Generalități privind stațiile electrice

Se foloseşte termenul de staţie electrică pentru a desemna un ansamblu de

instalaţii electrice şi construcţii, dintr-un spaţiu dat, care îndeplinesc funcţia de
conversie a energie electrice sau funcţia de conectare între ele a două sau mai
multe surse de energie electrică şi consumatori. Pe lângă cele două funcţii
principale instalaţiile din incinta staţiei au rolul de a realiza protecţia circuitelor
exterioare şi a personalului de exploatare sau de intervenţie.

Clasificarea stațiilor electrice

Într-o staţie electrică, tensiunea de primire şi tensiunea de cedare a energiei
electrice pot fi sau egale sau diferite. În raport cu acest criteriu o staţie electrică
poate fi sau staţie electrică de conexiuni sau staţie electrică de transformare.
 Staţia electrică de conexiuni este o staţie electrică care primeşte şi
distribuie energia electrică la aceeaşi tensiune. Rezultă că staţia
electrică de conexiuni conţine o singură instalaţie electrică de
conexiuni, precum şi instalaţiile anexe şi construcţii. Ea nu conţine
transformatoare sau autotransformatoare.

 Staţia electrică de transformare este o staţie electrică care realizează

transformarea tensiunii energiei electrice primite de la o valoare la
altă valoare, cu ajutorul transformatoarelor sau
autotransformatoarelor de forţă. În consecinţă, într-o staţie electrică
de transformare, energia electrică este primită la o valoare a tensiunii
şi este cedată la o altă valoare sau alte valori a tensiunii. În mod
obişnuit o staţie electrică de transformare conţine câte o instalaţie
electrică de conexiuni la fiecare nivel de tensiune, legătura dintre ele
fiind realizată de către transformatoarele (autotransformatoarele)
staţiei
 După locul de amplasare în cadrul sistemului electroenergetic, staţiile
electrice pot fi:
 Staţii de centrală, care sunt amplasate lângă centralele
electrice.
 Staţii de reţea, care sunt amplasate în diferite puncte ale
sistemului electroenergetic.
După funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul sistemului
electroenergetic, staţiile pot fi:
 Staţii de evacuare, care au funcţia de a realiza injecţia în sistemul
electroenergetic a puterii produse în centralele electrice, fără a
alimenta direct vreun consumator. În general, staţiile de evacuare
sunt staţii de centrale.
 Staţiile de transfer, care au funcţia de a realiza transferul de
putere între două sau mai multe zone ale sistemului
electroenergetic, fără a alimenta direct consumatori concentraţi.
 Staţii de distribuţie, care au funcţia de a alimenta direct
consumatorii. Cele mai simple, dar şi cele mai numeroase staţii de
distribuţie sunt posturile de transformare. Posturile de
transformare sunt staţii de distribuţie de importanţă locală, care
conţin unul sau mai multe transformatoare de forţă, prin
intermediul cărora se modifică tensiunea de la o valoare medie
(20 [kV],10 [kV],6 [kV] ) la o valoare joasă (0,4 [kV] ).
Există staţii care au mai mult decât o funcţiune din cele amintite mai sus,
numite staţii cu funcţiuni multiple. De exemplu o staţie de centrală poate avea
atât funcţiunea de evacuare în sistemul electroenergetic a unei părţi din energia
electrică produsă în centrală, cât şi funcţiunea de distribuţie a restului energiei
electrice , spre consumatori apropiaţi din apropierea centralei. De asemenea,
există situaţii electrice care pot avea atât funcţiunea de transfer cât şi funcţiunea
de distribuţie.
 Figure 1- Statii Electrice

