SPAŢII VECTORIALE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Arătaţi că R n este spaţiu vectorial în raport cu operaţiile de adunare şi înmulţire cu scalari definite
astfel :
(1) x  y  x1  y1 , x 2  y 2 ,...,x n  y n ,
(2) x  x1 , x 2 ,...,x n , x  x1 , x 2 ,...,x n  , y   y1 , y 2 ,..., y n   R n ,
  K .
Soluţie. Elementul 0V  (0,0,..,0) se numeşte origine iar elementul  x   x1 , x2 ,..., xn  se numeşte opusul
lui x. Utilizând definiţia spaţiului vectorial şi proprietăţile operaţiilor din K (R sau C ) se deduce:
a1 ) x  ( y  z)  x1 , x2 ,...,xn    y1  z1 , y 2  z 2 ,...,y n  z n  
 x1  ( y1  z1 ),...,xn  ( y n  z n )
( x  y)  z  x1  y1 , x 2  y 2 ,...,xn  y n   z1 , z 2 ,...,z n 
 ( x1  y1 )  z1 ,...,( xn  y n )  z n 
Utilizând asociativitatea operaţiei de adunare în R rezultă
xi  ( yi  zi )  ( xi  yi )  zi , () i  1, n ,
deci x  ( y  z)  ( x  y)  z, () x, y, z  R n ;
a 2 ) 0V  x  (0,0,..,0)  x1 , x2 ,...,xn   0  x1 ,0  x2 ,...,0  xn  
 x1 , x2 ,...,xn   x, () x  R n ;
a3 ) x  ( x)  x1 , x2 ,..,xn    x1 , x2 ,.., xn   ( x1  x1 , x2  x2 , ,
.., xn  xn )  (0,0,..,0)  0V , () x  R n ;
a 4 ) x  y  x1 , x2 ,...,xn    y1 , y 2 ,...,y n   x1  y1 ,...,xn  y n  
  y1  x1 , y2  x2 ,...,yn  xn   y  x, () x, y  R n ;
b1 )  ( x  y)   x1  y1 ,..,xn  yn    x1  y1 ,..., xn  yn  
 x1  y1 ,..,x n  y n   x1 ,..,x n   y1 ,..,y n  
 x1 ,..,x n     y1 ,.., y n   x  y, () x, y  R n , ()  K;
b2 ) (   ) x  (   )x1 , x2 ,...,xn   (   ) x1 ,...,(   ) xn  
 x1  x1 ,...,x n  x n   x1 ,...,x n   x1 , ,...,x n  
 x1 ,...,x n    x1 , ,...,x n   x  x, () x  R n , ()  ,   K;
b3 )  (x)   x1 , x2 ,..,xn    x1 ,..., xn    x1 ,...,xn  
 ( ) x, ()  ,   K, () x  R n ;
b4 ) 1  x  1  x1 ,...,xn   1  x1 ,1  x2 ,...,1 xn   x1 , x2 ,...,xn   x, () x  R n .
 
Deci R n ,  ,  este spaţiu vectorial peste K (R sau C ).


  x 0 y 

P2. Fie M 1   A / A   , y  u-3v, x, y, u, v  R  . Este M 1 subspaţiu vectorial al lui M 23 (R) ?

  u v 0  

 x1 0 y1   x 0 y2 
Soluţie. A  B        2  
 u1 v1 0   u 2 v2 0 
x  x2 0 y1  y 2 
  1  cu y1  u1  3v1 , y 2  u 2  3v2 .
 αu1  βu 2 αv1  βv2 0 
Deoarece αy1  βy 2  αu1  βu 2   3αv1  βv2  , rezultă că A  B  M 1 , conform definiţiei mulţimii M 1 . In
concluzie, M 1 este subspaţiu vectorial al lui M 23 (R) .

P3. Fie mulţimea A  a , a , a  / a

1 2 3 1 
 a2  a32  R 3 . Să se verifice dacă A este subspaţiu vectorial al
lui R 3 .
Soluţie. Fie a, b  A în condiţiile date.
a  b   a1 , a 2 , a3    b1 , b2 , b3   (a1  b1 , a 2  b2 , a3  b3 ),
 ,   R, a, b  A.
Pentru ca a  b  A a1  b1   a 2  b2   a3  b3 2 .
trebuie ca Deoarece
a1  b1   a 2  b2    a1  a 2    b1  b2   a32  b32   a3  b3 2 , a  b  A , ca urmare A
3
nu este subspaţiu vectorial al lui R .

P4. În spaţiul vectorial P4 x se consideră subspaţiile:  

A  L x  x 2 , x 2  x 3 , x 3  x 4 ,2 x  5 x 2  3 x 4 ,
 
B  px   P4 x / px  este divizibil cu x  x  2 . Să se determine o bază şi dimensiunea lui A  B şi A B .
2

Dat polinomul qx   2  2 x  4 x să se verifice că qx   A  B şi să se descompună qx  în sumă dintre

4

un polinom din A şi un polinom din B . Este această descompunere unică ?


Soluţie: A  L 2 x  5x 2  3x 4 , x 2  x 4 , x 3  x 4 , dim A  3 ; 

B  L  2  x  x ,2 x  x  x ,2 x  x  x , dim B  3 ;
2 2 3 2 3 4

 2 4

A  B  L  2  x  x ,2 x  5x  3x , x  x , x 3  x 4 , dim A  B  4;
2 2 4

A  B  L 2 x  x  x ,2 x  x  x , dim A  B  2 ,

2 3 2 3 4

 2  2 x  4 x  3  2 x   1    2 x      x  4   x 
4 2 3 4

  2  1  2 x  1    2 x     x  x ,  ,   R
2 4

P5. Să se studieze dependenţa liniară a vectorilor :

a) v1  (1,2,4), v2  (0,1,1), v3  (1,4,2) în R3 ,
b) p1 (t )  8  t  7t 2 , p2 (t )  2  t  3t 2 , p3 (t )  1  t  t 2 în P2 (t ) ,
 2  2 1  4  0  2
c) A1   , A2   , A3    în M 22 (R ) ,
 4  6 5 3  4 8 
d) v1  (2,0,1,3,1), v2  (1,1,0,1,1), v3  (0,2,1,5,3),
v4  (1,3,2,9,5) în R 5 ,
e) v1  (1,1,0), v2  (1,0,1), v3  (0,1,1) în R 3 .
Soluţie. a) Se consideră relaţia 1v1   2 v2   3v3  0 . Prin înlocuirea vectorilor v1 , v2 , v3 se obţine
(1   3 ,21   2  4 3 , 41   2  2 3 )  (0,0,0) , echivalentă cu sistemul omogen
1   3  0, 21   2  4 3  0,  41   2  2 3  0 . Rangul matricei acestui sistem este doi. Prin urmare,
sistemul admite şi soluţii nebanale, deci sistemul de vectori este liniar dependent. Notând  3  t , se obţine
soluţia 1  t ,  2  2t ,  3  t , astfel că, prin înlocuirea acestora în relaţia 1v1   2 v2   3v3  0 , relaţia de
dependenţă liniară este v1  2v 2  v3  0 .
b) Relaţia 1 p1   2 p2   3 p3  0 este echivalentă cu 71  3 2   3  t 2 
 1   2   3  t  81  2 2   3  0 ,adică cu sistemul omogen : 71  3 2   3  0 , 1   2   3  0,
81  2 2   3  0 . Rangul matricei sistemului fiind doi, se notează  3  u şi rezultă sistemul de soluţii
1  (1 / 2)u,  2  (3 / 2)u ,  3  u . Se obţine relaţia de dependenţă liniară  p1  3 p2  2 p3  0 .
c) Relaţia 1 A1   2 A2   3 A3  0 este echivalentă cu sistemul omogen
21   2  0,  21  4 2  2 3  0
,
41  5 2  4 3  0,  61  3 2  8 3  0
a cărui matrice are rangul doi. Deci, sistemul de vectori este liniar dependent. Pentru  3  t , sistemul de soluţii
este 1  2 / 3t ,  2  4 / 3t ,  3  t , . Relaţia de dependenţă liniară este 2 A1  4 A2  3 A3  0 .
d) Din 1v1   2 v2   3v3   4 v4  0 rezultă sistemul omogen :
21   2   4  0,  2  2 3  3 4  0, 1   3  2 4  0,
31   2  5 3  9 4  0,1   2  3 3  5 4  0 .
Rangul matricei sistemului fiind doi, sistemul de vectori este liniar dependent. Pentru  3  t ,  4  u se obţine
sistemul de soluţii 1  t  2u,  2  2t  3u,  3  t ,  4  u . Relaţia 1v1   2 v2   3 v3   4 v 4  0 este
echivalentă cu t  v1  2v2  v3    u 2v1  3v2  v4   0 , u, t  R , de unde se obţin relaţiile de dependenţă
liniară v1  2v2  v3 ,  2v1  3v2  v4  0 .
e) Sistemul omogen asociat 1   2  0, 1   3  0,  2   3  0 are   2  0 , deci admite soluţia banală
1   2   3  0 . Vectorii sunt liniar independenţi.

P6. Fie S o mulţime formată din vectorii

a) v1  (1,0,1), v2  (1,0,1), v3  (3,0,3) în R 3 ;

b) t 3  t  1, 3t 2  2t , t 3 în P3 (t ) . 
Să se stabilească dimensiunea subspaţiului generat în fiecare caz.
Soluţie. a) Se consideră relaţia 1v1   2 v2   3v3  0 echivalentă cu sistemul omogen 1   2  3 3  0,
1   2  3 3  0 . Sistemul de vectori este liniar dependent, rangul matricei sistemului fiind 1. Cum
dimensiunea subspaţiului este dată de numărul vectorilor liniar independenţi, se deduce că aceasta este egală cu
1.
   
b) 1 t 3  t  1   2 3t 2  2t   3t 3  0 este echivalentă cu 1   3  0, 3 2  0, -1  2 2  0, 1  0 cu
soluţia banală 1   2   3  0 . Cum vectorii sunt liniar independenţi, rezultă că dimensiunea subspaţiului
generat este 3.

P7. Să se determine care din polinoamele t2 şi t 1 aparţin spaţiului generat de

t 3
 t  1, 3t  2t , t
2 3
 în P (t ) .
3

Soluţie. Pentru ca cele două polinoame să aparţină spaţiului generat ar trebui ca acestea să fie combinaţii liniare
   
de vectorii sistemului de generatori. Prin urmare, t 2  1 t 3  t  1   2 3t 2  2t   3t 3 , respectiv, t  1  1
t 3
 
 t  1   2 3t  2t   3t
2
 3
. Aceste relaţii sunt echivalente cu sistemele (1) 1   3  0, 3 2  1,
-1  2 2  0, 1  0 şi (2) 1   3  0, 3 2  0, - 1  2 2  1, 1  1 cu soluţiile: (1) sistemul este
incompatibil, deci t 2
nu aparţine subspaţiului ; (2) 1  1,  2  0,  3  1 , ceea ce arată că t  1 aparţine
spaţiului generat.

P8. În R 3 se dau vectorii v1  (1,1,1), v2  (3,1,1), v3  (0,1,1) .

a) Să se demonstreze că v1 , v2 v3  formează o bază în R 3 ,
b) Să se determine coordonatele vectorului v  (1,2,3) în această bază.
Soluţie. a) v1 , v2 v3  este bază dacă vectorii sunt liniar independenţi şi formează sistem de generatori. Pentru
liniar independenţă, din relaţia 1v1   2 v2   3v3  0 se obţine sistemul omogen
1  3 2  0, 1   2   3  0, - 1   2   3  0 cu soluţia banală 1   2   3  0 ; deci v1 , v 2 v3  sunt
liniar independenţi. Vectorii v1 , v2 v3  formează sistem de generatori dacă, oricare ar fi v  R 3 , există scalarii
,  , astfel v  v1  v 2  v3 .
încât Fie, astfel, v  (a, b, c)  R 3 . Din
v  (a, b, c)   (1,1,1)   (3,1,1)   (0,1,1) rezultă sistemul   3  a,       b, -       c , cu
soluţiile
  (2a  3b  3c) / 2,   (b  c) / 2,   a  b  2c ,
deci  ,  ,   R . Cum sistemul de vectori v1 , v2 v3  este sistem de generatori şi liniar independent, se deduce
că este bază în R 3 .
b) Fie x1 , x2 x3 coordonatele vectorului x în această bază. Deci x  x1v1  x2 v2  x3v3 . Prin înlocuire se obţine
sistemul x1  3x2  1, x1  x2  x3  2,  x1  x2  x3  3 , cu soluţia x1  17 / 2, x2  5 / 2, x3  9 . Deci
x B  17 / 2,  5 / 2, 9 .

P9. Să se stabilească formulele de transformare când se trece de la baza B la baza B  dacă:

B  {u1  (1,2,  1,0), u 2  (1,  1,1,1), u3  (1,2,1,1),u4  (1,  1,0,1)}
B  v1  (2,1,0,1), v2  (0,1,2,2), v3  (2,1,1,2), v4  (1,3,1,2) în R 4 .
Soluţie. Se detemină mai întâi relaţiile de trecere de la o bază la alta. Se descompune fiecare din vectorii
ui , i  1,4 după baza B  , adică ui  1i v1   2i v2   3i v3   4i v4 , i  1,4 . Pentru u1 , de exemplu, se obţine
sistemul 211  2 31   14  1, 11   12   31  3 14  2, 2 12   31   14  1, 11  2 12  231  2 14  0 cu
soluţiile 11  0,  12  1,  31  0,  14  1 .
Analog, se calculează pentru ceilalţi vectori. Rezultă:
u1  v2  v4 , u 2  v1  v2  v4 , u3  v1  v4 , u 4  v1  v3  v4 . In acelaşi mod, se descompune fiecare din
vectorii vi , i  1,4 după baza B şi se obţine
v1  u1  u2 , v2  u2  u3 , v3  u3  u4 , v4  u1  u2  u3 .
Fie x  R 3 un vector oarecare şi fie descompunerile sale în cele două baze,
x  x1u1  x2 u 2  x3u3  x4 u 4 şi x  y1v1  y 2 v2  y3v3  y 4 v4 .
Se determină legătura dintre coordonatele x i şi y i , i  1,4 în cele două baze:
x  y1v1  y 2 v 2  y3 v3  y 4 v 4  x1 v 2  v 4   x 2 v1  v 2  v 4   x3 v1  v 4   .  x4 v1  v3  v4  în teorema
descompunerii unice a unui vector într-o bază, rezultă
y1  x2  x3  x4 , y2   x1  x2 , y3  x4 , y4  x1  x2  x3  x4 .
Similar, înlocuind vectorii vi , i  1,4 prin descompunerile lor în baza B, se obţine:
x  x1u1  x2u2  x3u3  x4u4  y1 u1  u2   y2 u2  u3  
 y 3 u 3  u 4 , y 4 u1  u 2  u 3  ,adică, x1  y1  y 4 , x2  y1  y 2  y 4 , x3  y 2  y3  y 4 , x4  y3 .

P10. Să se determine matricea de trecere de la baza B la baza B  dacă:

a) B  (5,1), (1,2), B  (1,0), (0,1) în R 2 ,
   
b) B  t , 1 , t 2 , B  3  2t  t 2 , t 2  4, 2  t în P2 (t ) .
Soluţie. a) Se descompun vectorii bazei B  în baza B, (1,0)  1 (5,1)   2 (1,2) , (0,1)  1 (5,1)   2 (1,2) . Se
obţin sistemele:
(1) 51   2  1, 1  2 2  0 şi, respectiv, 51   2  0, 1  2 2  1 , cu soluţiile (1)
(2)
1  2 / 9,  2  1 / 9 şi (2) 1  1 / 9,  2  5 / 9 . Matricea de trecere are, pe coloane, coordonatele vectorilor
din baza B  în baza B:
 2 / 9  1/ 9   2  1
C     1 / 9  .
  1 / 9 5 / 9   1 5 
b) Se consideră descompunerile vectorilor bazei B  în baza B: 3  2t  t 2  1  t   2  1   3  t 2 ,
t 2  4  1  t   2  1   3  t 2 ,
2 0 1
 
2  t   1  t   2 1   3  t . Cu  i ,  i ,  i , i  1,3 determinaţi, matricea de trecere va fi: C   3  4 2  .
2

1 1 0
 

 1 2
P11. Fie matricea de trecere de la o bază B la o altă bază B  în R 2 , dată de C    .
 1 3
a) Dacă vectorul x are în baza B coordonatele (1,7), care vor fi coordonatele sale în baza B  ?
 b) Pentru vectorul y de coordonate (-2,4) în baza B  să se determine coordonatele sale în baza B.
 1   1 2  x1 
Soluţie. a) Din relaţia matriceală X B  C BB  X B se deduce       , unde x1 , x 2 sunt
 7    1 3  x 2 
 x   2 x 2  1
T
 x 
T
  11 / 5 
coordonatele lui x în baza B  . Din sistemul  1 se obţine x B   1     .

 1 x   3 x 
2  7  2
x   8/5 
T
y 
b) Pentru y B   1  , cu aceeaşi relaţie matriceală avem
 y2 
 y1   1 2   2   6 
         . Deci, y B  (6,14) .
 y 2    1 3  4  14 

P12. Fie subspaţiile U şi V generate respectiv de vectorii u1  (1,5), u 2  (2,10), u3  (3,15) şi

v1  (1,4), v2  (1,2), v3  (2,0) .
a) Să se construiască subspaţiile U  V şi U  V ,
b) Să se demonstreze că
dimU  dimV  dim(U  V )  dim(U  V ) .
Soluţie. a) Subspaţiul sumă U+V este acoperirea liniară a vectorilor u1 , u 2 , u3 , v1 , v 2 , v3 adică v U  V este
de forma
v  1u1   2u 2   3u3   4 v1   5 v2   6 v3 . Subspaţiul U V conţine acei vectori pentru care
1u1   2u 2   3u3   1v1   2 v 2   3 v3 . Folosind operaţiile cu vectori se obţine sistemul
1  2 2  3 3   1   2  2 3
 .
51  10 2  15 3  4 1  2 2
Intrucât rangul matricei sistemului este 1, compatibilitatea este asigurată de anularea determinantului
caracteristic 1  7 2  10 3  0 . Obţinem 1  7  10 ,  2  ,  3   ,  ,   R . Atunci
 7  10 v1  v2  v3  6   8,30   40  U  V , ,   R .
1  2 3 1 1 2
b) Dimensiunea subspaţiului U+V coincide cu rangul matricei   . Obţinem
 5  10 15  4 2 0 
dim(U V )  2 .
Un vector oarecare din U  V s-a găsit ca fiind de forma 6   8,30   40 , ,   R , astfel încât
dimU  V   1 . Cum dimU  1 , dimV  2 se verifică că dimU  dimV  dim(U  V )  dim(U  V ) .

P13. a) Verificaţi dacă matricele:

 1 2 1 0   0 2  4 1
A1  , A2   , A3   , A4    formează bază în M 22 R  şi determinaţi
 1 0  2  1   2 1   2 3
1 0
coordonatele matricii A    în raport cu această bază.
0 1

 x x2  

b) Date subspaţiile vectoriale din M 22 R  : C   1  / x1  2 x 2  0 ,

 x3 x4  


 x x 2  

D   1  / x1  x 4  x 2  2 x3  0 , găsiţi o bază şi dimensiunea lui C şi D . Determinaţi o bază si

 x3 x 4  

dimensiunea lui C  D şi C  D .
10 7 8 4
Soluţie: a) A  A1  A2  A3  A4 .
13 13 13 13
  2 1  0 0  0 0
b) dim C  3, C  L  ,  ,   ; dim D  2 ,

 0 0 1 0  0 1
  1 0  0  2   2 1  0 0  0 0  1 0
D  L  ,   ;
 d C i D  m4, C  D  L  ,  ,  ,   ;

 0 1 1 0   0 0 1 0  0 1  0 1
 4  2
dimC  D   1, C  D  L   .

 1  4

PROBLEME PROPUSE

P1. Fie mulţimea R 3 pe care se definesc operaţiile:

(1) x  y  x1  y1 , x2  y 2 , x3  y3 , x, y  R 3 ,
(2) x  x1 ,0, x3 ,   R, x  R 3 ,
(3) x  x1 , x2 , x3 ,   R, x  R 3 .
Formează R 3 spaţiu vectorial real faţă de operaţiile (1) şi (2)? Dar faţă de (1) şi (3)?
Indicaţie. (R 3 ,) este grup abelian. R 3 cu operaţia de adunare (1) şi de înmulţire cu scalari (2) nu este spaţiu
vectorial deoarece nu se verifică axioma (b4 ) din definiţia spaţiului vectorial: 1  x  ( x1 ,0, x3 )  ( x1 , x2 , x3 )  x .
Faţă de operaţiile (1) şi (3), R 3 nu este, de asemenea, spaţiu vectorial deoarece 0V  x  (0,0, x3 )  (0,0,0) .
P2. Să se arate că mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali de grad cel mult n, Pn [X ] este spaţiu
vectorial peste R în raport cu adunarea polinoamelor şi cu înmulţirea dintre un număr real şi un polinom.
Indicaţie. Se verifică axiomele spaţiului vectorial.

P3. Să se arate că mulţimea matricelor M n (R) este spaţiu vectorial peste R în raport cu adunarea
matricelor şi cu înmulţirea dintre un număr real şi o matrice.
Indicaţie. Analog problemelor anterioare.

P4. Fie V spaţiu vectorial real. Să se arate că V C  V  V este spaţiu vectorial peste C, numit
complexificatul lui V , în raport cu operaţiile :
(1) (u, v)  ( x, y)  (u  x, v  y), (u, v), ( x, y)  V C ,
(2) (a  ib)(u, v)  (au  bv, bu  av), a  ib  C .
Indicaţie. Se verifică axiomele spaţiului vectorial, spre exemplu, pentru   a1  ib1 ,   a2  ib2 , axioma (b2 )
se transcrie :
a1  ib1   a2  ib2  (u, v)  a1  a2  ib1  b2  (u, v) 
 a1  a 2  u  b1  b2 v, b1  b2  u  a1  a 2  v  
a1u  b1v   a2u  b2 v , b1u  a1v   b2u  a2 v  
 a1u  b1v, b1u  a1v  a 2 u  b2 v, b2 u  a 2 v  a1  ib1  (u, v)  a 2  ib2  (u, v), deci,
(   )(u, v)   (u, v)   (u, v) , ()  ,   C , () (u, v)  V C .

P5. Fie V  x / x  R, x  0 . Pentru orice x, y  V şi   R definim

x  y  xy ,   x  x .
Să se arate că V ,, este un spaţiu vectorial peste R.

Indicaţie. V , este grup abelian. Elementul neutru este 1 iar elementul simetric este
1
pentru x  V . Pentru
x
axioma (b1 ) de exemplu,   ( x  y)    ( xy )  ( xy )  x  y   (  x)  (  y)  (  x)  (  y),
()   R, () x, y V .

P6. Fie V ,, spaţiu vectorial real şi v0  V un element fixat nenul. Se definesc operaţiile:
x  y  x  y  v0 ,   x  x  f ( )  v0 , () x, y  V , ()  R .
Să se determine f astfel încât V ,, să fie spaţiu vectorial real.
Indicaţie. Verificând axiomele spaţiului vectorial, se obţine din (b1 ) :
  ( x  y)  (  x)  (  y)    ( x  y  v0 ) 
 (x  f ( )  v0 )  (y  f ( )  v0 )   ( x  y  v0 )  f ( )  v0 
 x  f ( )  v0  y  f ( )  v0  v0 . Rezultă f ( )  1   .

P7. Să se arate că următoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale ale spaţiilor vectoriale indicate:
a) M  a(2,1,3)  b(1,4,1)  c(1,3,2), a, b, c  R  R 3 ,
b) A  a1 , a2 ,0; a1 , a2  R  R 3 ,
 
c) P3 (t )  at 3  bt , a, b  R  P(t ) ,
d) F1   f / f ( x)  a sin x  b cos x, a, b  R  F , unde F este mulţimea { f : [0,1]  R, f continuă pe [0,1]}.
Indicaţie. a) Se demonstrează că oricare ar fi  ,   R şi oricare ar fi x, y  M , x  y  M . Analog pentru
celelalte subpuncte.

P8. Să se arate că mulţimea funcţiilor f : (a, a)  R care satisfac condiţia f ( x)  f ( x), x  (a, a)
este un subspaţiu vectorial al spaţiului tuturor funcţiilor reale definite pe (-a,a) (subspaţiul funcţiilor reale pare).
Indicaţie. Fie f1 , f 2 : (a, a)  R cu condiţia f i ( x)  f i ( x), i  1,2 , () x  (a, a) . Pentru ca f1  f 2 să
aparţină aceleaşi mulţimi, trebuie să verifice condiţia (f1  f 2 )(  x)  (f1  f 2 )( x), () x  (a, a) , ceea ce
este adevărat deoarece (f1  f 2 )(  x)  (f1 )(  x)  (f 2 )(  x) 
f1 ( x)  f 2 ( x)  f1 ( x)  f 2 ( x)  (f1  f 2 )( x), () x  (a, a).

P9. Să se arate că mulţimea funcţiilor f : (a, a)  R care satisfac condiţia f ( x)   f ( x), x  (a, a)
este un subspaţiu vectorial al spaţiului tuturor funcţiilor reale definite pe (-a,a) (subspaţiul funcţiilor reale
impare).
Indicaţie. Analog problemei 8.
P10. În R 3 sunt daţi vectorii u1  (1,1,2), u 2  (2,1,3), u3  (3,0,  ). Pentru ce valori ale lui   R
vectorii u1 , u 2 , u3 sunt liniar independenţi.
Indicaţie.    .

P11. În R 4 se consideră vectorii

u1  (1,1,0,1), u 2  (2,1,1,0), u3  (3,0,1,1), u 4  (0,1,1,0) . Găsiţi o bază a subspaţiului din R 4 generat de
vactorii u1 , u 2 , u3 , u 4 . Verificaţi dacă vectorii u1 , u 2 , u3 , u 4 sunt liniar independenţi şi determinaţi valorile lui
t  R pentru care vectorul v  (1,1,2t  8, t  1)  L(u1 , u2 , u 4 ) .Pentru valorile lui t găsite , determinaţi
coordonatele lui v în raport cu u1 , u 2 , u 4 .
Indicaţie. O bază a subspaţiului este u1 , u 2 , u 4  ; t =2 ; v  (3,1,3) .

P12. Să se verifice dacă următoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale ale spaţiilor vectoriale indicate :
 a b 
 

a) M    / a, b  R   M 22 (R) ,

 0 1  

 
b) A  x1 , x2 , x3   R 3 / | xi | 1, i  1,3  R 3 ,
c) A  x , x , x , x   R , x  x   x ,2 x  x
1 2 3 4
4
1 2 3 2 4 
 0  R4 ,
d) A  x , x   R , x  3x  R ,
1 2
2
1
2
2
2

e) C  x , x , x   R , x  x  3x  0 R .
1 2 3
3
1 2 3
3

Indicaţie. Sunt subspaţii vectoriale mulţimile definite în c), e), celelalte nefiind subspaţii vectoriale.
 P13. În R5 subspaţiile:  
A  x1 , x2 , x3 , x4 , x5   R 5 / x1  x2  x3  0
B  L1,2,1,2,1, 0,1,1,1,1, 1,0,1,0,1, 2,3,1,3,1 sunt suplementare?
Indicaţie. Da.

P14. În R 4 se consideră vectorii: a  1,1,1,0, b  0,1,1,1,1, c  1,1,0,0

a) Verificaţi că a, b, c sunt liniar independenţi.
b) Determinaţi un vector d astfel încât a, b, c, d să fie liniar independenţi.
 
c) Spuneţi dacă subspaţiul U  x, y, z, t   R 4 / y  z  t  0 e inclus în V  La, b, c  .
Indicaţie. b) d  0,0,0,1 , de exemplu
c) U nu este inclus în V .

P15. Se consideră un subspaţiu vectorial în R 3 :

 
V  x, y, z   R 3 / x  y  z  x  y  2  y z   x   2 y  3  4z  0,   R a) determinaţi în funcţie de
  R dimensiunea şi o bază a lui V ;
b) determinaţi în funcţie de   R un subspaţiu suplementar al lui V în R 3 .
Indicaţie. a) dacă   1,2 : V  0;
dacă   1 : V  L 1,1,0,  1,0,1 ;
dacă   2 : V  L 2,1,1 .
b) dacă   1 : L1,0,0 , de exemplu;
dacă   2 : L0,1,2, 0,0,1 , de exemplu.

P16. Se consideră în R 4 mulţimea:


V1  x1 , x2 , x3 , x4   R 4 / x1  2 x3  x4  x3  x4  0 .
a) Verificaţi dacă V1 este subspaţiu vectorial al lui R 4 şi determinaţi o bază şi dimensiunea;
Se consideră mai departe şi subspaţiile:
V2  La, b, c  cu a  1,0,2,0 , b  0,1,1,1 , c  3,2,8,2
V3  Le, f , g  cu e  0,1,2,1 , f  2,1,3,1 , g  1,2,4,2 ;
b) Să se determine o bază şi dimensiunea lui V2 şi V3 ;
c) Să se determine o bază şi dimensiunea lui V1  V2  V3  .
Indicaţie. a) V1  L0,1,0,0,  3,0,1,1, dimV1  2 ;
b) V2  L1,0,2,0, 0,1,1,1, dimV2  2 ;
V3  L0,1,2,1, 2,0,1,0, 0,0,1,0, dimV3  3 ;
c) V1  V2  V3   L 3,1,1,1.

P17. Se consideră mulţimile:

 1 0 0  
  
A   a 1 0 , a, b, c  R 
 b c 1  
  
 a 0 0  
  
B   b c 0 a, b, c, d , e, f  R  .
 d e f  
  
A şi B sunt subspaţii vectoriale ale lui M 33 R  ? În caz afirmativ determinaţi o bază şi dimeseunea sa.
Indicaţie. A nu este subspaţiu vectorial.
 1 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0
      
B  L  0 0 0 ,  1 0 0 ,  0 1 0 ,  0 0 0 ,  0 0 0 ,  0 0 0  ,
      
 0 0 0  0 0 0  0 0 0 1 0 0  0 1 0  0 0 1
dim B  6

P18. Se consideră mulţimile:

  
A  px   P3 x/ px   ax  bx 2  x 3 , a, b  R B  px   P3 x/ px   ax  bx 2  cx 3 , a, b, c  R 
Sunt A şi B subspaţii vectoriale în P3 x ? În caz afirmativ determinaţi o bază şi dinensiunea.
Indicaţie. A nu este subspaţiu vectorial;
 
B  L x, x 2 , x 3 , dim B  3 .

P19. Subspaţiile:
M  La  1,2,0,0, b  0,1,3,0, c  2,1,0,0, d  5,4,0,0 , H  x, y, z, t   R / 2 x  3 y  z  x  z  0 sunt
4
suplementare în R ?
Indicaţie. Nu.

P20. Se consideră în R 4 subspaţiile vectoriale:


V1  x1 , x 2 , x3 , x 4   R 4 / x1  2 x 2  3x3  x 4  0 . 
V2  x , x , x , x   R
1 2 3 4
4

/ x1  x2  x1  x3  x1  x2  x3  0 . Demonstraţi ecuaţia V1 V2  R 4 .
Indicaţie. V1   2  3   ,  ,  ,   R , V2  0,0,0,  ,   R de unde rezultă că V1 V2  R 4 .

P21. În P4 x se consideră mulţimea V1 de polinoame divizibile cu px   3x  x 2 .

a) Să se verifice că V1 este subspaţiu vectorial al lui P4 x şi să se determine o bază a sa şi dimensiunea.
b) Dacă V2 este dat de V2  L p1 x, p2 x , p3 x, p4 x  cu
p1 x   6 x 2  5 x 3  x 4 , p 2  12  x  x 2 , p3 x   36  3x  3x 2  5 x 3  x 4 ,
Să se determine o bază şi
p 4 x   12  x  11x 2  10 x 3  2 x 4
dimensiunea;
c) Să se determine V1  V2 ;
d) Să se determine un subspaţiu V3 din P4 x astfel încât V1  V3  P4 x .

Indicaţie. a) dimV1  3,V1  L  3x  x 2 ,3x 2  x3 ,3x3  x 4 ; 
b) dimV2  2,V2  L p1 x, p2 x  ;

c) dimV1  V2  1,V1  V2  L 6 x 2  5x 3  x 4 ; 
d) V3  L1, x  .

