Curs ME1

Consideratii generale privind masinile electrice;
Elemente constructive de baza ale masinilor electrice;

Materiale utilizate la constructia circuitelor magnetice si electrice ale masinilor electrice
Unitatea de învăţare nr. 1

Cuprins:
1. Notiuni generale ale masinilor electrice

2. Elemente constructive generale ale masinilor electrice
3. Materialele de bază în construcţia maşinilor electrice
4. Caracterizarea generala a regimurilor de functionare a masinilor electrice
5. Elemente generale ale unui sisteme de actionare cu motor electric
1
Masini electrice 1– Curs
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

- Insusirea cunostintelor despre masini electrice: clasificare, tipuri, elemente
de constructie, regimuri de lucru, utilizare;
- Insusirea cunostintelor despre materialele din care sunt construite masinile
electrice si proprietatile pe care aceste materiale le detin pentru a fi utilizate la
constructia unor masini electrice;
- Partile componente ale unui SAE si tipuri de sisteme de actionari electrice.
1. Notiuni generale ale masinilor electrice
Functionarea masinilor electrice sta la baza tuturor proceselor tehnice incepand de la sistemele
de producere a energiei electrice în centralele electrice, prin conversie din energie mecanică, continuand
cu modificarea parametrilor energiei produse pentru a fi transportată prin reţelele de distribuţie si
finalizand cu utilizarea energieie electrice transportata si transformata in diverse sisteme de actionari
electrice.
Transformatoarele electrice sunt utilizate pentru creşterea tensiunii de la nivelul la care se
produce in centralele electrice energia (ordinul zecilor de kV) la nivelul utilizat in transportul energiei
(ordinul sutelor de kV).
Generatoarele de curent continuu sunt utilizate ca surse independente de tensiune continua.
Generatoarele sincrone sunt utilizate in centralele electrice pentru conversia energiei mecanice
în energie electrică.
Motoarele asincrone sunt utilizate pentru actionarea multiplelor sisteme de actionari electrice in
servicii auxiliare.
Toate ramurile dintr-o economie nationala utilizeaza energie electrica. indeosebi industria şi
transporturile, care utilizează cele mai variate tipuri de motoare electrice.
O prima clasificare a maşinilor electrice se poate face ţinând seama de tipul reţelei în care
funcţionează in maşini de curent alternativ mono şi trifazate- maşinile asincrone, sincrone şi
transformatoarele si in maşini de curent continuu.
2. Elemente constructive generale ale maşinilor electrice
Ca elemente constructive comune, maşinile electrice rotative prezintă cele două armături
feromagnetice, una fixă, statorul şi cealaltă mobilă, rotorul, dispuse coaxial şi aflate în mişcare relativă
de rotaţie, una în raport cu cealaltă.
In categoria maşinilor electrice pot fi incluse atât construcţiile statice (transformatoare,
autotransformatoare, bobine de reactanţă, amplificatoare magnetice, etc.), cât şi maşinile cu armături
mobile, dar executând deplasări liniare (motoarele liniare); aceasta pentru că apar multe similitudini în
privinţa materialelor şi principiilor constructive utilizate, iar uneori se pot face legaturi si intre principiile
lor de funcţionare.
3. Materialele de bază în construcţia maşinilor electrice
2
a. Materialele conductoare: cuprul şi aluminiul, utilizate pentru realizarea înfăşurărilor, sub

formă de conductoare trefilate şi mai rar sub formă de folie, sau pentru realizarea unor elemente
constructive cum ar fi bornele de alamă, sau elemente specific anumitor tipuri de maşini, de exemplu
colectorul la maşina de curent continuu.
b. Materialele feromagnetice: oţelul electrotehnic laminat la cald sau la rece, cu conţinut de
siliciu controlat este intalniti in proportie de (1,8...2,9) % pentru maşini electrice rotative şi in proportie
de (3...4,5) % pentru maşinile statice; se prezintă sub formă de tole, izolate între ele, având grosimi de
(0,2...0,5) mm, după condiţiile de utilizare. Tot din categoria materialelor magnetice fac parte magneţii
permanenţi şi feritele. Aceste materiale se utilizează în construcţia armăturilor feromagnetice.
Proprietatea de feromagnetism explică preferinţa constructorilor pentru utilizarea acestor
material avand in vedere micsorarea pierderilor de putere in circuitele magnetice din interiorul masinilor
electrice. Curentii turbionari se inchid prin trasee circulare in planele aflate perpendicular pe directia
fluxului magnetic, se datoreza tensinilor electromotoare induse prin pulsatia fluxului magnetic la nivelul
acestor trasee circulare. Valoarea pulsatiei fluxului magnetic impune marimea t.e.m. induse in regim
armonic si intensitatea curentilor turbionari este direct proportionala cu t.e.m. si invers proportional cu
rezistenta electrica a caii de inchidere a curentilor. Pentru ca depind de rezistenta electrica a caii de
inchidere a curentilor similar cu pierderi tip Joule o modalitate de reducere a intensitatii curentilor
turbionarti se poate realiza prin cresterea rezistivitatii electrice a circuitelor elementare de inchidere a
curentilor turbionari ce se poate realiza prin cresterea rezistivitatii electrice a materialului ferromagnetic.
Astfel se aliaza otelului electrotehnic folosit cu Siliciu si se lamineaza miezul magnetic realizandu-se
din tole izolate intre ele.
Pierderile prin histerezis sunt legate de proprietatea specifica materialelor magnetice,
feromagnetismul. Datorita structurii fizice aparte pe care o au aceste material, adica existent unor
domenii de “magneti permanenti” in perioade cand materialul magnetic nu este supus actiunii unui camp
magnetic exterior. Aceste domenii se orienteaza ordonat cand intervine un camp magnetic din exterior
si astfel intreg corpul tinde sa devina un magnet. Materialele feromagnetice care isi mentin pastreaza
starea de magnet permanent dupa eliminarea campului magnetic exterior se numesc material
feromagnetice dure sau magneti permanenti. Materialele feromagnetice care revin la orientarea haotica
a domeniilor magnetice dupa indepartarea campului magnetic exterior se numesc material feromagnetice
moi. Din aceste material se construiesc miezurile feromagnetice ale masinilor electrice iar magnetizarea
lor temporara se realizeaza cu ajutorul infasurarilor asezate pe aceste miezuri. In timpul magnetizarii
alternative a materialului magnetic la fiecare perioada de variatie in timp a intensitatii campului magnetic
se parcurge un ciclu complet de histerezis, acest fenomen provocand pierderi datorate modificarii
domeniilor magnetice si care sunt proportionale cu aria ciclului de histerezis. Astfel ca posibilitatea de
reducere a pierderilor prin histerezis este utilizarea unor material feromagnetice cu ciclu de histerezis
ingust.
c. Materialele izolante: sunt alese în acord cu clasa de izolaţie a maşinii respective şi au rol de
mediu dielectric, de consolidare mecanică a părţilor conductoare (sub formă de pene, distanţoare, etc.),
cât şi în evacuarea căldurii rezultată în părţile active în timpul funcţionării.
Clasele termice reprezinta categorii de material electroizolante care au o proprietate comuna sa
isi pastreze proprietatile dielectrice cahiar daca sufera incalziri pana la temperaturile maxime ale clasei
termice si functioneaza la acea temperature timp indelungat. De obicei nu se folosesc material din clase
termice inferioare chiar daca acestea sunt in contact direct cu partile active ale instalaatiei electrice.
4. Caracterizarea generala a regimurilor de functionare a masinilor electrice
O masina electrica rotativa in timpul functionarii converteste lucrul mechanic in energie electrica
cu un consum de energie propriu pentru a acoperi pierderile inerente in timpul functionarii.
3
Sunt posibile urmatoarele regimuri de functionare:
Regimul de motor: masina electrica primeste putere electrica pe la borne si produce putere
mecanica la ax.
Regimul de generator: masina electrica primeste putere mecanica la ax si produce putere electric
ape care o cedeaza pe la borne.
Regimul de frana: masina electrica primeste putere electrica si putere mecanica consumand totl
sub forma de pierderi; intreaga energie primita este transformata in caldura si se produce un cuplu
electromagnetic opus miscarii care franeaza rotorul.
Toate masinile electrice pot functiona in regim de motor si in regiom de generator dar in regim
de frana poate functiona numai masina asincrona. Masina sincrona nu poate functiona in regim de frana.
In orice regim de functionare functionarea masinii se face cu consum propriu de energie. O parte
din puterea primita se pierde prin : pierderea tip Joule in materialelel conductoare din infasurari , pierderi
prin curenti turbionari, pierderi prin histerezis (Aceste doua tipuri de pierderi se numesc si pierderi in
Fier), pierderi mecanice prin frecare si ventilatie in partile mobile ale masinilor electrice, in lagare, perii,
collector-inele. Aceste pierderi duc la micsorarea randamentului masinii electrice. Randamentele
masinilor electrice se situeaza de obicei in intervalul 0.6…..0.95.
5. Structura sistemelor de acţionare electricã
Acţionarea electricã se realizeazã prin sisteme de acţionare electricã (S.A.E.), formate dintr-un
ansamblu de dispozitive care transformã energia electricã în energie de mişcare şi controleazã pe cale
electricã energia astfel obţinutã. Schema de principiu a unui sistem de acţionare electricã se prezintã în
figura:
M- motorul electric de acţionare;

D.C.-dispozitiv de comandã electricã;
M.L.- maşina de lucru;
T- mecanismele de transmitere a energiei mecanice, care formeazã lanţul cinematic al acţionãrii
(lanţuri, curele arbori, roţi dinţate etc.)
E.E. – element de execuţie
Un S.A.E. are rolul de a realiza un flux de energie de la reţeaua electricã prin E.E., motor,
transmisie, M.L. la procesul tehnologic şi un flux de comenzi conform cerinţelor procesului
tehnologic. Deci S.A.E. cuprinde convertorul de energie electricã (dacã existã), aparatura de comandã
pentru comutarea curentului în circuitele motorului electric, dispozitive pentru controlul vitezei, cursei
sau altor parametri ai M.L., elementele de protecţie a aparaturii electrice şi a M.L., acestea acţionând în
cele din urmã asupra dispozitivului de deconectare a motorului de la reţea. Toate circuitele electrice ale
unui S.A.E. pot fi împãrţite în patru grupe:
4
1. Circuitul principal (de forţã) strãbãtut de fluxul principal de energie al S.A.E. Altfel zis, este vorba de
circuitul cuprins între reţeaua de alimentare şi motorul electric. În acest circuit se gãsesc şi releele de
protecţie prin intermediul cãrora se controleazã diferiţii parametri ai motorului electric.
2. Circuitul de excitaţie parcurs de curentul de excitaţie al maşinilor electrice de c.c. sau maşinilor
sincrone, precum şi curentul din circuitele bobinelor electromagneţilor frânelor electromagnetice.
3. Circuitul de comandã prin care se realizeazã transmiterea comenzilor de la dispozitivele de comandã
şi control (butoane, controler etc.) la aparatele (dispozitivele) de comutaţie şi reglaj din cicuitele
principal şi de excitaţie.
4. Circuite de semnalizare care transmit operatorului sau dispozitivului de înregistrare central
informaţii despre starea circuitelor principal, de excitaţie şi comandã sau valorilor unor parametri
importanţi ai motorului electric şi mecanismului de lucru.
Principial distingem douã tipuri de S.A.E.:

a. sisteme de acţionare automatizatã cu reglare continuã prin intermediul legãturii inverse
principale, care controleazã (mãsoarã continuu) parametrul reglãrii. Sistemele automate cu circuit închis
fac obiectul disciplinei Automaticã;
b. sistemele de acţionare cu comandã manualã sau dupã program fãrã legãturã inversã
principalã.Acestea fac parte din categoria sistemelor automate cu circuit deschis.
De reţinut!
Transformatoarele electrice sunt utilizate pentru creşterea
tensiunii de la nivelul la care se produce in centralele electrice energia
(ordinul zecilor de kV) la nivelul utilizat in transportul energiei (ordinul
sutelor de kV).
Generatoarele de curent continuu sunt utilizate ca surse
independente de tensiune continua.
Generatoarele sincrone sunt utilizate in centralele electrice
pentru conversia energiei mecanice în energie electrică.
Motoarele asincrone sunt utilizate pentru actionarea multiplelor
sisteme de actionari electrice in servicii auxiliare.
Ca elemente constructive comune, maşinile electrice rotative
prezintă cele două armături feromagnetice, una fixă, statorul şi cealaltă
mobilă, rotorul, dispuse coaxial şi aflate în mişcare relativă de rotaţie, una
în raport cu cealaltă.
Materialele de bază în construcţia maşinilor electrice: material
conductoare (pentru infasurarile electrice), material feromagnetice
(pentru miezurile feromagnetice), material izolatoare.
5
Test de autoevaluare
1. Clasificati masinile electrice functie de tipul retelei electrice in care
functioneaza.
2. Definiti proprietatea de feromagnetism a materialelor utilkizate in
constructia masinilor electrice.
3. Care este posibilitatea utilizata frecvent in constructia masinilor
electrice pentru a se reduce pierderile prin histerezis.
4. Care sunt regimurile de functionare ale masinilor electrice?
Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 1

1.Pierderile mecanice si prin ventilatie ale masinilor electrice se datoreaza:
a) Frecarilor din zonele in miscare ale masinilor electrice si ventilatiei
b) Inductiei magnetice din materialele de constructive utilizate
c) Proprietatilor feromagnetismului
2.Pierderile prin histerezis ale masinilor electrice se datoreaza:
a) magnetizarii alternative a materialului magnetic si parcurgerii unui ciclu
complet de histerezis
b) efectelor electromagnetice
c) zonelor periferice ale masinilor electrice
3. Pierderile de putere care apar in timpul functionarii masinilor electrice au
ca effect:
a) cresterea randamentului masinii electrice
b) scaderea randamentului masinii electrice
c) nu influenteaza randamentul masinii electrice
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

1. Masini electrice de c.c. si masini electrice de c.a. (masina asincrona si
masina sincrona).
2. Datorita structurii fizice aparte pe care o au aceste material, adica
existent unor domenii de “magneti permanenti” in perioade cand
materialul magnetic nu este supus actiunii unui camp magnetic
exterior. Aceste domenii se orienteaza ordonat cand intervine un camp
magnetic din exterior si astfel intreg corpul tinde sa devina un magnet
permanent. Materialele feromagnetice care isi mentin pastreaza starea
de magnet permanent dupa eliminarea campului magnetic exterior se
numesc material feromagnetice dure sau magneti permanenti.
Materialele feromagnetice care revin la orientarea haotica a
domeniilor magnetice dupa indepartarea campului magnetic exterior
se numesc material feromagnetice moi.
3. Astfel ca posibilitatea de reducere a pierderilor prin histerezis este
utilizarea unor material feromagnetice cu ciclu de histerezis ingust.
4. Regimul de motor: masina electrica primeste putere electrica pe la
borne si produce putere mecanica la ax.
6
Regimul de generator: masina electrica primeste putere mecanica la ax

si produce putere electric ape care o cedeaza pe la borne.
Regimul de frana: masina electrica primeste putere electrica si putere
mecanica consumand totl sub forma de pierderi; intreaga energie
primita este transformata in caldura si se produce un cuplu
electromagnetic opus miscarii care franeaza rotorul.
Concluzii
Functionarea masinilor electrice sta la baza tuturor proceselor tehnice
incepand de la sistemele de producere a energiei electrice în centralele
electrice, prin conversie din energie mecanică, continuand cu modificarea
parametrilor energiei produse pentru a fi transportată prin reţelele de distribuţie
si finalizand cu utilizarea energieie electrice transportata si transformata in
diverse sisteme de actionari electrice.
Ca elemente constructive comune, maşinile electrice rotative prezintă
cele două armături feromagnetice, una fixă, statorul şi cealaltă mobilă, rotorul,
dispuse coaxial şi aflate în mişcare relativă de rotaţie, una în raport cu cealaltă.
Un S.A.E. are rolul de a realiza un flux de energie de la reţeaua electricã
la procesul tehnologic şi un flux de comenzi conform cerinţelor procesului
tehnologic.
Toate circuitele electrice ale unui S.A.E. pot fi împãrţite în patru grupe:
1. Circuitul principal (de forţã)
2. Circuitul de excitaţie
3. Circuitul de comandã.
4. Circuite de semnalizare
Bibliografie
Bălă, C., Maşini electrice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
Ciucur Violeta Vali „Masini electrice- teste grila” Editura Nautica 2014
Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-048-7 , 111 pag;
Ciucur Violeta Vali, Nedelcu Elena-„Masini electrice-lucrari practice”
Editura Nautica Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-030-2, 87 pag;
Ciucur Violeta Vali „Principii si caracteristici ale masinilor electrice”,
Editura Nautica 2014 Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-031-9-, 265
pag;
7
Transformatorul electric; Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice;
Elementele constructive de bază;Mărimile nominale;
Transformatorul electric; Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor

electrice;Elementele constructive de bază;Mărimile nominale
Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2
Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice;
Elemente constructive de bază;
Clasificarea transformatoarelor;
Mărimi nominale şi marcarea bornelor;
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2
1
Masini electrice 1 – Curs
Elementele constructive de bază;Mărimile nominale

 Înţelegerea noţiunilor legate de importanta si producerea
transformatoarelor electrice;
 Sublinierea aspectelor practice in utilizarea transformatoarelor
electrice de diferite tipuri in retele electrice;
 Recunoastereea tipurilor de transformatoare electrice;
 Insusirea asptectelor constructive ale transformatoarelor electrice;
1.1 Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice

Definitie : Transformatorul electric este un convertor electric-electric, cu energie magnetica
intermediara, care realizeaza modificarea parametrilor de intrare a energiei electrice de curent
alternativ (tensiune, curent, numar de faze) in scopul adaptarii parametrilor energiei electrice
cedate, la caracteristicile functionale ale utilizatorilor.
Transformatorul electric primeste energie, respectiv putere de la reteaua de alimentare si
debiteaza (cedeaza) energie, respectiv putere, retelei de alimentare.
Este o maşină electrică statică cu două sau mai multe înfăşurări care transformă parametrii
energiei electrice tensiunea (cel mai frecvent), curentul sau numărul de faze de la o valoare la
alta fără a modifica frecvenţa. Energia electrică este produsă de regulă sub formă trifazată în
centrale electrice cu ajutorul generatoarelor electrice la un nivel de tensiune tensiune dictat de
considerente constructive şi tehnologice. Frecvent tensiunea nominală (tensiunea între faze sau
tensiunea de linie) a generatoarelor este de 10-15 kV. Această energie electrică este transportată
şi distribuită consumatorilor industriali sau casnici. Consumatorii necesită nivele diferite de
tensiune, cei de joasă tensiune au tensiunea nominală de 380 V sau 220 V, alţi consumatori sunt
de medie tensiune: 6 kV sau 10 kV (tensiune de linie). Transportul energiei electrice se face la
nivele de tensiune ridicată (700 kV, 400 kV, 220 kV sau 110 kV, tensiune de linie) dictată de
lungimea distanţelor de transport şi de considerente economice.
Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice rezultă din schema de principiu a
unui sistem electroenergetic
Transformatorul transferă energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în

altul (secundarul transformatorului), funcţionând pe baza legii inducţiei electromagnetice.
În circuitele şi reţelele electrice, transformatorul realizează: transfer de energie electrică dintr-un
circuit de anumiţi parametri - tensiune U, curent I, rezistenţă R - în energie electrică cu alţi
parametri si separarea galvanica între cele două circuite electrice.
2
Masini electrice – Curs şi aplicaţii
b) c)
TIPURI DE TRANSFORMATOARE
b)Transformator monofazat cu tole c)Transformatore monofazate uscate navale
1.2 Elemente constructive de bază

Fie ca sunt mono - , tri - , sau în general multifazate, transformatoarele sunt constituite în calitate
de subansamble active din doua sau mai multe circuite electrice - înfasurari, dispuse în jurul unui
circuit magnetic închis, denumit miez magnetic.
Miezul feromagnetic, care realizează un cuplaj magentic strâns între circuitele electrice ale
înfăşurărilor, este construit din tablă electrotehnică cu grosime de 0,3 şi 0,33 mm. În mod uzual,
pentru aplicatii la 50 Hz tolele au grosimea de 0,35 mm; pe masura ce frecventa creste,
asigurarea unui nivel rezonabil al pierderilor de putere activa în miez impune utilizarea unor tole
de grosime din ce în ce mai redusa. Sub denumirea de otel electrotehnic se întelege un aliaj fier-
siliciu, caracterizat prin pierderi specifice în curent alternativ cu atât mai reduse cu cât continutul
de siliciu este mai ridicat. Având în vedere ca orientarea fluxului magnetic este una invariabila în
diversele zone ale miezului magnetic, se utilizeaza în special în cazul transformatoarelor de
putere medie si mare tole cu proprietati anizotrope, cu pierderi mai mici atunci când fluxul
magnetic este orientat dupa directia de usoara magnetizare.
În cazuri cu totul speciale miezul magnetic se construieste monobloc, de exemplu sub forma
toroidala.
Bobinele sunt denumite coloane, iar celelalte subansamble de legatura între coloane, sunt
denumite juguri.
Desi solutia cea mai simpla referitoare la forma sectiunii transversale a miezului magnetic este
aceea patrata sau dreptunghiulara, se prefera în cazul transformatoarelor de puteri medii si mari (
> 1 kVA, la 50 Hz) realizarea în trepte a coloanelor în principal, dar si a jugurilor. Aceasta
solutie este în principal impusa de structura înfasurarilor, mult mai comod a fi realizate atunci
când spirele sunt circulare decât în cazul spirelor dreptunghiulare.
3
Îmbinarea dintre coloane si juguri poate fi prin suprapunere sau prin întretesere.
Înfasurarile se construiesc din conductor izolat de cupru sau aluminiu. Luând ca exemplu tipic
transformatorul cu doua înfasurari, se folosesc în mod uzual denumirile de înfasurare primara,
respectiv secundara, dupa sensul de transfer al energiei electrice, sau înfasurare de înalta tensiune
(î.t.), respectiv joasa tensiune (j.t.), dupa valorile tensiunilor nominale ale celor doua înfasurari.
Se convine sa se noteze cu indicele 1 toate marimile caracteristice înfasurarii primare si cu
indicele 2 marimile asociate înfasurarii secundare.
Înfasurarile cilindrice concentrice sunt asezate suprapus pe aceeasi coloana, de
regula înfasurarea de joasa tensiune lânga miez, iar înfasurarea de înalta tensiune în exterior.
Plasarea înfasurarilor primara si secundara pe coloane diferite reduce cuplajul magnetic al

acestora, lucru dorit în cazul unor transformatoare destinate sudurii electrice.
Înfasurarile cu numar mare de spire si valori reduse ale curentului, care nu necesita mai multe
conductoare în paralel, se executa sub forma de înfasurari cilindrice stratificate, sau înfasurari cu
galeti separati
Atunci când valoarea ridicata a curentului impune utilizarea mai multor conductoare în paralel,
pentru ca în fiecare conductor elementar refularea curentului sa fie neglijabila, în executia
înfasurarilor cilindrice elicoidale sau în galeti se efectueaza transpozitii ale conductoarelor în
paralel; aceasta solutie tehnica face ca curentul total sa se distribuie uniform pe toate caile de
curent în paralel.
4
Functionarea transformatoarelor este însotita în mod inevitabil de dezvoltarea unei

puteri active în miezul magnetic (efectul curentilor turbionari indusi în tole si al
histerezisului magnetic) si în înfasurari (efectul Joule al curentilor).
Asigurarea regimului termic în concordanta cu stabilitatea termica a materialelor izolante
utilizate presupune evacuarea acestor pierderi. Se diferentiaza în acest sens transformatoare
uscate si transformatoare în ulei. Cea de-a doua solutie constructiva are înca o pondere
importanta, deoarece uleiul îndeplineste atât rol de mediu de racire cât si pe acela de izolant
electric. Eficienta transferului termic prin intermediul mediului lichid care este uleiul este
sensibil superioara transferului prin convectia aerului. Constructia si întretinere
transformatoarelor în ulei ridica probleme mai complexe decât transformatoarele uscate; aceasta
explica evolutia variantei uscate pentru puteri medii si mici, care este sustinuta si de dezvoltarea
unor materiale si solutii constructive eficiente, cum ar fi de exemplu înglobarea înfasurarilor în
rasini sintetice cu stabilitate termica ridicata.
1.3 Clasificarea transformatoarelor
Transformatoarele electrice se pot clasifica dupa diferite criterii:
¨ dupa numarul de faze:

· transformatoare monofazate;
· transformatoare polifazate (uzual transformatoare trifazate);
¨ dupa numarul de infasurari pe faza:

· transformatoare cu doua infasurari (sunt transformatoarele uzuale);
· transformatoarele cu infasurari multiple;
¨ dupa modul de racire:

· transformatoare racite in aer;
· transformatoare racite in ulei;
¨ dupa destinatie:
· transformatoare de forţă,;
· transformatoare speciale.
Din categoria transformatoarelor speciale pot fi enumerate: transformatoarele cu trei infasurari,

autotransformatoarele, transformatoarele de faza, transformatoarele pentru sudura,
transformatoarele pentru alimentarea instalatiilor de redresare, transformatoarele de masura,
transformatoarele de mica putere pentru alimentarea aparaturii electronice etc.
• transformatoare de forţă, utilizate în instalaţiile electrice de transport şi distribuţie a energiei

electrice, aceste transformatoare au frecvent puteri mari, pentru răcirea înfăşurărilor şi a miezului
se utilizează uleiul de transformator care umple cuva în care se află miezul magnetic şi
înfăşurările transformatorului,
•transformatorul de izolare, folosit pentru a izola pătrunderea zgomotelor (semnale electrice

parazite) de la sau la circuitele electrice cu pământare. Sunt transformatoare de mică putere
utilizate în circuite electronice,
5
•transformatorul de tensiune, ar rolul de a reduce tensiunea electrică din reţea la valori care să
poată fi măsurate sau prelucrate de circuitele de măsură, protecţie şi automatizare.
Transformatorul de tensiune are tensiunea secundară cu valori standardizate: 100V, 100/ V sau
100/3V în funcţie de rolul aparatelor ce sunt alimentate din secundarul transformatorului
(voltmetre, bobine de tensiune, wattmetre, relee de protecţie, etc.). Impedanţa aparatelor
conectate în secundarul transformatorului de tensiune este de valoare mare, astfel că regimul
normal de funcţionare este apropiat de cel de mers în gol,
•transformatorul de curent, are rolul de a reduce valoarea curentului din reţeaua electrică la valori
mici, sub 5A sau1A, care să poată fi măsurate de instrumentele de măsurare. De asemenea are
rolul de a izola circuitele electrice de măsurare de tensiunea înaltă din circuitele de forţă. În
secundarul transformatoarelor de curent se conectează ampermetre sau bobine de curent ale unor
instrumente de măsurare. Acestea au impedanţe foarte mici, astfel că regimul normal de
funcţionare al transformatorului de curent este cel de scurtcircuit.
 autotransformatorul, se deosebeşte de
transformatorul obişnuit prin aceea că
înfăşurarea primară şi cea secundară au o
I1
porţiune comună şi ele sunt cuplate
magnetic. Autotransformatoarele de putere
se folosesc acolo unde rapoartele de
transformare au valori cuprinse între 0.5 şi
2. Un domeniu de aplicaţie frecvent
utilizat al autotransformatoarelor este
U 1 acela al reglajului tensiunii de alimentare
I2 în curent alternativ. Autotransformatorul
reglabil are priza înfăşurării secundare
mobilă cu ajutorul unei perii sau role care
alunecă pe suprafaţa dezizolată a spirelor.
U Poziţia prizei secundare se poate modifica
2
din exterior cu ajutorul unui buton
Autotransformator De mentionat ca retelele de alimentare sunt

dimensionate sa functioneze la o anumita
tensiune numita tensiune nominala. Izolatia retelei este dimensionata corespunzator tensiunii
nominale si pentru aceasta tensiune se aleg receptoarele care se cupleaza la retea si sursele care
alimenteaza reteaua.
Valorile uzuale pentru retelele de alimentare sunt: 0,22 kV; 0,38 kV, 6kV, 10 kV, 20 kV, 35 kV,
63 kV, 110 kV, 220 kV, 440 kV.
1.4 Mărimi nominale şi marcarea bornelor
6
Pentru transformatoarele de putere cu răcire în ulei funcţionarea în regim nominal este definită
de următoarele mărimi nominale: puterea, tensiunile şi deci raportul de transformare, curenţii,
tensiunea de scurtcircuit şi frecvenţa . La transformatoarele cu prize de reglare a tensiunii,
regimul nominal este cel corespunzător prizei cu tensiunea nominală.
Puterea nominală a transformatorului este puterea aparentă la bornele circuitului secundar,
exprimată în kVA, pentru care nu sunt depăşite limitele de încălzire.
Tensiunea nominală primară este tensiunea care trebuie aplicată la bornele de alimentare ale
înfăşurării primare a tranformatorului în regimul său nominal de funcţionare.
Tensiunea nominală secundară, la transformatoarele cu puteri peste 10 kVA, este tensiunea care
rezultă la bornele înfăşurării secundare atunci când transformatorul funcţionează în gol şi se
aplică primarului tensiunea nominală primară, comutatorul de prize al transformatorului fiind
pus pe priza nominală. La transformatoarele mici, cu puteri sub 10 kVA, teniunea nominală este
cea corespunzătoare curentului secundar nominal.
Raportul nominal de transformare este dat de raportul dintre tensiunea nominală şi cea
secundară, la mersul în gol.
Curenţii nominali, primari şi secundari, sunt curenţii de linie care rezultă din valorile nominale
ale puterii şi ale tensiunilor, definite mai sus.
Tensiunea de scurtcircuit nominală este tensiunea care trebuie aplicată circuitului de înaltă
tensiune al transformatorului pentru ca acest circuit să fie parcurs de curentul nominal atunci
când circuitul de joasă tensiune este legat în scurtcircuit, transformatorul fiind pe priza nominală
şi temperatura înfăşurărilor fiind egală cu temperatura convenţională de lucru (750 pentru clasele
de izolaţie A, E, B şi 1150 pentru clasele F şi H).
Frecvenţa nominală a transformatorului, în condiţii normale, se consideră frecvenţa de 50 Hz.
În cazuri speciale, frecvenţa se specifică prin caiete de sarcină cu mărime nominală de bază.
Marcarea bornelor, stabileşte următoarele reguli: La înfăşurările de înaltă tensiune ale
transformatoarelor se prescriu literele A, B, şi C pentru începuturile lor şi X, Y, Z pentru
sfârşiturile acestora; la bornele înfăşurărilor de joasă tensiune se utilizează literele a, b,c
respectiv x, y, z. La transformatoarele cu trei înfăşurări pentru înfăşurarea de medie tensiune se
prescriu literele Am, Bm, Cm şi Xm, Ym, Zm. Punctul neutru al înfăşurărilor, dacă este scos la
borne, pe capac, se notează cu literele N, n şi Nm.
Aşezarea bornelor pe capac se face în aşa fel, încât privind transformatorul de sus şi din partea
bornelor deînaltă tensiune, dispunerea bornelor trebuie să fie în ordinea NABC, n, a, b, c, Nm
Am Bm Cm, cum este arătat în figura.
7
De reţinut!
Transformatorul electric este o maşină electromagnetică statică
de curent alternativ, care transformă oenergie electromagnetică
primară de anumiţi parametrii (u1,i1) într-o energie
electromagnetică secundară dealţi parametrii (u2,i2), frecvenţa
rămane însă constantă (f 1=f 2=ct.).
Cei doi parametrii care ne dau puterea, u-tensiunea şi i-curentul,
suferă prin transformare schimbări inverse, astfel dacă tensiunea
se micşorează,curentul se măreşte şi invers.
La baza funcţionării transformatorului stă principiul inducţiei
electromagnetice.
Din punct de vedere constructiv, transformatorul are două părţi
principale:
1)circuitul magnetic- reprezentat de miezul de fier şi construit
din tole de oţel electrotehnic pentrureducerea pierderilor în fier;
2)circuitele electrice- reprezentate de două sau mai multe
înfăşurări din Cu sau Al, realizate în jurulcircuitului magnetic,
fiind deci cuplate electromagnetic. Înfăşurarea care primeşte
energia de la o sursă se numeşte înfăşurare primară, iar cea care
cedeazăenergia unei reţele sau unui consumator se numeşte
înfăşurare secundară.
1.Circuitele magnetice ale transformatorului se execută din :

a. oţel electrotehnic
b. cupru sau aluminiu
c. materiale izolante cum ar fi : carton electrotehnic,textilit,porţelan,etc
2. Circuitele magnetice ale transformatoarelor se execută din materiale
feromagnetice pentru că :
a. au permeabilitate magnetică redusă
b. au permeabilitate magnetică mare
c. au permitivitate redusă
3. Circuitul magnetic al transformatoarelor se execută sub formă de tole
pentru :
a. a reduce pierderile prin histerezis
b. a reduce pierderile prin curenţi turbionari
c. a mări rezistivitatea
4. Infăşurările transformatoarelor se execută din materiale având :
a. permiabilitatea relativ mare
b. rezistivitatea relativ mică
c. permitivitate relativ mare
5. Circuitele electrice (înfăşurările) transformatoarelor se execută din :
a. oţel electrotehnic
8
b. cupru sau aluminiu

c. carton electrotehnic sau textolit
6. Care dintre parametrii electrici ai unui transformator electric rămâne
neschimbat:
a) curentul;
b) tensiunea;
c) frecvenţa;
7. Autotransformatorul este:
a) un transformator cu miez feromagnetic şi o singură înfăşurare de fază,
prevăzută cu una sau mai multe prize,înfăşurarea de joasă tensiune
reprezentand o parte a înfăşurării de înaltă tensiune, cele două părţi fiind
legate galvanic.
b) un transformator special utilizat la transformarea numai a anumitor
parametri electrici un transformator special utilizat numai pe instalatiile
electrice de inalta tensiune
8. Transformatorul electric este un dispozitiv static, având două sau mai
multe înfăşurări cuplate magnetic, în care se transformă:
a) în baza legii inducţiei electromagnetice – parametrii electrici
(tensiunea, curentul, numărul de faze) şi puterii electrice în curent
alternativ, frecvenţa rămânând neschimbată
b) în baza legii conservarii fluxului magnetic – parametrii magnetici
c) în baza teoremei a II-a a lui Kirchhoff – tensiunea si curentul
9. Transformatorul electric este construit din următoarele elemente
constrcutive de bază :
a) Miezul feromagnetic si Sistemul de înfăşurări
b) Stator si rotor
c) Infasurare primara si secundara
10. Miezul feromagnetic realizează:
a) un cuplaj magentic strâns între circuitele electrice ale înfăşurărilor,
b) un suport solid pe care se monteaza cele doua infasurari fara implicare
directa in circuitul magnetic al dispozitivului
c) legatura cu consumatorii cuplati la transformator

