Sunteți pe pagina 1din 26

ARGUMENT

Aparate electrice de protecţie

Regimul nominal de funcţionare al unei instalaţii electrice este cel pentru


care a fost ea dimensionată,in care nu se depăşesc anumite limite prestabile
de solicitare electrică,termică,mecanică ect.şi care corespunde funcţionării
normale a acesteia.
Rgimurile anormale de funcţionare(defectele) determină depăşirea
limitelor stabilite pentru funcţionarea normală a instalaţiei şi pot provoca
avarii,a căror gravitate variază in funcţie de numeroşi factori-tipul
instalaţiei,locul in care a fost realizată,consumatorii pe care îi
alimentează,condiţiile de mediu,prezenţa factorului uman ş.a.
Rolul aparatelor de protecţie din instalaţiile electrice este sesizarea
depăşirii limitelor impuse de regimul normal de funcţionare al instalaţiei in
care sunt montate şi a evita,prin modul lor specific de acţiune,producerea
avariilor.Înlăturarea cauzei care a produs acţiunea aparatelor de protecţie le
reduce pe acestea in starea lor normală de funcţionare.
Deranjamentele cele mai frecvente dintr-o instalaţie electrică se
datorează regimurilor de supracurenţi(care depaşesc valorile nominale
prestabilite).
Supracurenţii de scurtcircuit se produc la creşterea intensităţii curentuli
electric până la de 6-10 ori curentul nominal,datorită punerii îcontact a două
puncte de potenţiale diferite,de exemplu,conductorul de fază cu conductorul
de nul,cu un element bun conducător legat la pământ(carcasa metalică a unui
receptor,tablou electric ş.a.),cu un conductor de fază diferit etc.Protecţia la
scurtcircuit trebuie să acţioneze cât mai rapid(theoretic inastantaneu,practice
intr-un interval de ordinal milisecundelor),astfel încât să evite,pe cât
posibil,deteriorarea sau distrugerea părţilor din instalaţii parcurse de curenţii
de scurtcircuit(conductoare,aparate,recepoare ş.a.)şi efectele asociate
acestora.În instalaţiile electrice de joasă tensiune,aparatele de protecţie la
scurtcircuit sunt siguranţele fuzibile şi releele electromagnetice.
Supracurenţii de sarcină se produc la creşterea curentului peste valoarea
nominală cu 1-20%,apar frecvent la motoarele electrice care funcţioneazǎ cu
putere absorbitǎ variabilǎ exploatat incorrect,care lucreazǎ în douǎ faze ori la
bornele cǎrora scade tensiunea de alimentare.Ei devin periculoşi numai la
menţinerea peste atingerea limitei solicitării termice(temperaturii
admisibile),durata atingerii fiind proporţională cu valoarea

1
supracurentului.Protecţia la suprasarcină este temporizată şi e asigurată de
siguranţe fuzibile şi relee termice.
Protecţia instalaţiilor electrice interioare de iluminat şi prize impotriva
solicitărilor termice provocate de suprasarcini şi scurtcircuite se
realizează,de regulă,cu siguranţe fuzibile,întreruptoare automate şi siguranţe
automate(întreruptoare automate de instalaţii).

CAPITOLUL I- SIGURANTE FUZIBILE


1.1.Siguranţe fuzibile de joasă tensiune
Siguranţe fuzibile sunt aparate cu întrerupere automată destinate
protecţiei instalaţiilor electrice de iluminat şi de forţă împotriva efectelor
termice şi dinamice produse de curenţii de scurtcircuit şi de suprasarcină
foarte mari.
1.1.1.Funcţionarea de principiu a siguranţelor fuzibile se bazează pe
elementul lor fuzibil(un fir sau o bandă subţire de metal),montat in serie cu
obiectul protejat,calibrat astfel incât:
 să reziste la trecerea curentului electric până la o anumita
valoare,fără întrerupere continuităţii circuitului în care este
montat
 să se topeasca foarte rapid la trecerea unui curent de intensitate
mai mare decât cea admisă de instalaţie,cu întreruperea
circuitului protejat.
1.1.2.Caracteristicile esenţiale ale siguranţe fuzibile:
 Avantajele-justifică utilizarea lor pe scară foarte largă şi
tendinţele de perfecţionare continuă a construcţiei şi principiul lor
funcţional:
 simplitatea constructivǎ;
 timpul foarte scurt de întrerupere a curenţilor mari de
scurtcircuit-practic înainte de atingere a valorii maxime
posibile a intensităţii acestora,determinând:
-limitarea curenţilor de scurtcircuit care strǎbat instalaţia;
-reducerea semnificativă a solicitărilor termice şi dinamice
la care e supusă instalaţia

