 𝑛
𝑅 2
𝑅 𝑅 𝑅
Δ𝑃𝑀 = 2 ∙ 𝑆𝑀 = 2 ∙ (𝑃𝑀2 + 𝑄𝑀2)
= 2 𝑃𝑀2 + 2 ∙ 𝑄𝑀 2
= Δ𝑃𝑃𝑀 + Δ𝑃𝑄𝑀
𝑈𝑛 𝑈𝑛 𝑈𝑛 𝑈𝑛
2
2
𝑆𝑀 𝑋 2
Δ𝑄𝑀 = 3𝑋𝐼𝑀 = 3𝑋 ( ) = 2 ∙ 𝑆𝑀
√3𝑈𝑛 𝑈𝑛
X 2
𝑋 X X
ΔQ M = 2 ∙ SM = 2 ∙ (PM2 + Q2M ) = 2 PM2 + 2 ∙ Q2M = ΔQ PM + ΔQ QM
Un Un Un Un
R – rezistenta conductorului
X – reactanta conductorului
Page 3|6
Relatiile pun in evidenta faptul ca atat tranzitul de putere activa, cat si tranzitul de
putere reactiva implica fiecare pierderi de putere activa(ΔPM), respectiv de putere
reactiva (ΔQM).
2) Calculul pierderilor suplimentare datorate consumului propriu tehnologic

din statii
𝑅
Δ𝑃𝑎𝑚𝑜𝑛𝑡𝑒 =
2
[(𝑃𝑀 + Δ𝑃𝑆𝑇 )2 + (𝑄𝑀 + Δ𝑄𝑆𝑇 )2 ]
𝑈𝑛
𝑅 𝑅 2
2𝑃𝑀 𝑅 2
2𝑄𝑀
Δ𝑃𝑎𝑚𝑜𝑛𝑡𝑒 = 2 (𝑃𝑀2 + 𝑄𝑀
2)
+ 2 [ΔPST ∗ (1 + )] + 2 [Δ𝑄𝑆𝑇 ∗ (1 + )]
𝑈𝑛 𝑈𝑛 Δ𝑃𝑆𝑇 𝑈𝑛 Δ𝑄𝑆𝑇
Δ𝑃𝑎𝑚𝑜𝑛𝑡𝑒 = Δ𝑃𝑆𝑀 + Δ𝑃𝑃𝑆𝑇 + Δ𝑃𝑄𝑆𝑇
ΔPSM reprezinta pierderile de putere activa, ca urmare a tranzitului de sarcina SM

transferata in aval de statie
ΔPPST reprezinta pierderile de putere activa datorate consumului propriu
tehnologic de putere activa din statie
ΔPQST reprezinta pierderile de putere activa ca urmare a consumului propriu
tehnologic de putere reactiva din statie
Pierderile de putere activa pe conductoarele din amonte pot fi reduse prin reducerea
consumului de reactiv din statie.
3) Pierderile de putere in transformatoarele cu 2 infasurari
𝑰𝟎
𝒊𝟎 = [%]
𝑰𝒏
Δ𝑃𝐹𝑒 ≅ 𝑃0
𝐼𝑛𝑇
S0 = √3 𝑈𝑛 𝐼0 = √3 𝑈𝑛 𝐼0 ∙ = 𝑖0 ∙ 𝑆𝑛𝑇
𝐼𝑛𝑇
𝑃0 ≪ 𝑆0
Δ𝑄𝐹𝑒 ≈ 𝑆0 = 𝑖0 ∙ 𝑆𝑛𝑇
Incercare la scurtcircuit: infasurarea secundara in
scurtcircuit si modificam tensiunea pana obtinem in primar
curentul din secundar.
𝑼𝒌
𝑼𝒌 = [%]
𝑼𝒏
𝑈𝑘
𝑆𝑘 = √3 𝑈𝑘 𝐼𝑛 = √3 𝑈𝑛 𝐼𝑛 ∙ = 𝑈𝑘 [%] ∙ 𝑆𝑛𝑇
𝑈𝑛
𝑃𝑘 ≪ 𝑆𝑘
Δ𝑄𝐶𝑢 ≈ 𝑆𝑘 = 𝑈𝑘 ∙ 𝑆𝑛𝑇
Page 4|6
𝑆 2 𝑆 2
Δ𝑃 = Δ𝑃𝐹𝑒 + Δ𝑃𝐶𝑢 ∙ ( ) = 𝑃0 + 𝑃𝑘 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇 𝑆𝑛𝑇
2
𝑆 𝑆 2
Δ𝑄 = Δ𝑄𝐹𝑒 + Δ𝑄𝐶𝑢 ∙ ( ) = 𝑖0 ∙ 𝑆𝑛𝑇 + 𝑢𝑘 ∙ 𝑆𝑛𝑇 ∙ ( )
4) Pierderile de putere in transformatoarele cu 3 infasurari
In general, transformatoarele cu 3 infasurari sunt dimensionate la 100% primar,

100% secundar, 100% din puterea transformatorului, 100% primar, 100% secundar, 67% tertiar
SAU 100% primar, 67 % secundar, 67% tertiar.
Pierderile la proba de mers in gol reprezinta pierderile in fierul (miezul)
transformatorului iar curentul absorbit raportat la curentul nominal al infasurarii primare este
curentul de mers in gol in valori relative.
Proba la proba de mers in gol se face astfel: masura pe infasurarea primara,
infasurarea secundara in scurcircuit iar a treia infasurara functioneaza in gol.
Pierderile de putere activa la proba de scurtcircuit se realizeaza intre 2 cate 2
infasurari, ultima fiind in gol.
𝑃𝑘12 = 𝑃𝑘1 + 𝑃𝑘2 𝑃𝑘1 = 0.5 ∙ (𝑃𝑘12 + 𝑃𝑘13 − 𝑃𝑘23 )
𝑃𝑘13 = 𝑃𝑘1 + 𝑃𝑘3 ==> 𝑃𝑘2 = 0.5 ∙ (𝑃𝑘12 + 𝑃𝑘23 − 𝑃𝑘13 )
𝑃𝑘23 = 𝑃𝑘2 + 𝑃𝑘3 𝑃𝑘3 = 0.5 ∙ (𝑃𝑘13 + 𝑃𝑘23 − 𝑃𝑘12 )
Daca transformatorul este dimensionata in prima gama (100 %, 100 %, 100% din
puterea transformatorului), pierderile de putere activa pe fiecare infasurare pot fi aproximate
cu relatia:
𝑃𝑘𝑚 𝑃𝑘3 67
𝑃𝑘1 = 𝑃𝑘2 = ; =
2 𝑘1 100
Daca transformatorul e in categoria a doua (100 %, 100%, 100%), pierderile in
primar si in secundar sunt egale cu Pkm/2, iar in tertiar: Pk3 = (67/100)*Pk1 = 0.335 Pkm.
Tensiunile de scurcircuit:
𝑢𝑘12 = 𝑢𝑘1 + 𝑢𝑘2 𝑢𝑘1 = 0.5 ∙ (𝑢𝑘12 + 𝑢𝑘13 − 𝑢𝑘23 )
𝑢𝑘13 = 𝑢𝑘1 + 𝑢𝑘3 ==> 𝑢𝑘2 = 0.5 ∙ (𝑢𝑘12 + 𝑢𝑘23 − 𝑢𝑘13 )
𝑢𝑘23 = 𝑢𝑘2 + 𝑢𝑘3 𝑢𝑘3 = 0.5 ∙ (𝑢𝑘13 + 𝑢𝑘23 − 𝑢𝑘12 )
Pierderile de putere activa si reactiva:
𝑆1 2 𝑆2 2 𝑆3 2
Δ𝑃 = 𝑃0 + 𝑃𝑘1 ∙ ( ) + 𝑃𝑘2 ∙ ( ) + 𝑃𝑘3 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇1 𝑆𝑛𝑇2 𝑆𝑛𝑇3
𝑆1 2 𝑆2 2 𝑆3 2
Δ𝑄 = 𝑖0 ∙ 𝑆𝑛𝑇 + 𝑢𝑘1 ∙ 𝑆𝑛𝑇1 ∙ ( ) + 𝑢𝑘2 ∙ 𝑆𝑛𝑇2 ∙ ( ) + 𝑢𝑘3 ∙ 𝑆𝑛𝑇3 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇1 𝑆𝑛𝑇2 𝑆𝑛𝑇3
5) Pierderi de putere in autotransformatoare
Incercarea de mers in gol se obtine prin alimentarea infasurarii primare si funcitonarea

in gol a infasurarii secudnare si tertiare daca este cazul .
Incercarile de scurtcircuit se realizeaza astfel: intre cea superioara si cea de medie
(secundara) la curentul nominal al autotransformatorului si intre infasurarea superioara si cea
de medie si tertiar la curentul nominal sau puterea nominala a infasurarii tertiare.
(𝑛) 𝑆𝑛𝐴𝑇 2
𝑃𝑘𝑆𝑇 = 𝑃𝑘𝑆𝑇 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇𝑒
Page 5|6
(𝑛) 𝑆𝑛𝐴𝑇 2
𝑃𝑘𝑀𝑇 = 𝑃𝑘𝑀𝑇 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇𝑒
(𝑛) 𝑆𝑛𝐴𝑇
𝑢𝑘𝑆𝑇 = 𝑢𝑘𝑆𝑇 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇𝑒
(𝑛) 𝑆𝑛𝐴𝑇
𝑢𝑘𝑀𝑇 = 𝑢𝑘𝑀𝑇 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇𝑒
(𝑛) 𝑆𝑆 2 (𝑛) 𝑆𝑀 2 (𝑛) 𝑆𝑇 2
Δ𝑃 = 𝑃0 + 𝑃𝑘𝑠 ∙ ( ) + 𝑃𝑘𝑀 ∙ ( ) + 𝑃𝑘𝑇 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑠 𝑆𝑛𝑀 𝑆𝑛𝑇
2 2
(𝑛) 𝑆 𝑆 (𝑛) 𝑆 𝑀 (𝑛) 𝑆𝑇 2
ΔQ = i0 ∙ SnT + 𝑢𝑘𝑠 ∙ 𝑆𝑛𝑠 ∙ ( ) + 𝑢𝑘𝑀 ∙ 𝑆𝑛𝑀 ∙ ( ) + 𝑢𝑘𝑇 ∙ 𝑆𝑛𝑇 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑠 𝑆𝑛𝑀 𝑆𝑛𝑇
(n) indica faptul ca pierderile sunt normate (raportate) la puterea nominala a tertiarului
Page 6|6
Exploatarea transformatoarelor dupa criteriul pierderilor