1. La primarul unui transformator se aplică o tensiune alternativă de
3300V. Înfăşurarea lui secundară are120 spire, iar la bornele ei, la
mers în gol, tensiunea este de 220V. Să se calculeze raportul de
transformareşi numărul de spire al primarului.
R:(K=15; w1=1800)
2. Înfăşurarea primară a unui transformator are 48 spire, cea
secundară 600spire. Tensiunea primară fiind 120V, să se calculeze
raportul de transformare şi tensiunea secundarului.
R:(k=0.08; u2=1500 V)
3. Tensiunea primară a unui transformator este de 36kV, iar
cea secundară de 400V. Înfăşurarea secundară având 30 spire,
să se calculeze raportul de transformare şi numărul de spire din
primar.
9
R:(k=90;w2=2700)

1.a.
2.b.
3.b.
4.b.
5.b.
6.c
7.a.
8.a.
9.a.
10.a.
Concluzii
Transformatorul electric primeste energie, respectiv putere de la
reteaua de alimentare si debiteaza (cedeaza) energie, respectiv
putere, retelei de alimentare.
Transformatoarele sunt constituite în calitate de subansamble active
din doua sau mai multe circuite electrice - înfasurari, dispuse în
jurul unui circuit magnetic închis, denumit miez magnetic.
Transformatorul de izolare, folosit pentru a izola pătrunderea
zgomotelor (semnale electrice parazite) de la sau la circuitele
electrice cu pământare.
Transformatorul de tensiune, ar rolul de a reduce tensiunea electrică
din reţea la valori care să poată fi măsurate sau prelucrate de
circuitele de măsură, protecţie şi automatizare.
Transformatorul de curent, are rolul de a reduce valoarea curentului
din reţeaua electrică la valori mici, sub 5A sau1A, care să poată fi
măsurate de instrumentele de măsurare.
Bibliografie
Ciucur Violeta Vali „Masini electrice- teste grila” Editura Nautica
2014 Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-048-7 , 111 pag;
Editura Nautica 2014 Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-031-9-,
265 pag;
10
Principiul de funcţionare al transformatorului electric monofazat in regim de mers in gol;
Principiul de funcţionare al transformatorului electric monofazat in regim de mers in

gol

1.Schema electrica
2.Principiul de funcţionare
3.Marimi ce se determina in regimul de mers in gol
1

Insusirea principiului de functionare in gol a transformatorului;
Insusirea elementelor componente din schema electrica;
Determinarea marimilor transformatorului electric in regimul de mers
in gol al transformatorului;
1. Schema electrica
Corespunde alimentării înfăşurării primare cu tensiunea U1, secundarul fiind deschis

(schema electrică pentru încărcarea în gol a transformatorului monofazat este dată în fig.1.).
Schema echivalentă este prezentata in figura 1.
Fig.1. Schema electrică pentru încărcarea în gol a transformatorului monofazat
2. Principiul de functionare
Se consideră (figura 2.) un transformator monofazat având înfăşurarea primară, cu w1

spire, alimentată de la o sursă de curent alternativ de tensiune u1; înfăşurarea secundară se
presupune mai întâi deschisă (transformatorul funcţionează în gol). În această situaţie
transformatorul se comportă ca o bobină de reactanţă cu miez de fier. Înfăşurarea primară este
parcursă de un curent alternativ i10 relativ mic (2-8% din I1n), datorită reactanţei mari a
circuitului la funcţionarea în gol. Solenaţia înfăşurării primare 1  w1i10 excită prin miezul
feromagnetic fluxul  .
2
Masini electrice – Curs
Fig. 2. Schema de principiu a unui transformator electric monofazat.
Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe un contur închis  care străbate cele

w1 spire ale înfăşurării primare în sensul pozitiv al curentului i10 şi se închide prin aer pe o
linie a tensiunii la borne şi presupunând că fluxul magnetic se închide numai prin miez, se
poate scrie ecuaţia:
d
e1   w1  R1i10  u1
dt
(1.1.)
în care R1 este rezistenţa înfăşurării primare şi s-a ţinut seama de sensul ales pozitiv pentru
tensiunea la borne u1, circuitul fiind considerat receptor. Căderea chimică de tensiune R1  i1o
este mică în raport cu tensiunea de alimentare şi se poate neglija, ecuaţia, (1.1) devenind:
d
u1  w1
dt
(1.2.)
În înfăşurarea secundară cu w2 spire, care înlănţuie practic acelaşi flux magnetic  , se induce
o tensiune electromotoare de transformare, de aceeaşi frecvenţă ca şi tensiunea u1 având
expresia:
d
0  u 2  e2   w2 (1.3.)
dt
Raportul tensiunilor la bornele celor două înfăşurări, notat cu ku are valoarea:

u1 w1
ku   (1.4.)
u 2 w2
3
şi este denumit raport de transformare. În regim armonic raportul valorilor instantanee ale
tensiunilor instantanee este egal cu raportul valorilor efective, deci:
U 1 w1
kU   (1.5.)
U 2 w2
Dacă se conectează la bornele înfăşurării secundare un receptor, circuitul înfăşurării
este parcurs de curentul i2, determinat de tensiunea la bornele secundare la funcţionarea în
sarcină a transformatorului şi de impedanţa receptorului. Curentul i1 din înfăşurarea primară
se modifică potrivit sarcinii transformatorului. Fluxul magnetic  este produs de solenaţia
rezultantă a ambelor înfăşurări:
   w1i1  w2 i2 (1.6.)
care este în acest caz solenaţia de magnetizare.

Relaţia (1.6) exprimă fenomenul de reacţie a indusului la un transformator: w1i1
reprezintă solenaţia primară instantanee care determină un câmp magnetic de excitaţie; w 2i2
este solenaţia secundară instantanee, care produce, când transformatorul funcţionează în
sarcină, un câmp magnetic, de reacţie. Cele două câmpuri magnetice, de excitaţie şi de reacţie
se compun şi determină un câmp rezultant creat, evident de solenaţia rezultantă instantanee
care rezultă din aplicarea legii circuitului magnetic pe conturul închis  .
Fluxul magnetic  este dictat practic ca variaţie în timp şi ca valoare instantanee de
tensiunea u1 aplicată la bornele înfăşurării primare, considerând regimuri staţionare:
d
u1  U 1 2 sin t  w1 (1.7.)
dt
şi deci:
U1 2 U 2  
 sin t  1 sin t   (1.8.)
w1   w1  2

adică fluxul  este sinusoidal, defazat cu în urma tensiunii u1 şi este practic acelaşi fie că
2
transformatorul funcţionează în gol sau în sarcină.
Cum solenaţia de magnetizare este mică în raport cu solenaţiile înfăşurărilor, se poate scrie:
i1 w2 1 
   1 (1.9.)
i2 w1 k u  2
4
considerând şi de astă dată un regim armonic. Prin urmare la creşterea solenaţiei înfaşurării
secundare (creşterea curentului I2) trebuie să crească şi solenaţia înfăşurării primare, astfel
încât solenaţia de magnetizare   să rămână practic constantă.
Dacă se neglijează pierderile (transformator ideal) se poate scrie:

U11 cos 1  U 2  2 cos  2
sau:
U 1 1 cos  2 1 cos  2
  ; Ku   cos 1  cos  2 (1.10.)
U 2  2 cos 1 k u cos 1
adică sarcina din secundar cu un anumit factor de putere se reflectă în primar aproximativ cu
acelaşi factor de putere. Oricum, chiar la un transformator real cu pierdere nu se schimbă în
limite mari defazajul dintre ( U 1 1 ),în raport cu defazajul dintre ( U 2  2 ) la încărcări în jurul
valorilor nominale.
Puterea instantanee p1 primită de transformator pe la bornele înfăşurării primare de
regaseste în parte în pierderile prin efect Joule în cele două înfăşurări, în pierderile în miezul
feromagnetic, o parte reprezintă variaţia în unitatea de timp a energiei localizate în câmpul de
dispersie a înfăşurărilor şi în miezul magnetic, iar cea mai mare parte se transmite pe la
bornele înfăşurării secundare – sub forma puterii instantanee p2 – receptorului:
p1  p j  p Fe  p f 2  pm  p2 (1.11.)
La funcţionarea în sarcină a transformatorului se produc căderi de tensiune în înfăşurări

datorită rezistenţei de dispersie a acestora; tensiunea la bornele secundarului variază de la
funcţionarea în gol la funcţionarea în sarcină în funcţie de căderile de tensiune din
înfăşurări şi din defazajul curentului din secundar faţă de tensiunea la bornele respective.
Fluxul magnetic în miez este determinat de (1.8.) iar curentul absorbit de
transformator i10 este determinat de caracteristica magnetica a miezului de fier si de curentii
turbionari indusi de variatia câmpului magnetic. Caracteristica de magnetizare ciclica a
materialului miezului feromagnetic B = f (H) este la alta scara caracteristica de magnetizare a
miezului feromagnetic  (i10 ) .
5
Fig. 3. Caracteristica de magnetizare ciclica a materialului miezului feromagnetic

B = f (H)
In consecinta in miezul feromagnetic al transformatorului se produc pierderi
datorita fenomenului de histerezis. Pierderile specifice prin histerezis sunt date de relatia:
p H  f  H  dB unde f este frecventa de magnetizare a miezului, iar  H  dB este aria ciclului
de histerezis parcurs. Curba p H  f (B) poate fi aproximata pentru valori mari ale inductiei cu
relatia: p H   H fB 2 unde factorul  H se determina experimental.

Datorita variatiei în timp a câmpului magnetic, în sectiunea tolelor circuitului
magnetic se induc curenti turbionari, numiti si curenti Foucault. În volumul unei tole curentii
turbionari produc pierderi prin efect Joule. Pierderile specifice prin curenti turbionari sunt
date de relatia:
 2 f 2 B 2 2
pF  (1.12)
6 p
unde f este frecventa de magnetizare a miezului, B este amplitudinea inductiei magnetice,
 este grosimea tolei iar  este rezistivitatea materialului. Relatia se poate scrie sub forma
pF   F f 2 B 2 (1.13.)
Pentru reducerea pierderilor prin curenti turbionari se poate actiona in principal in
doua directii: reducerea grosimii  a tolei si marirea rezistivitatii  a materialului magnetic,
efect care se obtine prin alierea otelului cu siliciu (2..5 F s % Si).
Pierderile specifice in miez sunt:
p Fe  p H  p F  ( H f   F f 2 ) B 2 (1.14)
6
U 12
Dar pierderile in fier sunt exprimate p Fe  de unde se poate scrie
RFe
w12 AFe
2
1
RFe  2 2
G Fe  H
F
f
(1.15) unde RFe este o rezistenta electrica conectata in ramura de magnetizare a schemei
echivalente cu luarea in considerare a pierderilor in miezul feromagnetic.
2. Marimile care se determina in regimul de mers in gol al transformatorului electric

La funcţionarea în gol se determină raportul de transformare al transformatorului (la U1  U1n ):
U1 E w
   1  1 (1.16)
U 20 E2 w2
considerându-se I10<<I1n, deci U 1  E1 .
a
b
Fig.4. Schema echivalentă şi diagrama de fazori pentru regimul de mers în gol
Puterea luată de transformator de la reţea în regimul de mers în gol se transformă în pierderi.

Pierderile Joule produse în înfăşurarea primară sunt neglijabile în raport cu pierderile
nominale :
Pj10  R1  I102  (0,1...1) 0 Pjn (1.17.)

0
7
Pierderile produse în miezul feromagnetic au o valoare apropiată de pierderile în regim

nominal, deoarece fluxul magnetic prin miez are o valoare aproape constantă de la funcţionarea
în gol la funcţionarea în sarcină. Practic pierderile măsurate de wattmetrul din fig.1. la U1=U1n,
se consideră pierderile în fier nominale ale transformatorului, constituind o mărime foarte
importantă în aprecierea acestuia.
Dacă se variază treptat tensiunea U1 aplicată la bornele înfăşurării primare de la zero la
cca 1,15 U1n şi se trec într-un tabel valorile măsurate se pot trasa
curbele I10  f (U10 ), P10  f (U10 ) şi cos 10  f (U10 ) , la I 2  0 şi f  const. Aceste curbe,
reprezentate în figura 5. constituie caracteristicile de funcţionare în gol.
Fig. 5. Caracteristicile de funcţionare în gol

Curentul la funcţionarea în gol este de asemenea un parametru prescris prin standard,
exprimat de regulă în procente din curentul primar nominal. La seria unitară de transformatoare
trifazate cu puteri până la 1600 kVA, i0  1,5  3 %.
În regimul de mers în gol transformatorul se comportă ca o bobină de reactanţă cu miez
de fier saturat. Dacă tensiunea de alimentare este sinusoidală, rezultă că şi fluxul este
sinusoidal. Acesta poate fi scris, considerând u1  U1  2 cos t :
U1 2
     Fe  sin t (1.18.)
c
  w1
unde  Fec este aria secţiunii miezului feromagnetic (coloanei) şi deci inducţia magnetică are
expresia :
8
U1 2
 sin t   n sin t (1.19.)
  w1 AFec
adică variază sinusoidal în timp. Prin aplicarea legii circuitului magnetic rezultă curentul de mers în
H  l Fe
gol: i10  (1.20.)
w1
de unde rezultă că i10 nu mai are o variaţie sinusoidală în timp, deoarece dependenţa dintre B şi H nu
este liniară. Cunoscând caracteristica de magnetizare a miezului sub forma   f i , variaţia în timp
a curentului de magnetizare se determină grafic, aşa cum se arată în figura 6. Variaţia în timp a
curentului de mers în gol i10  f t  poate fi determinată dacă se are în vedere că iu şi iw sunt defazaţi
cu 900, iar variaţia componentei active (wattate) se consideră sinusoidală. Curbele curentului de
magnetizare iµ şi a curentului de mers în gol i10 conţin, în afara fundamentalei, numeroase armonici de
a
ordin superior, printre care armonica de ordinul 3 în opoziţie de fază, armonica 5 în fază etc. La
inducţii peste 1,6 T amplitudinea armonicii 5 poate depăşi 30% din amplitudinea fundamentalei.
Factorul de putere la funcţionarea în gol se determină cu relaţia:
p10
cos 10  (1.21.)
U 10 I10
şi depinde de gradul de saturaţie al transformatorului. Inducţia magnetică B creşte proporţional cu U 10,
dar după cotul curbei de magnetizare o mică sporire a inducţiei conduce la o creştere mare a curentului
de magnetizare, deci la o scădere a factorului de putere.
Fig. 5. Determinarea variaţiei solenaţiei in situatia in care se ţine cont de histerezis
De reţinut!
Regimul de functionare in gol corespunde alimentării înfăşurării primare cu
tensiunea U1, secundarul transformatorului fiind deschis.
Curentul prin infasurarea secundara este nul.
9
Test de autoevaluare 3.1

1. În regimul de mers în gol transformatorul:
a) se comportă ca o bobină de reactanţă cu miez de fier saturat;
b) se comportă ca o rezistenţă în scurtcircuit;
c) se comportă ca un condensator de inducţie;
2. Raportul tensiunilor la bornele celor două înfăşurări, notat cu ku are
valoarea
u1 w1
a) k u  
u 2 w2
I 1 n1
b) k u  
I 2 n2
1
c) k u 
2
3. Fie un transformator monofazat având înfăşurarea primară, cu w1

spire, alimentată de la o sursă de curent alternativ de tensiune u1 si
înfăşurarea secundară deschisă. Aplicând legea inducţiei
electromagnetice pe un contur închis care străbate cele w1 spire ale
înfăşurării primare în sensul pozitiv al curentului i1 şi se închide prin
aer pe o linie a tensiunii la borne şi presupunând că fluxul magnetic
se închide numai prin miez, se poate scrie ecuaţia:
d
a) e1   w1  R1i1  u1
dt
d
b) u1  U 1 2 sin t  w1
dt
U1 2 U 2  
c)    sin t  1 sin t  
w1   w1  2
10
4. Cine produce fluxul magnetic care determina aparitia tensiunii in secundar

a) Tensiunea electromotoare din primar
b) Tensiunea electromotoare din secundar
c) Curentul primar
5. Care din urmatoarele afirmatii, referitoare la raportul de transformare a unui
transformator, este
adevarata
a) Este direct proportional cu numarul de spire din secundar si invers
proportional cu cel din primar
b) Este direct proportional cu numarul de spire din primar si invers
proportional cu cel din secundar
c) Este direct prortional fluxul magnetic de dispersie
6.Care este valoarea raportului de transformare a unui transformator daca
tensiunea aplicata primarului este 400V, iar cea din secundar este 200V?
a) 0,5
b) 2
c) 8
7.. Daca un transformator are raportul de transformare egal cu 5 si tensiunea
din secundar egala cu 20V, care este tensiune primarului?
a) 50V
b) 10V
c) 100V
8.. Daca un transformator are in primar 100 de spire, iar raportul de
transformare este 2, care este numarul de spire din secundar?
a) 200spire
b) 50spire
c) 10sprire
9. Daca un transformator are in primar un curent de 10A si o tensiune de
100V, iar in secundar o tensiune de 20V care este valoarea curentului din
secundar?
a) 100A
b) 200A
c) 50A
11
10.Regimul de funcţionare în gol al unui transformator monofazat corespunde

a) Alimentării înfăşurării primare a transformatorului cu tensiunea U1,
secundarul fiind deschis.
b) Alimentării înfăşurării primare a transformatorului cu tensiunea U1,
secundarul fiind inchis pe o impedanta Z.
c) Alimentării înfăşurării primare a transformatorului cu tensiunea U1,
secundarul fiind in scurtcircuit
11. La funcţionarea în gol a unui transformator monofazat se determină
raportul de transformare al transformatorului cu relatia:
U1 E w
a)  u   1  1
U 20 E 2 w2
I1
b)  u 
I 10
1
c)  u 
 20
12.Daca secundarul transformatorului nu este conectat la sarcina, care este
regimul de functionare:
a) In gol
b) In sarcina
c) Tranzitoriu
13. Care este parametrul caracteristic circuitului primar alimentat de la sursa
a) Tensiunea electromotoare
b) Tensiunea de autoinductie
c) Curentul de excitatie
14. Care este cauza cresterii curentului la functionare in gol a
transformatorului
a) Suruburile de strangere nu sunt bine izolate fata de circuitul magnetic
b) Suruburile de strangere nu sunt bine izolate fata de bobinaj
c) Suruburile de strangere nu sunt bine izolate fata de carcasa
15.. Ce se intelege prin functionarea in gol a transformatorului?
a) Regimul permanent in care infasurarea primara este la tensiunea
nominala si circuitul secundar intrerupt
12
b) Regimul permanent in care infasurarea primara este la tensiunea

nominala si circuit secundar neintrerupt
c) Regimul permanent in care infasurarea primara este la tensiunea
nominala si circuitul primar intrerupt
16. Daca secundarul transformatorului nu este conectat la sarcina, care este
regimul de functionare
a) In gol
b) In sarcina
c) Tranzitoriu

Aplicati legea inductiei electromagnetice si teorema secundara a lui
Kirchhoff pentru cele doua curbe inchise din cele doua circuite ale
transformatorului (primar si secundar) si scrieti ecuatiile de functionare
ale transformatorului in regimul de functionare in gol.
Determinati raportul nomial al transformatorului electric monofazat.
1.a.
2.a.
3.a.
4.c.
5.b.
6.b.
7.c.
8.9.
9.c.
10.a.
11.a.
12.a.
13.a.
13
14.a.
15.a.
16.a.
Bibliografie
Bibliografie
Bălă, C., Maşini electrice, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982
Răduţi C., Maşini electrice, vol. I şi II, curs litografiat,
Tipografia UPB, 1989.
Gavrilă H., Electrotehnică şi echipamente electrice, vol. I-II,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
Ciucur V., Masini electrice –note curs pentru studenti,Editura
Printech, Bucuresti, 2000
14
Inductivităţile circuitelor cuplate magnetic;
Teoria fizică a transformatorului electric monofazat;
Sistemul de ecuatii de functionare;

Cuprins
Inductivitatile circuitelor cuplate magnetic
Teoria fizică a transformatorului electric monofazat
Sistemul de functionare in teoria fizica a transformatorului electric monofazat
1
Sistemul de ecuatii de functionare

 Familiarizarea cu teoriile transformatorului electric
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul pentru regimul de
functionarea al transformatoarelor electrice
1.Inductivităţile circuitelor cuplate magnetic şi coeficienţii de dispersie
Se spune că două circuite electrice, unul cu w1 spire şi altul cu w2 spire, sunt cuplate magnetic
dacă liniile câmpului magnetic produs de curentul care parcurge unul din circuite se închid în parte
prin cel de-al doilea circuit. În fig.1. s-a considerat că primul circuit cu w1 spire alimentat de la
tensiunea u1 este parcurs de curentul i1, iar cel de-al doilea circuit este deschis; câmpul magnetic
produs de curentul din primul circuit înlănţuie, în parte, cea de a doua înfăşurare. În această situaţie
comportarea celor două circuite, sub aspectul cuplajului magnetic dintre ele este descrisă cu ajutorul
inductivităţilor şi a coeficienţilor de dispersie.
a. Inductivităţile proprii şi inductivităţile mutuale
Notând cu 11 fluxul magnetic mediu al înfăşurării (1), produs de curentul i1 care înlănţuie spirale
acestora, inductivitatea proprie a înfăşurării 1 este, prin definiţie raportul dintre fluxul total al
înfăşurării 1 şi curentul i1:
w111
L11  (1)
i1
Notând cu 12 fluxul magnetic al înfăşurării (2), produs de curentul i1, inductivitatea mutuală
dintre înfăşurarea (2) şi înfăşurarea (1) este:
w212
L12  (2.)
i1
În mod analog se definesc inductivitatea proprie a circuitului (2):
w2 22
L22  (3.)
i2
2
şi inductivitatea mutuală a înfăşurării (1) faţă de înfăşurarea (2):

w1 21
L21  (4.)
i2
cu condiţia ca înfăşurarea (2) să fie parcursă de curentul i2 iar circuitul (1) să fie deschis.
Fig. 1. Circuite cuplate magnetic

In cazul circuitelor filiforme:
L12 =L21 (5.)
Inductivitatea proprie a unei înfăşurări depinde numai de spirele proprii, pe când inductivitatea
mutuală depinde atât de numărul de spire propriu al înfăşurării la care se referă, cât şi de numărul de
spire al înfăşurării cu care este cuplată magnetic.
b. Inductivităţile de dispersie se definesc pentru a putea aprecia direct cuplajul magnetic dintre
două circuite cu numere diferite de spire.
Se introduc, mai întâi noţiunile de fluxuri utile şi fluxuri de scăpări (de dispersie). De exemplu
pentru înfăşurarea 1:
- fluxul util  u12 este egal cu fluxul mutual
 u  12
12
(6.)
- fluxul de scăpări  12 este fluxul magnetic mediu care înlănţuie numai spirele bobinei 1,
fără să înlănţuie spirele bobinei 2:

 12  11  12 (7.)
Inductivitatea utilă a înfăşurării 1, în raport cu înfăşurarea 2 este
w112
Lu12  (8.)
i1
3
Inductivitatea de dispersie (de scăpări) a înfăşurării 1 în raport cu înfăşurarea 2 este:

w1 12
L 12  (9.)
i1
În mod analog se definesc inductivităţile înfăşurării 2, în raport cu înfăşurarea 1:
w2 21
- inductivitatea utilă: Lu21  (10.)
i2
w2 21
- inductivitatea de dispersie: L 21  (11.)
i2
Relaţiile anterioare permit stabilirea unei legături între inductivităţile proprii, respectiv mutuale
şi inductivităţile utile şi de scăpări. Cu inductivităţile proprii şi mutuale se operează în cadrul „teoriei
fizice”, iar cu inductivităţile utile şi de scăpări în cadrul „teoriei tehnice” a transformatorului.
Cuplajul magnetic dintre două circuite poate fi caracterizat şi prin coeficienţii de dispersie care
exprimă raportul dintre fluxul de dispersie în anumite condiţii date, şi fluxul util.
Coeficientul parţial de dispersie  12 al unei înfăşurări este raportul dintre fluxul de dispersie şi fluxul
util al acelei înfăşurări, definite în raport cu o înfăşurare deschisă:
acelei înfăşurări, definite în raport cu o înfăşurare deschisă:
 L
 12  12 12
(12.)
u 12
Lu 12
În mod analog se defineşte coeficientul parţial de dispersie  21 pentru cealaltă înfăşurare:

 L
 21  
21 21
(13.)
u 21
Lu 21
Coeficientul total de dispersie  este raportul dintre fluxul de dispersie  1sc al transformatorului când o
înfăşurare este parcursă de curentul i1 iar cealaltă înfăşurare este legată în scurtcircuit şi fluxul propriu
 10 al înfăşurării primare la funcţionarea în gol a transformatorului, prin înfăşurarea primară trecând
acelaşi curent i1 :
1sc
 (14.)
10
Se poate demonstra că între coeficientul total de dispersie şi coeficienţii parţiali există relaţia:
1
  1 (15.)
(1   12 )(1   21)
4
Coeficientul total de dispersie este, prin urmare, independent de alegerea înfăşurării primare şi
caracterizează în ansamblu cuplajul magnetic dintre circuite.
Întrucât teoria transformatorului polifazat - şi, deci, a celui trifazat, cu cea mai largă utilizare -
poate fi redusă la teoria transformatorului monofazat, se va studia, pentru început, transformatorul
monofazat.
Studiul transformatorului poate fi efectuat prin două metode utilizând:
a) teoria fizică a transformatorului idealizat, în baza unor ipoteze simplificatoare (în principal
neglijarea saturaţiei miezului magnetic şi a pierderilor în fier);
b) teoria tehnică a transformatorului real, cu luarea în consideraţie a principalelor fenomene care
intervin în funcţionarea transformatoarelor de putere.
În cele ce urmează se vor prezenta succint consideraţiile şi ecuaţiile teoriei fizice, urmând a se
dezvolta teoria tehnică a transformatorului monofazat.
2.Teoria fizică a transformatorului monofazat
În teoria fizică se acceptă următoarele ipoteze simplificatoare:

a. Se neglijează pierderile prin curenţii turbionari şi histerezia din miezul feromagnetic.
b. Se neglijează reacţia curenţilor turbionari asupra fluxului inductor.
c. Se consideră problema liniară a circuitului magnetic neglijându-se saturaţia.
d. Se consideră că înfăşurările au parametrii concentraţi şi constanţi.
Ca metode de lucru, se operează cu inductivităţi proprii şi mutuale, aplicând principiul
suprapunerii efectelor. Se consideră regimul cvasistaţionar; curenţii de deplasare dintre spire, între
înfăşurări şi miezul feromagnetic se neglijează (nu sunt neglijaţi curenţii de deplasare din circuitele
electrice ale receptoarelor).
3. Sistemul de ecuatii de functionare
Fie un transformator monofazat cu două înfăşurări (fig. 2). Înfăşurarea primară cu w1 spire şi
rezistenţa R1 este alimentată de la o sursă de curent alternativ cu tensiunea u1, iar înfăşurarea secundară
cu w2 spire şi rezistenţa R2 este conectată la un receptor RLC serie.
5
Respectând convenţiile de sensuri pozitive privind mărimile electrice pentru înfăşurarea

primară (receptor) şi pentru înfăşurarea secundară (generator), prin aplicarea legii inducţiei
electromagnetice celor două circuite ale transformatorului rezultă ecuaţiile:
d (11   21 ) (16.)
R1i1  u1   w1
dt
(17.)
d ( 22  12 )
R2i2  u2   w2
dt
Dacă se exprimă fluxurile proprii şi fluxurile mutuale în funcţie de inductivităţi şi curenţi, ecuaţiile de
mai sus devin
 di1 di2
 R1i1  u1   L11 dt  L21 dt
 (18.)
 R i  u   L di2  L di1
 2 2 2 22
dt
12
dt
Fig.2.
Aplicând legea inducţiei electromagnetice circuitului receptor, considerat de asemenea cu

parametrii constanţi, se obţine ecuaţia:
di2 1
dt c 
u 2  Ri2  L  i2 dt (19.)
6
Ordonând altfel termenii ecuaţiile pot fi scrise:
 di1 di2
u1  R1i1  L11 dt  L21 dt

 di2 di
 u 2  R2 i2  L22  L12 1 (20.)
 dt dt
 di2 1
u 2  Ri 2  L dt  c  i2 dt

Necunoscutele sistemului sunt u2, i1 şi i2, ceilalţi parametrii care intervin în ecuaţii având valori
date.
Teoria fizică poate fi aplicată ca atare la unele transformatoare speciale cu caracteristică de
magnetizare liniară, la care corespund - cu aproximări acceptabile - şi celelalte ipoteze în care au fost
scrise ecuaţiile sistemului.
De reţinut!
1.Se spune că două circuite electrice, unul cu w1 spire şi altul cu w2 spire,
sunt cuplate magnetic dacă liniile câmpului magnetic produs de curentul
care parcurge unul din circuite se închid în parte prin cel de-al doilea
circuit. Câmpul magnetic produs de curentul din primul circuit înlănţuie, în
parte, cea de a doua înfăşurare. În această situaţie comportarea celor două
circuite, sub aspectul cuplajului magnetic dintre ele este descrisă cu
ajutorul inductivităţilor şi a coeficienţilor de dispersie.
2. Studiul transformatorului poate fi efectuat prin două metode utilizând:

a) teoria fizică a transformatorului idealizat, în baza unor ipoteze
simplificatoare (în principal neglijarea saturaţiei miezului magnetic şi a
pierderilor în fier);
b) teoria tehnică a transformatorului real, cu luarea în consideraţie a
principalelor fenomene care intervin în funcţionarea transformatoarelor de
putere.
7
3. Sistemul de ecuatii de functionare a unui transformator monofazat in

teoria fizica este:
 di1 di2
u1  R1i1  L11 dt  L21 dt

 di2 di
 u 2  R2 i2  L22  L12 1
 dt dt
 di2 1
u 2  Ri 2  L dt  c  i2 dt

Test de autoevaluare 4
w111
1.Relaţia L11  reprezintă:
i1
a Inductivitatea proprie;
b Inductivitatea mutuală;
c Inductivitatea de dispersie;
2.Inductivitatea mutuală depinde de:
a) Numai de spirele proprii;
b) Numai de spirele înfăşurării la care se referă;
c) Spirele proprii şi de spirele înfăşurării cu care este cuplată
magnetic;
3.Intre infăşurarea primară şi secundară a unui transformator de putere
trebuie să fie :
a) Un cuplaj magnetic strans (bun)
b) Un cuplaj magnetic slab
c) Cuplaj magnetic nul
4.Cine produce fluxul magnetic care determina aparitia tensiunii in
secundar
a) Tensiunea electromotoare din primar
b) Tensiunea electromotoare din secundar
c) Curentul primar
5.. Care flux magnetic induce in secundarul transformatorului tensiunea
electromotoare E2
8
a) Fluxul magnetic de dispersie

b) Fluxul magnetic de sucurtcircuit
c) Fluxul magnetic util
6.În teoria fizică a transformatorului monofazat tensiunea la bornele
înfăşurării secundare depinde:
a) De inductivitatea proprie;
b) De inductivitatea mutuală;
c) De inductivitatea proprie, inductivitatea mutuală şi rezistenţa
înfăşurării secundare;
7. Reacţia indusului la un transformator se exprimă prin relaţia:
a)   w1i1  w2i2 ;
b)   w2i2 ;
du1 du
c)   w1  w2 2 ;
dt dt
8. Fie un transformator monofazat având înfăşurarea primară, cu w1 spire,

alimentată de la o sursă de curent alternativ de tensiune u1 si înfăşurarea
secundară deschisă. Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe un contur
închis care străbate cele w1 spire ale înfăşurării primare în sensul pozitiv
al curentului i1 şi se închide prin aer pe o linie a tensiunii la borne şi
presupunând că fluxul magnetic se închide numai prin miez, se poate scrie
ecuaţia:
d
a) e1   w1  R1i1  u1
dt
9
d
b) u1  U 1 2 sin t  w1
dt
U1 2 U 2  
c)    sin t  1 sin t  
w1   w1  2
9. Prin aplicarea legii inducţiei electromagnetice celor două circuite ale

unui transformator monofazat rezultă ecuaţiile:
d (11  12 ) d ( 22  12 )

a) R1i1  u1   w1 R2 i2  u 2   w2
dt dt
b)   w1i1  w2 i2
c) 1  w1i1  2  w2 i2
1. considerand doua infasurari cuplate magnetic, in situatia in care infasurarea

primara este alimentata cu tensiune alternativa u1, determinati formulele
inductivitatilor prorpii si mutuale.
2.Explicati producerea campului magnetic, a fluxului magnetic si inducerea

t.e.m. in ipoteza teoriei fizice.
3.Scrieti sistemul de ecuatii de functionare al unui transformator monofazat

considerand valabile ipotezele enuntate in teoria fizică.
10
1.a.
2.c.
3.a.
4.c.
5.c.
6.c.
7.a.
8.a.
9.a.
Bibliografie
Ciucur Violeta Vali, Nedelcu Elena-„Masini electrice-lucrari practice” Editura
Nautica Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-030-2, 87 pag;
Ciucur Violeta Vali „Principii si caracteristici ale masinilor electrice”, Editura
Nautica 2014 Constanta 2014, cod ISBN 978-606-681-031-9-, 265 pag;
11
Teoria tehnica a transformatorului electric monofazat ; Sistemul de ecuatii de functionare;
Schema echivalenta a transformatorului electric;

Cuprins
Teoria tehnică a transformatorului monofazat

Schema echivalenta a transformatorului electric

1

 Familiarizarea cu teoria tehnica a transformatorului electric
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul pentru regimul de
functionarea al transformatoarelor electrice
1.Teoria tehnică a transformatorului electric monofazat

Spre deosebire de teoria fizică, teoria tehnică a transformatorului îşi propune să
ţină seama de efectul saturaţiei magnetice şi de pierderile în fier.
Ca metode, teoria tehnică are în vedere următoarele:
a) Suprapunerea efectelor, pe care se bazează teoria fizică (fiecare înfăşurare
tratată distinct, apoi însumarea efectelor) nu mai este posibilă din cauza saturaţiei.
b) În locul inductivităţilor proprii şi mutuale se operează cu fluxul util, fluxul de
dispersie şi fluxul total, respectiv cu inductivităţile utile şi de dispersie.
c) Se consideră că înfăşurările au parametrii concentraţi şi constanţi, iar regimul
este cvasistaţionar.
Într-o primă etapă se va ţine seama de saturaţia magnetică, neglijându-se
pierderile în fier, apoi vor fi luate în consideraţie şi acestea.
a. Teoria tehnică ţinând seama de saturaţia magnetică

Fie un transformator monofazat, cu înfăşurările dispuse concentric pe una
din coloane, aşa cum este cazul real la majoritatea construcţiilor, înfăşurarea de joasă
tensiune fiind plasată în interior (fig.1.). Dacă w1 este numărul de spire al înfăşurării
primare atunci solenaţia primară instantanee care produce câmpul magnetic de excitaţie
este:
1  w1 i1 (1.)
2
Dacă w2 este numărul de spire al înfăşurării secundare şi se presupune că înfăşurarea

secundară este parcursă de curentul i2 (transformatorul funcţionează în sarcină),
solenaţia secundară instantanee are valoarea:
 2  w2i2 (2.)
Fig.1. Schema de principiu a unui transformator electric monofazat
Cele două câmpuri magnetice alternative, de aceeaşi pulsaţie, se compun într-un

câmp magnetic rezultant, produs evident de solenaţia rezultantă (solenaţia de
magnetizare):
 u  w1i1  w2 i2 (3.)
Din cauza saturaţiei magnetice nu se poate şti în ce proporţie contribuie cele două
solenaţii 1 şi  2 la stabilirea inducţiei magnetice într-un punct oarecare al câmpului
rezultant, fiindcă suprapunerea efectelor este posibilă.
Considerând liniile unitare ale câmpului magnetic rezultant, se observă (fig.1.) că
liniile de câmp pot fi împărţite în trei categorii:
a) liniile de câmp care se închid după conturul  , cuprinse în întregime în miezul
magnetic şi care se înlănţuie cu ambele înfăşurări (vor fi denumite linii ale câmpului
magnetic util);
b) liniile de câmp care se închid după conturul 1 , împarte prin miezul magnetic,
dar şi prin aer - şi care se înlănţuie numai cu spirele înfăşurării primare, constituind linii
ale câmpului magnetic de dispersie a înfăşurării primare în raport cu înfăşurarea
secundară;
3
c) liniile de câmp care se închid după conturul 2 , parte prin miezul magnetic,
parte prin aer, care se înlănţuie numai cu spirele înfăşurării secundare constituind linii
ale câmpului magnetic de dispersie a înfăşurării secundare în raport cu înfăşurarea
primară.
 u1  w1 u
 (4.)
 u2  w2 u
Evident liniile câmpului util sunt produse de solenaţia rezultantă:    w1i1  w2 i2 ,

aşa cum rezultă din aplicarea legii circuitului magnetic de-a lungul unei linii  a
câmpului util. Din cauza saturaţiei miezului magnetic, fluxul  u şi fluxurile  u , u nu
1 2
sunt funcţii liniare de solenaţia   care le produce, ci se pot reprezenta în figura 2.., sub
forma unor curbe cu alura caracteristicilor de magnetizare a materialelor feromagnetice.
Fig. 2.
În ceea ce priveşte liniile câmpurilor de dispersie, acestea se închid parte prin aer,
parte prin miezul magnetic. Cum reluctanţa miezului este mică în raport cu reluctanţa
porţiunii de aer, (chiar la saturaţia miezului), se ia în consideraţie numai reluctanţa
porţiunii de aer, care nu este afectată de saturaţia miezului magnetic. Aceasta permite
afirmaţia căm fluxurile de dispersie depind liniar de solenaţiile care le produc. Se pot
defini, prin urmare, o inductivitate de dispersie L a înfăşurării primare în raport cu
12
înfăşurare secundară, conform relaţiei:

   L  i1
12 12
(5.)
4
şi respectiv o inductivitate de dispersie L a înfăşurării secundare în raport cu primarul,

21
conform relaţiei:
   L  i2
21 21
(6.)
Evident fluxurile de dispersie (de scăpări)   şi   sunt relativ mici în raport cu

12 21
fluxurile utile  u şi  u , fiindcă primele se închid şi prin aer pe când ultimele se închid
1 2
numai prin miezul feromagnetic cu o permeabilitate mult mai ridicată.

