Actionari electromecanice

CAP.1 ALEGEREA MOTORULUI ELECTRIC DE

ACŢIONARE

 
Forma caracteristicii mecanice a maşinii de lucru impune tipul motorului
de acţionare.
Acţionarea unei maşini de lucru cu un anumit motor este posibilă numai
dacă există un punct comun între caracteristicile lor mecanice, punct care să fie
caracterizat de valori ale cuplului şi turaţiei cât mai apropiate de valorile impuse
de procesul tehnologic din care face parte acţionarea respectivă. Practic acest
punct se obţine intersectând graficele care corespund celor două caracteristici:
cea a maşinii de lucru şi cea a motorului. Punctul respectiv se numeşte punct de
funcţionare.
Tipul motorului de acţionare rezultă iniţial din considerente legate de
procesul tehnologic: condiţii de viteză (reglabilă continuu sau în trepte,
constantă), grad de protecţie, raportul cheltuieli/performanţe etc.
Alegerea motoarelor de acţionare din condiţii de viteză ţine seama de
următoarele recomandări:
         pentru acţionări cu viteză constantă se folosesc motoare asincrone cu
rotorul în scurt circuit (la puteri mici şi mijlocii) şi motoare sincrone(la
puteri mari);
         pentru acţionări cu viteză variabilă în trepte se folosesc motoare
asincrone la care se poate schimba numărul de perechi de poli;
         pentru acţionări cu viteză variabilă continuu se folosesc motoare de
curent continuu sau motoare asincrone alimentate de la surse de tensiune cu
frecvenţă variabilă (S.U.F.V.)
 
 
 
 
Capitolul 4-Acţionări electromecanice
 
Actionari electromecanice

CAP.2. PUNCTUL DE FUNCŢIONARE AL UNEI ACŢIONĂRI

ELECTROMECANICE

 
După stabilirea tipului de motor în corelare cu aceste condiţionări şi
determinarea vitezei sale în funcţie de viteza necesară, se studiază posibilităţile
obţinerii unui punct de funcţionare prin intersecţia caracteristicilor celor două
componente.
De exemplu, maşina de bobinat cu caracteristica mecanică (1) opune, la
turaţia n1 cuplul static rezistent Ms. Motorul de c.c. cu caracteristica mecanică
(2) nu poate acţiona maşina de bobinat (la cuplul Ms el dezvoltă o turaţie n2  >
n1). Însă un motor asincron trifazat, având caracteristica mecanică (3)
intersectează caracteristica maşinii de lucru în punctul F impus de cerinţele
procesului tehnologic.

Fig.1Determinarea punctului de funcţionare al unei acţionări.

Şi în cazul acţionărilor electrice se pune problema funcţionării stabile.

Pentru aceasta punctul de funcţionare trebuie să se afle pe porţiunea liniară a
caracteristicii mecanice a unui motor asincron. Î
n cazul utilizării unui motor sincron, punctul de funcţionare trebuie să

corespundă unui unghi intern  ce aparţine intervalului [-  , 0]

 
Actionari electromecanice

 
 
 
 
 
 