P22. În M 22 R  se consideră matricile:

 1 2 0 3   1  1  3 2
A1   , A2   , A3   , A4    . Să se verifice că mulţimea B  A1 , A2 , A3 , A4 
  1 0    1  2   0 1   1 1
 2  1
este bază în M 22 R  şi să se exprime matricea A    în baza B .
 1 2 

 2  1
Indicaţie.    2 A1  3 A3  A4 .
 1 2 

 0 1 2  0 0 2
   
P23. a) Date următoarele matrici în spaţiul vectorial M 33 R  : A    1 0 0  , B   0 0 1  să
  2 0 0   2 1 0
   
se completeze mulţimea A, B până la o bază din M 33 R  .
  0 1 2
 
b) Să se determine coordonatele matricii C    1 0 3  în raport cu baza determinată.
  2  3 0
 
  0 0 1 
  
Indicaţie. a)  A, B,  0 0 1 
   1 0 0 
  
 0 0 1
 
b) C  A  3B  6 0 0 0  .
 1 0 0
 

P24. Stabiliţi care din următoarele mulţimi sunt subspaţii: 

V1  x, y, z   R 3 / x  y  z 

V2  x, y, z   R / x  4
3

V3  x, y, z   R 3
/ z  x2 
V4  x, y, z   R3
/ x  y  2z  0 

V5  x, y   R 2 / x  y 2  0 
V6  x, y, z   R
/ x  z  0, y  z  0
3

Determinaţi o bază pentru subspaţiile găsite.
Indicaţie. V1  a, a, a , a  R , LV1   1,1,1, dimV1  1 ;
V2 nu este subspaţiu vectorial ;
V3 nu este subspaţiu vectorial ;
 
V4   y  2 z, y, z y, z  R 3  y1,1,0  z 2,0,1y, z  R, dimV4  2 ,
LV4   1,1,0,  2,0,1 ;
V5  x, x, z , x, z  R  x1,1,0  z0,0,1 , dimV5  2 ,
LV5   1,1,0, 0,0,1 ;
V6 coincide cu V1 , deci nu e subspaţiu vectorial.

P25. Fie vectorii v1  2,1,1, v 2  4,2,2, v3  1,1,0, v 4  0,3,1 şi scalarii

1  3,  2  1,  3  2,  4  1 , calculaţi combinaţia liniară de vectorii v1 , v2 , v3 , v4 cu scalarii
1 ,  2 ,  3 ,  4 şi de aici deduceţi că vectorii daţi sunt liniar dependenţi. Pentru U  Lv1 , v2 , v3 , v4  găsiţi o bază
a lui U , dimensiunea lui U şi completaţi apoi pâna la o bază din R 3 .
Indicaţie. 1v1   2 v2   3v3   4 v4  0 , deci vectorii daţi sunt liniar dependenţi (există cel puţin un
 i , i  1,4 diferit de zero); dimU  2 şi o bază a sa este v1 , v2 . O bază care completează baza lui U pentru
R 3 poate fi v1 , v3 , 1,0,0

P26. Daţi vectorii 1,1, 1,3, 2,1  R 2 , stabiliţi dacă sunt liniar dependenţi şi dacă este posibil scrieţi al
doilea vector ca o combinaţie liniară de ceilalţi doi .
Indicaţie. 1,3  1,1  2,1 .
7 2
3 3

P27. Care din urnătoarele mulţimi formează bază în R 3 :

a) B1 1,2,0, 2,1,3
b) B2  1,2,2, 0,0,0 1,3,1
c) B3  1,2,1, 0,2,5, 1,1,0, 0,0,2
d) B4  2,1,1, 6,3,3, 1,1,5
e) B5  1,2,1, 2,1,3, 3,3,0
Indicaţie. a) Nu; b) Nu; c) Nu; d) Nu; e) Da.
 P28. În spaţiul vectorial P2 t  de polinoame de grad mai mic sau egal cu 2 cu coeficienţi reali se
consideră mulţimile:

a) A  1  t ,2t  t 2 ,1  3t  t 2 
b) B  1  2t ,3  t ,1  t  t 
2 2

c) C  3  2t  t ,2  t  t 
2 2

d) D  3  2t  t ,5  t ,2  3t  t
2
,2  4t 2 2

Spuneţi despre fiecare mulţime dacă este formată din vectori liniar independenţi, dacă este sistem de generatori
sau dacă este bază în P2 t 
Indicaţie. a) A este liniar independent, 1  3t  t 2  1  t   2t  t 2 ;  
b) B este liniar independentă şi sistem de generatori, deci bază;
c) C este liniar independentă, nu este sistem de generatori, deci nu este bază;
d) D este liniar dependent, deci nu e bază.

P29. Verificaţi că mulţimea E  R2 înzestrată cu următoarele legi de compoziţie: (I)

x2 , x2    y1  y 2   x1  y 2 , x2  y1 
(II)  x1 , x2   x1 , x2 ,   R nu e un subspaţiu vectorial peste R . Analog dacă (I) se
înlocuieşte cu:
(III) x1 , x 2    y1  y 2   x1  y1 , y 2  .
Precizaţi în ambele cazuri care din cele 8 proprietăţi nu sunt satisfăcute.
Indicaţie. Cu operaţiile (I) şi (II) nu se verifică primele două proprietăţi. Cu operaţiile (III) şi (II) nu este
satisfăcută prima proprietate.

P.30. Fie Pn [X ] spaţiul vectorial al polinoamelor cu coeficienţi reali de grad cel mult n. Care din
următoarele mulţimi este subspaţiu vectorial?
a) A  p  Pn [ X ] / p(0)  1 ,
b) B  p  Pn [ X ] / p(1)  p(1)  0,
c) C  p  Pn [ X ] / p(0)  0.
Indicaţie a) Dacă p1 ( x)  a0  a1 x  ...  an x n şi p2 ( x)  b0  b1 x  ...  bn x n ,
 p1   p2  a0  b0  (a1   b1 ) x  ...  (an  bn ) x .Deoarece n

( p1   p2 )(0)  p1 (0)  p2 (0)    1    1      1 ,  p1   p2  A , deci A nu este subspaţiu

vectorial al lui Pn [X ] .
b) , c) analog punctului a), B şi C sunt spaţii vectoriale.

P31. Să se cerceteze liniar dependenţa vectorilor :

a) (1,1,1), (0,3,1), (1,2,2)  R 3 ,

 1 0   i 0   0 1   i 0  
b)  ,  ,  ,    M 22 (C) ,

 0 1  0  i  1 0  0 i 

  2

x 2 x 3x x
 x 2 x

c) 1, x, x , e , e , e , e , xe , x e , e x , e  x , shx ,
1, cos x, cos 2x C (R) (spaţiul funcţiilor infinit-derivabile pe R),
2 

d) 2  t  t ,1  5t ,2t P (t ) ,
2 2
2

e) (1,2,2,1), (5,6,6,5), (1,3,4,0), (0,4,3,1)  R 4 ,

Indicaţie. a) liniar dependent ; b) liniar independent; c) liniar independente ; d) liniar independent ; e) liniar
dependentă.

P32. Să se determine  şi  reali astfel încât matricele

  2 1  5  3   11  
A1   , A2   , A3    să fie liniar dependente.
 5 3 2 1   4 
Indicaţie. Relaţia 1 A1   2 A2   3 A3  0 este echivalentă cu sistemul:
21  5 2  11 3  0, 1  3 2   3  0,
51  2 2  4 3  0, 31   2  3  0 . Din condiţia ca rangul matricei sistemului să fie doi se obţine   11
,   3 . Relaţia de dependenţă liniară este 2 A1  3 A2  A3  0 .

P33. Dacă vectorii x, y, z V sunt liniar independenţi, să se studieze liniar independenţa vectorilor
v1  x  y, v2  y  z, v3  z  x .
Indicaţie. 1v1   2 v2   3v3  0 este echivalentă cu sistemul (1   3 ) x  (1   2 ) y  ( 2   3 ) z  0 .
Deoarece x, y, z sunt liniar independenţi, rezultă sistemul 1   3  0, 1   2  0,  2   3  0 cu soluţia
1   2   3  0 . Deci vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi.

P34. Fie vectorii u  (1,3,2), v  (2,1,1) în R 3 . Verificaţi că L(u, v) are dimensiunea 2. Pentru ce valori
ale lui   R vectorul w  ( ,0,1) aparţine spaţiului V şi pentru valorile găsite determinaţi coordonatele sale
în raport cu vectorii u şi v.
Indicaţie.   7, w  (1,3)

P35. Fie U un subspaţiu din R 3 generat de vectorii u1  (1,1,1), u 2  (2,1,1) şi V un alt subspaţiu
generat de vectorii v1  (1,2,1), v2  (1,1,2). Determinaţi U  V , dim(U  V ) şi o bază a acestuia.
Indicaţie. dim(U  V )  1,U  V  L(( 2,3,3)).

P36. În R 4 se consideră subspaţiile V1  L(a, b, c) unde a  (2,0,1,0), b  (1,1,0,1), c  (0,3,1,1);

V2  L(e, f , g ) unde
e  (1,1,5,4), f  (0,3,2,1), g  (2,7,16,5).
a) Verificaţi că mulţimea B  a, b, c e o bază în V1 şi stabiliţi pentru ce valoare a lui h  R vectorul
(5,h,1, h) aparţine lui V1 şi scrieţi descompunerea lui în raport cu baza B.
b) Găsiţi un subspaţiu V3 din R 4 astfel încât V3  V2  R 4 .
Indicaţie. a) h  2, (2,1,1)
b) de exemplu V3  L((0,1,5,0), (0,0,2,0))

P37. Să se determine dimensiunea subspaţiului generat de vectorii:

a) (1,2,1), (1,1,1), (1,3,3)  R 3 ,
b) 2  3i,1  i  C ,
 
c) t 2  t ,3t 2  t  P(t ) ,
d) (2,4,1,3), (7,4,9,5), (4,8,3,7), (5,5,5,5), (8,4,14,6)  R 4 .
Indicaţie. a) 3 ; b) 2 ; c) 2 ; d) 3 ; v1  (2,4,1,3), v2  (7,4,9,5), v4  (5,5,5,5) sunt liniar independenţi.

P38. Să se determine care din vectorii următori aparţine subspaţiului generat de vectorii
t 3

 t  4,5t 2  2t , t 3 .
a) 4t 3  2t  2 ; b) t 3  1 ; c) t 3  5t 2  3t  2 .
Indicaţie a), b), c) nu aparţin subspaţiului generat.
 
 a a2  

P39. În M 22 (R)   1  / ai  R, i  1,4 considerăm submulţimea

 a3 a4  


 a a2  

M 0   1  / ai  R, i  1,2 .
  a 2 a1 
 

a) Arătaţi că M 0 este subspaţiu vectorial al lui M 22 (R) ,

 1 0  0 1  
b) Sistemul de vectori  A   , B    formează bază a lui M 0 ?

  0 1    1 0 

   2   0 0
Indicaţie. 1 A   2 B  0   1   . Deci 1   2  0 . Vectorii sunt liniar independenţi, deci
   2 1   0 0 
formează bază în M 0 .

P40. Fie  
P2 (t )  a0 t 2  a1t  a2 , ai  R, i  0,2 . Demonstraţi că sistemul de vectori
p (t)  2, p (t)  1  t, p (t)  1  t  formează o bază a spaţiului vectorial P (t ) .
1 2 3
2
2

Indicaţie. Se demonstrează că p1 , p 2 şi p 3 sunt liniar independenţi şi sistem de generatori.

P41. În P3 x considerăm polinoamele:

p1 x   x    1x 2
p 2 x     x
p3 x   1  x 3
p 4  x   4 x,   R
a) Determinaţi valorile lui  pentru care p1 x , p 2 x , p3 x , p 4 x  este o bază în P3 x .
b) Cu una din valorile determinate la punctual precedent scrieţi coordonatele lui q  1  x  x 2  x 3 în raport cu
baza respectivă.
Indicaţie. a)   1,   0 .
 1 5 3 1
b) de exemplu pentru   1 :   , , , 
 2 2 2 4


 a b  
 
 a b  

P42. În M 22 R  se consideră submulţimile: S    / b  c  şi T    / a  d  0 . Să se

 c d  
 
 c d  

demonstreze că S şi T sunt subspaţii vectoriale ale lui M 22 R  şi să se determine dimensiunile lor şi câte o
bază pentru fiecare din ele.
1 0  0 1  0 0
Indicaţie. dim S  3, S  L  ,  ,   ;

 0 0 1 0  0 1
1 0   0 1  0 0
dim T  3, T  L  ,  ,   .

  0  1  0 0   1 0  

P43.Verificaţi dacă următoarele subspaţii din M 22 R 


 x y  
 
 x y 

A    / 2 x  y  z  x  3 y  2t  0 , B    / x  y  2  t  0 sunt subspaţii vectoriale. În caz

 z t  
 
 z t 

afirmativ determinaţi o bază şi dimensiunea.
Indicaţie. B nu este subspaţiu vectorial; dim B  2;
1 0   0 1 
A  L  1 ,  3  .
 2  1 
 2  2 
P44. În spaţiul vectorial R 4 sunt date subspaţiile:
 M  {( x1 , x 2 , x3 , x 4 )  R 4 / 2 x1  2 x 2  x3  x1  x 2  x 4  0}
N  L0,0,1,1, 1,1,0,0 .
a) Calculaţi dimensiunea şi o bază a lui M ;
b) Calculaţi dimensiunea şi o bază a lui M  N . Este M  N sumă directă?
Indicaţie. a) dim M  2, M  L1,2,0,3,  1,1,3,0 .
b) dimM  N   4, M  N .

P45. Fie sistemul de vectori {v1  (1,0,0,1), v2  (2,1,3,1), v3  (1,1,0,0), v4  (0,1,1,1) .

a) Arătaţi că sistemul de vectori formează bază în R 4 ,
b) Care sunt componentele vectorului v  (0,0,0,1) în această bază?
Indicaţie. b) Se scrie vectorul v ca o combinaţie liniară de vectorii bazei, v  1v1   2 v2   3v3   4 v4 şi se
obţine, prin calcul,
2 1 4 3
v  v1  v 2  v3  v 4 .
6 6 6 6

P46. Găsiţi coordonatele vectorilor u  (5,6,7) şi v  (2,3,5) în raport cu bazele:

a) B0  e1  (1,0,0), e2  (0,1,0), e3  (0,0,1) (bază canonică),
b) B1  v1  (1,0,0), v2  (1,1,0), v3  (1,1,1),
c) B2  v1  (1,1,0), v2  (0,1,1), v3  (1,0,1) ,
d) B3  v1  (1,0,0), v2  (0,1,0), e3  (0,5,5).
Indicaţie. a) v  2e1  3e2  5e3 , u  5e1  6e2  7e3 ;
b) v  5v1  8v2  5v3 , u  v1  v2  7v3 ; c) v  3v1  5v3 , u  2v1  4v2  3v3 ; d) v  2v1  2v2  v3 ,
7
u  5v1  13v 2  v3 .
5

P47. Fie sistemul de vectori {v1  (1,0,0), v2  (2,1,0), v3  (3,2,1)} şi vectorul v  8v1  4v2  v3 .
Găsiţi coordonatele vectorului v în baza B  u1  (1,2,1), u 2  (0,1,1), u3  (1,0,1) în R 3 .
Indicaţie. v  (3,2,1) are în baza B coordonatele (3,4,0) .
P48. În spaţiul complex C 2 se consideră vectorul v  (1  2i,3  i) . Să se determine coordonatele lui v în
spaţiul C 2 în raport cu baza B  u1  (1  i,1  i), u 2  (1  i,1  i).
Indicaţie. Baza canonică în C2 este B0  e1  (1,0), e2  (0,1) . Deci u1  (1  i)e1  (1  i)e2 ,
1  i 1  i 
u 2  (1  i)e1  (1  i)e2 . Matricea de trecere de la B0 la B este C    . Deoarece vectorul v în baza
1  i 1  i 
 7  3i 1  i 
B0 are coordonatele (1  2i,3  i) , cu relaţia matriceală v B0  C B0 B  v B se obţine v B   , .
 4 4 

P49. Fie sistemele de vectori:

B  v1  (1,1,0), v2  (1,0,0), v3  (1,2,3)  R 3 ,
B  u1  (1,3,3), u 2  (2,2,3), u3  (6,7,9)  R 3 .
a) Arătaţi că B şi B  sunt baze în R 3 ;
b) Să se găsească matricea de trecere de la B la B  , de la B la B0 (baza canonică) şi de la B0 la B  ;
c) Să se determine coordonatele vectorului v  2v1  3v2  4v3 în baza B  .
 1 0 1  0 1  2 / 3 1 2 6
     
Indicaţie. b) C B  B    1 1 2  , C B  B0   1  1 1 / 3  , C B0  B   3 2 7  ; c) v B  (2,3,4) ; din
 1 1 3 0 0 1 / 3  3 3 9
    
v B  C BB  v B se obţine v B  (3,7,20) .
 P50. Fie sistemele de vectori:

  2 0  0 3  0 0  
B  E1   , E 2   , E3     M 22 (R) ,

  0 0    3 0   0 5 

 1 0  1 9  1 0  
B   E1   , E 2   , E3     M 22 (R) .

  0 2   9 0  0 1  
a) Arătaţi că B şi B  sunt baze în M 22 (R) ,
b) Găsiţi matricea de trecere de la B la B  ,
c) Determinaţi expresia vectorului X  E1  2E2  3E3 în baza B  .
1 / 2 1 / 2 1 / 2
 
Indicaţie. b) C B  B   0 3 0  ; c) X  E1  2E2  3E3  X B  (1,2,3) . Cu relaţia matriceală
 2 / 5 0 1/ 5
 
 49 2 53 
X B  C BB  X B se obţine X B    , , .
 3 3 3


P51. În P2 (t ) fie baza canonică B0  e1  1 e2  t , e3  t 2 . 

a) Stabiliţi matricea de trecere de la B0 la B1  2, 1  t, 1  t ) ; 2

1 1 1
 
b) Determinaţi o bază B 2 ştiind că schimbarea de bază de la B0 la B 2 este dată de matricea C   0 1 2  .
1 0 1
 
 2 1 1
 
Indicaţie. a) C B0  B1   0 1 0  ; b) Cu relaţia matriceală X B0  C B0 B2  X B2 se obţine matricea
0 0 1
 
 1 / 2 1 / 2 1 / 2
   1 1 1 1 1 1 
 1 0  1  , deci B2   p1    t  t 2 , p 2   t 2 , p 3    t  t 2  .
 1 / 2 1 / 2 1 / 2   2 2 2 2 2 2 
 

P52. Care sunt formulele de transformare ale coordonatelor când se trece de la o bază
B  v1  (1,0,0,0), v2  (0,1,0,0), v3  (0,0,1,0), v4  ( 0,0,0,1 )
la o bază
B  u1  (1,1,0,0), v2  (1,0,1,0), v3  (1,0,0,1), v4  (1,1,1,1) în R 4 .
Indicaţie. y1  x1  x2  x3  x4  / 2 , y 2  x1  x2  x3  x4  / 2 ,
y3  x1  x2  x3  x4  / 2 , y4   x1  x2  x3  x4  / 2 .

P53. Fie sistemul de vectori a1  (1,0,0) , a2  (2,1,0) , a3  (3,2,1) . Găsiţi coordonatele vectorului
a  8a1  4a2  a3 în baza B  {b1 , b2 , b3 } unde b1  a1  a2  a3 , b2  a1  a2  a3 , b3  a1  a2  a3 .
3 7 
Indicaţie. a   8,4,1 A , a   , ,6  .
 2 2 B

P54. Fie baza B  u1  (1,2,0), u2  (0,1,2), u3  (1,1,0) şi matricea de trecere de la baza B la o altă
1 0 1
 
bază B  dată de C   0 1 2  .
 1 0 1
 
a) Stabiliţi dacă problema este corectă;
b) Determinaţi vectorii din baza B  ;
c) Determinaţi coordonatele vectorului v0  (1,1,2) în baza B, respectiv B .
Indicaţie. a) problema este corectă, matricea C fiind nesingulară, det C  2  0 ;
 1 1  1 1 
b) B      ,1, , (1,3,1),   ,0,   ; c) v0  C B0 B  v B  v B  (0,1,2) , v B  (1,1,1) .
 2 2  2 2 
 TRANSFORMĂRI LINIARE. VALORI ŞI VECTORI PROPRII

PROBLEME REZOLVATE

P1. Să se verifice dacă următoarele aplicaţii sunt transformări liniare:

a) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x1  x2 , x2  x3 , x3  x1 ), x  ( x1 , x 2 , x3 )  R 3 ;

b) f : P2 (t )  P2 (t ) , f ( p(t ))  (a0  a1 )t 2  4a2 t  a1 ,

p(t )  a 0  a1t  a 2 t 2 ;

c) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x1 cos x2 , x1 sin x2 , x3 ), x  ( x1 , x 2 , x3 )  R 3 ;

d) f : C  R , f ( x)  x1  x2 , x  x1  ix2 ,

 a1 a 2  a3  a a2 
e) f : M 22 (R)  M 22 (R) , f ( A)    , A   1 ,
 a1  a3 2a1  a 4   a3 a 4 

f) f : R 2  R 2 , f ( x)  ( x2  x1 ,4 x12 ), x  ( x1 , x2 )  R 2 .

Soluţie. a) se verifică proprietăţile transformării liniare:

f (x  y)  f (x1  y1 , x 2  y 2 , x3  y3 )  (x1  y1 

x 2  y 2 , x 2  y 2  x3  y3 , x3  y3  x1  y1 )  ( ( x1 

 x 2 )  ( y1  y 2 ),  ( x 2  x3 )   ( y 2  y3 ),  ( x3  x1 )   ( y3  y1 )) 

  ( x1  x 2 , x 2  x3 , x3  x1 )   ( y1  y 2 , y 2  y3 , y3  y1 )  f ( x)  f ( y), deci, f este aplicaţie liniară; b) Fie

p1 (t )  a0  a1t  a2t 2 şi p2 (t )  b0  b1t  b2 t 2 . Se calculează

f (p1 (t )  p 2 (t ))  f (a0  a1t  a 2 t 2  b0  b1t  b2 t 2 ) 

 f (a0  b0  (a1  b1 )t  (a 2  b2 )t 2  (a0  b0  a1 
 b1 )t 2  4(a 2  b2 )t  (a1  b1 )   [( a0  a1 )t 2  4a 2 t  a1 ] 
  [b0  b1 )t 2  4b2t  b1 ]  f ( p1 (t ))  f ( p2 (t )), f liniară.

c) f (x  y)  f (x1  y1 , x2  y 2 , x3  y3 ) 

((x1  y1 ) cos(x2  y 2 ), (x1  y1 ) sin(x2  y 2 ), x3  y3 .) Cum, spre exemplu,
cos(x 2  y 2 )  cos x 2 cos y 2  sin x 2 sin y 2 

 cos x3  cos y 3 (funcţia cos nu este liniară), se deduce că f nu este transformare liniară.

d) Fie x, y  C . f (x  y)  f (x1  y1  i(x2  y2 )) 

x1  y1  x2  y2   ( x1  x2 )   ( y1  y2 )  f ( x)  f ( y) , f liniară.

e) Dacă A, B : M 22 (R) ,

 a  b1 a 2  b2   a1 a 2  a3   b b2  b3 
f (A  B)  f  1          1   f ( A)  f ( B), f
a3  b3 a 4  b4   a1  a3 2a1  a4   b1  b3 2b1  b4 
este liniară.

f) Pentru x, y  R 2 , f (x  y)  f (x1  y1 , x2  y 2 )   (x2  y2  x1  y1 ,4(x1  y1 ) 2 ) . Dar
f ( x)  f ( y) 

  ( x 2  x1 ,4 x12 )   ( y 2  y1 ,4 y12 )  (x2  y 2 ,4x12  4y12 ). Se observă că f (x  y)  f ( x)  f ( y) ; f

nu este liniară.

P2. Fie transformarea liniară T : R 2  R 2 ,

T ( x)  ( x1  x2 , x2  2 x1 ), x  ( x1 , x2 )

a) Determinaţi T (u ) , unde u  (3,2) ;

b) Determinaţi matricea transformării liniare T în raport cu baza canonică;

c) Care este matricea transformării liniare în raport cu baza B1  v1  (1,2), v2  (2,1)

Soluţie. a) T (u)  T (3,2)  (1,8) ; b) Fie B0  {e1  (1,0), e2  (0,1)} baza canonică din R 2 . Se calculează
f (e1 )  f (1,0)  (1,2) şi f (e2 )  f (0,1)  (1,1) . Matricea transformării liniare are pe coloane coordonatele
 1 1
vectorilor f (e1 ) şi f (e2 ) . Deci, A    ; c) Se calculează f (v1 ) şi f (v2 ) . Altfel. Dacă B este matricea
  2 1
transformării liniare T în baza B1 , ea se va determina din relaţia B  C 1  A  C , C fiind matricea de trecere de
la B0 la B1 . Se consideră v1  1e1   2 e2 şi v2  1e1   2 e2 . Prin înlocuire, se obţine 1  1,  2  2 ,
 1 2 1 1 
1  2,  2  1 . Ca urmare, C    , iar C 1    . Din calcul rezultă
2 1  2  1
  1 1  1 1 1 2    3  6
B         .
 2  1   2 1  2 1   6 9 

P3. Fie f : R 3  R 3 ,

f ( x)  (3x1  7 x2  5x3 ,2 x1  4 x2  3x3 , x1  3x2  2 x3 ), x  ( x1 , x2 , x3 ) . Să se verifice dacă f este

transformare liniară şi să se determine Kerf şi Im f .

Soluţie. Pentru x  ( x1 , x2 , x3 ) , y  ( y1 , y 2 , y3 )  R 3 ,

x  y  (x1  y1 , x2  y2 ,x3  y3 ),  ,   R .

Deoarece,

f (x  y)  (3(x1  y1 )  7(x2  y 2 )  5(x3  y3 ),

2(x1  y1 )  4(x2  y 2 )  3(x3  y3 ), (x1  y1 ) 
3(x2  y2 )  2(x2  y2 ))  ...  f ( x)  f ( y) , f este liniară.

Kerf se determină din ecuaţia f ( x)  0 , echivalentă cu sistemul omogen

3x1  7 x2  5x3  0,2 x1  4 x2  3x3  0, x1  3x2  2 x3  0 . Rangul matricei sistemului fiind doi, Kerf este
format din soluţia sistemului compatibil nedeterminat 3x1  7 x2  5x3  0 , 2 x1  4 x2  3x3  0 . Notând
 1 1  
x3  t , se obţine x1  t / 2 , x2  t / 2 . Prin urmare, Kerf  t   , ,1 , t  R  . Ecuaţiile imaginii lui f,
 2 2  
deduse din f ( x)  y , sunt

y1  3x1  7 x2  5x3 , y2  2 x1  4x2  3x3 , y3   x1  3x2  2 x3 , y  ( y1 , y 2 , y3 )  R 3 . Prin eliminarea

coordonatelor lui x din sistem rezultă ecuaţia implicită y1  y 2  y3  0 . Deci
Im f  { y  R 3 / y1  y2  y3  0}

P4. Să se determine matricea asociată transformării liniare în raport cu bazele canonice ale spaţiilor
vectoriale, în fiecare din cazurile:

a) f : R 3  R 3 , f ( x)  ix ;

b) f : M 22 (K)  M 22 (K) , f ( A) t A ;

 1 i
c) f : C  M 22 (C) , f ( x)    .
  i 1

Soluţie. a) Deoarece baza canonică din R 3 este

e1  (1,0,0), e2  (0,1,0), e3  (0,0,1) , f (ei )  iei , i  1,3 . Matricea

 i 0 0
  1 0
transformării liniare va fi în acest caz A   0 i 0  ; b) În M 2 2 (K ) baza canonică este E11    ,
0 0 i   0 0
 
0 1  0 0  0 0
E12    , E 21    , E 22    . Prin calcul, f ( E11)  E11 , f ( E12 )  E21 , f ( E21)  E12 ,
 0 0 1 0 0 1
1 0 0 0
 
0 0 1 0
f ( E22 )  E22 . Se obţine matricea A   ; c) Pentru bazele {1},{E11, E12 , E21, E22} se găseşte
0 1 0 0
 
0 0 0 1
 
 1 i
f (1)     1  E11  i  E12  i  E21  1  E 22 . Deci A t (1, i,i,1) .
  i 1

1  1 2 
 
P5. Fie transformarea liniară f : R  R dată prin matricea A  1 0 1  , în raport cu baza
3 3

1 0  1
 
canonică a lui R 3 . Să se determine matricea lui f în raport cu baza v1  (1,2,3), v2  (3,1,2), v3  (2,3,1) .
Soluţie. Matricea de trecere de la baza canonică {e1 , e2 , e3 } la baza {v1 , v2 , v3 } are pe coloane coordonatele
1 3 2
 
vectorilor v1 , v2 , v3 . Deci C   2 1 3  . Prin urmare, B  C 1  A  C este matricea lui f în raport cu noua
3 2 1
 
bază.

P6. Să se determine forma liniară f : R 3  R care duce vectorii x  (1,3,1) , y  (0,1,0) , z  (3,2,1)
în numerele 3,3,10.

Soluţie. Expresia analitică a formei liniare este f ( x)  a1 x1  a2 x2  a3 x3 , ai  R,i  1,3 , x  ( x1, x2 , x3 )  R3 .

Prin calcul, f ( x)  a1  3a2  a3  3 , f ( y)  a 2  3 , f ( z)  3a1  2a2  a3  10 , cu soluţia
a1  4, a2  3, a3  8 .

Deci f ( x)  4 x1  3x2  8x3 , x  R 3 .

P7. Fie vectorii u1  (2,3,5), u 2  (0,1,2), u3  (1,0,0) din R 3 . Să se determine transformarea liniară
f : R 3  R 3 astfel încât f (ui )  vi , i  1,3 , unde v1  (1,1,1), v2  (1,1,1), v3  (2,1,2) .

Soluţie. Forma matriceală a expresiei analitice a unei transformări liniare este f ( x)  Ax, x  R 3 , de unde,
 v1   u1 
   
vi  Aui , i  1,3 ,  v 2   (a1 , a 2 , a3 ) u 2  .
v  u 
 3  3

(1,1,1)  2 f (e1 )  3 f (e2 )  5 f (e3 ),

Se obţine sistemul: (1,1,1)  f (e2 )  2 f (e3 ), .
(1,1,2)  f (e1 )

Expresiile vectorilor vi , i  1,3 în baza canonică sunt v1  e1  e2  e3 , v2  e1  e2  e3 , v3  2e1  e2  2e3 .

Sistemul devine:

2 f (e1 )  3 f (e2 )  5 f (e3 )  e1  e2  e3 , f (e2 )  2 f (e3 )   e1  e2  e3 , f (e1 )  2e1  e2  2e3 , cu soluţia

a1  f (e1 )  2e1  e2  2e3 , a2  f (e2 )  11e1  7e2  e3 , a3  f (e3 )  6e1  4e2 , adică

 2  11 6 
 
A   1  7 4  . Transformarea liniară are expresia analitică
 2 1 0
 

f ( x)  (2 x1  11x2  6 x3 , x1  7 x2  4 x3 , 2 x1  x2 ) .

P8. Se consideră subspaţiul vectorial al lui R 4 U  L((1, h,2,0), (1,2,0, h), (1  h, h,0,2)) . Să se calculeze
dimensiunea în funcţie de h  R . Pentru h  2 , determinaţi endomorfismul f din R 4 astfel încât Kerf  U ,
f (0,0,1,1)  (1,1,1,1) , f (1,0,1,0)  (3,1,2,2). Dat subspaţiul W  L((0,1,0,1), (2,0,1,3), (1,0,1,3))  R 4
determinaţi dimensiunile şi bazele subspaţiilor W , f (W ), W  f (W ), W  f (W ).
Soluţie. Pentru h  2 , dimU  2 ; pentru h  2 , dimU  3 ;

1 1
f ( x1 , x2 , x3 , x 4 )  (5 x1  x2  2 x3  3x 4 , x1  x 2  x 4 ,
2 2

1 1
3x1  x2  x3  2 x4 ,3x1  x2  x3  2 x 4 ) . dimW  3 ,
2 2

dim f (W )  2 , dim(W  f (W ))  1 , dim(W  f (W ))  4 .

P9. Pentru orice   R, fie T : R 3  R 4 o transformare liniară având ca matrice asociată în raport
cu bazele canonice matricea

  2  1  1 
 
 0 1 1 
A   .
  2 2(  2) 2  1
 
 0  1 


Determinaţi în funcţie de   R, bazele şi dimensiunile subspaţiilor KerT şi Im T .