Aşadar, înfăşurarea primară este străbătută de un flux total:
 1   u    w1u  L  i1
1 12 12
(7.)
iar înfăşurarea secundară de fluxul total:
 2   u    w2u  L  i2
2 21 21
(8.)
Aplicând legea inducţiei electromagnetice circuitelor primare şi secundare, se
obţin relaţiile:
 d
R i  u   ( w1 u  L12 i1 )
 1 1 1
dt
 (9.)
R i  u   d (w   L i )
 2 2 2
dt
2 u  21 2
sau ordonând termenii în alt mod:
 di1 d u
u1  R1i1  L12 dt  w1 dt
 (10.)
 u  R i  L di2  w d u

2 2 2  21 2
dt dt
La acest sistem de ecuaţii mai trebuie adăugate:

a) relaţia neliniară dintre fluxul  u şi solenaţia de magnetizare:
Lu
u  u (12.)
w1 w2
în care Lu este inductivitatea corespunzătoare fluxului util.

b) relaţia de definiţie a solenaţiei rezultante:
   w1i1  w2 i2 (13.)
5
c) relaţia caracteristică a sarcinii din secundar:

di2 1
dt C 
u 2  Ri 2  L  i2 dt (14.)
În sistemul de ecuaţii toţi coeficienţii sunt constanţi, cu excepţia lui L u, fapt care
nu mai permite rezolvarea sistemului aplicând metoda de reprezentare în complex.
Totuşi metoda poate fi aplicată din următoarele considerente tehnice:
a. R1 şi deci R1i1 sunt foarte mici (R1i1  0,0.1.u1);
di1 d
b.   ‹‹ w1 u , (între 3-10%), deci L ‹‹ w1 u .
12 12
dt dt
Înseamnă că din prima ecuaţie a sistemului 1.45. mai rămâne:
d u
u1  w1 (15.)
dt
adică fluxul mediu fascicular  u este dictat practic, ca variaţie în timp şi ca valoare
instantanee de tensiune u1 aplicată la bornele înfăşurării primare. Aşa cum s-a arătat,
dacă u1 este sinusoidală, de forma: u1  U1 2 sin t atunci fluxul are expresia:
U1 2 
u  sin(t  ) (16.)
  w1 2
având amplitudinea:
U1 2
m  (17.)
  w1
Rezultă că în condiţiile date O nu este practic influenţat de curenţii de sarcină i 1

şi i2, adică este practic acelaşi indiferent că transformatorul merge în gol sau în sarcină,
la U1= const.
Dacă dependenţa u  f (u ) ar fi liniară între limitele +  m şi  m (linia punctată
din fig. 1.), atunci variaţiei sinusoidale în timp a solenaţiei   i-ar corespunde o variaţie
sinusoidală în timp a fluxului  u . În această situaţie s-ar putea defini o inductivitate Lu,
corespunzătoare fluxului util, perfect constantă, independentă de solenaţia   - şi
6
sistemul de ecuaţii care descriu funcţionarea transformatorului s-ar transforma într-un

sistem cu toţi coeficienţii constanţi, care permite aplicarea metodei de reprezentare în
complex:

U 1  R1 I 1  jL 1 2 I 1  jw1 

 U 2  R2 I 2  jL 2 1 I 2  jw2 

 L
   (18.)
 w1  w2 
   w1 I 1  w2 I 2

 1
U  R I  j  L I  I2
j C
2 2 2 2

În realitate dependenţa   f (  ) nu este liniară. Din acest motiv Lu nu mai este
constantă, ci variază cu fluxul, iar solenaţia  u nu mai este o sinusoidă în timp,

conţinând pe lângă fundamentală şi armonici de ordin impar (fig.3.). Se poate lua însă în
consideraţie numai armonica fundamentală a solenaţiei  u şi în consecinţă se poate lucra
cu sistemul de ecuaţii.
Fig.3. Dependenta Φ si θμ=f(t)
Starea de saturaţie a miezului feromagnetic se reflectă în inductivitatea L u.

Aceasta se poate calcula cunoscând perechile de valori  m şi  u de pe curba   f (  ) cu
m
relaţia:
7
w1  w2m
Lu  (19.)
 m
Deci la o tensiune U1 dată a reţelei de alimentare, solenaţia rezultantă   variază
între limitele bine precizate   m si   m practic independentă de curenţii i1 şi i2.

Cu alte cuvinte solenaţia rezultantă efectivă este practic independentă de valorile
efective ale curenţilor din înfăşurări. În relaţia    w1 I 1  w2 I 2 , mărimea   fiind practic
o constantă, înseamnă că la un curent de sarcină I2 variabil cu mărime, curentul I1
absorbit de la reţeaua de alimentare ia intotdeauna o astfel de valoare încât solenaţia
rezultantă de magnetizare să rămână practic constantă.
În aceste condiţii se poate scrie:
   w1 L1  w2 I 2  w1 I 10 (20.)
adică   reprezintă solenaţia înfăşurării primare la regimul de mers în gol. Cum
pierderile în fier nu au fost luate până acum în consideraţie, curentul din înfăşurarea
primară la mersul în gol este egal cu curentul de magnetizare I  . În sistemul de ecuaţii
(18.) se pot introduce notaţiile:
1   jw1 ; 2   jw2 (21.)
ca fiind t.e.m. utile primară, respectiv secundară. Valorile efective ale t.e.m. E 1 şi E2
sunt:
 2
1  2 fw1 m
 (22.)
  2 fw 
 2 2
2 m
şi evident:
1 w1
 (23.)
 2 w2
În acest fel primele două ecuaţii din sistemul (18.) devin:
8
U 1  R1 L1  jX  12 I 1  E1
(24.)
 U 2  R2 I 2  jX  21 I 2  E 2
unde:
X  12    L 12
(25.)
X  21    L 21
reprezintă reactanţele de scăpări ale celor două înfăşurări.
Raportarea marimilor infasurarii secundare la marimile infasurarii primare

O formă finală a ecuaţiilor cere descriu comportarea transformatorului se obţine
prin raportarea mărimilor unei înfăşurări la cealaltă înfăşurare; de regulă se raportează
mărimile înfăşurării secundare la primar, dar se poate proceda şi invers. Scopul
raportării constă în obţinerea unor parametrii comparabili pentru cele două înfăşurări, cu
posibilitatea reprezentării ecuaţiilor transformatorului în diagrame fazoriale cu fazari
comparabili ca mărime (pentru tensiuni, curenţi, căderi de tensiune) sau într-o schemă
echivalentă unică, cu circuitele corespunzătoare celor două înfăşurări cuplate galvanic.
Criteriul raportării este energetic: Fie că se operează cu mărimi neraportate, fie că
se operează cu mărimile raportate, trebuie să se conserve puterea aparentă respectiv
pierderile în înfăşurarea raportată.
Expresiile mărimilor raportate ale înfăşurării secundare se obţin înmulţind a doua
w1
din sistemul (18.) cu şi folosind un artificiu de calcul:
w2
2 2
w w  w w  w w
 U 2 1  R2  1   I 2  2  jX  21  1   I 2  2  E 2 1 (26.)
w2  w2  w1  w2  w1 w2
sau:
U  R2 I ` 2  jX ` 21  I
` ` `
2 2 E` 2 (27.)
de unde rezultă:
9
 w1
 U 2  U 2
`
 w2
 ` w1
 E 2  E2  E1 (28.)
 w2
 ` w
I 2  I 2 2
 w1
Sistemul de ecuatii de functionare a transformatorului electric
În final se obţine următorul sistem de ecuaţii:
U 1  R1 I 1  jX  12 I 1  E 1

 U 2  R 2 I 2  jX  21 I 2  E 2
` ` ` ` ` `

E 1  E 2
`
(29.)

 I 1  I 2  I 10  I 
`
U `  R `  I `  jX `  I
 2 2 2
cu impedanţa de sarcină formată din:

2 2
w   1  w1 
R  R 1  şi X `   L 
`
  (30.)
 2
w  C  w2 
Deoarece I10  I  reprezintă doar (2-8)% din I1n rezultă că I 1 şi I `2 sunt aproape în
opoziţie de fază. Acelaşi lucru se poate spune şi despre tensiunile U 1 şi U `2 .

În diagrama de fazori (figura 4.) succesiunea înscrierii fazorilor este marcată prin
cifre; s-a construit mai întâi diagrama corespunzătoare primei ecuaţii, apoi diagrama
corespunzătoare celei de a a doua ecuaţii din sistemul (29).
10
Fig. 4. Diagrama de fazori a transformatorului

a) in marimi neraportate; b) in marimi raportate;
b. Teorie tehnică a transformatorului ţinând seama de pierderile în fier.

Fluxul magnetic prin miezul transformatorului variind periodic în funcţie de timp,
în miezul feromagnetic se produc pierderi prin histerezie şi pierderi datorate curenţilor
turbionari induşi în tole. În consecinţă în diagrama fazorială ar trebui să apară o
componentă a curentului de mers în gol în fază cu E1, care să reflecte existenţa
pierderilor în fier.
a) Pierderile prin histerezie pot fi exprimate prin relaţia:
p     f  B 2 (31.)
11
şi se iau în consideraţie defazând curentul I 10 absorbit din reţea, la mersul în gol,

la unghiul  de avans histerezis înaintea fluxului  (fig. 5.), valoarea lui  fiind dată de
relaţia:
p
sin   (32.)
1I10
Dacă U1  const. şi  este constant. Se păstrează dar curentul de mers în gol are două
componente:
I 10  I   I  (33.)
Componenta I  este componenta de magnetizare şi este în fază cu fluxul  ; ea este
aceea care produce fluxul util. Componenta I  corespunde pierderilor histerezis şi este
definită prin relaţia (1.68.) şi este în fază cu t.e.m.  E1 , adică în cuadratură cu fluxul  .
p
I H  I10 sin   (34.)
1
Fig. 5. Diagrama fazoriala

b) Pierderile prin curenţi turbionari se au în vedere considerând că înfăşurarea
primară şi curenţii turbionari din fierul miezul magnetic formează un transformator cu
secundarul în scurtcircuit. Tensiunile electromotoare care întreţin aceşti curenţi

turbionari sunt stabilite în principal tot de fluxul util  , astfel că sunt defazate cu în
2
urma lui, adică sunt în fază cu E 1 sau E 1` sau E `2 . Fie I F curentul echivalent, raportat la
primar, al curenţilor turbionari. Cum t.e.m. corespunzătoare circuitelor curenţilor
12
turbionari raportată la primar este evident E 1 , înseamnă ci I F şi E 1 sunt în fază.

Valoarea curentului I F este dată de relaţia:
pF
IF  (35.)
E1
Şi în cazul considerării pierderilor în fier se păstrează valabilitatea ecuaţiilor di

sistemul de ecuatii determinat, dar curentul de mers în gol are trei componente:
I 10  I   I H  I F (36.)
De obicei componentele de pierderi I H şi  I F , având aceeaşi fază, se însumează într-o
singură componentă, denumită componenta watată a curentului de mers în gol, adică:
I 10  I 1  I 1w (37)
Conform acestei ultime relaţii curentul I10 este în avans faţă de fluxul  cu
unghiul  , definit prin relaţia :

p f  ph pFe
sin    (38)
E1I10 E1I10
Componenta Iw este redusă în comparaţie cu I  astfel încât I 10 este defazat cu
aproape 90o faţă de U 1 , de unde rezultă că la mersul în gol transformatoarele

funcţionează cu un factor de putere redus.
Diagrama de fazori din figura 6. nu se modifică decât sub aspectul compunerii
curenţilor.
Schema echivalenta a transformatorului electric monofazat

Primele două ecuaţii ale sistemului de ecuatii determinat împreună cu relaţia (37.)
pot fi interpretate ca ecuaţiile unui cuadripol în T (fig.6.).
13
Fig.6. Schema echivalenta in T a transformatorului electriccând se consideră şi

pierderile în fier
S-a ţinut seama că E 1  E `2 şi s-a notat:
 E1  jX  I 1 (39)
unde x  este reactanţa corespunzătoare circuitului de magnetizare.
Pierderile în fier au fost luate în consideraţie prin rezistenţa R m, a cărei valoare se
determină din relaţia:
pFe pH  pF E12
Rw    (40)
I12w I12w pFe
De reţinut!
1. Studiul transformatorului poate fi efectuat prin două metode utilizând:
a) teoria fizică a transformatorului idealizat, în baza unor ipoteze
simplificatoare (în principal neglijarea saturaţiei miezului magnetic şi a
pierderilor în fier);
b) teoria tehnică a transformatorului real, cu luarea în consideraţie a
principalelor fenomene care intervin în funcţionarea transformatoarelor de
putere
2. Sistemul de ecuatii de functionare a unui transformator monofazat in teoria

tehnica este

U 1  R1 I 1  jL1 2 L1  jw1

 U 2  R2 I 2  jL 2 1 I 2  jw2 

 L
  
 w1  w2 
   w1 I 1  w2 I 2

 1
U 2  R2 I 2  jL I 2  jC I 2

3. O formă finală a ecuaţiilor cere descriu comportarea transformatorului se
14
obţine prin raportarea mărimilor unei înfăşurări la cealaltă înfăşurare; de regulă

se raportează mărimile înfăşurării secundare la primar, dar se poate proceda şi
invers. Scopul raportării constă în obţinerea unor parametrii comparabili pentru
cele două înfăşurări, cu posibilitatea reprezentării ecuaţiilor transformatorului
în diagrame fazoriale cu fazari comparabili ca mărime (pentru tensiuni, curenţi,
căderi de tensiune) sau într-o schemă echivalentă unică, cu circuitele
corespunzătoare celor două înfăşurări cuplate galvanic.
Sistemul de ecuatii de functionare obtinut:
U 1  R1 I 1  jX  12 I 1  E 1

 U 2  R2 I 2  jX ` 21 I  2  E  2

E 1  E 2
`

 I 1  I 2  I 10  I 
`
U `  R `  I `  jX `  I
 2 2 2
Schema echivalenta a transformatorului electric monofazat
1. În teoria tehnică a transformatorului monofazat:

a) se folosesc inductivităţile utile şi cele de dispersie;
b) se neglijează pierderile în fier;
c) se foloseşte suprapunerea efectelor;
d) se ţine seama de saturaţia magnetică.
2. Reacţia indusului la un transformator se exprimă prin relaţia:
du1 du
a)   w1i1  w2i2 ; b)   w2i2 ; c)   w1  w2 2 ; d)   w1i1  w2i2
dt dt
3. În teoria tehnică a transformatorului monofazat:
a) Se folosesc inductivităţile utile şi cele de dispersie;
15
b) Se neglijează pierderile în fier;

c) Se foloseşte suprapunerea efectelor;
4. In teoria transformatorului criteriul raportării este energetic si are in vedere:
a) Să se conserve puterea aparentă respectiv pierderile în înfăşurarea
raportată.
b) Sa se conserve tensiunea nominala primara
c) Sa se conserve curentul nominal primar
5.Reacţia indusului la un transformator se exprimă prin relaţia:
a)   w1i1  w2i2 ;
b)   w2i2 ;
du1 du
c)   w1  w2 2 ;
dt dt
1. Scrieti sistemul de ecuatii de functionare al unui transformator monofazat

considerand valabile ipotezele enuntate in teoria tehnica.
2.Pornind de la sistemul de ecuatii de functionare al transformatorului scrieti
sistemul de functionare in complex simplificat.
3. Pornind de la sistemul de ecuatii de functionare al transformatorului in
complex simplificat desenati schema echivalenta a transformatorului.
1.a,d.
2.d.
3.a.
4.a.
5.a.
16
Bibliografie
17
Regimurile de funcţionare în scurtcircuit a transformatorului electric monofazat;Regimul de
functionare in sarcina a transformatorului electric monofazat; Bilantul de puteri;
Randamentul transformatorului monofazat;

functionare in sarcina a transformatorului electric monofazat; Bilantul de puteri; Randamentul
transformatorului monofazat;
Cuprins
Regimul de funcţionare în gol
Regimul de funcţionare de scurtcircuit
Regimul de funcţionare în sarcină

1

 Familiarizarea cu fenomenele electromagnetice ce au loc in timpul
functionarii in regim de scurtcircuit al transformatoarelor electrice
 Înţelegerea noţiunilor de functionarea a transformatoarelor electrice
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul in sistemele de
ecuatii de functionare a transformatoarelor electrice in diferite regimuri
de functionare
1.Regimul de funcţionare de scurtcircuit

Un transformator electric funcţionează în scurtcircuit în cazul când înfăşurarea primară este
alimentată de la o sursă de curent alternativ, iar bornele înfăşurării secundare se conectează în
scurtcircuit, impedanţa receptorului fiind nulă (Z=0).(fig.1.)
Fig. 1. Schema electrică incercare în scurtcircuit transformator monofazat
În exploatare, când la bornele înfăşurării primare este aplicată tensiunea nominală, regimul de
scurtcircuit reprezintă un regim de avarie, în înfăşurări circulând curenţi de 15-25 ori mai mari decât
curenţii nominali. În tehnica încercărilor transformatoarelor se realizează încercări de scurtcircuit în
baza schemei din figura 1. primarului aplicându-i-se progresiv tensiuni mici astfel încât curenţii din
înfăşurări să depăşească cel mult 10-20% curenţii nominali.
Alimentarea primarului cu tensiune variabilă se efectuează prin intermediul unui regulator de
tensiune. Notându-se valoarea tensiunii U1k aplicată primarului (numită tensiune de scurtcircuit şi
măsurată cu voltmetrul V), a curentului I1k din înfăşurarea primară măsurat cu ampermetrul A şi a
puterii P1k absorbită la funcţionarea în scurtcircuit, măsurată cu wattmetrul W, se trasează
caracteristicile I1k=f(U1k), P1k=f(U1k) şi cos 1k  f U1k  a căror alură este arătată în fig.2.
2
Fig.2. Caracteristicile de funcţionare în scurtcircuit

Fazori corespunzătoare funcţionării în scurtcircuit sunt reprezentate în figurile 3. şi 4., unde:
Rk  R1  R2` (1.)
X  k  X 12  X ` 21
Curentul de scurtcircuit are valoarea efectivă I 1kn dată de relaţia:
U 1n
I1kn  (2.)
Rk2  X 2k
Tensiunea de scurtcircuit nominală a transformatorului se defineşte ca fiind tensiunea aplicată

înfăşurării de înaltă tensiune când joasa tensiune este în scurtcircuit pentru a se obţine prin înfăşurări
curenţii nominali, adică:
U1k  I1n  Z k (3.)
U 1k
sau în procente din tensiunea nominală: u k  100 (%) (4.)
U 1n
Tensiunea de scurtcircuit poate fi scrisă sub forma:
Rk  I 1n
u k  u k2a  u k2r în care: u ka  (5.)
U 1n
X  k  I 1n
este componenta activă a tensiunii de scurtcircuit, iar u kr  (6.)
U 1n
este componenta reactivă.
3
Fig. 3. Schema echivalentă când Fig.4. Digrama fazorială la

se neglijează curentul de mers în gol scurtcircuit.
Tensiunea de scurtcircuit depinde de puterea transformatorului şi de construcţia înfăşurărilor; în mod
uzual u k  5  12% , valorile fiind standardizate în funcţie de puteri pentru a se asigura posibilităţile de
funcţionare în paralel şi pentru limitarea curenţilor de scurtcircuit din reţele. Valoarea efectivă a
curentului de scurtcircuit nominal se poate scrie:
100  I1n
I1kn  (7.)
k
Puterea primită de transformator din reţea la funcţionarea în scurtcircuit este transformată în
principal în pierderi în înfăşurări prin efect Joule, deoarece pierderile în miez sunt foarte mici (uk este
mică). Pentru I1k  I1n se consideră că pierderile măsurate cu wattmetrul indică pierderile nominale în
înfăşurări.
Trebuie menţionat că pierderile la funcţionarea în scurtcircuit ale aceluiaşi transformator pot
diferi dacă măsurarea se efectuează pe transformatorul decuvat sau încuvat, în al doilea caz liniile
câmpului de dispersie putând produce pierderi suplimentare destul de importante în elementele cuvei.
2. Regimul de funcţionare în sarcină
La funcţionarea în sarcină a transformatorului real fluxul magnetic creat de curentul I2 se va

suprapune peste fluxul magnetic creat de curentul I1. Fluxul magnetic rezultant φ va fi acelaşi ca şi la
funcţionarea în gol a transformatorului. Fluxul magnetic dat de curentul I2 fiind un flux magnetic
indus, conform legii lui Lenz, el se opune fluxului inductor, adică fluxului dat de curentul I1. Pentru ca
fluxul rezultant să rămână acelaşi, trebuie ca odată cu creşterea curentului I2 să crească şi curentul I1.
4
Considerând că o parte din fluxul magnetic dat de I2 se închide prin aer, formând fluxul magnetic de
scăpări φs2 a secundarului şi că acesta va induce în înfăşurarea secundarului o t.e.m. Es2 , relaţia se va
scrie în mod analog ca la primar:

j
E s 2   jL s 2I 2  Ls 2I 2 e 2
(8.)
iar pentru primar vom avea:

j
E s1   jLs1I 1  Ls1I1e 2
(9.)
Cele două t.e.m. datorate fluxurilor magnetice de scăpări sunt defazate cu π/2 în urmă faţă de
curenţii care le produc.
Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff circuitului primar şi secundar, rezultă:
- pentru primar U1  E1  Es1  R1I1 sau U1   E1  Es1  R1I1 (10.)
- pentru secundar E2  Es 2  R2 I 2  U 2 sau U 2  E2  Es 2  R2 I 2 (11.)

Diagrama de fazori reprezentată în fig. 5. s-a construit ţinându-se seama de relaţiile (10), (11),
unde I 2 s-a luat defazat în urmă cu unghiul φ2 faţă de t.e.m. U2, iar I2 a rezultat din însumare I 10  I 2 .
Se observă că factorul de putere cosφ1 este mai mic decât factorul de putere cos φ2 a secundarului. De
asemenea se observă că cos 1  cos 10 şi creşte (se apropie de 1) cu cât curentul I2 este mai mare.
5
Fig. 5. Diagrama de fazori

Ecuaţiile de funcţionare sunt:
U 1  R1 I 1  jL 12 I 1  E (12)
 
 U 2  R2 I 2  jL 21 I 2  E
sau:
    
U 1  R1  R2 I 1  j X 12  X  21 I 1  U 2
` ` `
 (13.)

I 1   I 2
`
Sau:
  
U 1  Rk  jX  k I 1  U 2  Z k  I 1  U 2
` `
 (14.)

I 1   I 2
`
unde Rk şi X  k sunt rezistenţa şi reactanţa globală (kapp) ale transformatorului.
3.Bilanţul energetic şi randamentul transformatorului monofazat
Bilanţul puterilor
Bilanţul puterilor se poate stabili plecând de la ecuaţiile tensiunilor în mărimi neraportate:

U  R I  jX I  E
 1 1 1  12 1 1

 U 2  R2 I 2  jX  21 I 2  E 2 (15.)

 E 2  w2 E 1
 w1
şi înmulţind prima ecuaţie cu conjugatul complex al curentului I 1 (marcat prin I 1 *), iar a doua ecuaţie
*
cu I 2 :
U 1  I 1*  R1 I 12  jX  I 12  E 1  I 1*
 12
 w2 (16.)
 U 2  I 2  R2 I 2  jX  21 I 2  E1  I 2
* 2 2 *
 w1
Prin adunarea acestor ecuaţii se obţine:
2
 2 2

U 1  I 1  U 2  I 2  R1 I 1  R2 I 22  j X 12 I 1  X  21 I 2  E 1  I 10
* * *
(17.)
6
S-a ţinut seama că:

w *
I 1  2 I 2  I 10
* *
(18.)
w1
Pe de altă parte:
  
E1  I 10  E1 I 10 cos E1 , I 10  j E1 I 10 sin E1 , I 10
* * *
 (19.)

iar ( E 1 , I 10 )  3   conform explicaţiei din fig.6.
*
Fig.6.
În consecinţă:
E1  I 10   E1 I 10 sin   j E1 I 10 cos 
*
(20.)
Ţinând seama că, în general:

U  I  S  P  j Q
*
(21.)
se poate scrie:
U 1  I  U 1  I cos 1  jU 1 I1 sin 1
*
(22.)
U 2  I 2  U 2 I 2 cos  2  jU 2 I 2 sin  2
*
şi separând componentele în ecuaţia (17.), cu considerarea expresiei (20.) se obţin relaţiile:
P1  U 1  I 1 cos 1  U 2 I 2 cos  2  R1 I 1  R2 I 22  E1 I 10 sin 

2
(23.)
Q1  U 1  I 1 sin 1  U 2 I 2 sin  2  X  12 I 1  X  21 I 2  E1 I 10 cos 
2 2
Prima ecuaţie reflectă bilantul puterii active. Puterea electrica activa primară se regăseşte în
puterea electrica activa secundară şi în pierderile de putere din transformator.
7
A doua ecuaţie arată că puterea reactivă furnizată de reţea primarului este parţial transmisă
receptorului, iar restul serveşte pentru magnetizarea fierului (E1I0 cos  ) şi corespunde în timp
energiei magnetice înmagazinată în câmpul magnetic de dispersie ( X 12 I12  X  21 I 22 ).
Fig.7. Bilantul de putere activa si reactiva
Corespunzător relaţiilor (23.) s-a redat în mod sugestiv în figura 7. repartiţia puterilor activă P1
şi reactivă Q1 pe care le primeşte transformatorul de la reţea.
P1 = U1I1 cos ϕ 1 - puterea activă primită de la reţea;
pj1 = R1I12 - pierderile de putere activă în înfăşurarea primară;
pFe = RwIw2 - pierderile de putere activă în fier;
pj2 = R2I22 - pierderile de putere activă în înfăşurarea secundară;
P2 = U1I2 cosϕ 2 - puterea activă transmisă receptorului;
Q1 = U1I1 sin ϕ 1 - puterea reactivă primită de la reţea;
Qd1=X1dI12 -pierderile de putere reactivă necesare producerii câmpului magnetic de dispersie
corespunzător înfăşurării primare;
Qm=XμIμ2 - pierderile de putere reactivă necesare pentru magnetizarea miezului;
Qd2= X2dI22 - pierderile de putere reactivă necesare pentru producerea cîmpului magnetic de
dispersie al înfăşurării secundare;
Q2 = U2I2 sin ϕ 2 - puterea reactivă furnizată receptorului;
La funcţionarea în sarcină a transformatorului, în afară de pierderile în părţile active - în miezul
feromagnetic şi în înfăşurări - denumite pierderi principale, se mai produc pierderi suplimentare în
înfăşurări, în piesele metalice de consolidare, în cuvă, etc.
4. Randamentul transformatorului monofazat
8
Randamentul transformatorului monofazat se exprimă, ca la orice maşină, prin raportul:

P2 U 2 I 2 cos  2
  (24.)
P1 U1 I1 cos 1
sau, având în vedere relaţia întâia din sistemul (1.98):
U 2 I 2 cos  2
 (25.)
U 2 I 2 cos  2  p j1  p j 2  p Fe
unde p j1 şi p j2 sunt pierderile în înfăşurări corespunzătoare sarcinii I2 iar pFe sunt pierderile în miezul
feromagnetic.
U 2 U  U 1n  const.
u  100%  f I 2  pt.  1 (26.)
U 20 cos  2  const.
sau:
U 2
u  100  f   (27)
U 20
în care:
I2 I
  1 (28.)
I 2 n I1n
este factorul de încărcare al transformatorului. Scriind:
U 2 U 20  U 2 U 20
`
 U 2`
  `
(29.)
U 20 U 20 U 20
şi observând că:
`
U 20  E2`  E1  U1
rezultă:
U 2 U 1  U 2`
 (30.)
U 20 U1
Diferenţa ( U1  U 2` ) se poate calcula utilizând diagrama simplificată (Kapp) a transformatorului. Din

figura 8. rezultă:
9
Fig. 8
2 2
DA  OD  DA  OC  CD  DA
unde:
DA  Rk I1 cos  2  X  k I1 sin  2
(31.)
CD  X  k I1 cos  2  Rk I1 sin  2
Utilizând aproximaţia:
1
1  x 2  1  x 2 , pentru x <1, şi înlocuind pe OA  U 2` în expresia căderii de tensiune se obţine:
2
2
R I X  1 X R I 
u   k 1 cos  2  k sin  2    k cos  2  k 1 sin  2   100 (32.)
 U1 U1  2  U1 U1 
care se mai poate scrie
R I I X  k I 1n I 1  1  X  I 1n I 1 R I I 
u   k 1n  1 cos  2   sin  2    k  cos  2  k 1n  1 sin  2   100
 U 1 I 1n U1 I 1n  2  U1 I 1n U 1 I 1n 
(1.108.)
sau:
 
u  u ka cos  2  u k sin  2   
1

u k cos  2  u ka sin  2
200 

2
2 (33.)
Prin urmare căderea de tensiune depinde de parametrii transformatorului (cuprinşi în  k a şi  k
), de defazajul  2 din secundar şi de curentul de sarcină, evidenţiat prin factorul  . În figura 1.33.
sunt prezentate caracteristicile externe prin funcţia U 2  f I 2  la U1= const şi cos  2 , iar figura 1.34.
prin funcţia u%  f   , ridicată în aceleaşi condiţii. Se observă că pentru o sarcină capacitivă are
loc o creştere a tensiunii la bornele secundarului, de la gol la sarcină.
10
Fig. 9. Fig. 10.
Caracteristica randamentului
Prin definiţie, randamentul unui transformator este raportul între puterea activă
P2  U 2 I 2 cos  2 transmisă receptorului de către înfăşurarea secundarului şi puterea activă
P1  U1 I1 cos 1 primită de la sursa de alimentare (de la reţea) de către înfăşurarea primară.
P2 U 2 I 2 cos  2
  (34.)
P1 U 1 I 1 cos 1
Conform bilanţului de puteri, se poate scrie:
P1  P2  PFe  PCu
în care p Fe  P10 si pCu  R1 I12  R2 I 22  Psc
U 2 I 2 cos  2
si rezulta   (35.)
U 2 I 2 cos  2  P10  Psc
  f I 2  sau   f ( ) , la U1=const. şi cos  2 =const. se poate predetermina în baza

rezultatelor obţinute la încercările în gol şi în scurtcircuit. Dacă :
I2 I` I
  `2  1 factor de incarcare (36.)
I 2 n I 2 n I1n
puterea transformatorului monofazat se exprimă astfel :
I2
S  U 2n  I 2  U 2n I 2  Sn   (37.)
I 2n
În mod analog se pot exprima pierderile în înfăşurări prin relaţia :
p j   2  pCu   2  pkn (38.)
Pierderile în fier sunt practic independente de sarcină. Cu aceste precizări, relaţia

randamentului se mai poate scrie :
  S n  cos  2
 (39.)
  S n cos  2   2  pCu  p Fe
11
La factor de putere constant şi tensiune secundară practic constantă se poate determina  n
d
pentru care randamentul are valoare maximă. Făcând  0 , rezultă că valoarea maximă a
d
randamentului are loc pentru :
p Fe
m  (40.)
p jn
Adică randamentul atinge valoarea maximă pentru acel grad de încărcare pentru care PFe  PCu
În practică un transformator funcţionează un timp mai îndelungat la o sarcină mai mică decât
sarcina nominală   (0.5  0.75) adica PFe  (0.25  0.5) PCu
La proiectarea şi construcţia transformatorului se ţine cont de acest rezultat final şi în
consecinţă se consideră randamentul maxim la o sarcină de cca. 70% din sarcina nominală.
În fig. 11. sunt prezentate curbele de variaţie ale randamentului în funcţie de sarcină, factorul
de putere fiind constant. În general, randamentul transformatorului este ridicat (mai mare decât al
maşinilor electrice) întrucât nu intervin pierderi mecanice.
Fig. 11.
La transformatoarele de putere de ordinul zecilor şi sutelor de kVA, randamentul maxim atinge
valoarea 0,95 ÷ 0,97 .
Randamentul transformatoarelor este mai ridicat decât la maşinile rotative întrucât lipsesc pierderile
mecanice. Randamentul îşi menţine valoarea ridicată pentru o plajă mare de variaţie a gradului de
încărcare. La transformatoare de putere ridicată de ordinul sutelor de MVA randamentul poate depăşi
chiar 99%.
12
De reţinut!
- Un transformator electric funcţionează în scurtcircuit în cazul când

înfăşurarea primară este alimentată de la o sursă de curent alternativ, iar bornele
înfăşurării secundare se conectează în scurtcircuit, impedanţa receptorului fiind
nulă (Z=0). În tehnica încercărilor transformatoarelor se realizează încercări de
scurtcircuit primarului aplicându-i-se progresiv tensiuni mici astfel încât
curenţii din înfăşurări să depăşească cel mult 10-20% curenţii nominali.
U 1n
Curentul de scurtcircuit are valoarea efectivă I1kn 
Rk  X 2k
2
Tensiunea de scurtcircuit nominală a transformatorului se defineşte ca fiind

tensiunea aplicată înfăşurării de înaltă tensiune când joasa tensiune este în
scurtcircuit pentru a se obţine prin înfăşurări curenţii nominali U1k  I1n  Z k ,
Rk  I 1n X  k  I 1n
u k  u k2a  u k2r , u ka  , u kr 
U 1n U 1n
-Regimul de funcţionare în sarcină se realizează atunci când înfăşurarea
primară este alimentată la tensiunea U1  U1n  const. , iar impedanţa de sarcină
este variabilă.
  
