7 Aparate pentru acţionări şi

automatizări

7.1 Aspecte generale

Pentru controlul unei reţele electrice sunt necesare echipamente electrice cu
care să închidă (conecteze) şi să deschidă (deconecteze) circuite electrice (surse,
linii electrice, receptoare), când acestea sunt parcurse de curenţi electrici normali
sau de defect.
Conectarea şi deconectarea sunt necesare, în regim normal (când este expus
unor mărimi electrice ce au valori în limite normale), dar şi în regim de defect
(când mărimile electrice au valori diferite, respectiv solicitările sunt mult mai
mari).
Datorită solicitărilor diferite, corespunzătoare celor două regimuri, aparatele
electrice necesare activităţii de control, trebuie să aibă caracteristici diferite. Ca
urmare, în practica exploatării unei reţele electrice, aparatele electrice cu care se
asigură controlul acestora în regim normal, sunt definite ca aparate electrice de
conectare şi separare, iar cele cu care se asigură controlul în regim de defect sunt
definite ca aparate de conectare de protecţie.
La rândul său, activitatea de control poate avea scopuri diferite în funcţie de
natura elementului reţelei electrice, la care se referă. Astfel, controlul unui receptor
constă în comanda acestuia în scopul pornirii, opririi, inversării sensului de rotaţie,
etc., în conformitate cu o anumită funcţie scop, determinată de rolul funcţional al
acestuia. Evident, pentru un receptor este necesar şi controlul în scopul protejării lui.
Activitatea de control a unei linii electrice (latură a reţelei) nu are ca scop o
anumită funcţie de comandă, ci doar punerea şi scoaterea ei de sub tensiune, în
scopul asigurării tensiunii la consumator. Din acest motiv, aparatele electrice cu
care se asigură controlul elementelor unei reţele electrice au, de regulă, caracteris-
tici diferite de cele cu care se asigură controlul (comanda) receptoarelor.
În scopul asigurării activităţii de exploatare a unei reţele electrice, respectiv a
coordonării şi controlului, aceasta trebuie să aibă şi posibilitatea de a fi supra-
vegheată (observată).
Mulţimea mărimilor ce trebuie observate (supravegheate) în timpul activităţii
de exploatare a unei reţele electrice, este formată din:
− valorile mărimilor electrice (în regim normal şi de defect);
− poziţia aparatelor electrice de conectare, separare şi protecţie;
− mărimi care evidenţiază cauzele ce au determinat un anumit eveniment (de
exemplu, acţiunea unui aparat de conectare, de protecţie).
290 Consumatori de energie electrică

Ca urmare, o reţea electrică trebuie să fie prevăzută cu aparate şi instrumente

electrice de măsurare, semnalizare şi protecţie.
Aparatele electrice de protecţie (relee) cu care se asigură observarea unei
reţele, sunt cele care au rolul de a sesiza, indentifica şi localiza un regim de defect
şi de a transmite această informaţie unui aparat capabil să acţioneze în scopul
protejării reţelei (sau unui element al acestuia) respectiv, unui aparat de conectare
de protecţie.
Pe baza funcţiilor lor, aparatele electrice de joasă tensiune utilizate în
controlul reţelelor electrice, respectiv a punctelor de conexiuni (nodurilor) şi care
asigură conducerea si deservirea operativă a acestora, se clasifică astfel: aparate
electrice de comandă manuală; microîntreruptoare; limitatoare de cursă;
contactoare auxiliare; relee uzuale; electromagneţi; elemente şi echipamente de
automatizare; aparate de semnalizare; dispozitive de conectare automată pentru
reţele electrice.

7.2 Caracteristicile aparatelor electrice

Datorită solicitărilor electrice, mecanice şi de mediu la care este expus un
aparat electric, acesta trebuie să aibă caracteristici corespunzătoare locului din reţea
în care va fi montat.
În funcţie de solicitările electrice la care este expus şi a caracteristicilor
mediului ambiant, un aparat electric trebuie să fie definit prin următoarele trei
tipuri de caracteristici [7.1]:

Caracteristici electrice:
a) curentul electric nominal (In), este valoarea maximă de durată pe care o
poate suporta calea de curent electric a aparatului electric (valoarea curentului
electric care asigură stabilitatea termică în regim de lungă durată). Aceasta este
indicată de producător pentru anumite condiţii de mediu;
b) tensiunea nominală (Un) este determinată de nivelul izolaţiei funcţionale şi
a izolaţiei de bază ale aparatului, în scopul asigurării funcţionării aparatului şi a
protecţiei de bază împotiva electrocutării.
c) rezistenţa de izolaţie, caracterizează calitatea izolaţiei şi determină pierde-
rile de energie electrică transversale, limitează posibilităţile producerii electrocută-
rii în cazul unei atingeri directe sau indirecte, în reţele cu neutrul izolat. Norma-
tivele impun ca această rezistenţă să fie de cel puţin 10 MΩ, în stare uscată şi de
2 MΩ, în cazul stării umede a izolaţiei aparatului;
d) capacitatea de rupere Ir , reprezintă valoarea maximă a curentului electric
pe care îl poate întrerupe aparatul de conectare. Capacitatea de rupere este cuprinsă
între zero, în cazul aparatelor de conectare de separare, Ir = In , în cazul aparatelor
de conectare care au rolul de comandă şi punere sub tensiune (întrerupătoare cu
pârghie) şi (5  60)·In, în cazul aparatelor de conectare de protecţie;
e) curentul electric limită termic (Ilt), reprezintă valoarea maximă a curentului
electric pe care o poate suporta aparatul în regim de scurtă durată, un timp tlt care
asigură condiţia:
Aparate pentru acţionări şi automatizări 291

td

 ik  dt I lt  tlt .
2 2
(7.1)
0
Dacă aceste valori nu sunt indicate de producător se consideră: Ilt = 10·In şi
tlt = 1 s.
f) curentul electric limită dinamic (Ild) este valoarea maximă a curentului
electric pe care o poate suporta aparatul, fără a se deteriora datorită solicitărilor
electrodinamice produse de curenţii electrici ce-l străbat şi rezultă din condiţia:
Ild ≥ isoc , (7.2)
în care işoc este curentul electric de şoc.
g) rezistenţa nominală la uzură electrică, reprezintă capacitatea pieselor cu
care se realizează contactele electrice, de a rezista acţiunii curentului electric şi a
arcului electric. Se exprimă în procente din rezistenţa la uzură mecanică şi exprimă
câte comutaţii suportă camera de stingere a aparatului.

Caracteristici mecanice
a) rezistenţa nominală la uzură mecanică, reprezintă numărul de acţionări pe
care îl suportă aparatul funcţionând în gol. Aceasta este o caracteristică a meca-
nismului de acţionare a aparatului;
b) durata relativă nominală de conectare exprimă, în procente, durata trecerii
curentului electric, Δtconectat, pe parcursul unui ciclu Δtciclu (fig. 7.1) şi este specifică
aparatelor de conectare cu funcţionare ciclică.

Caracteristici constructive
Caracterizează aparatul din punctul de vedere al condiţiilor de mediu în care
poate funcţiona, a asigurării securităţii personalului ce îl deserveşte, precum şi
protecţia sa intrinsecă.
Pentru aparatele electrice folosite de publicul larg, din punctul de vedere al
modului în care se asigură protecţia împotriva electrocutării, există o clasificare
specială.