2
 Dezavantajele-limitează domeniile lor de utilzare:
 restabilirea neautomată a curentului în circuitul
protejet,dupǎ acţionarea protecţiei,prin înlocuirea manualǎ
a fuzibilului topit,cu întreruperea alimentǎrii cu energie
electricǎ a circuitului protejat-impunând utilizarea
siguranţelor fuzibile numai în instalaţii care permit
întrruperea alimentǎrii cu energie electricǎ un interval de
timp relative mare(minute-zeci de minute);
 variaţia în limite foarte largi a timpului de topire a
fuzibilului(în care siguranţa este parcursă de curenţi de
suprasarcină)şi influenţa temperaturii mediului embiant
asupra acestei variaţii-justificând alegerea siguranţelor prin
excelenţǎ pentru protecţia la scurtcircuit şi mǎsurile
suplimentare necesare,in cazul utilizării lor pentru protectia
la suprasarcină;
 funcţionarea monofazatǎ-care poate provoca dezechilibre in
reţeaua de alimentare a consumatorilor protejati,în cazul
arderii unei singure siguranţe,din cele trei siguranţe ale unui
system trifazat(de regulă,la suprasarcini
repetate),conducând,de exemplu,la supraîncǎlzirea şi chiar
arderea înfǎşurǎrilor motoarelor electrice(alimentate numai
pe douǎ faze);
 imposibilitatea reglării lor în exploatare-pentru realizarea
unei caracteristici de protecţie impuse sau dorite.
1.1.3.Cerintele impuse la realizarea siguranţelor fuzibile de joasa tensiune-
determină evoluţia lor constructivă permanentă şi alegerea variantei
corespunzǎtoare situaţiei concrete:
 din punct de vedere constructive:
 respectarea cotelor de gabarit(de regulă,impuse prin
standarde);
 din punct de vedere funcţional:
 realizarea unei puteri de rupere cât mai mari;
 limitarea încǎlzirii la funcţionarea în sarcină nominală;
 obţinerea unei anumite caracteristici de topire,adaptată
elementului protejat.
1.1.4.Clasificarea siguranţelor fuzibile de joasă tensiune are în vedere
criterii constructive şi funcţionale care să asigure,pe cât posibil,îndeplinirea
cerinţelor impuse la realizarea acestora.

3
 după modul de realizare a întreruperii şi soluţia constructivă
există siguranţe
cu intrerupere:
 În aer:-deschise
-cu mâner
-tubulare
 În nisip:-cu filet
-cu mare putere de rupere
 după timpul de producere a topirii fuzibilului există siguranţe:
 rapide-la care timpul până la topire este foarte scurt,chiar şi
în cazul unor supraintensităţi de valori foart apropiate de
curentul nominal al fuzibilului;
 inerte-care au o funcţionare întârziatǎ la supraintensităţi
relative mici(suportǎ un timp relative lung-de ordinal
secundelor sau minutelor,dupǎ caz- supraintensităţi de
câteva ori mai mari decât curentul nominal)şi acţionează
foarte rapid la scurtcircuite(la fel ca cele rapide).
 după modul de fucţionare şi de ardere a fuzibilului,siguranţele
fuzibile tubulare pot fi:
 foarte rapide(simbol FF);
 rapide(simbol F);
 semitemporizate(simbol M);
 temporizate(simbol T);
 foarte temporizate(sImbol TT);
 după domeniul pe care asigură protecţia siguranţele se realizează
pentru:
 protecţia pe întregul domeniu de curenţi(simbol g);
 protecţia de la un multiplu al curentului nominal în
sus(simbol a);
 după obiectul protejat siguranţele se realizează pentru:
 protecţia conductoarelor(normale sau rapide,cu
caracteristici gL);
 protecţia motoarelor(lent-rapide,cu caracteristici aM);
 protecţia semiconductoarelor(ultra-rapide,cu caracteristici
aR şi gR).

1.2.Siguranţe fuzibile rapide


1.2.1.Particularităţi constructive-fir fuzibil realizat dintr-un singur metal
1.2.2.Avantaje-justifică utilizarea lor pe scară largă în instalaţiile electrice:

4
 construcţie relative simplă
 putere mare de rupere
1.2.3.Dezavantaje:
 temperatura de topire foarte ridicată a materialului
fuzibilului-determină încălziri semnificative ale bornelor şi
conductoarelor de record,în cazul curenţilor de serviciu
foarte apropiaţi de cel nominal;
 oxidarea treptată a firului fuzibil,datorată temperaturii
ridicate de lucru(mai ales la fuzibilele de cupru)-determină
reducerea secţiunii active a acestuia şi provoacă topirea
sa,chiar la curenţi mai mici decât curentul nominal,după un
timp relative scurt de exploatare;
 protecţia ineficientă(insufficient de rapidă)la scurtcircuit a
consumatorilor care au supracurenţi de pornire de scurtă
durată,la punerea sub tensiune(de exemplu,instalaţiile mari
de iluminat incandescent,motoarele asincrone cu rotor în
scurtcircui,transformatoarele)-datoritǎ dimensionǎrii care
trebuie sǎ le permitǎ suportarea supracurenţilor
obişnuiţi,fără topirea fuzibilului.

1.3.Siguranţe fuzibile inerte


1.3.1.Particularităţi-impuse de necesitatea înlăturătii dezavantajelor
siguranţelor rapide:
 încǎlziri mai reduse în serviciul de duratǎ;
 posibilitǎţi de supraîncărcare temporară;
 eliminarea imbătrânirii;
1.3.2.Principii constructive-siguranţe fuzibile
 cu separare mecanică;
 cu topire prin effect metalurgic;
 cu topire accelerată prin reacţii chimice.
1.3.3.Siguranţe fuzibile cu separare mecanică-la care întreruperea are loc
în aer,pntru asigurarea libertăţii de mişcare.
 construcţie-firul fuzibil este realizat din două porţiuni,lipite
între ele cu un aliaj cu punct de topire coborat.
 funcţionare:
-în regim nominal şi la suprasarcini mici,se obţine o
încǎlzire mai redusǎ a contactelor,temperature firelor
fuzibile fiind mult mai micǎ decât cea atinsǎ de siguranţele
rapide,în aceleaşi condiţii de lucru.

5
-la suprasarcini relative mari,de scurtă durată(de
exemplu,la pornirea motoarelor asincrone),inerţia termică a
zonei de lipire(prevăzută eventual cu o secţiune mărită de
metal)permit suportarea acestora(ca suprasarcini inerente
în serviciu)fără arderea fuzibilului;
-la suprasarcini de lungă durată,temperature atinsă de
fuzibil topeşte aliajul de lipire,o porţiune a firului fuzibil e
îndepărtată de resort,separarea mecanică determinând
formarea arcului electric de întrerupere;
-la scurtcircuite,inerţia termică a zonei de lipire determină
topirea elementului pe porţiunile subţiri,asociată
comportării unei siguranţe rapide.