U 1  Rk  jX  k I 1  U 2  Z k  I 1  U 2
` `
Ecuaţiile de funcţionare sunt 


I 1   I 2
`
unde Rk şi X  k sunt rezistenţa şi reactanţa globală (kapp) ale transformatorului.-
- Bilantul puterilor intr-un transformator electric monofazat se exprima

P1  U 1  I1 cos 1  U 2 I 2 cos  2  R1 I 1  R2 I 22  E1 I10 sin 
2
Q1  U 1  I1 sin 1  U 2 I 2 sin  2  X  k 2 I 1  X  21 I 2  E1 I10 cos 

2 2
Prima ecuaţie reflectă principiul conservării energiei. Puterea primară se

regăseşte în puterea secundară şi în pierderile din transformator.
A doua ecuaţie arată că puterea reactivă furnizată de reţea primarului
este parţial transmisă receptorului, iar restul serveşte pentru magnetizarea
fierului (E1I0 cos  ) şi corespunde în timp energiei magnetice înmagazinată în
câmpul magnetic de dispersie ( X  k 2 I12  X  21 I 22 ).
P2 U 2 I 2 cos  2
- Randamentul transformatorului monofazat   
P1 U 1 I 1 cos 1
13
U 2 I 2 cos  2
Conform bilanţului de puteri, se poate scrie:  
U 2 I 2 cos  2  P10  Psc
1. Un transformator electric funcţionează în scurtcircuit în cazul când:

a) înfăşurarea primară este alimentată de la o sursă de curent alternativ,
iar bornele înfăşurării secundare se conectează în scurtcircuit, impedanţa
receptorului fiind nulă (Z=0).
b) înfăşurarea primară este alimentată de la o sursă de curent alternativ, iar
bornele înfăşurării secundare se conectează pe o impedanţa a receptorului Z.
c) înfăşurarea primară este alimentată de la o sursă de curent alternativ, iar
bornele înfăşurării secundare sunt deschise.
2. Curentul de scurtcircuit al unui transformator monofazat care functioneaza in
regim de scurtcircuit are valoarea efectivă dată de relaţia:
U 1n
a) I1kn 
Rk  X 2k
2
Rk
b) I 1kn 
Xk
P1n
c) I 1kn 
Rk2  X 2k
3. Tensiunea de scurtcircuit nominală este:
a) tensiunea care trebuie aplicată circuitului de înaltă tensiune al
transformatorului pentru ca acest circuit să fie parcurs de curentul
nominal atunci când circuitul de joasă tensiune este legat în scurtcircuit
b) tensiunea care trebuie aplicată circuitului de înaltă tensiune al
transformatorului pentru ca acest circuit să fie parcurs de curentul nominal
atunci când circuitul de joasă tensiune este deschis
c) tensiunea care trebuie aplicată circuitului de înaltă tensiune al
transformatorului pentru ca acest circuit să fie parcurs de curentul nominal
atunci când circuitul de joasă tensiune este legat pe o impedanta Z.
4. Raportul tensiunilor la bornele celor două înfăşurări, notat cu ku are valoarea
u w
a) k u  1  1
u 2 w2
14
I 1 n1
b) k u  
I 2 n2
1
c) k u 
2
5. Tensiunea nominală primară este
a) tensiunea care trebuie aplicată la bornele de alimentare ale
înfăşurării primare a tranformatorului în regimul său nominal de
funcţionare.
b) tensiunea cu care trebuie alimentat consumatorul principal al
transformatorului
c) tensiunea obtinuta la bornele infasurarii secundare a transformatorului
care se aplica consumatorului
6. Tensiunea de scurtcircuit nominală este
a) tensiunea care trebuie aplicată circuitului de înaltă tensiune al
nominal atunci când circuitul de joasă tensiune este legat în
scurtcircuit
b) tensiunea obtinuta la bornele circuitului de înaltă tensiune al
nominal atunci când circuitul de joasă tensiune este legat în scurtcircuit
c) tensiune nula atunci cand transformatorul functioneaza in regim de
scurtcircuit
7. Randamentul transformatorului monofazat:
a) depinde de pierderile în fier;
b) depinde doar de puterea activă;
c) depinde doar de puterea reactivă
8.Randamentul transformatorului monofazat se exprimă, ca la orice maşină,
prin raportul:
U 2 I 2 cos  2
a)  
U 2 I 2 cos  2  p j1  p j 2  p Fe
U 1 I 1 cos 1
b)  
U 2 I 2 cos  2  p j1  p j 2  p Fe
U 2 I 2 cos  2
c)  
U 1 I 1 cos 1  p j1  p j 2  p Fe
9. Randamentul transformatorului monofazat:

a) Depinde de pierderile în fier;
b) Depinde doar de puterea activă;
15
c) Depinde doar de puterea reactivă;

10. Randamentul transformatorului este ridicat (mai mare decât al maşinilor
electrice) deoarece:
a) Nu intervin pierderi mecanice;
b) Se folosesc materiale inalt aliate
c) Curentii prin infasurari au valori foarte mici comparativ cu cei care
circula prin alte masini electrice;
11. Randamentul unui transformator este:
a) Raportul între puterea activă P2  U 2 I 2 cos  2 transmisă
receptorului de către înfăşurarea secundarului şi puterea activă
P1  U1 I1 cos 1 primită de la sursa de alimentare (de la reţea) de
către înfăşurarea primară;
b) Raportul intre puterea activă P1  U1 I1 cos 1 primită de la sursa de
alimentare (de la reţea) de către înfăşurarea primară si puterea activă
P2  U 2 I 2 cos  2 transmisă receptorului de către înfăşurarea
secundarului;
c) Raportul intre fluxul util si fluxul de scapari;
12. Ecuatia P1  U1  I1 cos 1  U 2 I 2 cos  2  R1 I 1  R2 I 22  E1 I10 sin 
2
reprezinta:
a) Puterea activa primară a transformatorului se regăseşte în puterea
activa secundară şi în pierderile din transformator;
b) Puterea activa primara a transformatorului se conserva pe parcursul
functionarii transformatorului fara a se produce pierderi;
c) Ecuatia de functionare a transformatorului monofazat;
13. Ecuatia Q1  U1  I1 sin 1  U 2 I 2 sin  2  X  k 2 I 1  X  21 I 2  E1 I10 cos 
2 2
reprezinta:
a) Puterea reactiva primara a transformatorului se regaseste in
puterea reactiva a transformatorului si in pierderile din
transformator;
b) Puterea reactiva primara a transformatorului se conserva pe parcursul
16
functionarii transformatorului fara a se produce pierderi;

c) Ecuatia de functionare a transformatorului monofazat;

1. Desenati schema echivalentă a transformatorului monofazat pentru regimul
de mers în gscurtcircuit si explicati semnificatiile tuturor aparatelor folosite
2. Care sunt curbele ce se pot trasa in timpul regimului de functionare in
scurtcircuit al unui transformator monofazat, avand ca parametru variabil
tensiunea primara primare de la zero la cca 1,15 U1n.
3. Determinati randamentul unui transformator electric;
4. Desenati caracteristica randamentului transformatorului electric monofazat.
1.a.
2.a.
3.a.
4.a.
5.a.
6.a.
7.a.
8.a.
9.a.
10.a.
11.a.
12.a.
13.a.
Bibliografie
17
Constructia transformatorului electric trifazat.
Conexiunile şi grupele de conexiuni ale transformatoarelor trifazate
Constructia transformatorului electric trifazat. Conexiunile şi grupele de conexiuni ale

transformatoarelor trifazate.
Cuprins

Construcţia transformatoarelor trifazate
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.7

Bibliografie – unitatea de învăţare nr.7
1

Insusirea partilor constructive ale transformatorului trifazat
Insusirea notiunilor despre infasurari trifazate, tipuri de conexiuni
Construcţia transformatoarelor trifazate
Intr-o reţea trifazată se pot utiliza fie trei transformatoare monofazate alcătuind un grup
transformatoric fie un transformator trifazat cu miez unic. În primul caz (fig.1) înfăşurările primare ale
celor trei transformatoare monofazate sunt conectate în stea, începuturile A, B, C urmând a fi
alimentate de la reţea, ca şi înfăşurările secundare, la cere capetele a, b, c alimentează reţeaua
utilizatorilor. Oricare din sistemele de înfăşurări, primare sau secundare, pot fi însă conectate şi în
triunghi.
În figura 2 este reprezentată o construcţie trifazată compactă, având acelaşi miez pentru toate
fazele, ambele înfăşurări fiind conectate în stea. Ambele soluţii prezintă atât avantaje, cât şi
dezavantaje. La grupul transformatoric, fabricaţia şi transportul sunt mai uşoare, iar - pe de altă parte -
este suficient un singur transformator monofazat de rezervă în staţie, dar construcţia în totalitate este
mai scumpă. Soluţia este curent folosită pentru transformatoare de mare putere ( S n >40 MVA) şi
tensiuni ridicate (UI.T.  220kV), la care problemele de transport şi montaj intervin pe primul plan. A
doua soluţie este mai puţin costisitoare deoarece înfăşurările sunt montate pe un circuit magnetic unic,
dar transformatorul este mai greu de transportat în cazul unităţilor de mare putere şi este necesar un
transformator trifazat de rezervă, în staţie.
Fig.1 Fig.2.
Posibilitatea utilizării pentru transformatoarele trifazate a miezurilor cu trei coloane şi două

juguri reiese din analiza figurilor 1.37, a, b, şi c. Dacă trei transformatoare se plasează unul faţă de
2
celălalt ca în figura 3.a atunci coloanele 1`, 2`, 3` (fig. 1) se pot reuni într-o singură coloană. Însă într-
un sistem trifazat simetric, suma fluxurilor magnetice utile a celor trei faze este nulă:
 A  B C  0 (1.)
Prin urmare, în coloana comună din figura 3, a fluxul magnetic va fi totdeauna nul şi această
coloană nu se justifică. Se ajunge deci la soluţia constructivă din figura 3, această construcţie introduce
o oarecare nesimetrie magnetică. În practică nesimetria se reduce prin mărirea secţiunilor jugurilor
rămase cu 5-15%. Totuşi, datorită nesimetriei magnetice, la funcţionarea în gol curenţii din înfăşurările
dispuse pe coloanele laterale sunt mai mari decât curentul din înfăşurarea dispusă pe coloana din
mijloc. Curenţii la funcţionarea în gol IA0, IB0, IC0, a căror sumă este nulă în cazul conectării în stea fără
fir neutru, vor forma deci un sistem trifazat nesimetric, cu defazaje diferite de 1200.
Ecuaţiile diferenţiale sau în complex ale transformatorului monofazat, diagrama de fazori şi
schema echivalentă se pot utiliza şi pentru studiul funcţionării unui grup format din trei
transformatoare monofazate. Pentru transformatoarele trifazate cu miez compact aplicarea teoriei
transformatorului monofazat la una din fazele transformatorului trifazat este posibilă numai dacă
transformatorul funcţionează în sarcină simetrică. În cele ce urmează se va avea în vedere această
situaţie, urmând ca funcţionarea transformatorului trifazat încărcat nesimetric să fie examinată într-un
paragraf special.
Fig.3.
A. Schemele de conexiuni
Înfăşurările primare, respectiv secundare ale transformatoarelor trifazate pot fi conectate, în

principiu, în stea, în triunghi sau zigzag.
3
Forma constructivă cea mai des întâlnită pentru circuitul magnetic al transformatorului trifazat
constă din trei coloane reunite în partea lor superioară şi inferioară cu câte un jug magnetic prin care se
închid liniile de câmp magnetic. La această variantă constructivă se realizează economie de fier şi
simplitate constructivă. Alte variante constructive se realizează cu ajutorul transformatoarelor
monofazate prin conexiune trifazată, stea sau triunghi, a înfăşurărilor primare şi secundare sau cu
transformatoare cu cinci coloane (trei pentru înfăşurări şi două auxiliare, laterale, care servesc pentru
micşorarea secţiunii jugurilor). Cele trei faze ale primarului şi secundarului se pot lega în stea (cu nulul
scos în afară sau nu), sau în triunghi. Înfăşurările secundarului se mai pot lega şi în zig-zag, cu nulul
accesibil, pentru alimentarea receptorilor monofazaţi. Reprezentarea schematică a conexiunilor este
Fig. 4.
a) Conexiunea stea se simbolizează prin litera Y pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera y
pentru joasa tensiune. Această schemă se realizează conectând împreună începuturile sau sfârşiturile
de fază, (fig.5,a), iar capetele libere se scot la bornele transformatorului; uneori se scoate şi nulul
conexiunii la o bornă accesibilă pe capacul transformatorului. În regim armonic, valoarea efectivă a
tensiunii de linie este de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă a tensiunii de fază - (fig.5.b).
4
Fig. 5
La conexiunea stea armonicile sinfazice (de ordinul 3,9,15 etc.) din tensiunile de fază , de
amplitudini egale, nu apar în tensiunea de linie. Această conexiune se utilizează la transformatoarele
de putere pe partea de înaltă şi foarte înaltă tensiune, precum şi la transformatoarele de distribuţie.
b)Conexiunea triunghi se simbolizează prin litera D pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera d
pentru joasa tensiune. Practic schema se realizează conectând sfârşitul unei înfăşurări de fază cu
începutul altei înfăşurări, legăturile de la punctele respective de conectare fiind scoase la borne. Există
două moduri distincte de a efectua aceste conexiuni: fie prin conectarea extremităţilor A cu Y, cu Z şi
C cu X (fig.6,a) la o înfăşurare de înaltă tensiune, fie prin conectarea extremităţilor X cu B, Y cu C şi
Z cu A. La conexiunea triunghi tensiunea de fază este egală cu tensiunea de linie, iar curentul de fază
este de 3 ori mai mic decât curentul de linie (fig.6,b). Din această cauză schema de conexiuni
triunghi se utilizează în cazul în care curenţii de linie au valori mari, deci pe partea de joasă tensiune a
transformatoarelor de putere, rezultând o secţiune de conductor a înfăşurării de fază mai redusă, cu
avantaje tehnologice de execuţie. La această schemă de conexiuni armonicile sinfazice din curba
curenţilor de fază nu mai apar în curba curentului de linie, acestea închizându-se în interiorul
conexiunii; prin urmare curentul de linie nu mai conţine armonica de ordinul 3.
Fig.6.
5
c) Conexiunea zigzag se simbolizează prin litera z pentru înfăşurarea de joasă tensiune şi prin litera Z
pentru înalta tensiune (mai rar utilizată, la transformatoare speciale). Fiecare înfăşurare de fază este
formată din câte două semibobine identice care se conectează în felul următor: sfârşitul unei
semibobine de pe o coloană este legat cu începutul unei semibobine de pe altă coloană (de exemplu x
cu b`, y cu c` si z cu a` în fig.6), extremităţile x`, y` ;si z` cu a` fiind conectate în stea.
Fig.7.
Tensiunea de fază la schema de conexiuni zigzag, în cazul când cele două bobine de pe coloane
diferite au acelaşi număr de spire, are valoarea:
U f z  2U fb  cos 300  3U fb (1)
unde U f b este tensiunea corespunzătoare unei semibobine.
Dacă cele şase semibobine s-ar înseria tot câte două, dar ambele de pe aceeaşi coloană, s-ar
realiza o schemă de conexiuni stea. În acest caz tensiunea de fază ar fi:
U f y  2U fb (2)
deci mai mare decât în cazul conexiunii z, în raportul:
U fy 2U fb 2
   1,15 (3)
U fz 3U fb 3
6
Prin urmare, tensiunea pe fază la conexiunea zigzag este mai mică decât la conexiunea stea. Pentru a
obţine aceeaşi tensiune, numărul de spire trebuie majorat de 1,15 ori, deci înfăşurarea conectată în
zigzag are un consum de material conductor cu 15% mai mare decât înfăşurarea conectată în stea sau
în triunghi.
Între mărimile de fază şi cele de linie este aceeaşi dependenţă ca şi la conexiunea stea:
U   3U f z I  I fy (4)
Schema de conexiuni zigzag se utilizează pe partea de joasă tensiune a transformatoarelor de

distribuţie.
Conexiunile transformatoarelor trifazate se deosebesc şi prin defazajul dintre tensiunile de linie
primare şi cele secundare corespunzătoare. Ţinând cont de acest lucru, există 12 grupe de conexiuni,
defazajul specific fiecărei grupe fiind exprimat de o cifră, care este trecută după notaţia simbolică şi
care, înmulţită cu 30o (unitatea de unghi electric) dă defazajul menţionat.
De reţinut!
-Intr-o reţea trifazată se pot utiliza fie trei transformatoare monofazate alcătuind
un grup transformatoric fie un transformator trifazat cu miez unic.
-Conexiunea stea se simbolizează prin litera Y pentru înfăşurarea de înaltă
tensiune şi litera y pentru joasa tensiune. Această schemă se realizează
conectând împreună începuturile sau sfârşiturile de fază iar capetele libere se
scot la bornele transformatorului; uneori se scoate şi nulul conexiunii la o bornă
accesibilă pe capacul transformatorului, În regim armonic, valoarea efectivă a
tensiunii de linie este de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă a tensiunii de
fază.
-Conexiunea triunghi se simbolizează prin litera D pentru înfăşurarea de
înaltă tensiune şi litera d pentru joasa tensiune Practic schema se realizează
conectând sfârşitul unei înfăşurări de fază cu începutul altei înfăşurări,
legăturile de la punctele respective de conectare fiind scoase la borne. La
conexiunea triunghi tensiunea de fază este egală cu tensiunea de linie, iar
curentul de fază este de 3 ori mai mic decât curentul de linie
7
-Conexiunea zigzag se simbolizează prin litera z pentru înfăşurarea de joasă

tensiune şi prin litera Z pentru înalta tensiune. Fiecare înfăşurare de fază este
formată din câte două semibobine identice care se conectează în felul următor:
sfârşitul unei semibobine de pe o coloană este legat cu începutul unei
semibobine de pe altă coloană. Tensiunea de fază la schema de conexiuni
zigzag, în cazul când cele două bobine de pe coloane diferite au acelaşi număr
de spire, are valoarea:
U f z  2U fb  cos 300  3U fb
1.La un transformator trifazat conexiunea stea se simbolizează:

a) prin litera Y pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera y pentru joasa
tensiune
b) prin litera Z pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera Z pentru joasa
tensiune
c) prin litera D pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera d pentru joasa
tensiune
2.La un transformator trifazat cu infasurarea primara in conexiune stea valoarea

efectivă a tensiunii de linie este:
a) de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă a tensiunii de fază
b) de 3 ori mai mica decât valoarea efectivă a tensiunii de fază
c) egala cu valoarea efectivă a tensiunii de fază
3.La un transformator trifazat conexiunea triunghi se simbolizează

a) prin litera D pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera d pentru joasa
tensiune
b) prin litera Z pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera z pentru joasa
tensiune
c) prin litera Y pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera y pentru
joasa tensiune
4.La un transformator trifazat cu infasurarea primara in conexiune triunghi

valoarea efectivă a curentului de fază este:
a) de 3 ori mai mic decât valoarea efectiva a curentului de linie
b) de 3 ori mai mare decât valoarea efectiva a curentului de linie
8
c) egala cu valoarea efectiva a curentului de linie
5.Transformatoarele trifazate pot avea înfăşurările conectate astfel:

a. Y/d
b. z/y
c. z/d
6.Simbolul Dy la transformatoare trifazate reprezintă :
a. conexiune triunghi pentru primar şi conexiune stea pentru secundar
b. conexiune stea pentru primar şi conexiune triunghi pentru secundar
c. conexiune triunghi pentru înaltă şi conexiune stea pentru joasă
tensiune
1.Reprezentati schematic a conexiunea stea. Scrieti relatiile dintre tensiunile de

linie si faza, intensitatile curentilor de linie si respectiv de faza.
2.Reprezentati schematic a conexiunea triunghi. Scrieti relatiile dintre

tensiunile de linie si faza, intensitatile curentilor de linie si respectiv de faza
3.Reprezentati schematic a conexiunea zigzag. Scrieti relatiile dintre tensiunile

de linie si faza, intensitatile curentilor de linie si respectiv de faza
1.a.
2.a.
3.a.
4.a.
5.a.
6.a
Bibliografie
9
Functionarea in paralel a doua transformatoarele electrice monofazate;
Condiţiile impuse transformatoarelor funcţionând în paralel; încărcarea transformatoarelor;

Cuprins
Funcţionarea în paralel a transformatoarelor de putere

Condiţiile impuse transformatoarelor funcţionând în paralel; încărcarea
transformatoarelor

1

 Insusirea conditiilor de cuplare in parallel a doua transformatoare
 Insusirea aparatului matematica care demonstreaza necesitatea
indeplinirii conditiilor de cuplare in paralel
Funcţionarea în paralel a transformatoarelor de putere
Necesitatea asigurării unei rezerve în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor, cât şi

creşterea în timp a consumului de energie, impune funcţionarea în paralel a transformatoarelor.
Pentru o repartiţie a curenţilor de sarcină proporţională cu puterile nominale, transformatoarele
conectate în paralel trebuie să aibă acelaşi raport de transformare (aceeaşi tensiune aplicată primarului
şi aceeaşi tensiune obţinută la secundar), aceeaşi grupă de conexiuni şi aceleaşi tensiuni de scurtcircuit.
Două sau mai multe transformatoare se consideră că funcţionează în paralel dacă au bornele
primare legate la aceeaşi reţea de alimentare, de tensiunea U1, iar bornele secundare sunt conectate la o
reţea receptoare de tensiune U2. În figura 1 este reprezentată schema de principiu a conectării în paralel
a două transformatoare monofazate, în care Z este impedanţa sarcinii.
Prezenţa mai multor transformatoare funcţionând paralel în staţiile electrice de transformatoare
se justifică printr-o investiţie eşalonată în timp, printr-un grad de siguranţă în exploatare sporit şi prin
posibilitatea de a asigura încărcarea transformatoarelor în regimuri optime.
Fig.1
Desigur, în această situaţie, pentru o putere totală dată, costurile investiţiei cresc, deoarece se
măresc consumurile de materiale şi spaţiile necesare amplasamentului; totodată cresc şi pierderile de
putere. Trebuie, însă, avut în vedere faptul că receptorul alimentat de la staţie se dezvoltă treptat în mai
mulţi ani, ca putere cerută de la staţie şi nu există nici o raţiune că se utilizează în staţie, de la început,
un transformator a cărei putere să acopere sarcina la care se va ajunge de abia peste câţiva ani. În
majoritatea cazurilor, fracţionarea puterii transformatorului în mai multe unităţi mai mici se dovedeşte
economică şi apare pe deplin justificată înzestrarea treptată a staţiei cu unităţile necesare, pe măsura
dezvoltării receptorului deservit de staţie. În acelaşi timp se rezolvă mai economic şi problema rezervei
şi asigurării continue cu energie electrică a receptorului întrucât, dacă se defectează unul din
2
transformatoarele staţiei, celelalte pot suporta complet sau parţial, pentru o scurtă vreme, întreaga
sarcină.
Pe de altă parte, în cazul unor sarcini reduse la anumite ore ale zilei, sau sezoniere, există
posibilitatea scoaterii din funcţiune a unor unităţi în scopul micşorării pierderilor de energie şi utilizării
celor rămase în funcţiune la randamente maxime.
Condiţiile impuse transformatoarelor funcţionând în paralel;

încărcarea transformatoarelor
La funcţionarea în paralel a două sau mai multe transformatoare trebuie îndeplinite următoarele
condiţii generale:
a) să nu apară curenţi de circulaţie între transformatoarele conectate în paralel, deoarece aceşti curenţi
provoacă pierderi importante şi limitează puterea transformatoarelor;
b) fiecare transformator să se încarce cu o putere proporţională cu puterea lui nominală, iar curenţii din
secundar să fie, pe cât posibil, în fază.
La conectarea în paralel a unor transformatoare identice ca putere şi construcţie, aceste condiţii
se realizează de la sine. În practică se conectează însă, de multe ori, transformatoare diferite ca putere
şi construcţie. În cele ce urmează se analizează asemenea situaţii, considerând - pentru simplitate -
două transformatoare monofazate.
Unele abateri de la condiţiile de mai sus sunt permise de norme şi standarde, dar numai în
limitele care se vor arăta în continuare.
La început se consideră că cele două transformate funcţionând în paralel sunt complet diferite
ca puteri nominale, rapoarte de transformare şi tensiuni de scurtcircuit.
Utilizând schemele echivalente simplificate ale celor două transformatoare funcţionând în
paralel şi debitând pe sarcina de impedanţă z cu raportarea mărimilor primare la secundar, se obţine
schema echivalentă a staţiei din figura 2.
Cu z KI ``
şi z KII
``
s-au notat impedanţele globale (kapp) raportate la secundar ale celor două
transformatoare. Dacă U 1 este tensiunea reţelei de alimentare, aceeaşi pentru cele două transformatoare
iar k uI şi k uII sunt rapoartele de transformare, presupuse diferite, ale celor două transformatoare,
tensiunile lor primare raportate la înfăşurarea secundară au expresiile :
U 1 `` U 1
U 1I  ;U 1II 
``
(1)
k uI k uII
Fig.2
3
În baza schemei echivalente din figura 2 se pot scrie ecuaţiile:
U 1``  Z ``k  I 1`Ì  U 2

 I I
U 1II  Z k II  I 1`ÌI  U 2
`` ``
 (2)
 I 1`Ì  I 1`ÌI  I 2

U 2   Z  I 2
în care I 1I   I 21 şi I 1II    I 2 II sunt respectiv curenţii primari raportaţi la secundar (egali şi de
`` ``
semen contrare cu curenţii reali din secundar), iar U 2 este tensiunea secundară reală.
Din primele două ecuaţii rezultă curenţii:
U 1I  U 2
``
 I 2I 
``
I 1I ``
Z kI
(3)
U 1II  U 2
``
  I 2 II 
``
I 1 II ``
Z k II
precum şi curentul total absorbit de consumator:

 1 1  U 1`Ì U 1`ÌI
I2  I I  U 2  ``  ``   ``
`` ``
1I 1II
 Zk  Z ``k (4)
 I Z kII  I
Z kII
Eliminând tensiunea U 2 între ecuaţiile (1.118) şi (1.119) se obţin expresiile celor doi curenţi sub
forma:
U 1I  U 1II
`` `` ``
Z k II
 I 2I  I 2 
``
I 1I
Z k I  Z k II Z k I  Z k II
` `` `` ``
(5)
U 1I  U 1II
`` `` ``
Z kI
  I 2 II  I 2 
``
I 1II
`` `` `` ``
Prin urmare curenţii debitaţi de cele două transformatoare funcţionând în paralel au fiecare câte două
componente. Primele componente, diferite pentru fiecare din cele două transformatoare, respectiv:
`` ``
Z k II Z kI
I2 şi I2 (6)
`` `` `` ``
sunt componentele utile, impuse de sarcina comună.

Celelalte componente sunt independente de curentul I 2 şi au valori absolute egale. Ele există
chiar când transformatoarele funcţionează în gol, adică I 2 =0. Aceste componente reprezintă, în fapt,
un curent comun care se închide între cele două transformatoare în paralel (fig.1.45), numit curent de
4
``
circulaţie sau de egalizare. Într-adevăr se constată că, dacă în curentul I 1I componenta respectivă are
U 1I  U 1II
`` ``
expresia: I circ  (7)

Z k I  Z k II
`` ``
``
în curentul I 1III al celui de-al doilea transformator această componentă are exact aceeaşi expresie, dar
cu semn schimbat.
Fig.3.
Curentul de circulaţie străbate primul transformator într-un sens, iar pe cel de al doilea în sens
invers, fiind independent de sarcină. El încarcă suplimentar unul din transformatoare şi descarcă pe
celălalt, provocând încălziri nepermise în transformatorul supraîncărcat. Anularea acestui curent de
circulaţie impune: U 1I  U 1II  0
`` ``
(8.)
Cele două tensiuni trebuie să fie egale în mărime şi în fază.
Egalitatea U 1I  U 1II înseamnă că rapoartele de transformare ale celor două transformatoare
`` ``
funcţionând în paralel trebuie să fie egale. Standardele impun o abatere maximă de +0,5% determinată
la platforma de încercări, pentru raportul de transformare, tocmai pentru a limita apariţia curenţilor de
circulaţie.
Relaţia (7) referindu-se la mărimi complexe, impune şi aceeaşi fază pentru tensiunile
U 1I  U 1II . De aici rezultă o a doua condiţie, importantă mai ales pentru transformatoarele trifazate, şi
`` ``
anume că transformatoarele funcţionând în paralel trebuie să aibă aceeaşi grupă de conexiuni.