Pentru   2, determinaţi transformarea liniară f : R 3  R 4 având ca matrice asociată în raport cu baza

canonică din R 3 şi baza B  {(1,0,1,0), (0,1,0,1), (0,0,1,1), (0,0,0,2)} din R 4 .

Soluţie. Pentru   2, dim Im T  3 ; pentru   2, dim Im T  2 ;

f ( x1 , x2 , x3 )  ( x2  x3 , x2  x3 , x1  x2  2 x3 , x2  2 x3 ) .

P10. Dată, pentru orice  R , transformarea liniară f : R 4  R 4 ,

f  ( x1 , x 2 , x3 , x 4 )  ( x1  x 2  3x3  4 x 4 ,2 x1  x 2  2x3  2x 4 , 3x1  x 2  x3  x 4 ,4 x1  3x 2  4 x3  6 x 4 ) ,
determinaţi, dacă există, valorile lui  pentru care vectorul v  (1,4,3,2) aparţine Im f .

Soluţie. v  Im f pentru orice   R .

P11. Dată. pentru orice  R , transformarea liniară f : R 3  R 3 ,

f ( x1 , x2 , x3 )  (3x1  3x2  3x3 ,3x1  x2  x3 , x 2  x3 ) , determinaţi, dacă există, valorile lui  pentru
care vectorul v  ( ,0,2) aparţine Im f .

Soluţie. v  Im f  pentru orice   1 .

P12. Să se determine, dacă există, valorile parametrului   R pentru care există o bază B din R 4
în raport cu care să fie diagonală matricea asociată endomorfismului T din R 4 definit de:
T ( x1 , x2 , x3 , x4 )  (3x1  x2  x3 ,4 x1  3x2  2 x3 ,2 x1  x2  3x3  5x 4 ) . Pentru aceste valori ale
parametrului determinaţi B .

Soluţie.   1 , B  {(1,0,2,1), (0,1,1,1), (1,2,0,0), (0,0,0,1)}

P13. Stabiliţi, motivând răspunsul, dacă există o bază B din R 3 în raport cu care matricea asociată
endomorfismului

1 0 1
 
f ( x1 , x2 , x3 )  (2 x1  x2 , x1  x3 , x3 ) să fie A   2  1 1  .
1 2 3 


P14. Pentru ce valori ale parametrului h  R , transformarea liniară Fh : R 3  R 4 astfel încât

Fh ( x1, x2 , x3 )  ( x1  hx2 , x2 , hx3 , hx1  h) să fie transformare liniară.

a) h  1 ; b) h  2 ; c) h  3 ; d) h  0 .

P15. Fie f : M 22 (R) transformarea liniară dată de

 a b 
f      (a  b  d , b  c, a  c  d ) . Determinaţi Im f .

 c d 

a) Im f  L((1,0,0), (1,0,1)) ; b) Im f  L((1,0,0), (1,1,0)) ;

c) Im f  L((1,0,0), (2,1,0), (0,1,0)) ; d) Im f  L((1,0,1), (1,1,0))

P16. Să se determine   R astfel ca între formele liniare f1  x1  2 x2  3x3  x4 ,

f 2  2 x1  3x2  x3  2 x4 , f 3  3x1  x2  2 x3  x4 , f 4  4 x2  2 x3  5x4 să existe relaţia

f1  f 2  f 3  f 4  0 .

Soluţie. f1  f 2  f 3  f 4  x1  2 x2  3x3  x4  2 x1  3x2  x3 

2 x 4  3x1  x 2  2 x3  x 4  4 x 2  2 x3  5x 4  0 este echivalentă cu 2 x4  x4  0 , relaţie adevărată dacă
şi numai dacă   2 .

P17. Fie transformarea liniară f : R4  R4 definită prin

f ( x)  ( x1  2 x3  x 4 , x 2  4 x3  2x 4 ,2 x1  x 2  x 4 ,2 x1  x 2  x3  2 x 4 ),

x  ( x1 , x2 , x3 , x4 )  R 4 . Să se determine valorile şi vectorii proprii.

 1 0 2 1
 
0 1 4  2
Soluţie. Matricea asociată transformării liniare în raport cu baza canonică este A   . Valorile
2 1 0 1 
 
2 1 1 2 
 
1  0 2 1
0 1  4 2
proprii sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice det( A  I )  0 . Din A   0 , sau,
2 1   1
2 1 1 2  
(  1) 4  0 , se obţin valorile proprii 1  2  3  4  1 . Pentru determinarea vectorilor proprii se
foloseşte ecuaţia AX  X . Pentru   1, X  t ( x1 , x2 , x3 , x4 ) , sistemul obţinut este

 x1  2 x3  x 4  x1

 x 2  4 x3  2 x 4  x 2 2 x3  x 4  0
 , adică ,  .
2 x1  x 2  x 4  x3 2 x1  x 2  x3  2 x 4  0
2 x1  x 2  x3  2 x 4  x 4

Cum sistemul este compatibil dublu nedeterminat, se notează x1  t şi x3  u şi rezultă x2  2t  u , x4  2u

. Deci

X  t (t ,2t  u, u,2u) t t (1,2,0,0) u t (0,1,1,2) . În concluzie, valorii proprii   1 îi corespund doi vectori proprii
v1  t (1,2,0,0) şi v2  t (0,1,1,2) .

P18. Fie o transformare liniară f : R3  R3 , f ( x)  f ( x1 , x2 , x3 )  ( x1  x2 , x2  x3 , x1  x3 ) .

Calculaţi valorile proprii şi determinaţi câte o bază pentru fiecare subspaţiu propriu al lui f .

1 i 3 1 i 3
Soluţie. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice det( A  I )  0 sunt 1  2, 2 , 2  . Prin urmare
2 2
f are o singură valoare proprie 2 (singura soluţie reală a ecuaţiei caracteristice). Subspaţiul propriu
corespunzător acestei valori proprii este V (2)  {(t , t , t ), t  R}  L((1,1,1)) .

1 1 0
 
P19. Fie f : R  R , o transformare liniară dată prin matricea A   3 3  1  . Determinaţi valorile
3 3

9 9  2
 
proprii, vectorii proprii şi câte o bază pentru fiecare subspaţiu propriu al lui f .

Soluţie. 1  0,  2, 3  1 . Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii 1  0 este

V (0)  {(t ,t ,0) / t  R}  L((1,1,0)) . O bază a lui V (0) este {(1,1,0)} . Analog, se determină
V (1)  {(a,0,3a) / a  R}  L((1,0,3)) . O bază a lui V (1) este {(1,0,3)} .
  2 1
P20. Găsiţi valorile proprii ale matricii A    şi ale matricii A  2I . Care este relaţia dintre
 2 3
valorile proprii? Stabiliţi relaţiile existente între subspaţiile proprii corespunzătoare celor două matrici.

Soluţie. Valorile proprii ale lui A sunt 1  1, 2  4, în timp ce ale lui A  2I sunt 1  3  1  2 şi
2  6  2  2 . Subspaţiile proprii sunt:

V (1)  {(t , t )  R 2 / t  R}  L(( 1,1))

V (4)  {( ,2 )  R 2 /   R}  L((1,2))

V (3)  V (1)

V (6)  V (4) .

P21. Determinaţi transformarea liniară f : R 2  R 2 care verifică următoarele condiţii:

a) (1,2) este un vector propriu al lui f corespunzător valorii proprii   1 ;

b) (0,1) este un vector din Kerf .

Soluţie. Condiţia b) este echivalentă cu faptul că (0,1) este un vector propriu asociat valorii proprii   0 .
1 0
Matricea lui f în raport cu baza formată din vectorii proprii B  {(1,2), (0,1)} este AB    . Pentru a scrie
 0 0
matricea lui f în baza canonică {(1,0), (0,1)} trebuie să calculăm f (1,0) . Coordonatele lui (1,0) în raport cu B
sunt (1,2) deoarece (1,0)  (1,2)  2(0,1) . Din liniaritatea lui f obţinem
 1 0
f (1,0)  f (1,2)  2 f (0,1)  (1,2)  2(0,0)  (1,2) . Prin urmare, AB0    . Rezultă f ( x1 , x2 )  ( x1 ,2 x1 ) .
 2 0

 1 1 0
 
P22. Fie f : R  R o transformare liniară dată de matricea A    1 2 1  . Atunci:
3 3

 0 1 1
 

a) f este injectivă;

b) (1,1,1) este un vector propriu al lui f ;

c) (1,1,1) este o valoare proprie a lui f ;

d) 2 este o valoare proprie a lui f .

Soluţie. a) f este injectivă dacă rg ( A)  3 . Cum rg ( A)  2, afirmaţia este falsă.

  1
 
b) Calculăm f (1,1,1)  A   1   0 . Deci f (1,1,1)  0  (1,1,1) adică (1,1,1) este vector propriu al lui f
  1
 
corespunzător valorii proprii 0 . Deci b) este adevărată.

c) Este evident falsă pentru că valorile proprii sunt numere reale, în nici un caz vectori.

 1 1 0
 
d) Pentru a o verifica, este suficient să stabilim dacă det( A  2I )  0. Cum det( A  2 I )  det   1 0 1   2,
 0 1  1
 
rezultă că 2 nu e soluţie a ecuaţiei caracteristice, deci nici valoare proprie a lui A.

P23. Fie f : R 3  R 3 o transformare liniară care asociază oricărui vector x  ( x1 , x2 , x3 ) vectorul

f ( x)  f ( x1 , x 2 , x3 ) 

 ( x2  2 x1 ,2 x3  2 x2 ,2 x3 ) . Atunci

a) f are o singură valoare proprie;

b) orice vector ( x1 , x2 , x3 ) este vector propriu al lui f .

c) (2,2,2)  Kerf .

 2 1 0
 
Soluţie. a) Matricea lui f în raport cu baza canonică este A   0  2 2  . Polinomul caracteristic este
 0 0  2 

P( )  (2   ) 3 . Deducem că a) este adevărată pentru că singura valoare proprie a lui f este 2 de
multiplicitate 3 .

b) Este falsă pentru că f (0,1,0)  (1,2,0) şi prin urmare (0,1,0) nu este vector propriu al lui f

c) Este falsă pentru că f (2,2,2)  (6,6,4)  (0,0,0) .

P24. Să se diagonalizeze endomorfismul definit prin

  3  7  5
 
a) matricea A   2 4 3 ;
 1 2 
 2

b) f : R 4  R 4 , f ( x)  ( x1  x4 , x2 , x3  2 x4 , x1  2 x3  5x4 ),

x  ( x1 , x2 , x3 , x4 ) .

Soluţie. a) Ecuaţia caracteristică P( )  0 este în acest caz:

 3 7 5
A 2 4 3 0 cu valorile proprii 1  2  3  1 (triplă, m1  3 ),
1 2 2
  4  7  5
 
rang ( A  I )  rang  2 3 3   2  n  m1  3  3 . Deci endomorfismul dat prin matricea A nu este
 1 1 
 2
1 0 0 1 
 
0 1 0 0 
diagonalizabil; b) Matricea lui f în raport cu baza canonică este A   .
0 0 1  2
 
1 0  2 5 

P( )  det( A  I )   (1   ) 2 (  6) . Se obţin valorile proprii 1  0, 2  3  1, 4  6 cu ordinele de
multiplicitate m1  1, m2  2, m3  1 . Cum rang ( A  1 I )  3  n  m1  4  1  3 , rezolvând sistemul
AX  1 X se obţine vectorul propriu v1  (1,0,2,1) . Deoarece rang ( A  2 I )  2 
 n  m2  4  2  2, dim S 2  2 . Vectorii proprii corespunzători sunt v2  (0,1,0,0) şi v3  (2,0,1,0) .
Rang ( A  4 I )  3  n  m3 astfel că vectorul propriu corespunzător valorii proprii 4  6 este (1,0,2,5) .
Deci, endomorfismul f este diagonalizabil cu matricea diagonalizatoare (conţinând pe

1 0 2 1  0 0 0 0
   
0 1 0 0  1 0 1 0 0
coloane vectorii proprii): C    . Se obţine D  C AC   .
2 0 1 2 0 0 1 0
   
1   6 
 0 0 5  0 0 0

P25. Să se aducă la forma Jordan matricea A a transformării f : R 4  R 4 , dată prin matricea

1 2 3 4
 
0 1 2 3
A .
0 0 1 2
 
0 1 
 0 0

Soluţie. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice:

1  2 3 4
0 1  2 3
A  0 sunt 1  2  3  4  1 . Determinăm vectorii proprii corespunzători
0 0 1  2
0 0 0 1 
valorii proprii   1 . Sistemul AX  X este echivalent cu 2 x2  3x3  4 x4  0, 2 x3  3x4  0, x4  0 . Se
obţine X  ( ,0,0,0), x1   , deci vectorul propriu asociat este v1  (1,0,0,0) . Se determină
v2  ( y1 , y 2 , y3 , y 4 ) astfel încât Av2  v2  v1 , adică 2 y 2  3 y3  4 y 4  1, 2 y3  3 y 4  0, y 4  0 , cu soluţia
v2  ( y1 ,1 / 2,0,0) . Cel de-al treilea vector din bază este v3  ( z1 , z 2 , z3 , z 4 ) cu Av3  v3  v2 se determină din
1 3 1
sistemul: 2 z 2  3z3  4 z 4  y1 , z3  3z 4  1 / 2, z 4  0 cu soluţia z 2  y1  , z 3  , z 4  0 . Pentru y1  0 ,
2 8 4
v3  ( z1 ,  3 / 8 , 1 / 4, 0) . Vectorul propriu v4  (t1 , t 2 , t 3 , t 4 ) care verifică Av 4  v4  v3 , se determină din
sistemul: 2t 2  3t 3  4t 4  z1 ,2t 3  3t 4  3 / 8, t 4  1 / 4 . Soluţia acestui sistem este
1 11 9 1  11 9 1
t2  z1  , t 3   , t 4  , deci v 4   0, ,  ,  . Cum z1 ,t1 sunt arbitrari, considerăm z1  t1  0
2 32 16 4  32 16 4
. Obţinem baza: v1  (1,0,0,0) , v2  (0,1 / 2,0,0) , v3  (0,  3 / 8 , 1 / 4 ,9 ) , v4  ( 0, 11 / 32 ,  9 / 16 , 1 / 4) .
1 1 0 0
 
0 1 1 0
Matricea transformării în această bază are forma Jordan şi este  .
0 0 1 1
 
0 1 
 0 0

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se determine forma liniară f : R 3  R care duce vectorii

a) x  (1,2,0), y  (4,1,2), z  (0,0,1) în numerele -1,7,1;

b) x  (2,4,5), y  (0,2,0), z  (1,1,1) în numerele 3,2,0.

Indicaţie. Din f ( x)  a1 x1  a2 x2  a3 x3 se deduce sistemul a1  2a2  1, 4a1  a2  2a3  7 , a3  1 .

Forma liniară are expresia analitică f ( x)  x1  x2  x3 .

P2. Să se determine transformarea liniară ce satisface condiţiile f (ui )  vi , i  1,3 , dacă:

a) u1  (3,0,5), u 2  (0,1,0), u3  (3,9,9) ,

v1  (2,1,2), v2  (4,2,0), v3  (0,1,0) ;

b) u1  (1,2,1), u 2  (0,0,1), u3  (0,2,0) ,

v1  (1,1,1), v2  (1,2,0), v3  (2,2,0) .

Indicaţie. a) Cum vi  Aui , i  1,3 , A  (a1 , a2 , a3 )

se obţine sistemul 3a1  5a3  2e1  e2  2e3 ,
33 47 3
a2  4e1  2e2 , 3a1  9a2  9a3  e2 cu soluţia a1   e1  e2  e3 , a2  4e1  2e2 ,
7 21 7
 33 17 
 4  
 7 7
17 8 1
a3   e1  e2  e3 . Matricea transformării liniare fiind A    47
2   , expresia analitică este
8
7 7 7  21 7
 3 1 
 0 
 7 7 
 33 17 47 8 3 1 
f ( x)    x1  4 x 2  x3 , x1  2 x 2  x3 , x1  x3 , x  R 3 ;
 7 7 21 7 7 7 

c) Analog, se obţine sistemul a1  2a 2  a3  e1  e2  e3 , a3  e1  2e2 , 2a 2  e1  e2 , cu soluţia

a1  2e1  e2  e3 , a 2  e1  e2 , a3  e1  2e2 . Expresia analitică a transformării liniare va fi

d) f ( x)   2 x1  x 2  x3 , x1  2 x 2  2 x3 , x1 , x  R 3 .
 P3. Să se determine  ,   R astfel încât între formele liniare f1  2 x1  x2  3x3  x4 ,
1
f 2  x1  x2  x3  x4 , f 3  2 x1  x2  2 x3  2 x4 , f 4  x1  2 x2  2 x3 , f 5  x1  2 x3  x 4 să existe relaţia
2

2 f1  2 f 2  f 3  f 4  2 f 5  0 .

Indicaţie.   3,   4 .

P4. Să se determine care din următoarele aplicaţii sunt transformări liniare:

a) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x3 , x1 , x2 ), x  ( x1 , x2 , x3 )  R 3 ;

b) f : R 3  R 3 , f ( x)  ( x1 , x2 , x32 ), x  ( x1 , x2 , x3 )  R 3 ;

c) f : R 3  R 3 , f ( x)  x  a, a  R 3 fixat;

d) f : R 3  R 3 , x  ( x1 , x2 , x3 )

f ( x)  ( x1  2 x2  3x3 ,3x1  x2  3x3 , 4 x1  7 x2  8x3 ) ;

e) f : R 2  R 3 , f ( x)  2 x1  x2 ,3x2 , x2  4 x1 , x  ( x1 , x2 )  R 2 ;

f) f : P2 (t )  P2 (t ) ,

f (a0  a1t  a2 t 2 )  a0  a1  (a1  a2 )t  (a0  a2 )t 2 ;

g) f : C  C , f ( x1  ix2 )  0 ,

h) f : P2 (t )  R 2 , f (a0  a1t )  (2a0  a1 ,3a0  a1 ) ;

i) f : P1 (t )  P2 (t ) , f (a0  a1t )  2a0  a1t 2 ;

j) f : M 23 (R)  M 22 (R) ,

a a2 a3   a1 a 2  a3 
f  1  .
 a4 a5 a6   a 4  a5 a6 

Indicaţie. Se verifică proprietăţile transformării liniare. Sunt transformări liniare cele definite la punctele
a,d,e,f,g,h,i,j.

P5. Să se determine matricele transformărilor liniare f : R 3  R 3 în raport cu baza formată din vectorii
v1  (1,2,3), v2  (2,1,3), v3  (1,1,1) cunoscând că:

 3 2 0  1 2  3  1  1 2
     
a) A    1 0 0  ; b) A    2 2  6  ; c) A   3  3 6 
 0 0 0   2 2  6  2  2 4
     

sunt matricele transformărilor respective în raport cu baza canonică a lui R 3 .

Indicaţie. a) Expresia analitică a transformării liniare, f ( x)  Ax, x  R 3 este, conform matricii date,
f ( x)  (3x1  2 x2 , x1 ,0) . Matricea în raport cu baza formată din vectorii v1 , v2 , v3 are pe coloane vectorii
7 8 5
 
f (v1 ), f (v2 ), f (v3 ) ; A    1  2  1 ;
0 0 
 0

b) Analog, f ( x)  ( x1  2 x 2  3x3 ,2 x1  2 x 2  6 x3 ,

  6  9  2
 
2 x1  2 x 2  6 x3 ) are în baza nouă matricea A    16  20  6  ;
  16  20  6 
 

 5 7 2
 
c) f ( x)  ( x1  x2  2 x3 ,3x1  3x2  6 x3 , 2 x1  2 x2  4 x3 ) , A  15 21 6  .
10 14 4 
 

P6. Stabiliţi care din următoarele transformări sunt liniare; pentru acestea din urmă determinaţi
dimensiunea şi o bază a nucleului şi imaginii. Stabiliţi de asemenea care din aceste transformări sunt injective,
surjective şi izomorfisme.

a) f1 : R 4  R 3 , f1 ( x1 , x 2 , x3 , x 4 )  ( x1  x 2 , x 2  x3 , x 4 )

b) f 2 : R 3  R 2 , f 2 ( x1 , x 2 , x3 )  ( x1  3x 2 , x 2  4 x3  x1 )

c) f 3  f 2  f1

d) f 4 : R 2  R 3 , f 4 ( x1 , x2 )  ( x1  x2 , x2 , x1 )

e) f 5 : R 2  R 4 , f 5 ( x1 , x 2 )  (3x1 , x1 ,2 x1 ,0)

f) f 6 : R 3  R 2 , f 6 ( x1 , x2 , x3 )  ( x1  3, x2 )

g) f 7 : R 3  R 3 , f 7 ( x1 , x2 , x3 )  (2 x1  x2 , x1  x2 )

Indicaţie. a) f 1 e surjectivă, dim Kerf1  1, Kerf1  L((1,1,1,0)) ;

b) f 2 e surjectivă, dim Kerf 2  1, Kerf 2  L(( 3,1,1)) ;

c) f 3 e surjectivă, dim Kerf 3  2, Kerf 3  L(( 2,1,0,1), (3,0,1,1)) ;

d) f 4 e surjectivă, dim Im f 4  2, Im f 4  L((1,0,1), (1,1,0)) ;

e) dim Im f 5  1, dim Kerf 5  1, Im f 5  L((3,1,2,0)),

Kerf 5  L((0,1)) ;

f) f 6 nu e liniară;
g) f 7 e un automorfism.

P7. Pentru fiecare din următoarele transformări liniare determinaţi matricea asociată în raport cu bazele
B1 şi B 2 , dimensiunea şi o bază a imaginii şi nucleului.

a) f : P3 (t )  P2 (t ) , f (at 3  bt 2  ct  d )  (a  c)t 2  (2a  3b  c)t 

(a  b  4d )

B1  {1, t , t 2 , t 3 }, B2  {1, t , t 2 }

b) f : M 33 (R)  R , f ( A)  trA  a11

2
 a22
2
 a33
2
,

 a11 a12 a13 

 
A   a 21 a 22 a 23 
a a 33 
 31 a32

B1 - baza canonică din M 33 (R)

B 2 - baza canonică din R .

4 0 1 1
 
Indicaţie. a) A   0 1 3  2
0 1 1 
 0

b) A  (1 0 0 0 1 0 0 0 1)

P8. Dată familia de transformări liniare f  : R 3  R 4 ,

f  ( x1 , x2 , x3 )  ( x1  x2  (1   ) x3 , x1  2x2  x3 ,2 x1 , x2  2 x3 ) determinaţi dimensiunea Im f  în funcţie

de   R .

Indicaţie. Pentru   2 , dim Im f   3 ; pentru   2 , dim Im f   2

P9. Să se determine KerT şi Im T pentru funcţiile următoare:

a) T : R 2  R 3 , T ( x)  ( x1 , x2 , x1  x2 ), x  ( x1 , x2 ) ;

b) T : R 3  R 3 ,

T ( x)  ( x1  x2  x3 , x1  x2  x3 , x1  x2  x3 ), x  ( x1 , x2 , x3 ) ;

Indicaţie. a) KerT  {(0,0)} , Im T  {( y1 , y 2 , y3 )  R 3 / y1  y 2  y3 } ;

b) KerT  { (1,0,1)   (0,1,1),  ,   R} ,

Im T  {( y1 , y 2 , y3 )  R 3 / y1  y 2  y3 } .

P10. Dată familia de transformări liniare f : R 4  R 3 (  R) ,

f ( x1 , x2 , x3 , x4 )  (x1 , x2  x4 ,2 x1  x3 ) determinaţi eventualele valori ale lui  pentru care
dim Kerf   2 . Pentru valorile găsite determinaţi o bază pentru Kerf  şi Im f .

Indicaţie.   0, Kerf  L((0,1,0,1), (0,0,1,0)),

Im f  L((0,1,0), (0,0,2))

P11. Determinaţi eventualele valori ale lui   R pentru care transformarea liniară f  : R 3  R 3 ,
f  ( x1 , x 2 , x3 )  (5x1  2 x 2 , (  2) x3 ,

x 2  x1 ) este izomorfism. Pentru valorile găsite, determinaţi inversa lui f  .

1 1 2 1 5 1 
Indicaţie.   2 , f ( x1 , x2 , x3 )   x1  x3 , x1  x3 , x2 
7 7 7 7  2 

P12. Fie V un spaţiu vectorial peste un câmp K şi f : V  V o transformare liniară. Fie

U  {u V / f 2 (u)  u} (unde f 2
 f  f ). Demonstraţi că U este subspaţiu vectorial al lui V . În cazul în
care V  R 3 şi f ( x1 , x2 , x3 )  (2 x1  x2 , x2  x3 , x3 ) , găsiţi dimensiunea şi o bază pentru U .

Indicaţie. U  L((1,1,2)).

P13. Determinaţi transformarea liniară f : R3  R4 , astfel încât Kerf  L((1,0,1)),

f (( 2,1,3))  (2,0,1,3), f ((1,0,0))  (2,3,1,1). Spuneţi dacă există o bază B din R 4
şi una B  din R 3
 1 3 1
 
1 0  2
astfel încât matricea asociată lui f în raport cu bazele B şi B  să fie matricea  .
0 2  2
 
 2 0 
 1

Indicaţie. f ( x1 , x 2 , x3 )  (2 x1  2 x3 ,3x1  3x 2  3x3 , x1  x3 , x1  2x 2  x3 ) ; nu există.

P14. Fie f : R4  R4 o transformare liniară astfel încât f (1,1,0,0)  (2,4,2,0),

f (0,0,0,1)  (2,1,1,5), f (2,0,1,0)  (2,1,1,0),

f (0,0,1,0)  (2,1,3,0) . Determinaţi imaginea vectorului v  (2,3,3,4) .

Indicaţie. f (2,3,3,4)  (4,10,10,20) .

  5  1 11
P15. Determinaţi transformarea liniară f : R 3  R 2 care are matricea   ca matrice
0 2  8 
asociată în raport cu bazele B  ((1,1,1), (0,2,1), (2,4,3)) din R 3 şi B  ((1,1), (0,2)) din R 2 .

Indicaţie. f ( x1 , x2 , x3 )  (5x1  x2  x3 ,2 x1  3x3 ) .

P16. Fie V3 un spaţiu vectorial şi B  {e1 , e2 , e3 } o bază a sa. Fie T : V3  V3 o transformare liniară
astfel încât: T (e1  3e3 )  e1  2e2  e3 , T (e1  e2  e3 )  3e2  4e3 , T (e2  e3 )  e1 . Determinaţi valoarea
parametrului real  astfel încât vectorul v  (  1)e2  4( 2  1)e3 să aparţină nucleului lui T .

Indicaţie.

 1 3 2
  
 5 5 5
A 1 1 1  ,   1
 2 1 1 

 

P17. Fie transformarea liniară T : R3  R3 definită prin

T ( x)  (7 x1  12 x2  6 x3 ,10 x1  19x2  10 x3 ,12 x1  24x2  13x3 ) . Să se determine valorile şi vectorii proprii.

Indicaţie. 1  1, 2  3  1 , v1  (1,2,1), v2  (5 / 3 , 1,0), v3  (2,0,1) .

P18. Să se determine valorile şi vectorii proprii pentru transformările liniare următoare:

a) T : R 2  R 2 , T ( x)  (2 x1  2 x2 , x1  x2 ), x  ( x1 , x2 ) ;

b) T : R 3  R 3 , T ( x)  ( x1  x2  2 x3 , x1  x2  2 x3 ,2 x1  2 x2 ) ;

x  ( x1 , x2 , x3 ) ;

 4  3  3
 
c) T : R 3  R 3 , A   6  5  6  fiind matricea asociată în raport cu baza canonică.
0 0 1 


Indicaţie. a) 1  0, 2  3 , v1  (1,1), v2  (2,1) ; b) 1  0, 2  4, 3  2 , v1  (1,1,0), v2  (1,1,1) ,

v3  (1 / 2 , 1 / 2 ,1 ) ; c) 1  2  1, 3  2 , v1  (1,1,0), v2  (1,0,1) , v3  (1,2,0 ) .

P19. Dacă f ( x)  f ( x1 , x2 )  ( x1 , x2 ) , atunci (1,1) este vector propriu al lui f corespunzător valorii
proprii   2 (A/F).

Indicaţie. f (1,1)  (1,1)  1  (1,1) . Deci (1,1) este vector propriu al valorii proprii   1 , deci fals.
 P20. Dacă f (1,0)  f (0,1) atunci (1,1) este vector propriu al lui f corespunzător valorii proprii 0
(A/F).

Indicaţie. Din ipoteză avem că f (1,0)  f (0,1)  (0,0) . Din liniaritatea lui f rezultă f ((1,0)  (0,1))  (0,0),
adică f (1,1)  (0,0)  0  (1,1). Prin urmare, (1,1) este vector propriu al lui f corespunzător valorii proprii
  0 , deci afirmaţia este adevărată.

P21. Fie o transformare liniară f k : R3  R3 definită de

f k ( x1 , x2 , x3 )  ((1  k ) x1  x3 , x2  (1  k ) x3 , x2 ). Determinaţi valorile lui k pentru care vectorul (1, k ,0) este
un vector propriu al lui f k .

Indicaţie. k  0

P22. Să se determine, dacă există, endomorfismul T din R 3 care admite v1  (1,1,1) şi v2  (1,2,1)
ca vectori proprii corespunzători valorilor proprii 7 şi 3 şi astfel încât T (1,0,0)  (2,10,5).

Indicaţie. T ( x1 , x 2 , x3 )  (2 x1  10 x 2  15x3 ,10 x1  13x 2  30 x3 ,5x1  10 x 2  22 x3 )

 a 2 a  1
 
P23. Dată matricea A    3 5  2 , a  R .
 4 4 1 
 

a) determinaţi a  R astfel încât matricea A să admită o valoare proprie   1 ;

b) pentru a  0 , există 3 vectori proprii ai lui A liniar independenţi?

Indicaţie. a) a  0 ; b) Nu.

 0 x x 
 
P24. Dată matricea A   1 x x
2
1 , x  R .
 x 1 x  1
 0

a) determinaţi valoarea lui x pentru care A are rangul mai mic decât 3 ;

b) determinaţi valorile şi vectorii proprii pentru x  0.

Indicaţie. a) x  {0,1} b) 1  1, 2  0, 3  1, V (1)  L(( 1,1,0)), V (0)  L(( 1,1,0)), V (1)  L((1,1,0)).
  1 2  4
 
P25. Dată matricea A   2  2  2  să se determine:
 4  2 1 


a) valorile şi vectorii proprii ai lui A ;

b) o bază ortonormată constituită din vectorii proprii ai lui A .

Indicaţie. a) 1,2  3, 3  6

V (3)  L((1,0,1), (1,2,0)), V (6)  L(( 2,2,2))

 1 1   1 2 2 1   2 1 2  
b) B    ,0, ,  , , ,  , , 
 2
 2   3 2 3 3 2   3 3 3  


 3 2 1 
 
P26. Fie matricea A    3  2   1,   R .
 6 2 
 4

a) pentru ce valoare a lui  matricea A are o valoare proprie egală cu 3 ;

b) pentru   0 determinaţi valorile şi vectorii proprii.

Indicaţie. a)   2 ; b) 1, 2  0, 3  3 , V (0)  L(( 1,0,3), (2,3,0)), V (3)  L((1,1,2)) .

1  2 4 1
 
 2  3 9 1
P27. Spuneţi dacă matricea A   admite valoarea proprie   0 .
1 0 6  5
 
2  5 7 5 


Indicaţie. Da.

P28. Să se determine bazele faţă de care următoarele endomorfisme au forma diagonală:

 7 4  1  4 6 0
   
a) T : R R ,
3 3
A 4 7  1 ; b) T : R R ,
3 3
A    3  5 0 ; c) T : R4  R4 ,
 4  4 4    3  6 1
   
1 0 0 1 
 
0 1 0 0 
A .
0 0 1  2
 
1 0  2 5 

Indicaţie. a) 1  2  3, 3  12 ; B  {v1  (5,4,4), v2  (4,5,4), v3  (1,1,1 )} ; b) 1  2  1 ,
B  {v1  (2,1,1), v2  (2,1,2), ; v3  (0,0,1 )} c) 1  0, 2  3  1, 4  6 , B  {v1  (1,0,2,1),
v2  (0,1,0,0), v3  (2,0,1,0 ), v4  (1,0,2,5)} .