Capitolul 4-Acţionări electromecanice

CAP.3 ÎNCĂLZIREA MOTOARELOR DE ACŢIONARE

 
După alegerea unui motor electric de acţionare, ceea ce înseamnă că sunt
precizate tipul acestuia, turaţia şi puterea/cuplul său nominale, este
necesară verificarea motorului din punct de vedere termic: criteriul încălzirii
poate fi, în acelaşi timp, utilizat şi pentru alegerea motorului de acţionare
deoarece algoritmul de verificare termică indică şi măsurile ce se pot lua pentru
ca acţionarea să răspundă tuturor condiţiilor impuse.
Încălzirea motoarelor electrice este determinată, aşa cum s-a văzut deja, de
pierderile de energie care însoţesc inevitabil conversia electromecanică (pierderi
mecanice şi pierderi electrice). Transformarea ireversibilă a pierderilor în
căldură are drept efect creşterea temperaturii motorului în ansamblul său,
creştere considerată prin raportare la temperatura mediului ambiant.
Procesul de încălzire a motoarelor în timpul funcţionării este un proces
neliniar: la început, motorul înmagazinează cea mai mare parte din căldură şi
temperatura sa creşte treptat.  Apoi, cu cât durata de funcţionare creşte,
temperatura sa variază mai lent cu toate că pierderile (deci şi căldura primită de
motor) nu se micşorează. Fenomenul se explică prin cedarea unei părţi – din ce
în ce mai mari – din căldura primită către mediul înconjurător(cedarea căldurii
este cu atât mai pronunţată cu cât diferenţa de temperatură între motor şi mediul
înconjurător este mai mare). Dacă funcţionarea este de durată se ajunge la starea
de echilibru termic, stare ce corespunde situaţiei când toată căldura primită este
cedată mediului, iar motorul nu mai înmagazinează căldură şi deci, nu-şi mai
modifică temperatura (practic, se admit variaţii sub 20C într-o oră).
Răcirea motorului în perioadele de pauză se produce similar: la început, se
cedează mediului o cantitate mare de căldură şi, ca urmare, temperatura scade
rapid; apoi, scăderea este din ce în ce mai lentă.
Actionari electromecanice

În figura următoare s-a reprezentat variaţia temperaturii unui motor:

încălzirea treptată, atingerea echilibrului termic şi răcirea până la
temperatura a a mediului ambiant.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Temperatura m depinde de pierderile în motor; acestea, la rândul lor,
depind de puterea nominală a motorului.
Dacă puterea nominală a motorului este mai mare decât puterea cerută de
maşina de lucru (motor subîncărcat) atunci temperatura maximă nu va fi atinsă
pe durata acţionării (figura a): motorul nu este solicitat termic însă există o
rezervă de putere, neutilizată, pentru care s-au făcut cheltuieli de investiţii(preţul
motoarelor creşte cu puterea acestora) ce trebuie amortizate.
Dacă puterea nominală a motorului este mai mică decât puterea cerută de
maşina de lucru (motor subîncărcat) atunci temperatura maximă va fi depăşită şi
solicitările termice care apar scurtează durata de utilizare a motorului (izolaţia
îmbătrâneşte mai repede).
Actionari electromecanice

                                          a                                                                        b
Variaţia temperaturii  la încălzirea unui motor:  a – subîncărcat; b – supraîncărcat.
 
 
 
 
 
 
 

CAP.4. SCHEME ELECTRICE ALE ACŢIONĂRILOR

ELECTROMECANICE
4.1.Clasificarea schemelor electrice

            Schema
de alimentare şi comandă este reprezentarea grafică a instalaţiei
de acţionare electrică, adică a tuturor maşinilor şi aparatelor electrice, precum şi
a legăturilor dintre acestea.
            Schemele de alimentare şi comandă se reprezintă cu ajutorul semnelor
convenţionale standardizate.
            Circuitul de forţă, reprezentat cu linie groasă, conţine aparatele pentru
conectarea la reţea şi pentru protecţia împotriva suprasarcinilor şi
scurtcircuitelor, precum şi rezistenţele de pornire, de reglare sau de frânare.
            Circuitul de comandă, reprezentat cu linie subţire, conţine aparatele de
comandă şi elementele de comandă ale aparatelor de conectare şi protecţie.
            Legăturile dintre maşini şi aparate sunt reprezentate în ordinea lor logică
pentru a permite înţelegerea uşoară a schemei.
După scopul urmărit, schemele electrice se pot grupa în trei categorii:
         scheme explicative: funcţionale, de circuite, echivalente
         scheme de conexiuni: exterioare, interioare, la borne
         scheme de amplasare
 
Actionari electromecanice

 
 
 
 

După metoda de reprezentare, clasificarea schemelor ţine seama de:

a)       numărul de conductoare şi aparate similare reprezentate printr-un semn
convenţional unic
Actionari electromecanice