Marcarea bornelor
Bornele unui aparat electric se marchează cu litere şi simboluri pentru a uşura
efectuarea legăturilor.
Bornele aparatului electric care se leagă la sistemul trifazat al sursei de
alimentare se marcheză cu literele A, B, C (sau L1 , L2 , L3).
Începutul înfăşurărilor unui motor electric sau bornele aparatului ce se leagă la
acestea, se marcheză cu literele A, B, C.
Sfârşitul înfăşurărilor unui motor electric sau bornele aparatului electric ce
urmează să se lege la acestea se marchează cu literele x, y, z.
Borna aparatului electric sau a unui receptor, care se leagă la pământ sau la
conductorul de nul de protecţie (PE) se marcheză cu simbolurile sau .
292 Consumatori de energie electrică

, I
stabilizat > final admis

IDC

final admis
(IDC)
(In) In

iniţial

t conectat t deconectat t
t ciclu
Fig. 7.1 − Variaţia temperaturii în cazul aparatelor cu variaţie ciclică.

7.3 Aparate electrice cu comandă manuală

Aceste aparate au rolul de a conecta şi deconecta (controla) circuite electrice
parcurse de curenţi electrici cu valori de regim normal, inclusiv de suprasarcină şi
au următoarele caracteristici specifice:
− sunt comandate manual, de pe aparat sau de la distanţă, în sensul că, acţiona-
rea lor este determinată de acţiunea voită a unui operator uman (nu sunt prevăzute
cu dispozitive de comandă automată);
− frecvenţa de manevrare este relativ redusă.

Prize cu fişe
Au rolul de a alimenta receptoare debroşabile (monofazate sau trifazate), de
regulă electrocasnice. Prin introducerea fişei receptorului electric în priză, se
realizează, în mod obişnuit, numai conectarea la reţeaua electrică, nu şi comanda
receptorului respectiv.
Comanda propriu-zisă (controlul), se asigură cu aparate electrice de comandă
montate pe receptorul electric.
Prizele cu fişe pot fi fără sau cu contact de protecţie, în care caz, contactul de
protecţie se realizează înaintea celor de alimentare cu energie elctrică.
Prizele bipolare necesare alimentării receptoarelor monofazate, au curentul
electric nominal (de conectare, deconectare), în mod obişnuit, de 10 A. Ca urmare,
receptoarele electrice monofazate, destinate a fi alimentate prin fişe, de la prize bi-
polare, nu au (sau nu trebuie să aibă) o putere simultan absorbită mai mare de 2 kVA.
Fişele bipolare se fabrică pentru două game de curenţi electrici de 6 A, de
regulă, pentru receptoarele de clasă II de protecţie, şi de 10A.
Prizele cu fişe pentru alimentarea receptoarelor electrice trifazate au o gamă
de curenţi electrici nominali mai largă (6  63A).
O soluţie particulară de realizare a unei prize cu fişe o reprezintă cuplele,
necesare alungirii unui circuit electric.
Aparate pentru acţionări şi automatizări 293

Prizele cu fişe, reprezentând contacte ce se realizează prin „introducere" nu au

practic capacitate de rupere. Curentul electric nominal reprezintă curentul electric
admisibil al căii de curent electric, îndeosebi cel suportat de contactele electrice.

Întreruptoare şi comutatoare pentru comanda receptoarelor de iluminat

Întreruptoarele electrice pentru comanda receptoarelor de iluminat, pot fi
mono, bipolare sau duble şi comandă individual unul (mono sau bipolare) sau două
receptoare de iluminat.
Comutatoarele electrice asigură posibilitatea unei comenzi mai ample a unuia
sau mai multor receptoare (corpuri) de iluminat.
Aceste aparate au tensiunea nominală de 250 V, curentul electric nominal de
10 A şi o frecvenţă de conectare (comutaţie electrică) de 30 conectări/oră.
Comutatoarele au rolul de a asigura conectarea şi deconectarea circuitelor
electrice (în general de joasă tensiune), fiind dimensionate să întrerupă curenţi de
sarcină. Nu pot să întrerupă curenţi de scurtcircuit. De obicei sunt comandate
manual şi sunt utilizate, în special, în circuitele cu un mare număr de comutaţii.
Fiind destinate uzului general, se impune montarea lor numai pe circuitul de
fază, pentru a asigura protecţia împotriva electrocutării, în cazul intervenţiei la
receptorul de iluminat. Capacitatea de rupere, egală cu valoarea curentului electric
nominal, este asigurată pe seama vitezei de deplasare a contactului mobil,
determinată de energia acumulată într-un resort, tensionat de acţiunea operatorului
uman.

Întrerupătoare cu pârghie
Sunt bi sau tripolare, acoperă gama de curenţi electrici nominali de 25  1000 A
şi se folosesc pentru punerea şi scoaterea de sub tensiune a tablourilor electrice,
pentru comanda în grup a unui număr mare de receptoare de iluminat, precum şi
pentru alimentarea unor receptoare de putere. Capacitatea de rupere este egală cu
valoarea curentului electric nominal şi este asigurată pe seama vitezei de deplasare
a contactului mobil, acţionat de energia acumulată într-un resort.

Întreruptoare şi comutatoare pachet

Aceste aparate electrice de conectare au o formă specială de realizare, prin
suprapunerea pe un ax (care le şi acţionează) a unor elemente identice. Contactele
electrice fixe sunt amplasate pe un disc izolator din bachelită, iar cele mobile, din
bronz fosforos, sunt solidare cu axul central. Între maneta de acţionare şi axul
central se montează un dispozitiv de sacadare cu resort care asigură şi capacitatea
de rupere nominală. Prin realizarea unor legături exterioare, între contactele
diferitelor pachete se poate obţine un comutator pachet, respectiv un întrerupător cu
o funcţie mai complexă (de exemplu, comutatorul stea - triunghi manual).

Întreruptoare şi comutatoare cu came

Constructiv, sunt similare cu cele pachet, însă axul central acţionează o camă
care, în funcţie de geometria conturului, realizează o anumită succesiune de conec-
tare a contactelor. Au tensiunea nominală de 230/400 V, o gamă de curenţi
electrici nominali de 16  200 A şi se folosesc, în special, pentru comanda recep-
294 Consumatori de energie electrică

toarelor electrice. Capacitatea de rupere, egală cu valoarea curentului electric nomi-

nal, se asigură tot pe seama vitezei de deplasare a contactului mobil.

Separatoare electrice tripolare

Sunt singurele aparate electrice care au rol numai de separare electrică, nu au
capacitate de rupere, întrucât deplasarea contactului mobil se face cu viteza de ma-
nevrare a operatorului. Se construiesc pentru curenţi nominali de 200  1000 A şi
se montează numai în poziţie verticală, astfel încât să se evite închiderea acciden-
tală a contactelor.
Separatoarele au, în general, două poziţii (conectat/deconectat), sunt coman-
date manual şi au rolul de a asigura întreruperea sigură a circuitului electric în po-
ziţia de „deconectat". Pot fi comutate numai în lipsa curentului electric de sarcină
(nu sunt dimensionate pentru conectarea sau deconectarea curenţilor electrici de
sarcină). În poziţia „conectat" pot fi parcurse de curentul electric de sarcină,
precum şi cel de scurtcircuit.

7.4 Aparate electrice de conectare de protecţie

Semnalele de comandă ale releelor de curent electric sau alte comenzi sunt
transmise la elementele executorii, care trebuie să asigure deconectarea circuitului
parcurs de curent electric sau afectat de defect.
În funcţie de caracteristicile specifice, elementele de execuţie sunt de mai
multe tipuri.
Aparatul electric de conectare de protecţie are rolul de a deconecta un circuit
sau coloană electrică când acestea sunt parcurse de un curent electric de supra-
sarcină sau de defect care ar depăşi limita stabilităţii termice sau electrodinamice a
elementului de reţea aflat în aval de locul său de montare şi în amonte de un
eventual alt aparat de conectare de protecţie (fig. 7.2).