minime
-Exploatarea economica a unui transformator cu 2 infasurari-
𝑆 2 𝑆 2
𝛥𝑃 = 𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝛥𝑃𝐶𝑢 ∙ ( ) = 𝑃0 + 𝑃𝑘 ∙ ( )
𝑆 2 𝑆 2
𝛥𝑄 = 𝛥𝑄𝐹𝑒 + 𝛥𝑄𝐶𝑢 ∙ ( ) = 𝑖0 ∙ 𝑆𝑛𝑇 + 𝑢𝑘 ∙ 𝑆𝑛𝑇 ∙ ( )
Exploatarea economica a unui singur transformator urmareste determinarea sarcinii S,

care conduce la minimizarea pierderilor totale de putere activa.
𝑆 2
𝛥𝒫 = 𝛥𝑃 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄 = (𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢 ) ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇
Ultimul termen la patrat ne indica faptul ca aceste pierderi sunt dependente de sarcina.
ke – coeficientul energetic. Acesta depinde de pozitia transformatorului in cadrul
sistemului electroenergetic, luand valori intre 0.02 (retele distributie) si 0.15 kW/kVAr.
Coeficientul energetic reflecta pierderile de putere activa ca urmare a tranzitului unei unitati de
putere reactiva.
Se urmareste determinarea sarcinii ce va conduce la minimizarea pierderilor de putere.
𝛥𝒫 (𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒 ) (𝛥𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢 )
= + 2 ∙ 𝑆 = 𝑚𝑖𝑛
𝑆 𝑆 𝑆𝑛𝑇
𝛥𝒫
𝑑( )
𝑆 = − (𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢 ) = 0
𝑑𝑆 𝑆2 2
𝑆𝑛𝑇
𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒
𝑆𝑒𝑐 = 𝑆𝑛𝑇 √
𝛥𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢
-Exploatarea in paralel a mai multor transformatoare identice (2)-
Se va considera un numar de k transformatoare, pentru care pierderile totale de putere

activa la functionarea cu k transformatoare sunt date de relația:
1 𝑆 2
𝛥𝒫 = 𝑘 ∙ (𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒 ) + ∙ (𝛥𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢 ) ∙ ( )
𝑘 𝑆𝑛𝑇
La functionarea cu k+1 transformatoare, pierderile totale de putere activa sunt:

1 𝑆 2
𝛥𝒫 = (𝑘 + 1) ∙ (𝛥𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒 ) + ∙ (𝛥𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢 ) ∙ ( )
𝑘+1 𝑆𝑛𝑇
Daca se reprezinta grafic evolutia pierderilor in transformatoare in functie de sarcina, se
obtine un punct de intersectie intre curba pierderilor totale la functionarea cu k, respectiv k+1
transformatoare, punct caruia ii corespunde sarcina critica notata Scrt k, k+1 la functionarea cu k, k+1
transformatoare.
Page 1|7
Puterea critica se determina prin relatia:
Δ𝑃𝐹𝑒 + 𝐾𝑒 ∙ Δ𝑄𝐹𝑒
𝑆𝑐𝑟 𝑘,𝑘+1 = 𝑆𝑛𝑇 ∙ √𝑘(𝑘 + 1) ∙
Δ𝑃𝐶𝑢 + 𝐾𝑒 ∙ Δ𝑄𝐶𝑢
-Exploatarea in paralel a 2 transformatoare diferite-
Conditiile de functionare in paralel a 2 transformatoare diferite:

 transformatoarele sa aiba aceleasi tensiuni nominale primare si secundare;
 sa aiba aceleasi tensiuni de scurtcircuit sau cu abateri in limitele ± 10 % la
transformatoarele cu 2 infasurari, respectiv ± 15 % la transformatoarele cu 3
infasurari, pentru celelalte fiind de ± 10 %;
 sa aiba aceeasi grupa de conexiuni sau grupe de conexiuni admise sa
functioneze in paralel;
 raportul intre puterile celor 2 transformatoare sa fie maxim 2.
Exemplu:
transformator 1: Sn1 = 100 kVA; ukn1 = 4.0 %
Puterea totala: S = 850 kVA
Rezolvare exemplu:
Modul de repartitie al puterii:
𝑆 𝑆𝑛1 𝑆𝑛2 𝑆𝑛3
= + +
𝑈𝑘 𝑈𝑘1 𝑈𝑘2 𝑈𝑘3
Tensiunea de scurtcircuit:
𝑆 850
𝑈𝑘 = = = 4.78%
𝑆𝑛1 𝑆𝑛2 𝑆𝑛3 100 250 500
+ + + +
𝑈𝑘1 𝑈𝑘2 𝑈𝑘3 4 6 45
Puterile care se incarca pe fiecare transformator:
𝑈𝑘 4.78
𝑆1 = 𝑆𝑛1 ∙ = 100 ∙ = 120 𝑘𝑉𝐴
𝑈𝑘1 4
𝑈𝑘 4.78
𝑆2 = 𝑆𝑛2 ∙ = 250 ∙ = 199 𝑘𝑉𝐴
𝑈𝑘2 6
𝑈𝑘 4.78
𝑆3 = 𝑆𝑛3 ∙ = 500 ∙ = 531 𝑘𝑉𝐴
𝑈𝑘3 4.5
Page 2|7
Puterea totala: 𝑆𝑡𝑜𝑡 = 𝑆1 + 𝑆2 + 𝑆3 = 850 𝑘𝑉𝐴
Astfel, transformatorul 1 este supraincarcat cu 20 %, transformatorul 3 cu 6 %, in timp ce

transformatorul 2 este subincarcat.
Exploatarea in paralel a mai multor transformatoare diferite
Vom nota cu indicele I transformatorul care prezinta pierderile totale in fier mai mici.
Situatia A:
(𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 ) (𝛥𝑃𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 )
2 < 2
𝑆𝑛𝑇1 𝑆𝑛𝑇2
Pierderile totale in cupru ale trafo 1 vor fi mai mici decat ale trafo 2.
Cazul B:
(𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 ) (𝛥𝑃𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 )
2 > 2
Pierderile totale in in cupru ale trafo 1 vor fi mai mari decat ale trafo 2.
Pierderile totale la functionarea transformatorului 1 (doar transformatorul 1) sunt:
𝑆 2
𝛥𝒫1 = (𝛥𝑃𝐹𝑒1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒1 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 ) ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇1
Pierderile totale la functionarea transformatorului 2 (doar transformatorul 2) sunt:
𝑆 2
𝛥𝒫2 = (𝛥𝑃𝐹𝑒2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒2 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 ) ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇2
Pierderile totale la functionare cu ambel transformatoare sunt:
𝜆1 𝑆1 2
𝛥𝒫1 = (𝛥𝑃𝐹𝑒1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒1 ) + (𝛥𝑃𝐹𝑒2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒2 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 ) ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇1
𝜆2 𝑆2 2
+ (𝛥𝑃 )
𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇2
λ1 si λ2 reprezinta coeficientii de repartitie a puterii S pe cele 2 transformatoare.
λ1 + λ2 = 1 (100 %)
Page 3|7
Pentru cazul A:
Se reprezinta grafic evolutia pierderilor in functie de puterea tranzitata S si se obtine
urmatoarea dependenta:
PFent – pierderi in fier nominale totale

Pentru a determina puterea critica la
functionarea transformatorului I si I + II in
paralel, stabilim ca pierderile totale la
functionarea transformatorului I sa fie egale cu
pierderile totale la functionarea
transformatoarelor I si II in paralel.
Inlocuind, se obtine:
𝛥𝑃1 = 𝛥𝑃1+2
2
𝑆
(𝛥𝑃𝐹𝑒1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒1 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 ) ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇1
= (𝛥𝑃𝐹𝑒1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒1 ) + (𝛥𝑃𝐹𝑒2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒2 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 )
𝜆1 𝑆1 2 𝜆2 𝑆2 2
∙( ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 ) ∙ ( )
𝛥PFe2 + K e ∙ 𝛥Q Fe2
𝑆𝑐𝑟𝑡1+2 =
√ΔPCu2 + K e ∙ ΔQ Cu2 𝛥P + K ∙ 𝛥Q Cu1 2
2 ∙ (1 − 𝜆1 )2 − Cu1 2 e ∙ 𝜆2
Cazul B:
𝛥𝑃2 = 𝛥𝑃1+2
Page 4|7
2
𝑆
(𝛥𝑃𝐹𝑒2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒2 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 ) ∙ ( )
𝑆𝑛𝑇2
= (𝛥𝑃𝐹𝑒1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒1 ) + (𝛥𝑃𝐹𝑒2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐹𝑒2 ) + (𝛥𝑃𝐶𝑢1 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢1 )
𝜆1 𝑆1 2 𝜆2 𝑆2 2
∙( ) + (𝛥𝑃 )
𝐶𝑢2 + 𝐾𝑒 ∙ 𝛥𝑄𝐶𝑢2 ∙ ( )
𝛥PFe1 + K e ∙ 𝛥Q Fe1
𝑆𝑐𝑟𝑡1+2 =
√ΔPCu2 + K e ∙ ΔQ Cu2 𝛥P + K ∙ 𝛥Q Cu1 2
2 ∙ (1 − 𝜆2 )2 − Cu1 2 e ∙ 𝜆1
Modul de determinare a coeficientilor de repartitie ai puterii intre m

transformatoare diferite
𝐼1 𝑍𝑘1 = 𝐼2 𝑍𝑘2 = 𝐼3 𝑍𝑘3 = −𝐼𝑚 𝑍𝑘𝑚 | ∙ 𝑈 =>
𝑆 𝑍 = 𝑆2 𝑍𝑘2 = 𝑆3 𝑍𝑘3 = 𝑆𝑚 𝑍𝑘𝑚

{ 1 𝑘1 =>
𝑆1 + 𝑆2 + 𝑆3 +. . 𝑆𝑚 = 𝑆
𝑍𝑘𝑚 𝑍 𝑍𝑘𝑀
𝑆𝑚 ∙ + 𝑆𝑚 ∙ 𝑘𝑚 + ⋯ + 𝑆𝑚 ∙ + 𝑆𝑚 = 𝑆 1
𝑍𝑘1 𝑍𝑘2 𝑍𝑘𝑚−1 } => 𝜆𝑚 =
𝑆𝑚 = 𝜆𝑚 ∙ 𝑆 𝑍𝑘𝑚
1 + ∑𝑚−1
𝑖=1 𝑍
𝑘𝑖
𝜆𝑚 𝑍𝑘𝑚 1 1
𝜆𝑗 = = =
𝑍𝑘𝑗 1 𝑈𝑘𝑗 𝑚 𝑆𝑛𝑖
𝑍𝑘𝑗 ∙ ∑𝑚𝑖=1 𝑍 ∙ ∑𝑖=1
𝑘𝑖 𝑆𝑛𝑗 𝑢𝑘𝑖
Exploatarea in paralel a 2 transformatoare cu 3 infasurari
Pierderile active in infasurari:

1
𝑃𝑐𝑢𝑛1 = ∙ (𝑃𝑘𝑛12 + 𝑃𝑘𝑛13 − 𝑃𝑘23 )
2
1
𝑃𝑐𝑢𝑛2 = ∙ (𝑃𝑘12 + 𝑃𝑘𝑛23 − 𝑃𝑘𝑛13 )
2
1
{ 𝑃𝑐𝑢𝑛3 = ∙ (𝑃𝑘13 + 𝑃𝑘𝑛13 − 𝑃𝑘𝑛12 )
2
𝑆1 2 𝑆2 2 𝑆3 2
𝑃𝑐𝑢 = 𝑃𝑐𝑢𝑛1 ∙ ( ) + 𝑃𝑐𝑢𝑛2 ∙ ( ) + 𝑃𝑐𝑢𝑛3 ∙ ( )
𝑆𝑛1 𝑆𝑛2 𝑆𝑛3
Page 5|7
Pierderile reactive in infasurari
1
𝑞𝑐𝑢𝑛1 = ∙ (𝑢𝑘12 + 𝑢𝑘13 − 𝑢𝑘23 )
2
1
𝑞𝑐𝑢𝑛2 = ∙ (𝑢𝑘12 + 𝑢𝑘23 − 𝑢𝑘13 )
2
1
(𝑢 )
{ 𝑞𝑐𝑢𝑛3 = 2 ∙ 𝑘13 + 𝑢𝑘13 − 𝑢𝑘12
𝑆1 2 𝑆2 2 𝑆3 2
𝑞𝑐𝑢 = 𝑞𝑐𝑢𝑛1 ∙ ( ) + 𝑞𝑐𝑢𝑛2 ∙ ( ) + 𝑞𝑐𝑢𝑛3 ∙ ( )
𝑆𝑛1 𝑆𝑛2 𝑆𝑛3
Cazul a m transformatoare cu 3 infasurari, identice, conectate in paralel

3 2
1 𝑆𝑗
(𝛴𝑝)𝑘 = 𝑘 ∙ 𝑃𝐹𝐸𝑛𝑡 = ∑ 𝑃𝑐𝑢𝑛𝑗 ( )
𝑘 𝑆𝑛𝑗
𝑗=1
3 2
1 𝑆𝑗
(𝛴𝑝 )𝑘+1 = (𝑘 + 1)𝑃𝐹𝐸𝑛𝑡 + ∑ 𝑃𝑐𝑢𝑛𝑗 ( )
𝑘+1 𝑆𝑛𝑗
𝑗=1
Schemele instalatiilor de conexiuni din statiile si posturile de transformare

Instalatia electrica de conexiuni este un ansamblu de elemente si ehcipamente legate
funcitonal intre ele, amplasate pe un teritoriu comun si deservite de aceeasi formatie de lucru,
avand drept scop primirea si cedarea energiei electrice la acelasi nivel de tensiune.
Schemele electrice de conexiuni indica reprezentarea convnetionala a elementelor
instalatiei electrice, a dispunerii lor si a legaturilor electrice dintre ele.
Schemele instalatiilor de conexiuni pot fi impartite in 2 mari

categorii:
 scheme cu bare colectoare;
 scheme fara bare colectoare.
Schemele instalatiilor de conexiuni cu bare colectoare
Instalatiile de conexiuni se caracterizeaza prin faptul ca nodul electric este realizat sub
forma unui sistem de bare colectoare.
Constructiv, bara colectoare este realizata sub forma unui nod extins in spatiu, pentru a
se crea conditiile necesare racordarii mai multor circuite sursa sau consumator.
Page 6|7
Barele colectoare pot fi realizate atat din conductoare de tipul barelor rigide, cat si cu
conductoare flexibile de tipul celor folosite la realizarea liniilor electrice aeriene. Barele rigide se
intalnesc, de obicei in cadrul instalatiilor de conexiuni de medie tensiune, iar cele flexibile in
cadrul instalatiilor de conexiuni de inalta tensiune.
Schema cu bara colectoare simpla
Este folosita la toate nivelele de tensiune,

in special acolo unde avem echipament fiabil. Se
mai foloseste si acolo unde avem posibilitatea
rezervarii alimentarii consumatorilor pe alta cale.
Avantajele: pret, simplitate.
Page 7|7
Schema cu bara colectoare simpla
Avantaje:
 configuratie simpla;
 numar redus de echipamente.
Ca urmare a configuratiei simple,
exploatarea schemei este de asemenea simpla si
extinderea instalatiei este accesibila.
Ca urmare a numarului redus de
echipamente, instalatia este ieftina si necesita un
spatiu de amplasare redus.
Dezavantaje:
 eventualele defecte sau revizii programate la separatoarele de bare si la
intrerupatoare. In aceasta situatie tot sistemul de bare va fi scos de sub tensiune.
Pentru reducerea daunelor cauzate de intreruperea in alimentare se practica sectionarea
longitudinala a sistemului de bare, obtinandu-se 2 sectii de bare.
Legatura dintre cele 2 sectii de bare se poate realiza printr-un separator de cupla
longitudinala (figura 2) sau printr-un intrerupator de cupla longitudinala asociat cu 2 separatoare.
In cazul cuplei longitudinale din figura 3 se gaseste in stare de rezerva calda: separatoare
inchise si intrerupator deschis. Aceasta conduce la: reducerea numarului de manevre, functionarea
separata a consumatorilor cu posibile distorsiuni in functionare normala, reducerea curentului de
scurtcircuit si un eventual defect pe o sectie de bare sa nu conduca la deconectarea si scoaterea de
sub tensiune a intregului sistem de bare.
Pentru a reduce timpul de actionare al intrerupatorului din cupla longitudinala, aceasta
este echipat cu AAR, prevazuta cu DRRI. Al doilea simbol reprezinta sincronismul intre cele 2
sisteme de bare, in cazul in care acestea sunt echipate cu celule de generator.
DESENE legarea consumatorilor prin cabluri diferite si printr-un singur cablu
Consumatorii mai importanti sunt alimentati de la ambele sectii de bare, fie prin 2 cabluri
plus intrerupatoare diferite (figura a), fie printr-un singur cablu, un intrerupator si 2 separatoare de
bare interblocate (figura b). Cuplarea celor 2 sectii de bare trebuie sa se face obligatoriu prin
intermediul intrerupatorului din cupla.
P a g e 1 | 11
Schema cu bara dubla nesectionata
Reprezinta o extindere a schemei cu bara simplu sectionata si alimenteaza consumatorii

importanti printr-un singur circuit, folosind cate 2 separatoare de bare pe fiecare circuit,
separatoare cu rol de preselectie a sistemului de bare si de izolare a circuitului racordat.
Cupla transversala preia rolul cuplei longitudinale de la schema cu bara simpla sectionata,
realizand interconectarea celor 2 sisteme de bare si asigurand realizarea unor regimuri de
functionare suplimentare:
 controlul integritatii unui sistem de bare;
 transferul circuitelor de pe un sistem de bare pe altul, fara intreruperea in
alimentare a acestora;
 ocolirea intrerupatoarelor prin 2 scurte intreruperi in alimentarea consumatorilor.
Etapele ocolirii intrerupatorului:

Se vor trece toate circuitele sursa si consumator pe sistemul de bare 1, eliberand sistemul
2 si asigurand interconectarea cuplei transversale cu circuitul de linie L1. Prin inchiderea cuplei
transversale se pune sub tensiunea sistemul de bare BC2 asigurand conditiile trecerii circuitului L1
de pe bara 1 pe bara 2 (prin inchiderea lui S2 si deschiderea lui S1). Prin deconectarea
intrerupatorului din cupla va avea loc prima intrerupere in alimentare a consumatorilor, intrerupere
necesare pentru suntarea intrerupatorului din circuitul de linie (I1) si separarea lui fata de circuit.
Prin inchiderea intrerupatorului din cupla se va asigura alimentarea circuitului L1 pe traseul: BC1-
CT-BC2-S2-circuit de linie. A doua intrerupere e necesare pentru introducerea intrerupatorului in
circuit.
Pentru a creste flexibilitatea in realizarea manevrelor, sistemul cu bara dubla poate fi
sectionat longitudinal, pe un singur sistem de bare sau (mai rar) ambele sisteme de bare. In acest
caz, schema necesita o cupla longitudinala si atatea cuple transversale in cate sectii de bare a fost
sectionat sistemul de bare.
P a g e 2 | 11
Pentru a reduce investitiile in echipamentele cuplelor longitudinale si transversale se

recurge la utilizarea cuplelor combinate,si anume: cupla longotransverala (figura 12.a), cupla in
cruce (figura 12.b) si cupla cu functii multiple (figura 12.c).
Sistemul cu 3 bare colectoare
S-a dezvoltat mai putin, avand in vedere dificultatea efectuarii manevrelor intre sistemele
de bare.
Schema cu bara simpla si bara de transfer (ocolire)
Aceste scheme s-au impus in instalatiile de inalta si foarte inalta tensiune, caracterizate
printr-un tranzit de putere ridicat si unde nu se admit intreruperi in alimentarea consumatorilor pe
durata reviziilor sau reparatiilor la intrerupatoare.
In acest caz, in aceste instalatii s-a recurs la introducerea unui sistem de bare suplimentar
(bara de transfer), a unei cuple suplimentare (cupla de transfer) si a cate unui separator de transfer
pentru fiecare circuit.
P a g e 3 | 11
Solutia cu bara de transfer se aplica si in cazul sistemului cu bara dubla (sectionat sau nu),
prin introducerea cuplei de ocolire si a separatoarelor de ocolire (transfer) pentru fiecare circuit in
parte.
Ca si in cazul schemelor cu bara dubla sectionata, cuplele pot fi inlocuite cu cuple

combinate, care sa asigure atat regimul de functionare pentru cupla longitudinala sau transversala,
cat si regimul de cupla de transfer.
P a g e 4 | 11
Scheme cu bare colectoare in U
Scheme in U reprezinta o extindere a schemelor cu bare colectoare duble, in scopul

utilizarii mai rationale a spatiului de amplasare a instalatiilor de distributie aferente.
Schema in U se foloseste in special la medie tensiune, pentru a putea dispune celulele de
linie pe 2 coloane, respectiv in cazul instalatiilor de inalta tensiune, pentru a permite celulelor de
linie plecari in ambele sensuri fata de bara colectoare.
Prin indoirea sistemului de bare colectoare se vor permite plecari pe ambele directii ale
barelor colectoare si utilizarea mai rationala a spatiului din interiorul statiilor.
P a g e 5 | 11
Dezavantajele care au dus la limitarea extinderii schemei cu bara in U sunt date de:
 dificultati in realizarea cuplei longitudinale in interiorul spatiului ocupat de
sistemul de bare;
 circulatia nerationala a puterilor pe sistemele de bare au condus la dificultati in
coordonarea protectiilor sistemului de bare.
P a g e 6 | 11
Schema cu 2 intrerupatoare pe circuit
Fiecare circuit este deservit de catre 2 intrerupatoare.