În continuare se va analiza încărcarea transformatoarelor conectate în paralel, considerându-se
respectate cele două condiţii pentru anularea curenţilor de circulaţie şi anume:
- aceleaşi rapoarte de transformare;
- aceleaşi grupe de conexiuni.
Din ecuaţiile (1.120) de mai sus rezultă, în ipoteza Icirc=0, relaţia:

`` ``
I 1I Z k II I
``
 `  2I (9.)
I 1II Z k I I 2 II
sau:
I 2I
Z k II  I 2 IIn U 2 kII j kII kI 
``
I 2 In
 ``   (10)
I 2 II Z k I  I 2 In U 2 kI
I 2 IIn
5
în care U 2 KI  z KI
``
 I 2 KII siU 2 KII  z KII
``
 I 2 IIn reprezintă tensiunile de scurtcircuit ale celor două
transformatoare, iar  k I şi  k II reprezintă unghiurile interne ale impedanţelor globale, definite prin
X ``kI  X ``kII 
relaţiile: tg k I   ; I
tg k II   II
(11)
R ``
kI a I
R ``
k II a II
Considerând  KI   KII , dar  KI   KIII , relaţia (1.125) se scrie:

I 2 I I 2 II U 2 kII
:  (12)
I 2 I n I 2 IIn U 2 kI
sau, înmulţind peste tot cu tensiunea U2n şi ordonând altfel termenii:

SI S I k
 n  II (13.)
S II S II n  k I
Prin urmare, puterea aparentă totală S=SI+SII se repartizează pe cele două transformatoare direct
proporţional cu puterile aparente normale, dar invers proporţional cu tensiunile de scurtcircuit relative.
Scriind:
S In
SI  SI S
 KI şi  II (14)
S II S II n S In S IIn
 kII  KI  kII
se obţine relaţia:
SI S S  S II
 II  I (15.)
S In S IIn S I n S IIn

 KI  kII  KI  kII
care permite calculul încărcării celor două transformatoare funcţionând în paralel, cunoscând puterile
nominale şi tensiunile de scurtcircuit.
Pentru ca transformatoarele să se încarce proporţional cu puterile lor nominale se impune ca ele
să aibă aceleaşi tensiuni de scurtcircuit relative. Standardele în vigoare admit o abatere de  10% ,
determinată la platformă, pentru tensiunea de scurtcircuit prescrisă.
În cazul când  KI   KIII , dar  KI   KIII , rezultă că valorile relative ale curenţilor I 21 / I 2 In şi
I 2 II / 2 IIn sunt egale în modul, dar defazate cu unghiul  KII   KI , aşa cum este arătat în figura 4.
Fig.4
6
O diferenţă de fază poate apare în cazul când transformatoarele conectate în paralel sunt de puteri
diferite şi chiar dacă  KI   KII rezultă:
PkIn P
 aI  ;  aII  kIIn (16)
S In S II n
şi deci  aI   aII , atrăgând după sine şi  I   II , respectiv

 KI   KII . (17)
În consecinţă transformatoarele funcţionând în paralel trebuie să nu fie de puteri mult diferite
între ele (raportul puterilor să nu depăşească valoarea 1:4). Standardele admit ca  KIII   KI să fie de
cel mult 15% situaţie în care, prin însumarea geometrică a celor doi curenţi (fig.1.46) în loc de
însumare algebrică, suprasarcina corespunzătoare nu depăşeşte 3,5% din sarcina normală când
tensiunile de scurtcircuit ar fi egale şi în fază.
În concluzie, pentru o bună comportare a transformatoarelor funcţionând în paralel, este
necesar să fie îndeplinite urătoarele condiţii:
a) acelaşi raport de transformare, cu abateri maxime în limitele +0,5%;
b) aceeaşi grupă de conexiuni;
c) aceleaşi tensiuni de scurtcircuit în modul, cu abateri maxime în limitele  10%;
d) tensiunile de scurtcircuit să fie în fază, cu abateri admisibile până la 150.
De reţinut!
-La funcţionarea în paralel a două sau mai multe transformatoare trebuie

îndeplinite următoarele condiţii generale:
a) să nu apară curenţi de circulaţie între transformatoarele conectate în paralel,
deoarece aceşti curenţi provoacă pierderi importante şi limitează puterea
transformatoarelor;
b) fiecare transformator să se încarce cu o putere proporţională cu puterea lui
nominală, iar curenţii din secundar să fie, pe cât posibil, în fază.
-Pentru o bună comportare a transformatoarelor funcţionând în paralel, este
b) aceeaşi grupă de conexiuni;
c) aceleaşi tensiuni de scurtcircuit în modul, cu abateri maxime în
limitele  10%;
d) tensiunile de scurtcircuit să fie în fază, cu abateri admisibile până la
150.
-Autotransformatorul
Este un transformator cu miez feromagnetic şi o singură înfăşurare de
fază, prevăzută cu una sau mai multe prize; în fapt înfăşurarea de joasă tensiune
7
reprezintă o parte a înfăşurării de înaltă tensiune, cele două părţi fiind legate
galvanic. Autotransformatoarele pot fi monofazate sau trifazate; cele trifazate
sunt conectate numai în stea.
1.Pentru o bună comportare a transformatoarelor funcţionând în paralel, este

aceeaşi grupă de conexiuni; aceleaşi tensiuni de scurtcircuit în modul, cu
abateri maxime în limitele 10%; tensiunile de scurtcircuit să fie în fază, cu
abateri admisibile până la 150.
b) sa fie cuplate pe aceiasi sarcina
c) sa fie de aceleasi valori nominale.
1.Enumerati situatii in care este necesara cuplarea in parallel a doua

transformatoare electrice
2.Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca transformatoarele
electrice pentru o buna functionarea in paralel
1.a.
8
Bibliografie
9
Masina de c.c. Elemente constructive;
Campul magnetic in masina de curent continuu;
Domenii de aplicare;
Date nominale inscrise pe placuta indicatoare;
Masina de c.c. Elemente constructive; Domenii de aplicare;

Cuprins
Bibliografie – unitatea de învăţare nr.9
1
Denuimire disciplina – Curs

-Insusirea constructiei masinii de c.c.
-Intelegerea producerii campului magnetic in masina de c.c.
- Insusirea datelor inscrise pe placuta indicatoare
-Cunoasterea domeniilor unde se folosesc masinile de c.c.
Elemente constructive
Ca orice maşină electrică rotativă, maşina de curent continuu se compune dintr-

un inductor şi un indus, între care există un spaţiu de aer numit întrefier. Întotdeauna la
maşina de curent continuu armătura inductoare este fixă, constituind statorul maşinii, iar
armătura indusă este mobilă, constituind rotorul.
Există două categorii principale de maşini de curent continuu:
a) Maşini heteropolare (ciclice) la care sistemul inductor este format dintr-o
succesiune alternată de poli nord şi sud (fig. 1.). La aceste maşini variaţia fluxului
inductor prin spirele indusului rotitor are loc după o lege periodică şi fluxul induce în
aceste spire, conform legii inducţiei electromagnetice, tensiuni electromotoare
alternative, care sunt redresate cu ajutorul unui redresor mecanic numit colector. Marea
majoritate a maşinilor de curent continuu se construiesc în acest mod, realizând
conversia energiei prin procedeul electromagnetic
2
Fig. 1.
b) Maşini homopolare (unipolare, aciclice) a căror funcţionare se bazează pe
procedeul inducţiei unipolare de conversie electromecanică a energiei, mai exact pe
principiul discului lui faraday. Discul metalic se roteste cu turatia n intr-un camp
magnetic omogen B , perpendicular pe suprafata discului. Discul contine un numar de
sectoare S, care constituie conductoare rotorice in care se induc t.e.m. cu sensul de la ax
la periferia discului.
Între două perii A1 şi A2 fixate pe periferia barei cilindrice (sau una pe periferia
discului şi alta pe arbore în cazul maşinilor unipolare cu rotor format din unul sau mai
multe discuri metalice – de tipul discului lui Faraday – fig. 2.) se culege o t.e.m.
constantă, de valoare redusă, făcând inutil colectorul. Acest tip de masini s-a construit
ca generatoare de tensiuni mici si intensitati mari.
3
Fig. 2.
Construcţia masinii de curent continuu

Elementele constructive de bază ale maşinii de curent continuu pot fi identificate
în secţiunile din figura 3, pentru seriile normale de maşini cu protecţie tip IP 23.
În figura 3. se prezintă o secţiune longitudinală printr-un motor de curent

continuu pentru metalurgie, destinat a fi alimentat de la un convertor static, la care
întregul circuit magnetic lamelat (pachete din tole ştanţate). Tipul constructiv este IP 44
sau chiar IP 54 (maşină capsulată).
4
Fig. 3.
O schema a masinii de c.c. cu parti componenete constructive este reprezentata in figura

4.
Fig. 4.
 Inductorul reprezintă partea maşinii în care se produce fluxul inductor (de
excitaţie). El se compune în principal din:
 carcasă;
 poli principali (de excitaţie);
 poli auxiliari (de comutaţie);
 piese de strângere.
Carcasa (1) este un cilindru din oţel turnat sau sudat după roluire, în interiorul
căruia sunt fixaţi prin şuruburi polii principali (2) şi polii auxiliari (3) ai maşinii.
Carcasa constituie jugul inductorului, prin ea închizându-se fluxul principal, de unde
rezultă necesitatea construirii sale din materiale cu proprietăţi magnetice bune (oţel).
Pentru a oferi fluxului magnetic o reluctanta cât mai mica, carcasa se construieste din
fonta sau otel turnat, uneori din tabla groasa de otel sudata. De obicei de carcasă se
sudează (sau se toarnă simultan) şi tălpile pentru fixarea maşinii de placa de fundaţie.
5
La masinile mici si la masinile alimentate prin instalatii de redresare cu gama

larga de reglare a vitezei, jugul statoric se realizeaza din tole de de otel electrotehnic de
(0,5÷1)mm grosime,stantate în forma adecvata, încât se realizeaza dintr-o data si polii
de excitatie.
Fig. 5.
Polii principali se compun dintr-un miez feromagnetic executat de obicei din tole
de oţel, de grosime între (0,5÷1) mm, strânse cu ajutorul unor nituri ale căror capete,
găurite conic se restrâng cu ajutorul unor dornuri, la presarea tolelor – (operaţia se
numeşte bercluire). Polii principali pot fi construiţi şi din oţel masiv (turnat, forjat sau
trefilat) întrucât, la motoarele normale, ei sunt parcurşi de fluxuri constante în timp.
Pe miezul polar (1) (fig. 5.) se montează bobinele de excitaţie (3) care se sprijină pe
piesele polare (2) (coarnele miezului polar). După montarea bobinelor de excitaţie (3)
izolate prin casetele (4), întregul pol se strânge în interiorul carcasei (5) cu ajutorul unor
şuruburi (6) al căror cap hexagonal este îngropat în bosaje practicate în exteriorul
carcasei (operaţia se numeşte ampolare). În partea spre rotor, miezul polar se termina
cu asa- numita talpa a polului sau piesa polara, în scopul de a înlesni trecerea fluxului
magnetic prin întrefier. Din punct de vedere mecanic, talpa polului serveste pentru
asigurarea pozitiei bobinei montata pe miezul polului.
6
Bobinele de excitaţie se confecţionează din conductoare de cupru izolate, rotunde

la maşini de putere mică, sau dreptunghiulare la maşini de puteri medii şi mari.
Conductoarele sunt izolate pentru a nu produce scurtcircuit între spirele bobinei.
Bobinele se execută pe şabloane având forma polilor sau direct în carcase

izolante, pentru că – ori cum – la operaţia de ampolare ele trebuie izolate atât de miezul
polar cât şi de carcasă. Legarea între ele a bobinelor de excitaţie de pe polii maşinii
poate fi făcută în serie sau în paralel, respectând regula ca fluxul magnetic să fie dirijat
la un pol dinspre inductor spre rotor (pol nord), iar la polul următor în sens invers (pol
sud).
Fig. .6.
Polii auxiliari (fig. 6.) sunt constituiţi dintr-un miez de fier masiv (1) (uneori şi
din tole) şi au, de regulă, o formă paralelipipedică. Bobina polului (2) este executată din
bară de cupru îndoită pe cant. Cum în general miezul polar nu are piese (coarne) polare
pentru sprijinirea bobinei, se sudează sau se prind cu şuruburi în partea inferioară (spre
întrefier) două sau mai multe bride. Polii auxiliari se strâng pe carcasă cu buloane,
poziţionându-se absolut la mijlocul distanţei dintre polii principali (în axa neutră).
Conexiunile bobinelor polilor auxiliari sunt astfel încât polaritatea acestora să alterneze.
7
Uneori şi în special la motoarele care lucrează în regimuri cu variaţii mari de

sarcină, alimentate prin mutatoare, circuitul magnetic al inductorului se realizează în
întregime lamelar (din tole), obţinându-se din ştanţare şi miezul polilor principali, iar
carcasa de tip clasic putând lipsi. Se observă că la periferia miezului polar (spre
întrefier) sunt practicate un număr de crestături închise în care se plasează un bobinaj
special numit înfăşurare de compensaţie. Circuitul magnetic se asamblează prin
strângerea tolelor între două flanşe cu ajutorul unor tiranţi (uneori consolidarea se
execută, prin cordoane longitudinale de sudură). Bobinele de excitaţie se introduc pe
miezul polilor principali – care nu au coarne polare – dinspre interior, după care se
execută ampolarea polilor auxiliari în axele neutre. Desigur şi polii auxiliari sunt
executaţi tot din tole.
 Indusul maşinii este sediul propriu-zis al procesului de conversie a
energiei, fiind compus din:
 miezul feromagnetic
 ax
 înfăşurarea indusă
 colector
Miezul feromagnetic al rotorului indus (4 din fig..3.) se realizează din tole de
oţel electrotehnic cu grosime de 0,5 mm, de forma circulara cu dinti si crestaturi izolate
între ele, în scopul micşorării pierderilor prin curenţi turbionari. În ultimul timp se
utilizează tot mai frecvent tole din tablă laminată la rece izolată cu oxizi ceramici.
Tolele se împachetează direct pe ax (5 din fig..3.) sau pe butuc. Cu excepţia maşinilor
foarte mici, la care se practică crestături semiînchise, indusul prezintă crestături
deschise, pentru a permite introducerea bobinelor preizolate. La lungimi ale indusului
pe 30 cm se prevăd canale radiale de răcire; aproape întotdeauna şi în jugul indusului se
execută canale axiale de răcire. Pentru a permite tragerea bandajului de consolidare, din
loc în loc – în sens longitudinal – la rotoare cu lungimi mari, există zone cu tole retrase,
8
deoarece fixarea bobinelor în crestături numai cu pene nu este totdeauna suficientă, iar
în cazul crestăturilor deschise nu este recomandabilă. Pentru a se reduce la minimum
variaţiile permanenţei circuitului magnetic la micile deplasări axiale ale indusului în
timpul funcţionării maşinii lungimea indusului depăşeşte lungimea polului cu 2…5 mm,
de fiecare capăt al maşinii.
Înfăşurarea indusă (6 din fig..3.) se execută din sârmă rotundă sau – cel mai
adesea – din bare de cupru. În ambele cazuri înfăşurarea constă din secţiuni, care se
confecţionează pe şablon, se izolează cu microbandă, se micanizează la cald şi apoi se
introduc în crestăturile indusului, capetele secţiunilor legându-se la lamele colectorului.
Părţile frontale ale înfăşurării (capetele de bobine se izolează cu microbandă sau benzi
din ţesătură de sticlă şi se asigură contra forţei centrifuge prin bandaje din sârmă de oţel
rezistent la rupere (coardă de pian) sau din fibre poliesterice care polimerizează la cald.
Colectorul are forma cilindrica, fiind construit din placute de cupru, denumite
lamele, izolate una fata de cealalta printr- un strat de micanita si, de asemenea, izolate
fata de suport.
Capetele sectiilor înfasurarii rotorice se lipesc direct de aripioarele lamelelor cu

un aliaj de cositor sau se utilizeaza ca piese intermediare niste “stegulete” (cazul
masinilor de putere mare).
Colectorul se învârteste solidar cu rotorul. Pentru a realiza o legatura între

înfasurarea rotorica care se învârteste si bornele masinii care sunt imobile, pe colector
freaca o serie de “perii” realizate din material conductor, în general pe baza de grafit,
care asigura frecari si uzuri mai reduse. Prin intermediul unor piese speciale,
“portperiile”, periile realizeaza un contact electric sub presiune constanta cu lamelele
colectorului.
Periile sunt legate galvanic între ele, si anume periile de numar impar (socotite la
periferia colectorului) se leaga la o borna a masinii, iar periile de numar par se leaga la
9
cealalta borna. Periile sunt plasate la distanta egala la periferia colectorului, iar numarul
de rânduri de perii este egal cu numarul de poli de excitatie din masina.
Există două tipuri principale colectoare, după forma lamelei:
 în coadă de rândunică (fig. 7.)

 în formă de H (fig. 8.)
Fig. 7. Fig. 8.
Campul magnetic in masina de curent continuu

a)Câmpul magnetic inductor
Câmpul magnetic inductor este creat de polii de excitatie de pe stator.

Consideram cel mai simplu model, masina cu p=2, reprezentata in figura 9. Liniile de
câmp magnetic vor avea aspectul din aceiasi figura.
Din cauza permeabilitatii foarte mari a materialului feromagnetic din care sunt
construiti polii si rotorul, liniile de câmp strabat întrefierul aproape radial, iesind din pol
aproape normal si intrând în rotor, de asemenea, aproape normal. Facând abstractie de
crestaturile rotorului, întrefierul sub piesele polare se considera constant.
10
Fig.9.
Pentru intelegerea fenomenelor se poate considera câmpul magnetic inductor

uniform sub piesele polare si cu aceeasi valoare sub doi poli de nume contrar si,
respectiv, nul în axa de simetrie interpolara (axa neutra). În afara pieselor polare,
câmpul magnetic scade brusc, din cauza cresterii simtitoare a întrefierului. Convenind
sa consideram câmpul magnetic de sub polul nord – pozitiv si respectiv cel de sub polul
sus – negativ, inductia magnetica variaza la periferia rotorului ca în figura 10.
Fig. 10.
11
Pasul polar (distanta) între axele a 2 poli succesivi de nume contrar se noteaza cu
.
D
 (1.)
2p
D= diametrul rotorului;
2p – numarul de poli de excitatie
Pentru un anumit curent de excitatie se poate calcula o valoare medie a inductiei

pe un pas polar cu:

1
D
  B( x)dx
0
(2.)
si astfel putem defini fluxul de excitatie ca fiind:   BEmed L (3.).
unde:
L – lungimea armaturii rotorice.
Fluxul de excitatie este ca atare functie numai de curentul de excitatie, ( I e ) .
b)Înfasurarile rotorice de c.c.
Exista doua variante constructive de înfasurari de c.c., care au cea mai larga
raspândire:
· înfasurari buclate;
· înfasurari ondulate.
Înfasurarea buclata: În figura 11., a este reprezentata o înfasurare buclata simpla

în schema desfasurata, având Z = 8 crestaturi 2×p = 2. Înfasurarile buclate, se realizeaza
în doua straturi, în sensul ca în aceeasi crestatura sunt doua laturi de sectie; una în partea
12
superioara a crestaturii (figurata cu linie plina), iar cealalta, în partea inferioara (figurata
cu linie întrerupta).
Înfasurarea consta într-o serie de sectii identice, fiecare sectie având una sau mai
multe (pentru simplificare am considerat ca o sectie are o singura spira), sectiile fiind
legate în serie. Capetele sectiilor se leaga între ele pentru a asigura înscrierea sectiilor si,
în acelasi timp, se leaga si la câte o lamela de colector. Prin urmare, înfasurarea
descrisa, ca de altfel toate înfasurarile de curent continuu, nu au capete libere.
Înfasurarea de c.c. este deci o înfasurare închisa.
a)
b)
13
Fig. 11.
Pasul unei sectii (deschiderea între latura de ducere si cea de întoarcere a unei
Z
sectii) este notata cu y1 si de obicei este egala cu pasul polar. Deci: y1    4
2p
crestaturi.
Plasarea periilor pe colector si legaturile dintre ele si bobinele masinii conduc la

împartirea înfasurarii prezentate în figura 2.11., a în doua cai de curent, în sensul ca
daca înfasurarea ar fi alimentata de la borne cu un curent I, el s-ar divide în doi curenti
Ia (figura 11, b). Aceasta repartitie este valabila la un moment dat. În orice caz, se
observa ca în toate crestaturile care se afla sub un pol, sensul curentului prin laturile
diferitelor sectii este acelasi.
Caracteristic pentru înfasurarea buclata este faptul ca numarul cailor de curent în

paralel “2a” este egal cu numarul 2×p de poli, adica a = p. În plus, numarul periilor pe
colector este egal cu numarul de poli.
- Înfasurarea ondulata: Pentru aceasta înfasurare caracteristic este faptul ca între

numarul de lamele la colector, asa numitul ordin de multiplicitate (numarul de închideri
al înfasurarii la (colector) si numarul de perechi de poli exista o legatura foarte strânsa
k m
prin relatia: y 
p
unde: y – este pasul rezultant al înfasurarii;
k – numarul de lamele la colector;
p – numarul de perechi de poli de excitatie.
Pentru amândoua înfasurarile se definesc, de fapt, trei pasi:
14
y1 – pasul la ducere (sau pasul în fata) – este cotat între latura de ducere a unei
sectii (conventional aflata sub un pol Nord de excitatie) si latura de întoarcere a acesteia
(aflata sub polul Sud de excitatie);
y2 – pasul la întoarcere (sau pasul la spate) – este cotat între latura de întoarcere
a unei sectii rotorice si latura de ducere a sectiei urmatoare;
y – pasul rezultant.
La înfasurarile buclate între cei trei pasi exista legatura: y  y1  y 2 .
La înfasurarile ondulate, legatura între pasi este urmatoarea: y  y1  y 2
în ambele tipuri de înfasurare, numarul de lamele de colector este egal cu numarul de

sectii si de crestaturi. ambele tipuri de înfasurari sunt utilizate pe scara larga. Înfasurarea
ondulata, prezinta avantajul de a permite a < p, utilizat în conductia unor masini cu
numar mare de poli (viteza mica) si intensitati mici (numar de cai de curent în paralel
putine).
c) T.e.m. indusa în masina de c.c.
Sa presupunem ca rotorul masinii este rotit în câmpul magnetic inductor al polilor

de excitatie si ca în doua crestaturi ale rotorului, situate la periferia rotorului, la distanta
y1 una de alta (în exemplul nostru y1 = t) se afla latura de ducere si, respectiv, de
întoarcere a unei sectii de înfasurare (figura 12.). Fie  viteza unghiulara de rotatie a
rotorului presupusa constanta. Evident ca atunci când sectia se roteste odata cu rotorul,
fluxul printr-o spira oarecare variaza în timp. Astfel, atunci când sectia se afla sub polul
nord de excitatie, fluxul are un anumit sens, iar când sectia se afla sub polul sud, fluxul
schimba de sens, fiind evident, totodata, faptul ca, într-o pozitie intermediara fluxul
devine nul.
15
Fig. 12.
Daca consideram axa polului nord drept axa de referinta, la un moment oarecare
t, latura de ducere se gaseste la o distanta periferica x fata de axa de referinta, iar latura
de întoarere la distanta x + y1.
Conform legii inductiei electromagnetice, deoarece latura de ducere taie liniile de

câmp magnetic inductor cu o anumita viteza v , se poate calcula expresia t.e.m. induse
într-o spira cu:

es   v B ( x)dl  vB( x) L
L
(4.)
0
unde:
L – lungimea laturii active a spirei.
Daca se calculeaza valoarea medie a inductiei sub un pas polar ca fiind:


1
Bmed 
  B( x)dx
0
(5.)
16
expresia mediata a t.e.m. devine:
Esmed  Bmed vL (6.)
D D
Deoarece v   si   .
2 2p
p p
Deci v   sau E smed  Bmed L (7.)
 
Considerând produsul dintre Bmed si aria L ca fiind un flux magnetic mediu de

excitatie:
 med  Bmed L (8.)
p
si esmed  med (9.)

N
înfasurarea este formata din spire înseriate (unde “2a”numarul cai în paralel), rezulta
2a
N
ca t.e.m. totala este: E  esmed deci
2a
p N
E med (10.)
a 2
T.e.m. indusa în înfasurarea rotorului datorita rotatiei rotorului în câmpul polilor
de excitatie depinde ca atare de unele marimi constructive p, a, N, si de unele marimi
functionale:  med si  .
Deci t.e.m. totala este E  k  (11.)
p N
Unde k  se mai numeste si constanta masinii de c.c..
a 2
Deoarece pe eticheta masinii viteza este exprimata în rotatii pe minut se poate

n p N
face conversia:   si deci E  n med sau E  k E n med (12.)
30 a 60
17
p N
unde k E  .
a 60
Fluxul magnetic depinde la rândul lui de curentul de excitatie. Daca circuitul

magnetic al masinii nu este saturat, atunci fluxul de excitatie depinde liniar de curentul
de excitatie si, deci, ecuatia (2.10.) devine: E  k E nI ex .
d) Cuplul electromagnetic dezvoltat de masina de c.c.
Sa presupunem ca o masina de c.c. are înfasurarea de excitatie alimentata astfel

încât latura de ducere a unei sectii se gaseste sub incidenta unui câmp magnetic B(x ).
Presupunem ca periile se gasesc în axa neutra si înfasurarea rotorica este parcursa

de curentul I; curentul dintr-o cale oarecare de curent din cele 2 a cai în total va fi
I
Ia  .
2a
Sensul curentului printr-o sectie oarecare este indicat în figura 12., care se refera
pentru simplitate la o masina cu 2 × p = 2poli.
Expresia cuplului exercitat asupra unei sectii: M s  f c D (13.)
L
Unde f c   I a dl B( x)  I a LB( x) (14.)
0
Stiind deja relatiile:
f cmed  I a LBmed M
M smed  I a LBmed D
2 p
L

2p 2p
M smed  I A Bmed L  I a  med
 
18
N
Deasemeni se stie ca toata înfasurarea are spire si I a  I 2a
2
p N
cuplul total este : M  I med sau M  kI med (15.)
a 2
Cuplul electromagnetic exercitat asupra rotorului masinii de c.c. este proportional

cu curentul total schimbat pe la borne cu reteaua exterioara si cu fluxul magnetic
corespunzator unui pas polar.
Daca masina este nesaturata, fluxul magnetic depinde liniar de curentul de

excitatie si deci M  k   I  I ex (16.)
Mărimi nominale
Conform STAS 1893-87 – regimul maşinilor electrice rotative constă din

ansamblu valorilor numerice ale mărimilor electrice şi mecanice care caracterizează
funcţionarea maşinii.
Regimurile nominale care intră în componenţa serviciului nominal tip sunt

determinate printr-un grup de mărimi nominale care caracterizează comportarea
maşinii electrice considerate.
Mărimile nominale sunt de două categorii:
 mărimi nominale impuse (tensiunea la borne U, puterea utilă P, turaţia n);

 mărimi nominale derivate (curentul nominal I, cuplul nominal M).
Mărimile nominale ale unei maşini de curent continuu sunt cele corespunzătoare
regimului nominal de funcţionare, pentru care se dimensionează maşina şi sunt trecute
pe plăcuţa ei indicatoare. Pentru maşinile de curent continuu sunt normalizate
următoarele mărimi:
 regimul de functionare (generator, motor) ;
19
 puterea nominala ; la generator puterea electrica la borne în kW iar la

motoare puterea
 mecanica la arbore în kW ;
 curentul la bornele principale în circuitul exterior în A ;
 tensiunea la borne în V ;
 turatia nominala în rot/min ;
 tensiunea si curentul de excitatie în V si A, în regim nominal pentru
masinile cu excitatie
 separata ;
 serviciul nominal si gradul de protectie.
Pe placuta indicatoare pot fi înscrise date referitoare la tipul de protectie al
masinii si date pentru transportul si montajul masinii, greutate totala, eventual si
greutatea rotorului la masini foarte mari.
Marimile normalizate ale tensiunilor de curent continuu sunt foarte numeroase

cele mai utilizate fiind urmatoarele:
- Generatoare: 115V, 230V, 460V
- Motoare: 110V, 220V, 440V
- Generatoare pentru tracţiunea electrică: 250V, 660V, 825V, 1320V, 1650V,

2640V, 3300V.
Turaţia. Turaţiile nominale ale maşinilor de curent continuu sunt aceleaşi ca şi

ale maşinilor de curent alternative corespunzătoare frecvenţei nominale de 50 Hz şi
numerelor de perechi de poli.
20
Domeniul de aplicare
Maşinile de curent continuu sunt utilizate în cele mai diferite domenii ale tehnicii:
 în tracţiunea electrică, urbană şi feroviară, ca motoare de tracţiunea pentru
tramvaie, troleibuze, locomotive Diesel-electrice şi electrice;
 la maşinile de ridicat şi transportat;
 în metalurgie pentru acţionarea transportoarelor şi a altor mecanisme,
precum şi în grupurile principale de acţionare a laminoarelor;
 în acţionările principale şi auxiliare (avansuri) ale maşinilor unelte;
 în diverse acţionări tehnologice la care se cere reglaj larg şi continuu de
viteză;
 ca maşinile speciale (generatoare de sudare, maşini amplificatoare).
Maşinile de curent continuu se construiesc în unităţi de la câţiva zeci de watt,
până la mii de kW.
De reţinut!
O schema a masinii de c.c. cu parti componenete constructive
este reprezentata in figura 4.
21
Fig. 4.
 Inductorul reprezintă partea maşinii în care se
produce fluxul inductor (de excitaţie). El se compune în
principal din:
 carcasă;
 poli principali (de excitaţie);
 poli auxiliari (de comutaţie);
 piese de strângere.
 Indusul maşinii este sediul propriu-zis al procesului
de conversie a energiei, fiind compus din:
 miezul feromagnetic
 ax
 înfăşurarea indusă
 colector
1.Care sunt înfăşurările unei maşini de c.c.?
a) Infăşurărilor de excitaţie, înfăşurarea polilor auxiliari, înfăşurare de

compensaţie
b) Infasurarea primara care este alimentata de la o sursa de tensiune
continua si infasurarea secundara la care se cupleaza la consumator.
c) Infasurarea monofazata si infasurarea trifazata
2.Ce rol au polii auxiliari in constructia unei masini de c.c.?
a) Polii auxiliari au rolul de a produce un anumit câmp magnetic cu
22
ajutorul căruia se realizează îmbunătăţirea comutaţiei la maşina de

c.c.
b) Polii auxiliari au rolul de a mari rezistenta unei masini de c.c. atunci cand
este supusa unui regim dinamic de functionare
c) Polii auxiliari au rolul de a creste siguranta in functionare a masinii de c.c
3. Care sunt elementele constructive de bază ale unei maşini de c.c. ?
a) Elementele constructive de bază ale unei maşini de c.c. sunt: carcasa,

polii de excitaţie şi polii auxiliari, sistemul de perii – portperii, cutia de
borne , scuturile sau capacele laterale. În partea rotorică sunt cuprinse :
miezul feromagnetic rotoric eventual şi butucul rotoric), înfăşurarea
rotorică, colectorul şi paletele ventilatorului.
b) Elementele constructive de bază ale unei maşini de c.c. sunt: miezul
feromagnetic, infasurarea primara si infasurarea secundara
c) Elementele constructive de bază ale unei maşini de c.c. sunt stator si rotor
4.Ce rol au polii principali in constructia unei masini de c.c.?
a) Polii principali sunt cei cu ajutorul cărora se produce în maşină

câmpul principal de excitaţie
b) Polii principali sunt cei cu ajutorul se consolideaza masina de c.c.
c) Polii principali realizeaza comutatia in masina de c.c.
6.Ce este rotorul unei masini de c.c.?
a) Rotorul propriu-zis al maşinii se referă la miezul magnetic rotoric,

înfăşurarea rotorică şi arborele maşinii.
b) Rotorul propriu-zis al maşinii realizeaza circuitul magnetic al masinii de
c.c.
c) Rotorul propriu-zis al maşinii alimenteaza consumatorul montat la
bornele de iesire
23
7.Ce este colectorul ?
a) Colectorul este un redresor mecanic, care are rolul de a transforma

t.e.m. alternativă din secţiile rotorice într-o tensiune continuă (de
fapt este o tensiune pulsatorie la care însă amplitudinea pulsaţiilor
este foarte mică)
b) Colectorul este parte componenta a rotorului masinii de c.c.
c) Colectorul trebuie să aibă proprietăţi magnetice deosebite astfel încât să
se reducă la minimum variaţiile reluctanţei circuitului magnetic al
maşinii.
8.Ce sunt periile, port-periile şi colierul de susţinere si care este rolul lor?
a) Periile, portperiile, colierul de susţinere formează setul de piese cu

ajutorul cărora se realizează legătura dintre partea rotorică (mobilă)
a maşinii şi partea sa fixă, respectiv circuitele exterioare ale maşinii.
b) Periile, portperiile, colierul de susţinere se realizeaza din oţel care însă nu
trebuie să aibă proprietăţi magnetice deosebite.
c) Periile, portperiile, colierul de susţinere se folosesc mai ales la maşini cu
turaţii mari de puteri relativ mici la care conductorul înfăşurării are
secţiune mică şi rotundă.
9. Ce reprezinta inductorul la o masina de c.c.?
a) Reprezintă partea maşinii în care se produce fluxul inductor (de

excitaţie).
b) Reprezinta cea mai importanta parte a masinii de c.c.
c) Reprezinta cadrul metalic al masinii de c.c. care sustine infasurarea
primara
10. Ce reprezinta indusul maşinii de c.c.?
24
a) Este sediul propriu-zis al procesului de conversie a energiei in masina

de c.c.
b) Reprezinta partea metalica a masinii de c.c. pe care sunt dispuse
infasurarile masinii de.c.c
c) Este sediul in care au loc transformarile energiei electrice primita in
energie electrica cedata
11. Carcasa masinii de c.c. (jugul statoric) reprezinta:
a) Partea imobila pe care se fixeaza polii de excitatie si cei de comutatie.

b) Cutia in care se livreaza masina de c.c.
c) Partea fixa a masinii de c.c. care se alimenteaza de la sursa de tensiune
12. Carcasa masinii de c.c. se construieste din fonta sau otel turnat, uneori din
tabla groasa de otel sudata pentr ca:
a) Fluxul magnetic al masinii de c.c sa aiba o reluctanta mai mica

b) Pretul masinii de c.c. sa fie rezonabil
c) Pentru ca circuitul electric al masinii sa nu fie influentat
13. Jugul statoric al masinii de c.c se realizeaza din tole de de otel electrotehnic
de grosime:
a) (0.5-1) mm
b) (1-2.5) mm
c) Functie de puterea masinii de c.c.
14. Polii de excitatie (principali) al masinii de c.c se construiesc din
a) Otel electrotehnic de (0,5-1)mm grosime, strânse pachet cu ajutorul

unor buloane nituite
b) Fonta de (0.5-1)mm grosime
c) Materiale magnetice moi cu ciclu histerezis ingust
15. Bobinele de excitatie al masinii de c.c se realizeaza
a) Dintr-un conductor rotund sau profilat de cupru.

b) Dintr-un conductor rotund sau profilat de aluminiu
c) Dintr-un conductor rotund sau profilat de fier
25
16. Bobinele polilor de excitatie al masinii de c.c
a) Se leaga între ele în serie sau paralel si se alimenteaza de la bornele

de excitatie din cutia de borne
b) Se leaga între ele în serie si se alimenteaza de la sursa de tensiune
continua
c) Se leaga între ele în paralel si se alimenteaza de la sursa de tensiune
continua
17. Polii de comutatie (auxiliari) al masinii de c.c constau
a) Dintr- un miez si din bobina înfasurata pe miez

b) Dintr-o piesa polara pentru a inlesni trecerea fluxului magnetic
c) Dintr-un miez feromagnetic
18. Polii auxiliari al masinii de c.c se aseaza :
a) Exact în axa de simetrie (axa neutra) dintre polii principali.

b) Exact sub polii principali
c) In dreptul bobinelor de excitatie
1. Scrieti partile componente ale masinii de c.c.