TG TP 4
3
1
2 TS1

TS2

5 n

Fig. 7.2 − Plasarea elementelor de protecţie într-o reţea de

joasă tensiune.

Aparatele de protecţie trebuie să sesiseze existenţa unui regim anormal,

caracterizat prin depăşirea valorilor de dimensionare, şi să izoleze zona în care
defectul a fost detectat, astfel ca restul instalaţiei să rămână în funcţiune. Izolarea
Aparate pentru acţionări şi automatizări 295

elementului defect trebuie să aibă loc înainte ca să apară o încălzire periculoasă a

conductoarelor, conexiunilor, bornelor, barelor sau, în cazul curenţilor de scurt-
circuit să apară şi efecte mecanice periculoase.
Supracurenţii electrici pot fi determinaţi de:
− suprasarcină, la depăşirea valorii curentului electric de dimensionare, în
funcţionare de lungă durată;
− scurtcircuite în reţeaua electrică, determinate de defecte monofazate,
bifazate sau trifazate ale izolaţiei circuitelor aflate sub tensiune.
Curenţii electrici de suprasarcină pot să apară în circuitele de alimentare ale
unor receptoare care prin modul lor de funcţionare pot fi supraîncărcate. Cazul cel
mai întâlnit este al motoarelor electrice care pot avea la arbore un cuplu mecanic
superior celui de dimensionare. De asemenea, pot fi supraîncărcate transforma-
toarele care alimentează o sarcină mai mare decât cea de dimensionare sau circuite
electrice, dimensionate fără a lua în considerare extindere consumurilor de energie
electrică.
Curenţii electrici de scurtcircuit sunt determinaţi de defecte ale izolaţiei şi
realizarea, astfel, a unui circuit de impedanţă redusă, între o fază şi pământ sau
între faze. Prin efectele lor, termice şi electrice, curenţii electrici de scurtcircuit pot
determina daune importante în instalaţiile electrice.
Aparatele electrice de conectare de protecţie utilizate în reţelele electrice de
joasă tensiune sunt:
− siguranţa fizibilă;
− contactorul;
− întreruptorul automat.

7.4.1 Siguranţa fuzibilă

Siguranţa fuzibilă reprezintă un punct slab creat în mod intenţionat, care

asigură protecţia împotriva suprasolicitărilor termice prin autodistrugerea ei, prin
fuziune termică.
Elementul care se autodistruge termic este fuzibilul, ce reprezintă calea de cu-
rent electric a siguranţei şi se caracterizează printr-un anumit curent electric nominal.
Prin introducerea elementului fuzibil într-un port-fuzibil (patron, fig. 7.3 a)),
respectiv o cameră de rupere a arcului electric, se asigură o anumită capacitate de
rupere [7.1].
tf Limita stabilităţii
Piesă de elementului protejat
contact Fuzibil Aliaj eutectic
tfL
tfR 1
2
tfUR
Cameră de rupere cu Piesă de 3
material de umplutură contact
In Isc I
a) b)
Fig. 7.3 − Siguranţa fuzibilă (a) şi caracteristicile de topire (b).
296 Consumatori de energie electrică

Datorită diversităţii mari a receptoarelor electrice de joasă tensiune, caracteris-

ticile siguranţelor fuzibile sunt foarte diverse, ceea ce a impus clasificarea lor din
mai multe puncte de vedere şi anume :
a) după domeniul de utilizare:
− de uz casnic;
− semiindustriale;
− industriale.
b) după soluţia constructivă:
− auto;
− mignon;
− cu filet (normale);
− cu furcă.
c) după capacitatea de rupere:
− mică (auto, mignon);
− medie (cu filet, casnic şi industrial);
− cu mare putere de rupere MPR (de uz industrial).
d) după caracteristica de topire (fuziune ):
− lente (curba 1 din fig. 7.3 b));
− rapide (curba 2 din fig. 7.3 b));
− ultrarapide (curba 3 din fig. 7.3 b)).
Siguranţa fuzibilă cu caracteristică de topire lentă se foloseşte pentru protecţia
circuitelor şi coloanelor care pot fi parcurse de sarcini cu şocuri (pornirea motoare-
lor); cea rapidă în cazul unor sarcini constante şi cu probabilitatea redusă de defect,
iar cea ultrarapidă pentru protecţia receptoarelor fără inerţie termică (elemente
semiconductoare).
Capacitatea de rupere a siguranţei fuzibile depinde de performanţele camerei
de stingere (patron), respectiv de natura materialului de umplutură, în condiţiile în
care arcul electric se iniţiază în centrul de greutate al patronului. Pentru asigurarea
acestei condiţii se impune stabilirea punctului de iniţiere a arcului electric astfel:
− în cazul fuzibilelor cu diametre mici, se depune pe acestea, în centrul de
greutate al patronului, o pastilă de aliaj eutectic, care în stare caldă se topeşte şi
devine agresiv pentru materialul din care este realizat fuzibilul, reducându-şi astfel
secţiunea (fig. 7.3 a));
− în cazul fuzibilelor cu secţiune mai mare, se realizează o secţiune variabilă,
respectiv mai mică (egală cu secţiunea nominală) în punctul în care se doreşte
iniţierea arcului.
În instalaţiile de joasă tensiune, pentru protecţia reţelelor radiale sunt utilizate
siguranţe fuzibile conectate în serie în circuit (fig. 7.4). Selectivitatea protecţiei se
obţine prin alegerea adecvată a curentului normat (de dimensionare) al sigu-
ranţelor. În general, pentru acelaşi tip de siguranţă fuzibilă, un raport de 1,6 între
curenţii normaţi ai celor două siguranţe asigură întreruperea selectivă a defectului
care apare pe linia L protejată. În general, se impune ca integrala de prearc a
siguranţei fuzibile din amonte să aibă o valoare mai mare decât valoarea integralei
totale a sigurantei din aval.
În funcţie de rolul acestora, siguranţele fuzibile sunt destinate pentru protecţie
la scurtcircuit (cazul a din fig. 7.5) sau pentru protecţia la curenţi de suprasarcină
Aparate pentru acţionări şi automatizări 297

(cazul b din fig. 7.5). Întervalul de timp tt în care are loc întreruperea circuitului
depinde de suma integralelor de topire a siguranţei If (integral prearc) şi de stingere
a arcului electric Is (integrala de arc) [7.2]
tf ts


It = I f + I s = i  dt + i 2  dt . 
2
(7.3)
0 tf
Siguranţele fuzibile destinate protecţiei la scurtcircuit asigură întreruperea
circuitului înainte ca valoarea curentului de scurtcircuit să atingă valoarea sa
maximă.
În cazul siguranţelor fuzibile destinate protecţiei la curenţii de suprasarcină,
întreruperea circuitului are loc în apropierea valorii de vârf a curbei curentului
electric.
i
is
0,4 kV; 50 Hz

I1
isc
b
a If Is
0,4 kV; 50 Hz
If Is
I2 tf ts t
tt
L
Fig. 7.4 − Conectarea în serie a Fig. 7.5 − Întreruperea circuitului de către
două siguranţe fuzibile. două tipuri diferite de siguranţe fuzibile.

