Se foloseşte termenul de staţie electrică pentru a desemna un ansamblu de
instalaţii electrice şi construcţii, dintr-un spaţiu dat, care îndeplinesc funcţia de conversie a energie electrice sau funcţia de conectare între ele a două sau mai multe surse de energie electrică şi consumatori. Pe lângă cele două funcţii principale instalaţiile din incinta staţiei au rolul de a realiza protecţia circuitelor exterioare şi a personalului de exploatare sau de intervenţie.
Clasificarea stațiilor electrice
Într-o staţie electrică, tensiunea de primire şi tensiunea de cedare a energiei electrice pot fi sau egale sau diferite. În raport cu acest criteriu o staţie electrică poate fi sau staţie electrică de conexiuni sau staţie electrică de transformare. Staţia electrică de conexiuni este o staţie electrică care primeşte şi distribuie energia electrică la aceeaşi tensiune. Rezultă că staţia electrică de conexiuni conţine o singură instalaţie electrică de conexiuni, precum şi instalaţiile anexe şi construcţii. Ea nu conţine transformatoare sau autotransformatoare.
Staţia electrică de transformare este o staţie electrică care realizează
transformarea tensiunii energiei electrice primite de la o valoare la altă valoare, cu ajutorul transformatoarelor sau autotransformatoarelor de forţă. În consecinţă, într-o staţie electrică de transformare, energia electrică este primită la o valoare a tensiunii şi este cedată la o altă valoare sau alte valori a tensiunii. În mod obişnuit o staţie electrică de transformare conţine câte o instalaţie electrică de conexiuni la fiecare nivel de tensiune, legătura dintre ele fiind realizată de către transformatoarele (autotransformatoarele) staţiei După locul de amplasare în cadrul sistemului electroenergetic, staţiile electrice pot fi: Staţii de centrală, care sunt amplasate lângă centralele electrice. Staţii de reţea, care sunt amplasate în diferite puncte ale sistemului electroenergetic. După funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul sistemului electroenergetic, staţiile pot fi: Staţii de evacuare, care au funcţia de a realiza injecţia în sistemul electroenergetic a puterii produse în centralele electrice, fără a alimenta direct vreun consumator. În general, staţiile de evacuare sunt staţii de centrale. Staţiile de transfer, care au funcţia de a realiza transferul de putere între două sau mai multe zone ale sistemului electroenergetic, fără a alimenta direct consumatori concentraţi. Staţii de distribuţie, care au funcţia de a alimenta direct consumatorii. Cele mai simple, dar şi cele mai numeroase staţii de distribuţie sunt posturile de transformare. Posturile de transformare sunt staţii de distribuţie de importanţă locală, care conţin unul sau mai multe transformatoare de forţă, prin intermediul cărora se modifică tensiunea de la o valoare medie (20 [kV],10 [kV],6 [kV] ) la o valoare joasă (0,4 [kV] ). Există staţii care au mai mult decât o funcţiune din cele amintite mai sus, numite staţii cu funcţiuni multiple. De exemplu o staţie de centrală poate avea atât funcţiunea de evacuare în sistemul electroenergetic a unei părţi din energia electrică produsă în centrală, cât şi funcţiunea de distribuţie a restului energiei electrice , spre consumatori apropiaţi din apropierea centralei. De asemenea, există situaţii electrice care pot avea atât funcţiunea de transfer cât şi funcţiunea de distribuţie. Figure 1- Statii Electrice
Termenul de celulă electrică desemnează spaţiul şi totalitatea aparatelor