Termenul de celulă electrică desemnează spaţiul şi totalitatea aparatelor

care aparţin unui circuit electric. Spaţiul corespunzător unei celule electrice se
delimitează faţă de altă celulă prin:
− montarea tuturor elementelor celulei în incinte metalice (dulapuri); −
separarea cu pereţi despărţitori în clădiri;
− separarea cu plase de protecţie în clădiri sau în aer liber.
În cazul separării celulelor prin montarea aparatelor în incinte, celulele pot
fi fixe sau debroşabile. Celulele debroşabile, sunt celule care pot fi deconectate şi
îndepărtate (cu ajutorul unui cărucior), de sursa de energie electrică. Astfel toate
componentele celulei sunt scoase din circuit, permiţând înlocuirea comodă a
aparatelor şi remedierea defectelor.
Pentru a realiza transferul energiei în interiorul staţii electrice se folosesc
elemente conductoare numite bare, îndeplinind funcţiile de introducere şi de
extragere sau de distribuire către aparate a energiei electrice. Barele, sunt
conductori neizolaţi de secţiune dreptunghiulară sau circulară din aluminiu, oţel
sau cupru , suficienţi de rigizi ca să nu se deformeze sub acţiunea forţelor
electrodinamice. Bara reprezintă, de fapt, un nod de circuit electric extins în spaţiu
aşa fel ca laturile să poată fi racordate între ele printr-un mediu de rezistenţă mică
(rezistenţa electrică a barei) .
Electricitatea este viitorul?
Pentru a susține dezvoltarea mobilității electrice și pentru a putea extinde
infrastructura de încărcare, actualele rețele de transport vor avea nevoie de
îmbunătățiri considerabile.
Rețeaua cuprinde atât partea de distribuție, cât și cea de transport, iar
specialiștii spun că, cel mai probabil, doar componenta de distribuție va fi
îmbunătățită considerabil în următorii ani. Din acest motiv, estimările făcute de
specialiști au luat în calcul exclusiv partea de distribuție.
Rețeaua de joasă tensiune va juca un rol important, iar aici ar trebui să fie
investite o mare parte din sume. Conform documentului publicat de ACEA, până în
2030, îmbunătățirea rețelei de distribuție ar trebui să primească fonduri de 41 de
miliarde de euro. Peste jumătate dintre acestea ar fi necesare în îmbunătățirea
transformatoarelor rezidențiale și adăugarea unor noi linii.În ceea ce privește
rețeaua de medie tensiune, vor exista probleme doar dacă mai multe stații rapide
sunt cuplate în același punct, lucru care ar putea fi evitat prin investiții minime.
Totuși, ACEA aduce în discuție și încărcarea inteligentă. Aceasta va putea fi
aplicată în zonele rezidențiale și în cele ale clădirilor de birouri – practic, parcările
în care mașinile vor petrece cea mai mare parte a timpului. În funcție de
încărcarea rețelei și de consum, componentata de smart charging va controla
centralizat modul în care mașinile cuplate se încarcă. De asemenea, încărcarea
bidirecțională – existentă și acum pe câteva modele de serie – va avea un rol
important și va ajuta la eliminarea vârfurilor de consum.
Desigur, cele 41 de miliarde de euro din investiții reprezintă suma necesară
tuturor statelor din UE, dar distribuția banilor diferă în funcție de rețelele actuale.
Spre exemplu, până în 2030, Irlanda ar trebui să investească în rețea circa 5,100
de euro per vehicul electric, în timp ce media europeană este la 900 de euro. Cea
mai mică investiție necesară este trecută în dreptul Suediei: 100 de euro/vehicul
electric.
 Conform estimărilor făcute de McKinsey, circa 57% din energia electrică va
fi produsă prin surse regenerabile în 2030. Energia solară și cea eoliană vor
predomina, în timp ce restul curentului verde va proveni din hidrocentrale și
biomasă.
Cererea de curent electric pe care o generează mașinile electrice va crește
de la 9 TWh, în 2021, până la 165 TWh, în 2030. Iar această cantitate de energie va
reprezenta 6% din energia electrică estimată că va fi consumată de europeni în
2030.
În prezent, pentru transformarea industriei electrice din UE sunt planificate
fonduri de 375 de miliarde de euro. Dintre acestea, circa 70 de miliarde ar trebui
să fie direcționate către sectorul care se va ocupa de gestionarea încărcării
mașinilor electrice. Suma ar trebui să fie investită în producția de energie electrică
prin panouri solare și turbine eoliene.

Figure 2-Autovehicul electric

Va multumim pentru timpul acordat!

Elevi: Miclea Robert Andrei

Zamfir Lucian