Pentru siguranţa fuzibilă se defineşte curentul electric limită (Il) a cărui

valoare este:
Il = (1,3  1,6)Inf (7.4)
pe care fuzibilul trebuie să-l suporte cel puţin o oră.
O problemă specifică comutaţiei circuitelor electrice care au sarcini inductive
o reprezintă limitarea supratensiunilor de comutaţie, care sunt cu atât mai mari cu
cât variaţiile de curent sunt mai mari şi mai rapide (Ldi/dt). Ca urmare, în cazul
deconectării sarcinilor inductive cu siguranţele fuzibile, se pune problema vitezei
cu care se întrerupe curentul electric. Aceasta depinde de caracteristicile materialu-
lui de umplutură din camera de stingere a arcului (patron) (fig. 7.1).
Dacă materialul de umplutură este greu fuzibil, acesta nu se topeşte odată cu
fuzibilul, iar vaporii metalici ai arcului electric se împrăştie printre granulele
materialului de umplutură şi se răcesc, determinând stingerea rapidă a arcului
electric.
Dacă materialul de umplutură este uşor fuzibil, acesta se topeşte odată cu fu-
zibilul, stare în care devine bun conductor, asigurând trecerea curentului electric şi,
ca urmare, stingerea arcului electric. Prin stingerea arcului electric, dispare sursa de
căldură, materialul se răceşte redobândindu-şi calităţile electroizolante şi ca urmare,
întrerupe lent curentul electric din circuit şi reduce substanţial supratensiunile.
298 Consumatori de energie electrică

Pentru reducerea supratensiunilor, se folosesc două fire fuzibile în paralel,

unul cu o rezistenţă electrică de 30 de ori mai mare decât fuzibilul normal, ceea ce
determină întreruperea curentului electric în două trepte.
Evident, în urma acţionării unei siguranţe fuzibile se impune înlocuirea ele-
mentului său fuzibil, împreună cu patronul. Topirea elementului fuzibil este indi-
cată cu un semnalizator.
Siguranţele fuzibile au, în instalaţiile de joasă tensiune, o largă utilizare ca
aparate de protecţie la supracurenţi. Caracteristicile lor de protecţie nu oferă însă
soluţii în toate cazurile. Asigură întreruperea circutului protejat prin topirea ele-
mentului parcurs de curent electric, la depăşirea capacităţii termice a acestuia,
având, în acest fel, atât rol de aparat de protecţie, cât şi de echipament de deco-
nectare. La arderea elementului fuzibil pot să apară importante supratensiuni în
circuitul deconectat. Siguranţele fuzibile sunt elemente de unică folosinţă şi ale-
gerea lor se face în funcţie de tensiunea nominală, curentul electric normat şi tipul
circuitului protejat (în circuitele cu motoare trebuie avut în vedere curentul electric
de pornire).
Caracteristica siguranţei fuzibile (curba 1 din fig. 7.6) trebuie să fie corelată cu
cea a circuitului protejat (curba 2 din fig. 7.6), definită de condiţii termice (I2t)
pentru a evita deteriorarea circuitului datorită căldurii dezvoltată de curentul de
scurtcircuit.
t

2
1

0 IM Ir Is I
Fig. 7.6 − Corelarea caracteristicilor de
protecţie la supracurent electric ale unei
siguranţe fuzibile.

În instalaţiile de medie tensiune, în special pentru protecţia transformatoarelor

de măsurare de tensiune, sunt folosite siguranţe fuzibile în serie cu separatoare,
pentru a face posibilă înlocuirea siguranţelor arse/defecte.

7.4.2 Contactorul

Contactoarele sunt comandate electric (cu bobină de acţionare) şi sunt utili-

zate, în special, în circuitele cu un mare număr de comutaţii. În unele cazuri, sunt
prevăzute cu relee termice pentru controlul curentului de suprasarcină. Nu pot să
asigure protecţie la scurtcircuit, ceea ce impune conectarea în serie cu acestea a
unor siguranţe fuzibile sau a unor întreruptoare de putere.
Aparate pentru acţionări şi automatizări 299

7.4.3 Întreruptorul automat

Întreruptoarele automate sunt comandate electric (cu bobină de acţionare, cu

resort acţionat de un motor electric sau pneumatic) şi sunt dimensionate pentru a
întrerupe curenţi electrici de scurtcircuit. Se aleg, în principal, în funcţie de
tensiunea normată, curentul electric normat şi capacitatea de rupere.
Reprezintă aparatul de conectare de protecţie propriu-zis, deoarece asigură
protecţia la suprasolicitări termice sau electrodinamice prin deconectarea circuitu-
lui, cu un aparat de conectare cu capacitate de rupere corespunzătoare, iar reco-
nectarea se poate face practic imediat şi de mai multe ori.
Pentru ca aparatul de conectare cu capacitate de rupere adecvată să se
deschidă automat, trebuie să primească o comandă de la un aparat electric de
protecţie, (releu) care are rolul de a sesiza, indentifica şi localiza un regim de
defect şi de a transmite comanda aparatului de conectare.
Aparatele electrice de protecţie (releele) cu care sunt echipate întreruptoarele
automate de joasă tensiune sunt:
− releu termic (RT);
− releu electromagnetic (REM);
− releu de minimă tensiune (RU).
Aparatul de conectare al unui întreruptor automat (IA) este astfel realizat încât
rămâne stabil pe ambele poziţii, închis/deschis prin zăvorâre mecanică.
Comanda de închidere sau deschidere se transmite la mecanismul de zăvorâre
(Mz) al dispozitivului de acţionare. Energia necesară acţionării contactului mobil
(cu o viteză mare de deplasare) se înmagazinează într-un set de resoarte care sunt
armate manual sau cu un motor electric (M).
Schema electrică de principiu a unui întreruptor automat, în varianta cea mai
complexă, este prezentată în figura 7.7, în care cu AC s-a marcat aparatul de
conectare, cu linie întreruptă acţiunea mecanică a releului termic, a releului de
minimă tensiune şi a releului electromagnetic asupra mecanismului de zăvorâre, cu
DA dispozitivul de acţionare, iar cu ED şi Ei electromagneţii cu care se asigură
comanda de la distanţă a întreruptorului automat, cu ajutorul unor butoane de
comandă (BD, Bi).
Comanda manuală, de pe aparatului de conectare (AC) al întrerupătorul
automat este posibilă prin intermediul butoanelor care acţionează direct asupra
mecanismului de zăvorâre.
Caracteristica de acţionare a unui întreruptor automat (fig. 7.8), rezultă din
suprapunerea caracteristicii releului termic cu cea a releului electromagnetic.
Releul termic RT are o caracteristică de acţionare dependentă de curent
electric (similară cu cea a unei siguranţe fuzibile), iar releul electromagnetic REM
are o caracteristică de acţionare independentă respectiv, acţionează dacă:
I > IpREM , (7.5)
în care Ip REM este valoarea la care a fost reglat să îşi atragă armătura mobilă.
În domeniul de acţionare al releului electromagnetic, releul termic nu
acţionează deoarece, pentru aceeaşi valoare a curentului electric, are un timp de
acţionare mai mare decât cel al releului electromagnetic (fig. 7.8).
300 Consumatori de energie electrică

L1 L2 L3
RU
ED
AC Mz
Ei L1 L2

DA M BD ED

RT Bi Ei

REM

A B C
Fig. 7.7 − Schema de principiu a unui întreruptor automat şi schema de acţionare.

ta

RT

t1RT

REM
t0REM

0 In Il IpREM I
Fig. 7.8 − Caracteristica de acţionare a unui
întreruptor automat.

Întreruptoarele automate pot avea sau nu, releu de minimă tensiune astfel:
− cele destinate protejării motoarelor electrice au releul de minimă tensiune,
pentru a asigura evitarea autopornirii;
− cele destinate protejării coloanelor electrice şi, în special, reţele electrice de
distribuţie, nu au releu de minimă tensiune sau acesta este blocat, deoarece nu
trebuie să se întrerupă calea de alimentare cu energie, la dispariţia tensiunii şi
eventuala ei reapariţie, din motive ce nu sunt proprii elementului.
Releele termice cu care se echipează un întreruptor automat au următoarele
caracteristici:
− curent electric de serviciu, valoare ce parcurge elementul bimetal în regim
normal de funcţionare ;
− curent electric de reglare (Ir) care ţine seama de suprasarcinile din circuit şi
asigură următoarele cerinţe:
Aparate pentru acţionări şi automatizări 301