P29. Să se determine bazele faţă de care următoarele endomorfisme au forma Jordan:

 0 1 0
 2 1  
a) T : R  R , A  
2 2
 ; b) T : R  R , A   0 0 1  ;
3 3

 1 4  2  5 4
 

2 0 0 0
 
1 3 1 1
c) T : R 4  R 4 , A   .
0 0 0  1
 
1 1 0 2 


Indicaţie a) 1  2  3 , v1  (1,1), v2  (0,1) ; b) 1  2  1, 3  2 ,

B  {v1  (1,1,1), v2  (0,1,2), v3  (1,2,4 )} ; c) 1  2  3  4  2 ,
{v1  (1,1,0,0), v2  (0,0,1,1), v3  (0,1,1,0 ), v4  (0,0,1,0) .
 SPAŢII EUCLIDIENE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Fie x  x1 , x2 ,...,xn , y   y1 , y 2 ,...,y n  doi vectori oarecare din R . Să se arate că funcţia definită
n

n
prin x, y   xi yi
n
este un produs scalar pe R .
i 1

Soluţie. Verificăm axiomele produsului scalar

n n
1. x, y   xi yi   yi xi  y, x ,
i 1 i 1
n n n
2. x, y  z   xi (yi  z i )    xi yi    xi z i 
i 1 i 1 i 1
x, y   x, z ,
n
3. x, x   xi2  0, x, x  0  xi  0, i  1, n  x  0,
i 1

() x, y  R n , () ,   R.

P2. Fie spaţiul vectorial real V = f: a,b  R / f continuă . Să se arate că V este un spaţiu euclidian în
raport cu aplicaţia definită prin f , g  a f t g t dt .
b

Soluţie. Se demonstrează că f , g este un produs scalar. Continuitatea asigură existenţa integralei şi dacă f, g,
h sunt funcţii continue cu valori reale, iar ,   R, atunci

1) f , g  a f t g t dt  b g t  f t dt  g , f ,
b a

2) f , g  h  a f t g t   ht dt   a f t g t dt   .

b b

Fie f  0 continuă, adică  t 0  (a, b) astfel încât f t 0   0 sau f t 0   0 . Prin continuitate, există un interval
deschis I astfel încât t 0  I  [a, b] şi f 2 t   0 , () t  I . Fie [c, d ]  I , c  d şi m  min f 2 (t )  0 .
t[ c,d ]

Rezultă 0  md  c   c f 2 t dt  a f 2 t dt  f , f

d b

P3. Să se arate că funcţia  ,  : R 2  R 2  R , definită prin

x, y  3x1 y1  x1 y 2  x2 y1  2 x2 y 2 , x  x1 , x2 , y   y1 , y 2   R 2 ,

este un produs scalar.

Soluţie. Se verifică proprietăţile produsului scalar

1) x, y  3x1 y1  x1 y 2  x2 y1  2 x2 y2  3 y1 x1  y1 x2  y2 x1  2 y 2 x 2  y, x ,

2) x, y  z  3x1 y1  z1   x1 y2  z 2   x2 y1  z1  

 2 x 2 y 2  z 2    3x1 y1  x1 y 2  x 2 y1  2x 2 y 2  

  3x1 z1  x1 z 2  x2 z1  2 x2 z 2    x, y   x, z ,

3) x, x  3x12  2 x1 x2  2 x22  2 x12  x12  2 x1 x2  x22  x22 

 x12  x1  x2 2  x22  0 ,

egalitatea având loc numai pentru x1  x2  0, deci pentru x  0 .

P4. Fie  
B  1, 1  t , 1  t  t 2 o bază a spaţiului P3 (t ) . Definim produsul scalar
x, y B
 x1 y1  x2 y 2  x3 y3 unde xi , yi , i  1,3 sunt coordonatele vectorilor x şi y în baza B. Să se calculeze
produsele scalare:

a) 1  t , 1  t B
; b) 1 , 1  t  t 2 .
B

Soluţie. Vectorul x  1  t are în raport cu vectorii bazei expresia x  0  1  1  1  t   0  1  t  t 2 , deci  

x B  0,1,0. Astfel, 1  t , 1  t B
 1 . Pentru vectorii 1 şi 1  t  t 2
coordonatele în baza B sunt (1,0,0),

respective (0,0,1), ca urmare 1 , 1  t  t 2

 0.
B

P5. Să se arate că funcţia  ,  : R 2  R 2  R , definită prin

x, y  3x1 y1  x1 y 2  x2 y1  2 x2 y 2 , x  x1 , x2 , y   y1 , y 2   R 2 , este un produs scalar.

Soluţie. Se verifică proprietăţile produsului scalar

1) x, y  3x1 y1  x1 y 2  x2 y1  2 x2 y2  3 y1 x1  y1 x2  y2 x1  2 y 2 x 2  y, x ,

2) x, y  y  3x1 y1  z1   x1 y2  z 2   x2 y1  z1  

 2 x2 y2  z 2    3x1 y1  x1 y2  x2 y1  2 x2 y2  

  3x1 z1  x1 z 2  x 2 z1  2 x 2 z 2    x, y   x, z ,

3) x, x  3x12  2 x1 x2  2 x22  x12  x22  2 x1 x2  x22  x22 

 x12  x1  x2 2  x22  0 ,

egalitatea având loc numai pentru x1  x2  0, deci pentru x  0 .

 P6. Să se determine vectorul normat din R , ortogonal vectorilor v1  1,1,1,1 , v2  1,1,1,0 şi
4

v3  2,1,1,1.

Soluţie. Dacă v  x1 , x2 , x3 , x4  este un vector oarecare din R , pentru determinarea acestuia avem condiţiile
4

v  1, v, v1  0, v, v2  0, v, v3  0 . Se obţine sistemul:

 x12  x 22  x32  x 42  1

 x1  x 2  x3  x 4  0

 x1  x 2  x3  0
2 x  x  x  x  0.
 1 2 3 4

Din ultimele 3 ecuaţii obţinem soluţia x1  0, x2   x3 , x4  0 şi, înlocuite în prima ecuaţie, rezultă
1  1 1 
x 2   x3   . Deci v   0, , ,0 .
2  2 2 

P7. Fie vectorii u1  1,2,1, u 2  1,1,0, u3  1,1,1, u 4  0,2,1 .

a) Calculaţi u1 , u 2 , u3 , u 4 , u 2 ,

b) Sistemul u1 , u 2 , u 4  formează bază în R ?

3

c) Este această bază ortonormată?

Soluţie. a) u1 , u 2  1 , u3 , u 4  3 , u 2  u 2 , u 2  2 ; b) Verificăm liniar independenţa vectorilor,

aceştia formând deja un sistem maximal. Din combinaţia liniară 1u1   2u 2   4 u 4  0 , prin înlocuirea
vectorilor, rezultă 1   2   4  0. Deci vectorii formează bază în R . Pentru a fi ortonomată, se verifică
3

ortogonalitatea vectorilor doi câte doi şi se calculează norma lor.

u1 , u 2  1  0 , deci u1 şi u 2 nu sunt ortogonali. Ca urmare, baza nu este ortogonală, deci nici ortonomată.

3
P8. Fie R spaţiul euclidian canonic. Să se găsească o bază normată pentru subspaţiul generat de vectorii
x1  (1,1,1), x2  (3,1,1), x3  (0,1,1).

Soluţie. Utilizând procedeul Gram-Schmidt, se construieşte o mulţime ortogonală y1 , y2 , y3  formată din
vectorii nenuli:

y1  x1  (1,1,1),
x 2 , y1
 y1  3,1,1  1,1,1  2,2,0,
3
y 2  x2 
y1 , y1 3

y 3  x3 
x3 , y1
 y1 
x3 , y 2
 y 2  0,1,1 
 2 1,1,1 
y1 , y1 y2 , y2 3


2
2,2,0   1 , 1 , 1 .
8  6 6 3

Se împarte fiecare vector prin norma lui şi se obţine baza ortonormată:

 y1  1 1 1  y  1 1 
e1   , , , e 2  2  
 , ,0 ,
y1  3 3 3
 y2  2 2 
y  6 6 6 
e3  3   , , .
y3  6 6 3 


 
P9. Fie 1, x,...x n ,... o bază în spaţiul vectorial al tuturor funcţiilor polinomiale reale definite pe  1,1.
1
Folosind produsul scalar canonic p, q   px   qx dx, să se obţină o bază ortogonală.
1

1 1
Soluţie. Notăm pi x   x i , i  N. Fie p0 x   q0 x   1. Deoarece q 0 , q 0   dx  2 şi p1 , q0   xdx  0 se
1 1

găseşte

p1 , q0
q1 x   p1 x    q0 x   p1 x   x.
q0 , q0

1 1
2
Analog, p 2 , q0   x 2 dx  , p 2 , q1   x 3 dx  0, q1 , q1 
1 3 1

1
2
 x dx  3 implică,
2

1

p 2 , q0 p 2 , q1
q 2 x   p 2 ( x) 
1
 q 0 ( x)   q1 ( x)  x 2  .
q0 , q0 q1 , q1 3

La fel se găsesc

q3  x   x 3  x, q 4 x   x 4  x 2  , q5 x   x 5  x 3 
3 6 3 10 5
x.
5 7 35 9 21

Prin inducţie se poate demonstra că:

q n x  
n! d n n
 n  x2 1 .
2n! dx
 
Polinoamele q n se numesc polinoamele Legendre.

P10. Fie P2 [ X ] spaţiu vectorial real al funcţiilor polinomiale reale de grad cel mult doi înzestrat cu
produsul scalar  ,  : P2  P2  R definit prin p, q  a0 b0  a1b1  a2 b2 , px   a0  a1 x  a2 x 2 ,
qx   b0  b1 x  b2 x 2 . În acest spaţiu se consideră vectorii

p1 x   2  x  5x 2 , p 2 x   2  x  x 2 , p3 x   4  x  5x 2 , p4 x   3  3x  5x 2 şi se cere să se găsească un
vector p 0 echidistant acestora; să se calculeze această distanţă.

Soluţie. Fie p0 x   c0  c1x  c2 x 2 . Deoarece

 d  p4 , p0   d  p3 , p0   d  p2 , p0   d  p1 , p0 ,

rezultă p4  p0  p3  p0  p2  p0  p1  p0 .

Spre exemplu, p1  p0   p1  p0 , p1  p0  

2  c0 2  1  c1 2  5  c2 2 . După efectuarea calculelor, se obţine c0  3, c1 

15
, c 2  2. Distanţa este
8
3 41
d p1  p0  .
4 2

P11. Fie spaţiul vectorial euclidian canonic R . Să se determine distanţa de la vectorul v0  4,5,9 la
3

subspaţiul definit de vectorii v1  1,1,0 şi v2  0,1,1.

Soluţie. Se
determină o bază ortogonală prin procedeul Gram- Schmidt,
v 2 , x1 1 1 
x1  v1  1,1,0, x 2  v 2   x1   , ,1.
x1 , x1 2 2 

x1  1 1   1 1 2 
Deci e1    , ,0 , e 2   , , formează o bază ortonormată în spaţiul respectiv.
x1  2 2   3 
 6 6
9 17  46 10 34 
Punând v0  1e1   2 e2 , se calculează 1  v0 , e1  ,  2  v0 , e2  . Deci, v0   , ,  şi
2 6  3 6 6 
1
 46 
2
 10 
2
 34  
2 2
distanţa este dată de d   4     5     9    .
 3   6  6  

PROBLEME PROPUSE

P1. Fie x  x1 ,....,xn , y   y1 ,....,y n  doi vectori oarecare din C n . Să se arate că funcţia definită prin
n
x, y   xi yi este produs scalar pe C n .
i 1

Indicaţie. Se verifică axiomele produsului scalar. Spre exemplu,

n n n
a) x, y   xi yi   xi yi   yi xi  y, x ,
i 1 i 1 i 1

n n
d) x, x   xi xi   xi  0 , egalitatea având loc numai pentru xi  0, i  1, n, adică x  0 .
2

i 1 i 1
 3 3 1 3
P2. Fie aplicaţia x, y   xi y i   xi y j ,  ,  : R3  R3  R .
4 i 1 4 i , j 1
i j

a) Demonstraţi că aplicaţia este produs scalar

b) Vectorii v1  (0,1,1) şi v2  (1,0,1) sunt ortogonali în raport cu produsul scalar dat?

c) Calculaţi unghiul dintre cei doi vectori.

Indicaţie. a) x, y 
3
x1 y1  x 2 y 2  x3 y3   1 ( x1 y 2  x 2 y1  x1 y 3  x3 y1 
4 4

1
 x 2 y 3  x3 y 2 ); se verifică axiomele produsului scalar; b) v1 , v 2   , deci v1 şi v 2 nu sunt ortogonali; c)
4
1
v1 , v 2 
1
cos    4  .
v1  v 2 11 4

P3. Fie P2 [ X ] spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale reale de grad cel mult doi înzestrat cu produsul
scalar  ,  : P2  P2  R definit prin  p, q  a0b0  a1b1  a2b2 , px   a0  a1 x  a2 x 2 ,
qx   b0  b1 x  b2 x 2 . Să se calculeze unghiul dintre polinoamele p şi q dacă p  4  x 2 , q  2  3x  2 x 2 .

p, q 6
Indicaţie. cos    .
p  q 17

P4. Pe spaţiul vectorial real C 0  1, e    f : 1, e  R, f continuă} definim produsul scalar
 f , g   1 ln x  f x g x dx . Să se calculeze unghiul dintre f x   x şi g x   x .
e

5
e 32 3 4  6e 2 2 1  2e 3
ln xdx  (prin părţi, u  ln x, v   x
e
Indicaţie. f,g   1
x 2 )  , f  1 x 2 ln x  ,
25 9
5
2 1  e2 2  3e 2
. Rezultă cos  
e
  x ln x  .
1  e 1  2e 
g 1
4 2 3

3
P5. În spaţiul euclidian R , înzestrat cu produsul scalar uzual, se consideră vectorii
v1  1,2,3, v2  0,3,2. Să se arate că aceşti vectori sunt ortogonali şi să se completeze la o bază ortogonală
3
în R .

Indicaţie. v1 , v2  0. Completarea la o bază ortogonală se face cu un vector v3  x, y, z  care verifică

condiţiile v1 , v3   v2 , v3   0 şi 1v1   2 v2   3v3  0  1   2   3  0 (liniar independenţa). Se obţine
v3   13,2,3, spre exemplu.

P6. Se consideră subspaţiul L  2   ,     /  ,   R  R 2 .

a) determinaţi vectorii care au generat subspaţiul L,

b) calculaţi produsul scalar dintre vectorii găsiţi şi normele lor,

c) calculaţi unghiul dintre ei.

Indicaţie. a) 2   ,       2,1   1,1, deci vectorii care au generat subspaţiul sunt v1  2,1 şi

v2  1,1 ; b) v1 , v2  1, v1  5, v2  2 ; c) cos  
10
.
10

 
P7. Dacă B  1, 1  t , 1  t  t 2 este o bază a spaţiului P2 t  şi x, y  x1 y1  x 2 y 2  x3 y 3 este produsul
scalar în acest spaţiu, xi , y i , i  1,3 fiind coordonatele vectorilor x şi y în baza B. Să se calculeze produsele
scalare:

a) 2t  t 2 ,4  t  3t 2 , b) 3  t 2 , 2  4t  6t 2 .
B B

Indicaţie. a) 9; b) -14.

P8. Să se găsească o bază ortonormată pentru subspaţiul generat de vectorii:

a) v1  3,4, v2   4,3 în R 2 ,

b) v1  2,1,2, v2  1,2,2, v3  2,2,1 în R 3 ,

c) v1  0,1,1,0, v2  0,4,0,1, v3  1,1,1,0, v4  1,3,0,1 în R 4 .

3 4  4 3 2 1 2 1 2 2  2 2 1
Indicaţie. a) e1   , , e2    ,  ; b) e1   , , , e 2   , ,  , e3   , ,  ; c)
 5 5   5 5 3 3 3 3 3 3  3 3 3
 1 1   2 2 1
e1   0, , ,0 , e2   0, , , ,
 2 2   3 3 3

 3 1 1 4   2 1 1 4 
e3   , , ,  , e4  
  , , , .

 11 3 11 3 11 3 11   22 22 22 22 

P9. În spaţiul vectorial C 0  0,2   al funcţiilor reale, continue pe intervalul 0,2  în care definim
produsul scalar prin aplicaţia  f , g   02 f x g x dx, se consideră submulţimea infinită de funcţii
trigonometrice S   f 0 , f1 , f 2 ,.... unde f 0 x   1, f 2n1 x   cos x, f 2n x   sin nx, n  1,2,...... Să se verifice
că S este liniar independentă şi să se ortonormeze.

Indicaţie. Deoarece  f m , f n   0, m  n, S este mulţime ortogonală şi deoarece S nu conţine elementul nul al

spaţiului C 0  0,2   , rezultă că S este liniar independentă.

f0  f 0,  2
f 0  0 dx  2 , f 2n 1  0 cos 2 nxdx 
2
 2
  , f 2n  0 sin 2 nxdx  

f0 1
Mulţimea ortonormată obţinută este: e0   ,
f0 2

e2n1 x  
f 2n1
, e2 n x  
cos nx sin nx
 .
f 2n1  

P10. Fie spaţiul vectorial euclidian C 0  0,1  în care produsul scalar este definit prin

f , g  0 f x g x dx. Să se ortonormeze mulţimea 2,2  x, 2  x 2 , 2  x 3 .
1

Indicaţie. Se utilizează procedeul Gram-Schmidt şi se obţine mulţimea ortogonală:

1 1 3 3 1
y1  2, y 2  x  , y3  x 2  x  , y 4  x 3  x 2  x  .
2 6 2 5 20

Prin împărţire la normă, baza ortonormată este:

y1 y  1 y  1
e1   1 ; e 2  2  2 3  x   ; e3  3  6 5  x 2  x  ;
y1 y2  2  y 3  6
y4  3 3 1 
e4   20 7  x 3  x 2  x  .
y4  2 5 20 
 FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE.
ADUCEREA LA FORMA CANONICĂ A FORMEI PĂTRATICE

PROBLEME REZOLVATE

4 1 1
 
P1. Se dă matricea A   2 4 1  . Scrieţi forma biliniară F ( x, y) care are matricea A. Este forma
 0 1 4
 
biliniară simetrică?
Soluţie. Expresia analitică a formei biliniare F x, y  : R 3  R 3 este
F x, y   a11 x1 y1  a12 x1 y 2  a13 x1 y 3  a 21 x 2 y1  a 22 x 2 y 2  a 23 x 2 y 3 
,
 a 31 x3 y1  a 32 x3 y 2  a 33 x3 y 3
Deci, F x, y   4 x1 y1  x1 y 2  x1 y3  2 x2 y1  4 x2 y 2  x2 y3  x3 y 2  4 x3 y3 .
Deoarece a12  a 21, a13  a31, matricea A nu e simetrică, deci nici forma biliniară .

P2. Fie forma pătratică Px   2 x1 x2  6 x1 x3  6 x2 x3 . Scrieţi matricea formei pătratice în baza canonică
şi în baza
B   f1  1,1,0, f 2  1,1,0, f 3  3,3,1
Soluţie. Din expresia analitică a formei pătratice
Px   a11x12  2a12 x1 x2  2a13 x1 x3  a22 x22  2a23 x2 x3  a33 x32
se deduce că
a11  0; a22  0; a33  0; a12  1  a21; a13  3  a31; a23  3  a32 şi atunci matricea va fi
 0 1  3
 
A 1 0  3  . La o schimbare a bazei, matricea A se transformă după relaţia A  C t  A  C . În cazul de
 3  3 0 
 
 1 1 3 1 1 0 2 0 0 
     
faţă C   1  1 3 , iar C   1  1 0  deci A   0  2 0 .
t

 0 0 1 3 3 1  0 0  18 
     

P3. Scrieţi forma biliniară generatoare a formei pătratice Px   2 x1 x 2  3x1 x3  2 x 22  4 x 2 x3  5x32 .
Soluţie. Din expresia analitică a formei pătratice avem că a11  0 , 2a12  2 deci a12  a21  1, 2a13  3 , deci
3
a13  a31  , a22  2, 2a23  4 , deci a23  a32  2 , a33  5 . Prin urmare,
2
F x, y   1  x1 y 2  x1 y3  x 2 y1  2 x 2 y 2  2 x 2 y3  x3 y1  2 x3 y 2  5 x3 y 3 .
3 3
2 2
P4. Aduceţi la forma canonică prin metoda Jacobi (dacă e posibil) forma pătratică
Px   x12  4 x1 x2  6 x1 x3  3x22  10 x2 x3  x32 .
 1 2 3
  1 2
Soluţie. Matricea formei pătrate este A   2 3 5  iar  0  1, 1  1, 2   1  0 ,
 3 5 1 2 3
 
 3  det A  7  0 , deci putem aplica metoda Jacobi, iar forma canonică este
 0 2 1 2  2 2
P x  
1
x1  x2  x3  x12  x 22  x32 ; signatura este: p  1, q  2, r  0 .
1 2 3 7
 P5. Folosind metoda valorilor proprii, aduceţi la forma canonică forma pătratică
Px   5x12  4 x1 x2  6 x1 x3  x22  x32 .
 5 2 3
 
Soluţie. Pentru matricea A   2  1 0  ecuaţia caracteristică este det  A  I     5  14  0 cu
3 2

 3 0 1
 
soluţiile 1  0, 2  7, 3  2 şi atunci forma canonică este Px   1 x12  2 x22 
 3 x32  7 x22  2 x32 ; signatura este p  1, q  1, r  1 .

P6. Folosind metoda lui Gauss să se aducă la forma canonică forma pătratică
Px   x  4 x1 x2  2 x1 x3  x  2 x2 x3  3x
2
1
2
2
2
3.

Soluţie. Se grupează toţi termenii ce-l conţin pe  

x1 : Px   x12  4 x1 x2  2 x1 x3  x22  2 x2 x3  3x32 şi
în paranteză formăm trinom la pătrat:
 
Px   x12  4 x1 x2  2 x1 x3  4 x2 x3  4 x22  x32  3x22  2 x2 x3  2 x32 Notăm
y1  x1  2 x2  x3 , y 2  x2 , y3  x3 şi forma pătratică devine Px   y12  3 y 22  2 y 2 y3  2 y32 .
Se grupează toţi termenii ce-l conţin pe y 2 şi se formează apoi binom la pătrat:
   
Px   y12  3 y 22  y 2 y 3   2 y 32  y12  3 y 22  y 2 y 3  y 32 
2 2 1
 3   3 9 
care reprezintă forma canonică a formei pătratice. Signatura formei pătratice este p  2, q  1, r  0 .

P7. Să se reducă la forma canonică forma pătratică Px   x12  2 x22  3x32  x1 x2  x1 x3  4 x2 x3
determinându-se şi baza în care e scrisă forma canonică.
Soluţie. Se grupează termenii ce conţin pe x1 şi se formează trinom la pătrat:
2
 1 
Px    x1  x 2  x3   x 22  x32  x 2 x3 .
1 7 11 7
 2 2  4 4 2
Procedând analog pentru termenul x 2 , se obţine
2
 1 
Px    x1  x 2  x3   x 2  x3 2  x32 .
1 7
 2 2  4

Forma pătratică este astfel adusă la forma canonică Px   y12  y 22  y 32 unde y1  x1 
1 1
x 2  x3 ,
2 2
7 7
y2  x2   x3 sau,
2 2
 1 1 
1  
 y1   2 2  x 
   7 7  
1
 y2    0   x2  .
y   2 2   
 3  0 0 1
  3
x
 
 
  1 1   1 
1   1 0
 2 2   7 
1  7 7  2 
Deci matricea de trecere este, conform celor de mai sus, C  0   C B0  B  0 1  , adică
 0 02 2
1   7 
  0 0 1
   
   
baza în care forma pătratică are forma canonică găsită este

  1 2  

B   f1  1,0,0, f 2   , ,0 , f 3  0,1,1.

  7 7  


PROBLEME PROPUSE

P1. Să se studieze care din aplicaţiile următoare sunt forme biliniare:

a) F : R  R  R; F x, y   x  y, y  R ,   R ;
n
b) F : R n  R n  R; F x, y   x1 y1  x2 y 2  ...  xn y n   xi yi numită produs scalar uzual;
i 1

c) F : C n  C n  R , F x, y   Rex1  x2  ... xn   Im y1  y2  ... yn  ;

d) F : M n R   M n R   R, F  A, B  Trace A  Trace B , unde
n
Trace A   a ii ;
i 1
b
e) F : Ca, b Ca, b  R, F u, v    u x   vx dx, u, v  Ca, b ;
a
1
f) F : Rx Rx  R, F P, Q    Px   Qx dx, P, Q  Rx ;
0
g) f : V  K, g : W  K funcţionale liniare,
F x, y   f x  g  y , x V , y W .
Indicaţie. a) Se verifică axiomele formei biliniare. Astfel, F x  x, y   (x  x)  y şi
F ( x, y)  F ( x, y)   (x   x  ) y . Dar (x  x)   x  x  pentru orice   R , deci F ( x, y)
nu e formă biliniară; b) F ( x, y) verifică axiomele formei biliniare;
c) F x   x , y   Re(x1  x1  x 2  x 2  ... x n  x n ) 
Im( y1  y2  ..  yn )   Re( x1  x2  ... xn )  Im( y1  y2  ..  yn ) 
 Re( x1  x 2  ... x n )  Im( y1  y 2  ..  y n )  F x , y   F x , y  , ca urmare, prima axiomă e verificată.
Analog, se verifică a doua axiomă, deci, F ( x, y) este formă biliniară;
d) F A  A, B  Trace (A  A)  Trace B 
n n n n n n
 (aii  aii )   bii    aii   bii    aii   bii  F ( A, B)  F ( A, B) Analog,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
F ( A,B   B )  F ( A, B )  F ( A, B ) , F este formă biliniară.
b b
e) Fu   u , v)   (u ( x)  u ( x))v( x)dx    u ( x)v( x)dx 
a a
b
  u ( x)v( x)dx  F (u , v)  F (u , v) . Analog se verifică şi a doua axiomă, deci F este formă biliniară.
a
1
f) F (P1  P2 , Q)   (P1 ( x)  P2 ( x))  Q( x)dx 
0
 1 1
   P1( x)  Q( x)dx   P2 ( x)  Q( x)dx F ( P1 , Q)  F ( P2 , Q) . Analog, se demonstrează cea de a doua
0 0

axiomă, deci F este biliniară.

g) Deoarece f este funcţională liniară, f (x  y)  f ( x)  f ( y), x, y V . La fel, g este liniară. Atunci,
F x  x, y   f (x  x) g ( y)  [f ( x)  f ( x)] g ( y) 
 f ( x) g ( y)  f ( x) g ( y)  F ( x, y)  F ( x, y) . În acelaşi mod se
demonstrează a doua axiomă şi se deduce că F este formă biliniară.

P2. Se dă aplicaţia F : P2 t   P2 t   R definită prin F  pt , qt   p1  q1 .

a) Este aplicaţia F formă biliniară?
b) Determinaţi matricea aplicaţiei F.
Indicaţie. a) Se verifică axiomele formei biliniare; b) Baza canonică în P2 t  este B0  {e1  1, e2  t , e3  t 2 } .
Se calculează a11  F (e1 , e1 )  0 , a12  F (e1 , e2 )  1 , a23  F (e2 , e3 )  2 , ..., a33  F (e3 , e3 )  2 , deci
0 1 2
 
A  0 1 2 .
0 1 2
 

P3. Dacă următoarele aplicaţii sunt forme biliniare să se scrie matricea lor:
a) F : R 2  R 2  R, F ( x, y)  x1 y 2  3x2 y1 ,
b) F : R 3  R 3  R, F ( x, y)  x1 y1  2 x3 y3  2 ,
c) F : R 3  R 3  R, F ( x, y)  x1 y 2  2 x2 y3  x3 y1 .
0 1
Indicaţie. a) F ( x, y) este formă biliniară şi are matricea A    ; b) F ( x, y) nu este formă biliniară; c)
 3 0
0 1 0 
 
A   0 0  2 .
1 0 0 
 

P4. Să se arate că F : R n  R n  R este o formă biliniară şi să se scrie matricea ei în baza canonică şi în

baza G:
a) F ( x, y)  2 x1 y1  x2 y1  x2 y 2  3x3 y3  x4 y1  x4 y 4 , n = 4,
G   f1  1,1,1,1, f 2  0,1,2,1, f 3  0,1,1,0, f 4  1,0,0,2;
b) F ( x, y)  x1 y1  x1 y 2  x2 y1  2 x2 y 2 , n  2,
G   f1  1,1, f 2  2,0 ;
c) F ( x, y)  2 x1 y 2  3x2 y3  x3 y1 , n  3, ;
G   f1  1,1,1, f 2  1,0,1, f 3  0,1,1
d) F ( x, y)  x1 y3  2 x2 y 4  x3 y 2  x4 y1 , n  4,
G   f1  1,1,1,1, f 2  1,1,1,0, f 3  1,1,0,0, f 4  1,0,0,0.
2 0 0 0  9 8 4 6 1 0 0 1
     
1 1 0 0 10 14 7 4  1 1 1 0
Indicaţie. a) AB0  AG  C AB0 C  
, t
unde C   ; b)
0 0 3 0 5 7 4 1  1 2 1 0
     
1 1   6 2 0 8 1 1 0 2 
 0 0   
 0 2 0   0 2  1
 1 1  3 0 1 2     
AB0    , AG  C AB0 C  
t
 , unde C    ; c) AB0   0 0  3  , AG   3 1 2 ;
  1 2  4 4 1 0  1 0 0   2  2  3 
  
 0 0 1 0 3 1 0 1
   
0 0 0 2 2 0 1 0
d) AB0  , A  .
0 1 0 3 1 0 0
G
0
   
1 0 0  2 0 0 0 
 0 

P5. Să se calculeze F ( x, y) pentru x  (1,1,2) şi y  (2,0,1) , scriind mai întâi expresia analitică a
 4  3  3
 
formei biliniare, dacă F ( x, y) este definită de matricea A   6  5  6  .
0 0 1 

Indicaţie. Expresia analitică este
F ( x, y)  4 x1 y1  3x1 y 2  3x1 y3  6 x2 y1  5x2 y 2  6 x2 y3  x3 y 3 ; F ( x, y)  F (1,1,2), (2,0,1)  9 .

P6. Să se arate că forma biliniară F : R3  R3  R

F ( x, y)  x1 y1  2 x2 y 2  8x3 y3  x1 y 2  x1 y3  x2 y1  x2 y3  x3 y1  x3 y 2 este simetrică şi pozitiv definită.
Indicaţie. F ( x, y)  F ( y, x) , deci este simetrică.
F ( x, x)  x12  2 x 22  8 x32  2 x1 x 2  2 x1 x3  2 x 2 x3 
 ( x12  x 22  x32  2 x1 x 2  2 x1 x3  2 x 2 x3 )  ( x 22  4 x32  4 x 2 x3 ) 
 3x32  x1  x 2  x3 2  x 2  2 x3 2  3x32  0, () x  0,
F ( x, x)  0  x1  x2  x3  0, x2  2 x3  0, x3  0 , care are doar soluţia banală.

P7. Fie forma biliniară simetrică

F ( x, y)  x1 y1  x2 y2  x3 y3  2 x1 y2  x1 y3  2 x 2 y1  x3 y1 .
a) Scrieţi forma pătratică definită de F ( x, y) precizând matricea A.
b) Aduceţi forma pătratică la forma canonică cu metoda Jacobi şi metoda valorilor proprii precizând şi signatura.
1 2 1
 
Indicaţie. a) F ( x, x)  x12  x22  x32  4 x1 x2  2 x1 x3 ; A   2 1 0  ;
1 0 1
 
1 3
b) Metoda Jacobi: F ( x, x)  X 12  X 22  X 32 cu signatura (2,1,0); Metoda valorilor proprii:
3 4
1  1, 2  1  5 , 3  1  5 ,
F ( x, x)  X 12  (1  5 ) X 22  (1  5) X 32 ; signatura este (2,1,0).

P8. Fie forma biliniară

F ( x, y)  x1 y1  x2 y 2  x1 y 2  x2 y1  x2 y3  x3 y 2 .
a) Determinaţi matricea lui F ( x, y) ;
b) Precizaţi forma pătratică generată de F ( x, y) ;
c) Aduceţi la forma canonică forma pătratică, prin metoda lui Gauss.
1 1 0
 
Indicaţie. a) A   1 1  1 ; b) F ( x, x)  x12  x22  2 x1 x 2  2 x 2 x3 ;
0 1 0 
 
x 2  x3 x  x3
c) P( x)  z12  2 z 22  2 z32 , unde z1  x1  x2 , z 2  , z3  2 ; signatura este (2,1,0).
2 2

P9. Fie forma pătratică P( x)  x12  x22  4 x32  2 x1 x2  4 x1 x3 .

a) Să se scrie matricea lui P(x) în baza canonică din R 3 ;
b) Să se găsească expresia formei biliniare polare a lui P(x) în baza B   f1  1,1,1, f 2  1,0,1, f 3  1,1,1
.
 1 1  2 4 6 4 
   
Indicaţie. a) A   1 1 0  ; b) A   6  7  8  şi atunci forma biliniară generatoare este:
  2 0  4  4  8  8
   
F ( x, y)  4 x1 y1  6 x1 y 2  4 x1 y 3  6 x 2 y1  7 x 2 y 2  8 x 2 y 3  4 x3 y1  8 x3 y 2 
.
 8x3 y 3 .