-          reprezentare monofilară
-          reprezentare multifilară
a)      corespondenţa între poziţiile semnelor convenţionale pe schemă şi
dispunerea fizică a aparatelor în instalaţie
b)      dispunerea relativă a semnelor convenţionale, corespunzătoare elementelor
unui aparat    
-          reprezentare asamblată care constă în desenarea grupată a
părţilor componente ale unui aparat
-          reprezentare semiasamblată, care constă în desenarea
părţilor componente ale unor aparate dispersate în schemă cu
specificarea legăturilor mecanice dintre acestea
-          reprezentare desfăşurată, care permite reprezentarea
elementelor aceluiaşi aparat în diferite zone ale desenului, într-
un mod prin care se pot urmări logic circuitele şi se poate
înţelege uşor funcţionarea instalaţiei.
Observaţie:
Toate părţile componente ale unui aparat sunt notate în schemă cu acelaşi
simbol literal-numeric.

4.2 Scheme de alimentare (forţă) şi comandă pentru acţionări cu motoare

asincrone
 
A. Pornirea într-un singur sens, prin conectare directă la reţea a
motorului asincron în scurtcircuit
 
Actionari electromecanice

 Schema circuitului de forţă şi de comandă

 
 
 
 
 
 
Circuitele părţii de comandă au următoarea destinaţie:
-circuitul 2 realizează comenzile motorului M şi protecţia la scurtcircuit;
 -circuitul 3 realizează automenţinerea prin contactul normal
deschis (CND) 1C şi semnalizarea optică prin lampa h;
-circuitul 4 asigură protecţia la suprasarcină prin releul e4.
Sub orice bobină de contactor sau releu se desenează diagrama de contacte.
În momentul apăsării pe butonul bp se închide circuitul fazei S-e5-bo-bp-
bobina contactorului 1C-e4-0. Bobina contactorului 1C fiind excitată, atrage ar
mătura mobilă, închizând contactele principale 1C din circuitul de forţă 1, prin c
are
se realizează alimentarea motorului şi contactul auxiliar 1C din circuitul 3, prin 
care bobina contactorului se automenţine excitată. Lampa h, montată în paralel
cu bobina contactorului, se va aprinde indicând funcţionarea motorului.
Butoanele bp şi bo sunt prevăzute cu revenire.
 

B. Pornirea reversibilă, prin conectare directă la reţea a motorului

asincron în scurtcircuit
Actionari electromecanice

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Schema circuitului de forţă şi de comandă
Schimbarea sensului de rotaţie este echivalentă cu schimbarea sensului
câmpului inductor, care se face prin inversarea succesiunii a două faze intre ele.
Pentru pornirea motorului M într-un sens se apasă pe butonul bp1 din
circuitul 3. Bobina contactorului 1C va fi alimentată (cu tensiunea de 220V), fapt
ce va permite închiderea contactelor normal deschise cnd din circuitele 1 şi 4 şi
deschiderea contactelor normal închise cni din circuitul 5. Motorul se va roti
în sensul astfel dorit. Dacă accidental se va apăsa pe butonul bp2,
contactorul 2C nu va fi pus sub tensiune, dată fiind poziţia deschisă a
contactului 1C din circuitul 5.
Pentru a opri motorul se apasă pe butonul bo din circuitul 3. 
Să presupunem că dorim să rotim motorul în sens invers. Se apasă pe
butonul bp2 din circuitul 5. În acest moment, se alimentează bobina
contactorului 2C din circuitul 5, Contactorul 2C va închide contactele cnd din
circuitele 2 şi 6 şi va deschide cni din circuitul 3 (se protejează astfel
motorul M ca să fie accidental pornit prin bp1 in celălalt sens).
În caz că motorul este suprasolicitat - prin motor circulă un curent mai
mare decât curentul nominal - releul termic  e4 din circuitul 1 va intra în
funcţiune, elementele termice ale acestuia deplasând contactul e4 din poziţia
închis în poziţia deschis. În acest fel, contactul cni al releului e4  din
Actionari electromecanice

circuitul 7 se va deschide, circuitul secundar fiind astfel scos de sub tensiune.