• la o valoare de 1,05Ir a curentului electric de sarcină nu trebuie să

acţioneze timp de două ore, pornit din starea iniţială rece ;
• la o valoare de 1,2Ir acţionarea se produce după 2 ore pornind din
starea iniţială rece ;
• la o valoare de 1,6Ir acţionarea se produce după cel mult 2 minute,
pornind din starea caldă;
• la o valoare de 6Ir (specific pornirii motoarelor electrice) acţionarea se
produce după (25) secunde.
Întreruptoarele automate se produc într-o gamă largă de variante care acoperă,
în primul rând, gama de curenţi electrici nominali de la 6  4000 A, precum şi
diferite echipări cu relee şi dispozitive de acţionare sau forme de realizare. Dintre
acestea se impun a fi remarcate:
− întreruptoarele pentru branşament;
− întreruptoarele pentru comanda şi protecţia motoarelor electrice ;
− întreruptoare prevăzute cu protecţie diferenţială, inclusiv la curent electric
diferenţial rezidual, care au şi rolul de protecţie la electrocutare.
Întreruptoarele prevăzute cu protecţie diferenţială sunt executate în varianta
amplasării pe şină, deci în tablouri electrice cu dimensiuni mici, pentru curenţi
electrici nominali de până la 125 A şi de rupere de până la 50 kA.
Pentru releul termic se sigură trei caracteristici de acţionare (B, C, D), timpul
de deconectare t în funcţie de tipul sarcinii şi valoarea curentului electric de
scurtcircuit Ik (fig. 7.9 a)), respectiv :
− curba C pentru consumatori casnici;
− curba B pentru sursă de putere mică;
− curba D pentru circuite parcurse de curenţi electrici de pornire.
Întreruptorului de branşament i se pot ataşa, pe şina de susţinere, în formă
adecvată de realizare, elemente suplimentare pentru a asigura comanda automată
de la distanţă, de deschidere sau şi închidere, inclusiv telecomandă, protecţia la
supratensiuni, la electrocutare, precum şi pentru gestiunea consumului de energie
electrică, dacă se aplică tarife diferenţiate.
În figura 7.9 b) [7.3] este prezentată schema de principiu a unui întreruptor
bipolar automat, cu protecţie diferenţială încorporată (B1 şi B2, susţinute de un tor
feromagnetic, sunt bobinele prin care trec curenţii electrici a căror diferenţă se
controlează, la nivel de câmp magnetic). Fluxul magnetic, determinat de eventuala
diferenţă a curenţilor electrici I1 şi I2 , va induce o tensiune electromotoare în cea
de a treia bobină plasată pe tor. Această t.e.m. va acţiona electromagnetul ce
comandă deschiderea contactelor întreruptorului.
O calitate foarte importantă, implementată în ultima perioadă, permite corela-
rea timpului lor de acţionare cu timpul de fuziune a siguranţelor fuzibile, de regulă,
în amonte, care permite asigurarea acţionării selective a aparatelor de protecţie.

7.4.4 Contactor cu relee

Prin asocierea unui contactor electromagnetic cu relee termice sau electro-

magnetice se obţine un aparat de conectare de protecţie, dar care asigură doar
parţial caracteristicile unui întreruptor automat.
302 Consumatori de energie electrică

Buton de L1 L2
conectare

Buton de RT
deconectare
Electro- REM
magneţi
Tor din
material
B3
magnetic
B1 B2

I1 I2

In
a) b)
Fig. 7.9 − Caracteristici de deconectare (a) şi schema de principiu a unui întreruptor cu
protecţie diferenţială (b).

În primul rând, contactorul cu relee nu este un aparat de conectare bistabil,

aparatele de protecţie acţionând asupra aparatului de conectare la nivelul schemei
de comandă (fig. 7.10).

L1 L2 L3

P O
AC
CA RT REM
B

RT

REM

A B C
Fig. 7.10 − Schema de principiu a unui contactor şi schema de
acţionare.

În al doilea rând, contactorul electromagnetic fiind conceput pentru comanda

unor receptoare, nu are capacitatea de rupere necesară întreruperii unor curenţi
electrici de scurtcircuit. Din acest motiv, pentru a asigura cerinţele unui întreruptor
Aparate pentru acţionări şi automatizări 303

automat, contactorul electromagnetic, echipat numai cu relee termice, se asociază

cu o siguranţă fuzibilă tip MPR (mare putere de rupere) − figura 7.11 a).

t RT
MPR
RT
IA tacRT
MPR Supra-
sarcină
tfMPR

0 In
a) Irc Isc I b)
Fig. 7.11 − Funcţia de întreruptor automat (a) şi
caracteristica de deconectare (b).

Contactorul cu relee asigură conectările de regim normal şi de suprasarcină, în

domeniul de acţionare al releului termic RT (fig. 7.11 b)), pentru curenţi electrici
sub valoarea Irc − capacitatea de rupere a contactorului − iar siguranţa fuzibilă, cu
mare capacitate de rupere, asigură ruperea curenţilor electrici de scurtcircuit.

7.5 Aparate electrice pentru control şi observare

În scopul asigurării exploatării unei reţele electrice, considerată ca element
primar, sunt necesare activităţi de control şi observare a acesteia. Aceste activităţi
se realizează, atât cu aparate electrice montate direct în circuitele primare, cât şi cu
o serie de scheme electrice de control, semnalizare, automatizare, măsurare, denu-
mite ca secundare, în sensul că nu fac parte din reţeaua electrică primară, dar asi-
gură buna exploatare a acesteia.
Din punct de vedere al rolului funcţional, aparatele electrice, din circuitele se-
cundare, se pot grupa astfel:
a) aparate electrice de control, care permit efectuarea unei comenzi, manuală
sau automată (urmărind valoarea unei mărimi, transmit o comandă la depăşirea
unei valori de prag de către aceasta);
b) aparate electrice de execuţie, realizează legătura între o schemă secundară
expusă la curenţi elecrici de valori mici, şi un circuit de execuţie (acţionarea unui
aparat electric de conectare sau protecţie). În unele situaţii au caracter de
servomecanisme;
c) aparate electrice de amplificare, care permit multiplicarea unei informaţii
(poziţia unui aparat electric) sau a unei comenzi;
d) aparate electrice de semnalizare şi avertizare ;
e) instrumente electrice de măsurare.