P10. Să se aducă la forma canonică, precizând signatura fiecăreia, următoarele forme pătratice:
a) P( x)  x12  x22  x1 x2  x2 x3 ;
b) P( x)  x12  x 22  4 x32  2 x1 x 2  4 x1 x3 ;
c) P( x)  x12  x22  5x32  6 x1 x2  2 x1 x3  2 x2 x3 ;
d) P( x)  x 22  x32  4 x1 x 2  4 x1 x3 ;
e) P( x)  4 x1 x2  x2 x3  x1 x3 ;
f) P( x)  4 x1 x2  x32 ;
g) P( x)  x12  2 x22  6 x32  4 x42  2 x1 x2  2 x1 x3  2 x2 x3  2 x3 x4 .
3 1 1 2
Indicaţie. a) Metoda Gauss: P( x)  z12  z 22  z 32 , z1  x1  x2 , z 2  x 2  x3 , z 3  x3 , signatura
4 3 2 3
1 2 1
(2,1,0); b) Metoda Gauss: P( x)  y1  8 y 2  y3 , y1  x1  x2  2 x3 , y 2  x3  x 2 , y3  x 2 , signatura
2 2
2 4
1 2 2 2
(2,1,0); c) Metoda Jacobi: P( x)  X 1  X 2  X 3 cu signatura (2,1,0); d) Metoda Gauss: P( x)  y12  4 y 22 ,
2
8 9
1
y1  2 x1  x2 , y 2  x1  x3 , signatura (1,1,1); e) Metoda Gauss: P(x) nu are termeni aii  0 şi se recomandă
2
substituţia x1  y1  y 2 , x2  y1  y 2 , x3  y3 . Ca urmare P( x)  4 y12  4 y 22  2 y 2 y3 . Pin calcul se obţine
1 2 1
forma canonică P( x)  4 z12  4 z 22  z 3 , z1  y1 , z 2  y 2  y 3 , z 3  y 3 ; signatura este (2,1,0); f) Metoda
4 4
Gauss: cu notaţia x1  y1  y 2 , x2  y1  y 2 , x3  y3 , rezultă forma canonică P( x)  4 y12  4 y 22  y32 ;
1 2
signatura (1,2,0); g) Metoda Jacobi: P( x)  X 12  X 22  X 32  X 4 ; signatura (4,0,0).
4

n
P11. Să se reducă la forma canonică, forma pătratică P( x)   xi2   xi x j .
i 1 i , j 1,n
i j

 1 1 1
1 ... 
 2 2 2
1 1
1
...
1
Indicaţie. Matricea formei pătratice este: A   2 2 2  . Se calculează minorul principal de ordin k,
 .. .. .. .. .. 
1 1 1 
 ... 1 
2 2 2 
 k , al lui A prin adunarea tuturor liniilor la prima linie, scoaterea factorului comun şi scăderea primei coloane
1 0 ... 0
1 1/ 2 1/ 2 ... 0 k 1
din toate celelalte. Se obţine:  k  (k  1)  k . Forma canonică este
2 .. .. .. .. 2
1/ 2 0 ... 1 / 2
4 2 6 2 2n 2
P( x)  y12  y 2  y3  ... y n , deci este pozitiv definită.
3 4 n 1
 P12. Să se reducă la forma canonică forma pătratică P : R 3  R determinându-se şi baza în care este
scrisă forma canonică:
a) P( x)  x1 x2  x2 x3  x3 x1
b) P( x)  x12  x32  2 x1 x2  x2 x3
Indicaţie. a) P( x)  y12  y 22  y32 în baza
B   f1  1,1,0, f 2   1,1,0, f 3   1,1,1 ;
b) P( x)  y12  y 22  y32 în baza

 
B   f1  1,0,0, f 2  1,1,0, f 3  
3
1,1,2 .

 2 


P13. Folosind cele 3 metode, aduceţi forma pătratică P( x)  3x1 x2  4 x2 x3 la forma canonică şi arătăţi că
signatura este invariantă.
Indicaţie. Metoda Gauss: cu substituţia x1  y1  y 2 , x2  y1  y 2 , x3  y3 ,
2
P( x)  3 y12  3 y 22  4 y1 y3  4 y 2 y3 . Pentru z1  y1  y3 , z 2  y 2 , z 3  y3 , forma pătratică devine
3
2
 2 
P( x)  3z12  3 z 2  z 3  . Signatura este (1,1,1); Metoda Jacobi: matricea formei pătratice este
 3 
 0 3 / 2 0
 
A   3 / 2 0 2  şi cum 1  0 nu este posibilă aplicarea metodei Jacobi; Metoda valorilor proprii:
 0 2 0 

5 5 5 5
1  0, 2  , 3   , deci P( x)  X 22  X 32 , signatura (1,1,1).
2 2 2 2
 ALGEBRĂ VECTORIALĂ

PROBLEME REZOLVATE

P1. Se dau vectorii a  i  2 j  3k , b  i  2 j  3k , c  2i  3 j  4k .

a) să se determine vectorul v  a  2b  3c ;
b) Să se afle a  b ;
c) Să se determine pr a.
bc

Soluţie. v  i  2 j  3k  2(i  2 j  3k )  3(2i  3 j  4k ) 

(1  2  6)i  (2  4  9) j  (3  6  12)k  5i  3 j  9k ;
i j k
b) conform definiţiei produsului vectorial într-un reper cartezian, a  b  1 2 3  12i  4k ; c) Deoarece
1 2  3

a(b  c) 3  1  5  2  7  3 14
b  c   3i  5 j  7k , pr a   .
b c
bc (3)  5  (7)
2 2 2 83

P2. Să se determine   R astfel încât vectorul a  i  2 j  (  1)k şi b  (3   )i  j  3k să fie:

a) perpendiculari;
b) coliniari.
Soluţie. a) Din definiţia produsului scalar, se deduce că doi vectori sunt perpendiculari dacă a  b  0 , ceea ce
este echivalent cu 3    2  3(  1)  0 , adică   3 ; b) Vectorii a şi b sunt coliniari dacă a  b  0 . Prin
calcul,
i j k
ab  1 2    1  (7  1)i  ( 2  4 ) j  (22  6  1)k  0 . Din unicitatea exprimării unui vector
3 1 3
1
într-un reper cartezian, rezultă că (7  1)  0,2  4  0 şi 22  6  1  0 cu soluţiile distincte   ;
7
3 7
  0,4 şi, respectiv,   . Cum nu s-a găsit o soluţie comună pentru cele trei ecuaţii, vectorii nu sunt
2
coliniari.

P3. Se dau vectorii a   i  4 j  6k , b  i   j  3k , c   i  4 j . Să se determine valorile lui  pentru

care vectorii sunt coplanari. Să se descompună în acest caz a după b şi c .
Soluţie. a, b şi c sunt coplanari dacă produsul lor mixt este zero. Prin urmare,
 4 6
(a, b, c)  1  3  0  6(4  2 )  0    2 . Pentru   2 , a , b şi c au expresia a  2i  4 j  6k ,
 4 0
b  i  2 j  3k , b  2i  4 j , în timp ce pentru   2 vor fi a  2i  4 j  6k , b  i  2 j  3k , c  2i  4 j .
Pentru descompunerea lui a după b şi c se pleacă de la relaţia a   b   c . În primul caz, aceasta înseamnă
că 2i  4 j  6k   (i  2 j  3k )   (2i  4 j ) , echivalent cu sistemul   2  2, 2  4  0, 3  6 , cu soluţia
  2,   0 , deci a  2b  0  c . În cel de-al doilea caz, a  2b  2c .

P4. Să se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii:

a) a  i  j  2k , b  3i  4 j  k ,

b) v1  a  2b , v2  a  3b , unde a  5, b  3 şi  (a, b)  .
6
Soluţie. a) Aria paralelogramului construit pe cei doi vectori este dată de a  b . Cum a  b  7i  7 j  7k ,

ab  (7) 2  7 2  7 2  7 3 ;

b) v1  v2  (a  2b)  (a  3b)  a  a  (2b)  a  a  (3b)  (2b)  (2b) . Cum aa  bb  0 ,

75
v1  v2  5 b  a  5 b  a  sin  (a, b)  .
2

P5. Să se calculeze proiecţiile vectorilor v1  2i  3 j şi v2  i  4 j pe vectorii reprezentând suma,

respectiv, diferenţa lor.
v1 (v1  v 2 ) 1 v1 (v1  v 2 ) 3
Soluţie. v1  v2  i  j, v1  v2  i  4 j . pr v   , pr v   ;
v1  v2 1 v1  v2 2
v1  v 2 2 v1  v 2 2

v1 (v1  v 2 ) 27
pr v   ,
v1 v2 1
v1  v 2 58

v1 (v1  v 2 ) 31
pr v   .
v1 v2 2
v1  v 2 58

P6. Se dau punctele A(1,1,2), B(2,3,0), C(0,1,1), D(-1,2,-3). Să se calculeze:


a) produsul mixt AB, AC , AD ; 
b) volumul tetraedrului ABCD;
c) înălţimea tetraedrului din vârful B pe faţa ACD.
Soluţie. a) AB  (2  1)i  (3  1) j  (0  2)k  i  2 j  2k . Analog,
1 2 2
 
1
AC  i  k , AD  2i  j  5k . Astfel, AB, AC , AD   1 0  1  3 ; b) V ABCD  AB, AC , AD ; c)
6
 
2 1 5
1 11 1 h 11 1
se calculează mai întâi aria triunghiului ACD, AACD  AC  AD  . Din  , se obţine h 
2 2 2 2 11
.

P7. Se dau vectorii v1  i  j  k , v2  2i  3 j  k , v3  i  2 j  3k . Se verifică egalitatea

v1  (v2  v3 )  (v1  v2 )  v3 ?
i j k i j k
Soluţie. v1  (v 2  v3 )  v1  2  3  1  1 1 1  0 ,
1 2 3 7 7 7
 i j k i j k
Iar, (v1  v 2 )  v3  1 1  1  v3   4  1  5  7i  7 j  7k .
2  3 1 1 2 3

P8. Să se arate că
a  (b  c)  b  (c  a)  a  (b  c)  0 ,
a  (b  c), b  (c  a), c  (a  b)  0 .
Soluţie. Conform definiţiei produsului vectorial,
a  (b  c)  (a  c)  b  (a  b)  c , ceilalţi termeni obţinându-se prin permutări circulare.
a  (b  c), b  (c  a), c  (a  b)  (a  c)  b  (a  b)  c  (b  a)  c 
 (b  c)  a  (c  b)  a  (c  a)  b  0 (se foloseşte comutativitatea produsului scalar).
Cum suma celor trei vectori este zero, rezultă că vectorii ce compun produsul mixt sunt liniar independenţi, deci
coplanari, ceea ce înseamnă că produsul lor mixt este zero.

P9. Să se găsească volumul paralelipipedului construit pe reprezentanţii vectorilor a  2u  v  w ,

  
b  u  w , c  v  w , unde u  1, v  2, w  3 ,  (u, v)  ,  (u, w)  ,  (v, w)  .
2 3 4
Soluţie. Volumul cerut este dat de produsul mixt (a, b, c)  (a, b  c) . Dar
b  c  (u  w)  (u  w)  u  v  u  w  w  v  w  w  u  v  u  w  v  w .
Prin urmare,
(a, b, c)  (2u  v  w, u  v  u  w  v  w)  2(u, u  v)  2(u, u  w)  2(u, v  w) 
Deoarece,
 (v, u  v)  (v, u  w)  (v, v  w)  ( w, u  v)  ( w, u  w)  ( w, v  w)  4(u, v  w)
u  v  u  v  sin  (u, v)  e  2e, w  3w 0 , unde w 0 este versorul axei pe care se află vectorul w . Raportat la

sistemul triortogonal de axe pe care se situează vectorii u şi v (a treia axă este perpendiculară pe cele două),
      1
w 0   cos , cos , cos   . Pentru că cos 2  cos 2  cos 2   0 , rezultă cos    . Deci
 3 4  3 4 2
(a, b, c)  4(w, u  v)  24(w0 , e)  12 . Volumul va fi V  (a, b, c)  12 .

P10. Să se rezolve ecuaţiile:

a) a  x   ;
b) a  x  b .
Soluţie. a) a  x  a  x  cos    ,   (a, x) . Ecuaţia admite, după cum se vede, o infinitate de soluţii. Dacă

x 0 este una din aceste soluţii, a  x 0   . Din scăderea celor două ecuaţii a  ( x  x 0 )  0 , deci x  x 0 este un
vector perpendicular pe a . Notând x  x 0  v se deduce x  x 0  v ;
b) a  x  a  x  sin   e  b,   (a, x) , e un versor perpendicular pe planul format de a şi x . Se observă că

x este un vector perpendicular pe b (din proprietăţile produsului vectorial). Dacă x 0 este o soluţie a ecuaţiei,
2 1
rezultă x 0   (a  b) şi a  x 0  b . Se obţine, prin înlocuire, că   a  b  b , adică    2 . Deci,
a
 1
x0   (a  b) . Dacă se scad relaţiile a  x  b , a  x0  b se obţine a  ( x  x 0 )  0 , deci x  x 0   a . În
a
1
concluzie, x  x 0   a   ( a  b)   a .
a

PROBLEME PROPUSE

P1. Se dau vectorii a  i  j  k , b  i  2 j  5k , c  i  3 j  4k .

a) să se determine vectorul u  a  2b  4c ;
b) Să se afle a  b , a  b , (a, b, c) ;
c) Să se determine pr a , pr a.
b c bc

i j k
Indicaţie. a) u  3i  7 j  27k ; b) a  b  1(1)  1  2  1  5  6 , a  b  1 1 1  3i  6 j  3k ,
1 2 5

1 1 1
(a, b, c)   1 2 5  33 ;
1 3 4
a(b  c) 8 a(b  c) 4
c) b  c   j  9k , b  c  2i  5 j  k , pr a  , pr a  .
bc b c
bc 82 bc 30

P2. Să se cerceteze coliniaritatea punctelor

a) A(1,2,0), B(1,1,1), C(2,3,4);
b) A(2,4,1), B(3,7,5), C(4,10,9);
c) A(1,2,3), B(2,5,8), C(3,8,11), D(4,11,18).
Indicaţie. a) necoliniare; b) coliniare; c) coliniare.

P3. Să se determine   R astfel încât vectorii a   i  j  k , b  i   j  k , c  i  j   k să fie

coplanari şi să se descompună vectorul a după b şi c .
Indicaţie. (a, b, c)  0    1, a  b  c;   2, a  b  c .

P4. Să se determine  ,   R astfel încât vectorii a  i   j  k şi b   i  3 j  k să fie coliniari.

Indicaţie. a  b  0    3,   1, a  b .

P5. Se dau vectorii a  2i  3 j  4k şi b  4i  2 j  k . Se cer:

a) proiecţia vectorului 2a  b pe vectorul a  2b ;
b) unghiurile dintre vectorul b şi axele de coordonate.
(2a  b)  (a  2b) 70 bi 4
Indicaţie pr 2a  b   ; b)   (b, i), cos    ( i este versorul axei
a  2b
a  2b 89 b  i 21

4 2 1
Ox) ,   arccos . Analog,   (b, j ),   arccos ,   (b, k ),   arccos .
21 21 21
 P6. Se dau vectorii a  2i  3 j  5k , b  4i  6 j  k , c  6i  9 j  2k . Să se demonstreze că vectorii

a  b , b  c şi a  c sunt coliniari.
Indicaţie. a  b  11(3i  2 j ) , a  c  13(3i  2 j ) , b  c  7(3i  2 j ) .

P7. Se dau punctele A(1,2,0), B(-1,0,3), C(2,1,-1). Se cer aria triunghiului ABC şi înălţimea din A a
acestui triunghi.

1 42 h  BC 21
Indicaţie. AABC  AB  AC  ; AABC  , de unde h  .
2 2 2 13

P8. Să se calculeze aria paralelogramului din spaţiu construit pe vectorii:

a) a  2i  3 j  4k , b  i  2 j  3k ;

b) a  u  3v , b  2u  v , unde u  3, v  4,  (u, v)  .
3
Indicaţie. a) a  b  5 6 ; a  b  (u  3v)  (2u  v)  7u  v  42 3

P9. Să se calculeze volumul paralelipipedului construit pe vectorii a, b, c şi înălţimea corespunzătoare

planului format de b şi c .
a) a  i  j  k , b  i  j  k , c  i  j  k ;
b) a  i  j , b  j  k , c  i  k ;
c) a  i  j  k , b  i  j  k , c  i  j  k .
Indicaţie. a) V  (a, b, c)  4 ; dacă A este aria paralelogramului format de b şi c , atunci V  A  h . Dar
4
A  b  c   2i  2 j  2 2 . Din 4  h  2 2  h   2 ; b) (a, b, c)  0 , vectorii sunt coplanari;
2 2
4
c) V  4, h  .
3

P10. Se dau punctele A(3,2,1), B(4,4,0), C(5,5,5), D(-1,5,-1).

a) Să se verifice dacă A, B, C, D sunt coplanare;
b) Să se arate că  BAC  BAD ;
c) Să se descompună vectorul v  9i  5 j  9k după AB, AC şi AD .
Indicaţie. a) se aplică (5.9); nu sunt coplanare;
4
b) cos  BAC  cos  BAD  (se foloseşte produsul scalar);
6  29
c) v   AB   AC   AD ; prin înlocuire se obţine   1,   2,   1 .

P11. Se dau punctele A(1,-1,2), B(2,1,0), C(3,2,-6). Se cer: AB , ( AB, BC ) , pr AB , versorul e al

AC

direcţiei AB .
Indicaţie. AB  i  2 j  2k , AB  3 ; ( AB, BC )  15 ;

pr AB 
AB, AC   24
; e
AB

1
(i  2 j  2k ) .
AC 3
AC 77 AB
 P12. Se dau punctele A(1,0,4), B(1,3,7), C(0,-1,3), D(0,2,-1). Să se arate că aceste puncte nu sunt
coplanare. Să se calculeze volumul tetraedrului ABCD şi înălţimea din D pe planul ABC.

Indicaţie. V 
1
6
 7
 1
AB, AC , AD  , AABC  AB  AC 
2 2
3 2
2
,h 
7 2
6
.


P13. Să se calculeze a  b şi (a  2b)  (a  b) ştiind că a  3, b  2,  (a, b)  .
6
Indicaţie. a  b  3 ; (a  2b)  (a  b)  3 a  b  9 .

P14. Să se cerceteze coplanaritatea vectorilor:

a) a  i  2 j  k , b  3i  j  2k , c  7i  14 j  13k ;
b) a  i  2 j  3k , b  2i  3 j  4k , c  3i  4 j  5k ;
c) a   i   j  (   )k , b   i  (   ) j   k ,
c  (   )i   j   k ;
d) a  3u  2v , b  u  v , c  3u  v .
Indicaţie. a) coplanari:  5a  4b  c  0 ; b) necoplanari; c) coplanari: a  b  c  0 ; d) coplanari:
 4a  9b  c  0 .

P15. Să se determine   R astfel încât vectorii v1  2i  3 j  4k , v 2  i   j  2k , v 3  3i  j  5k să

fie coplanari.
25
Indicaţie.   ,11v1  2v 2  8v 3  0 .
2


P16. Ştiind că a  6, b  2 , c  2 ,  (b, c)  şi unghiul format de vectorul a şi planul determinat
6

de vectorii b şi c este , să se calculeze volumul paralelipipedului construit pe vectorii v1  a  2b  c ,
4
v2  a  5b  3c , v3  a  2b  3c .
Indicaţie. V  (v1 , v 2 , v3 )  72 .

P17. Să se calculeze produsele mixte:

   
a) i, ( j  k )  (i  j  k ) , i, (i  j )  (i  j  k ) , i  j, ( j  k )  (k  i) ;
b) a  b  c, a  b  c, a  b  c  .
Indicaţie. a)0,1,2; b) 4a, b, c .

P18. Să se demonstreze indentităţile:

  
a) b  c, c  a, a  b  a, b, c ; 
2


b) (a  b)[ a  (b  c)]  (a  b) a, b, c ; 
c) (a  b, c  d )  (a  c, d  b)  (a  d , b  c)  0 ;

   
d) (a  b)  (b  c), (b  c)  (c  a), (c  a)  (a  b)  a, b, c ;
4

e) (a, b  (c   a   b)  a, b, c  ; () a, b, c  R , () ,   R .

3
 DREAPTA ŞI PLANUL ÎN SPAŢIU

PROBLEME REZOLVATE

P1. Se consideră dreapta determinată de punctele A(1,2,3) şi B(-2,1,4). Să se găsească punctele ei de

intersecţie cu planele de coordonate.

x  2 y 1 z  4
Soluţie. Cu (6.4), ecuaţiile dreptei sunt   . Notând cu t valoarea comună a rapoartelor,
3 1 1
ecuaţiile parametrice (6.1) au expresia: x  3t  2, y  t  1, z  t  4 . Punctul de intersecţie cu planul xOy are
z=0, deci t=4. Ca urmare, coordonatele punctului de intersecţie sunt (10,5,0). Analog, dreapta intersectează
 5 10 
planul yOz în punctul  0, ,  , iar planul xOz în (-5,0,5).
 3 3

P2. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctul A(1,-2,3) şi este paralelă cu dreapta
D : x  2  t , y  1  3t , z  2t .

x  2 y 1 z
Soluţie. Ecuaţiile canonice (6.2) pentru dreapta D sunt   . Dreapta căutată are astfel vectorul
1 3 2
 x 1 y  2 z  3
director v (1,3,2) şi se obţin ecuaţiile   .
1 3 2

P3. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctul (2,-5,3) şi este :

a) paralelă cu axa Oz ;

x 1 y  2 z  3
b) paralelă cu dreapta D1  :  
4 6 9

2 x  y  3z  1  0
c) este paralelă cu dreapta D2   .
5 x  4 y  z  7  0

x 2 y 5 z 3
Soluţie. a) Direcţia dreptei este k (0,0,1) , deci (6.2) se scrie   . b) Direcţia dreptei este
0 0 1
x 2 y 5 z 3
aceeaşi cu a dreptei D1  adică v(4,6,9) . Ca urmare, ecuaţiile dreptei sunt   . c) Vectorul
4 6 9
director al dreptei D2  este v 2  N 1  N 2 , unde N 1 2,1,3 , N 2 5,4,1 . Se obţine v 2  (11,17,13) , astfel
x 2 y 5 z 3
că ecuaţiile dreptei sunt   .
 11 17 13

P4. Date punctele A(1,01) şi B(2,1,1) determinaţi:

a) distanţa dintre puncte;

b) mijlocul segmentului [AB] ;

c) dreapta AB în formă parametrică şi în formă carteziană;

d) punctul C de pe dreapta AB care verifică [ AC ]  2[ AB] .

x  1  t
3 1   x  y  1
Soluţie. a) 2 ; b) M  , ,1 ; c) AB :  y  0  t , AB :  ;
2 2  z  1 z  1


d) C(3,2,1).

x  y  z  0
P5. Dată dreapta r :  şi punctul A(1,1,0) , determinaţi:
2 x  y  z  2

a) forma parametrică a dreptei r;

b) un vector paralel cu r;

c) distanţa de la A la r;

d) ecuaţiile parametrice şi carteziene ale dreptei s care trece prin A şi este paralelă cu r;

e) distanţa dintre r şi s;

f) dreapta care trece prin A şi este ortogonală pe r;


g) dreapta care trece prin A, intersectează r şi formează cu aceasta un unghi ;
4

h) dreapta care trece prin A, intersectează r şi este paralelă cu planul  : 2 x  z  0 ;

Verificaţi şi dacă A  r .

x  2
 11
Soluţie. a) r :  y  t ; b) v  (0,1,1) ; c) ;
 z  2  t 2


x  1 11
d) s : x  1, y  1  t , z  t ; s :  ; e) ; A r .
y  z  1 2

P6. Să se determine cosinusurile directoare ale dreptelor

x 1 y  5 z  2 2 x  3 y  3z  9  0
a)   ; b)  .
4 3 12 x  2 y  z  3  0
Soluţie. a) Vectorul director al dreptei este v4,3,12 . Din (6.3) rezultă
4 3 12
cos    , cos    , cos    ; b) Direcţia dreptei este dată de
13 13 13
i j k
 
v  N1  N 2  2 3 3  9i -5 j-k.
1 2 1

9 5 1
Cosinusurile directoare sunt cos   , cos   , cos   .
107 107 107

x3 y 5 z  2 x 5 y  4 z 8
P7. Să se arate că dreptele ( D1 ) :   , ( D2 ) :   sunt secante şi să
4 3 5 4 2 5
se afle punctul lor de intersecţie.

Soluţie. Condiţia ca două drepte ( Di ) , i =1,2 ce trec prin punctele xi , yi , zi  şi au vectorii directori
x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1

vi li , mi , ni  să fie secante (coplanare) este l1 m1 n1  0 .
l2 m2 n2

8  1 10
Cum 4  3 5  0 , dreptele sunt secante. Pentru a găsi coordonatele punctului de intersecţie, se rezolvă
4 2 5
x 3 y 5 z  2
 4   3  5  t
sistemul  . Deoarece x  4t  3  4u  5 , y  3t  5  2u  4, z  5t  2  5u  8 , se
x 5  y  4  z 8  u
 4 2 5
obţine t=1 şi, corespunzător punctul (1,2,3).

P8. Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctele M 1 3,2,1 , M 2 5,4,1 , M 3  1,2,3 .

x y z 1
x3 y  2 z 1
3 2 1 1
Soluţie. Se foloseşte (6.8) sau (6.9),  0 , sau, 2 6 0  0 . Se obţine
5 4 1 1
4 0 2
1  2 3 1
3x  y  6 z  17  0 .

P9. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M 0 1,2,3 şi are vectorul normal N  (5,4,1) .

Soluţie. Ecuaţia planului de vector normal N  ( A, B, C ) este dată de (6.7), adică 5x  4 y  z  d  0 . Din
cerinţa ca M 0 să aparţină planului rezultă d=16.

P10. Să se calculeze distanţa punctului A(3,1,-1) la planul 22 x  4 y  20 z  45  0 .

Soluţie. Conform cu (6.16), se obţine

 22  3  4  1  20  (1)  45 3
d ( A; P)   .
22 2  4 2  20 2 2

P11. Să se găsească distanţa punctului P(1,2,-1) la dreapta x  y  z .

  
i j k
   
Soluţie. Dreapta trece prin (0,0,0) şi are vectorul director v(1,1,1) . Cum v  OP  1 1 1  3i  2 j  k , din
1 2 1

14
(6.15) rezultă d ( P; D)  .
3

x 1 y  3 z  2
P12. Fie dreptele ( D1 ) :   şi
2 1 1

x 1 y  2 z  9
( D2 ) :   . Să se găsească :
1 4 2

a) unghiul dintre D1 şi D2 ;

b) perpendiculara comună a celor două drepte ;

c) distanţa dintre D1 şi D2 .
 
Soluţie. a) Dacă v1 (2,1,1) şi v2 (1,4,2) sunt vectorii directori ai celor două drepte, unghiul dat de (6.5) este
242 
cos    0 , deci   ;
6  21 2

b) Perpendiculara comună are vectorul director

  
i j k
      
v  v1  v 2  2 1 1  6i  3 j  9k . Ecuaţia planului ce trece prin D1 şi conţine pe v este, aplicând (6.10),
1 4 2
x 1 y  3 z  2

2 1 1  0 sau x  4 y  2 z  15  0 . Analog, planul care trece prin D2 şi conţine pe v are ecuaţia
6 3 9
x 1 y  2 z  9
 x  4 y  2 z  15  0
1 4 2  0 , sau, 2 x  y  z  9  0 . Perpendiculara comună este  ; c) Pe D1
6 3 9 2 x  y  z  9  0

alegem punctul A(1,3,-2) iar pe D2 punctul B(1,-2,9). După (6.18) rezultă d ( D1 ; D2 ) 

AB , v , v  , unde
1 2
v1  v 2
0  5 11
AB, v , v   2
1 2
 
1 1  84 şi v1  v2  36  9  81  126 . Deci, d ( D1 ; D2 ) 
84
126
.
1 4 2
 P13. Să se stabilească poziţia relativă a planelor:

( P1 ) : 4 x  3 y  z  4  0, ( P2 ) : 2 x  y  z  0, ( P3 ) : y  3z  0 .

Soluţie. Se studiază sistemul 4 x  3 y  z  4, 2x  y  z  0, y  3z  0 . Rangul fiind doi, planele nu se

intersectează într-un singur punct. Primele două ecuaţii au soluţia x  2  2t , y  4  3t, z  t , deci dreapta
x2 y4 z
de intersecţie a planelor ( P1 ) şi ( P2 ) este ( D1 ) :   . Analog, ( P1 ) şi ( P3 ) se intersectează după
2 3 1
x 1 y z x y z
dreapta ( D2 ) :   , respectiv, ( P2 ) şi ( P3 ) au în comun dreapta   . Se observă că cele trei
2 3 1 2 3 1
plane se intersectează după drepte paralele.

 x  y  3z  0
P14. Să se calculeze unghiul dintre dreapta ( D) :  şi planul (P) x  y  z  1  0 .
x  y  z  0
    
Soluţie. Vectorul director al dreptei D este v  N1  N 2 , unde N1 (1,1,3) şi N 2 (1,1,1) . Rezultă
   
v  2i  4 j  2k . Conform cu (6.17), sin   0 . Dreapta (D) este fie paralelă cu planul, fie conţinută în plan. Un
punct al dreptei este (0,0,0) care nu verifică ecuaţia planului, deci nu aparţine planului. În concluzie, (D) este
paralelă cu planul.

x  1 x  y  0
P5. Stabiliţi dacă dreptele r :  şi s :  sunt concurente, paralele sau oblice. Calculaţi:
y  z  0 z  1

a) distanţa dintre s şi t;

b) unghiul dintre drepte;

c) dreapta p care trece prin A(2,2,1) şi este ortogonală pe s şi pe r;

d) drepta unică q perpendiculară pe r şi pe s şi le intersectează pe ambele.

x  y  0
Repetaţi exerciţiul cu r şi t :  .
 z  1

Soluţie. a) 2; b)  (r, s)  (r, t )  2 / 3,  (s, t )  0 ;

c) p : x  2  t , y  2  t , z  1  t ; d) q : x  1  t , y  1  t , z  1  t .

P16. Determinaţi ecuaţia planului care trece prin A(1,1,1) şi este ortogonal pe vectorul u  (1,1,2) .

Soluţie. x  y  2 z  6  0 .

P17. Determinaţi ecuaţia planului care trece prin punctele A(1,1,0) , B(1,0,1) , C (0,1,2) . Verificaţi dacă
punctul D(1,2,1) e un punct al planului. Stabiliţi dacă dreapta r : x  1  t, y  1  t , z  3t , e conţinută în plan.
Soluţie. p : 2 x  y  z  3  0 ; D  p ; r  p .

x  2 y  z  1
P18. Determinaţi ecuaţia planului care trece prin punctul A(1,1,1) şi conţine dreapta r :  .
 x  y  z  0

Soluţie. 2 x  5 y  2 z  1  0 .

2 x  z  1  0,
P19. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M(1,2,-1) şi dreapta D  :  .
3 y  2 z  2  0

Soluţie. Ecuaţia fasciculului de plane care trec prin dreapta dată este
r (2 x  z  1)  s(3 y  2 z  2)  0, r, s  R, r 2  s 2  0 . Deoarece M aparţine planului, se obţine r=-2s. Dar
ecuaţia planului este 2 x  6 y  5z  5  0 .

P20. Să se scrie ecuaţia planului paralel cu planul x  y  2 z  0 şi care trece prin punctul de intersecţie
a planelor 2 x  y  z  2  0, x  3 y  z  1  0 , x  y  z  3  0 .