Bobina contactorului 1C sau 2C  nemaifiind alimentată, contactele principale
revin în poziţia normală – iniţială şi motorul M nu va mai fi alimentat.
Observaţii
Pentru evitarea accidentelor s-a prevăzut un interblocaj suplimentar între
butoanele bp1 şi bp2 în aşa fel încât, prin apăsarea butonului de comandă a unui
contactor se deschide circuitul de comandă al celuilalt, excluzând astfel
posibilitatea de comandă paralelă.
Inversarea sensului de rotaţie  la motorul asincron trifazat  se face  prin
inversarea  a două faze între ele (în cazul nostru, faza R cu faza T), ceea ce
produce, în interiorul motorului,  modificarea  sensului  câmpului inductor. 

C. Pornirea a două motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit, într-o

anumită ordine

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Actionari electromecanice

Schema circuitului de forţă şi de comandă

 
 
Motoarele m1 şi m2 nu pot porni decât în ordinea m1, m2.
Prin apăsarea pe butonul bp1 se închide circuitul 4, ceea ce face să declanşeze
bobina contactorului 1C, care închide contactele nd din circuitele 1,5 şi 6.
Închiderea circuitului 1 produce pornirea motorului m1; închiderea
circuitului 5 realizează automenţinerea, iar închiderea contactului nd – 1C – din
circuitul 6 pregăteşte acest circuit pentru funcţionare. În acest moment se poate
apăsa pe butonul bp2, circuitul alimentat cu tensiunea de 220V bobina
contactorului 2C va anclanşa, astfel motorul m2 porneşte.
Pornirea în ordine inversă nu este posibilă, deoarece circuitul de pornire a
motorului m2 este întrerupt de contactul nd-1C din circuitul 6.
 
 

D. Pornirea automată a unui motor de rezervă într-un sistem cu motoare

asincrone în scurtcircuit

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Actionari electromecanice

Schema circuitului de forţă şi de comandă

 
 
Schema pentru pornirea automată a unui motor de rezervă conţine 6 circuite:

         circuitele 1 şi 2 - alimentare motoare m1, m2

         circuitele 4 şi 6 - comanda motorului m1, respectiv m2
         circuitul 5 –automenţinerea butonului de pornire bp.
 
Pornirea are loc după apăsarea pe butonul bp, când se închide circuitul
fazei R – e9 – bo – bp – bobina contactorului 1C – 2C – e4  – e8  – 0 şi excită
bobina contactorului 1C, se închid şi se deschid contactele de acelaşi nume
conform diagramei de contacte. Rezultatul este că porneşte motorul m1. Dacă
funcţionarea motorului m1 se lasă fără supraveghere, se apasă pe butonul br.
Circuitul 6 nu funcţionează, deoarece contactul 1C este normal deschis. În cazul
apariţiei unei avarii la m1 (scurtcircuit, suprasarcină, arderea bobinei),
bobina 1C va declanşa, m1 se va opri şi, în acelaşi timp, contactul 1C din
circuitul 5 se închide (trece la poziţia normală), punând sub tensiune
circuitul 6, respectiv bobina contactorului 2C, care porneşte motorul de
rezervă m2.
 
 
 
E. Pornirea reostatică în funcţie de curent a motorului asincron cu inele
 
Actionari electromecanice

 Schema circuitului de forţă şi de comandă

             Schema conţine un contactor c pentru conectarea la reţea a înfăşurării

statorice, două relee intermediare d1 şi d2, două relee de curent d3 şi d4, două
contactoare de accelerare c1 şi c2.
            Timpii de acţionare a releelor intermediare sunt mai amri decât timpii de
acţionare a releelor de curent d3 şi d4.
            După închiderea întreruptorului a1, se acţionează butonul de pornire b2,
contactorul c anclanşează, conectând motorul m la reţeaua de alimentare. Odată
cu anclanşarea contactorului c este pusă sub tensiune şi bobina releului
intermediar d1.
Deoarece timpul de acţionare a releului d1 este mai mare decât cel al
releului de curent d3, contactul normal închis d3 din circuitul 6 se va deschide
înaintea închiderii închiderii contactului normal deschis d1 din circuitul 5,
blocând funcţionarea contactorului de accelerare c1, la creşterea curentului
rotoric de la zero la valoarea maximă.
Actionari electromecanice