1.3.4.Siguranţe fuzibile cu topire prin efect metalurgic-la care funcţionarea


se bazează pe proprietatea unor aliaje de stanui-plumb de a forma cu argintul
şi cuprul,de la o anumită temperatură,aliaje cu rezistenţă electrică mare şi
punct de topire coborât.
 Construcţie-în punctul cel mai cald al lamelei fuzibile din cupru
sau argint(ori cât mai aproape de aceasta)se aplică o cantitate mică
dintr-un aliaj de staniu-plumb
 Funcţionare-în regim normal,temperatura firului fuzibil nu atinge
pragul de aliere şi este mult inferioarǎ celei a siguranţelor rapide;
-la suprasarcini relative mari,de scurtă durată se
manifestă fenomenul de întârziere şi fuzibilul le suportǎ,fǎrǎ
întreruperea circuitului;
-la suprasarcini de lungǎ duratǎ,aliajul staniu-plumb se
topeşte şi începe să difuzeze în lamela-suport,cu care formeazǎ un
aliaj cu rezistenţă electrică mare şi temperatură de topire
coborâtă,determinând creştere încălzirii locale,cu favorizarea
difuziunii componentelor străine în masa fuzibilului;evoluţia în
avalanşă a acestui proces conduce la topirea rapidă a firului fuzibil;
-la scurtcircuit,se produce o întrerupere rapidǎ,prin
topirea unui istm practicat în altă porţiune a lamelei fuzibile.
1.3.5.Siguranţe fuzibile cu topire prin reacţii chimice-la care funcţionarea
se bazează pe proprietatea unor substanţe chimice care intră în reacţi cu
argintul sau cuprul din care este formată lamella fuzibilă,la temperature de
ordinal a 250-500 grade C,determinând formarea unor compuşi rău
conducători de electricitate.
 Construcţie(fig.)

6
 Funcţionare:la atingerea temperaturii de reacţie,lamella fuzibilă
este atacată chimic,secţiunea ei utilă se reduce,încălzirea locală
creşte şi reacţia se accelerează,obţinându-se o intrerupere rapidă a
circuitului,fără încălziri excessive.

1.4.Siguranţe fuzibile cu întrerupere în aer


1.4.1. Siguranţe fuzibile deschise
 au firul fuzibil întins între două contacte,neprotejat,în aer liber;
 se folosesc din ce în ce mai rar,deoarece:
-au putere de rupere redusă;
-pot provoca accidente şi scurtcircuite prin împroşcare cu material
topit;
-nu se pot folosi în cutii capsulate.
1.4.2. Siguranţe fuzibile deschise cu mâner:
 elementul fuzibil este o lamelă de zinc cu secţiune strangulată în
zona centrală;
 fuzibilul ste montat pe un mâner izolant din bachelită sau din
porţelan;
 permit înlocuirea fuzibilului sub tensiune(datorită mânerului
izolant);
 se introduce în circuit cu ajutorul cuţitelor sau furcilor de
contactfixate pe mâner;
 se utilizează în cutii de distribuţi,în circuite cu intensităţi
nominale de 60-600A;
 prezintă toate dezavantajele siguranţelor deschise;
1.4.3.Siguranţe inchise fuzibile tubulare
 au fuzibilul inchis intr-un tub din material izolant;
 se construiesc pentru intensităţi nominale cuprinse între 15-
600A;
 se pot utilize în tablouri capsulate;
 se folosesc,de regulă,la tensiune joasă(6-24V)şi puteri de rupere
reduse,datorită stingerii arcului electric în aer liber(mai ales la
protecţia circuitelor de lumină de la automobile şi tractoare).
1.4.4.Siguranţe fuzibile inchise în tub de sticlă:
 se utilizază pentru protecţia circuitelor de mică putere(curenţi de
până la 1A)

1.5.Siguranţe fuzibile cu întrerupere în nisip


1.5.1. Siguranţe fuzibile cu filet sunt cel mai frecvent utilizate în instalaţiile
pentru protecţia circuitelor de iluminat şi forţă de joasă tensiune şi intensităţi

7
ale curentului electric de valoari medii(6-100A).Componentle lor de bază
sunt:
 soclul:
 se realizează din material ceramic;
 asigură fixarea siguranţei pe suportul de susţinere în tabloul
electric;
 este prevăzut cu borne de legare la circuitul exterior;
 se execută cu legăturile electrice:
-în spate(siguranţe LS)
-în faţă-izolate(siguranţe LF)şi neizolat de contactul cu
mâner(de tip industrial-siguranţe LFi);
 patronul fuzibil-este:
 un corp tubular ceramic,de o anumită formă;
 umplut cu nisip cuarţos,cu rol de susţinere a firuli fuzibil şi de
mediu de stingere a arcului electric format la topirea acestuia;
 închis la capete cu capace de contact metalice;
 firul fuzibil sau lamela fuzibilă-este
 întinsă în masa de nisip într capacele de contact;
 fixat în partea inferioară de capacul de contact prin lipire,iar în
partea superioară,de un disc diferit colorat(în funcţie de curentul
său nominal).pintr-un resort de întindere,care aruncă discul din
poziţia normală,la topirea fuzibilului(permitând o identificare
rapidă a siguranţei topite);
 piesele de contact-au diametru interior calibrat şi permit
introducerea exclusivă a patroanelor până la o anumită
intensitate,corespunzătoare circuitului protejat,împiedicând
introducerea patroanelor de intensitate nominală mai mare(care nu
ar putea asigura protecţia corectă);
 capacul filetat-este compus din:
 o piesă metalică filetată-pentru prinderea lui în soclu,care
asigură fixarea patronului şi introducerea firului fuzibil în
circuitul electric;
 o piesă din material ceramic-pentru susţinerea şi izolarea piesei
metalice,care permite observarea discului colorat al
patronului(indicator al stării de funcţionare).