Soluţie. Punctul de intersecţie al planelor este soluţia sistemului format din ecuaţiile celor trei plane. Prin calcul
se obţine punctul (1,1,1). Orice plan paralel cu planul x  y  2 z  0 are ecuaţia x  y  2 z  d  0 . Din ecuaţia
ca (1,1,1) să aparţină planului se obţine d =-4. Deci planul cerut are ecuaţia x  y  2 z  4  0 .

P21. Să se calculeze unghiul următoarelor plane : ( P1 ) : 4 x  5 y  3z  1  0 şi ( P2 ) : x  4 y  z  9  0 .

 
Soluţie. Unghiul celor două plane este unghiul vectorilor normali la cele două plane N1 (4,5,3) , N 2 (1,4,1) .
7   7
Cu (6.11) se obţine cos   ,  ( N1 , N 2 )  arccos .
10 10

P22. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul (1,2,1) şi este paralel cu dreptele
 x  2 y  z  1  0, 2 x  y  z  0,
D1 :  D2 : 
 x  y  z  1  0;  x  y  z  0;

Soluţie. Se folosesc (6.12). Vectorul director al dreptei D1 este v1  N 1  N 2 , N 1 1,2,1 , N 2 1,1,1 . Rezultă
x -1 y2 z -1
v1 (1,2,3) . Analog se obţine v2 (0,1,1) . Cu (6.10) ecuaţia planului este 1 2  3  0 , adică
0 1 -1
x  y  z  0 .

P23. Dat punctul A(1,0,1) şi planul  : x  y  2 determinaţi dreapta r care trece prin A şi este
perpendiculară pe plan. Calculaţi, de asemenea, dreapta s care trece prin A, este paralelă cu planul  şi
intersectează axa x.
Soluţie. r : x  1  t , y  t , z  1 ; s : x  1, y  0 .

P24. Verificaţi dacă dreapta r : x  1  t , y  2  t , z  1  t şi planul  : x  2 y  z  1 sunt paralele, şi

calculaţi distanţa de la r la  .

5
Soluţie. .
6

x  1  t x  1  t
  x  y  3
P25. Fie date dreptele r :  y  2  t , s :  y  3  t şi t :  .
z  1  t  z  t x  y  z  0
 

a) Verificaţi că r şi s sunt paralele şi determinaţi planul care le conţine;

b) Verificaţi că r şi t sunt concurente şi determinaţi planul care le conţine;

c) Verificaţi că s şi t sunt oblice şi determinaţi perpendiculara lor comună. Calculaţi distanţa dintre ele fără a
folosi perpendiculara comună;

d) Calculaţi unghiurile dintre planul ( r, s) şi dreapta t; dintre planul (r , t) şi dreapta s; dintre planele (r, s) şi (r,
t).

5 7 2
Soluţie. a) y  z  3  0 ; b) x  y  3  0 ; c) perpendiculara comună trece prin punctele P , ,  şi
3 3 3
 7 11 4  1  
Q , ,  ; d  ; d) ; 0; .
6 6 6 2 3 3

2 y  z  1 
P26. Determinaţi ecuaţiile planelor care conţin dreapta r :  şi formează un unghi cu axa
 x  y  2 3
y.

    
Soluţie. x  3  2 6 y  2  6 z   4  6  0 . 

P27. Determinaţi ecuaţiile dreptelor r, s care trec prin A(1,1,1) care intersectează planul

 : x  2 y  3z  1 după un unghi şi sunt paralele cu planul  : 3x  z  2 .
4

Soluţie. Vectorul director al dreptelor este

 20  7 10  20  7 10
lm , n  m , m0.
30 10
PROBLEME PROPUSE

P1. Să se scrie ecuaţiile unei drepte care trece prin punctul A(1,1,-2) şi este paralelă cu dreapta D

x  4 y  2 z 1  x  y  3z  2  0
a) D :   ; b) D : 
2 3 4 2 x  y  2 z  3  0.

 x 1 y 1 z  2
Indicaţie. a) Vectorul director al dreptei D este v (2,3,4) . Dreapta căutată are ecuaţiile D :  
2 3 4
 x 1 y 1 z  2
; b) Vectorul director al dreptei D este v (5,8,1) . Ecuaţiile dreptei sunt D :   .
5 8 1

P2. Să se găsească ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin punctul (2,3,1) şi este paralelă cu
vectorul (3,-7,4).

Indicaţie. x  2  3t, y  3  7t , z  1  4t .

P3. Să se calculeze distanţa de la punctul A(1,1,1) la dreapta D

x 1 y 1 z 1 x  y  z  0
a) D :   ; b) D : 
2 1 3  x  y  z  2  0.

Indicaţie. a) Fie M 0  D un punct oarecare. Pentru x=1 prin rezolvarea sistemului se obţin coordonatele (1,-

M0 A v 26 
1,1) ale punctului M 0 . Rezultă d ( A; D)    , unde v (2,1,3) este vectorul director al dreptei D;
v 7
3
b) Analog, d ( A; D)  .
2

P4. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctul A(1,1,-1) şi este perpendicular pe dreapta D.

x y 1 z 1 x  y  0
a) D :   ; b) D : 
1 2 1  x  2 y  z  1  0.

Indicaţie. a) Vectorul director al dreptei D trebuie să fie vector normal pentru planul căutat. Deci N (1,2,1) şi
planul are ecuaţia P : x  2 y  z  4  0 ;

b) N (1,1,3) , P : x  y  3z  1  0 .

P5. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctul A(0,1,-1) şi prin dreapta D:
 2 x  y  z  1  0
a) D : x  4  2t, y  2  3t, z  1  4t ; b) D : 
 x  y  1  0.

Indicaţie. Planul căutat conţine dreapta D dacă conţine orice punct de pe D.


a) Fie B(4,-2,-1) un punct ce aparţine lui D. Planul căutat este determinat de vectorii AB(4,3,0) , v (2,3,4) şi de
punctul A. Se obţine 6x  8 y  9z  17  0 ; b) Fasciculul de plane care trece prin D are ecuaţiile

2 x  y  z  1   ( x  y  1)  0 . Deoarece A aparţine planului, rezultă   1 / 2 şi ecuaţia planului este

5x  y  2 z  3  0 .

P6. Se dau planele P1 : x  2 y  2 z  7  0 , P2 : 2 x  y  2 z  1  0 , P3 : 2 x  2 y  z  2  0 .

a) Să se arate că planele sunt perpendiculare două câte două;

b) Să se determine punctul comun al celor trei plane;

c) Să se calculeze distanţa de la punctul A(2,4,7) la planul P1 .

        
Indicaţie. a) N1 (1,2,2) , N 2 (2,1,2) , N 3 (2,2,1) . Se găseşte N1 , N 2  N1 , N 3  N 2 , N 3  0 , deci

planele sunt perpendiculare;

1
b) Sistemul format din ecuaţiile celor trei plane are soluţia x  1, y  1, z  2 ; c) d ( A; P)  .
3

P7. În spaţiul R 3 sunt date dreptele:

x  y  1  0 x4 y 8 z 2
r1 :  , r2 :  
3 x  2 z  5  0 l m n

a) determinaţi condiţia pentru care cele două drepte sunt coplanare

b) determinaţi condiţia pentru care dreptele sunt perpendiculare

c) în condiţiile date la punctele a şi b gasiţi punctul de intersecţie al celor două drepte

Indicaţie. a) 10l  2m  3n  0 ; b) 2l  2m  3n  0 ; c) (1,2,2) .

P8. Scrieţi ecuaţia planului care trece prin punctul P(1,2,3) şi este paralel cu dreptele

3x  z  0 x  z  1
r: , r : 
4 x  y  z  1  y  2  2z

Indicaţie. 5x  2 y  z  6  0 .
 P9. Dat punctul A(1,12) şi planele  : x  y  z  0 şi  : x  z  0 determinaţi dreapta r care trece prin
A şi este paralelă cu ambele plane. La ce distanţă de origine este r?

35
Indicaţie. x  1  t, y  1  2t , z  2  t ; d  .
6

P10. Discutaţi în funcţie de  şi  poziţia reciprocă a dreptelor:

x  2 y   x  2 y  4 z  0
r: s: .
x  y  z  0 3x  6 y  2

x  2 y  
x  y  z  0

Indicaţie. Un mod de rezolvare este discutarea eventualelor soluţii comune ale sistemului 
x  2 y  4z  0
3 x  6 y  2 

2 1 0 1 2 0 
1  1  1 1 0
Matrice incompletă A  , matrice completă B  .
1 2 4 1 2 4 0
3 6 0 3 6 0 2

Ranguri:

A  4, B  3 , drepte oblice

A  4, B  2 , imposibil

A  3, B  2 , drepte paralele

A  2, B  3 , imposibil

A  2, B  2 , drepte concurente.

P11. Date punctele A(0,0,1) , B(1,2,0) şi dreapta:

x  y  z  2  0
r: , determinaţi:
3x  2 z  5  0

a) ecuaţia dreptei s care trece prin A şi este ortogonală pe dreapta r;

b) ecuaţia planului  care conţine punctul B şi dreapta s;
c) distanţa minimă dintre dreapta r şi dreapta AB, precum şi ecuaţiile dreptei de minimă distanţă
corespunzătoare.
  5
 x  2t  3

 1 19 3
Indicaţie. a) s :  y  5t  ; b) x  4 y  9 z  9  0 ; c) d  .
 3 21
 z  3t



P12. Dat un punct A(3,2,2) şi dreapta de ecuaţii:

x  t  1

 y  t  2
 z  2t  1


determinaţi pentru ce valoare a lui t e minimă distanţa dintre A şi un punct P(t) al dreptei r în funcţie de t.

Indicaţie. d  6t 2  24t  29 , t  2 .

P13. Scrieţi ecuaţiile dreptei care este paralelă cu vectorul (1,4,4) şi concurentă cu dreptele:

4 x  y  z  1 x  y  z  3
r: s:
 z  3x  y  2  2z

Indicaţie. d : 8x  y  3z  1,4 x  3 y  2 z  0

P14. Date punctele A(1,0,1) şi B(2,1,1) şi dreapta

y  z  2  0
r: .
x  2 y  2  0

a) verificaţi dacă dreptele AB şi r sunt concurente şi să se găsească punctul comun şi ecuaţia planului care
le conţine;
b) determinaţi punctul C al dreptei r astfel încât triunghiul ABC să aibă aria 3.
Indicaţie. a) (4,3,1) ; P :  x  y  z  0 ; b) C (8,5,3) sau C (0,1,1) .

P15. Fie dreapta paralelă cu vectorul (2,2,1) şi concurentă cu dreptele

x  y  1 x  y  z  0
r1 :  r2 :  .
x  z  3 2 y  z  0

Determinaţi o pereche de plane paralele care le conţin.

Indicaţie. x  y  1  0 , x  y  0 .
 P16. Să se verifice că dreptele următoare sunt concurente:

x 1 y  7 z  5 x  6 y 1 z
D1 :   ; D2 :   .
2 1 4 3 2 1

Să se scrie ecuaţia planului determinat de acestea.

x 1 y  7 z  5 x  6 y 1 z
Indicaţie. Fie     şi     . Deoarece x  2  1  3  6 ,
2 1 4 3 2 1
y    7  2  1 , z  4  5   se obţine   2,   3 , prin urmare dreptele sunt concurente în
 
punctul M(-3,5,-3) . Planul căutat este determinat de v1 (2,1,4) , v2 (3,2,1) şi un punct oarecare al dreptei D1
sau D2 . Se obţine P : 9 x  10 y  7 z  44  0 .

P17. Să se calculeze unghiul dintre dreptele:

x 1 y  2 z  5 x y  3 z 1
a) D1 :   , D2 :   ;
3 6 2 2 9 6

3x  4 y  2 z  0 4 x  y  6 z  2  0
b) D1 :  , D2 : 
2 x  y  2 z  0.  y  3z  2  0.

   
; b) v1 (10,2,11) , v2 (3,12,4) ,  v1 , v 2   arccos
72 98
Indicaţie. a) arccos .
77 195

P18. Se dau dreptele:

x  4z  1  0 y  0
D1 :  , D2 : 
 x  4 y  9  0.  x  2 z  4  0.

Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune a celor două drepte.

y  z  2  0
Indicaţie. 
2 x  5 y  4 z  8  0.

x  2 y 1 z 1
P19. Să se determine unghiul dintre dreapta D :   şi planul P : 2 x  y  2 z  3  0 .
1 2 1

2
Indicaţie.   arcsin .
3 6

P20. Să se calculeze unghiul dintre planele P1 : 6 x  2 y  4 z  17  0 , P2 : 9 x  3 y  6 z  4  0 .

Indicaţie.   0  .
 P21. Să se afle distanţa dintre dreptele D1 şi D2 :

x  y  z  1  0 x  2 y  z  2  0
a) D1 :  , D2 : ;
2 x  y  z  2  0 x  2 y  2 z  4  0

x y  2 z 1 x2 y z2
b) D1 :   , D2 :   ;
1 2 3 1 2 3

5 5
Indicaţie. a) d=1; d  .
14

P22. Să se studieze poziţia relativă a planelor:

a) P1 : 5x  8 y  z  7  0 , P2 : x  2 y  3z  1  0 ,

P3 : 2 x  3 y  2 z  9  0 ;

b) P1 : x  4 y  2 z  3  0 , P2 : 3x  y  z  5  0 ,

P3 : 3x  12 y  6 z  7  0 ;

c) P1 : 2 x  y  5z  4  0 , P2 : 5x  2 y  13z  23  0 ,

P3 : 3x  z  5  0 .

Indicaţie. a) Sunt concurente în punctul A(3,-1,0); b) P1 şi P3 sunt paralele, P1 şi P2 , respectiv, P2 şi P3 , se

intersectează după o dreaptă; c) Cele trei plane se intersectează după o dreaptă de ecuaţii
2 x  y  5z  4  0,5 y  17 z  22  0 .

P23. Să se găsească ecuaţia planului determinat de dreptele

2 x  3 y  z  1  0 x  5 y  4 z  3  0
D1 :  , D2 : 
 x  y  3z  0  x  2 y  2 z  1  0.

Indicaţie. P : x  2 y  2 z  1  0 .

P24. Să se determine poziţia dreptei D faţă de planul P dacă:

x  12 y  9 z  1
a) D :   , P : 3x  5 y  z  2  0 ;
4 3 1

x 1 y  3 z
b) D :   , P : 3x  3 y  2 z  5  0 ;
2 4 3

x  13 y  1 z  4
c) D :   , P : x  2 y  4z  1  0 .
8 2 3
Indicaţie. a) D  P  {(0,0,2)} ; b) D || P ; c) D  P .

 x  y  3z  2  0
P25. Se dă dreapta D :  . Să se determine direcţia lui D. Alegând un punct pe D , să se
2 x  y  2 z  3  0
scrie ecuaţiile dreptei sub formă de rapoarte.

 x5 y 7 z
Indicaţie. v (5,8,1) ,   .
5 8 1

P26 Să se scrie ecuaţiile perpendicularei din A(0,-1,1) pe dreapta D : y  1  0, x  2 z  7  0 şi să se afle

distanţa de la punctul A la dreapta D.

Indicaţie. y  1  0,2 x  z  1  0 ; l  5 .

P27. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin dreapta de intersecţie a planelor P1 : 3x  2 y  5  0 şi

P2 : 2 x  y  3z  2  0 şi

a) trece prin punctul M(1,2,0);

b) este paralel cu axa Ox;

c) este perpendiculară pe planul x  y  5  0 .

Indicaţie. a) 7 x  5 y  3z  17  0 ; b) y  9 z  16  0 ; c) x  y  3z  7  0 .

P28. Pentru ce valori ale lui  şi  dreapta x  3  4t, y  1  4t, z  3  t aparţine planului
x  2 y  4 z    0 .

Indicaţie.   3,   23 .

P29. Să se determine parametrii  şi  astfel încât planele P1 : 2 x  y  3z  1  0 ,

P2 : x  2 y  z    0 P3 : x  y  6 z  10  0 .

a) să aibă un punct comun;

b) să aibă o dreaptă comună;

c) să se intersecteze după trei drepte paralele distincte.

Indicaţie. a)   7 ; b)   7,   3 ; c)   7,   3 :

P30. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctul M(1,2,1) şi este perpendicular pe planele
P1 : 3x  2 y  1  0 , P2 : 2 x  3 y 4 z  4  0 .
Indicaţie. 2 x  3 y  4 z  4  0 .

P31. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctele M 1 (1,2,1) , M 2 (2,3,4) şi este perpendicular pe
planul 2 x  3 y  z  0 .

Indicaţie. 8x  5 y  z  3  0 .

P32. Să se găsească ecuaţia unui plan ce trece prin punctele (1,0,-1), (2,1,3) şi este paralel cu vectorul
(1,1,-1).

x 1 y z 1
Indicaţie. 1 1 4 0.
1 1 1

P33. Să se găsească ecuaţia unui plan P care trece prin punctul (1,-1,4) şi este perpendicular pe planele
P1 : 2 x  y  z  2  0 , P2 : x  y  3z  1  0 . Să se afle unghiul dintre P1 şi P2 .

2
Indicaţie. 2 x  7 y  3z  3  0 ;   arccos .
66

x 3 y 6 z 8 x6 y4 z 2
P34. Să se arate că dreptele D1 :   , D2 :   aparţin aceluiaşi
4 1 2 5 4 10
plan. Să se determine ecuaţia acestui plan.

Indicaţie. 2 x  30 y  11z  86  0 .

x  y  z  0
P35. Să se scrie ecuaţia unui plan ce trece prin dreapta D1 :  şi este paralel cu dreapta
2 x  y  3z  0
D2 : x  2 y  3z .

Indicaţie. 7 x  26 y  18z  0 .

7 8
P36. Să se arate că punctele A(1,1,1), B(2,3,2), C(4,-1,5), D ,1,  sunt coplanare.
 3 3

1 1 1 1
2 3 2 1
Indicaţie.   4  1 5 1  0 , deci punctele sunt coplanare.
7 8
1 1
3 3
 CURBE ÎN SPAŢIU. CURBE PLANE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Se consideră curba x  2t , y  t 2 , z  ln t , t  0 . Să se arate că această curbă trece prin punctele

P(2,1,0) şi Q(4,4,ln 2) şi să se găsească lungimea arcului între aceste puncte.
Soluţie. Se observă că pentru t=1 se obţine punctul P, iar pentru t=2 se obţine punctul Q. Deoarece
2
1 1
x (t )  2, y (t )  2t , z (t )  , rezultă pentru lungimea arcului între P şi Q l (1,2)   4  4t 2  2 dt 
t 1 t
2
2t 2  1 2 2
 dt . Deci, l (1,2)  t 2  ln t 1  3  ln 2.
1 t 1

P2. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curbele:

t
a) x  t  sin t , y  1  cos t , z  4 sin în t  0 ;
2
b) z  x  y , x  y în M 0 (1,1,2) ;
2 2

c) x 2  z 2  4  0, x 2  y 2  4  0 , în M 0 ( 3 ,1,1) .
Soluţie. a) Pentru t  0 se obţine punctul (0,0,0). Se utilizează ecuaţiile (7.1.5) şi (7.1.6) în care derivatele
t
x(t )  1  cos t, y (t )  sin t şi z (t )  2 cos sunt calculate în punctul t  0. Rezultă:
2
x y z
T :   ,  T : z  0 ; b) Punând x  t , se obţine reprezentarea parametrică a curbei x  t , y  t , z  2t 2 .
0 0 2
Punctul (1,1,2) corespunde lui t  1 . Prin derivare, ecuaţiile (7.1.5) şi (7.1.6) devin
x 1 y 1 z  2
T:   ,  T : 1  ( x  1)  1  ( y  1)  4  ( z  2)  0 , adică, T : x  y  4 z  10  0 ; c) Fie
1 1 4
F ( x, y, z)  x 2  z 2  4 şi
G( x, y, z)  x 2  y 2  4 . Pentru ecuaţiile (7.1.7) se calculează determinanţii funcţionali:
F F F F
y z 0 2z x  2 z 2 x  4 xz ;
 z
D( F , G ) D( F , G )
   4 yz ,
D( y, z ) G G 2y 0 D( z , x) G G 0 2x
y z z x
F F
D( F , G ) x y 2x 0
   4 xy .
D ( x, y ) G G 2x 2 y
x y
În punctul ( 3 ,1,1) ecuaţiile tangentei şi planului normal sunt:
x  3 y 1 z 1
T:   ,  T : 4( x  3 )  4 3 ( y  1)  4 3 ( z  1)  0 adică x  3 y  3 z  3  0 .
4 4 3 4 3

P3. Pentru curba x  a cos t , y  a sin t , z  ht , t  R , să se determine triedrul Frenet.

   
Soluţie. Prin derivare se obţine r (t )  (a sin t )i  a cos tj  hk . Ecuaţiile tangentei sunt
 
x  a cos t y  a sin t z  ht   r (t ) 1  
T:   , versorul  este dat de     (a sin ti  a cos tj  hk ) .
 a sin t a cos t h r (t ) a2  h2

Planul normal (  N   ) are ecuaţia:
 N : a sin t ( x  a cos t )  a cos t ( y  a sin t )  h( z  ht )  0.
    
Pentru versorul  se calculează r (t )  (a cos t )i  (a sin t ) j . Deci,
  
i j k
    
r   r    a sin t a cos t h  ah sin ti  ah cos tj  a 2 k .
 a cos t  a sin t 0
 r   r  1   
În concluzie,      (h sin ti  h cos tj  k ) .
r   r  a2  h2

Ecuaţiile binormalei (de direcţie  ) sunt:
x  a cos t y  a sin t z  ht
B:   .
h sin t  h cos t a

Planul osculator (  O   ) are ecuaţia:
 O : h sin t ( x  a cos t )  h cos t ( y  a cos t )  a( z  ht )  0.
  
Pentru versorul normalei principale      se obţine:

  
i j k
 h sin t  h cos t a  
   cos ti  sin tj .
h2  a2 h2  a2 h2  a2
 a sin t a cos t h
h2  a2 h2  a2 h2  a2

Ecuaţiile normalei principale (de direcţie  ) sunt:
x  a cos t y  a sin t z  ht
NP :   .
cos t  sin t 0

Planul rectificant (  R   ) este de ecuaţie:
 R : cos t ( x  a cos t )  sin t ( y  a sin t )  0.

P4. Pentru curba x 2  2az, y 2  2bz, a, b  0 , să se determine triedrul Frenet.

Soluţie. O reprezentare parametrică a curbei este dată de x  2at , y  2bt , z  t 2 , t  R . Se obţine
x  2a , y   2b , z  2t , x  y   0 , z   0 . Ecuaţiile tangentei la curbă sunt:
x  2a t y  2bt z t2 
T:   , versorul  este dat de
2a 2b 2t
 1   
  ( 2a i  2b j  2tk ) .
2a  2b  4t 2
Ecuaţia planului normal este:
 N : 2a ( x  2at )  2b ( y  2bt )  2t ( z  t 2 )  0.
 1  
Versorul binormalei are expresia:   ( 2a i  2b j ) .
2a  2b
x  2a t y  2bt z t2
Ecuaţiile binormalei sunt: B :   .
2a  2b 0
Pentru planul osculator se găseşte:
 O : 2a ( x  2at )  2b ( y  2bt )  0.
Se obţine versorul normalei principale:
 1   
  ( 2bti  2atj  (a  b)k ) .
(a  b)( 2t 2  a  b)
Deci ecuaţia normalei principale sunt:
 x  2a t y  2bt z t2
B:   .
 2bt  2a t ab
In final, planul rectificant are ecuaţia:
 R :  2bt ( x  2at )  2at ( y  2bt )  (a  b)( z  t 2 )  0.

P5. Să se calculeze curbura şi torsiunea într-un punct al curbei x  e t , y  e t , z  t 2 .

   
Soluţie. Ecuaţia vectorială a curbei este r (t )  e t i  e t j  t 2k .
         
Se calculează: r (t )  e t i  e t j  2k , r (t )  e t i  e t j , cu r (t )  e t i  e t j . Se calculează
  
i j k
    
r   r   e t  e t 2  e t i  e t 2 j  2k . Deci, pentru curbură se obţine:
e t e t 0
 
r   r  2 2
K   3  2t 
 
 2t
.
r e  e  2 e  e t
t 2

et  e t 2
  
Pentru torsiunea T se calculează r , r , r   e t t 2 2
e 0   2 2 . Deci, T    2.
2
et  e t 0

P6. Să se determine versorii triedrului Frenet, curbura şi torsiunea pentru curba

 4 3 
r ( s)   cos s,1  sin s, cos s  .
 5 5 

Soluţie. Se observă că v  r   1 şi deci parametrul pe curba dată este chiar abscisa curbilinie. Astfel, formulele
    1      
care dau elementele Frenet sunt:  ( s)  r ( s), K   ( s) ,  ( s)   ( s),  (s)   (s)   (s),     . Se
K
   4 3    4 3 
găseşte  (s)  r (s)    cos s, sin s, cos s  şi K=1. De asemenea,  ( s)    cos s, sin s, cos s ,
 5 5   5 5 
  3 4
 (s)    ,0,  . Deoarece câmpul binormal este paralel rezultă T=0. Din K  1  0 şi T  0, ()s , rezultă
 5 5 

că r (s) este un cerc.

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal în punctul M 0 la curba  , pentru:
a) x  e t cos 3t , y  e t sin 3t , z  e 2t , M 0 (1,0,1) ;
 
b) x  a cos 2 t , y  a sin t cos t , z  a sin t , M 0  t 0   ;
 4
1
c) y  x 2 , z  3 , M 0 (1,1,1) ;
x
d) x 2  y 2  z  6  0, x  y 2  z 3  6  0, M 0 (1,2,1) ;
x 1 y z 1
Indicaţie. a) T :   ;  N : x  3 y  2z  1  0 ;
1 3 2
2x  a 2 y  a 2z  a 2
b) T :   ;  N : 2 x  2 z  0 ;
2 0 2
 x 1 y 1 z 1
c) T :   ;  N : x  2 y  3z  0 ;
1 2 3
x 1 y  2 z 1
d) T :   ; N : x  y  z  0 .
8 8 8

t t 
P2. Să se scrie ecuaţiile feţelor triedrului Frenet al curbei x  ,y  , z  ln sin t în punctul t  .
2 2 2

Indicaţie.  N : x  y   0;  O : x  y  0;  R : z  0.
2

P3. Să se scrie ecuaţiile axelor triedrului Frenet într-un punct oarecare al curbei
1 1
x  sin 2 t , y  (t  sin t cos t ), z  sin t .
2 2
X x Y y Zz X x Y y Zz X x Y y Zz
Indicaţie. T :   ;B:   ; NP :   .
sin t cos t 1 sin t cos t 1 cos t sin t 0

P4. Să se scrie ecuaţia planului osculator al curbei x  e t , y  e t , z  t 2 într-un punct al ei.

Indicaţie.  O : xe t  ye t  z 2  2t  0 .

P5. Să se scrie ecuaţia planului osculator al curbei y 2  x, x 2  z în punctual M(1,1,1).

Indicaţie. Curba poate fi exprimată prin ecuaţiile parametrice x  t 2 , y  t , z  t 4 . Planul osculator are ecuaţia
 O : 6x  8 y  z  3  0 .

t2 2t 3 t4
P6. Să se determine ecuaţiile normalei principale şi binormalei la curba x  ,y  ,z  în
2 3 2
1 2 1
punctul M  , ,  .
2 3 2
1 2 1 1 2 1
x y z x y z
Indicaţie. t  1; N P : 2  3  2 ; B: 2  3  2 .
2 1 2 2 2 1

P7. Să se scrie ecuaţiile normalei principale şi binormalei la curba x  y 2 , z  x 2 în punctul M(1,1,1).

x 1 y 1 z 1
Indicaţie. O reprezentare parametrică a curbei este x  t 2 , y  t , z  t 4 ; N P :   ;
 31  26 22
x 1 y 1 z 1
B:   .
6 8 1

  1  1 
P8. Se dă curba r  ti  t 2 j  t 3 k . Se cer:
2 6
a) elementul de arc;
b) versorii triedrului Frenet în punctul t=1;
c) ecuaţia planului osculator în acelaşi punct.
1
  2 2 1   2 1 2   1 2 2 
Indicaţie. a) ds  2  t 2 dt ; b)   , ,  ,    , ,  ,   , ,  ;
2  3 3 3  3 3 3 3 3 3
1
c)  O : x  2 y  2 z   0 .
3
    1 
P9. Se dă curba r  cos 2 ti  j  sin 3 tk . Se cer:
6
a) elementul de arc;
b) versorii triedrului Frenet într-un punct oarecare al curbei;
c) curbura.
  
Indicaţie. ds  3 sin t cos tdt ;   cos t ,0, sin t  ,  0,1,0 ,  sin t ,0, cos t  ;
1
c) K  .
3 sin t cos t

t2 2t 3 t4 1 2 1
P10. Să se scrie ecuaţia binormalei la curba x  ,y  ,z  în punctul M  , ,  .
2 3 2 2 3 2
1 2 1
x y z
Indicaţie. B : 2  3  2.
2 2 1

P11. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei x  cos t , y  sin t , z  cos 2t în punctul M(0,1,-1).
Indicaţie. K=17, T=0.

 1  2 3 3/ 2  
P12. Se consideră curba r  t 2 i  t j  tk . Se cer:
2 2
a) versorii tangentei şi binormalei principale precum şi curbura în punctual t=2;
b) ecuaţiile tangentei şi planului rectificant în acelaşi punct.
 2 2 1   2 1 2  1
Indicaţie. a)   , ,  ,   , ,  ; K  ;
 3 3 3  3 3 3 18
8
y
x2 3  z  2 ;  : 2x  y  2z  8  0 .
b) T :  R
2 2 1 3

 
  2 

P13. Fie curba r  ti  1  t 2 j  t 3 k .
3
a) să se calculeze versorii triedrului Frenet în t=1;
b) să se scrie ecuaţiile normalei principale şi ale planului osculator;
c) să se calculeze torsiunea în acelaşi punct.
 1 2 2   2 2 1   2 1 2 
Indicaţie. a)    , ,  ,    , ,  ,    , ,  ;
 3 3 3  3 3 3  3 3 3
2
z
x 1 y 3 ;  : 2 x  2 y  z  8  0 ; c) T  2 .
b) N P :   O
2 1 2 3 9

P14. Să se afle raza de curbură pentru curba

t
x  t  sin t , y  1  cos t , z  4 sin .
2
1 4
Indicaţie. R   .
K 2 t
1  sin
2

P15. Se dă curba x  cos t , y  sin t , z   ln cos t . Se cer:

a) curbura într-un punct oarecare al curbei;
b) versorii normalei principale şi binormalei;
c) ecuaţiile binormalei şi planului rectificant în t=0.
  
Indicaţie. a) K  cos t 1  cos 2 t ; b) 
1
  
  cos t 1  sin 2 t i   sin 3 tj  cos 2 tk  ,
1  cos 2 t

 
1
   
 cos 2ti  sin 2tj  cos tk ,
1  cos 2 t
x 1 y z
c) B :   ,  R : x  z  1  0 .
1 0 1

P16. Să se calculeze lungimea curbei închise

x  cos 3 t , y  sin 3 t , z  cos 2 t .
5 5 2 2
Indicaţie. ds  sin 2t dt ; s   sin 2t dt  10  sin 2tdt  10 .
2 2 0 0

P17. Să se demonstreze că planele normale la curba x  sin 2 t , y  sin t cos t , z  cos t trec prin originea
sistemului de coordinate.
 
Indicaţie.  N : x  sin 2 t sin 2t   y  sin t cos t  cos 2t  ( z  cos t ) sin t  0 . Ecuaţia nu conţine termen liber
rezultă că planele normale trec prin originea sistemului de coordonate.
1
P18. Să se arate că curbura curbei x  t cos t , y  t sin t , z  at în origine este K  .
1 a2

P19. Să se arate că curba x  a sin 2 t , y  a sin 2t , z  a cos 2 t este plană. Să se stabilească planul ei.
1
Indicaţie.  0 , deci curba este plană. Planul curbei este  O : x  z  a .
T

 1  
P20. Să se determine punctele de pe curba r  i  ln tj  tk unde normala principală este paralelă cu
t
planul 5x  2 y  5z  4  0 .
Indicaţie. Se pune condiţia de perpendicularitate între vectorul director al normalei principale şi vectorul normal
1
la plan (5,2,-5). Se obţin patru puncte corespunzătoare valorilor t1  1, t 2  , t 3  1, t 4  2 .
2

 1  1  
P21. Să se determine tangentele la curba r  t 4 i  t 3 j  t 2 k care sunt paralele cu planul
2 3
3x  2 y  2 z  1  0 .
Indicaţie. Din condiţia de paralelism între vectorul director al tangentei şi vectorul normal la plan (3,-2,-2)
2
rezultă t1  1, t 2  .
3

 1  
 
P22. Să se determine punctele curbei r  i  tj  2t 2  1 k ale căror binormale sunt perpendiculare pe
t
dreapta de ecuaţii x  y  0, z  4 x .
Indicaţie. t1  1, t 2  2 .