Odată cu creşterea vitezei motorului, curentul scade, iar când acesta atinge
valoarea minimă, releul de curent d3 declanşează, închizându-şi contactul
normal închis din circuitul 6, făcând posibilă anclanşarea contactorului de
accelerare c1.
Acesta scurtcircuitează prin contactele normal deschise din circuitul 1
prima treaptă de rezistenţă r1, iar prin contactul normal deschis din circuitul 8,
alimentează bobina releului intermediar d2.
Releul d2 are rol de blocare a acţionării contactorului de accelerare c2 la
creşterea curentului rotoric, în momentul scurtcircuitării primei trpte de
rezistenţă r1.
Când curentul rotoric are din nou valoarea minimă, declanşează,
închizându-şi contactul normal închis din circuitul 11, făcând posibilă
anclanşarea contactorului de accelerare c2; acesta scurtcircuitează prin contactele
sale normal deschise din circuitul 1, rezistenţa r2 şi astfel pornirea motorului este
terminată.               
 

apitolul 4-Acţionări electromecanice

4.3 Scheme de alimentare (forţă) şi comandă pentru motoare de curent

continuu
 
A. Pornirea reostatică în funcţie de timp a acţionării electromecanice cu
motor de curent continuu cu excitaţie derivaţie
 
Actionari electromecanice

 
 
 
            Schema este realizată pornind de la premisa că pornirea se realizează cu
un reostat cu două trepte.
            Pregătirea pornirii acţionării constă în închiderea întrerupătorului cu
pârghie Q prin acre se asigură alimentarae înfăşurării de excitaţie, a părţii de
forţă şi a celi de comandă. Lampa de semnalizare H 2 indică prezenţa tensiunii şi
starea de aşteptare a schemei.
Pentru pornire se acţionează butonul S2 cu contact normal deschis şi
revenire automată, prin care se asigură alimentarea bobinei contactorului K 1,
dacă în circuitul 2, contactele normal închise ale contactoarelor K 2, K3 sunt
închise (ceea ce se întâmplă, atâta timp cât comanda se dă din starea de repaus a
motorului). Contactorul K1 îşi va închide:
-          contactele normal deschise din circuitul 1, asigurând astfel
alimentarea indusului,
-          contactul normal deschis din circuitul 2, asigurând automenţinerae
comenzii,
-          contactul normal deschis din circuitul 3, care închide circuitul de
alimentare a bobinei releului de timp K4, cu temporizare la acţionare.
După temporizarea reglată, contactul normal deschis al acestui releu(cu
temporizare la închidere), aflat în coloana 4, se închide şi permite astfel
alimentarea bobinei releului de timp K5 şi a bobinei contactorului K2. 
Contactorul K2 îşi va închide:
Actionari electromecanice

-          contactul normal deschis din circuitul 1, care scurtcircuitează

prima treaptă a reostatului de pornire,
-          contactul normal deschis din circuitul 4, care permite alimentarea
bobinei releului de timp cu temporizare la acţionare K5.
Deşi contactul normal închis al contactorului K 2 se va deschide, alimentarea
bobinei contactorului K1 se păstrează prin circuitul contactului normal deschis al
acestuia (contact închis atât timp cât bobina contactorului se află sub tensiune).
După temporizarea reglată, contactul normal deschis al releului K5 din
circuitul 6 se închide şi devine astfel posibilă alimentarea bobinei contactorului
K3. În continuare secvenţele se repetă ca la prima treaptă de pornire.
După ultima secvenţă, lampa H1 se aprinde şi semnalizează terminarea
operaţiei de pornire.
Pentru oprire se acţionează butonul S 1 cu contact normal închis şi revenire
automată, întrerupându-se alimentarea bobinei contactorului K 1. Schema revine
la starea iniţială, repornirea fiind posibilă dacă contactele de forţă K2, K3 din
circuitul 1 nu au rămas lipite şi deci contactele auxiliare K2, K3 din circuitul 2,
au revenit în starea normală.
Protecţia la suprasarcină este asigurată de releul termic F 2 din circuitul 1:
contactul său normal închis din circuitul 2, se deschide la apariţia unei
suprasarcini decuplând circuitul de comandă de sub tensiune.
           