Avantajele sunt date de fiabilitate, renuntarea la cupla longitudinala, transversala si cea
de ocolire. Dezavantajul este dat de costurile mari si coordonarea protectiilor.
Pentru a reduce nivelul investitiilor, schemele cu 2 intrerupatoare pe circuit pot fi echipate
cu asa-numitele shceme bloc (conectarea bloc a unor transformatoare la sistemele de bare).
P a g e 7 | 11
Schema cu 1,5 intrerupatoare pe circuit
Fiecare circuit este racordat la instalatie prin cate 2 intrerupatoare, dar in ansamblu
fiecarui circuit ii revin doar cate 1,5 intrerupatoare.
Schema cu 1.33 intrerupatoare pe circuit
Este oextindere a schemei cu 1,5 intrerupatoare, cu un circuit suplimentar, fiecare circuit

fiind racordat prin catre 2 intrerupatoare.
P a g e 8 | 11
Avantajele schemelor cu 1,5 si 1,33 intrerupatoare pe circuti sunt date de conectarea

fiecaru circuit prin intermediul a cate 2 intrerupatoare, lipsa CT, CL si a CO (ocolire) si reducerea
investitiilor in numarul de intrerupatoare.
Dezavantajele sunt coordonarea protectiilor si necesitatea unor intrerupatoare cu valori
ridicate ale puterii de rupere si ale curentului nominal.
Schema cu (n+1) intrerupatoare pe n circuite
Este
schema folosita in
general la medie
tensiune, unde un
intrerupator
debrosabil aflat in
starea de rezerva
poate inlocui
oricare intreruptor
din circuitele
racordate la
sistemul de bare
dublu.
B. Schemele instalatiilor de conexiuni fara bare colectoare

Schema in H (in punte)
Schemele fara bare colectoare se

folosesc incazul instaltiilor de foarte inalta
tensiune, acolo unde nu se prevad extinderi
suplimentare in statii. Schema in H
presupune interconectarea a 2 circuite bloc
transformator-linie, prin intermediul unei
cuple. In functie de pozitia cuplei intre cele
2 scheme bloc, se poate obtine schema in H
inferior (fig. 32.a) si in H superior (fig 32.b)
Daca numarul de manevre sau
incidente pe circuitul de linie este mai
ridicat, atunci se va folosi schema in H
inferior.
Daca numarul de manevre este mai
ridicat pe celula de transformator, atunci se
va folosi schema in H superior.
P a g e 9 | 11
Pentru a creste flexibilitatea in realizarea manevrelor, in schemele in H se pot introduce

punti suplimentare.(Fig.33.a/b).
Daca apar extinderi de circuite in instalatia existenta, se poate apela la schemele cu punte
dubla.
Schemele poligonale
Prezinta avantajul racordarii cirucitelor prin intermediul 2 interuptoare.
P a g e 10 | 11
In general se folosesc schemele poligonale cu 3, 4 si mai rar 6 laturi.

Modul de echipare implica racordarea circuitelor prin intermediul unui separator la
conturul poligonal, iar in poligon fiecare intreruptor va fi deservit de catre 2 separatoare.
Aspecte economice legate de schemele prezentate
P a g e 11 | 11
Marirea gradului de folosire al intrerupatoarelor

-controlul mai multor circuite printr-un intrerupator-
Schema este utilizata in general la medie tensiune, in instalatiile cu bara dubla,

intrerupatorul din cupla fiind de asemenea folosit si pentru realizare manevrelor.
Pentru deconectarea circuitului C1 se vor parcurge manevrele:

 se inchid separatoarele si intrerupatorul din cupla, punand sub tensiune bara
de manevra;
 se inchide separatorul de manevre S1M si se deschide S1L, transferand
alimentarea circuitului de pe bara de lucru pe bara de manevra;
 deschiderea intrerupatorului din cupla si intreruperea alimentarii circuitului
C1.
Punerea sub tensiune a lui C1:
 inchiderea separatorului de bare S1M;
 inchiderea separatoarelor si a intrerupatorului din cupla, punand sub tensiune
bara de manevre si circuitul 1;
 inchidem separatorul de lucru S1L si deschidem separatorul de manevre S1M;
 izolarea barei de manevra prin deschiderea intrerupatorului si a separatoarelor
din cupla.
Pentru protectie, circuitele se echipeaza in general cu sigurante (de medie tensiune).
-Utilizarea intrerupatoarelor șunt in instalatiile cu putere de scurtcircuit

crescuta-
Intrerupatorul sunt va permite utilizarea in continuare a intrerupatoarelor existente.

In cazul unui defect pe circuitul C1, se va inchide automat intrerupatorul sunt,
intensificand defectul in zona sistemelor de bare si totodata reducand valoarea curentului de
defect prin intrerupatorul I1. In aceste conditii I1 se poate deschide (capacitatea de rupere va fi
mai mare decat curentul de defect prin I1), izoland defectul de pe circuitul C1 si transferand
curentul de defect prin intrerupatorul sunt. Urmatoarea manevra este data de deschiderea
Page 1|6
intrerupatorului sunt, a carui capacitate de rupere este dimensionata la noua valoare a puterii
de scurtcircuit de pe sistemul de bare.
Echiparea circuitelor instalatiilor de conexiuni
Echiparea circuitelor de generator/bloc generator-transformator
In general, pe circuitul generator-transformator si generator-intrerupator nu se prevad

alte echipamente; avem bare rigide, capsulate.
Transformatorul de curent se amplaseaza imediat la bornele generatorului. LA schema
bloc generator-transformator se conecteaza in exteriorul schemei bloc.
In cazul unui defect pe sistemul de bare, acesta va fi izolat de catre intrerupatoarele
din circuitele de generator.
In cazul unui defect in generator sau pe barele rigide capsulate dintre generator si
intreruptor, respectiv generator-transformator se va opri automat admisia aburului in turbina
(turbogeneratoare) sau a apei in turbina (hidrogenerator) si va intra in functione ADR (automat
de dezexcitare rapida). Acesta are rolul de a cupla in paralel cu infasurarea de excitatie un
numar de rezistente, pentru eliminarea totala a campului de excitatie din generator.
Echiparea celulele de transformator
Page 2|6
Echiparea circuitelor de linie
Transformatoarele de tensiune se racordeaza direct la sistemul de bare, prin

intermediul unui separator cu cutite de legare la pamant. LA medie tensiune se foloseste si o
siguranta fuzibila, pentru a proteja sistemul de bare de eventualele defecte din trafo. La inalta
tensiune se conecteaza transformatorul direct la sistemul de bare.
Descarcatorul se leaga la sistemul de bare prin intermediul separatorului si in cele mai
multe cazuri cele 2 se cupleaza intr-o singura celula (celula de masura si descarcator), cuplate
la ssitemul de bare prin separator.
Metode practice de calcul al curentului de scirtcircuit trifazat simetric

Inca din etapa de proiectare este necesara cunoasterea valorilor maxime ale curentilor
de scurtcircuit, astfel incat sa dimensionam si sa verificam corespunzator echipamentele
electrice.
In instalatiile electrice intalnim scurtcircuite: trifazate (5 %), bifazate si/sau bifazate
cu pamant (15 %), respectiv monofazate (80 %). Pentru dimensionarea si verificarea
echipamentelor se vor calcula si folosi curentii de scurtcircuit trifazat, in timp ce pentru
dimensionarea si reglajul protectiilor se va calcula si folosi si curentul monofazat.
α – faza initiala a tensiunii

φk – defazajul dintre curent sit ensiune, in momentul defectului. Tinde spre pi/2
Im – valoarea efectiva a curentului, inaintea defectului
φ – defezajul tensiune-curent inaintea defectului
Ipm – valoarea efectiva a componentei periodice a curentului
Curentul de scurtcircuitare 2 componente: cea periodica si cea aperiodica.
Pentru aplicatiile practice nu se va utiliza expresia analitica de calcul a curentului de
scurtcircuit, ci se vor folosi metode practice , care introduc unele ipoteze simplificatoare, in
scopul determinarii valorii efective a curentului de scurtcircuit.
Page 3|6
Ipoteze simplificatoare pentru evaluarea curentului de s.c. prin metode practice:

 tensiunile electromotoare ale tuturor generatoarelor din schemă sunt egale în modul şi
fază;
 în zona în care se consideră scurtcircuitul, tensiunea în momentul anterior defectului
poate fi diferită de Un, acest aspect luându-se în considerare prin intermediul factorului
de tensiune c;
 rezistenţele ohmice se iau în calcul numai dacă reprezintă mai mult de o treime din
totalul reactanţelor: (R>1/3X);
 se face abstracţie de toate elementele transversale ale schemelor electrice;
 sarcinile electrice, reprezentate ca impedanţe transversale, se neglijează, fac excepţie
motoarele sincrone şi asincrone de mare putere (sute de kVA) în cazul unor scurtcircuite
apropiate de bornele acestor motoare;
 componenta periodică a curentului de scurtcircuit a tuturor generatoarelor evoluează
într-un mod similar;
 componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit este considerată cu aproximaţie prin
intermediul coeficientului de şoc.
Valorile de interes in calculul curentului de scurtcircuit sunt:

 curent de scurtcircuit supratranzitoriu I’k sau Ik(0)
Page 4|6
 curentul de soc isoc (apare la momentul 0.01 secunde);

 valoarea stabilizata a curentului de scurtcircuit Ik∞.
xd – reactanta tranzitorie
x’’d – reactanta supratranzitorie
Pe langa cele 3 valori ale curentilor de defect (I’k, isoc, Ik∞), ne intereseaza si valoarea
efectiva a curentului de declansare a intreruptorului (ikd), corespunzatoare momentului de
declansare a intreruptorului (tp).
td = tp + tai
tp- timpul de sesizare al protectiei
tai – timpul de actionare al intreruptorului
Putem stabili un timp de deconectare cuprins intre 0.1 si 0.2 secunde; depinde de tipul
protectiei si al intrerupatorului.
Metodele practice pentru determinarea curentului de scurtcircuit trifazat recurg la
unele curbe (tabele) precalculate, ce permit determinarea valorii efective a componentei
periodice a curentului de scurtcircuit trifazat, in diferite momente dupa producerea defectului
(t=0; t=0.1 s; t=0.2s si ∞). Doua din cele mai folosite metode sunt metoda curbelor de calcul si
metoda impedantelor.
La aplicarea acestor metode, se mai introduc o serie de ipoteze simplificatoare pe
langa cele amintite:
 nesaturarea circuitelor magnetice, ipoteza ce duce la liniarizarea tuturor
elementelor schemei;
 neglijarea curentilor de magnetizare ai transformatoarelor;
 presupunem ca sistemul trifazat este perfect simetric;
 considerarea aproximativa a sarcinii (aprecierea ei cu o impedanta constanta);
Page 5|6
 neglijarea rezistentelor la determinarea curentilor (acestea vor fi luate totusi in