2. Desenati sectiunea (fig.4) si desenati liniile campului magnetic creat in
masina de c.c.

1.a.
2.a.
3.a.
4.a.
5.a.
6.a.
7.a.
8.a.
9.a.
10.a.
26
11.a.
12.a.
13.a.
14.a.
15.a.
16.a.
17.a.
18.a.
Concluzii
Ca orice maşină electrică rotativă, maşina de curent continuu se
compune dintr-un inductor şi un indus, între care există un spaţiu de
aer numit întrefier. Întotdeauna la maşina de curent continuu
armătura inductoare este fixă, constituind statorul maşinii, iar
armătura indusă este mobilă, constituind rotorul.
Pentru maşinile de curent continuu sunt normalizate următoarele
mărimi:
 regimul de functionare (generator, motor) ;
 puterea nominala ; la generator puterea electrica la
borne în kW iar la motoare puterea
 mecanica la arbore în kW ;
 curentul la bornele principale în circuitul exterior în A ;
 tensiunea la borne în V ;
 turatia nominala în rot/min ;
 tensiunea si curentul de excitatie în V si A, în regim
nominal pentru masinile cu excitatie
 separata ;
 serviciul nominal si gradul de protectie.
Pe placuta indicatoare pot fi înscrise date referitoare la tipul de
27
protectie al masinii si date pentru transportul si montajul masinii,

greutate totala, eventual si greutatea rotorului la masini foarte mari
Maşinile de curent continuu se construiesc în unităţi de la
câţiva zeci de watt, până la mii de kW.
Bibliografie
28
Generatorul de curent continuu;
Principiul de functionare;
Reactia indusului la generatorul de curent continuu;
Generatorul de curent continuu; Principiul de functionare; Reactia indusului la generatorul de

curent continuu;
Cuprins

1

-Insusirea principiului de functionare a generatorului de c.c
-Insusirea principiului de reactie a indusuluiu la generator c.c.
-insusirea aparateului de relatii matematice pentru intelegerea fenomenelor
electromagnetice
Generatorul de curent continuu
Principiul de functionare
Generatorul de c.c. este o masina de current continuu care transforma energia mecanica a unei
surse primare de energie in energie electrica de c.c.
Fenomenului de inductie electromagnetica – care consta in inducerea unei tensiouni

electromotoare intr-un conductor ce se roteste in camp magnetic variabil- sta la baza functionarii unui
generator de c.c.
a) Producerea curentului continuu
Curentul continuu este generat prin rotirea unei spire conductoare intr-un camp magnetic. In
figura 1. se arata functionarea unui generator de curent simplu, numit dinam.
Fig. 1.
2
Cand spira se roteste intre polii magnetului, in ea se induce un curent, determinat prin regula
mainii drepte, al carui sens se va schimba de doua ori in timpul unei rotatii complete. Pentru ca la
bornele de iesire ale generatorului sa se obtina aceeasi polaritate a tensiunii, se foloseste asa numitul
colector, format (in cazul de fata) din doua lamele colectoare izolate intre ele, care fac contact pe rand
cu periile colectoare (in practica, colectoarele generatoarelor de curent continuu prezinta un numar
mare de lamele colectoare).
In timpul rotatiei spirei, fiecare perie isi schimba contactul de pe o lamela pe alta, de fiecare
data cand spira este perpendiculara pe axa polilor magnetului, pozitie ce corespunde unei tensiuni de
valoare zero (vezi fig. 2.). Intrucat ca urmare a reactiei indusului, apare o deformare a campului dintre
polii statorului, pentru inlaturarea acestui efect se realizeaza in practica poli magnetici suplimentari,
numiti poli de comutatie (vezi fig.3. si fig. 4.). Tensiunea colectata de perii are forma unor serii de
pulsuri care variaza de la zero la valoarea maxima, asa cum se vede in fig. 1.
Pentru a obtine o netezire a acestei tensiuni pulsatorii, se folosesc mai multe spire (plasate pe
rotor) decalate unghiular intre ele, colectorul fiind format in acest caz din mai multe lamele (cate doua
pentru fiecare bobina).
Fig. 2.
3
Fig.3.
Fig.4.
Pentru explicatii putem considera cel mai simplu exemplu – un generator format dintr-o spira
care se roteste intr-un camp magnetic constant. Capetele spirei sunt conectate la doua semiinele care se
deplaseaza odata cu spira. Pe aceste doua semiinele sunt fixate doua perii fixe. (fig. 5.)
Fig. 5. Generator de c.c.
4
O forta exterioara roteste spira din figura in sensul indicat din figura. Spira intersecteaza liniile
campului magnetic realizandu-se o variatie a fluxului magnetic.
Un conductor de lungime l se deplaseaza intr-un camp magnetic de inductie constanta B, cu o

viteza v. Deplasarea se face sub un unghi  fata de vectorul de inductie magnetica. Se induce o
tensiune electromotoare care are expresia: e  Blv sin  .
Unghiul  este variabil datorita faptului ca spira se roteste continuu. Putem considera ca
pozitia orizontala a spirei determina   0 atunci in conductoarele spirei deoarece se deplaseaza cu
viteza 0 (sin0=0) tensiunile induse sunt nule. Daca spira are un unghi de 90° sin90°=1, tensiunea
indusa este maxima (sin 90°=1). Axa in care unghiul determinat este de 90 este axa polara.
Pozitiile spirei in timpul unei rotiri complete sunt reprezentate in fig.6.
Fig. 6.
Se observa ca tensiunile induse sunt maxime pentru unghiurile de 90° si respectiv 270° dar in
acelasi timp au si polaritate diferita. Deci in spira se induce o tensiune alternativa sinusoidala.
Fig. 7.
5
Odata cu rotirea spirei se rotesc si cele doua semiinele, in timp ce periile A si B sunt fixe. Daca
unghiul variaza intre 0 si 180 la capatul a al barei exista potentialul pozitiv, semiinelul conectat la ea se
gaseste in contact cu peria A si deci aceasta are potentialul pozitiv. Cand spira ajunge pe pozitia axei
neutre semiinelul conectat la capatul a al spirei trece in contact cu peria B. Deci pentru unghiul 
cuprins intre 180° si 360° cand extremitatea se gaseste la potentialul negativ semiinelul ramane in
contact cu peria B. Astfel ca sistemul format din cele doua semiinele, care reprezinta lamelele
colectorului si periile formeaza de fapt un redresor de tensiune si polaritatea tensiunii culese la cele
doua perii ramane neschimbata adica plu la peria A si minus la peria B.
Curentul obtinut are un sens constant prin circuitul exterior. Adica tensiunea culeasa la perii in
cazul acestei spire singulare e o tensiune pulsatorie.
Fig. 8.
Rotorul masinii de c.c. este format din mai ulte spire dispuse decalat la periferia sa iar tensiunea
culeasa la perii va reprezenta suma tensiunilor electromotoare induse in spire;e conectate in serie intre
cele doua perii. Tensiunea culeasa va avea o pulsatie mult mai mica iar daca numarul spirelor inseriate
creste mult tensiunea culeasa la perii va avea pulsatii foarte mici astfel incat tensiunea culeasa poate fi
considerata tensiune continua.
Tensiunea obtinuta la bornele generatorului de c.c. este proportionala cu fluxul de excitatie
 ex si cu viteza de rotatie a generatorului n.
U e  Kn ex (1.)
pN
K=factor de proprtionalitate K 
a  60
p=numarul de perechi de poli
2a=numar cai de curent
N=numarul total de conductoare ale infasurarii rotorice
6
Reactia indusului la generatorul de curent continuu

In regim de mers în gol în generatorul de curent continuu forţa magnetizantă creată de curentul
de excitaţie produce câmpul magnetic principal  ex care se închide prin poli şi miezul indusului.
La funcţionarea în regim de sarcină în înfăşurarea indusului se închide curentul de sarcină.
Fiind închis prin înfăşurarea indusului curentul de sarcină creează forţa magnetică a indusului, care la
rândul ei produce câmpul magnetic rotoric (indusul este numit rotor).
Acest câmp magnetic prin aparenţa sa deformează câmpul magnetic principal din zona
întrefierului, aflată între indus şi polii principali. Acest fenomen este numit reacţia indusului, iar
câmpul magnetic in generator produs de curentul de sarcină este numit câmp magnetic de reacţie a
indusului.
Deci reactia indusului este fenomenul de interactiune dintre campul magnetic produs de
curentul din indus si campul magnetic inductor (de excitatie).
Fluxul magnetic de excitatie  ex este orientat de-a lungul axei polare iar fluxul magnetic al
rotorului va fi orientat dupa o axa geometrica neutra, sensul sau fiind determinat de regula burghiului
drept tinand seama de sensul curentului prin infasurarea rotorica.
Pentru intelegerea fenomenelor se prezinta in figura urmatoare o paralela a repartitie
campurilor magnetice
Fig. 9.
7
Câmpul magnetic de reacţie contribuie la majorarea amplitudinii câmpului magnetic din

întrefier şi la deformarea lui, în consecinţă tensiunea dintre lamelele de comutaţie ale colectorului
creşte, provocând deteriorarea comutaţiei curentului.
Tensiunea culeasa la perii va fi mai mica, deoarece periile sunt astfel dispuse pe colector ca sa
culeaga tensiuni induse in conductoarele din dreptul polilor de excitatie.
Un alt fenomen neplacut care poate aparea este aparitia scanteii la perii , deoarece trecerea
periei de pe o lamele la alta trebuie sa aiba loc cand tensiunile induse in conductoarele conectate la
lamele sa fie minime si prin modificarea pozitie axei geometrice neutre tensiunile induse in
conductoare vor avea valori care duc la aparitia scanteii intre lamela si perie, datorita fenomenului de
autoinductie.
Acest neajuns se repara prin montarea unor poli auxiliari pe axa geometrica neutra care vor
crea un camp magnetic suplimentar orientat invers fata de campul magnetic de reactie a indusului.
Infasurarea polilor auxiliari se conecteaza prin intermediul periilor in serie cu infasurarea rotorica
obtinand anularea campului magnetic de reactie a indusului. Infasurarea acestor poli auxiliari se mai
numeste si infasurare de compensare. Înfăşurarea de compensare duce la scumpirea maşinii, din care
cauză aceasta se foloseşte numai la maşinile de mare putere care funcţionează în condiţii grele de
încărcare.
De reţinut!
Generatorul de c.c. este o masina de current continuu care
transforma energia mecanica a unei surse primare de energie in energie
electrica de c.c.
Fenomenului de inductie electromagnetica – care consta in

inducerea unei tensiouni electromotoare intr-un conductor ce se roteste in
camp magnetic variabil- sta la baza functionarii unui generator de c.c.
Reactia indusului este fenomenul de interactiune dintre campul

magnetic produs de curentul din indus si campul magnetic inductor (de
excitatie).
Principiul de functionare al generatorului de c.c.
Se considera un generator format dintr-o spira care se roteste intr-
un camp magnetic constant. Capetele spirei sunt conectate la doua
8
semiinele care se deplaseaza odata cu spira. Pe aceste doua semiinele sunt

fixate doua perii fixe.
O forta exterioara roteste spira care intersecteaza liniile campului

magnetic realizandu-se o variatie a fluxului magnetic. Se induce o tensiune
electromotoare care are expresia: e  Blv sin  .
Unghiul  este variabil datorita faptului ca spira se roteste

continuu. Daca spira are un unghi de 90° sin90°=1, tensiunea indusa este
maxima (sin 90°=1). Axa in care unghiul determinat este de 90 este axa
polara.
Odata cu rotirea spirei se rotesc si cele doua semiinele, in timp ce

periile A si B sunt fixe. Daca unghiul variaza intre 0 si 180 la capatul a al
barei exista potentialul pozitiv, semiinelul conectat la ea se gaseste in
contact cu peria A si deci aceasta are potentialul pozitiv. Cand spira ajunge
pe pozitia axei neutre semiinelul conectat la capatul a al spirei trece in
contact cu peria B. Deci pentru unghiul  cuprins intre 180° si 360° cand
extremitatea se gaseste la potentialul negativ semiinelul ramane in contact
cu peria B. Astfel ca sistemul format din cele doua semiinele, care
reprezinta lamelele colectorului si periile formeaza de fapt un redresor de
tensiune si polaritatea tensiunii culese la cele doua perii ramane
neschimbata adica plu la peria A si minus la peria B.
Curentul obtinut are un sens constant prin circuitul exterior. Adica

tensiunea culeasa la perii in cazul acestei spire singulare e o tensiune
pulsatorie.
9
Explicati in scris fenomenul ce sta la baza producerii tensiunii intr-un generator
de c.c. pornind de la cel mai simplu generator alcatuit dintr-o spira.
Descrieti fenomenul de reactie al indusului fenomen care apare la functionarea
generatorului de c.c.
1.Generatorul de c.c. este o masina de current continuu care transforma
a) Energia mecanica a unei surse primare de energie in energie

electrica de c.c.
b) Energie electrica de c.c.in energia mecanica cedata la arbore la reteaua
utilizatorilor
c) Parametrii energiei electrice primite
2.Rolul polilor de comutatie este:
a) Inlaturarea deformarii campului magnetic dintre polii statorului

b) Creste rezistenta in functionare a masinii de c.c.
c) Reduce consumul de energie electrica
3..Tensiunea electromotoare indusa in timpul deplasarii unui conductor de
lungime l, cu o viteza v intr-un camp magnetic de inductie constanta B are
expresia :
a) e  Blv sin 
b) U s  Rs I S
10
c) F=ma
4.Tensiunea electrica obtinuta la bornele generatorului de c.c. este:
a) U e  Kn ex
b) U s  Rs I S
c) U a  Ra I a
5.. Reactia indusului este:
a) Fenomenul de interactiune dintre campul magnetic produs de

curentul din indus si campul magnetic inductor (de excitatie).
b) Fenomenul de autoexcitatie
c) Fenomenul de producere a fluxului de excitatie in masina de c.c.
6.. Montarea unor poli auxiliari pe axa geometrica neutra a generatorului de c.c.
are rolul:
a) A crea un camp magnetic suplimentar orientat invers fata de

campul magnetic de reactie a indusului
b) A crea un camp magnetic suplimentar orientat identic cu campul
magnetic de reactie a indusului
c) A crea un generator de c.c. stabil in functionare
1.a.
2.a.
3.a.
4.a.
5.a.
6.a.
11
Concluzii
Câmpul magnetic de reacţie contribuie la majorarea amplitudinii
câmpului magnetic din întrefier şi la deformarea lui, în consecinţă tensiunea
dintre lamelele de comutaţie ale colectorului creşte, provocând deteriorarea
comutaţiei curentului. In aceast caz tensiunea culeasa la perii va fi mai mica,
deoarece periile sunt astfel dispuse pe colector ca sa culeaga tensiuni induse in
conductoarele din dreptul polilor de excitatie.
Un alt fenomen neplacut care poate aparea este aparitia scanteii la perii,
deoarece trecerea periei de pe o lamele la alta trebuie sa aiba loc cand tensiunile
induse in conductoarele conectate la lamele sa fie minime si prin modificarea
pozitie axei geometrice neutre tensiunile induse in conductoare vor avea valori
care duc la aparitia scanteii intre lamela si perie, datorita fenomenului de
autoinductie.
Bibliografie
12
Clasificarea generatoarelor de curent continuu; Schema echivalenta si sistem de ecuatii de
functionare pentru generatorul de curent continuu cu excitatie separata; Schema echivalenta si
sistem de ecuatii de functionare pentru generatorul de curent continuu cu excitatie serie;
Schema echivalenta si sistem de ecuatii de functionare pentru generatorul de curent continuu cu
excitatie derivatie; Schema echivalenta si sistem de ecuatii de functionare pentru generatorul de
curent continuu cu excitatie mixta;

Cuprins
Clasificarea generatoarelor de curent continuu;
excitatie separata;
excitatie serie; Schema echivalenta si sistem de ecuatii de functionare pentru generatorul de
curent continuu cu excitatie derivatie;
excitatie mixta;
1
Denuimire disciplina – Curs şi aplicaţii/curs/aplicatii

-Insusirea schemelor echivalente pentru generatoarele de c.c.
-Scrierea ecuatiilor de functionare la generatorul de c.c. cu excitatie separata
- Scrierea ecuatiilor de functionare la generatorul de c.c. cu excitatie serie
- Scrierea ecuatiilor de functionare la generatorul de c.c. cu excitatie derivatie
- Scrierea ecuatiilor de functionare la generatorul de c.c. cu excitatie mixta
Clasificarea generatoarelor de curent continuu

Din punctul de vedere al conversiei de energie pe care o efectuează, maşina de curent continuu
poate funcţiona în trei regimuri: regim de generator, de motor şi de frână. În regim de generator,
maşina de curent continuu este un convertor mecano-electric de energie, transformând energia
mecanică pe care o primeşte pe la arbore de la un motor de antrenare, în energie electrică de curent
continuu pe care o cedează pe la borne unei sarcini.
Dupa modul de alimentare a infasurarii de excitatie a generatorului de c.c.
-generatoare de curent continuu cu excitatie separata
-generatoare de curent continuu cu autoexcitatie
La randul lor generatoarele de curent continuu cu autoexcitatie după modul de conectare la

bornele maşinii a înfăşurărilor de excitaţie se pot clasifica:
-generatoare de curent continuu cu excitatie paralel (derivaţie) (infasurarea de excitatie este

alimentata in paralel cu circuitul indusului);
-generatoare de curent continuu cu excitatie serie (infasurarea de excitatie este alimentata in

serie cu circuitul indusului);
-generatoare de curent continuu cu excitatie mixtă (este prevazuta cu doua infasurari de

excitatie, una alimentata in paralel iar cealalata in serie cu circuitul induslui);
2
Se pot folosi în funcţie de scopul urmărit şi generatoare cu înfăşurări de excitaţie atât derivaţie
cât şi excitaţie separată.
Puterea electrică de excitaţie reprezintă 25% din puterea nominală a maşinii. La maşina cu
excitaţie derivaţie, curentul de excitaţie Ie reprezintă de asemenea, câteva procente din curentul
nominal al maşinii. La această valoare a curentului Ie, pentru producerea solenaţiei de magnetizare,
înfăşurarea de excitaţie se realizează dintr-un număr mare de spire cu secţiune redusă, având prin
urmare o rezistenţă importantă.
La maşinile cu excitaţie serie, înfăşurarea de excitaţie este străbătută de curentul din indus, din
care cauză se realizează dintr-un număr mic de spire, cu secţiune mare, deci va prezenta o rezistenţă
redusă.
Pentru puteri mici generatoarele de c.c. pot fi realizate si cu magneti permanenti acestea avand
caracteristici similare cu generatoarele de c.c. cu excitatie separata.
Generatorul de curent continuu cu excitatie separata

Asa cum se si numeste acest tip de generator are infasurarea de excitatie elimentata separat, de
la o sursa de tensiune continua separata. Fluxul magnetic de excitatie si implicit turatia rotorului vor
impune tensiunea electromotoare indusa in infasurarea rotorica. Aceasata t.e.m. este proportionala cu
valoarea fluxului magnetic de excitatie si turatia rotorului. Prin urmare tensiunea electrica produsa de
acest tip de generator se poate modifica prin modificarea fluxului magnetic de excitatie, iar reglarea
tensiunii se poate face cu potentiometrul Rp prin modificarea curentului de excitatie Iex si evident al
fluxului de excitatie care este proportional cu Iex. Schema electrica a generatorului de c.c. cu excitatie
separata este reprezentata in fig. 1.
3
Fig. 1. Schema electrica a generatorului de c.c. cu excitatie separata

Schema echivalenta a circutului format din infasurarea rotorului a generatorului si sarcina R s
este reprezentata in fig. 2.
Fig. 2. Schema echivalenta a circutului format din infasurarea rotorului
Elementele schemei sunt:
Rs = rezistenta sarcinii
Rr= rezistenta rotorului
E=tensiunea electromotoare indusa
rp=rezistenta de contact a periilor
Aplicand legea lui Ohm in circuit se obtine ecuatia de functionare a generatorului de c.c. cu excitatie
separata:
U S  I r ( Rr  rp )  E (1)
4
U S  E  I r ( Rr  rp ) (2)
Unde U S  RS I S
Curentul prin infasurarea rotorica care este acelasi cu curentul de sarcina
E
Ir  IS  (3)
Rr  r p  R S
Observand formula, concluzionam ca valoarea curentului prin infasurarea rotorului depinde de

rezistenta sarcinii.
Generatorul de curent continuu cu autoexcitatie

Infasurarea de excitatie a acestor tipuri de generatoare de c.c. se alimenteaza cu tensiunea
electrica produsa de propriul generator de c.c.. Aceasta alimentare este posibila datorita magnetismului
remanent al polilor de excitatie, care raman excitati.
Prin urmare in generator va exista permanent un flux magnetic de excitatie slab care induce in
infasurarea rotorica o tensiune electromotoare de valoare mica atunci cand rotorul generatorului este
rotit. Aceasta tensiune electromotoare alimenteaza infasurarea de excitatie a generatorului se obtine un
curent de excitatie, un flux magnetic de excitatie care se adauga la fluxul magnetic remanent si
determina o crestere a tensiunii electromotoare indusa in infasurarea rotorica, o crestere a curentului
de excitatie si deci si a fluxului de excitatie. Se obtine un fenomen produs in avalansa pana la obtinerea
regimului nominal de functionare a generatorului.
Schema electrica a unui generator de curent continuu cu excitatie derivatie este prezentata
in fig. 3.
5
Fig. 3. Schema electrica a unui generator de curent continuu cu excitatie derivatie

Infasurarea de excitatie Lex si potentiometrul Rp este conectata in paralel cu sarcina Rs si cu
infasurarea rotorului. Cu potentiometrul Rp se se regleaza curentul de excitatie si deci tensiunea
electrica produsa de generator.
Folosind schema electrica echivalenta obtinem prin aplicarea legii lui Ohm ecuatia de
functionare a generatorului de curent continuu cu excitatie derivatie este :
U S  E  I r ( Rr  rp ) (4.)
Curentul prin infasurarea rotorica este: I r  I ex  I S (5.)
Tensiunea de iesire este dependenta de sarcina. Pentru a se obtine un curent mai mare este
necesar ca rezistenta infasurarii de excitatie sa fie mai mare decat rezistenta de sarcina. Un model in
acest caz este ca infasurarea de excitatie sa fie realizata din sarma cu un diametru cat mai mic si cu un
numar cat mai mare de spire.
Schema echivalenta a unui generator de c.c. cu excitatie serie este reprezentata in fig.4.
Fig.4. Schema echivalenta a unui generator de c.c. cu excitatie serie
6
Infasurarea de excitatie este conectata in serie cu infasurarea rotorica si cu sarcina.

Potentiometrul Rp cu ajutorul caruia se regleaza tensiunea se conecteaza in paralel cu infasurarea de
excitatie. Deoarece se poate alege ca rezistenta potentiometrului sa fie mult mai mare decat rezistenta
infasurarii de excitatie, se poate negliza in ecuatia de functionare a acestui tip de generator rezistenta
potentiomatrului
U S  E  I r ( Rr  Rex  rp ) (6.)
Din formula se observa ca tensiunea de iesire US depinde de tensiunea infasurarii de excitatie si

atinci rezistenta infasurarii de excitatie trebuie sa fie cat mai mica. Deci infasurarea de excitatie trebuie
sa aiba un numar mic de spire iar diamterul conductorului trebuie sa fie cat mai mare. Dezavantajul
acestui tip de generator, observat si in schema echivalenta este ca tensiunea de iesire are variatii mari
cu modificarea sarcinii.
Schema echivalenta a unui generator de c.c. cu excitatie mixta este reprezentata in fig.5.
Fig.5. Schema echivalenta a unui generator de c.c. cu excitatie mixta

Generatorul de c.c. cu excitatie mixta contine o infasurare de excitatie serie si o infasurare de
excitatie derivatie. In functie de sensul fluxului magnetic de excitatie avem doua situatii:
-daca fluxul de excitatie serie are acelasi sens cu fluxul de excitatie derivatie atunci excitatia
generatorului este aditionala.
-daca fluxul de excitatie serie are sens opus cu fluxul de excitatie derivatie atunci excitatia
generatorului este diferentiala.
Ecuatia de functionare a generatorului de c.c. cu excitatie mixta este :
7
U S  E  ( I s  I exd )( Rr  rp )  Rexs I S (7.)
La generatoarele de c.c. cu excitatie aditionala tensiunea de iesie este aproximativ constanta la

cresterea curentului de sarcina iar la cele cu excitatie diferentiala tensiunea de sarcina este scade odata
cu cresterea curentului de sarcina.
De reţinut!
Dupa modul de alimentare a infasurarii de excitatie a generatorului de c.c.
-generatoare de curent continuu cu excitatie separata
-generatoare de curent continuu cu autoexcitatie
Generatoarele de curent continuu cu autoexcitatie după modul de

conectare la bornele maşinii a înfăşurărilor de excitaţie se pot clasifica:
-generatoare de curent continuu cu excitatie paralel (derivaţie)

(infasurarea de excitatie este alimentata in paralel cu circuitul indusului);
-generatoare de curent continuu cu excitatie serie (infasurarea de

excitatie este alimentata in serie cu circuitul indusului);
-generatoare de curent continuu cu excitatie mixtă (este prevazuta

cu doua infasurari de excitatie, una alimentata in paralel iar cealalata in
serie cu circuitul induslui);
Se pot folosi în funcţie de scopul urmărit şi generatoare cu

înfăşurări de excitaţie atât derivaţie cât şi excitaţie separată.
8
1.Generatorul de c.c. cu excitatie separata are:
a) Excitatia alimentata de la o sursa de tensiune separata.

b) Excitatia alimentata de la generatorul de c.c.
c) Nu are infasurare de excitatie
2.Generatorul de curent continuu cu excitatie derivatie are:
a) Infasurarea de excitatie conectata in paralel cu sarcina Rs si cu

infasurarea rotorului.
b) Infasurarea de excitatie conectata in serie cu sarcina Rs si cu infasurarea
rotorului
3.Generatorul de c.c. cu excitatie serie are:
a) Infasurarea de excitatie conectata in serie cu infasurarea rotorica si

cu sarcina
b) Infasurarea de excitatie conectata in paralel cu infasurarea rotorica si cu
sarcina
4.Generator de c.c. cu excitatie mixta contine:
a) infasurare de excitatie serie si o infasurare de excitatie derivatie

b) Doua infasurari de excitatie serie
c) Doua infasurari de excitatie paralel
9
5. Pentru un generator de c.c. cu excitatie mixta aditionala fluxurile celor doua

infasurari au:
a) Acelasi sens
b) Sensuri opuse
c) Nu conteaza sensul fluxurilor
6. Pentru un generator de c.c. cu excitatie mixta diferentiala fluxurile celor doua

infasurari au:
a) Acelasi sens
b) Sensuri opuse
c) Nu conteaza sensul fluxurilor
7. La generatorul de c.c. din figura MCC2 cum este conectata infasurarea de

excitatie?
a) Serie
b) Paralel
c) Mixta
8. La generatorul de c.c. din figura MCC3 cum este conectata infasurarea de
10
excitatie?
a) Serie
b) Paralel
c) Mixta
9.La generatorul de c.c. din figura MCC4 cum este conectata infasurarea de
excitatie?
a) Serie
b) Paralel
c) Separat sau independent
11
10.Cate înfăşurări de excitaţie are generatorul de c.c. din figura MCC1?
a) singura infasurare
b) Doua infasurari
c) Trei infasurari
Desenati schemele pentru fiecare tip de generator de c.c. si scrieti ecuatiile de

functionare
1.a.
2.a.
3.a.
4.a.
5.a.
6.b.
7.a.
8.b.
9.c.
10.b.
12
Concluzii
Generatorul de curent continuu cu autoexcitatie

Infasurarea de excitatie a acestor tipuri de generatoare de c.c. se
alimenteaza cu tensiunea electrica produsa de propriul generator de c.c..
Aceasta alimentare este posibila datorita magnetismului remanent al polilor de
excitatie, care raman excitati.
Generatorul de curent continuu cu excitatie separata

Asa cum se si numeste acest tip de generator are infasurarea de excitatie
elimentata separat, de la o sursa de tensiune continua separata. Fluxul magnetic
de excitatie si implicit turatia rotorului vor impune tensiunea electromotoare
indusa in infasurarea rotorica. Aceasata t.e.m. este proportionala cu valoarea
fluxului magnetic de excitatie si turatia rotorului. Prin urmare tensiunea
electrica produsa de acest tip de generator se poate modifica prin modificarea
fluxului magnetic de excitatie, iar reglarea tensiunii se poate face cu
potentiometrul Rp prin modificarea curentului de excitatie Iex si evident al
fluxului de excitatie care este proportional cu Iex.
Bibliografie
13
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie separată; Caracteristicile generatorului de c.c.
cu excitaţie serie; Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie derivatie;
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie mixta;

cu excitaţie serie; Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie derivatie; Caracteristicile
generatorului de c.c. cu excitaţie mixta;
Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr.12
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie separată;
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie serie;
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie derivatie;
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.12

1

-Insusirea dependentelor dintre marimile caracteristice principale ale
generatoarelor de c.c.
-ridicarea caracteristicilor pentru generatoarele de c.c.
Principalele caracteristici ale generatoarelor de c.c.

Funcţionarea maşinii de c.c. în regim de generator este definită de un număr de mărimi ca:
tensiunea la perii E, tensiunea la borne U, curentul care circulă prin înfăşurarea indusului Ia, curentul
din înfăşurarea de excitaţie Ie, turaţia n.
Prin caracteristică a maşinii se înţelege funcţia care descrie dependenţa dintre două din
mărimile enunţate mai sus, celelalte rămânând constante.
Functionarea generatorului de c.c. se caracterizeaza prin marimile: tensiunea electromotoare

Ue, tensiunea la borne U, curentul de excitatie Ie, curentul de sarcina I, turatia rotorului generatorului n.
La generatoare turatia ramane practic constanta.
Principalelel caracteristici ale generatoarelor de c.c. sunt;
Carcateristica de mers in gol U e0  f ( I e) la n=ct si I=0. reprezentand dependenta dintre

tensiunea electromotoare la functionarea in gol si curentul de excitatie atunci cand turatia generatorului
este mentinuta constanta iar curentul de sarcina este egal cu zero.
Carcateristica externa U  f (I ) la n=ct si Ie=ct reprezentand dependenta dintre tensiunea la

borne si valoarea curentului de sarcina atunci cand turatia generatorului si curentul de excitatie sunt
mentinute onstante.
Caracteristica de reglaj I e  f (I ) la n=ct si U=ct reprezentand dependenta curentului de

excitatie la valoarea curentului de sarcina atunci cand turatia generatorului si tensiunea la borne sunt
mentinute constante.
Caracteristicile maşinii de c.c. se determină de obicei direct la platformele de încercări. La

maşinile de foarte mare putere, încercările în sarcină sunt greu de realizat căci impun folosirea la
2
platformele de încercări a unor consumatori de foarte mare putere. Pe lângă aceasta, încercările în
sarcină consumă o mare cantitate de energie.
Din această cauză, se recurge la predeterminarea caracteristicilor în sarcină folosind

caracteristica de mers în gol şi caracteristica de scurtcircuit.
Funcţionarea maşinii de c.c. în regim de generator este definită de urmatoarele mărimi:
-tensiunea la perii E,
-tensiunea la borne U,
-curentul care circulă prin înfăşurarea indusului Ia,
-curentul din înfăşurarea de excitaţie Ie,
-turaţia n.
Caracteristică maşinii de c.c. reprezinta funcţia care descrie dependenţa dintre două din
mărimile enunţate mai sus, celelalte marimi rămânând constante.
Caracteristicile maşinii de c.c. se determină direct la platformele de încercări. La maşinile de

foarte mare putere, încercările în sarcină sunt greu de realizat căci impun folosirea la platformele de
încercări a unor consumatori de foarte mare putere. Pe lângă aceasta, încercările în sarcină consumă o
mare cantitate de energie.Din această cauză, se recurge la predeterminarea caracteristicilor în sarcină
folosind caracteristica de mers în gol şi caracteristica de scurtcircuit.
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie separată

Schema electrică folosită pentru determinarea caracteristicilor este prezentată în figura 1.
3
Fig. 1. Schema electrică a generatorului de c.c. cu excitaţie separată
Comutatorul K este deschis si schema electrica foloseste la determinarea caracteristicii de mers

in gol: E = E (Ie) , pentru Ia=0 şi n= constant (=nn).
Închizând întrerupătorul Ke, prin înfăşurarea de excitaţie se va stabili curentul Ie, care se poate
modifica cu reostatul de câmp Rc. La mersul în gol:
p
E N  n    Ke (1.)
a
Pentru o maşină dată, care funcţionează la n = const., constanta Ke este constantă.si atunci
dependenţa E = E(Ie) (figura 2.) descrie la o altă scară dependenţa Φ = Φ(Ie), din caracteristica de
magnetizare a maşinii.
Dacă maşina a mai funcţionat, atunci prin înfăşurarea de excitaţie a trecut un curent de excitaţie
Ie, si circuitul magnetic al polilor de excitaţie păstrează un magnetism remanent. La Ie=0, datorită
magnetismului remanent, va apare totusi o tensiune Erem de valoare redusă (3-8)% din Un. La creşterea
curentului Ie, Φ şi respectiv E cresc la început liniar în funcţie de acesta. Din cauza fenomenului
saturării circuitului magnetic al maşinii, pe măsură ce Ie creşte, Φ şi E nu mai cresc liniar cu Ie, ci din
ce în ce mai puţin. Constanta de mers în gol se determină până la valori E care depăşesc cu 20÷50%
tensiunea nominală a maşinii Un.
Fig. 2. Dependenţa E = E(Ie)
Se trece apoi la micsorarea curentului Ie si se observă că se descrie o ramură descendentă a

caracteristicii de mers în gol (2) ce diferă de ramura ascendentă (1), aceasta datorită fenomenului de
histerezis. Caracteristica de mers în gol a maşinii, se considera de fapt curba medie între cele două
ramuri 1 şi respectiv 2, adica curba întreruptă.
4
Caracteristica în sarcină U = U(Ie), la n=const. (nn) şi Ia=const. Această caracteristică descrie

modul în care variază tensiunea la borne în funcţie de Ie, pentru o anumită sarcină constantă.
Întrerupătorul K se închide pe rezistenţa de sarcină Rs reglabilă. Pentru diferite valori ale sarcinii -
uzual 2/3, 3/4, 4/4 şi 5/4 din curentul nominal - se obţine o familie de curbe aproape paralele între ele
şi cu E = E(Ie), conform figurii 3.
Fig. 3. Dependenta U = U(Ie)
Caracteristica externă U = U(Ia ) pentru n = const. (nn) şi Ie = const.
Caracteristica externă (figura 4.) pune în evidenţă capacitatea generatorului de a-şi menţine
tensiunea la borne între anumite limite acceptate de consumator când curentul de sarcină variază, iar
curentul de excitaţie rămâne constant.
Fig. 4. Caracteristica externă
Se modifică curentul Ie până la valoarea pentru care generatorul funcţionând în sarcină,

debitează curentul nominal Ian, iar tensiunea la borne este Un (punctul A). Dacă valoarea rezistenţei de
sarcină creşte, Ia scade, iar U creşte uşor. La limită, pentru Rs= ∞, deci K deschis, Ia= 0, caracteristica
intersectează axa ordonatelor pentru care U = Uo= E. Orizontala dusă din Uo intersectează verticala din
5
Ian în punctul B. Mărimea segmentului AB reprezintă variaţia de tensiune de la mersul în gol la mersul
în sarcină.
Variaţia de tensiune se exprimă în procente din tensiunea nominală:
U
%  U 0  U n 100 (2.)
Un Un
Pentru generatoarele de putere medie, valoarea acestui parametru este cuprinsă între 5% şi 10%.
Curba a- reprezinta căderea de tensiune la contactul perie colector ΔUpc variază proporţional cu
valoarea curentului de sarcină Ia.
Curba b- reprezinta căderea de tensiune în circuitul indusului ΣraIa este şi ea proporţională cu Ia.
Curba c- reprezinta caracteristica internă a maşinii, reprezinta dependenţa E = E(Ia), si seobtine prin
adunarea pe ordonată valorile U, ΔUpc şi ΣraIa.
Curba d -reprezintă dependenţa Eo = Eo(Ia)= constant, deoarece Ie = constant. La aceeaşi sarcină, E

diferă foarte puţin de Eo, din cauza reacţiei indusului.
Caracteristica de reglaj Ie = Ie(Ia) pentru n = const.(nn) şi U = const. reprezinta modul de

variaţie a curentului de excitaţie în funcţie de curentul de sarcină Ia, astfel ca tensiunea la bornele
generatorului să rămână constantă (figura 5.)
Fig.5. Dependenta Ie = Ie(Ia)
La creşterea curentului de sarcină tensiunea la borne scade (conform celor arătate la

caracteristica externă) si pentru a păstra această tensiune constantă, curentul de excitaţie trebuie mărit
în scopul compensării reacţiei indusului şi a căderilor rezistive de tensiune.
6
Pentru ridicarea acestei caracteristici, se modifică rezistenţa de sarcină Rs de la valoarea Rs = ∞