P23. Fiind dată curba

   
r  t cos( a ln t )i  t sin(a ln t ) j  btk , t  0 ,
 1
să se demonstreze că raportul între K şi în orice punct al curbei este constant.
T
a 1 a 2 1 ab K a 1 a 2
Indicaţie. K   
1  a 2

 b2 t
,
  ,
T 1 a 2  b 2 t 1 b
.

T
 CURBE PLANE. CONICE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Scrieţi ecuaţia canonică a conicei:

x 2  xy  x  4  0 .

Soluţie.
1  2 X  1  2 Y
2 2
 1 (hiperbolă)
8 8

P2. Clasificaţi conica de ecuaţie generală:

x 2  xy  y 2  3 y  1  0 .
X2 Y2
Soluţie.   1 (elipsă)
3 2
2

P3. Reduceţi în forma normală conica de ecuaţie:

2 x 2  2 y 2  2 xy  2 x  4 y  1  0
X2
Soluţie.  Y 2 1.
3

P4. Reduceţi la forma canonică conica de ecuaţie:

7 x 2  y 2  8xy  6 x  12 y  9  0 .
X2 Y2
Soluţie.   1 (hiperbolă)
36 4

P5. Scrieţi ecuaţia canonică a conicei:

13x 2  13 y 2  10 xy  26 x  10 y  59  0
X2 Y2
Soluţie.   1 (elipsă)
9 4

P6. Se dă conica  : 3x 2  4 xy  2 x  4 y  3  0 .
a) să se determine natura şi genul conicei
b) să se reducă ecuaţia la forma canonică.
3  2 1
3 2
Soluţie. a)    2 0 2  4  0 ,    4  0 . Astfel  este o conică de tip hyperbolic; b)
2 0
1 2 3
 3  2
Matricea formei pătratice 3x 2  4 xy este   . Ecuaţia caracteristică a acestei matrice este
 2 0 
3 2
 0 sau 2  3  4  0 . Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt valorile proprii 1  1 şi 2  4 .
2 
Coordonatele u1 , v1  ale vectorului propriu corespunzător valorii proprii 1  1 , constituie soluţia sistemului
  1 2 
4u1  2v1  0,2u1  v1  0 adică (t ,2t ), t  R \ {0} . Prin normalizare se obţine versorul propriu e1   , .

 5 5
1 2
  2 1 
Analog, pentru 2  4 se găseşte e 2   ,  . Deoarece det R  5 5  1 (rotaţie şi simetrie),
 2 1
 5 5  
5 5
   
pentur a avea numai rotaţie se renumerotează 1  2 , 2  1 , de unde rezultă e1  e2 , e2  e1 .
  2 1  
   x
1
2 x  y 
 x
Rotaţia     5 5  x   sau  5
conduce la 4 x 2  y  2 
8
x 
6
y   3  0 . Se
2  y   
 y  1  y
1
 x  2 y  5 5
 
 5 5  5
2 2
 1   3 
completează pătratele în x  şi y  şi se obţine 4 x      y     2  0 . Se efectuează o translaţie a
 5  5
 1 3  1 3
sistemului xOy  în punctul C1  ,  dată de x   X 
 , y  Y  . Se obţine ecuaţia canonică a
 5 5 5 5
X2 Y2
hiperbolei   1  0 care are vârfurile pe axa C1 x .
1 2
2

P7. Să se stabilească natura şi genul conicei

 : 9 x 2  6 xy  y 2  20 x  0 . Să se reducă la forma canonică folosind metoda roto-translaţiei.
Soluţie. Se calculează invarianţii:
9  3 10
9 3
   3 1 0  100 ,    0 . Astfel  este o conică nedegenerată de gen parabolic. Întrucât
3 1
10 0 0
a12  0 , se efectuează o rotaţie al cărei unghi  este soluţia ecuaţiei a11  a22 sin 2  2a12 cos 2  0 . Pentru
1 1
conica dată, ecuaţia devine 3tg 2  8tg  3  0 , cu soluţiile tg1  3, tg 2   . Pentru tg1  3, tg 2  
3 3
se obţine sin  
3
şi cos  
1
; formulele care dau rotaţia sistemului xOy sunt x 
1
x   3 y  ,
10 10 10
y
1
3x  y  . Faţă de sistemul rotit xOy  , ecuaţia conicei devine y  2  2 x  6 y   0 . Se
10 10 10
2
 3  9 2 3
completează pătratele şi se obţine  y     
 x  . Se efectuează translaţia x   X , y   Y  şi
 10  10 10 10
2 9 1 1
se găseşte ecuaţia canonică a parabolei Y 2   X . Pentru tg 2   se obţine sin   şi
10 10 3 10
cos   
3
. Ecuaţia conicei devine x 2 
6
x 
2
y   0 prin rotaţia x 
1
 3x  y  ,
10 10 10 10

y
1
x   3 y  . Se completează pătratele şi se efectuează translaţia x  X  3 , y   Y şi se găseşte
10 10
2 9
ecuaţia canonică X 2  Y a parabolei raportată la sistemul canonic obţinut prin roto-translaţie.
10 10

P8. Se dau punctul A(1,-1), dreapta D : 3x  3 y  5  0 şi conica  : x 2  2 xy  2 x  4 y  2  0 . Se cer:

a) polara punctului A în raport cu conica ;
b) Tangentele în A la conică;
c) Centrul conicei;
d) Axele conicei;
e) Asimptotele conicei;
f) Polul dreptei D în raport cu  ;
g) Tangentele la conică paralele cu dreapta D;
h) Diametrul conjugat direcţiei lui D.
Soluţie a) Ecuaţia polarei punctului A în raport cu conica se obţine prin dedublare (7.2.20). Se găseşte astfel
1 1 1
1  x  2  (1  y  1  x)   2  ( x  1)  4  ( y  1)  2  0 , adică x  3 y  3  0 ; b) Intersecţia dintre polară şi
2 2 2
conică este dată de
x  3 y  3  0
 
 x  4  10
 2  x 2  8x  6  0   1 .

 x  2 xy  x  4 y  2  0 
 1
x   4  10
 7  10   7  10 
Punctele de tangenţă obţinute sunt B  4  10 , , C   4  10 , . Tangentele vor avea, astfel,
 3   3 
  
ecuaţiile:
x 1 y 1 x 1 y 1
AB :  ; AC :  ;
10  5 10  10  10  5 10  10
3 3
x  y  1  0
c) Coordonatele centrului conicei sunt soluţiile sistemului (7.2.15),  . Se obţine C(-2,1); d) Dacă
x  2  0
m
(l,m) este o direcţie oarecare, k  este panta unei drepte paralele cu direcţia considerată. Ecuaţia (7.2.22) se
l
 
scrie a11  a22 k  a12 k 2  1  0 , adică, a11k 2  a11  a22 k  a12  0 . În acest caz avem k 2  k  1  0 cu
1 5 1 5
soluţia k1  şi k 2  . Deoarece axele trec prin C, rezultă că ecuaţiile celor două axe sunt
2 2
 
 1  5 x  2 y  2 5  0



;
 1  5 x  2 y  2 5  0
e) Asimptotele conicei sunt date de ecuaţiile (7.2.18) şi (7.2.19), l 2  2lm  0 . Din l  0 şi l  2m  0 se găsesc
direcţiile (0,m) şi (-2,1) şi deci 0  ( x  y  1)  m( x  2)  0 , respectiv, 2( x  y  1)  1  ( x  2)  0 . Deci
asimptotele lui  sunt x  2  0 şi x  2 y  0 ;
 
f) Fie M 0 x0, y0 polul dreptei D. Prin urmare, polara lui M 0 în raport cu  este D. Din ipoteză, polara este
xx0  y0  1  yx0  2  x0  2 y 0  2  0 . Din condiţia ca această dreaptă să fie D se obţine sistemul
x0  y 0  1 x0  2 x0  2 y 0  2  5 
  . Rezultă M 0   ,1 ;
3 3 5  4 
g) Orice dreaptă paralelă cu dreapta D are ecuaţia x  y    0 . Se intersectează cu conica şi se pune condiţia
x  y    0

ca ecuaţia găsită să aibă rădăcina dublă. Se obţine  2 . Deci

 x  2 xy  2 x  4 y  2  0
x 2  2(  1) x  4  2  0 . Din   12  (4  2)  0 rezultă 2  2  1  0 cu 1  1  2 , 2  1  2 .
Tangentele căutate au ecuaţiile x  y  1  2  0 ;
m
h) Panta dreptei D este  1 . Diametrul conjugat direcţiei lui D are ecuaţia (7.2.21), adică,
l
2 x  2 y  2  (2 x  4)  0 , sau, y  1  0 .

P9. Să se discute natura conicei

x 2  2 xy  y 2  2 x  2 y  3  0,   R .
Soluţie. Relativ la reducerea la forma canonică se mai pot formula teoreme ce se rezumă în următorul tabel:

r r sig Ecuaţia normală Denumirea

conicei
0 3 2  0 x 2
y 2
Elipsă
 1  0 ;
conice a2 b2
nedegenerate I  0

x2 y2   , elipsă
 1  0 ;
a 2
b 2
vidă
I  0 (imaginară)
 0 x 2
y 2
Hiperbolă
2
 2
1  0 ;
a b
1  0 y  2 px
2
Parabolă

0 2 2  0 x2 y2   {(0,0)} ,
 0
conice a 2
b 2
conică nulă
degenerate  0 x 2
y 2
Pereche de
2
 2
0
a b drepte
concurente
1  0 x2  a2  0 Pereche de
drepte paralele
x a 0
2 2
  , perechea
vidă de drepte
paralele
1 1  0 x2  0 Dreapta dublă

  2  1 ,   (3  1)(  1) , I  2 . Studiind semnul acestor invarianţi,

  -1 1 / 3 0 1 
 ++++++++++++++++++++ 0 ---------------------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
 +++++++++++++ 0 -------------------------------------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
I --------------------------------------------------- 0 +++++++++++++++++++++++++++++++++++
I ----------------------------------- 0 +++++++ 0 ----------------- 0 ++++++++++++++++++++++++

rezultă:
  (,1) ,   0 ,   0 , I  0 , I  0 , elipse reale,
  1 ,   0 ,   0 , parabolă,
 1
    1,  ,   0 ,   0 , hiperbolă,
 3
1
   ,   0 ,   0 , pereche de drepte concurente,
3
 1 
    ,0  ,   0 ,   0 , hiperbolă,
 3 
  0 ,   0 ,   0 , hiperbolă ( I  0 , hiperbolă echilateră),
  0,1 ,   0 ,   0 , hiperbole,
  1 ,   0 ,   0 , pereche de drepte paralele,
  (1, ) ,   0 ,   0 , I  0 , I  0 , elipsă imaginară.

P10. Să se determine  astfel încât ecuaţia

2 x 2  xy  y 2  x  5 y  14  0 să reprezinte două drepte.
2  1/ 2  / 2
 2 5
Soluţie. Din    1/ 2 1  5 / 2    44  0 se obţin 1  11,  2  16 . Deoarece
4 4
 / 2  5 / 2 14
2  1/ 2
  9 / 4  0 conica este de tip hiperbolă. Pentru   11 se obţin dreptele x  y  2  0 ,
 1/ 2  1
2x  y  7  0 .

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se studieze natura şi genul conicelor şi să se reducă la forma canonică:

a) 6 x 2  4 xy  9 y 2  4 x  32 y  6  0 ;
b) 2 x 2  6 xy  10 y 2  8x  12 y  2  0 ;
c) x 2  4 xy  y 2  3x  3 y  2  0 ;
d) 7 x 2  8xy  y 2  6 x  6 y  1  0 ;
e) 9 x 2  24 xy  16 y 2  20 x  10 y  5  0 ;
f) 9 x 2  24 xy  16 y 2  40 x  30 y  0 ;
X2 Y2
Indicaţie. a) conică nedegenerată (   0 ) de tip eliptic (   0 ),   1  0 ; b) conică nedegenerată (
8 4
X2 Y2
  0 ) de tip eliptic (   0 ),   1  0 ; c) conică nedegenerată (   0 ) de tip hiperbolic (   0 ),
6 6
X2 Y2 X2 Y2
  1  0 ; d) conică nedegenerată (   0 ), de tip hiperbolic (   0 ),   1  0 ; e) conică
1 1 1 1
2 6 9
22
nedegenerată de tip parabolic (   0 ), Y 
2
X ; f) conică nedegenerată de tip parabolic (   0 ), Y 2  2 X .
25

P2. Să se studieze, în funcţie de k  R conica de ecuaţie:

3x 2  2 xy  3 y 2  2 2 x  2 2 y  k  0 .
Indicaţie. Valorile proprii sunt 1  2 , 2  4 iar vectorii proprii corespunzători sunt v1  t (1,1), t  R ,
respectiv v2  t (1,1), t  R . Ecuaţia canonică e de tipul 2 X 2  4Y 2    0 , unde  se determină determinând
 2 2 
centrul de simetrie C   , .Primul membru al conicei:
 2 2 

2 2
 2   2   2  
  3 
  a 00  2  2  3   2 2  2  
 2   2   2   2 
       
 2
 2 2 k  0
 2 
 
1 1 1
3   2   3   2  2  k  0  k  0 , deci 2 X 2  4Y 2  0 . Astfel:
2 21 2
- conica este degenerată dacă k  2 ;
- conica este reală dacă k  2 ;
- conica e imaginară dacă k  2 .

P3. Reduceţi la forma canonică conica de ecuaţie:

 5x 2  5 y 2  8xy  18x  18 y  9  0 .
X2
Indicaţie.  Y 2  1 . (elipsă)
9

P4. Ce conică reprezintă ecuaţia

4 x 2  2 xy  y 2  2 x  y  3  0 ?
Indicaţie.   6  0,   3  0, I  5, I  30  0 , elipsă imaginară.

P5. Să se determine coeficienţii  şi  din ecuaţia 2 x 2  xy  2 y 2  7 x  y  3  0 , astfel încât

această ecuaţie să reprezinte două drepte paralele.
Indicaţie. Se impun condiţiile   0,   0 . Se obţine   4,   7 sau   4,   7 .
P6. Să se discute natura conicei
x 2  4 xy  (  3) y 2  10 x  3  0,   R .
 3 3
Indicaţie.   (,1) , elipse reale;   1 , parabolă;     1,  , hiperbole;   , hiperbolă echilateră;
 2 2
3 7 7 7 
   ,  , hiperbole;   , pereche de drepte concurente;    ,4  , hiperbole;   4 , parabolă;
2 3 3 3 
  4,9 , elipse reale;   9 , perche de drepte secante imaginare;   9,  , elipse imaginare.

P7. Să se studieze conica x 2  6 xy  9 y 2  4 x  12 y  4  0 .

Indicaţie. Două drepte confundate, x  3 y  22  0 .

P8. Pentru ce valori ale lui  şi  conicele din familia x 2  12 xy  9 y 2  4 x  y  13  0 sunt

a) conice cu centru; b) conice nedegenerate fără centru;
Indicaţie. a)   4 ;   4 şi   6 .

P9. Să se găsească centrul şi asimptotele conicei 4 xy  3 y 2  4 x  2 y  7  0 .

3 
Indicaţie. C(1,1); Din 4lm  3m 2  0 se găsesc direcţiile (0,l) şi  ,1 , deci, y  1 şi 4 x  3 y  1  0 .
4 

P10. În punctele de intersecţie ale conicei x 2  2 xy  y 2  2 x  6 y  0 cu dreapta 3x  y  6  0 se duc

tangentele la această conică. Să se găsească punctul de intersecţie al acestor tangente.
Indicaţie. Punctele de intersecţie ale conicei cu dreapta sunt (0,6) şi (-2,0). Tangentele în aceste puncte au
ecuaţiile 5x  3 y  18 , respectiv, 2 x  2 y  4 . Se obţine punctul (-3,1) de intersecţie al celor două tangente.
P11. Se dau conicele
1 : 6 x  5xy  y 2  22 x  9 y  4  0 , 2 : 3x 2  2 xy  y 2  10 x  2 y  12  0
2

şi se cere:
a) Să se arate că au acelaşi centru;
b) Să se determine diametrii lui 1 care sunt conjugaţi direcţiilor asimptotice ale lui 2 ;
c) Să se determine ecuaţiile axelor conicei 1 .
Indicaţie. a) C(1,-2); b) 3l 2  2lm  m 2  0  (1,1), (1,3) . Diametrii conjugaţi au ecuaţiile
7 x  3 y  13  0,27 x  11y  49  0 , corespunzător direcţiilor (l,m) ale direcţiilor asimptotice ale lui 2 ; c)
m
Pantele axelor k  sunt rădăcinile ecuaţiei  k 2  2k  1  0 . Se obţine k1, 2  1  2 . Ecuaţiile axelor sunt
l
y  2  (1  2 )( x  1) .
 P12. Să se scrie ecuaţia conicei care trece prin punctul A(0,-1), are centrul în B(1,1) şi admite dreapta
x  2 y  1  0 drept directoare.
Indicaţie. 5x  12  5 y  32  5x  2 y  12 sau 4 x  12  4 y  62   5x  2 y  12 .

P13. Să se scrie ecuaţia parabolei care trece prin punctele A(0,0), B(0,1) şi care admite dreapta
x  y  1  0 drept axă.
Indicaţie. x  y 2  5x  y  0 .

P14. Să se scrie ecuaţia elipsei cu semiaxele 2 şi 1 şi care admite dreptele x  y  1  0 , x  y  1  0

drept diametrii conjugaţi.
Indicaţie. x  y  12  4x  y  12  8 .

P15. Se dă conica 3x 2  6 xy  5 y 2  4 x  6 y  20  0 . Să se scrie diametrii conjugaţi care fac între ei un

unghi de 45  .
Indicaţie 2 y  5  0 şi 3x  3 y  2  0 ; 6 x  12 y  11  0 şi 3x  y  7  0 .
 SUPRAFEŢE RIGLATE ŞI DE ROTAŢIE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei generatoare sunt paralele cu dreapta (D) x  y  z şi
care are curba directoare (C) x 2  y 2  a 2  0 , y=0.
Soluţie. Generatoarele fiind paralele cu dreapta D, au aceeaşi direcţie cu D. Ecuaţiile dreptei (D) se pot scrie sub
forma x  z  0, y  z  0 . Ecuaţiile generatoarelor sunt x  z  , y  z   . Condiţia ca generatoarea să se
sprijine pe curba (C) este dată de relaţia 2   2  a 2 . Prin urmare, din sistemul
x  z   , y  z   ,     a , rezultă ( x  z )  ( y  z)  a .
2 2 2 2 2 2

P2. Să se scrie ecuaţiile suprafeţelor cilindrice ce au drept curbă directoare, respectiv,

x2 y2 y2 z2
a) elipsa   1  0, z  0 ; b) hiperbola   1  0, x  0 ;
4 9 9 16
c) z 2  x  0, y  0
x y z
şi generatoarele paralele cu dreapta (D)   .
1 2 3
Soluţie. a) Ecuaţiile dreptei (D) se pot scrie sub forma 3x  z  0,3 y  2 z  0 . Generatoarele au ecuaţiile
  2 2
3x  z  ,3 y  2 z   , de unde x  ,y  1  0 .
, z  0 . Înlocuind în ecuaţia elipsei se obţine 
3 3 36 81
(3x  z ) 2 (3 y  2 z ) 2
Eliminând pe  şi  , ecuaţia suprafeţei este   1  0 ; b) Dacă generatoarele au ecuaţiile
36 81
3x  z  ,3 y  2 z   , rezultă
2   (2   ) 2  2
x  0, y  , z   . Ecuaţia elipsei se scrie   1  0 , deci, suprafaţa este
3 81 16
(6 x  3 y) 2 (3x  z ) 2 (3 y  2 z ) 2 6 x  3 y
  1  0 ; c) Analog se obţine  0.
81 16 4 6

P3. Să se determine ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în punctul V x0 , y0 , z 0  şi a cărei curbă directoare
este:
x2 y2
a) cercul x 2  y 2  a 2  0, z  0 ; b) elipsa   1  0, z  0 ;
a2 b2
x2 y2
c) hiperbola 2
 2
 1  0, z  0 ; d) y 2  2 px  0, z  0 .
a b
Soluţie. a) Ecuaţiile generatoarelor sunt x  x0  lt, y  y0  mt , z  z 0  nt . Din condiţia ca generatoarele să
2 2
 l   m
intersecteze cercul rezultă  x0  z 0    y 0    a 2  0 . Eliminând parametrii l,m,n din această ecuaţie
 n   n
l x  x0 m y  y 0
şi din ecuaţiile generatoarelor se obţine  ,  . Înlocuind aceste relaţii în ecuaţia ce exprimă
n z  z0 n z  z0
condiţia de intersecţie, rezultă x0 z  z 0 x 2   y0 z  z 0 y 2  a 2 z  z 0 2  0 . Similar se obţine pentru b), c) şi
x0 z  z 0 x 2   y0 z  z 0 y 2  z  z 2
d), 2 2 0 ,
a b
x0 z  z 0 x  2
 y0 z  z 0 y 2  z  z 2
 0 ,  y0 z  z 0 y 2  2 px0 z  z 0 x   0 .
a2 b 2
 P4. Să se determine ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în originea axelor şi a cărei directoare este curba
y  x  0,4 x  3 y  2 z  1  0 .
2

x y z
Soluţie. Generatoarele au ecuaţiile    t . Din condiţia ca generatoarele să intersecteze curba rezultă
l m n
m 2  l (4l  3m  2t )  0 . Eliminând parametrii l,m,n din această ecuaţie şi din ecuaţia generatoarelor, se obţine
y 2  4 x 2  3xy  2 xz  0 .

P5. Se consideră curbele:

 y2 z2  y2 z2

y 2  z 2  a2   1  0  2  2 1  0
a)  ; b)  b 2 c 2 ; c) b c ;

 x  0 x  0 x  0
 

 y  2 pz  0
2
d) 

x  0
Să se determine ecuaţia suprafeţei generate prin rotaţia acestor curbe în jurul axei zz  .
Soluţie. Suprafaţa de rotaţie este generată de cercul x 2  y 2   ,   0, z   (cercul generator) care întâlneşte
curba directoare y 2  z 2  a 2 , x  0 . Din condiţia ca cercul să intersecteze curba se obţine  2   2  a 2 . Prin
eliminarea parametrilor  şi  din această relaţie şi din ecuaţiile cercului generator, rezultă x 2  y 2  z 2  a 2
x2  y2 z2
(sferă cu centrul în origine şi de rază a). Analog, se obţine pentru: b) 2
  1  0 , elipsoid ; c)
b c2
x2  y2 z2
  1  0 , hiperboloid cu o pânză; d) x 2  y 2  2 pz  0 , paraboloid.
b2 c2

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se scrie ecuaţiile suprafeţelor cilindrice ale căror curbe directoare sunt respectiv:
a) cercul x 2  y 2  3x  2 y  1  0, z  0 ;
b) parabola x 2  x  2 y  1  0, z  0
şi ale căror generatoare sunt paralele cu axa zz  .
Indicaţie. Ecuaţiile axei zz  fiind x  0, y  0 , ecuaţiile generatoarelor sunt x   , y   . a) Condiţia de
compatibilitate este 2   2  3  2  1  0 . Prin eliminarea lui  şi  se obţine x 2  y 2  3x  2 y  1  0 ;
b) Analog rezultă x 2  x  2 y  1  0 .

P2. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice a cărei curbă directoare este hiperbola yz  k 2 , x  0 şi
generatoarele sunt paralele cu dreapta x  y  3  0, y  z  2  0 .
Indicaţie. Generatoarele având ecuaţiile x  y  3  , y  z  2   , se obţine ecuaţia suprafeţei cilindrice
x 2  xy  yz  xz  k 2  0 .

P3. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice a cărei curbă directoare este

x  y  z  0, x 2  y 2  z 2  4 , iar generatoarele paralele cu dreapta de parametrii directori 1,2,3.
Indicaţie. Dacă M x0 , y0 , z 0  este un punct al curbei directoare, atunci x0  y0  z 0  0, x02  y02  z 02  4 , deci
generatoarea ce trece prin M are ecuaţiile x  x0  t , y  y0  2t , z  z0  3t , t  R . Eliminând x0 , y0 , z 0 ,
generatoarea va avea forma x  y  z  t  0,
( x  t ) 2  ( y  2t ) 2  ( z  3t ) 2  0 . Rezultă ecuaţia suprafeţei cilindrice (5x  y  z) 2  4( x  2 y  z) 2 
9( x  y  z ) 2  144  0 .

P4. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice a cărei curbă directoare este y 2  z 2  x, x  2 z şi ale
cărei generatoare sunt perpendiculare pe planul curbei directoare.
Indicaţie. 2 x  z 2  10(2 x  z)  25 y 2  0.

P5. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei generatoare sunt paralele cu dreapta
x  2 y  z , iar curba directoare este dată de ecuaţiile x  y  z  0, 4 y 2  2 z 2  x  8 y  8z  2  0 .
Indicaţie. 2 x 2  2 y 2  2 z 2  12 xy  4 xz  4 yz  5x  23 y  9 z  4  0 .

P6. Să se determine ecuaţia suprafeţei conice care are vârful V(1,1,1) şi a cărei directoare este
x 2
 y2 
2
 xy  0, z  0 .
x 1 y 1 z 1
Indicaţie. Ecuaţiile generatoarelor sunt    t . Condiţia de intersecţie a generatoarelor cu
l m n
directoarea este
 l  2  m  2   l  m 
1    1     1  1    0 . Eliminând l, m, n din această relaţie şi ecuaţiile generatoarelor,
 t   t    t  t 


ecuaţia suprafeţei căutate este: z  x 2  x  y 2   z  xz  yz  1
2 2
 0.

P7. a) Să se determine ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în punctul (0,0,2) şi având drept curbă
directoare cercul x 2  y 2  2 x  6 y  1  0, z  0
b) Să se arate că suprafaţa conică găsită este intersectată de celelalte două plane după hiperbole.
Indicaţie. a) 4 x 2  4 y 2  z 2  4 xz  12 yz  8x  24 y  4 z  4  0 ;
b) Intersecţia suprafeţei cu planele (yOz) şi (xOz) dă curbele de ecuaţii 4 y 2  12 yz  z 2  24 y  4 z  4  0, x  0 ;
4 x 2  4 xz  8x  4 z  4  0, y  0 (hiperbole).

y2 z2
P8. Să se determine ecuaţia suprafeţei de rotaţie generate de hiperbola   1  0, z  0 ce se
b2 c2
roteşte în jurul axei yy  .
y2 x2  z2
Indicaţie.   1  0 (hiperboloid cu două pânze).
b2 c2

P9. Să se determine ecuaţia suprafeţei generate de cercul  y  a 2  z 2  r 2 , x  0 , care se roteşte în jurul

axei zz  .
Indicaţie. Cercul generator are ecuaţiile x 2  y 2   ,   0, z   . Condiţia de intersecţie a cercului generator
 
2
cu cercul director este    a   2  r 2 . Eliminarea parametrilor din această relaţie şi din ecuaţiile cercului

generator conduce la x 2  y 2  z 2  a 2  r 2 2
 
 4a 2 x 2  y 2  0 . Suprafaţa obţinută se numeşte tor.

P10. Să se determine ecuaţia suprafeţei ce se obţine prin rotirea dreptei x  z  2, y  0 în jurul dreptei
x  2  0, y  2  0 . Să se găsească curbele de intersecţie a suprafeţei cu planele de coordonate.
Indicaţie. x 2  y 2  z 2  4 x  4 y  4  0 (hiperboloid cu o pânză). Planul (xOy) taie suprafaţa după un cerc de
ecuaţii x 2  y 2  4 x  4 y  4  0 . Intersecţiile cu planele (yOz) şi (zOx) sunt drepte de ecuaţii y  2  0, x  0 ,
respectiv, x  2  0, y  0 .

P11. Să se determine ecuaţia suprafeţei ce se obţine prin rotirea curbei x 2  y 2  2 z  0, x  2 y  0 în

jurul dreptei x  y  z .
Indicaţie. Ecuaţiile cercului generator sunt x 2  y 2  z 2   ,   0, x  y  z   . Se obţine ecuaţia suprafeţei
de rotaţie
 
2 x 2  y 2  z 2  5( x  y  z )[5( x  y  z )  6 9  10( x  y  z )  46] 
 75 9  10( x  y  z )  252  0.
 SUPRAFEŢE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Reduceţi la forma canonică cuadrica de ecuaţie:

2 x 2  y 2  2 z 2  2 xz  16 x  2 y  4 z  56  0
Soluţie. X 2  Y 2  3Z 2  1 (elipsoid)

P2. Să se găsească punctele de intersecţie ale cuadricei x 2  xy  yz  5z  0 cu dreapta

x y  5 z  10
  .
1 3 7
x y  5 z  10
Soluţie.    t , de unde x  t , y  3t  5, z  7t  10 . Înlocuind x,y,z în ecuaţia cuadricei se
1 3 7
obţine t 2  3t  2  0 cu soluţiile t1  1 , t 2  2 . Rezultă punctele M 1 (1,2,3) şi M 2 (2,1,4) .

P3. Să se determine punctele de pe cuadrica 3x 2  2 y 2  z 2  9  0 în care normalele la suprafaţă sunt

x  2 y 1 z 1
paralele cu dreapta D:   .
3 2 2
f f f
Soluţie. Fie f ( x, y, z)  3x 2  2 y 2  z 2  9 . Prin derivare se obţine  6x ,  4y ,  2 z . Dacă
x y z
x  xi y  yi z  z i
M i xi , yi , zi  sunt punctele căutate, normala la suprafaţă în M i are ecuaţiile   şi
6 xi 4 yi 2 zi
vectorul director 6 xi ,4 yi ,2 zi  . Condiţia de paralelism a normalei cu dreapta D, deci a vectorului director al
6 xi 4 y i 2 z i
normalei cu vectorul director al dreptei D, (3,-2,-2), implică   , adică 2 xi  2 yi   zi , sau
3 2 2
1
xi   yi   z i . Înlocuind în ecuaţia cuadricei se găsesc punctele M1 1,1,2 şi M 2 1,1,2 .
2

P4. Se dă cuadrica x 2  3 y 2  xz  2 yz  8z  1  0 şi punctul M(3,2,-2) pe cuadrică. Să se scrie ecuaţia

planului tangent în M la cuadrică.
f f
Soluţie. Fie f ( x, y, z)  x 2  3 y 2  xz  2 yz  8z  1  0 . Deoarece  2x  z ,  6 y  2 z ,
x y
f
 x  2 y  8 , ecuaţia planului tangent la cuadrică în punctul M este T : 4( x  3)  16( y  2)  ( z  2)  0 ,
z
adică 4 x  16 y  z  18  0 .

x2 y2 z2
P5. Să se determine curbele de intersecţie ale elipsoidului    1  0 cu planele de
4 9 16
coordonate.
x2 y2
Soluţie. Planul (x0z), de ecuaţie z  0 , intersectează elipsoidul după elipsa   1  0 . Similar, planele
4 9
x2 z2 y2 z2
(xOz), y=0, respectiv (yOz), x=0, taie cuadrica după elipsele   1  0 şi  1  0 .
4 16 9 16

P6. Să se studieze curba de intersecţie a cuadricei 3 y 2  4 z 2  24 x  12 y  72 z  360  0 cu planul

x  y  z 1  0 .
Soluţie. Se rezolvă sistemul format din ecuaţia cuadricei şi ecuaţia planului. Înlocuind x  y  z  1 în ecuaţia
cuadricei, prin calcul se obţine 3 y 2  4 z 2  36 y  96 z  336  0 . Discriminantul
3 0 18
3 0
 0 4  48  4176  0 , deci conica este nedegenerată. Deoarece    12  0 , conica studiată
0 4
18  48 336
este o elipsă.