7.5.1 Aparate electrice de control

Butoanele de comandă se folosesc pentru comanda manuală a unor aparate

electrice de conectare. Reprezentativ este butonul dublu de pornit (P), oprit (O)
304 Consumatori de energie electrică

adecvat comenzii contactoarelor electromagnetice, care sunt fără reţinere, respectiv

comanda este scurtă, egală cu durata menţinerii în poziţia apăsat. Pentru comenzi
permanente se folosesc butoanele cu reţinere, eventual şi cu lampă inclusă care să
„memoreze" ultima comandă efectuată.
Cheile de comandă se folosesc pentru transmiterea de comenzi complexe,
specifice întreruptoarelor automate, având avantajul memorării ultimei comenzi şi
a unui număr mare de contacte. Pentru o cheie de comandă (asemănătoare con-
structiv cu un întreruptor cu came) se elaborează diagrama de comandă, ce redă
dependenţa dintre poziţia mânerului de acţionare şi poziţia contactelor. Unele chei
de comandă au inclusă o lampă de semnalizare în mânerul de acţionare.
Microîntrerupătoarele limitatoare de cursă se folosesc pentru închiderea şi
deschiderea unor circuite (cu scopul de comandă a unui aparat de execuţie) când
este depăşită limita unei coordonate (distanţe). Contactul mobil al unui microîntre-
ruptor, este acţionat de un mecanism cu resort sau lamelă elastică, acţionată direct
sau cu elemente cinematice (rolă, pârghie, bilă ).
Releele electrice fac parte din categoria aparatelor cu caracteristică discon-
tinuă (tip releu), deoarece variaţia mărimii electrice de intrare determină doar o
variaţie în salt a mărimii de ieşire (totul sau nimic) (fig. 7.12).
Valoarea mărimii de intrare pentru care se produce xe
acţionarea (pornirea releului) xpp este mai mare decât
valoarea pentru care are loc revenirea xrev în starea
neacţionat.
Datorită gamei foarte largi de relee electrice, acestea
0 xrev xpp xi
se grupează astfel [7.4]:
− după natura mărimii de intrare: Fig. 7.12 − Caracteristica
tip releu.
• de tensiune;
• de curent electric;
• de putere;
• de timp.
− după caracterul mărimii de intrare:
• de tensiune continuă;
• de tensiune alternativă.
− după caracteristica de acţionare:
• dependente de curent electric;
• independente de curent electric.
Cu excepţia releului termic cu bimetal, la care contactul mobil este acţionat de
săgeata determinată de temperatura la care este încălzit un element bimetal de către
căldura produsă de curentul electric supravegheat, celelalte relee electrice au o
funcţionare asemănătoare cu cea a unui contactor electromagnetic.
Ca urmare, releul de curent electric cu bimetal va avea o caracteristică de
acţionare dependentă de curentul electric, asemănătoare cu cea a siguranţei fuzi-
bile, iar cele a căror acţionare este determinată de forţa electromagnetică vor avea
o caracteristică de acţionare independentă, de tipul, totul sau nimic.
Releele de curent electric sunt elemente care asigură recepţia informaţiilor
privind amplitudinea curentului electric din circuitul protejat, compararea acestuia
Aparate pentru acţionări şi automatizări 305

cu valoarea setată pentru protecţie şi transmiterea de semnale către echipamentele

de execuţie (de obicei întreruptoare sau contactoare), conform unei diagrame im-
puse. În prezent, releele de curent electric sunt echipamente numerice complexe
care necesită setarea parametrilor caracteristicilor, conform funcţiunilor pe care
trebuie să le îndeplinească, impuse de operatorii de reţea. În figura 7.13 [7.5] sunt
indicate exemple de caracteristici care pot fi programate la releele de curent electric.
În figura 7.13, săgeţile cu dublu sens indică posibilităţile oferite pentru
modificarea caracteristicilor releelor de curent electric. Valorile de timp şi de
curent electric, pentru curentul de suprasarcină Is şi pentru curentul de scurtcircuit
Isc trebuie să fie setate pentru fiecare circuit protejat, în funcţie de caracteristicile
acestuia, de curentul de scurtcircuit, care poate să apară, şi de condiţiile privind
selectivitatea protecţiei. Pentru caracteristica indicată în figura 7.13 b), depăşirea
valorii programate Isc a curentului de scurtcircuit conduce la transmiterea semna-
lului la elementul de execuţie, după un timp tp propriu al releului.

t t

t(Is)
t(Isc) tp
0 Is Isc I I sc I
a) b)
Fig. 7.13 − Caracteristici ale releelor de curent electric:
a) cu caracteristică independentă, în două trepte
b) cu caracteristică dependentă şi o treptă de curent mare.

În sistemele moderne, blocul releului de protecţie la supracurent electric este

inclus într-un ansamblu care realizează şi alte funcţiuni: afişarea mărimilor
controlate, perturbograf (înregistrarea mărimilor înainte de apariţia unui defect),
controlul sensului curentului de defect etc.
Releele de suprasarcină sunt utilizate, în special, pentru protecţia transforma-
toarelor şi motoarelor electrice, având rolul de a evita supraîncălzirea acestora.
Cunoaşterea caracteristicilor echipamentelor protejate şi a modului în care are loc
încălzirea acestora, în funcţie de încărcare şi temperatura mediului ambiant,
permite o programare adecvată a releului de suprasarcină.
Releele de curent electric sunt componente de bază în realizarea protecţiilor
diferenţiale (prin compararea valorilor curenţilor electrici de la cele două capete ale
elementului protejat), a protecţiilor de distanţă (transmiterea semnalului de
comandă la elementele de execuţie în mod selectiv, în funcţie de distanţa estimată
până la locul de defect), a instalaţiilor de reconectare automată rapidă (RAR) prin
controlul circuitelor de alimentare cu energie electrică, a protecţiilor barelor
colectoare, a protecţiilor contra punerilor la pământ monofazate, a protecţiilor
contra defectelor nesimetrice etc.
Schema de principiu de conectare a unui releu de curent electric este indicată
în figura 7.14 a). În figura 7.14 b) este indicat modul de setare a unora dintre
mărimile specifice acestor relee.
306 Consumatori de energie electrică

Regim de
Regim normal Regim de
suprasarcină
I de funcţionare scurtcircuit
I2
TC I>
I1 0 IM Is Irev Ipp Isc I

a) b)
Fig. 7.14 − Schema de principiu pentru conectarea unui releu de curent electric
(a) şi mărimi caracteristice pentru releu (b).

Releul „I >” este parcurs de curentul electric I2 = I1/kTC din secundarul trans-
formatorului de curent electric TC. Protecţia de curent electric, acţionează, în prima
treaptă atunci când I1 > Is , în care Is este curentul electric de suprasarcină setat. În
cazul releelor cu caracteristică dependentă, semnalul transmis de releul de curent
electric, la elementul de execuţie, se face după un interval de timp care depinde de
nivelul suprasarcinii.
La apariţia unui defect în reţeaua electrică (scurtcircuit), însoţit de un curent
electric de valoare ridicată Isc , releul de curent electric este setat pentru a demara la
un curent electric Ipp (curent electric de pornire al protecţiei), stabilit pe baza
calculelor de scurtcircuit în reţea. Releul revine în starea iniţială atunci când
curentul electric de defect scade sub valoarea Irev (curentul electric de revenire al
protecţiei).
Factorul de revenire al protecţiei krev se defineşte din relaţia
I
krev = rev  1 , (7.6)
I pp
În funcţie de tipul protecţiei, factorul de revenire are valori cuprinse între 0,85
şi 0,99.
Din figura 7.14 b) [7.6] rezultă şi condiţiile necesare asigurării unei setări
adecvate a releului de curent electric.
Ir  IM ;
I pp  I r ;
(7.7)
I pp  I sc ;
I rev  I r .
În relaţiile (7.7) s-a notat cu IM valoarea curentului maxim de sarcină din
circuit, cu valoare mai mică sau cel mult egală cu valoarea curentului electric de
dimensionare Ir (curent electric normat) a circuitului de protejat.
În mod obişnuit se defineşte un factor de siguranţă ksig
I
ksig = rev  1 . (7.8)
Ir
Sistemul de protecţie la supracurent electric îşi realizează funcţiile dacă se
asigură corelarea caracteristicilor sale şi a parametrilor setabili cu caracteristicile
elementului protejat. În figura 7.15 sunt indicate principiile de corelare a protecţie
la supracurent.
Aparate pentru acţionări şi automatizări 307

Caracteristica 1 (fig. 7.15) realizată de elementul executoriu, comandat de

releul de protecţie, trebuie să fie în orice moment sub caracteristica 2 a circuitului
de protejat, definită de condiţii termice (I2t) pentru a evita deteriorarea circuitului
datorită căldurii dezvoltată de curentul de suprasarcină sau de scurtcircuit. De
asemenea, curentul maxim de scurtcircuit în circuitul controlat nu trebuie să
depăşească valoarea IR a curentului electric corespunzător capacităţii de rupere a
elementului executoriu.
Releele de curent electric au bobina de acţionare sensibilă la curentul electric,
montându-se în serie, pentru a fi expuse curentului electric supravegheat, mărime
de intrare, ce-i determină acţionarea.