1.5.2.Siguranţele cu mare putere de rupere de joasă tensiune(cu mâner)sunt


siguranţe fuzibile de construcţie specială,care pot întrerupe curenţi de

8
scurtcircuit de ordinal zecilor de kiloamperi,folosite uzual în reţele de
distribuţie urbană şi instalaţii industriale.Componentele lor de bază sunt:
 soclul-un tub rezistent,din porţelan sau steatit,umplut cu nisip fin şi
închis ermetic la capete prin capace metalice,care îndeplineşte
acelaşi rol funcţional ca şi cel al siguranţelor cu filet;
 fuzibilul-o bandă de argint sau cupru perforată(pentru stingerea
uşoară a arcului electric),trecută de la un capac la celălalt şi sudată
de acestea,având aplicate aliaje de topire prin effect metalurgic(la
variantele moderne),în scopul reducerii încălzirii sale în regim
normal;
 suportul-din material ceramic,umplut cu nisip cuarţos,în care este
montat fuzibilul,fiind prelungit la capete cu două contacte de tip
cuţit;
 contactele electrice-de tip furcă,introduce în contactele cuţit ale
patronului;
 mânerul de prindere-pentru montarea fuzibilul în soclul
siguranţei,prins de patronul fuzibil prin gheare de fixare;
 bornele de contact-prin care se realizează legătura electrică la
contacte.
1.5.3.Siguranţele fuzibile tubulare(cilindrice) sunt siguranţe cu mare putere
de rupere,care:
 se realizează în construcţie simplificată şi cu gabarit redus;
 nu folosesc cuţite,de regulă,legătura cu circuitul exterior
realizându-se chiar prin capacele de închidere a tubului ceramic
protector.

1.6.Caracteristicile tehnice ale siguranţelor fuzibile de joasă tensiune.


1.6.1.Mărimile nominale ale soclurilor:
 tensiune nominală-în funcţie de care se dimensionează izolaţia
sigutanţei;
 curentul nominal- în funcţie de care se dimensionează contactele şi
căile de current,valorile standardizate
fiind:25,63,100,200,350,630,100A.
1.6.2.Curentul nominal ale patroanelor:acoperă o scară mai largă de
valori,pentru asigurarea unei protecţii cât mai eficiente,valorile standardizate
fiind:
-pentru siguranţele cu filet:uzual,6,10,16,20,25A(în soclu de
25A);35,40,63A(în soclu de 63A);80,100A(în soclu de 100A);şi,mai rar
125,160 şi 200A(în soclu de 200A);

9
- pentru siguranţele MPR(de c.a.cu frecvenţa de 50 sau
60Hz):uzual,50,63,80,100A(în soclu de 100A);125,160,200,250,315A(în
soclu de 315A)şi 400,500,630A(în soclu de 630A).

1.6.3.Puterea de rupere:
 pentru siguranţele de joasă tensiune,se exprimă sub forma
capacităţii de rupere,indicându-se numai valoarea maximă a
curentului de scurtcircuit ce poate fi interupt fără deteriorarea
siguranţei,care este:
 mare-la siguranţele cu filet
 foarte mare- la siguranţele MPR(până la 1000kA,cu un effect
de limitare foarte puternic).
1.6.4.caracteristica de protecţie
 reprezintă variaţia timpului de funcţionare t (scurs de la începutul
scurtcircuitului până în momentul topirii fuzibilului)în funcţie de
valoarea curentului de scurtcircuit prezumtiv;
 trebuie corelată cu caracteristica termică a obiectului protejat,pentru
alegerea corectă a siguranţelor,în scopul asigurării unei protecţii
eficiente a instalaţiei respective;
 este necesară pentru realizarea selectivităţii protecţiei la
scurtcircuit,cu stabilirea secvenţialităţii(succesiunii)de funcţionare
în timp a diferitelor aparate de protecţie montate în serie într-un
circuit dat,astfl încât aparatul de protecţie cel mai apropiat de defect
să declanşeze primul,lăsând o porţiune cât mai mare din circuit
neafectată de defect.

10
CAPITOLUL II-ÎNTRERUPTOARE AUTOMATE
2.1.Întreruptoarele automate sunt aparate de comutaţie care sunt destinate
să suporte,să stabilească sau să întrerupă curentul de sarcină sau curentul de
scurtcircuit.
2.2.Principiul funcţional al întreruptoarelor automate se bazează pe
menţinerea contactelor principale în poziţia “închis”un timp oricât de
lung,după îchiderea lor,pintr-un zăvor mechanic(numit broască),ce
blochează contactele mobile la sfârsitul cursei de închidere şi le menţine
astfel,fără consum suplimentar de energie.
Întreruptoarele automate trebuie să stabilească următoarele condiţii de
funcţionare:
 în poziţia inchis trebuie să suporte solicitările termice ale curentului
de serviciu astfel încât încălzirea căilor de curent să rămână în limitele
admise;
 să suporte solicitările termice şi dinamice produse de curent;
 să asigure izolarea căilor de curent atât faţă de piesele legate la curent
cât şi între faze;
 să asigure izolarea contactelor deschise.
În timpul deschiderii,întreruptoarele automate trebuie să realizeze o
deschidere rapidă şi sigură a curenţilor de sarcină şi a curenţilor de
scurtcircuit,vor executa deschiderea şi închiderea unui circuit în mod voit cât
şi automat la comanda unui declanşator care supraveghează funcţionarea în
instalaţii.
Satisfacerea acestei condiţii este asigurată de mărimile electrice a
întruptoarelor In,Un puterea de rupere şi dacă sunt alese correct.
2.3.Funcţionarea întreruptorului automat
La deschiderea unui întreruptor automat se constată că la începutul
mişcării de separare a contactelor,acestea rămân un anumit timp în
atingere,suprafaţa reală de contact scade din ce în ce mai mult,până
când,densitatea de curent pe suprafaţa de contact este atât de mare încât se
produce o topire locală a metalului de contact.