P7. Să se reducă cuadrica

x 2  y 2  5z 2  6 xy  2 xz  2 yz  4 x  8 y  12 z  14  0
la forma canonică.
Soluţie. Fie  ( x, y, z)  x 2  y 2  5z 2  6 xy  2 xz  2 yz . Matricea acestei forme pătratice este
 1 3 1  1   3 1
 
A    3 1  1 . Valorile proprii sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice  3 1    1  0 . Se obţin
 1 1 5  1 5  
  1
valorile proprii reale şi distincte 1  2, 2  3, 3  6. Se determină vectorii proprii corespunzători valorilor
proprii găsite. Coordonatele x1 , x2 , x3  ale vectorului propriu corespunzător valorii proprii  sunt soluţiile
(1   ) x1  3x 2  x3  0

ecuaţiei matriceale AX  X , adică,  3x1  (1   ) x 2  x3  0 . Pentru 1  2 , sistemul are soluţia
 x  x  (5   ) x  0
 1 2 3
x1  t , x2  t , x3  0 . Deci X  t (1,1,0) . Prin normalizarea vectorului (1,1,0), se obţine versorul propriu
 1 1 
e1   , ,0  . Pentru 2  3 , sistemul are soluţia (-u,u,u), adică u(-1,1,1). Versorul propriu obţinut în acest
 2 2 
 1 1 1 1 1 2 
caz este e2    , ,  . Analog se procedează pentru 3  6 şi se găseşte e3   , ,  . Se scrie

 3 3 3 6 6 6
 1 1 1 
  
 2 3 6 
 1 1 1 
matricea de rotaţie ale cărei coloane sunt coordonatele versorilor proprii: R    , det R  1.
 2 3 6
 1 2 
 0 
 3 6 
Se
 1 1 1 
  
x  2 3 6  x  
   1 1 1  
efectuează rotaţia  z      y   sau
 y  2 3 6   
   1 2  z 
 0 
 3 6 
 1 1 1
x  x  y  z
 2 3 6
 1 1 1
y  x  y  z .
 2 3 6
 1 2
x  y  z
 3 6
 4 36
Înlocuind în ecuaţia cuadricei, rezultă  2 x  2  3 y  2  6 z  2  x  z  14  0 . Se completează
2 6
pătratele în x , y , z  şi se obţine
2 2
 1   3 
 2 x     3 y  2  6 z     6  0 . Se efectuează translaţia

 2  6
1 3
x   X , y  Y , z    Z şi se obţine ecuaţia canonică a
2 6
X2 Y2 Z2
hiperboloidului cu două pânze    1  0 .
3 2 1

x2 y2 z2
P8. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză   1  0 ,
4 9 16
paralele cu planul 6 x  4 y  3z  17  0 .
Soluţie. Familia generatoarelor rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânză este dată de:
x z  y x z  y
    1       1  
2 4  3 2 4  3
(  ) :  , (  ) :  ,
 x  z  1 1  y   x  z  1 1  y 
 2 4   3  2 4   3
6 x  4y  3z  12  0 6 x  4y  3z  12  0
adică,  ,  . Vectorul director al familiei de drepte (  ) este
6x  4 y  3z  12  0 6x  4 y  3z  12  0
i j k
v 6   
4  3  122  12 i  36 j   24  242 k .  Deoarece v este paralel cu planul
6  4 3

6 x  4 y  3z  17  0 , se deduce că v este perpendicular cu vectorul normal al planului N (6,4,3) . Din condiţia

   
v  N  0 , se obţine 6 122  12  4  36  3  24  242  0 . Se găseşte   1 . Deci, generatoarele rectilinii
6 x  4 y  3z  12  0 6 x  4 y  3z  12  0
ale cuadricei sunt: (  ) :  . Analog, se obţine pentru   1 ,  .
 6 x  4 y  3z  12  0  6 x  4 y  3z  12  0

P9. Să se discute natura cuadricelor

x 2  (  1) y 2  z 2  2 yz  2 xy  2 x  2 z  4  0 .
Soluţie. Ecuaţia redusă este
x  y  12  (y  z  1) 2    1 (  1) z  12   (3  1)  0 .
 1  1
 1  (3  1)
Din studiul semnelor expresiilor şi se deduce pentru:
 1  1
  1 , hiperboloid cu o pânză,
2
 yz
  1 , paraboloid hiperbolic, x  y  12     4z  4  0 ,
 2 
1
1     , hiperboloid cu o pânză,
3
1
   , con real,
3
1
    1 , hiperboloid cu două pânze,
3
2
 yz
  1 , cilindru eliptic imaginar, x  y  12    20,
 2 
  1 , elipsoid imaginar,
  0 , hiperboloid cu două pânze,
2 2
x  y  12  2 y  z 
 y z 2
 2  1  0 .
 2   2 

P10. Să se determine locul geometric generat de dreptele

2x  3y  6z  6  0, 2αx  3 y-6αz-6  0,   R .
x2 y2
Soluţie. Prin eliminarea lui  din cele două ecuaţii se obţine   z 2  1  0 , ce reprezintă un
9 4
hiperboloid cu o pânză.

P11. Să se scrie ecuaţia unei cuadrice, ştiind că ea trece prin punctul M(2,0,1), are centrul C(0,0,-1) şi
intersectează planul xOy după curba x 2  4 xy  1  0, z  0 .
Soluţie. Fie ecuaţia generală a unei cuadrice
f ( x, y, z )  a11x 2  a 22 y 2  a33 z 2  2a12 xy  a13 xz  a 23 yz  
 2a10 x  a 20 y  a30 z   a00  0.
Deoarece M aparţine cuadricei, rezultă 4a11  a33  4a13  4a10  2a30  a00  0 (1) Coordonatele centrului
2a11x  2a12 y  2a13 z  2a10  0
f f f 
cuadricei sunt soluţiile sistemului  0,  0,  0 , adică 2a 22 y  2a12 x  2a 23 z  2a 20  0 . Deoarece
x y z 2 a z  2 a x  2 a y  2 a  0
 33 13 23 30

 2a13  2a10  0

C(0,0,-1), se obţine  a 23  2a 20  0 (2). Pentru z  0 , ecuaţia cuadricei devine:
 2 a  2 a  0
 33 30

a11x  a22 y  2a12 xy  2a10 x  2a20 y  a00  0 (3) şi reprezintă curba x 2  4 xy  1  0 (4). Prin identificarea
2 2

lui (3) cu (4), se obţine a11  1, a22  0, a12  2, a10  0, a20  0, a00  1. Înlocuind în (2) valorile obţinute
rezultă a13  a10  0, a23  a20  0, a33  a30 . Relaţia (1) va fi, după înlocuire, 4  a33  2a30  0 . Cum
a33  a30 , se deduce a33  a30  3. Ca urmare, cuadrica găsită este: x2  3z 2  4 xy  6 z  1  0 .

P12. Reduceţi la forma canonică cuadrica de ecuaţie:

2 x 2  5 y 2  2 z 2  2 xz  4 x  10 y  14 z  26  0 .
X 2 3Y 2
Soluţie.   Z 2  1 . (elipsoid)
5 5

P13. Reduceţi la forma canonică cuadrica de ecuaţie:

7 x 2  6 y 2  5z 2  4 xy  4 xz  6  0 ..
X2 3Z 2
Soluţie. Y2   1 . (elipsoid)
3 2

P14. Determinaţi în funcţie de   R expresia canonică a cuadricei:

 ( x, y, z)  2 x 2  2xz  4 y 2  6 z 2
şi schimbarea de reper ortogonal corespunzătoare.
Soluţie. Valorile proprii sunt: 1  4 , 2  2  16  a 2 ,
a2
3  2  16  a 2 , toate trei distincte. Vectorul propriu v 1 , pentru  10  0 , adică a  2 5 are
2
coordonatele (0,  ,0)  (0,1,0) . Vectorul propriu v 2 , pentru 6  16  a 2  0 adică a  2 5 are
  4  16  a 2  
coordonatele   ,0,    a,0,4  16  a 2  . Vectorul propriu v 3 , pentru 6  16  a 2  0 adică
 a   
 
a  2 5 are coordonatele
 
  ,0, 4  16  a     a,0,4  16  a 2  .
2
a  2 5 matricea A are două forme:
   Pentru
 a 
 
 2 0  2 5   2 0 2 5 
 
 0 4 0  , respectiv  0 4 0  . Valorile proprii asociate lui A se găsesc prin substituţie în
   
 2 5 0 6  2 5 0 6 
   


relaţia 1  4 , 2  2  16   2 5  2
, 3  2  16   2 5  2
, deci avem o valoare proprie dublă şi una
simplă: 1  2  4 , 3  8 . Vectorului propriu v1   5 , ,   îi corespunde un subspaţiu propriu de
dimensiune 2 generat de:
- pentru   0 şi   1 de (0,1,0)
- 
pentru   1 şi   1 de  5 ,0,1 
 5 
Vectorului v 3 îi corespunde un subspaţiu propriu de dimensiune 1 generat de  ,0,1 . Direcţiile noilor axe
 5 
 
de simetrie sunt cele date de vectorii proprii:
- noua axă x (0,1,0) ;

-
 

noua axă y  a,0,4  16  a 2  sau  5 ,0,1 ; 
 5 
- noua axă z  a,0,4  16  a 2  sau  ,0,1
   5 
 
după cum a  2 5 sau a  2 5 .

Coordonatele centrului de simetrie verifică sistemul A  C  B  0 cu det( A)  4  12  a 2 ,  12  a 2  0 , 
imposibil. Acest sistem omogen admite soluţia unică 0,0,0) , pentru că determinantul matricii asociate
sistemului e întotdeauna diferit de 0, a  R . Cuadrica este un hiperboloid pentru că det( A)  0, a . Noul
centru de simetrie e C (0,0,0) . Evaluând primul membru al cuadricei   a00
   (0,0,0)  0 se găseşte termenul
necunoscut. Noua ecuaţie e de tipul 1 X 2  2Y 2  3 Z 2    0 , deci cuadrica data se transformă pentru
a  2 5 :

4 X 2    2  16  a 2 Y 2    2  16  a 2
 
Z 2  0 ,

   
altfel pentru a  2 5
4 X 2  4Y 2  8Z 2  0  X 2  Y 2  4Z 2  0 .

PROBLEME PROPUSE

x2 y2 z2
P1. Să se găsească punctele de intersecţie ale elipsoidului    1  0 cu dreapta
16 12 4
x  4  2t , y  6  3t, z  2  2t .
Indicaţie. Coordonatele punctelor de intersecţie sunt soluţiile sistemului format de ecuaţiile dreptei şi ecuaţia
elipsoidului. Se obţine M 1 (0,0,2) şi M 2 (2,3,0) .
 y2 z2
P2. Să se găsească proiecţia pe planul xOy a curbei de intersecţie a elipsoidului x 2    1  0 cu
9 4
planul x  y  z  1  0 şi să i se determine centrul de simetrie.
Indicaţie. x  1 y  z se înlocuieşte în ecuaţia elipsoidului şi se obţine elipsa
1
 2 f x  37 x  y  1  0
37 x  2 xy  5 y  2 x  2 y  35  0, z  0
2 2
. Centrul de simetrie este soluţia sistemului  .
1 f   x  5y 1  0
 2 y
 1 9 
Rezultă C  ,  .
 46 46 

x2 y2 z2
P3. Să se scrie ecuaţia planului tangent la elipsoidul    1  0 în punctele lui de intersecţie
4 3 9
cu dreapta x  y  z .
6 6 6  6 6 6
Indicaţie. Punctele de intersecţie sunt M 1  , ,  , M 2   , ,  . Ecuaţiile planelor tangente în M 1 şi
 5 5 5   5 5 5
M 2 sunt, respectiv, 45x  12 y  4z  30  0, 45x  12 y  4z  30  0 .

x2 y2 z2
P4. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la elipsoidul    1  0 , paralele cu planul
4 9 8
3x  2 y  5 z  1  0 .
Indicaţie. Planul tangent are ecuaţia 3x  2 y  5z  d  0 (vectorul normal la planul tangent este (3,-2,5) din
condiţia de paralelism). Dacă x0 , y0 , z 0  este punctul de tangenţă, planul tangent la elipsoid este
zz
2 x0
x  x0   2 y0  y  y0   2 z 0 z  z 0   0 , sau xx 0  yy 0  0  1  0 . Prin identificarea celor două
4 9 8 4 9 8
ecuaţii ale planului tangent se obţine T : 3x  2 y  5z  4 17  0 .

z 6
P5. Să se găsească punctele de intersecţie ale dreptei x  3  y  1  cu
3
x2 z2 x2 z2
a)  y2   1  0 ; b)  y2  1  0 .
4 9 4 9
 
Indicaţie. a) 2(2  2 ), 2(1  2 ),3(3  2 2 ) , (2(2  2 ),
2(1  2 ),3(3  2 2 )) ; b) (4,2,9) (dreapta este tangentă la hiperboloid).

P6. Să se determine proiecţia pe planul xOz a curbei de intersecţie a hiperboloidului

2
x y2 x2 y2
a)   z 2  1  0 ; b)   z2 1  0
4 3 4 3
cu planul 2 x  y  z  1  0 .
Indicaţie. Hiperbole de ecuaţii
a) 13x 2  16 xz  8z 2  16 x  8z  16  0, y  0 ;
b) 13x 2  16 xz  8z 2  16 x  8z  8  0, y  0 .
P7. Să se scrie ecuaţia planului tangent la hiperboloidul:
 17 
2
x y2 z2
a)     1  0 , în punctul  2,1,  ;
4 9 17  3
x2 z2
b)  y2   1  0 în punctul (4, 15 ,10) .
4 5
Indicaţie. a) 9 x  2 y  6 z  18  0 ; x  15 y  2 z  1  0 .

P8. Să se scrie planele tangente la hiperboloizii:

2
x y2 z2
a)   1  0 ; b) 3x 2  12 y 2  z 2  3  0 ,
9 4 3
paralele cu planul 2 x  3 y  z  11  0 .
1
Indicaţie. a) 2 x  3 y  z  3  0 ; b) 2 x  3 y  z  19  0 .
2

P9. Să se determine locul geometric generat de dreptele

2 x  3y  6 z  6  0 2 x  3y  6 z  6  0
a)  ; b)  .
2x  3 y  6z  6  0 2x  3 y  6z  6  0
x2 y2
Indicaţie. Se elimină  şi  din ecuaţiile a) şi b) şi se obţine aceeaşi ecuaţie   z2 1  0
9 4
(hiperboloid cu o pânză).

P10. Să se scrie ecuaţiile dreptelor care trec prin punctul (6,2,8) şi se află pe hiperboloidul
16 x  36 y 2  9 z 2  144  0 .
2

Indicaţie. Dreptele aflate pe hiperboloid sunt generatoarele rectilinii de ecuaţii:

4 x  3z   12  6 y  4 x  3z   12  6 y 
 
(  ) :  1 , (  ) :  1 .
4 x  3z   (12  6 y ) 4 x  3z   (12  6 y )

Din condiţia ca punctul (6,2,8) să aparţină dreptelor, rezultă   2 şi   0 şi se obţin ecuaţiile:
x 6 y  2 z 8 x 6 y  2 z 8
  , respectiv,   .
9 8 20 3 0 4

x y z
P11. Să se găsească punctele de intersecţie ale dreptei   cu:
2 3 1
x2 y2
a) paraboloidul eliptic   2z ;
4 9
x2 y2
b) paraboloidul hiperbolic   2z .
4 9
Indicaţie. a) Punctele de intersecţie sunt (0,0,0) şi (2,3,1); b) (0,0,0).

P12. Să se determine curbele de intersecţie ale

y2
a) paraboloidului eliptic x 2   2z  0 ;
4
y2
b) paraboloidului hiperbolic x 2   2z  0
4
cu planele de coordonate.
Indicaţie. a) parabolele de ecuaţii y 2  8z  0 , x=0; x 2  2 z  0 , y=0, iar cu planul x0y intersecţia este un punct
şi anume originea reperului; b) parabole de ecuaţii y 2  8z  0 , x=0; x 2  2 z  0 , y=0, iar cu planul x0y două
drepte de ecuaţii 2 x  y  0, z  0 ; 2 x  y  0, z  0 .

P13. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente în punctele de intersecţie ale dreptei x  y  z cu

x2 y2
a) paraboloidul eliptic   9z ;
2 4
 x2 y2
b) paraboloidul hiperbolic   9z .
2 4
Indicaţie. a) Punctele sunt (0,0,0) şi (12,12,12), deci planele tangente au respectiv ecuaţiile z=0,
4 x  2 y  3z  36  0 ; b) Planele tangente în punctele (0,0,0) şi (36,36,36) au respectiv ecuaţiile z=0,
36 x  18 y  z  36  0 .

P14. Să se scrie ecuaţia planelor tangente la

x2 y2
a) paraboloidul eliptic  z;
5 3
y2
b) paraboloidul hiperbolic x 2   3z ,
4
paralele cu planul x  3 y  2 z  1  0 .
Indicaţie. a) Planul tangent are forma x  3 y  2 z  d  0 . Punctul de tangenţă x0 , y 0 , z 0  este dat de
xx 0 yy 0 1
  ( z  z 0 ) . Se obţine
5 3 2
T : x  3 y  2 z  4  0 ; b) Analog rezultă 2 x  6 y  4 z  153  0 .

x2 y2
P15. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului   z care sunt paralele cu
16 4
planul 3x  2 y  4 z  0 .
x y x y 1
 4  2    4  2   z
Indicaţie. Cele două familii de generatoare rectilinii au ecuaţiile: (  ) :  , (  ) :  .
x  y  1 z x  y  
 4 2   4 2
x  2 y  8  0 x  2 y  2 z  0
Cu condiţia de paralelism se obţine:  ,  .
x  2 y  2z  0 x  2 y  8  0

P16. Să se determine ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului 4 x 2  9 y 2  36 z ce trece prin

punctul P(3 2 ,2,1) .
2 x  3 y  6( 2  1) z 2 x  3 y  6( 2  1)
Indicaţie.  ,  .
2 x  3 y  6( 2  1) 2 x  3 y  6( 2  1) z

P17. Să se determine poziţia dreptei definite de punctele A(-1,2,1), B(2,-1,0) faţă de cuadrica
2 x  xz  z 2  3x  y  2  0 .
2

x 1 y  2 z 1
Indicaţie. Dreapta are ecuaţia   . Sistemul format din ecuaţiile dreptei şi ecuaţia
3 3 1
cuadricei nu are soluţie, deci dreapta este exterioară cuadricei.

 1 1 1 5 3
P18. Se consideră cuadrica x 2  4 y 2  2 z 2  6 xy  13 yz  12  0 şi punctele A1, ,  , B , ,  .
 2 2 2 4 4
Să se găsească punctele de intersecţie ale dreptei AB cu cuadrica.
Indicaţie. (0,2,1) şi (2,-1,0).

P19. Să se scrie ecuaţia redusă a cuadricelor:

1) 7 x 2  6 y 2  5z 2  4 yz  4 xy  0 ,
2) 11x 2  10 y 2  6 z 2  12 xy  8 yz  4 zx  12  0 ,
3) 7 x 2  13 y 2  6 z 2  24 xy  12 yz  122 x  84  0 ,
4) 5x 2  y 2  z 2  6 xz  4 xy  2 x  4 y  6 z  8  0 ,
5) x 2  3 y 2  4 yz  6 x  8 y  8  0 ,
6) 2 y 2  4 xy  8xz  4 yz  6 x  5  0 ,
7) 11x 2  10 y 2  6 z 2  12 xy  8 yz  12  0 ,
8) y 2  z 2  4 xy  4 xz  3  0 ,
9) x 2  3 y 2  4 yz  6 x  8 y  8  0 ,
10) 4 x 2  2 y 2  z 2  4 xz  4 yz  8x  4 y  8z  0 ,
11) 2 y 2  4 xy  8xz  4 yz  6 z  5  0 ,
12) 4 x 2  2 y 2  3z 2  4 xz  4 yz  6 x  4 y  8z  2  0 .
Indicaţie. 1) X 2  2Y 2  3Z 2  2 (elipsoid); 2) X 2  2Y 2  6Z 2  4  0 (elipsoid) ; 3)
8Z
X 2  2Y 2  5Z 2  12  0 (hiperboloid cu o pânză, hiperboloid cu două pânze); 4) 7 X 2  2Y 2 
14
(paraboloid hiperbolic);
5) X 2  Y 2  4Z 2  1 (hiperboloid cu o pânză); 6) 4Y 2  6Z 2  6 X  0 (paraboloid hiperbolic); 7)
X 2  2Y 2  6Z 2  4  0 (elipsoid real);
8) X 2  Y 2  1 (cilindru hiperbolic); 9) X 2  Y 2  4Z 2  1 (hiperboloid cu o pânză); 10) X 2  2Y 2  2
(cilindru eliptic); 11) 4Y 2  6Z 2  6 X (paraboloid hiperbolic); 12) Y 2  2Z 2  2 X (paraboloid eliptic).

P20. Să se determine intersecţiile cuadricei x 2  y 2  3z cu planul tangent în M(2,1,1).

x  2 y 1 z 1 x  2 y 1 z 1
Indicaţie.   şi   .
3 3 2 1 1 2
 ELEMENTE DE GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ
A SUPRAFEŢELOR

PROBLEME REZOLVATE

P1. Se dă suprafaţa  : x  u  v, y  u  v, z  uv (u,v parametri). Se cere:

a) Să se afle coordonatele punctelor A(u  2, v  1) , B(u  1, v  2) ;
b) Să se verifice dacă punctele M(4,2,3), N(1,4,-2) aparţin suprafeţei;
c) să se afle reprezentarea implicită a suprafeţei.
Soluţie. a) Se înlocuiesc coordonatele curbilinii u=2, v=1 în ecuaţia suprafeţei şi se obţin pentru punctul A
coordonatele carteziene (3,1,2). Analog, B(3,-1,2); b) Punctul M aparţine suprafeţei dacă sistemul
u  v  4, u  v  2, uv  3 este compatibil. Din primele două ecuaţii se deduce u  3, v  1 , care verifică şi a
treia ecuaţie. Deci, M   . Analog, se constată că N nu aparţine suprafeţei; c) Se elimină u şi v între ecuaţiile
1
 
parametrice ale suprafeţei şi rezultă z  x 2  y 2 (paraboloid hiperbolic).
2
P2. Să se dea o reprezentare vectorială ecuaţiei suprafeţei
f ( x, y, z)  x  2 xz  z  2  0 .
2 2

x 1 y 1 z 1
Soluţie. Punctul A(1,1,1) aparţine suprafeţei. Fie dreapta de ecuaţie    t . Intersectând
u v 1
suprafaţa cu dreapta considerată, se rezolvă sistemul x  ut  1, y  vt  1, z  t  1, x 2  2 xz  z 2  2  0 şi se
obţine
 3u 2  2u  1 u 2  4uv  2u  1 u 2  2u  1
x , y , z ,
u 2  2u  1 u 2  2u  1 u 2  2u  1
  3u 2  2u  1  u 2  4uv  2u  1  u 2  2u  1 
de unde, r  i j 2 k.
u 2  2u  1 u 2  2u  1 u  2u  1

P3. Să se scrie ecuaţiile normalei şi planului tangent la suprafaţa  în punctul M 0 pentru:

   
a) () : r  u cos vi  u sin vj  u 2 k , M 0 (u  1, v  0) ;
b) () : x  u 2  v, y  u  v 2 , z  u  v , M 0 (u  1, v  1) ;
c) () : z  x 3  y 3 , M 0 (1,2,9) ;
d) () : x 2  2 xy  y 2  4 xz  2 x  4 y  6 z  8  0 , M 0 (0,0,2) .
Soluţie. a) Coordonatele carteziene ale punctului M 0 sunt (1,0,1). Se calculează
   
 r   r  
ru   cos vi  sin vj  2uk , rv   u sin vi  u cos vj . Vectorul normal la suprafaţă este
u v
     
N  ru  rv   2u 2 cos vi  2u 2 sin vj  uk . În punctul M 0 (u  1, v  0) , vectorul normal este
 x 1 y z 1
N (2,0,1) . Prin urmare, ecuaţiile normalei în M 0 sunt   , iar ecuaţia planului tangent este
2 0 1
2x  z  1  0 ; b) Vectorul normal la  este
    
N  (1  2v)i  (1  2u) j  (4uv  1)k . În M 0 se obţine N (1,1,3) . Rezultă ecuaţiile normalei în M 0 (2,2,2) :
x2 y2 z2
  , iar pentru planul tangent  x  y  3z  5  0 ; c) Se folosesc relaţiile (8.3.10) şi (8.3.11).
1 1 3
z z
Astfel, p   3x 2 , q   3 y 2 . În punctul (1,2,9), p=3, q=12. Prin urmare, normala are ecuaţiile:
x y
x 1 y  2 z  9
  . Ecuaţia planului tangent este  3x  12 y  z  18  0 ; d) Ecuaţiile normalei şi
3  12 1
planului tangent pentru o suprafaţă reprezentată implicit sunt date în (9.3.8) şi (9.3.9). Prin calcul,
 F F F
Fx   2 x  2 y  4 z  2, Fy   2 x  2 y  4, Fz   4 x  2 z  6. În punctul (0,0,2), vectorul normal
x y z
 x y z2
este N (10,4,2) . Rezultă pentru normala la suprafaţă, respectiv, planul tangent ecuaţiile: N :   ,
10 4 2
 T : 10 x  4 y  2 z  4  0 .

P4. Se dă suprafaţa de ecuaţii

() : x  u cos v, y  u sin v, z  u  v .
Se cere:
a) prima formă fundamentală a suprafeţei;
b) elementul de arie al suprafeţei.
     2
Soluţie. a) ru  cos vi  sin vj  k , deci, E  ru  2 .
       2
rv  u sin vi  u cos vj  k , rezultă F  ru  rv  1 , G  rv  u 2  1 . Expresia primei forme fundamentale
 
este 1 ( P)  2du 2  2dudv  u 2  1 dv 2 ;

b) Elementul de arie este d  EG  F 2 dudv  2u 2  1dudv .

P5. Să se calculeze unghiul curbelor v  u 1 şi v  3u de pe suprafaţa de rotaţie

   
r  u cos vi  u sin vj  u 2 k .
Soluţie. Cele două curbe se intersectează în punctul M (u  1, v  2) . În punctul M, E  1  4u 2 , F  0, G  u 2
au valorile 5,0,1. Deoarece dv  du, v  u , formula (8.3.13) devine:
5duu  du (u ) 4duu 2
cos     .
5du 2  du 2  5u 2  1(u ) 2 6du 2  6u 2 3

P6. Fiind dată sfera

   
() : r  a cos u cos vi  a cos u sin vj  a sin uk
a) să se arate că curbele de coordonate sunt ortogonale;
b) să se calculeze a doua formă fundamentală.
   
Soluţie.a) ru  a sin u cos vi  a sin u sin vj  a cos uk ,
    
rv   a cos u sin vi  a cos u cos vj . Prin urmare, F  ru  rv  0 , deci curbele coordonate sunt ortogonale,
conform (8.3.14);
   
b) ruu  a cos u cos vi  a cos u sin vj  a sin uk ,
  
ruv  a sin u sin vi  a sin u cos vj ,
  
rvv  a cos u cos vi  a cos u sin vj .
  
i j k
 
Deoarece ru  rv   a sin u cos v  a sin u sin v a cos u 
 a cos u sin v a cos u cos v 0
   
 a 2 cos 2 u cos vi  a 2 cos 2 u sin vj  a 2 sin u cos uk , versorul n este dat de:
    
 ru  rv  a 2 cos 2 u cos vi  a 2 cos 2 u sin vj  a 2 sin u cos uk
n    
ru  rv a 4 cos 2 u
  
  cos u cos vi  cos u sin vj  sin uk .
     
Prin urmare, L  n  ruu  a , M  n  ruv  0 , N  n  rvv  a cos 2 u . Deci, forma a doua fundamentală este
 2 ( P)  adu 2  a cos 2 udv 2 .
  
P7. Elementul liniar al unei suprafeţe fiind dS 2  du 2  u 2  a 2 dv 2 , să se determine unghiul sub care
se intersectează curbele u  v  0, u  v  0 .
Soluţie. Din expresia elementului liniar rezultă E=1, F=0, G  u 2  a 2 . Curbele ( 1 ) u  v  0 şi ( 2 )
u  v  0 se taie în punctul (0,0). Pe 1 , du  dv , iar pe 2 , u  v , deci
duu  a 2 duu 1 a 2
cos    .
du 2  a 2 du 2  u 2  a 2 u 2 1 a 2

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se găsească reprezentarea implicită a suprafeţei date de ecuaţiile:

  
 
a) () : r  u 2 i  uvj  au  v 2 k ; 
b) () : x  u  sin v, y  u  cos v, z  u  v .


Indicaţie. a) x  u 2 , y  uv, z  au  v 2 . Eliminând u şi v între ecuaţiile parametrice, rezultă xz  y 2 
2
 a 2 x3 ;
b) x  z  a 2  ( y  z  a) 2  1 .

P2. Se consideră suprafaţa () : x  u  e v , y  u  e v , z  4uv . Se cere:

a) ecuaţia planului tangent la suprafaţă în punctul M (u  2, v  0) ;
b) ecuaţiile normalei în acest punct;
c) versorul normalei.
Indicaţie. Deoarece xu  e v , xv  u  e v , y u  e v , y v  u  e v , zu  4v, z v  4u , folosind formula (8.3.7),
x2 y2 z
ecuaţia planului tangent este 2 x  2 y  z  0 ; b)   ; c) Vectorul director al normalei fiind (2,-
2 2 1
  2 2 1
2,-1), prin normalizare se obţine n   , ,  .
 3 3 3

P3. Să se scrie ecuaţiile normalei şi planului tangent la suprafaţa  , în punctul M 0 pentru:

a) () : x  u  v, y  u 2  v 2 , z  u 3  v 3 , M 0 (u  1, v  2) ;

 
  
 
b) () : r  u 2  v  1 i  u 2  v  1 j  uv  2k , M 0 (u  1, v  1) ;
c) () : z  e y/x
, M 0 (1,2,1) ;
2 2
x y z2
d) () :    0 , M 0 (4,3,4) .
16 9 8
x 3 y 5 z 9
Indicaţie. a) N :   ,  T : 12 x  9 y  2 z  9  0 ;
12 9 2
y  3 z 1
b) N : x  1   ,  T : x  3 y  4 z  12  0 ;
3 4
x 1 y  2 z 1
c) N :   , T : 2x  y  4z  4  0 ;
2 1 4
x 4 y 3 z 4
d) N :   ,  T : 3x  4 y  6 z  0 .
3 4 6

P4. Să se găsească elementul de arie al suprafeţei () : x  u, y  v, z  uv .

  
Indicaţie. dS 2  1  v 2 du 2  2uvdudv  1  u 2 dv 2 . 
P5. Se dă suprafaţa
 () : x  u 2  v  1, y  u 2  v  1, z  uv  2
şi punctul M 0 (u  1, v  1) pe suprafaţă. Să se scrie ecuaţiile implicite ale curbelor de coordonate care trec prin
punctul M.
Indicaţie. Pentru u=1 curba are ecuaţiile parametrice x  v  2, y  2  v, z  v  2 , rezultă x  z şi x  y  1 .
Analog, pentru v  1 se obţine y  x  2, z  (2  x) 2 .

P6. Să se calculeze unghiul dintre curbele (1 ) u  v  0 şi (2 ) u  v  0 pe suprafaţa

() : x  u, y  v, z  sin(u  v) .

Indicaţie. cos   0,   .
2

P7. Elementul liniar al unei suprafeţe fiind dS 2  du 2  dv 2 , să se calculeze unghiul curbelor (1 )
v  2u , (2 ) v  2u .
3
Indicaţie. cos    .
5

P8. Se dă suprafaţa
() : x  (a  b cos u) cos v, y  (a  b cos u) sin v, z  b sin u .
Se cer:
a) prima formă fundamentală a suprafeţei;
b) elementul de arie al suprafeţei.
Indicaţie. a) E 2  b, F  0, G  (a  b cos u) 2 , deci
1 ( P)  b 2 du 2  (a  b cos u) 2 dv 2 ; b) d  b(a  b cos u)dudv .

P9. Să se scrie a doua formă fundamentală a suprafeţei :

  
 
() : r  u cos vi  u sin vj  u 2  v 2 k . 
Indicaţie.  2 ( P) 

2udu 2  4vdudv  2 u  u 3 dv 2  .
u  4v  4u
2 2 4

P10. Se dă suprafaţa () : x  u cos v, y  u sin v, z  u  v . Se cere:

a) ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei în punctul M 0 (u  1, v   ) ;
b) prima formă fundamentală a suprafeţei;
c) elementul de arie a suprafeţei;
d) unghiul curbelor coordonate;
e) a doua formă fundamentală.
x 1 y z 1 
Indicaţie. a)  T : x  y  z    0, N :   ;
1 1 1
 
dS 2  2du 2  2dudv  1  u 2 dv 2 ; c) d  1  2u 2 dudv
1  2dudv  u 2 dv 2
d) cos   ; e)  2 ( P)  .
2  2u 2 1  2u 2