(K deschis) corespunzătoare regimului de funcţionare în gol (Ie = Ieo, Ia = 0), până la o valoare a
curentului de sarcină ce depăşeşte cu 15 ÷ 29% curentul nominal Ian, obţinându-se curba 1. Apoi se fac
determinările în sens invers micşorând curentul de sarcină până când Ia = 0, obţinându-se curba 2.
Diferenţa dintre cele două curbe se datorează fenomenului de histerezis. Se consideră caracteristică de
reglaj curba medie pe ordonată (curba trasată cu linie întreruptă).
Caracteristica de scurtcircuit Isc=Isc(Ie) pentru n=const.(nn) şi U = 0.
Deoarece U = 0, rezultă Isc= Esc/ Ra. Pentru valori ale curentului de scurtcircuit de până la
2,5Ian, tensiunea E este foarte mică, deoarece Ra este la rândul ei mică. Maşina este nesaturată deoarece
E este proporţională cu Ie. Punctul de funcţionare se găseşte pe porţiunea liniară a caracteristicii de
mers în gol. Aceasta explică forma liniară a caracteristicii de scurtcircuit - figura 6.
Fig. 6.
Se deosebesc trei situaţii:
- maşina nu prezintă magnetism remanent - dreapta 1;
- maşina prezintă magnetism remanent, iar fluxul magnetic inductor are acelaşi sens cu fluxul
remanent – dreapta 2;
- maşina prezintă magnetism remanent, iar fluxul magnetic inductor are sens invers faţă de
fluxul remanent - dreapta 3. Va exista o valoare a curentului de excitaţie Iea pentru care se anulează
curentul prin indus.
7
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitatie derivatie

La generatorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie, înfăşurarea de excitaţie este conectată
în paralel cu înfăşurarea indusului, nemaifiind necesară o sursă de energie suplimentară ca în cazul
generetorului de curent continuu cu excitaţie separată (figura 7.)
Curentul Ie care străbate înfăşurarea de excitaţie reprezintă (2-5)% din curentul nominal.
Fenomenul apariţiei tensiunii U la bornele generatorului cu excitaţie derivaţie poartă numele
de autoexcitaţie.
Fig. 7. Schema electrică a generatorului de c.c. cu excitatie derivatie
Considerăm că rotorul generatorului din figura 7. este rotit de către motorul primar cu viteză
constantă (nn). Întrerupătorul inversor ke, care conectează înfăşurarea de excitaţie la bornele indusului
se închide pe una din cele două poziţii. Întrerupătorul k este deschis. Dacă înainte de închiderea
întrerupătorului ke, tensiunea electromotoare indusă E era nulă, după închiderea lui ke, curentul Ie va fi
şi el nul, câmpul inductor din maşină va lipsi iar tensiunea electromotoare E va rămâne zero. Deci
maşina nu se va autoexcita.
Dacă în maşină există un câmp magnetic remanent, fluxul remanent Φrem va da naştere unei
t.e.m. Erem. Deoarece Erem = (5 - 10)% din tensiunea nominală, la închiderea întrerupătorului ke
curentul care va circula prin înfăşurarea de excitaţie va fi şi el mic.
Acest curent de excitaţie mic va produce un câmp magnetic de excitaţie de acelaşi sens sau
de sens contrar cu câmpul remanent, în funcţie de sensul curentului care circulă prin înfăşurarea de
excitaţie, în ultimă instanţă în funcţie de poziţia pe care se închide întrerupătorul inversor k e. În cazul
în care curentul de excitaţie are un asemenea sens încât câmpul creat de el întăreşte câmpul remanent,
fluxul polilor de excitaţie creşte, t.e.m. indusă se măreşte, curentul de excitaţie creşte şi el, fluxul de
excitaţie creşte din nou, t.e.m. indusă creşte şi ea, ş.a.m.d. Prin urmare, dacă în maşină există un câmp
8
remanent şi înfăşurarea de excitaţie se conectează corect în paralel cu indusul, este posibilă

autoexcitarea generatorului. Dacă masina prezintă câmp magnetic remanent, dar conectarea înfăşurării
de excitaţie în paralel cu indusul se face astfel încât curentul de excitaţie dă naştere unui câmp inductor
care se opune câmpului remanent, procesul de autoexcitare nu mai are loc.
Problema care se pune este când se opreşte procesul de autoexcitare.
Se notează cu e, t.e.m. instantanee la un moment oarecare t, din intervalul în care se
desfăşoară procesul de autoexcitare şi cu ie curentul respectiv din circuit. Rezistenţa Re este rezistenţa
înfăşurării de excitaţie, Rc rezistenţa reostatului de câmp, Le inductanţa înfăşurării de excitaţie şi La
inductanţa înfăşurării indusului. Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe circuitul format de
înfăşurarea rotorului şi înfăşurarea de excitaţie, se obţine:
e  ( R A  Rc  Ra )ie 
d
( LC  La )ic  (3.)
dt
Explicaţia grafică a amorsării generatorului de curent continuu cu excitaţie derivaţie este reprezentata
in figura 2.32.
Fig. 8.
Între e şi ie există o dublă dependenţă o data din relatia de mai sus si a a doua oara din curba
de magnetizare.
curba b din figura 8. este numita dreapta excitaţiei cu panta tg  ( Re  Rc  Ra ) K în care K
este un factor de proporţionalitate.
curba a- caracteristica de mers în gol;
Segmentul pe ordonată între caracteristica a de mers în gol si dreapta b este diferenţa:
e  ( R A  Rc  Ra )ie 
d
( Le  La )ie  (4.)
dt
9
si este considerat o măsură a intensităţii procesului de autoexcitare. Procedeul de autoexcitare se

încheie în momentul în care e şi ie au atins valorile corespunzătoare punctului M de intersecţie între
curbele a şi b.
Punctul de intersecţie M poate coborî în zona t.e.m. foarte mici, de ordinul de mărime al
tensiunii remanente, ceea ce nu va permite funcţionarea normală a generatorului, existand o valoare
critică a reostatului de câmp Rcr care satisface relaţia K ( Rc  Re  Ra )  tg cr
Dacă Rc < Rcr, generatorul se autoexcită, iar dacă Rc > Rcr, funcţionarea normală a
generatorului nu mai poate avea loc. Valoarea rezistenţei critice Rcr depinde de viteza de rotaţie a
maşinii, care dictează pante, respectiv porţiuni liniare ale caracteristicii de mers în gol.
Pentru ca generatorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie să se autoexcite la mersul în
gol, trebuie îndeplinite trei condiţii:
- existenţa unui câmp remanent al polilor de excitaţie. În caz contrar, el trebuie produs prin
alimentarea înfăşurării polilor de la o sursă oarecare de curent continuu;
- conectarea corectă a înfăşurării de excitaţie în paralel cu înfăşurarea indusului;
- fixarea unei valori a rezistenţei reostatului de câmp sub valoarea critică corespunzătoare
vitezei la care este antrenat rotorul.
Când întrerupătorul K este închis, prin rezistenţa de sarcină Rs circulă curentul I:
U
I a  I c  I iar curentul de excitaţie I e  este determinat de valoarea tensiunii de la bornele
Rc  Re
generatorului.
1)Caracteristica de mers în gol Uo = Uo(Ie), la I = 0, n = const. (nn), coincide cu cea de la generatorul
cu excitaţie separată, prezentând şi aceeaşi alură.
2) Caracteristica externă U = U(I), pentru Rc = const. şi n = const. (nn). Curentul Ic este impus de
tensiunea la borne U şi nu mai poate fi menţinut constant dacă Rc se menţine constantă, conform
U
relaţiei I e  .
Rc  Re
La generatorul cu excitaţie derivaţie, tensiunea la borne scade pe măsură ce creşte curentul de
sarcină nu numai din cauza reacţiei indusului şi a căderilor rezistive de tensiune din circuitul rotoric ci
şi din cauza micşorării curentului de excitaţie Ic pe măsură ce tensiunea la borne scade. Alura
caracteristicii externe este necorespunzătoare;
La micşorarea rezistenţei Rs, curentul creşte până la valoarea limită Imax care este (1 - 2.5)In,
după care maşina se dezexcită şi curentul scade rapid (porţiunea trasată cu linie întreruptă). Punctul M
10
corespunde unei rezistenţe Rs care face ca panta dreptei de excitaţie să devină mai mare ca panta
critică, generatorul se dezexcită şi curentul scade la valoarea Isc = Erem / Ra, destul de mică. Această
formă a caracteristicii se obţine prin variaţii lente a sarcinii, neputându-se trage concluzia că un regim
de scurtcircuit brusc la bornele generatorului nu ar fi periculos. În realitate, la scurtcircuitul brusc,
curentul este tot atât de mare ca la generatorul cu excitaţie separată, deoarece în primele momente ale
scurtcircuitului, curentul de excitaţie şi t.e.m. indusă nu se modifică datorită inerţiei magnetice a
înfăşurării de excitaţie.
Variaţia de tensiune de la mersul în gol la mersul în sarcină nominală poate atinge valori
cuprinse între (25 - 40) %.
3) Caracteristica de reglaj Ic = Ic(I) pentru n = const. (nn) şi U = const.(Un), nu se deosebeşte ca alură
de caracteristica de reglaj a generatorului cu excitaţie separată. Deosebirea constă în faptul că la
generatorul derivaţie creşterea curentului de excitaţie pentru a menţine tensiunea U la bornele maşinii
constantă este mai mare la acelaşi curent de sarcină, deoarece căderea de tensiune în sarcină este mai
mare.
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitatie serie

Schema electrică a generatorului cu excitaţie serie este prezentată în figura 9.
Fig. 9. Schema electrică a generatorului de c.c. cu excitatie serie

Înfăşurarea de excitaţie este conectată în serie cu înfăşurarea indusului prin urmare cauză Ie =
Ia. Pentru ca procesul de autoexcitare să aibă loc, trebuie închis întrerupătorul k. Spre deosebire de
generatorul derivaţie, autoexcitarea generatorului serie nu se poate produce în regim de funcţionare în
gol.
Apariţia fenomenului de autoexcitare impune existenţa a trei condiţii:
- existenţa unui câmp remanent în maşină;
11
- conectarea înfăşurării de excitaţie în aşa fel încât curentul care o parcurge (acelaşi cu curentul
de sarcină) să producă un câmp magnetic inductor în acelaşi sens cu câmpul magnetic remanent;
- rezistenta de sarcină trebuie să fie mai mică decât valoarea Rcr care satisface relaţia:
K ( Ra  Re  Rscr )  tg cr (5.)
1) Caracteristica de mers în gol nu are sens, deoarece dacă Ia = 0 şi Ie = 0, tensiunea la bornele

generatorului fiind egală cu Erem. Pentru a obţine informaţii asupra magnetizării maşinii, se poate ridica
o caracteristică de mers în gol alimentând înfăşurarea de excitaţie de la o sursă de tensiune separată. Se
va obţine o caracteristică de mers în gol asemănătoare cu cea a generatorului cu excitaţie separată.
2) Caracteristica externă U = U(Ia ) , la n = const.(nn) dar la Ie = Ia = variabil. Când Ia ia valori între 0

şi Ian tensiunea U la bornele maşinii creşte aproximativ liniar cu curentul de sarcină. La curenţi mai
mari de 1,5Ian, tensiunea scade datorită saturării circuitului magnetic şi a efectului pronunţat al reacţiei
indusului
Fig. 10. Dependenta U = U(Ia )
Este singura caracteristică externă care pleacă din zero. Deoarece curentul de sarcină este şi
curent de excitaţie, tensiunea la borne variază în limite largi cu valoarea curentului de sarcină. Din
această cauză, generatorul serie nu poate fi folosit ca sursă de tensiune constantă. La Rs > Rscr
generatorul serie se dezexcită, lăsând eventualele receptoare nealimentate. La scurtcircuit pot apare
curenţi foarte periculoşi pentru maşină.
Generatoarele serie nu se construiesc ca surse de tensiune continuă. Studiul lor se face deoarece
în anumite scheme de frânare electrică motoarele serie de tracţiune trec în regim de generator debitând
putere pe o rezistenţă de sarcină constantă.
12
Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitatie mixta

Schema electrică a generatorului cu excitaţie mixtă este reprezentata in fig. 2.35.:
Fig. 11. Schema electrică a generatorului de c.c. cu excitatie mixta
Generatorul are două înfăşurări de excitaţie: o înfăşurare de excitaţie derivaţie şi o înfăşurare de

excitaţie serie. De obicei înfăşurarea derivaţie constituie înfăşurarea de excitaţie de bază, cea serie
fiind folosită pentru modificarea caracteristicii externe.
Dacă fluxurile celor două înfăşurări de excitaţie au acelaşi sens, generatorul are excitaţie
adiţională. În caz contrar, generatorul are excitaţie diferenţială.
1) Caracteristica de mers în gol este identică cu caracteristica la gol a unui generator derivaţie,
deoarece înfăşurarea de excitaţie serie nu este parcursă de curent.
2) Caracteristica externă se poate modifica în raport cu caracteristica externă a unui generator

derivaţie (fig. 12.a) în funcţie de ponderea şi sensul înfăşurării de excitaţie serie. Dacă se doreşte ca la
curentul de sarcină nominal In tensiunea la bornele generatorului să fie la valoarea nominală Un ca la
mersul în gol, înfăşurarea de excitaţie serie se dimensionează corespunzător şi se conectează adiţional
(fig. 12.b) realizându-se o compundare normală.
Fig. 12.
13
Dacă se măreşte numărul de spire al înfăşurării serie se obţine o supracompundare (Fig. 12.,c),
tensiunea la bornele generatorului creşte odată cu mărirea sarcinii dacă circuitul magnetic nu este
saturat. Fenomenul se datorează creşterii fluxului rezultant. Dacă înfăşurările de excitaţie se
conectează diferenţial caracteristica externă devine căzătoare (Fig. 12.d) deoarece fluxul rezultant
scade odată cu creşterea curentului de sarcină. Alura unei astfel de caracteristici recomandă utilizarea
generatorului cu excitaţie mixtă la sudarea electrică.
3) Caracteristica de reglaj are sens pentru generatoarele compundate normal. Alura caracteristicilor de
reglaj este influenţată puternic de modul de conectare al celor două înfăşurări de excitaţie adiţional sau
diferenţial. La montaj adiţional pentru a menţine tensiunea la borne constantă, odată cu creşterea
sarcinii este necesară reducerea curentului de excitaţie. La sarcini mici, când solenaţia creată de
înfăşurarea serie provoacă o creştere nesemnificativă a solenaţiei rezultante, pentru menţinerea
constantă a tensiunii nominale curentul de excitaţie se reduce puţin în timp ce la valori mari ale
curentului de sarcină reducerea curentului de excitaţie devine semnificativă.
De reţinut!
Funcţionarea maşinii de c.c. în regim de generator este definită de
un număr de mărimi ca: tensiunea la perii E, tensiunea la borne U, curentul
care circulă prin înfăşurarea indusului Ia, curentul din înfăşurarea de
excitaţie Ie, turaţia n.
Prin caracteristică a maşinii se înţelege funcţia care descrie

dependenţa dintre două din mărimile enunţate mai sus, celelalte rămânând
constante.
Functionarea generatorului de c.c. se caracterizeaza prin marimile:

tensiunea electromotoare Ue, tensiunea la borne U, curentul de excitatie Ie,
curentul de sarcina I, turatia rotorului generatorului n. La generatoare
turatia ramane practic constanta.
Principalelel caracteristici ale generatoarelor de c.c. sunt;
Carcateristica de mers in gol U e0  f ( I e) la n=ct si I=0.
14
Carcateristica externa U  f (I ) la n=ct si Ie=ct
Caracteristica de reglaj I e  f (I ) la n=ct si U=ct
1.Caracteristica cuplului electromagnetic este reprezentata de functia:

a) M = f (I)
b) U = f(I)
c) M=f(n)
2. Caracteristica mecanica este reprezentata de functia:

a)n = f(M)
b) M = f (I)
c) P=f(U)
3.Cum se poate regla turatia motorului de c.c. cu excitatie serie?
a) Prin modificarea tensiunii de excitatie sau a fluxului magnetic indus

b) Prin modificarea tensiunii de alimentare sau a fluxului magnetic
inductor
c) Prin modificarea tensiunii de alimentare sau a fluxului magnetic indus
4. Functionarea carui generator de c.c. se considera regim de functionare de

referinta?
a) Generatorului de c.c. cu excitatie separata

b) Generatorului de c.c. cu excitatie derivatie
c) Generatorului de c.c. cu excitatie mixta
15
Construti pentru fiecare tip de generator de c.c. caracteristicile specifice

1.a.
2.a.
3.b.
4.a.
Concluzii
Caracteristicile maşinii de c.c. se determină de obicei direct la
platformele de încercări. La maşinile de foarte mare putere, încercările în
sarcină sunt greu de realizat căci impun folosirea la platformele de încercări a
unor consumatori de foarte mare putere. Pe lângă aceasta, încercările în sarcină
consumă o mare cantitate de energie.
Din această cauză, se recurge la predeterminarea caracteristicilor în

sarcină folosind caracteristica de mers în gol şi caracteristica de scurtcircuit.
Funcţionarea maşinii de c.c. în regim de generator este definită de

urmatoarele mărimi:
-tensiunea la perii E,
-tensiunea la borne U,
-curentul care circulă prin înfăşurarea indusului Ia,
-curentul din înfăşurarea de excitaţie Ie,
-turaţia n.
Caracteristică maşinii de c.c. reprezinta funcţia care descrie dependenţa dintre

două din mărimile enunţate mai sus, celelalte marimi rămânând constante
16
Bibliografie
17
Motorul de C.C; Principiul de functionare ca motor;
Clasificarea motoarelor de c.c.;
Diagrama energetica si randamentul motorului de c.c.;

Cuprins
Motorul de C.C;
Principiul de functionare ca motor;
Diagama energetica si randamentul motorului de c.c.;
Caracteristicile motoarelor de c.c.
1

-Insusirea principioului de functionare al masinii de c.c. in regim de motor;
-Desenarea schemelor pentru fiecare tip de motor de c.c.
-Scrierea ecuatiilor de functionare pentru fiecare tip de motor de c.c.
-Insusirea diagramei energetice a motorului de c.c.
-Intelegerea randamentului motorului de c.c.
Motorul de c.c.
Principiul de functionare ca motor

Motorul de curent continuu transforma energia electrica de c.c. in energie mecanica.
Motorul de c.c. prezinta o serie de avantaje:
-posibilitatea reglarii vitezei in limite largi
-posibilitatea schimbarii sensului de rotatie relativ simplu
Functionarea motorului de curent continuu are la baza notiunile
electromagnetismului, adica aparitia fortei electromagnetice care actioneaza asupra unui
conductor parcurs de curent si situat in camp magnetic. Masina de c.c. este alimentata cu
tensiune continua. Se alimenteaza si infasurarea de excitatie si infasurarea rotorica a
masinii de c.c.
2
Fig. 1.
In figura 1. se prezinta o sectiune prin masina de c.c. Infasurarea de excitatie este
fixata pe polii de excitatie ai masinii de .c.c si este alimentata de la o sursa de tensiune
continua. Curentul Ie are sensul reprezentat in schema din figura. Ca orice conductor
parcurs de curent, Ie va crea un camp magnetic numit camp magnetic de excitatie, care
este reprezentat prin vectorul B . Infasurarea rotorica este alimentata pri intermediul
sistemului perii-colector de la o sursa de tensiune U. Prin conductoarele infasurarii
rotorice va circula un curent Ia care este representat deasemeni in figura 1.
Se presupune ca in dreptul polului Nord sensul lui Ia iese iar in dreptul polului Sud
sensul lui Ia intra. Conductoarele infasurarii rotorice parcurse de curent electric continuu
se afla in campul magnetic produs de curentul de excitatie I e si conform legilor din
electromagnetism, acestea vor fi actionate de forte electromagnetice F . Sensul acestor
forte electromagnetice este determinat cu ajutorul regulii mainii stangi. Prin urmare
asupra conductoarelor aflate in dreptul polului Nord vor actiona forte orientate de la
stanga spre dreapta iar asupra conductoarelor aflate in dreptul polului sud fortele sunt
orientate de la dreapta spre stanga.
3
Fortele electromagnetice produc un cuplu electromagnetic, Mc care va actiona asupra

rotorului. Daca acest cuplu este mai mare decat momentul rezistent al rotorului, rotorul
va capata o miscare de rotatie in sensul reprezentat in fig 1. si va avea turatia n.
Pe baza legii inductiei electromagnetice, conductoarele infasurarii rotorice sunt rotite
in campul magnetic generat de curentul de excitatie Ie si prin urmare in conductoarele
infasurarii rotorice se va induce o tensiune electromotoare U e care va avea polaritate
inversa tensiunii de alimentare a infasurarii rotorice U. Polaritatea tensiunii
electromotoare U e este determinata cu ajutorul regulii mainii drepte, este inversa fata de
polaritatea tensiunii de alimentare a infasurarii rotorice U.
Schema echivalenta a circuitului rotoric al motorului de c.c. este reprezentata in figura 2
Fig. 2.
Ra- rezistenta infasurarii rotorice
Rp- rezistenta contactelor perie-colector
Prin aplicarea legii lui Ohm se obtine:
U  U e  I a ( Ra  rp ) (1)
care reprezinta ecuatia tensiunilor pentru infasurarea rotorica.
U Ue
Curentul Ia are expresia I a  (2)
Ra  r p
U
In momentul pornirii motorului de c.c. I a are expresia: I a  (3)
Ra  r p
Din aceasta expresie se poate deduce ca acest curent poate atinge valori mari care
pot duce la arderea infasurarii rotorice.
4
De aceea la motoarele de c.c. se conecteaza in serie cu sursa de alimentare un

reostat care in momentul pornirii motorului sa aiba o rezistenta maxima pentru a limita
curentul prin infasurarea rotorica.
Clasificarea motoarelor de c.c.

Din punctul de vedere al alimentarii infasurarii de excitatie motoarele de c.c. se clasifica:
1. Motoare de c.c. cu excitatie separata;
2. Motoare de c.c. cu excitatie derivatie;
3. Motoare de c.c. cu excitatie serie;
4. Motoare de c.c. cu excitatie mixta;
Motor de c.c. cu excitatie separata-figura 3
Fig. 3. Schema electrica a unui motor de .c.c cu excitatie separata
In schema electrica a motorului de c.c. cu excitatie separata sunt doua surse de

tensiune continua de alimentare a infasurarii de excitatie si a infasurarii rotorice. Curentul
de alimentare este egal cu curentul prin infasurarea rotorica I a  I . Pornirea motorului se
face prin reglarea tensiunii de alimentare U, aceaata tensiune putand fi reglata pornind de
la o valoare minima spre valoarea nominala. Turatia rotorului se regleaza prin
intermediul reostatului Rc.
Ecuatiile pentru motorul de c.c. cu excitatie separata sunt:
E  U  Ra I (4.)
5
Motor de c.c. cu excitatie mixta- figura 4
Fig.4 Schema electrica a unui motor de .c.c cu excitatie mixta
Motorul de c.c. cu excitatie mixta are doua infasurari de excitatie, una conectata in
serie si alta in derivatie cu infasurarea rotorica. Rp este un reostat utilizat pentru limitarea
curentului Ia la pornire, iar reostatul Rc conectat in serie cu infasurarea de excitatie este
utilizat la reglarea turatiei motorului. Putem scrie urmatoarea relatie: I a  I ex  I .
Infasurarea de excitatie a motorului de curent continuu cu excitatie mixta este
divizata in doua infasurari, una dintre infasurari este conectata in serie cu infasurarea
rotorica si cealalata este conectata in paralel cu infasurarea rotorica. Motorul de curent
continuu cu excitatie mixta este prevazut in montaj cu o rezistenta Rp folosit la pornirea
motorului de c.c. si anume la limitarea curentului Ia la pornire. In montaj rezistorul Rc
care este conectat in serie cu infasurarea de excitatie derivatie este utilizat la reglarea
turatiei motorului. Curentul preluat de la surse de tensiune continua I este I  I a  I exd .
Motorul de c.c. cu excitatie mixta poate fi un motor de c.c. cu excitatie aditionala
sau un motor de c.c. cu excitatie diferentiala. La motorul de c.c. cu excitatie aditionala
fluxurile de excitatie se aduna iar la motorul de c.c. cu excitatie diferentiala fluxurile de
excitatie se scad.
In timpul procesului electromagnetic se induce o tensiune electromotoare intr-o
p n
cale de curent U e  N   k E n (5.)
a 60
In aceasta relatie:
6
-n=turatia rotorului exprimata in rot/min

-p=numar de perechi de poli
N=numar de conductoare active
 = fluxul magnetic inductor al unui pol exprimat in Weber
KE= coeficinet de proportionalitate
Ecuatiile de functionare pentru motorul de c.c. cu excitatie mixta sunt:
E  U  Ra I a  Rex I (6.)
I  I a  I exd (7.)
Motorul de c.c. cu excitatie serie -figura 5

.
Infasurarea de excitatie a motorului de c.c. cu excitatie serie este strabatuta de un
curent I a  I ex deoarece este conectata in serie cu infasurarea rotorului. Datorita acestei
particularitati motorul de c.c. cu excitatie serie are un cuplu mare la pornire si nu poate
functiona in gol sau cu sarcina redusa deoarece exista pericolul de ambalare.
Fig. 5. Schema electrica a unui motor de .c.c cu excitatie serie

Ecuatiile in regim stationar au forma simplificata U  U e  Ra I a si I a  I ex (8.)
In timpul procesului electromagnetic se induce o tensiune electromotoare intr-o
p n
cale de curent U e  N   k E n (9.)
a 60
7
Motorul de c.c. cu excitatie derivatie -figura 6.
Fig. 6. Schema electrica a unui motor de .c.c cu excitatie derivatie
Infasurarea de excitatie a motorului de c.c. cu excitatie serie este strabatuta de un

curent de excitatie I e  (2  5)%I N .
Ecuatiile de functionare in regim stationar sunt:
U  U e  Ra I a (10.)
U  ( Rc  Re ) I e (11.)
I  Ia  Ie (12.)
Diagrama energetica si randamentul motorului de c.c.

Adoptând conventia de asociere a sensurilor de referinta de la receptoare pentru
curenti sii tensiuni ca in fig. 7. ecuatia tensiunilor pentru motorul de c.c. este U  E  Ra I a
Fig. 7.
8
Schimbând conventia de sens pozitiv si pentru cupluri, expresia cuplului

electromagnetic în regim de motor este: M  kM I a .
Expresia tensiunii electromotoare ramâne neschimbata: E  kE n . (13.)
În regim de motor, masina primeste de la reteaua de alimentare puterea electrica
P = UI din care o parte se transforma în caldura prin efectul Joule – Lentz în circuitul de
excitatie Pex=UIe si în circuitul indusului PJ = RaIa2 . Puterea ramasa Pem  P1  Pex  PJ
reprezinta puterea electromagnetica care apare sub forma puterii electrice EI a si a puterii
mecanice echivalente M .
Fig. 8.
În continuare se mai produc pierderile în fierul indusului PFe si pierderile mecanice
prin frecari si ventilatie Pmv, rezultând în final puterea mecanica utila la arbore P2  M 2 .
Urmarind transformarile energetice din motorul de c.c. se poate realiza diagrama
energetica prezentata în figura 2.44. Din diagrama energetica rezulta randamentul
motorului de c.c. care are expresia:
P2 P1  Pex  PJ  PFe  Pmv
  (14.)
P1 P1
Randamentul nominal al motorului de c.c. este cuprins între 0,75 si 0,95 pentru
puteri nominale cuprinse între 1kW si 10 MW, valorile mai mici corespunzând puterilor
mai mici.
9
Caracteristicile de functionare ale motorului de c.c. depind de tipul de excitatie

motiv pentru care sunt tratate separat. Marimile care descriu functionarea motorului sunt
tensiune la borne U, curentul indusului Ia, curentul de excitatie Ie, turatia n si cuplul
mecanic la arbore Me practic egal cu cuplul electromagnetic M. La motorul de c.c. sunt
importante caracteristicile mecanice M = f(n). În functie de tipul de excitatie în anumite
ipoteze se determina caracteristicile M = f(I) si I = f(n).
Carcateristicile motoarelor de c.c. cu excitatie separata si derivatie

Schema simbolica asociata motorului de c.c. cu excitatie independenta
Fig.9. Schema electrica a motorului de c.c. cu excitatie independenta
Ecuatiile sunt: U N  E  Ra I  U p (15.)

Daca neglijam U p caderea de tensiune la perii avem U N  E  Ra I p (16.)
UN RI
dar E  k E n rezulta n   a (17.)
kE  kE 
Deoarece rezistenta indusului este foarte mica, rezulta ca la functionarea în plina

sarcina, caderea de tensiune RaI reprezinta numai câteva procente din tensiunea aplicata
UN, deci turatia va scade foarte putin comparativ cu mersul în gol. La curenti mari în
indus apare, însa, o usoara crestere a turatiei din cauza reactiei indusului. Forma acestei
caracteristici este redata în figura 9.
10
Fig. 10. Dependenta n=f(I)
Caracteristica cuplului electromagnetic M = f (I) este data de relatia M  kmI

având forma liniara, pâna aproape de curentul nominal, unde din cauza reactiei indusului
se constata o usoara aplatizare a curbei, conform figurii 11.
Fig. 11. Caracteristica cuplului electromagnetic M = f (I)
Cuplul electromagnetic fiind M  M u  M 0 rezulta obtinem M u  M  M 0 , astfel se

poate obtine caracteristica mecanica din figura 12.
11
Fig. 12. Dependenta n=f(Mu)
Carcateristicile motoarelor de c.c. cu excitatie serie

Schema simbolica asociata motorului de c.c. cu excitatie serie este
Fig. 13. Schema electrica a motorului de c.c. cu excitatie serie
Ecuatiile sunt:
U  E  ( Ra  Re ) I (fara caderea de tensiune pe perii) (18.)
E  ke n (19.)
M  kmI (20.)
Curentul absorbit de motor de la retea are aceeasi intensitate cu cel ce parcurge
înfasurarea rotorica si de excitatie deci fluxul masinii este functie de curentul din indus,
având o dependenta neliniara.
12
I
  s (21.)
I  I1
 =fluxul de saturatie al polilor inductori;

I1 - valoarea curentului determinata de intersectia tangentei la portiunea liniara a
s
caracteristicii de magnetizare, tg  .
I1
Putem aproxima aceasta caracteristica magnetica neliniara în functie de curentul

din indus cu relatia ( 21.) si obtinem deci figura 14.
Fig. 14. Caracteristica magnetica neliniara
Caracteristica cuplului M = f (I) la motorul de c.c. cu excitatie serie

Ecuatia cuplului la motorul de c.c. cu excitatie serie este M  km s I . Inlocuind fluxul 
I2
cu expresia 21. rezulta M  km s (22.)
I  I1
I2 
Daca exista relatia: I  I1 rezulta M  km s  km s I 2  km I 2tg (23.)
I1 I1
deci M  f ( I 2 ) variatie patratica.