11
Temperatura înaltă a pieselor de contact determină ionizarea termică a
mediului izolant,ceea ce are ca efect amorsarea arcului electric între
contactele imediate după separarea acesteia.
A întrerupe un circuit înseamnă a stinge arcul electric astfel format între
contacte în timp suficient de scurt.În cazul stingerii arcului electric şi
realizarea prin suflaj ,aceasta înseamna răcirea şi dionizarea coloanei dearc
electric.
Răcirea şi dionizarea se face în mai multe feluri:
 cufundarea arcului electric într-un mediu izolant cu capacitate termică
mare (apa/ulei/hydrogen);
 deplasarea şi alungirea arcului electric într-un mediu rece neionizat;
 suflarea cu jet de lichid sau gaze neionizate asupra arcului electric;
 răcirea arcului electric prin contact direct cu pereţi reci şi camere de
stingere.

2.4.Clasificare
O clasificare se poate face după mediul de stingere a arcului electric care
poate fi lichid sau gazos.
 după mediul de stingere lichid a arcului electric întreruptoarele pot fi:
 întreruptoare cu ulei puţin
 întreruptoare cu ulei mult
 întreruptoare cu apă
 după mediul de stingere cu gaz întreruptoarele pot fi:
 întreruptoare cu autoformare de gaze
 întreruptoare cu aer comprimat
 întreruptoare cu hexaclorură de sulf
Categoriile de întreruptoare automate sunt determinare de domeniul de
utilizare.Deşi unele întreruptoare automate pot restabili automat cerentul în
circuit după dispariţia defectului ce a dus la întrerupere,majoritatea celor
actuale au doar rolul de declansare automată.
 Întreruptoare automate monopolare-au comandă exclusiv
manuală,curenţi nominali de 6-25A şi se utilizează cu precădere la
protecţia circuitelor de lumină din instalaţiile electrice interioare
 Întreruptoare automate tripolare comandate prin buton-au curenţi
nominali de ordinal zecilor de amperi şi se utilizează la comanda şi
protecţia circuitelor de forţă si lumină pentru care nu se impune

12
comanda de la distanţă şi nu este dorită deconectarea la scăderi
temporare de tensiune.
 Întreruptoare automate capsulate-au curenţi nominali de ordinal
sutelor de amperi
,pot fi comandate manual sau cu electromagneţi,sunt montate în panouri
şi se utilizează mai ales la protecţia circuitelor principale ale alimentărilor
cu energie din industrie.
 Întreruptoare automate capsulate sau compacte-au curenţi nominali
de ordinal sutelor de amperi,sunt închise într-o carcasă din masă
plastică fenolică şi se utilizează cu precădere la protecţia circuitelor
electrice de pe nave sau în alte instalaţii industriale,care impun
dimensionarea îngustă a panourilor de distribuţie a energiei electrice.
 Întreruptoarele automate limitatoare-au curenţi nominali de ordinul
miilor de amperi,pot fi acţionate manual sau cu servomotor,au viteză
de deschidere foarte mare şi acţione foarte energică asupra arcului
electic,putând limita valoarea curentului de scurtcircuit dintr-o
instalaţie(înaintea ca aceasta să atingă valoarea de vârf avută în lipsa
aparatului),cu reducerea semnificativă a solicitărilor termice şi
electromagnetice ale acesteia.
 Întreruptoare automate speciale:
 Întreruptoare automate rapide de current continuu-au relee
sensibile la panta curentului de scurtcircuit,pentru asigurarea
protecţiei dispozitivelor semiconductoare;
 Întreruptoare automate pentru protecţia la curenţii de
defect/diferenţiale-sesizează diferenţa între valorile curenţilor
de pe conductorul de fază şi de nul şi întrerupe rapid circuitul,în
cazul apariţiei unui curent de defect(o scurgere de curent la
masă,deci şi o slăbire a izolaţiei)care depăşeşte un nivel
prestabilit,protejând eficient instalaţia împotriva pericolului
electrocutării şi incendiilor(în asociere cu alte dispozitive
contacte auxiliare,declanşatoare electromagnetice şi
termice,bobine ş.a.)
2.5. Coordonarea caracteristicilor de protecţie este impusă de includerea
mai multor elemente de protecţie în construcţia întreruptoarelor automate.De
exemplu,în cazul unui întreruptor normal de 60A pentru o protecţia liniilor
electrice pentru 1<In<10In:
 releu termic-realizează o caracteristică de protecţie de curent(în
domeniul prestabilit);
 releu electromagnetic-asigură protecţia pentru curenţi de peste 10In;