calcule la determinarea constantelor de timp ale componentelor libere
(aperiodice)).
Page 6|6
In practica exista metode de calcul al curentului de scurtcircuit, care apeleaza la unele

ipoteze simplificatoare, in scopul determinarii:
 valorii efective a curentului de scurtcircuit supratranzitoriu (I”k);
 valorii efective si instantanee a curentului de soc (Isoc, isoc);
 valorii efective a curentului de intrerupere (Ikd), calculat in momentului td al
deconectarii intreruptorului;
 valorii efective a curentului stabilizat de scurtcircuit (Ik∞).
Metodele practice utilizate pentru calculul acestor valori se bazeaza pe curbe (tabele)
precalculate, care permit determinarea valorii relative a componentei periodice a curentului
de scurtcircuit trifazat, la diferite momente de timp (t=0; 0.1; 0.2; ∞). Metodele sudiate sunt:
1. Metoda curbelor de calcul;
2. Metoda impedantei.
Pentru aplicarea acestor metode se va pleca de la schema monofilara a instalatiei si
se va intocmi schema echivalenta de scurtcircuit (exprimata, cu ajutorul reactantelor, in valori
relative).
Sistemul de unitati relative implica alegerea ca unitate de masura a unor marimi de
aceeasi natura, la care se va face raportarea. Astfel, se vor alege urmatoarele unitati relative
de baza: Sb, Ub, Ib si Zb. Unitatile relative, exprimate in functie de marimile de baza, se
calculeaza prin raportarea unitatilor absolute la unitatile de baza:
Din cele 4 marimi relative de baza doar 2 sunt independente, celelalte 2

determinandu-se din primele 2, adica:
Din cele 4 marimi de baza se vor alege doar 2, si anume: puterea de baza si tensiunea
de baza.
Pentru calculul curentilor de scurtcircuit trebuie sa transformam schema monofilara
intr-o schema echivalente cu un singur nivel de tensiune.
Pentru calculul curentilor de scurtcircuit se va alege puterea de baza un multiplu de
10 (de regula 100 sau 1000 MVA), respectiv tensiunea de baza, care reprezinta tensiunea
nominala in punctul de defect. Toate elementele din schema monofilara vor fi inlocuite cu
reactantele (impedantele) proprii. Relatiile de calcul pentru reactante sunt:
Reactantele relative de baza pentru elementele de sistem se calculeaza cu relatia:
Pentru generatoare:
Pentru trafo cu 2 infasurari:
Page 1|8
Pentru trafo cu 3 infasurari se foloseste aceeasi relatie de calcul pentru fiecare

infasurare in parte, folosind tensiunile de scurtcircuit pe infasurari, determinate in functie de
tensiunile de scurtcircuit masurate intre 2 cate 2 infasurari:
Pentru liniile electrice aeriene sau in cablu avem:
Vom avea si bobinele de reactanta, ale caror parametri de catalog sunt: reactanta
relativa nominala procentuala notata cu Xnom%, tensiunea nominala Un si curentul nominal In.
Reactanta de baza in unitati relative este data de relatia:
Reducerea schemei echivalente de scurtcircuit se face plecand de la punctul de defect

catre surse, grupand reactantele in serie si in paralel si, daca este cazul, folosind transformarea
din triunghi in stea sau din stea in triunghi, pentur a obtine o reactanta echivalenta unica a
intregului sistem.
Metoda curbelor de calcul

Permite determinarea componentei periodice a curentului de scurtcircuit pentru diferite
momente de timp, cu ajutorul unor curbe (tabele) trasate pentru un generator tip. Curbele de
calcul au fost determinate experimental, pe baza oscilografierii procesului de scurtcircuit, in
functie de valoarea relative a reactantei de calcul si de incarcarea initiala a generatorului.
Page 2|8
Metoda curbelor de calcul se aplica in una din urmatoarele 2 ipoteze:

 ipoteza variatiei generale;
 ipoteza variatiei individuale.
Ipoteza variatiei generale

Aceasta ipoteza admite ca legea de variatie in timp a curentilor de scurtcircuit debitati
de diferite surse prezinta aceeasi evolutie in intervalul de timp analizat. Aceasta ipoteza se
aplica in cazul surselor de putere egala sau apropiata ca valoare si amplasate la distante
electrice egale fata de punctul de defect.
In ipoteza variatiei generale sursele din schema echivalenta se inlocuiesc cu o sursa

unica, avand puterea egala cu suma puterilor surselor initiale, iar reactanta totala echivalenta
a schemei se obtine prin gruparea in paralel a reactantelor surselor initiale.
Pentru determinarea curentului de scurtcircuit in unitati relative, se va calcula
reactanta de calcul (reactanta teoretica, notata X*calc) cu relatia din dreapta schemei.
Daca reactanta de calcul in valori relative este >3, atunci scurtcircuitul se va
considera a fi indepartat de sursa, astfel incat reactantele interne ale generatoarelor vor fi
neglijate in raport cu reactantele externe. In acest caz, curentul de scurtcircuit va fi constat in
timp:
Daca reactanta este <3, atunci se va apela la curbele (tabelele) de calcul. In acest caz,
componenta periodica a curentului de scurtcircuit, in unitati relative, variaza in timp, fiind
depedenta de valoarea reactantei de calcul.
Valoarea curentului de scurtcircuit, in valori relative, se va citi din ordonata curbelor
de calcul sau din tabelele de calcul, in functie de reactanta de calcul si momentul de analiza,
t.
Page 3|8
Curentul de scurtcircuit, in valori absolute, la momentul t, se va determina in functie

de curentul de scurtcircuit in valori relative si curentul de baza:
Ipoteza variatiei individuale
Aceasta ipoteza se aplica in cazul in care in schema avem mai multe generatoare, de
puteri, tipuri sau cu distante electrice diferite fata de punctul de defect. In acest caz, legea de
variatie in timp a curentului de scurtcircuit difera de la sursa la sursa. Pentru determinarea
curentului de defect se va trata individual fiecare sursa (sau grup de surse, daca avem surse
identice), reducand schema echivalenta de scurcirtcuit pana se va ajunge la una din
urmatoarele scheme prezentate:
Pentru reactanta echivalenta totala se vor grupa caile de curent in paralel (ca la
ipoteza anterioara), iar puterea se va considera ca fiind egala cu suma puterilor generatoarelor.
Fata de ipoteza anterioara, se vor calcula coeficientii de repartitie pentru fiecare sursa in parte.
Coeficientul Ci arata aportul sursei i in curentul total de scurtcircuit de pe bara sistemului.
Pentru verificare, suma coeficientilor de repartitie trebuie sa fie 1.

Pentru determinarea reactantei de calcul, in valori relative, pentru fiecare sursa in
parte, se foloseste relatia:
Ca si in cazul anterior, daca reactanta de calcul este >3( X*calc) atunci curentul de
scurtcircuit nu variaza in timp:
Page 4|8
Daca reactanta de calcul este <3, se apeleaza la curbele de calcul, de unde se citesc
valorile la momente 0; 0.1; 0.2 si ∞ ale componentei periodice a curentului de scurcircuit, in
valori relative.
Valoarea absoluta acurentului de scurtcircuit se obtine prin inmultirea curentulu in
valori relative cu valoarea curentului de baza:
Exemplu de calcul
FORMULA PENTRU GENERATOR
Page 5|8
Page 6|8
a) Scurcircuit in K1:
b) Scurtcircuit in K2: Ub =Umded = UnG = 24 kV
Page 7|8
C 1, C2, C3 – aportul generatorului 1, generatorului 2 si al sistemului
c) Scurcircuit in punctul K3
Page 8|8
Exemplu de calcul (continuare)

Determinarea valorii curentului de scurtcircuit in punctul K1 (nivelul de 110 kV)
x*  0.0684
S
C1G  0.383
1/0.111
C 2S  0.383
K1 - Aportul sistemului:
x* 0.0684
xcalcS 
*
  0.111
5/0,1785
Csist 0.617
G1+G2
1 1 Sb 1 1000
I kS  I kS*  I b   Ib      47.28kA
x *
calcS x *
calcS 3U 0
n
0.111 3 110
- Aportul generatoarelor:
x* S 0.0684 1112
*
xcalcG    G   0.18
CG SB 0.383 1000
I k*i (t )  f ( xcalci
*
, t)
t 0s 0.1 s 0.2 s ∞
I k*1 5.6 4.35 3.8 2.6
I n1 Sb 1000
I n1    5.83kA
3U 0
n 3  110
I k1 (t )  I k*1 (t )  I n1 32.65 25.36 kA 22.15 kA 15.16 kA

kA
∗
𝐼𝑘1 (𝑡) = 𝐼𝑘𝑛1 (𝑡) ∙ 𝐼𝑏
I k 2 (t )  I k*2 (t )  I n 2 32.65 25.36 kA 22.15 kA 15.16 kA

kA
I kS 47.28 kA
Curent sc. total de pe 112.58 98 kA 91.58 kA 77.6 kA
bara de 110 kV kA
- Puterile aparente de scurtcircuit: 𝑆𝑘 = √3𝑈0 𝐼𝑘′′ = √3 ∙ 110 ∙ 112.58 =

21449 𝑀𝑉𝐴
- Curentul de șoc: 𝑖𝑠𝑜𝑐 = √2 ∙ 𝑘𝑠𝑜𝑐 ∙ 𝐼𝑘′′ = √2 ∙ 1.8 ∙ 112.58 = 286.58 𝑘𝐴
Page 1|7
Metoda impedantelor
Ca si in cazul curbelor de calcul, metoda impedantelor foloseste curbe precalculate
pentru a determina componenta periodica a curentului de scurtcircuit la diferite momente de
timp. Pentru aplicarea metodei impedantelor se construieste schema echivalenta de scurtcircuit,
folosind reactantele echivalente, in unitati relative, ale principalelor elemente de retea.
Cazul 1 reprezinta scurtcircuitul alimentat de la o sursa de putere infinita (un
scurtcircuit indepartat de surse). In acest caz curentul de scurtcircuit nu variaza in
timp.
Daca intre sursa si punctul de defect se cunoaste valoarea impedantei, atunci

curentul de scurtcircuit va fi:
Cazul 2. Alimentarea scurtcircuitul de la o sursa de putere finita. In acest caz,
componenta perioadica a curentului de scurtircuit variaza in timp. Valoarea
supratranzitorie𝐼𝑘"∗ :
𝛼 = 1 ÷ 1.1
Celelalte valori ale curentului periodic de scurtcircuit, pentru diferite momente de
timp, se calculeaza in functie de curentul de scurtcircuit supratranzitoriu si
coeficientul μ(t):
μ este un coeficient ce tine cont de raportul dintre curetul de scurtcircuit

supratranzitoriu si curentul nominal al generatorului, respectiv momentul de
analiza t.
Pentru defectele indepartate, valoarea maxima a coeficientului μ este 1.