I 
Daca exista relatia: I  I1 rezulta M  km s  km s I  f ( I ) (24.)
I1 I1
deci M  f (I ) variatie liniara.
13
Fig. 15.
Caracteristica de sarcina (externa) n = f(I) se obtine din ecuatia de tensiuni:
U N  E  ( Ra  Re ) I (25)
unde: E  ke n si
I
  s
I  I1
UN ( Ra  Re ) UN ( R  Re )
n  sau n  ( I  I1 )(  a (26.)
ke  s
I
ke  S
1 ke  s I ke  S
I  I1 I  I1
UN ( R  Re ) 1
Daca exista relatia: I  I1 atunci n  I1 (  a si n  f ( ) (27.)
ke  s I ke  S I
U ( R  Re )
Daca exista relatia: I  I1 atunci n   a I (28.)
ke  s ke  S
Caracteristica liniara este asemanatoare cu cea a motorului derivatie dar de panta

mult mai mare datorata prezentei rezistentei înfasurarii de excitatie. În figura 16. este
redata variatia n = f (I).
14
Fig. 16. Dependenta n = f (I).
Caracteristica mecanica n = f(M) se obtine înlocuind expresia cuplului în relatia

turatiei:
I2
M  km s (29.)
I  I1
km U N I ( Ra  Re ) I 2
n (  (30.)
ke M M
Daca exista relatia: I  I1 expresia cuplului este:

I2 I1
M  km s sau I   M (31.)
I1  s km
Si atunci
km I1 U N ( R  Ra ) I1 U ( R  Re )
n  e k N  a I1 (32.)
ke  s M
2
ke  s M ke  s
1
adica n n ~ (33.)
M
U ( R  Re )
Daca exista relatia: I  I1 avem n   a M (34)
ke  s ke km 2s
Caracteristica este identica cu cea a motorului cu excitatie derivatie, dar de panta

pronuntata datorita înserierii cu indusul a înfasurarii de excitatie (figura 17.)
Fig. 17. Dependenta n=f(M)
15
Examinand caracteristic n=f(M), putem face observatia ca la cupluri mici motorul

de c.c. cu excitatie serie se ambaleaza, deci trebuie evitata functionarea în gol.
Carcateristicile motoarelor de c.c. cu excitatie mixta

Motoarele de c.c. cu excitatie mixta prezinta doua înfasurari de excitatie, una
conectata in serie si alta in derivatie cu infasurarea rotorica. Motorul de c.c. cu excitatie
mixta poate fi un motor de c.c. cu excitatie aditionala sau un motor de c.c. cu excitatie
diferentiala. La motorul de c.c. cu excitatie aditionala fluxurile de excitatie se aduna iar
la motorul de c.c. cu excitatie diferentiala fluxurile de excitatie se scad.
În cazul motoarelor de c.c. cu excitatie aditionala înfasurarea serie este principala
si magnetizeaza masina în acelasi sens cu sensul în care magnetizeaza solenatia produsa
de înfasurarea derivatie. Odata cu cresterea curentului de sarcina creste si fluxul magnetic
inductor, ceea ce produce scaderea turatiei motorului.
Caracteristica mecanica a motorului cu excitatie mixta se poate constitui la fel ca
pentru motorul serie, solenatia înfasurarii derivatie deplasând axa ordonatelor spre
dreapta (figura 18.)
Fig. 18. Caracteristica mecanica a motorului cu excitatie mixta
În cazul motoarelor de c.c. cu excitatie diferentiala, înfasurarea derivatie este

principala, magnetizând masina în sens opus magnetizarii produsa de înfasurarea serie.
Odata cu cresterea curentului de sarcina, scade fluxul magnetic inductor, ducând la
16
cresterea turatiei si ambalarea motorului. Caracteristica se determina din cea a motorului

derivatie cu deplasarea spre dreapta a axei ordonatelor înconditiile unui motor
necompensat, deci cu o puternica reactie a indusului (figura 19.).
Fig. 19. Caracteristica mecanica a motorului cu excitatie mixta diferentiala
Motorul ramâne diferential se utilizeaza în actionarile electrice în care sarcina are o durata
scurta, iar turatia sa fie cât mai constanta de la functionarea în gol la functionarea în
sarcina, ca de exemplu la actionarea laminoarelor.
De reţinut!
Motorul de curent continuu transforma energia electrica de c.c. in energie
mecanica.
Motorul de c.c. prezinta o serie de avantaje:
-posibilitatea reglarii vitezei in limite largi
-posibilitatea schimbarii sensului de rotatie relativ simplu
Functionarea motorului de curent continuu are la baza notiunile
electromagnetismului, adica aparitia fortei electromagnetice care
actioneaza asupra unui conductor parcurs de curent si situat in camp
magnetic. Masina de c.c. este alimentata cu tensiune continua. Se
alimenteaza si infasurarea de excitatie si infasurarea rotorica a masinii de
c.c.
17
Principiul de functionare ca motor de c.c.

Infasurarea de excitatie fixata pe polii de excitatie ai masinii de
.c.c si alimentata de la o sursa de tensiune continuaeste parcursa
de curentul Ie astfel ca va crea un camp magnetic numit camp
magnetic de excitatie. Infasurarea rotorica este alimentata prin
intermediul sistemului perii-colector de la o sursa de tensiune
U. Prin conductoarele infasurarii rotorice va circula un curent
Ia.
Conductoarele infasurarii rotorice parcurse de curent
electric continuu se afla in campul magnetic produs de curentul
de excitatie Ie si conform legilor din electromagnetism, acestea
vor fi actionate de forte electromagnetice F care asupra
conductoarelor aflate in dreptul polului Nord vor actiona
orientate de la stanga spre dreapta iar asupra conductoarelor
aflate in dreptul polului sud vor actiona de la dreapta spre
stanga.
Aceste forte electromagnetice produc un cuplu
electromagnetic, Mc care va actiona asupra rotorului. Daca
acest cuplu este mai mare decat momentul rezistent al rotorului,
rotorul va capata o miscare de rotatie si va avea turatia n.
Pe baza legii inductiei electromagnetice, conductoarele
infasurarii rotorice sunt rotite in campul magnetic generat de
curentul de excitatie Ie si prin urmare in conductoarele
infasurarii rotorice se va induce o tensiune electromotoare U e
care va avea polaritate inversa tensiunii de alimentare a
infasurarii rotorice U. Polaritatea tensiunii electromotoare U e
este determinata cu ajutorul regulii mainii drepte, este inversa
18
fata de polaritatea tensiunii de alimentare a infasurarii rotorice

U.
1.Stabiliti tipul motorului de c.c. din schema electrica din figura MCC5 de
mai jos:
a) Motoare de c.c. cu excitatie separata;

b) Motoare de c.c. cu excitatie derivatie;
c) Motoare de c.c. cu excitatie serie;
mai jos:
a) Motoare de c.c. cu excitatie derivatie;

b) Motoare de c.c. cu excitatie serie;
c) Motoare de c.c. cu excitatie mixta;
19
mai jos:

mai jos:

5.Ce tip de motor de c.c. este motorul reprezentat in figura?
20
a) Motor de c.c. cu excitatie separata;

b) Motor cu excitatie în derivatie;
c) Motor cu excitatie în serie;
6. Ce tip de motor de c.c. este motorul reprezentat in figura?
a) Motor de c.c. cu excitatie separate;

c) Motor cu excitatie în serie

c) Motor cu excitatie în serie;
21

c) Motor cu excitatie mixta;
9. Ecuatia tensiunilor pentru motorul de c.c. este:
a) U  E  Ra I a
b) M  kM I a
c) E  kE n
10. Caracteristica cuplului electromagnetic este reprezentata de functia:

a) M = f (I)
b) U = f(I)
c) M=f(n)
11. Caracteristica mecanica este reprezentata de functia:

a)n = f(M)
b) M = f (I)
22
c) P=f(U)
12. La motorul de c.c. cu excitatie aditionala fluxurile de excitatie :

a) Se aduna
b) Se scad
c) Se inmultesc
13. La motorul de c.c. cu excitatie diferentiala fluxurile de excitatie :

a) Se aduna
b) Se scad
c) Se inmultesc
14.In figura este prezentata caracteristica mecanica motorului de c.c. cu

excitatie independenta (dar si derivatie).
Introducerea de rezistente suplimentare în circuitul rotoric modifica :

a) Panta caracteristicii
b) Curentul de mers in gol
c) Turatia de mers in gol
15.In figura este prezentata forma caracteristicilor artificiale obtinute în cazul

reglajului reostatic al unui motor de c.c. cu excitatie serie.
23
Reglajul reostatic este mai eficient în cazul:

a) Unor sarcini mici
b) Unor sarcini mari
c) La fel de eficient si in cazul sarcinilor mari si mici

1. Desenati schema unui motor de c.c. cu excitatie separata si scrieti
ecuatiile tensiunii si a cuplului
2. Desenati schema unui motor de c.c. cu excitatie serie si scrieti
3. Desenati schema unui motor de c.c. cu excitatie derivatie si scrieti
4. Desenati schema unui motor de c.c. cu excitatie mixta si scrieti
5. Explicati diagram energetica si randamentul unui motor de c.c.

1.a.
2.c.
3.c.
4.b
5.a.
6.b.
7.c.
8.a.
9.a.
10.a.
11.a.
12.a.
13.b.
14.a.
15.a.
24
Concluzii
Bilantul energetic.
În regim de motor, masina primeste de la reteaua de
alimentare puterea electrica P = UI din care:
- o parte se transforma în caldura prin efectul Joule – Lentz
în circuitul de excitatie Pex=UIe si
- în circuitul indusului PJ = RaIa2 .
Puterea ramasa Pem  P1  Pex  PJ reprezinta puterea
electromagnetica care apare sub forma puterii electrice EIa si a
puterii mecanice echivalente M .
Se mai produc pierderile în fierul indusului PFe si pierderile
mecanice prin frecari si ventilatie Pmv, rezultând în final puterea
mecanica utila la arbore P2  M 2 .
Bibliografie
pag;
25
Reglarea vitezei motoarelor de c.c.; Pornirea motoarelor de c.c.;
Inversarea sensului de rotatie la motoarele de c.c.;
Reglarea vitezei motoarelor de c.c.; Pornirea motoarelor de c.c.; Inversarea sensului de rotatie la
motoarele de c.c.;
Cuprins
Reglarea vitezei motoarelor de c.c.;
Pornirea motoarelor de c.c.;
Franarea motoarelor de c.c.
1

-Insusirea metodelor de reglare a vitetzei motorului de c.c.
-Insusirea metodelor de pornire ale motoarelor de c.c.
-Insiusirea metodelor de inversare a sensului de rotatie
-Insusirea metodelor de franare a motoarelor de c.c.
Reglarea vitezei motoarelor de c.c.

Reglarea vitezei prin modificarea rezistentei rotorice (reglaj reostatic)
a) Motorul de c.c. cu excitatie independenta (derivatie)
Expresia caracteristicii mecanice este;
U N Ra I R
n   n0  a I (1.)
ke  k e  ke 
Prin modificarea rezistentei rotorice, turatia de mers în gol nu se modifica deoarece nu depinde
de rezistenta rotorica. Prin modificarea rezistentei (introducerea de rezistente suplimentare în circuitul
rotoric) se modifica panta caracteristicii.
Fig.1. Caracteristici mecanice obtinute prin introducerea de rezistente în circuitul rotoric

In figura 1. sunt reprezentate câteva caracteristici obtinute prin introducerea de rezistente în
circuitul rotoric. Caracteristicile astfel obtinute se numesc artificiale, iar caracterstica motorului în
conditii nominale (RaN, UN, FN) se numeste naturala.
U N Ra I ( Ra   R p )
Ecuatia unei caracteristici artificiale este: n    n0  M (2.)
ke  ke  k m ke  2
2
Reglajul reostatic este simplu, el putând fi folosit si la pornirea motorului, dar la sarcini relativ
reduse se obtine o gama îngusta de reglare a vitezei.
Randamentul sistemului scade prin introducerea de rezistenta suplimentara, datorita pierderilor
Joule.
b) Motorul de c.c. serie.
Forma caracteristicilor artificiale obtinute în cazul reglajului reostatic este prezentata în figura 2.
Fig. 2. Caracteristicilor artificiale la motorul de c.c. serie

Reglajul reostatic este mai eficient în cazul unor sarcini mici.
Reglarea vitezei prin variatia tensiunii sursei de alimentare U

a) Motoarele de c.c. cu excitatie independenta (derivatie)
Prin variatia tensiunii de alimentare se modifica turatia de mers în gol fara modificarea pantei
caracteristicii mecanice.
Caracteristici mecanice artificiale obtinute prin variatia tensiunii de alimentare sunt reprezentate
in figura 3.
Fig. 3.
Procedeul este eficient la orice sarcina a masinii, observându-se ca aceste caracteristici sunt paralele.
3
b) Motorul serie
Familiile de caracteristici artificiale obtinute prin reglajul tensiunii de alimentare sunt prezentate în
figura 4.
Fig. 4. Caracteristicilor artificiale la motorul de c.c. serie obtinute prin reglajul tensiunii de alimentare
Reglajul turatiei prin variatia fluxului de excitatie

Fluxul de excitatie poate varia prin introducerea unui reostat în circuitul de excitatie. Prin
reducerea fluxului de excitatie se modifica atât turatia de mers în gol cât si panta caracteristicii mecanice.
Familia de caracteristici artificiale obtinuta prin reducerea fluxului, este data în figura 5.
Fig. 5.
Considerand formula cuplului electromagnetic al masinii de c.c. M  kmI si conditia de a-l
pastra constanta putem observa: prin reducerea fluxului, are loc o crestere a curentului rotoric absorbit
de masina, o crestere care este invers proportionala cu fluxul, deci, direct proportionala cu turatia. Dar
cresterea curentului rotoric peste valoarea nominala pe o durata mare conduce la spuraîncalzirea
4
excesiva a masinii. Pentru a nu se intampla acest lucru trebuie pastrata puterea constanta si din relatiile:
PN  M .
Rezulta ca prin reducerea fluxului, crescând turatia, cuplul masinii trebuie redus. Reducerea
cuplului se face dupa o lege exponentiala, iar în figura 5., este reprezentata hasurat portiunea unde este
depasita puterea nominala.
Metoda se aplica în cazul sarcinilor reduse, deoarece diminuarea fluxului determina o înrautatire
a comutatiei. Reducerea fluxului în cazul motoarelor cu excitatie serie conduce la caracteristici de forma
data în figura 6. si este aplicata rar.
Fig. 6. Caracteristicilor artificiale la motorul de c.c. serie obtinute prin reducerea fluxului
Pornirea motoarelor de c.c.

Pornirea reprezinta un proces tranzitoriu electromecanic intre doua stari distincte; starea initiala
unde toate marimile sunt zero si starea finala unde marimile ating valorile de regim;
In procesul de pornire intereseaza curentul absorbit, cuplul electromagnetic dezvoltat si modul de
variatie in timp, al vitezei si durata pornirii.
Pornirea prin cuplare directa la retea

Se aplica doar la motoarele de c.c. de putere mica. Pornirea motoarelor de curent continuu prin
conectarea directă la reţea este cea mai simplă metodă de pornire care necesită aparatură puţină şi ieftină,
în schimb se pot înmulţi numărul defectelor care pot apare datorită şocului mare de curent absorbit din
reţea în momentul conectării motorului:
- solicitarea exagerată a mecanismului de cuplare cu maşina de lucru, datorită existenţei unui cuplu
de accelerare ridicat;
- pe colectorul motorului poate apare cercul de foc;
5
- căderea importantă de tensiune în reţeaua de alimentare perturbă buna funcţionare a celorlalţi

receptori conectaţi la reţea;
- funcţionarea aparaturii de protecţie şi de măsură din circuitul indusului se complică;
- în cazul în care durata pornirii este mai mare (instalaţie cu inerţie mare sau prezenţa unui cuplu
rezistent la arborele maşinii de lucru) există riscul încălzirii exagerate a înfăşurării motorului.
Şocul de curent la pornire prin conectarea directă la reţea a motorului de curent continuu se explică
uşor cu ajutorul relaţiei curentului de la pornirea motorului din care se deduce expresia curentului prin
indus:
U  ke n
IA  (3.)
Ra
Fig.7. variatia curentului si a vitezei la pornirea directa

Deoarece în momentul pornirii viteza este nulă şi tensiunea electromotoare devine nulă iar
U
curentul prin indus atinge valoarea maximă: I ap max   (10...20) I an .
Ra
Valoarea curentului prin indus e stabilită numai dacă rotorul nu începe să se rotească. În situaţia
în care rotorul începe să se rotească înainte de atingerea valorii maxime de către curent, apare t.e.m.
indusă care determină atingerea unei valori mai mici Ip care descreşte exponenţial până la valoarea If în
timp ce viteza se stabilizează la valoarea nf. Durata pornirii tp este de ordinul zecimilor de secundă (la
pornirea în sarcină valoarea se dublează) ceea ce face ca încălzirea înfăşurării indusului să fie neglijabilă.
Schema de principiu a pornirii automatizate reversibile la un motor cu excitaţie separată este
prezentata in figura 8. Se utilizeaza butoanele de comandă S1 (pornire stânga), S2 (pornire dreapta) şi
S3 (oprire indiferent de sens) precum şi două contactoare K1 (pornire stânga), K2 (pornire dreapta).
6
Fig. 8. Schema electrica pentru pornirea automatizata reversibila la un motor cu excitaţie separată
Pentru alimentarea părţii de comandă a schemei se închide întrerupătorul Q, fiind alimentată şi

înfăşurarea de excitaţie E1 - E2 din câmpul 4, protejată prin siguranţele fuzibile F3 şi F4.
Pentru a realiza pornirea spre stânga se apasă pe butonul S1 din câmpul 5, alimentându-se astfel
bobina contactorului K1, care acţionează şi închide contactele sale principale din câmpul 2 punând sub
tensiune indusul motorului care începe să se rotească spre stânga. În acelaşi timp contactorul K 1
acţionează si cele două contacte auxiliare din câmpul 6 şi respectiv 7. Sub bobinele contactoarelor K 1şi
K2 se indică cu linie mai groasă circuitele în care sunt plasate contactele principale ale contactorului
respectiv şi cu linie mai subire contactele auxiliare.
Contactul normal deschis este reprezentat printr-o linie simplă în timp ce contactul normal
închis este reprezentat printr-o linie tăiată. Contactul auxiliar K1 din câmpul 6, numit şi contact de
automenţinere, permite alimentarea bobinei contactorului K1 şi după ce butonul S1 nu mai este acţionat
şi revine în poziţia normal. Contactul auxiliar normal închis K1 din câmpul 7 se deschide când bobina
contactorului K1 este alimentată şi în acelaşi timp împiedică alimentarea bobinei contactorului K2.
Pentru schimbarea sensului de rotaţie, se apasă mai întâi pe butonul de oprire S 3, readucându-
se instalaţia în poziţie de repaos deoarece se întrerupe alimentarea motorului prin întreruperea alimentării
bobinei contactorului K1 din câmpul 5. În continuare se apasă butonul S2 făcând posibilă alimentarea
bobinei contactorului K2 care îşi închide contactele principale K2, plasate în câmpurile 1 şi 3 şi contactul
de autoblocare K2 din câmpul 8. În acelaşi timp se deschide contactul auxiliar K2 din câmpul 5 fapt ce
împiedică alimentarea bobinei contactorului K1 şi eliminarea posibilităţii efectuării unei manevre greşite.
La indusul motorului se va aplica o tensiune de polaritate inversă determinând schimbarea sensului de
rotaţie întrucât sensul curentului prin înfăşurarea de excitaţie rămâne neschimbat.
Pornirea motoarelor de curent continuu cu reostat de pornire
7
Metoda pornirii motoarelor de curent continuu cu reostat de pornire se foloseşte pentru limitarea
curentului absorbit de la reţea la valori impuse, care să nu perturbe buna funcţionare a celorlalţi receptori.
Din considerente termice legate de îmbătrânirea izolaţiei precum şi funcţie de valoarea căderii de
tensiune în reţea, provocată de şocul de curent din momentul pornirii, se consideră că valoarea reostatului
de pornire Rp poate fi aleasă astfel încât curentul prin indus, în momentul pornirii, să nu depăşească
valoarea stabilită prin relaţia:
U
I Ap   (1.5....2.0) I an (4.)
Ra  R p
În figura 2.65. este prezentată schema de pornire a unui motor cu excitaţie derivaţie, la care se
fac precizări importante pentru valoarea reostatului de pornire Rp şi reostatului de câmp Rc în momentul
pornirii (reostatul de pornire Rp este pus pe valoarea maximă pentru a limita curentul de pornire ce
parcurge indusul, iar reostatul de câmp este pus pe valoare minimă pentru a asigura un cuplu
electromagnetic maxim prin valoarea fluxului creat de curentul ce parcurge înfăşurarea de excitaţie).
Fig. 9. Schema electrica pentru pornirea unui motor cu excitaţie derivaţie
Pornirea motorului cu excitaţie derivaţie utilizând un reostat de pornire cu mai multe trepte poate fi
U  ke n
explicată cu ajutorul caracteristicii n = f(Ia) dedusă cu ajutorul relaţiei: IA 
Ra  R p
(5.)
şi reprezentată în figura 10.
8
Fig. 10. Caracteristica n = f(Ia) pentru pornirea motorului cu excitaţie derivaţie

Procesul de pornire continuă până sunt scoase din circuit toate treptele reostatului de pornire iar
punctul de funcţionare se stabileşte în F, pe caracteristica naturală.
Pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie prezintă unele paricularităţi faţă de
pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie datorită faptului că înfăşurarea de excitaţie
serie este parcursă de acelaşi curent care străbate şi indusul. (figura 11.)
Fig. 11.Schema electrica pentru pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie
Nu se mai justifică utilizarea reostatului de câmp. Motorul nu poate fi pornit decât cu sarcină (un
cuplu rezistent Mr ) la arbore, pentru a evita ambalarea rotorului. La aceasă concluzie se ajunge dacă se
determină modul de variaţie a vitezei de rotaţie în funcţie de curentul de sarcină I.
U  ( Ra  Re ) I
n (6.)
ke 
Dependenta dintre turatia n si curentul I este prezentata in figura 12.
9
Fig. 12. Dependenta dintre turatia n si curentul I
Dacă se menţine constantă tensiunea de alimentare, atunci variaţia fluxului de excitaţie în funcţie
de curentul de sarcină este liniară pentru sarcini reduse iar la sarcini mari fluxul rămâne aproape constant,
deoarece intervine saturaţia. Când curentul de sarcină creşte, numărătorul scade puţin în schimb
numitorul fracţiei creşte sensibil, ceea ce face ca viteza să scadă apreciabil încât dependenţa vitezei în
funcţie de curentul de sarcină să fie aproape o hiperbolă echilateră. În timp ce la sarcini mici viteza creşte
foarte mult, la sarcini mari viteza se stabilizează deoarece fluxul se menţine constant datorită manifestării
saturaţiei.
Pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie mixtă se desfăşoară ca şi la motoarele cu
excitaţie derivaţie, conform schemei din figura 13.
Fig. 13. Schema pornirii motoarelor de curent continuu cu excitaţie mixtă
Singura precauţiune care se ia în cazul montajului mixt diferenţial este ca sarcina la arbore în
momentul pornirii să fie cât mai mică, în scopul evitării zonei de funcţionare instabilă când se manifestă
şi fenomenul de pompaj (un regim de funcţionare pendular, pentru viteză curent şi cuplu, provocat de
tendinţa de anulare a fluxului rezultant).
10
Pornirea motoarelor de curent continuu cu tensiune redusă

Un asemenea sistem de pornire necesită surse cu posibilităţi de reglare a tensiunii în limite largi în
care se încadrează sistemul generator-motor (cunoscut şi sub denumirea de grupul Ward-Leonard) şi
convertor electronic-motor cu precizarea că aceste sisteme servesc şi ca metode de reglare a vitezei.
Schema de principiu a grupului generator-motor este prezentata in figura 14.
Fig.14.Schema electrica grupul Ward-Leonard
Înfăşurarea de excitaţie a generatorului este alimentată printr-un sistem care permite cu uşurinţă
inversarea polarităţii tensiunii de alimentare, precum şi valoarea acesteia. În figura 14., înfăşurarea de
excitaţie este alimentată de la cursoarele C1 şi C2 de la două reostate identice, legate în paralel în punctele
a şi b la care se aplică tensiunea de alimentare. La pornire, cele două cursoare se află în poziţie mediană
încât înfăşurarea de excitaţie nu este alimentată. În situaţia în care cursorul C 1 se deplasează uşor spre
punctul a, iar cursorul C2 execută o mişcare similară spre punctul b, tensiunea aplicată înfăşurării de
excitaţie va avea polaritatea + la borna E1 şi polaritatea - la borna E2. Polaritatea tensiunii se schimbă,
dacă cursoarele se deplasează în sens contrar faţă de situaţia precedentă, determinând inversarea sensului
de rotaţie.
Inversarea sensului de rotatie la motoarele de c.c.
Expresia cuplului electromagnetic este M  kmI a . Rezulta ca sensul cuplului motor produs si
sensul de rotatie a motorului poate fi modificat prin inversarea sensului fluxului magnetic  sau prin
inversarea sensului curentului indus Ia.
In acest scop se inverseaza legaturile fie la excitatie fie la indus. Daca se inverseaza ambele legaturi
simultan sensul de rotatie nu se schimba. Daca se modifica polaritatea tensiunii de alimentare sensul de
rotatie nu se schimba.
11

Masina de c.c. poate fi utilizata în actionari electrice si pentru frânarea sistemului actionat. În
acest mod masina poate fi pusa în functiune:
- în regim de generator care sa debiteze pe retea proprie (frânare dinamica);
- pe o retea de tensiune constanta (frânare recuperativa);
- franare prin conectare inversa.
Frânarea dinamica
O masina de c.c. care functiona în regim de motor, este pusa sa functioneze în regim de generator
pe o retea proprie prin deconectarea indusului de la retea si conectarea acestuia pe o rezistenta de frânare.
Dupa deconectare, rotorul invartindu-se in virtutea inertiei face ca masina sa functioneze ca un generator.
Se genereaza prin circuitul format din infasurarea rotorica si reostat un curent de sens invers fata de cel
anterior (din regim de motor) decuplarii de la sursa de alimentare. Sastfel se obtine un cuplu care
actioneaza in sens invers sensului de rotatie a rotorului micsorandu-se astfel rotatia. Pe masura ce turatia
scade se reduce si efectul de franare.
Frânare recuperativa
Se utilizeaza cand motorul este antrenat de mecanismul de actionat la o turatie mai mare decat
turatia de mers in gol. Situatia se intalneste la un vehicol care coboara o panta. Cand incepe coborarea
gravitatea actioneaza asupra vehicolului iar cuplul motor si curentul din indus scad la zero motorul
functionand in gol. Crescand turatia peste turatia de mers in gol , tensiunea contraelectromotoare
depaseste valoarea tensiunii de alimentare si masina de c.c. functioneaza ca un generator astfel
transforma energia cinetica a vehicolului in energie electrica, aceasta energeie fiind cedata sursei de
alimentare realizandu-se recuperare de energie. Franarea prin recuperare este cea mai economica franare
, fiind utilizata in schimb numai la turatii mari, ceea ce inseamna ca nu se poate opri motorul prin aceasta
metoda.
Franare prin conectare inversa se poate obtine prin doua metode:

- daca motorul de c.c. conectat la retea pentru a obtine un sens de rotatie este obligat de
mecanismul de antrenare sa se roteasca in sens invers. Nu este necesara niciun fel de
comanda;
12
- daca se schimba sensul curentului din indus adica sensul cuplului motor. Se lasa fluxul
magnetic de excitatie neschimbat, inversandu-se polaritatea tensiunii aplicate indusului, deci
si sensul curentului prin rotor si deci si sensul cuplului electromagnetic;
De reţinut!
Reglarea vitezei motoarelor de c.c.se face prin urmatoarele metode:
1. Reglarea vitezei prin modificarea rezistentei rotorice
(reglaj reostatic)
2. Reglarea vitezei prin variatia tensiunii sursei de alimentare
U
3. Reglajul turatiei prin variatia fluxului de excitatie
Pornirea motoarelor de c.c. se poate realiza prin:
1. Pornirea prin cuplare directa la retea
2. Pornirea motoarelor de curent continuu cu reostat de
pornire
3. Pornirea motoarelor de curent continuu cu tensiune redusă
Masina de c.c. poate fi utilizata în actionari electrice si pentru
frânarea sistemului actionat. În acest mod masina poate fi pusa în
functiune:
1. în regim de generator care sa debiteze pe retea proprie
(frânare dinamica);
2. pe o retea de tensiune constanta (frânare recuperativa);
3. franare prin conectare inversa.
1.In figura este prezentata forma caracteristicilor artificiale obtinute în cazul

reglajului reostatic al unui motor de c.c. cu excitatie serie.
13
2.Reglajul reostatic este mai eficient în cazul:

a) Unor sarcini mici
b) Unor sarcini mari
c) La fel de eficient si in cazul sarcinilor mari si mici
3.Pornirea motoarelor de c.c. prin cuplare directa la retea se aplica:

a) Motoarele de c.c. de putere mica
b) Motoarele de c.c. de putere mare
c) Motoarelor de c.c. cu defecte de fabricatie
4. La pornirea motoarelor de curent continuu cu reostat de pornire, reostatul

de pornire Rp este pus pe:
a) Valoarea maximă
b) Valoarea minima
c) Valoare zero
5. La pornirea motoarelor de curent continuu cu reostat de pornire reostatul
de câmp Rc este pus pe:
a) Valoarea maximă
b) Valoarea minima
c) Valoare infinit
6.La pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie cu reostat de

pornire nu se mai justifică utilizarea reostatului de câmp deoarece:
a) Infăşurarea de excitaţie serie este parcursă de acelaşi curent care
străbate şi indusul
b) Infăşurarea de excitaţie serie este parcursă de curent zero
c) Constructia este scumpa
7.De ce motorul de c.c.nu porneste cu toate ca are la borne tensiunea
nominala:
a) Unele infasurari au joc

b) Statorul nu este bine prins pe postament
c) Sarcina motorului este prea mare
14
8.Cum se poate regla turatia motorului de c.c. cu excitatie serie?
a) Prin modificarea tensiunii de excitatie sau a fluxului magnetic indus

b) Prin modificarea tensiunii de alimentare sau a fluxului magnetic
inductor
c) Prin modificarea tensiunii de alimentare sau a fluxului magnetic
indus
1. Scrieti expresia caracteristicii mecanice.

2. Desenati caracteristicile mecanice ale motoarelor de c.c. obtinute prin
introducerea rezistentelor de pornire.
3. Descrieti pornirea motoarelor de curent continuu cu reostat de
pornire;
4. Care este rolul franarii motorului de c.c. continuu?
5. Care sunt metodele prin care se realizeaza franarea motoarelor de c.c.
1.a.
2.a
3.a.
4.a.
5.b.
6.a.
7.c.
8.b.
Concluzii
Frânarea în acţionãrile electrice se realizeazã în mai multe scopuri:
Pentru menţinerea constantã a vitezei unui sistem supus acţiunii câmpului
gravitational sau inerţiei;
pentru menţinerea în nemişcare a unui sistem supus acţiunii unor cupluri
exterioare;
pentru micşorarea vitezei unui sistem în vederea modificării regimului
tehnologic sau opririi rapide.
15
Motoarele electrice posedã o însuşire pe care nu o au motoarele de altã naturã

şi anume cã ele pot funcţiona ca frânã şi în special ca frânã cu recuperare de
energie.
Frânarea electricã prezintã o serie de avantaje faţã de frânarea mecanicã şi
anume: se eliminã uzura saboţilor şi tobei de frânare, se asigurã un control
sigur al valorii cuplului de frânare.
Pentru motorele de c.c. sunt posibile trei regimuri de frânare electricã:
a) frânare cu recuperare de energie;
b) frânarea în contracurent (contraconectare, cuplare inversă);
c) frânarea dinamică (reostatică).
Bibliografie
pag;
16

Curs ME1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ME1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consideratii generale privind masinile electrice;

Elemente constructive de baza ale masinilor electrice;

Unitatea de învăţare nr. 1

Consideratii generale privind masinile electrice;

1. Notiuni generale ale masinilor electrice

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

1. Notiuni generale ale masinilor electrice

2. Elemente constructive generale ale maşinilor electrice

3. Materialele de bază în construcţia maşinilor electrice

a. Materialele conductoare: cuprul şi aluminiul, utilizate pentru realizarea înfăşurărilor, sub

4. Caracterizarea generala a regimurilor de functionare a masinilor electrice

Sunt posibile urmatoarele regimuri de functionare:

5. Structura sistemelor de acţionare electricã

M- motorul electric de acţionare;

Principial distingem douã tipuri de S.A.E.:

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 1

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Regimul de generator: masina electrica primeste putere mecanica la ax

Unitatea de învăţare nr. 2

Transformatorul electric; Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

1.1 Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice

Transformatorul transferă energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în

1.2 Elemente constructive de bază

Plasarea înfasurarilor primara si secundara pe coloane diferite reduce cuplajul magnetic al

Functionarea transformatoarelor este însotita în mod inevitabil de dezvoltarea unei

1.3 Clasificarea transformatoarelor

Transformatoarele electrice se pot clasifica dupa diferite criterii:

¨ dupa numarul de faze:

¨ dupa numarul de infasurari pe faza:

¨ dupa modul de racire:

Din categoria transformatoarelor speciale pot fi enumerate: transformatoarele cu trei infasurari,

• transformatoare de forţă, utilizate în instalaţiile electrice de transport şi distribuţie a energiei

•transformatorul de izolare, folosit pentru a izola pătrunderea zgomotelor (semnale electrice

Autotransformator De mentionat ca retelele de alimentare sunt

1.4 Mărimi nominale şi marcarea bornelor

1.Circuitele magnetice ale transformatorului se execută din :

b. cupru sau aluminiu

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 1

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Unitatea de învăţare nr. 3

Principiul de funcţionare al transformatorului electric monofazat in regim de mers in

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

Corespunde alimentării înfăşurării primare cu tensiunea U1, secundarul fiind deschis

Fig.1. Schema electrică pentru încărcarea în gol a transformatorului monofazat

Se consideră (figura 2.) un transformator monofazat având înfăşurarea primară, cu w1

Fig. 2. Schema de principiu a unui transformator electric monofazat.

Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe un contur închis  care străbate cele

Raportul tensiunilor la bornele celor două înfăşurări, notat cu ku are valoarea:

care este în acest caz solenaţia de magnetizare.

Dacă se neglijează pierderile (transformator ideal) se poate scrie:

La funcţionarea în sarcină a transformatorului se produc căderi de tensiune în înfăşurări

Fig. 3. Caracteristica de magnetizare ciclica a materialului miezului feromagnetic

relatia: p H   H fB 2 unde factorul  H se determina experimental.

2. Marimile care se determina in regimul de mers in gol al transformatorului electric

Puterea luată de transformator de la reţea în regimul de mers în gol se transformă în pierderi.

Pj10  R1  I102  (0,1...1) 0 Pjn (1.17.)

Pierderile produse în miezul feromagnetic au o valoare apropiată de pierderile în regim

Fig. 5. Caracteristicile de funcţionare în gol

Fig. 5. Determinarea variaţiei solenaţiei in situatia in care se ţine cont de histerezis