13
 aparatul nu declanşează la curenţii de pornire ai motoarelor asincrone
cu rotor în scurtcircuit,fiind supus efectului de lovitură de
scurtcircuit(durata de declanşare depăşind,de regulă,2-3
semiperioade),astfel încât se impune montarea de siguranţe fuzibile în
avalul său,în cazul în care curenţii depăşesc valorile de 5-6kA
2.6.Elementele constructive principale se regăsesc la toate variantele
constructive de aparate:
 circuitul principal de curent-cuprinde contacte principale;contacte de
repere,bobină de suflaj magnetic,coarne de suflaj,borne de record la
circuitul exterior(uzual-din profile de cupru electrolitic,cu sau fără
protecţie la coroziune);
 camerele de stingere a arcului electric;
 piesele izolante-pentru susţinerea căilor de curent şi separarea
fazelor(uzual-din răşini fenolice presate);
 mecanismul de dicţionare şi zăvorâre( din table şi profile de oţel
tratate pentru protecţie la uzură şi coroziune);
 cutia aparatului-(din răşini fenolice-la aparatele mici şi la tipul
compact,din tablă de oţel-la aparatele mari);
 elementele de protecţie la supracurenţi-relee termice şi
electromagnetice;
 accesorii-bobine de declanşare,relee,transformatoare de
curent,contacte auxiliare ş.a.
2.7.Întreruptoare automate de instalaţii
2.7.1.Principiul funcţional este similar celui al întreruptoarelor automate:
 închidere manuală;
 zăvorâre mecanică pentru menţinerea contactelor mobile în poziţia
“închis”;
 declanşare voită(prin buton sau pârghie de acţionare)sau automată(la
comanda unui releu termic sau electromagnetic);
2.7.2.Avantajele întreruptoarelor automate de instalaţii,faţă de siguranţele
fuzibile cu filet:
 restabilirea imediată a curentului-pentru că nu necesită înlocuirea
patronului fuzibil ars;
 evitarea improvizaţiilor(fire de cupru în locul fuzibilului ars)-cu
asigurarea unui spor suplimentar de securitate a locuinţelor şi a
instalaţiilor;
 protecţia eficientă şi la suprasarcini-care nu se poate obţine cu
siguranţele fuzibile rapide cu filet;

14
 reglarea curentului de declanşare a automatului în funcţie de curentul
real de serviciu al instalaţiei-cu îmbunătăţirea eficienţei şi vitezei de
realizare a protecţiei.
2.7.3.Dezavantaje întreruptoarelor automate de instalaţii au în vedere mai
ales:
 construcţia complicată;
 costul ridicat;
2.7.4.Construcţia întreruptoarelor automate de instalaţii este
monopolară,pentru intensităţi nominale ale curentului de 6-25A,în
variantele:
 automate monopolare de instalaţii-acţionate prin pârghie sau prin
butoane şi fixate direct pe tablouri,înlocuind complet siguranţele
fuzibile;
 siguranţe automate-prevăzute cu filet Edison,care se pot înşuruba în
soclurile de siguranţă de pe tablourile cu siguranţe existente în
instalaţii(singura diferenţă faţă de întreruptoarele monopolare)şi sunt
acţionate exclusiv prin buton.

Efectele curentului electric asupra organismului uman.

Curentul electric poate produce accidente uşoare sau foarte grave,


atunci când utilizarea instalaţiilor electrice se face necorespunzător sau dacă
acestea sunt defecte.
Efectul
Valoarea intensităţii
curentului Cauza
curentului
electric
Arsuri, orbire În cazul formării
arcului electric (scurt-
circuit)
Înţepături 1-4 mA În cazul atingerii
uşoare pieselor aflate sub
tensiune
Contracţii ale 7-15mA În cazul atingerii
muşchilor pieselor aflate sub
tensiune
Contracţii ale 25 mA În cazul atingerii

15
muşchilor pieselor aflate sub
toracici tensiune
Modificarea 40 mA În cazul atingerii
ritmului pieselor aflate sub
cardiac tensiune
Stop cardiac peste 40 mA În cazul atingerii
pieselor aflate sub
tensiune

Trecerea unui curent prin organismul uman poartă numele de


electrocutare şi aceasta se poate produce la o tensiune mai mare de 24 V.
Curentul maxim admis să treacă prin organismul uman fără a-l pune
în pericol este de 10 mA în curent alternativ (c.a) şi 50 mA în curent
continuu (c.a).
Pericolul de electrocutare este mai mare pentru persoanele obosite,
bolnave sau care au consumat băuturi alcoolice (rezistenţa lor electrică este
mai mică) sau pentru persoanele aflate în medii umede.
Pentru a vă proteja împotriva electrocutării trebuie să respectaţi o serie
de norme de protecţie:
 Menţineţi instalaţiile electrice în perfectă stare de funcţionare.
Carcasele de protecţie să nu fie deteriorate; izolaţiile
conductoarelor să nu fie distruse.
 Lucrările de verificare a instalaţiilor şi de remediere a
defectelor se realizează numai după ce s-a întrerupt alimentarea
cu energie electrică a acestora. La lucrările de remediere se vor
folosi unelte adecvate şi nu improvizaţii.
 Pentru aparatele electrocasnice cu carcasă metalică (frigider,
maşină de spălat, etc) se utilizează numai prize cu contact de
protecţie.

16
 Prizele cu contact de protecţie asigură racordarea maşinilor şi
instalaţiilor la priza de legare la pământ. În cazul unei
defecţiuni, curentul va trece prin circuitul de împământare,
evitându-se producerea unei electrocutări.
În medii umede sau cu pericol de explozie se utilizează numai aparate
de construcţie specială pentru astfel de medii, iar alimentarea lor se va
face la tensiuni nepericuloase.
 Se întrerupe imediat circuitul sau instalaţia electrică în care s-a
produs accidentul.
 Se scoate victima într-un spaţiu aerisit.
 Faceţi respiraţie gură la gură.
Anunţaţi imediat medicul.