care aparţin unui circuit electric. Spaţiul corespunzător unei celule electrice se delimitează faţă de altă celulă prin: − montarea tuturor elementelor celulei în incinte metalice (dulapuri); − separarea cu pereţi despărţitori în clădiri; − separarea cu plase de protecţie în clădiri sau în aer liber. În cazul separării celulelor prin montarea aparatelor în incinte, celulele pot fi fixe sau debroşabile. Celulele debroşabile, sunt celule care pot fi deconectate şi îndepărtate (cu ajutorul unui cărucior), de sursa de energie electrică. Astfel toate componentele celulei sunt scoase din circuit, permiţând înlocuirea comodă a aparatelor şi remedierea defectelor. Pentru a realiza transferul energiei în interiorul staţii electrice se folosesc elemente conductoare numite bare, îndeplinind funcţiile de introducere şi de extragere sau de distribuire către aparate a energiei electrice. Barele, sunt conductori neizolaţi de secţiune dreptunghiulară sau circulară din aluminiu, oţel sau cupru , suficienţi de rigizi ca să nu se deformeze sub acţiunea forţelor electrodinamice. Bara reprezintă, de fapt, un nod de circuit electric extins în spaţiu aşa fel ca laturile să poată fi racordate între ele printr-un mediu de rezistenţă mică (rezistenţa electrică a barei) . Electricitatea este viitorul? Pentru a susține dezvoltarea mobilității electrice și pentru a putea extinde infrastructura de încărcare, actualele rețele de transport vor avea nevoie de îmbunătățiri considerabile. Rețeaua cuprinde atât partea de distribuție, cât și cea de transport, iar specialiștii spun că, cel mai probabil, doar componenta de distribuție va fi îmbunătățită considerabil în următorii ani. Din acest motiv, estimările făcute de specialiști au luat în calcul exclusiv partea de distribuție. Rețeaua de joasă tensiune va juca un rol important, iar aici ar trebui să fie investite o mare parte din sume. Conform documentului publicat de ACEA, până în 2030, îmbunătățirea rețelei de distribuție ar trebui să primească fonduri de 41 de miliarde de euro. Peste jumătate dintre acestea ar fi necesare în îmbunătățirea transformatoarelor rezidențiale și adăugarea unor noi linii.În ceea ce privește rețeaua de medie tensiune, vor exista probleme doar dacă mai multe stații rapide sunt cuplate în același punct, lucru care ar putea fi evitat prin investiții minime. Totuși, ACEA aduce în discuție și încărcarea inteligentă. Aceasta va putea fi aplicată în zonele rezidențiale și în cele ale clădirilor de birouri – practic, parcările în care mașinile vor petrece cea mai mare parte a timpului. În funcție de încărcarea rețelei și de consum, componentata de smart charging va controla centralizat modul în care mașinile cuplate se încarcă. De asemenea, încărcarea bidirecțională – existentă și acum pe câteva modele de serie – va avea un rol important și va ajuta la eliminarea vârfurilor de consum. Desigur, cele 41 de miliarde de euro din investiții reprezintă suma necesară tuturor statelor din UE, dar distribuția banilor diferă în funcție de rețelele actuale. Spre exemplu, până în 2030, Irlanda ar trebui să investească în rețea circa 5,100 de euro per vehicul electric, în timp ce media europeană este la 900 de euro. Cea mai mică investiție necesară este trecută în dreptul Suediei: 100 de euro/vehicul electric. Conform estimărilor făcute de McKinsey, circa 57% din energia electrică va fi produsă prin surse regenerabile în 2030. Energia solară și cea eoliană vor predomina, în timp ce restul curentului verde va proveni din hidrocentrale și biomasă. Cererea de curent electric pe care o generează mașinile electrice va crește de la 9 TWh, în 2021, până la 165 TWh, în 2030. Iar această cantitate de energie va reprezenta 6% din energia electrică estimată că va fi consumată de europeni în 2030. În prezent, pentru transformarea industriei electrice din UE sunt planificate fonduri de 375 de miliarde de euro. Dintre acestea, circa 70 de miliarde ar trebui să fie direcționate către sectorul care se va ocupa de gestionarea încărcării mașinilor electrice. Suma ar trebui să fie investită în producția de energie electrică prin panouri solare și turbine eoliene.