1
2

0 IM Ir Is Isc IR I
Fig. 7.15 − Corelarea caracteristicilor de
protecţie la supracurent electric.

Releele de tensiune, au bobina de acţionare sensibilă la tensiune, dar sunt

acţionate tot de o forţă electromagnetică determinată de un curent electric, strict
determinat de valoarea tensiunii ce se aplică bobinei releului.
Releele electrice de timp, au ca mărime de intrare un curent electric sau o
tensiune sau combinaţii ale acestora, iar acţionarea contactelor lor se produce cu o
anumită întârziere (temporizare). Sunt utilizate, de regulă, relee intermediare nece-
sare în asigurarea selectivităţii acţionării unor aparate electrice de conectare de
protecţie sau a desensibilizării faţă de anumite perturbaţii (şocuri de sarcină).
În general, releele de protecţie pot fi definite de următoarele mărimi
principale:
• parametrii nominali, mărimi ce pot fi suportate timp îndelungat de aparat de
aparat, fără deteriorări (tensiunea nominală Un , curentul electric nominal In ,
frecvenţa nominală fn , impedanţa nominală Zn);
• valori de pornire (acţionare) − valori la care acţionează releul;
• valoarea de revenire − valoarea mărimii controlate la care elementele de
execuţie ale aparatului acţionează invers decât la acţionare;
• factorul de revenire al protecţiei − se consideră că un releu este cu atât mai
bun cu cât factorul de revenire krev este mai aproape de valoarea unitară;
• timpul propriu de acţionare al releului ca intervalul de timp măsurat din
momentul atingerii valorii de acţionare până la transmiterea mărimii de execuţie
308 Consumatori de energie electrică

(la ieşire). La acest timp se adaugă inerţia proprie a aparatului la care se adună
timpul reglat al aparatului;
• puterea consumată de releu este în raport invers cu sensibilitatea releului.
Această mărime intervine la încărcarea releelor secundare şi la calculul transfor-
matoarelor de măsurare care alimentează schema de protecţie;
• puterea de rupere/capacitatea de comutare este puterea maximă din circuitul
comandat prin contactele releului fără ca acesta să se deterioreze;
• poziţia normală a contactelor (normal deschisă sau normal închisă);
• stabilitatea termică şi electrodinamică ca fiind capacitatea aparatului de a
suporta un timp limitat efectele curenţilor electrici de scurtcircuit;
• eroarea releului ca diferenţă dintre valoarea reală de acţionare şi valoarea
reglată pentru acţionare.

7.5.2 Aparate electrice de execuţie

Electromagneţii de acţionare sunt folosiţi în scheme secundare de comandă,

semnalizare, ca elemente de acţionare în scopul transmiterii unei comenzi manuale,
sau a amplificării unei mărimi de comandă (servomecanism). În acest caz, curentul
electric suportat de bobina electromagnetului (element de comandă ) este mult mai
mic decât cel suportat de contactele electromagnetului (element comandat).
O formă specială de realizare a electromagneţilor, o reprezintă electroventi-
lele, utilizate în controlul circuitelor parcurse de fluide sau de gaze.
Aparatele electrice de amplificare sunt folosite în circuite în care pe lângă
amplificarea curentului electric sau a puterii de comandă (în cazul servomecanis-
melor) este necesară şi multiplicarea unor informaţii sau comenzi. Este cazul
folosirii unor relee intermediare, care au mai multe perechi de contacte ce permit
multiplicarea poziţiei unui aparat electric de conectare (fig. 7.16 a)) sau a unei
comenzi (fig. 7.16 b)).

Ri B Ri
I1

Ri1 Ri1
I Ri2 Ri2
Ri3 Ri3

a) b)
Fig. 7.16 − Releu intermediar pentru multiplicarea
informaţiilor de poziţie (a) şi pentru multiplicarea
comenzilor (b).

7.5.3 Aparate electrice de semnalizare şi avertizare

Lămpile de semnalizare sunt utilizate pentru semnalizarea optică a poziţiei

unor aparate electrice de conectare, acţionarea unor aparate electrice de protecţie etc.
Hupele de semnalizare sunt folosite pentru avertizarea acustică a unor regi-
muri anormale sau de defect. În urma avertizării acustice, generale, operatorul
Aparate pentru acţionări şi automatizări 309

uman va indentifica semnalizarea optică locală, realizată cu lămpi de semnalizare.

Indicatoarele de poziţie se folosesc pentru semnalizarea poziţiei aparatelor
electrice de conectare cu două stări. Este cazul separatoarelor electrice, care fiind
comandate numai manual, au doar două stări corespunzătoare poziţiei închis sau
deschis a contactului mobil. Întreruptoarele automate se pot afla în aceeaşi poziţie
(de exemplu, deschis) ca urmare a două tipuri de comenzi: manuală (deconectat
manual) sau automată (deconectat automat), fiind necesară semnalizarea distinctă a
fiecărei stări.
Indicatorul de poziţie (fig. 7.17 a)), are două bobine, care acţionează fiecare o
aceeaşi lamelă indicatoare: una dintre ele o menţine permanent într-o poziţie, iar
cealaltă într-o poziţie perpendiculară pe prima (fig. 7.17 b)). Când nici o bobină nu
este sub tensiune lamela indicatoare se poziţionează la 45o (fig. 7.17 c)).

Sd Bd

Si Bi

a) b) c)
Fig. 7.17 − Comanda indicatorului de poziţie (a),
semnalizarea poziţiei închis-deschis (b) şi
semnalizare poziţie nealimentat (c).

7.6 Echipamente pentru creşterea siguranţei

în alimentarea cu energie electrică
7.6.1 Reanclaşarea Automată Rapidă (RAR)

Reconectarea liniilor electrice în urma unui defect pasager pe linie şi deco-

nectată prin protecţia prin relee, este una dintre soluţiile importante care asigură
calitatea serviciului de alimentare a utilizatorilor de energie electrică. Reconectarea
are loc după un anumit interval de timp de la deconectare, care – de regulă –
depăşeşte cu puţin durata necesară pentru a asigura, prin întreruperea tensiunii,
stingerea arcului electric produs la locul defectului. Acest interval de timp este
numit pauza de RAR.
În funcţie de modul de tratare a neutrului reţelei electrice (izolat, tratat cu
bobină, tratat cu impedanţă de valoare redusă, legat direct la pământ), funcţionarea
RAR poate fi monofazată sau trifazată. La liniile, funcţionând în reţele cu neutrul
izolat sau compensat, la care declanşarea întreruptoarelor se face de regulă trifazat,
reanclaşarea automată se face trifazat, RAR-T. Tipul declanşării prin RAR (mono-
fazat sau trifazat) este determinat de tipul dispozitivului de acţionare al între-
ruptorului (monofazat sau trifazat).
În reţelele cu neutrul izolat sau compensat, dispozitivele RAR-T se instalează
astfel:
310 Consumatori de energie electrică