Curentul de scurtcircuit stabilizat:
Page 2|7
Pentru dimensionarea echipamentelor se va alege intotdeauna valoarea maxima a

coeficientului λ.
Cazul 3. Punctul de scurtcircuit este alimentat de la mai multe surse diferite ca putere,
tip sau distanta electrica fata de punctul de defect. In acest caz se calculeaza
coeficientii de repartitie, reprezentand aportul surselor (generatoare si sistem) la
curentul total de scurtcircuit. Se aplica relatiile de la cazul 2, determinandu-se curentul
de scurtcircuit supratranzitoriu total ce va fi repartizat pe fiecare sursa in parte, cu
relatia:
Valorile in timp ale curentului de scurtcircuit se determina in functie de coeficientul

μ, pentru fiecare sursa in parte.
Calculul curentului de soc:
Valoarea instantanee a curentului de soc se calculeaza cu relatia:
unde ksoc se determina cu relatia:
sau folosind curbe de calcul. Coeficientul de soc ia valori intre 1 si 2. In general se

adopta valoarea de 1.8.
Page 3|7
Aportul motoarelor la curentul de scurtcircuit total

In cazul scurtcircuitelor ce au ca efect reducerea tensiunii la bornele motoarelor,
acestea se vor transforma pe durata procesului tranzitoriu de scurtcircuit in generatoare
electrice, afectand in primul rand valoarea curentului de scurtcircuit supratranzitoriu, a
curentului de soc si respectiv a curentului simetric de rupere din momentul deconectarii
scurtcircuitului.
Componenta aperiodica a aportului dat de prezenta motoarelor se amortizeaza rapid,
cu o constanta de timp cuprinsa in 0.05 si 0.15 secunde.
Contributia motoarelor la curentul total de scurtcircuit se va face daca aportul acestora
este mai mare de 5 % fata de curentul de scurtcircuit calculat neglijand influenta motoarelor
sau o alta verificare este in cazul in care curentul nominal al motoarelor racordate direct la
retea (nu prin intermediul transformatoarelor) depaseste 1 % din curentul supratranzitoriu total
din punctul de defect.
Pentru calculul curentului de scurtcircuit cu luarea in calcul a prezentei motoarelor, in

schema echivalenta de scurtcircuit reactanta motoarelor in valori relative se calculeaza cu:
Pentru echivalarea unui grup de motoare (caracteristici si puteri egale) se foloseste:
4000 MVA
uk = 12.5 %
330 MW
Trebuie completata schema cu datele echipamentelor.
Page 4|7
Calculul reactanțelor în unități relative:

Alegem Sb = 1000 MVA și Ub = Un = 6 kV
 Reactanța sistemului:
S 1000
X S*  b   0.125
Sk 8000
 Reactanța generatorului:
xd* S b 24 1000
XG 
*
   0.618
100 S nG 100 330
0.85
 Reactanța transformatorului bloc:
u S 12,5 1000
X T*  k % b    0,312
100 S nT 100 400
Reactanța transformatorului de servicii proprii:
u S 9.5 1000
*
X TSP  k% b    2.375
100 SnT 100 400
 Reactanța motorului asincron M:
1 Sb 1 1000
X M*     55
I p S n 5 3.2
In 0.88
 Reactanța grupului de motoare asincrone (GM):
1 Sb 1 1000
*
X GM     128.21
I p SnGM 5,2 0.3
4
In 0.8
S
7/0.437
S 4/2.375 8/0.256 4/2.375
1/0.125 G,S
G
5/55 5/55
2/0.618 2/0.618
M M
3/0.312 6/128.21 6/128.21
GM GM
2/0.618
4/2.375
9/2.631
G,S
G
x*
5/55 6/128.21 5/55
G,S,GM
M
6/128.21
M GM GM
Coeficientii de repartitie:
Page 5|7
9/2.631 x* 2.463

G,S CG , S    0,936
x9 2.631
5/55
x* 2.463
M CM    0,045
6/128.21 x5 55
Gg x* 2.463
CGM 
  0.019
x6 128.21
Coeficienții sistemului și ai generatorului:
7/0.437 0.256
4/2.375
CS  x7  CGS  x8 ; CS  0.936   0.548
S 0.437
0.256
G CG  x2  CGS  x8 ; CG  0.936   0.388
2/0.618
5/55 0.618
M
6/128.21
GM
1. Calculul puterii de scurtcircuit pe bara de servicii proprii (6 kV) și determinarea

aportului fiecărei surse:
1.1 1.1
Sk*  *  Sb   1000  446.6 MVA
X 2.463
Contribuția surselor la puterea de scurtcircuit pe bara de servicii proprii:
Sistemul: SkS''  Cs  Sk''  0.548 446.6  244.74 MVA
''
Generatorul: SkG  CG  Sk''  0.388 446.6  173.28 MVA
''
Motorul asincron: SkM  CM  Sk''  0.045 446.6  20.1 MVA
''
Grupul de motoare: SkGM  CGM  Sk''  0.019  446.6  8.49
Puterea de scurtcircuit pe bara de 6 kV este Sk''  446.6 MVA, din care:
 4.5 % contribuția motorului M și
 1.9 % contribuția grupului de motoare GM.
Aportul total al motoarelor este de 6.4 %.
Calculul puterii de scurtcircuit la momentul 0.1.
2. Calculul puterii de scurtcircuit la momentul deconectării (t = 0.1 s) și contribuția

surselor:
 Calculul coeficienților μ la t = 0.1 s
S '' 173.28
- Generator: kG   0.45
S nG 330
0.85
 (t  0.1s)  0.62  0.72e 0.320.45  1.24  1 ; μ = 1
''
S kM 20.1
- Motor:   5.53
S nM 3 .2
0.88
 (t  0.1s)  0.62  0.72e 0.325.53  0.74
Page 6|7
''
S kGM 8.49
- Grup motoare:   5.66
S nGM 4  0.3
0.8
 (t  0.1s)  0.62  0.72e 0.325.66
 0.74
 Calculul coeficienților q, reprezentând contribuția motoarelor la puterea
de scurtcircuit, la t = 0.1 s
Pmotor 3.2 1
- Motor asincron: m     1.82
nr. perechipoli 0.88 2
q(t  0.1s )  0.57  0.12 ln(m)  0.64
PGM 0.3 1
- Grup motoare: m   4   0.5
nr. perechipoli 0.8 3
q(t  0.1s )  0.57  0.12 ln(m)  0.49
Puterea de scurtcircuit la t = 0.1 s și contribuția surselor
SkS    SkS"  1  244.74  244.74MVA
SkG    SkG
"
 1  173.28  173.28 MVA
SkM    q  SkM
"
 0.74  0.64  20.1  9.52 MVA
SkGM    q  SkGM
"
 0.74  0.49  8.49  3.08 MVA
Puterea de scurtcircuit t = 0.1 s pe bara de servicii proprii:
Sk (t  0.1s)  SkS  SkG  SkM  SkGM  430.62 MVA
Aportul motoarelor este de 12.6 MVA.
Page 7|7
Curs 9 Staii si Posturi de Transformare 13.04.2016
Alegerea si verificarea aparatajului electric primar

Alegerea si verificarea reprezinta etape esentiale in proiectarea si dimensionarea
instalatiilor electrice din statiile si posturile de transformare.
Aparatele electrice trebuie sa indeplineasca o serie de grupe de criterri tehnice, o parte
din aceste criterii fiind folosite pentru alegerea aparatului, iar altele (in special cele in regim de
avarie) pentru verificare aparatelor.
Criteriile tehnice de alegere a aparatelor electrice trebuie insotite de criterii economice
(investitii, costuri pentru intretinere si reparatii etc), precum si de criterii privind incadrarea in
mediul ambiant (masa, gabarit, aspect estetic, poluare, etc.).
La alegerea aparajului primar, echipamentele se vor alege din gama echipamentelor
produse in serie insa, in cazul in care acestea trebuie sa indeplineasca anumite conditii
particulare, ele pot fi fabricate si in constructie speciala.
Principalele grupe de criterii tehnice pentru alegerea aparatelor electrice sunt:
 criterii comune tuturor categoriilor de aparataj a circuitelor primare, facandu-
se referire la urmatoarele aspecte:
1) conditii de mediu;
2) caracteristici constructive;
3) caracteristici de izolatie;
4) curent nominal;
5) frecventa nominala;
6) comportarea in regim de scurtcircuit.
 criterii specifice anumitor clase de aparate, cum sunt cele specifice
intrerupatoarelor, separatoarelor, transformatoarelor de curent si tensiune,
bobinelor de reactanta, descarcatoarelor etc.
1) Conditiile de mediu
Aceste corespund indicatiilor din normativul PE 101 si se refera la mai multe aspecte:
a. Tipul constructiv al instalatiei;
b. Altitudinea;
c. Conditiile climatice;
d. Gradul de poluare.
a. Tipul constructiv al instalatiei
Se recomanda ca instalatiile electrice din centrale si statii sa fie de tip exterior
(pentru tensiuni de peste 110 kV) sau de tip interior (pentru instalatiile de medie
tensiune). In PE 101 se recomanda ca in instalatiile de interior sa nu se aleaga aparate cu
un volum mare de ulei (avand in vedere riscul unor explozii si incendii).
b. Altitudinea
Producatorii de aparate electrice garanteaza performantele de catalog pentru
altitudini de pana la 1000 m. Peste aceasta altudine, din cauza micsorarii densitatii
aerului, apar unele influente nefavorabile asupra unor caracteristici de functionare a
aparatajelor, printre care:
- inrautatirea comportamentului izolatiei externe;
- intensificarea campului de aparitie al descarcarii Corona;
- inrautatirea conditiilor de ventilatie si racire a instalatiilor solicitate termic;
- inrautatirea conditiilor de stingere a arcului electric la separatoarelor sub sarcina, etc.
Page 1|2
Curs 9 Staii si Posturi de Transformare 13.04.2016
Din acest motiv, pentru altitudini mai mari de 100 m, constructorii de aparate indica
coeficienti pentru corectia acestor caracteristici. Spre exemplu, distantele de izolatie se
majoreaza cu 1.25 % pentru fiecare 100 m ce depaseste altitudinea de 1000 m.
c. Conditiile climatice
Normativul PE 101 face referire la principalii factori meteorologici ce influenteaza
functionarea normala a aparatajului electric:
Temperatura mediului ambiant influenteaza conditiile de racire si deci incarcarile
admisibile ale cailor de curent. Principalele solicitari date de temperatura mediului
ambiant sunt:
- temperatura maxima solicita izolatia aparatajului din punct de vedere al stabilitatii
materialelor componente (cum ar fi izolatia externa, care admite o temperatura
maxima peste care rezulta deformari sau fisuri);
- temperatura minima afecteaza, de asemenea, stabilitatea materialelor din
componenta izolatiei care, peste o anumita temperatura, pot deveni casante;
- gradientul de temperatura solicita echipamentele prin eforturi de natura mecanica,
care in unele cazuri pot depasi valorile de rupere, rezultand fisuri in echipamente.
PE 101 stabileste limitele admisibile pentru temperatura, astfel:
- valoarea medie maxima a temperaturii in 24 h este de + 35 ℃ ;
- valoarea maxima absoluta este de +40 ℃ (atat pentru aparatajul de exterior, cat si
pentru cel de interior);
- valoarea minima absoluta este de -5 ℃ pentru aparatajul de interior si -30 ℃ pentru
aparatajul de exterior;
Umiditatea relativa a aerului influenteaza comportarea izolatiei, desarcarea
Corona si stingerea arcului electric. In general umiditatea afecteaza izolatia externa.
Valoarea medie a umiditatii relative pentru instalatiile de tip interior este de 70 %. Se
admit si valori mai mari, astfel: umiditate relativa medie de 95 % pentru o perioada
de 24 h, respectiv maxim 90 % pentru o luna.
Pentru instalatiile de tip exterior, umiditatea acceptata este de 100 %.
Precipitatiile influenteaza comportamentul anumitor materiale ale izolatiei,
precum si functionarea anumitor echipamente. Precipitatiile sub forma de ploaie, ceata,
lapovita, chiciura si zapada pot avea efecte diverse.
Ploaie, ceata si lapovita afecteaza etansarile si izolatia externa.
Chiciura si zapada maresc solicitarile mecanice asupra echipamentelor.
Normativul PE 101 prezinta limitele admise pentru grosimea stratului de chiciura
(cu greutatea specifica de 0.75 daN/dm3), catre trebuie sa fie intre 1.6 si 2.2 cm.
Viteza vantului influenteaza, prin presiunea exercitata asupra aparatajului electric,
atat distanta de izolare, cat si solicitarile mecanice admisibile in aceste echipamente.
Presiunea exercitata de vant:
2
𝑝 = 𝐾 ∙ 𝑆 ∙ 𝑣𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚 ,
In conditiile din tara noastra, viteza vantului se considera in domeniul v = 14-33 m/s
Radiatia solara, in principal prin radiatiile ultraviolete, maresc viteza de imbatranire
a unor materiale izolante.
Page 2|2
Vibratiile datorate cutremurelor exercita o solicitare asupra echipamentelor, precum