PRIMUL AJUTOR SI METODE DE APLICARE A


RESPIRATIEI ARTIFICIALE IN CAZ DE ACCIDENTARE
PRIN ELECTROCUTARE(SI NU NUMAI)
A. SCOATEREA CELUI ACCIDENTAT DE SUB CURENT
La instalatiile electrice, atingerea partilor conducatoare de curent care se
gasesc sub curent(tensiune) provoaca in majoritatea cazurilor o contractare
brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, cand accidentatul tine
conductorul in maini, degetele se strang atat de tare, incat desclestarea lor de
pe conductor devine imposibila. Daca acesta ramane in atingere cu partile
conductoare de curent, atunci este necesar sa se stie ca fara aplicarea
masurilor necesare de securitate, atingerea celui aflat in sub curent este
periculoasa si pentru viata celui ce intervine. Prima actiune de intreprins este
deconectarea partii de instalatie de care este prinsa persoana accidentatului.
Cu aceasta ocazie trebuie sa se tina cont de urmatoarele :
1. In cazul in care accidentatul se gaseste agatat la o inaltime oarecare,
deconectarea instalatiei si eliberarea acestuia de sub curent poate sa

17
provoace un rau mai mare decat cel cauzat de curentul electric, de
aceea trebuie luate toate masurile care sa garanteze securitatea celui
accidentat in caz de cadere.
2. In caz de deconectare, pot fi stinse concomitent si luminile. De aceea,
trebuie luate masuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare,
faclii, lumanari, un iluminat de rezerva, felinare cu acumulatoare, etc.)
fara sa se intarzaie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si
masurile de prim ajutor pentru cel accidentat.
3. In cazul in care deconectarea instalatiei nu poate fi executata suficient
de repede, atunci trebuie luate masuri de separare a persoanei
accidentate de partile conducatoare de curent de care este agatata si
anume:

o Pentru separarea celui accidentat de partile conducatoare de


curent sau a conductei electrice de aceasta, trebuie sa se faca uz
de o haina, o franghie uscata sau un bat, sau orice mijloc
asemanator neconductor si uscat; nu se pot intrebuinta in aceste
cazuri obiecte metalice sau umede; pentru ca accidentatul sa fie
separat repede de partile conducatoare de curent, se poate trage
de haina lui, daca este uscata si este departata de corp (poalele
hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice
inconjuratoare si de partile corpului neacoperite de haine;

o De asemenea, nu se recomanda sa se traga cel accidentat de


picioare, fara a se lua masurile necesare, deoarece incaltamintea
poate fi umeda iar cuiele batute si ochiurile pentru sireturi sunt
bune conducatoare de electricitate; persoana care intervine isi
va pune manusi sau isi va infasura mainile cu o haina uscata; in
cazul cand nu are asemenea obiecte, isi va pune sub picioare un
covor de cauciuc electroizolant, scanduri uscate sau va incalta
cizme electroizolante.

Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile


corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de
cauciuc si galosii sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de
postav sau cu maneca ori pulpana propriei haine uscate etc. sau acoperind
persoana accidentata cu o haina de cauciuc ori cauciucata (impermeabil) sau
cu simpla stofa uscata. Se mai poate interveni stand cu picioarele pe o

18
scandura sau pe orice alt asternut uscat, neconductor de curent, pe o legatura
sau pachet de haine etc.

Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana. La


joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui
accidentat prin electrocutare si acesta strange convulsiv in maini un
conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai bine ca cel
accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el
scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai
atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se
incerce desprinderea mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte
masurile ce trebuie luate la atingerea celui accidentat, aratate mai sus. De
asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin electrocutare sa nu sufere
alte accidente la luarea acestor masuri.

In caz de nevoie trebuie taiate conductoarele de joasa tensiune, cu ajutorul


unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui
aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie
(nu se ating conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu
manusile de cauciuc si cu galosii pusi). La inalta tensiune, pentru izolarea
celui accidentat fata de pamant sau de partile conducatoare de curent, cel
care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de cauciuc
dielectrica si manusi si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o
tensiune corespunzatoare.

Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune


printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de
repede si fara pericole, trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea (prin
aruncarea unor conductoare) a tuturor conductoarelor de linie si legarea lor
sigura la pamant (dupa regulile generale de tehnica securitatii). In acest caz,
trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei care
acorda ajutorul.

De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele:

a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se


evite pericolul de cadere

b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa


se lege la pamant numai acest

19
c) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in
primul rand ca conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la
pamant apoi aruncat peste conductoarele de linie care urmeaza sa fie
puse la pamant;

d) trebuie de asemenea retinut ca, daca in linie exista o capacitate


electrica mare, prin deconectare poate ramane o sarcina periculoasa
pentru viata si numai legarea la pamant a liniei o poate face
inofensiva.

B. PRIMELE MASURI DUPA SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE


SUB CURENT

Modul de aplicare a masurilor de prim-ajutor este in functie de starea in


care se afla accidentatul dupa scoaterea de sub curent. In cazul cand
acesta se afla in deplina cunostinta, desi pana atunci fusese in lesin sau a
stat mult timp sub tensiune, el va fi indrumat sau transportat la un medic,
spre a preveni o eventuala agravare a starii sale; in situatii grave, trebuie
sa fie chemat medicul sau salvarea la fata locului.

Pana la venirea medicului si pentru ca sa nu existe din nou pericolul


inghitirii limbii sau al inecarii cu voma in cazul unui nou lesin,
accidentatul se aseaza in decubit ventral, ca in imaginea urmatoare:

Cand cel accidentat si-a pierdut cunostinta, el trebuie intins pe un loc neted si comod;
i se desface imbracamintea la piept si la gat, se iau masuri pentru improspatarea
aerului, se evacueaza din incapere persoanele de prisos, apoi i se da sa miroase o
solutie de amoniac, se stropeste cu apa (nu din gura !), i se fac frictiuni pe corp pentru
incalzirea corpului. Medicul trebuie sa fie chemat cat mai urgent.