• La liniile radiale, RAR-T cu dublu ciclu, la capătul dinspre sursă al liniei, cu

controlul lipsei de tensiune;
• La liniile cu surse la ambele capete, care funcţionează în paralel cu alte linii
prin care se poate menţine sincronismul între cele două capete, RAR-T cu un
singur ciclu, cu controlul lipsei de tensiune sau al sincronismului;
• La liniile cu surse la ambele capete, la care nu există alte legături pentru
păstrarea sincronismului în timpul pauzei de RAR, nu se instalează de regulă
RAR-T.
Condiţiile principale pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile de RAR
pentru a fi eficiente sunt următoarele:
− Reanclaşarea trebuie să se producă numai la deconectarea întreruptorului
prin protecţie;
− Instalaţia RAR nu trebuie să comande reconectarea întreruptorului la
deconectarea voită a acestuia (din cheia de comandă);
− Comanda de conectare, dată prin RAR, trebuie să aiba o durată suficientă
pentru a asigura închiderea întreruptorului;
− În cazul extinderii defectului sau apariţiei unui nou defect în pauza de RAR,
dispozitivul trebuie să poată comanda deconectarea trifazată definitivă;
− După efectuarea unui ciclu simplu sau dublu de RAR, instalaţia de RAR
trebuie să revină automat la starea iniţială, după o perioadă de timp în care nu se
mai poate produce nicio reconectare (prioadă de blocaj);
− În cazul în care, după efectuarea unui ciclu de RAR, defectul persistă,
instalaţia trebuie să comande o deconectarea trifazată definitivă.

7.6.2 Anclaşarea Automată a Rezervei (AAR)

Acest sistem de automatizare cuprinde dispozitivele care, în cazul deconectării

din orice cauză a alimentării normale, conectează automat alimentarea de rezervă.
Echipamentele AAR se instalează în toate staţiile şi posturile de transformare în
care, pentru alimentarea consumatorilor, există o cale de alimentare normală şi una
de rezervă.
Pornirea schemei AAR se face în momentul dispariţiei tensiunii de bara supra-
vegheată, astfel:
− temporizat, la scăderea tensiunii pe bara alimentată sub 0,25 Unom , timpul
de acţionare alegându-se cu o treaptă peste temporizarea liniilor alimentate de bara
supravegheată de AAR;
− rapid, la deconectarea intempestivă sau prin protecţie a căii de alimentare
normală.
Schema AAR conţine o cheie AAR, pentru alegerea regimurilor, care permite
totodată scoaterea din funcţiune a schemei, în momentul când se execută manevre
cu întreruptorul alimentării principale sau revizii ale instalaţiei de automatizare.
Schema AAR trebuie să permită acţionarea întreruptoarelor de rezervă numai
dacă a fost deconectată în prealabil calea alimentării normale şi dacă tensiunea pe
cale de rezervă are valoarea minimă de funcţionare admisă.
Blocarea funcţionării AAR trebuie să se facă în următoarele situaţii:
Aparate pentru acţionări şi automatizări 311

• ca urmare a arderii unei siguranţe în circuitele secundare ale transforma-

toarelor de măsurare de tensiune care alimentează releele de minimă tensiune
pentru pornire;
• existenţa unui defect pe bara supravegheată prin AAR sau când această bară
alimentează un defect neeliminat pe unul din elementele conectate la barele
respective; această prevedere nu se consideră obligatorie în cazul dispozitivelor
AAR ale instalaţiilor de joasă tensiune.
Schemele AAR trebuie să conţină un element de pornire format din relee
minimale de tensiune care să controleze lipsa tensiunii pe barele supravegheate şi
să comande pornirea, numai după ce s-a constatat existenţa tensiunii pe barele
alimentării de rezervă. Schema trebuie să mai conţină un element de temporizare,
cu o temporizare mai mare decat protecţiile liniilor care pleacă de pe barele staţiei,
pentru a nu pune în funcţiune schema de AAR în cazul defectelor din reţeaua
consumatorilor.
Avantajele folosirii instalaţiilor de AAR sunt următoarele:
− mărirea siguranţa în funcţionare, în caz de avarie sau de manevre greşite;
− simplificarea schemele de alimentare, pentru acelaşi nivel de siguranţă în
alimentare;
Instalaţiile moderne de AAR folosesc automate programabile, care oferă
avantajele unei programări uşoare, adaptată schemei dorite în instalaţie respectivă,
siguranţă sporită în acţionare, precum şi realizarea unui număr mare de verificări în
schema de acţionare. În cazul folosirii automatelor programabile cu releele
moderne şi intreruptoare cu siguranţă sporită în acţionare, fiabilitatea schemelor
AAR creşte, iar siguranţa în funcţionare a alimentării consumatorilor creşte şi ea.

7.6.3 Descărcarea Automată a Sarcinii (DAS)

Echipamentul DAS are rolul de a reduce, în mod automat, sarcina consumată

în sistem, în cazul apariţiei unor regimuri de funcţionare care pot periclita echili-
brul dintre puterile consumate şi cele generate.
În funcţie de parametrul supravegheat se deosebesc cateva tipuri principale de
DAS şi anume:
− DAS de frecvenţă – DAS-F
− DAS de tensiune – DAS-U
− DAS de putere – DAS-P.
Frecvenţa tensiunii este un parametru global la nivelul sistemului şi este
determinată de echilibrul dintre puterea activă consumată şi putere activă generată.
Sistemul de automatizare DAS-F urmăreşte menţinerea frecvenţei tensiunii în
limite prestabilite prin reducerea puterilor active consumate. La scăderea frecvenţei
tensiunii sub anumite limite, sistemul de automatizare deconectează consumatorii
prestabiliţi pentru a reface echilibrul puterilor active produse şi consumate.
Tensiunea în sistem este un parametru local, fiind influenţată de caracteristici
locale ale raportului dintre puterea reactivă produsă şi consumată, în special de
circulaţia puterilor reactive în elementele sistemului. Sistemul de automatizare
DAS-U urmăreşte menţinerea tensiunii în limite prestabilite. La scăderea tensiunii
312 Consumatori de energie electrică

sub limitele prestabilite, sunt deconectate sarcini concentrate (în special reactive)
şi, în special, aflate în capetele liniilor radiale, funcţie de importanţa
consumatorilor alimentaţi.
În cazul liniilor de interconexiune între zone energetice puternice, puterea
vehiculată pe aceste linii (activă şi reactivă) reprezintă un parametru care se
urmăreşte permanent. Depăşirea limitelor admise pentru puterea vehiculată pe
liniile electrice de interconexiune poate conduce la pierderea stabilităţii sistemului
cu consecinţe foarte grave în alimentarea tuturor consumatorilor. Sistemul de
automatizare DAS-P urmăreşte menţinerea puterilor vehiculate (activă şi reactivă)
în limite prestabilite. Sistemul de automatizare semnalizează la depăşirea primei
trepte de reglaj de putere vehiculată pe linie, iar dacă puterea continuă să crească,
atingând cea de-a doua limită, va comanda deconectarea liniei respective.
Puterea consumatorilor sacrificaţi prin DAS se stabileşte pe zone şi pe întreg
sistemul electroenergetic, în funcţie de parametrii indicaţi mai sus (frecvenţa
tensiunii, tensiune, putere) ţinându-se seama de condiţiile locale privind structura
sistemului energetic şi importanţa consumatorilor din zona respectivă.

Bibliografie
[7.1] Hortopan G., Aparate electrice de comutaţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.
[7.2] Asandei D., Protecţia sistemelor electrice, Editura Matrix, Bucureşti, 1999.
[7.3] *** Schaltanlagen, 10. Auflage, ABB Calor Emag Taschenbuch, Mannheim, 1999
[7.4] Doemeland W., Handbuch Schutztechnik, Verlag Technik Berlin, 1995
[7.5] *** Network Protection & Automation, Guide AREVA, 2005.
[7.6] *** Electrical Installation Guide, Schneider Electric, Merlin-Gerin, 2005,
http://theguide.merlin-gerin.com