si asupra structurii de sustinere a echipamentelor. Verificarile implica o analiza a
comportamentului echipamentelor sau structurilor la:
 forta inertiala actionand in plan orizontal, forta concentrata in centrul de greutate
al echipamentului sau structurii.
𝐹ℎ = 𝛤 ∙ 𝑎𝐸 ∙ 𝑚
𝛤 este un coeficient de siguranta (≅ 3)
aE – amplitudinea acceleratiei de incercare
 alta forta la care trebuie verificata solicitarea este o forta inertiala de natura
seismica, actionand vertical in centrul de greutatte al masei echipamentuluii.
𝐹𝑣 = 0.5 ∙ 𝐹ℎ
 celelalte forte care actioneaza asupra echipamentului. In plan orizontal, avem forta
electrodinamica, forta exercitata de vant si in plan vertical avem greutatea.
d) Gradul de poluare al atmosferei – poluarea este produsa de fum, praf, vapori
chimici. Normativul PE 109 imparte zonele geografice din tara noastra in 4 categorii, in functie
de care se recomanda lungimea liniei de fuga a izolatiei externe:
2) Caracteristicile constructive
Se refera la destinatia aparatelor in cazul in care acestea se realizeaza in mai multe
variante constructive (avand mai multe destinatii de utilizare), numar de poli sau numar de faze
(echipamente monopolare, tripolare).
a) Tipul constructiv al aparatului
Alegerea aparatului se face avand in vedere tipul instalatiei si conditiiel in care
urmeaza a fi exploatat aparatul. Cateva aspecte specifice care se iau in considerare
la alegerea tipului constructiv al aparatelor sunt:
 principiul de functionare al aparatului, impreuna cu implicatiile pe are acesta le
poate avea asupra constructiei si functionarii instalatiei:
- de exemplu, pentru statiile de 110 kV se pot alege transformatoare de tensiune
pur inductive sau cu divizor capacitiv;
- la intreruptoare prezinta un interes deosebit alegerea corecta a principiului si
mediului de stingere (ulei, vid, SF6, etc).
 modul de incadrare al aparatului in conceptia constructiva preconizata pentru
instalatie.
Trebuie urmarit ca prin constructia sa aparatul sa contribuie la compactarea
instalatiei, precum si la operativitatea efectuarii lucrarilor de intretinere sau
reparatii in eploatare.
b) Numarul de poli
Se va alege in concordanta cu numarul de faze din circuitul primar. Exemple:
 separatoarele pot fi in constructie monopolara sau tripolara, cu sau fara cutite de
legare la pamant (unul sau doua);
Page 1|7
 pentru legarea la pamant a neutrului transformatoarelor de putere se alege un

separator monofazat si cu destinatie speciala;
 transformatoarele cu curent (TC) si transformatoarele de tensiune (TT) sunt de
constructie monofazata, deci in majoritatea cazurilor se vor utiliza unitati
monofazate.
c) Destinatia (clasa) aparatului
Acest criteriu se aplica la putine echipamente. Spre exemplu, sigurantele fuzibile
se aleg pentru uz general sau pentru insotirea unor alte aparate. In acest ultim caz,
una din clase este destinata insotirii transformataorelor de tensiune ,iar celelalte
pentru insotirea separatoarelor de sarcina.
3) Caracteristici de izolatie
Coordonarea izolatiei aparatelor consta in alegerea rigiditatii dielectrice in raport cu
tensiunile si supratensiunile ce por aparea in retea. Tensiunile prin care desemnam instalatia
respectiva:
 tensiunea nominala a instalatiei, Un – reprezinta tensiunea prin care instalatia
este desemnata si la care se refera unele caracteristici de functionare ale
acesteia;
 tensiunea maxima de serviciu Umax (tensiunea ce mai ridicata a unei retele) –
reprezinta valoarea efectiva maxima a tensiunii intre faze, care poate sa apara
in conditii normale de functionare, in orice punct al retelei;
 supratensiunile temporare de scurta durata, de frecventa industriala, care apar
sub forma unor oscilatii (neamortizate sau slab amortizate) si care au o durata
relativ sub 1 minut;
 supratensiunile de comutatie, ale caror forma de unda pot fi asimilate cu forma
impulsului de 250/2500 μs, normalizat pentru incercarea echipamentelor la
supratensiuni amortizate de scurta durata;
 supratensiuni de trasnet, ale caror forma de unda pot fi asimilate cu forma
impulsului de 1.5/50 μs, normalizat pentru incercarea echipamentelor la
supratensiuni amortizate de foarte scurta durata.
Liniile A indica valorile utilizate pentru toate echipamentele, cu exceptia

transformatoarelor de putere.
Liniile B indica valorile utilizate pentru transformatoarele de putere.
L I sau L II tine cont de gradul de expunere la supratensiuni, de modul de legare la
pamant al neutrului retelei si de dispozitivele de protectie utilizate impotriva supratensiunilor.
Page 2|7
4) Comportarea in regim de lunga durata (la curent

nominal)
Acest criteriu urmareste verificarea stabilitatii termice la functionarea de lunga durata.
Astfel, curentul nominal al aparatului se va alege mai mare sau egal decat curentul maxim de
durata al circuitului in care se monteaza intreruptorul:
𝐼𝑛 ≥ 𝐼𝑚𝑑
Aceasta relatie este valabila pentru altitudini pana la 1000 metri si conditii climatice
mentionate in cursul anterior.
Curentul maxim de durata se stabileste pentru:
 circuitul de generator sau bloc generator-transformator. Imd este curentul
nominal al generatorului;
 circuitul de transformator. Imd este curentul nominal al transformatorului;
 circuitul de cupla. Imd se considera cel putin egal cu curentul celui mai mare
circuit racordat la bare;
 linie de interconexiune. Imd este curentul de stabilitate termica al
conductoarelor sau curentul rezultat din studiul circulatiei de puteri din sistem.
Pentru barele colectoare se considera valoarea curentului pe tronsonul de bara
cel mai incarcata si in regiunea cea mai defavorabila a barei;
 linie de alimentare. Imd este curentul maxim al ansamblului consumatorilor
alimentati, cu luarea in considerare a persepectivei lor de dezvoltare in anii
urmatori. Pentru linia de distributie Imd se determina prin incarcarea la maxim
a liniei.
De la aceasta regula fac exceptie transformatoarele de curent, pentru care se admite o
supraincarcare in regim de lunga durata de pana la 20 % din valoarea curentului nominal, astfel
incat curentul primar nominal I1n trebuie sa respecte conditia:
1.2𝐼𝑛𝑇𝐶 ≥ 𝐼𝑚𝑑
Frecventa nominala. Aparatele trebuei folosite in domeniul de frecventa indicat de
fabrica constructoare. Pentru Romania, valoarea standard a frecventei este de 50 Hz. Abaterea
de la frecventa nominala afecteaza clasa de precizie la care functioneaza transformatoarele de
curent si de tensiune.
Caracteristicile de functionare in regim de scurtcircuit
Stabilitatea termica
Pentru verificarea stabilitatii termice, in general se analizeaza efectul termic general

de curentul de scurtcircuit trifazat.
Aceste solicitari sunt caracterizate prin valori mari ale curentilor de scurtcircuit si
intervale scurte de timp, in timpul carora schimbul de caldura cu exteriorul poate fi neglijat,
procesul de incalzire considerandu-se adiabatic, toate caldura inmagazinandu-se in calea de
curent.
𝑡𝑑
𝑄𝑝 = 𝑅(𝜃) ∙ ∫ 𝐼𝑘2 (𝑡)𝑑𝑡 ≤ 𝑐𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓 ∙ 𝑚 ∙ (𝜃𝑓 − 𝜃𝑖 )
0
c – cladura specifica
m – masa caii de curent
θf, θi – tenmperatura finala, temperatura initiala (70 ÷ 90 °)
Producatorii de aparate garanteaza stabilitatea aparatelor la solicitarile termice pentru
curenti pana la valoarea asa-numitului curent limita termic Ilt, corespunzator unui anumit
Page 3|7
interval de timp (1 s, 5 s, 10 s). Verificarea la solicitarea termica consta in compararea

integratei din curentul de scurtcircuit la patrat in intervalul 0÷td si valoarea produsului idntre
curentul limita termic la patrat si timpul
limita termic.
𝑡𝑑
∫ 𝐼𝑘2 (𝑡)𝑑𝑡 < 𝐼𝑙𝑡2 ∙ 𝑡𝑙𝑡
0
Pentru calculul integralei se
folosesc doua metoda:
- metoda curentului mediu echivalent
- metoda timpului fictiv
1. Metoda curentului mediu echivalent (Ime)
Curentul mediu echivalent este un curent alternativ de valoare efectiva constanta care,
in timp de o secunda, produce acelasi efect termic ca si curentul de scurtcircuit real, in intervalul
de timp 0÷td pana la deconectarea scurtcircuitului.
𝑡𝑑
∫ 𝐼𝑘2 (𝑡)𝑑𝑡 < 𝐼𝑚𝑒
2
∙1𝑠
0
Am echivalat aria de sub curentul de
scurtircuit cu aria unui dreptunghi
avand lungimea de 1 secunda si
cealalta egala cu curentul mediu
echivalent la patrat.
Curentul mediu echivalent:

𝐼𝑚𝑒 = 𝐼𝑘" √(𝑚 + 𝑛) ∙ 𝑡𝑑
m – coeficient care tine seama de influenta componentei aperiodice asupra curentului
de scurtcircuit si care
se determina in
functie de timpul total de
deconectare, td si
coeficientul de soc
ksoc;
m se citeste din
diagrame de
calcul, in functie
de ksoc si td
m=f(ksoc, td)
Page 4|7
n – coeficient care tine seama de variatia in timp a componentei aperiodice a curentului

de scurtcircuit si care se determina in functie de timpul total de deconectare, td si raportul β,
𝐼𝑘"
unde 𝛽 =
𝐼𝑘𝑠𝑜𝑐
𝐼𝑚𝑒 ≤ 𝐼1𝑡
Pentru verificarea stabilitatii termice a echipamentului comparam Ime cu Ilt la 1

secunda.
Daca producatorii nu furnizeaza curentul limita termic la o secunda, atunci putem

considera ca:
𝐼𝑙𝑡 ∙ 1 𝑠 = 𝐼𝑙𝑡 ∙ √𝑡𝑙𝑡
Metoda curentului mediu echivalent poate fi aplicata si in cazul circuitelor a caror
intreruptoare sunt echipate cu RAR. In cazul circuitelor cu RAR, Imetotal se calculeaza cu relatia:
2 2 𝑛
𝐼𝑚𝑒 = √𝐼𝑚1 + 𝐼𝑚2 + ⋯ 𝐼𝑚1
2. Metoda timpului fictiv
Timpul fictiv se defineste ca acel interval de timp pentru care curentul de scurtcircuit
stabilizat produce aceleasi efect termic ca si curentul de scutcircuit real, in intervalul de
deconectare 0÷td.
Page 5|7
𝑡𝑑
∫ 𝐼𝑘2 (𝑡)𝑑𝑡 < 𝐼𝑘∞
2
∙ 𝑡𝑓
0
Timpul fictiv are 2 componente:

timpul fictiv de la componenta periodica si cel de la aperiodica.
Timpul fictiv de la componenta periodica se citeste din curbe precalculate in functie
de raportul β si durata de deconectare td.
Componenta aperiodica a timpului fictiv depinde de constanta de timp a

scurtcircuitului, notata cu Ta:
𝑡𝑓𝑎 ≈ 𝛽2 ∙ 𝑇𝑎
Ta = 0.05 s
Stabilitatea electrodinamica
Verifica stabilitatea echipamentelor la solicitarile mecanice cauzate de curentii de

scurtcircuit. Verificarea consta in compararea curentului de soc cu valoarea curentului limita
dinamic Ild (curent furnizat de catre producatori).
𝑖𝑠𝑜𝑐 ≤ 𝐼𝑙𝑑
𝑖𝑠𝑜𝑐 = √2 ∙ 𝑘𝑠𝑜𝑐 ∙ 𝐼𝑘"
3𝑅
𝑘𝑠𝑜𝑐 = 1.02 + 0.98 ∙ 𝑒 − 𝑋
𝑘𝑠𝑜𝑐 = 1 + 𝑒 −𝑡/𝑇𝑎
Page 6|7
Criterii specifice anumitor clase de echipamente

Criterii specifice intreruptoarelor
Intreruptoarele se aleg astfel incat sa isi indeplineasca functiile pe care le au in cadrul

circuitelor electrice, si anume:
 deconectarea si restabilirea curentilor de suprasarcina
 deconectarea curentilor de scurtcircuit.
Intreruptoarele se aleg in functie de:
 tensiunea nominala a intreruptorului: 𝑈𝑛𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑟𝑢𝑝𝑡𝑜𝑟 ≥ 𝑈𝑛𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒
 𝐼𝑛 COMPLETARE
Verificarea in regim de scurtcircuit corespunde capacitatii de inchidere si deschidere
pe curentul de scurtcircuit:
1) Verificarea la deschiderea intreruptoarelor
2) Verificarea la inchiderea intreruptoarelor.
1) Verificarea la deschidere a intreruptoarelor
Capacitatea nominala de rupere la scurtcircuti reprezinta cel mai mare curent de

scurtcircuit pe care intreruptorul trebuie sa fie capabil sa il intrerupa in conditiile de utilizare si
functionare prescrise, intr-un circuit i ncare tensiunea de restabilire la frecventa retelei
corespunde tensiunii nominale a intreruptorului, iar tensiunea tranzitorie de restabilire
corespunde valorii nominale indicate de constructor. In principal, trebuie verificare conditia:
𝐼𝑘 (𝑡𝑑 ) ≤ 𝐼𝑟𝑢𝑝𝑒𝑟𝑒
Intrerupatoarele de curent alternativ prezinta avantajul ca un arc electric format intre
contactele sale se stinge de 100 ori/secunda (curentul trece prin zero de 2 ori pe perioada).
Rolul intreruptorului, prin intermediul camerei de stingere, este de a nu permite reamorsarea
arcului electric intre contacte. Aceasta verificare se realizeaza prin compararea tensiunii
tranzitorii de restabilire cu rigiditatea dielectrica formata intre contacte, la deschiderea acestora.
DESEN
Page 7|7

Cursuri SPT

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri SPT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1 Statii si Posturi de Transformare 16.02.

Capitolul 1. Rolul si pozitia statiilor electrice in cadrul sistemului

Sistemul electroenergetic reprezinta totalitatatea instalatiilor de producere, transport si

Definirea si clasificarea statiilor si posturilor electrice

Ca definitie dupa normativul PE101, statia electrica reprezinta ansamblul de instalatii

 Statii de sistem (sau de retea), amplasate in diferite puncte ale sistemului

Posturile de transformare se definesc ca statii de transformare de mica putere (in

Principalele elemente componente ale statiilor electrice

Categorii de instalatii tehnologice electrice (referitor la locul de amplasare al

Principalele functii ale instalatiilor electrice de conexiuni

Transferul functiilor de comanda si protectie din instalatiile de conexiuni

In scopul simplificarii modului de echipare a instalatiilor de conexiuni, se urmareste

CAPITOLUL 2. Aspecte tehnice si economice privind exploatarea

Conectarea infasurarilor transformatoarelor trifazate

Trafo care leaga o retea de 110 kV si o retea de 6 kV:

Transformatorul cu o infasurare divizata (TID)

Transformatorul cu o infasurare divizata este un trafo cu 3 infasurari, la care o infasurare

Aspecte tehnice privind exploatarea transformatoarelor din

Fig 1. Gradul de incarcare si temperatura la in decursul a 24 ore

Transformatoarele de putere se clasifica in:

Dupa tipul de racire al agentului intern de racire al uleiului:

Transformatoarele imersate (clasele O, K si L) sunt transformatoare amplasate intr-o

Protectia uleiului de transformator

Aspecte economice privind exploatarea transformatoarelor

1) Estimarea pierderilor de putere activa si reactiva in conductoare

2) Calculul pierderilor suplimentare datorate consumului propriu tehnologic

Δ𝑃𝑎𝑚𝑜𝑛𝑡𝑒 = Δ𝑃𝑆𝑀 + Δ𝑃𝑃𝑆𝑇 + Δ𝑃𝑄𝑆𝑇

ΔPSM reprezinta pierderile de putere activa, ca urmare a tranzitului de sarcina SM

3) Pierderile de putere in transformatoarele cu 2 infasurari

4) Pierderile de putere in transformatoarele cu 3 infasurari

In general, transformatoarele cu 3 infasurari sunt dimensionate la 100% primar,

5) Pierderi de putere in autotransformatoare

Incercarea de mers in gol se obtine prin alimentarea infasurarii primare si funcitonarea

Exploatarea transformatoarelor dupa criteriul pierderilor

-Exploatarea economica a unui transformator cu 2 infasurari-

Exploatarea economica a unui singur transformator urmareste determinarea sarcinii S,

-Exploatarea in paralel a mai multor transformatoare identice (2)-

Se va considera un numar de k transformatoare, pentru care pierderile totale de putere

La functionarea cu k+1 transformatoare, pierderile totale de putere activa sunt:

Puterea critica se determina prin relatia:

-Exploatarea in paralel a 2 transformatoare diferite-

Conditiile de functionare in paralel a 2 transformatoare diferite:

Puterea totala: 𝑆𝑡𝑜𝑡 = 𝑆1 + 𝑆2 + 𝑆3 = 850 𝑘𝑉𝐴

Astfel, transformatorul 1 este supraincarcat cu 20 %, transformatorul 3 cu 6 %, in timp ce

Exploatarea in paralel a mai multor transformatoare diferite

PFent – pierderi in fier nominale totale

Modul de determinare a coeficientilor de repartitie ai puterii intre m

𝐼1 𝑍𝑘1 = 𝐼2 𝑍𝑘2 = 𝐼3 𝑍𝑘3 = −𝐼𝑚 𝑍𝑘𝑚 | ∙ 𝑈 =>

𝑆 𝑍 = 𝑆2 𝑍𝑘2 = 𝑆3 𝑍𝑘3 = 𝑆𝑚 𝑍𝑘𝑚

Pierderile active in infasurari:

Pierderile reactive in infasurari

Cazul a m transformatoare cu 3 infasurari, identice, conectate in paralel

Schemele instalatiilor de conexiuni din statiile si posturile de transformare

Schemele instalatiilor de conexiuni pot fi impartite in 2 mari

Schemele instalatiilor de conexiuni cu bare colectoare

Este folosita la toate nivelele de tensiune,

Schema cu bara colectoare simpla

Schema cu bara dubla nesectionata

Reprezinta o extindere a schemei cu bara simplu sectionata si alimenteaza consumatorii

Etapele ocolirii intrerupatorului:

Pentru a reduce investitiile in echipamentele cuplelor longitudinale si transversale se

Sistemul cu 3 bare colectoare

Schema cu bara simpla si bara de transfer (ocolire)