20
In cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund, i
se va face respiratie artificiala si un masaj in regiunea inimii.

In cazul cand persoana accidentata nu mai da semne de viata (respiratia, bataile


inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie sa fie considerata pierduta. Moartea poate fi
adesea numai aparenta, dar cel accidentat va muri daca nu i se va acorda primul
ajutor, facandu-i-se respiratie artificiala. Respiratia artificiala trebuie facuta in mod
continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat urgent.

Pulsul se verifica la artera carotida, fara a presa excesiv

In operatia de readucere la viata a acelui accidentat prin electrocutare, care in


aparenta este mort, fiecare secunda este pretioasa, de aceea primul ajutor trebuie dat
imediat, daca este posibil chiar la fata locului; el va fi transportat in alt loc numai in
cazul cand pericolul continua sa ameninte atat pe cel accidentat cat si pe cel care
acorda primul ajutor sau in cazul imposibilitatii acordarii primului ajutor in timpul
transportului.

Electrocutatul poate fi considerat mort numai in cazul unor grave leziuni externe, de
exemplu fracturarea cutiei craniene in cadere sau carbonizarea intregului corp.
Moartea poate fi declarata de catre medic. In nici un caz nu trebuie sa se aplice celui
accidentat mijloace empirice.

C. PRINCIPALELE INSTRUCTIUNI OBLIGATORII APLICABILE LA


EXECUTAREA RESPIRATIEI ARTIFICIALE

Respiratia artificiala va fi executata numai in cazurile in care cel accidentat nu respira


deloc sau respira rar, convulsiv, cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se
inrautateste. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce
accidentatul a fost scos de sub curent si se continua apoi fara intrerupere. Ea va fi
continuata pana la obtinerea rezultatului pozitiv (revenirea la viata) sau pana la
aparitia semnelor neindoielnice ale mortii reale (a petelor cadaverice sau a rigiditatii
corpului).

S-au observat cazuri cand cei considerati morti datorita leziunilor provocate, au fost
readusi la viata peste cateva ore socotite din momentul accidentului (chiar 8-11 ore).
In timpul cat se executa respiratia artificiala, se va observa atent fata accidentatului.
In cazul cand se observa o miscare a buzelor, a pleoapelor sau a marului lui Adam,
facand impresia ca inghite, se va verifica daca nu cumva accidentatul a inceput sa

21
respire singur si regulat, se opreste respiratia artificiala, deoarece continuarea ei poate
fi periculoasa. Daca insa dupa cateva clipe de asteptare se va observa ca acesta nu mai
respira, se va relua imediat respiratia artificiala.

Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar :

 Sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care impiedica


respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la pantaloni.

 sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se inlature
protezele dentare daca exista);

 Daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa, in care scop falca
inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta cel care da primul ajutor aplica
cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare,
apoi, prin apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este
impinsa in afara, astfel ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor
celui superior. In cazul cand in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se
deschida gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei
linguri care se va introduce intre masele la colturile gurii si nicidecum in fata
(caci dintii se pot rupe) si cu precautie se desclesteaza dintii. (Inainte de a se
folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un material textil pentru a proteja
dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)

Deblocarea cailor respiratorii blocate de baza limbii:

D. METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA

Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se


aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a

22
realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3
minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.

Metoda Silvester. Mentionam ca aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de
respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta
metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul
fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de
haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe,
batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului;
operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de
sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie),
numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste
cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului
pe partile laterale ale pieptului. In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei
Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a
accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine
scoasa limba accidentatului. In cazul unei executari corecte a respiratiei artificiale se aude
un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la
comprimarea pieptului si eliberarea lui. Daca sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca
limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest caz trebuie sa fie scoasa mai mult
afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie
aplicata.

Metoda Schäfer.In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana,
este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii
procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata.
In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul
sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se
va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie
tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi
deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie
cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul. Se aplica apoi palmele pe spatele
accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite,
numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului
sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci,
sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la
inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.

Metoda Howard.Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are
arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza
accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se
intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor
intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si
tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei
accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele
inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata,
sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului,

23
deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea
astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in
special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii.

La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa


nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de
beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si
daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte,
caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea
trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul
respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si
Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-
3 secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala
trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a
obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor
pe care le face accidentatului.

Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura Este cea mai buna metoda pentru ca este usor
de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera
rata mare

de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul
radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar
in cazul concursurilor sau simpozioanelor.

Eliberarea cailor respiratorii Gura la gura Gura la nas

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:

- Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este


obstructionata.

- Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in


extensie

- Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o


pozitie inspre inapoi(vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va
debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori
inghitita de persoana in stare de inconstienta.

24
Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa
aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca
maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre
dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas. Expiratia accidentatului trebuie sa se
produca natural, la oprirea insuflatiei.

Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata


cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o
data la 5 compresii.

In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15


compresii cardiace. In cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala
este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii
cardiace pana la revenire sau sosirea medicului.

Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere
poate fi fatala!

Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune mana sa
dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia capului
acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in
ritmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare
secunda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra
inimii.

ATENTIE! In caz de accidentare, se va asigura primul ajutor, se va anunta seful


locului de munca, si se va apela unul din telefoanele urmatoare:

25
112-Serviciul comunicatii speciale(servicii reunite –politie -pompieri- salvare);
961-Serviciul salvare.

26