 
 

B. Pornirea reostatică în funcţie de timp a acţionării electromecanice cu

motor de curent continuu cu excitaţie serie
 
Actionari electromecanice

            Modificările datorită excitaţiei serie apar doar în circuitul de forţă, în

care excitaţia trebuie înseriată cu circuitul indusului. În rest, structura şi
funcţionarea schemei sunt aceleaşi ca la motorul de c.c. cu exciatţie derivaţie.

C. Pornirea reostatică reversibilă şi frânarea dinamică a acţionării cu

motor de curent continuu cu excitaţie serie
Actionari electromecanice

 
 
  Schema circuitului de forţă (schema de sus) şi de comandă (schema de jos)

            În
acestă schemă se poate observa că înfăşurarea de excitaţie este
conectată într-o punte realizată cu contacte comutatoare. Pentru pornirea într-un
Actionari electromecanice

sens se comută contactul K1 din circuitul 2, iar pentru pornirea în sens invers se
comută contactul K2 din circuitul 3. Această soluţie este impusă şi de faptul că,
la frânarea dinamică trebuie să se păstreze sensul curentului prin înfăşurarea de
excitaţie.
            Deoarece aceste acţionări se utilizează foarte frecvent în cazul
vehiculelor electrice, s-a considerat că sensul de rotaţie este selectat cu ajutorul
unei chei manuale cu trei poziţii : mijloc, stânga, dreapta.
            La comanda pornirii spre dreapta se trece cheia de comandă din poziţia 0
în poziţia D, închizându-se circuitul bobinei K1 care va comuta contactul normal
închis din circuitul 2, prin care se pregăteşte parcurgerea înfăşurării de excitaţie
într-unul dintre sensuri (de la stânga la dreapta, de exemplu). Închizându-se şi
contactul normal deschis K1 din circuitul 11, este alimentată bobina
contactorului K3 care, prin contactele sale din circuitul 1 şi 4, asigură
alimentarea motorului de curent continuu cu excitaţie serie.
            Tensiunea de anclanşare a releelor de timp K7 şi K8, se reglează astfel
încât:
         respectiv,          
            După un anumit timp de la alimentarea indusului se va închide contactul
normal deschis cu temporizare la închidere K7, din circuitul 12 asigurându-se
alimentarea bobinei contactorului K4.
Acesta îşi va închide contactul normal deschis din circuitul 4, care
scurtcircuitează prima treaptă a reostatului de pornire şi anulează tensiunea
aplicată releului de timp cu temporizare la revenire K 8, şi contactul din circuitul
13 prin care se pregăteşte scurtcircuitarea celei de-a doua trepte de pornire.
După temporizarea reglată, contactul normal închis cu temporizare la
revenire K8 din circuitul 13, se închide, alimentându-se bobina contactorului
K5 care va scurtcircuita ansamblul r1, r2, K7, K8 şi îşi automenţine alimentarea.
Releul minimal de tensiune K11 are rolul de a sesiza starea de rotaţie a rotorului
şi îşi va închide contactul normal deschis din circuitul 6 prin care alimentează
bobina releului K9 sau K10, în funcţie de sensul de rotaţie comandat. Rolul
acestor relee este de a memora sensul de rotaţie înainte de aplicarea comenzii de
oprire.
            La oprire sau la reversarea de sens, se readuce cheia pe poziţia 0 prin
care sunt alimentate bobinele contactoarelor K6 şi K2. Se aduce astfel schema de
forţă la structura necesară frânării dinamice, configuraţie care se va menţine
până la viteze reduse, când K11 îşi revine în starea normală.
Actionari electromecanice

          
D. Pornirea reostatică reversibilă funcţie de viteză a acţionării cu motor
de curent continuu cu excitaţie derivaţie
           

Schema circuitului de forţă şi de comandă

 
Actionari electromecanice

            Pornireaacţionării în sensul drepta se comandă prin apăsarea butonului

S2 care permite alimentarea bobinei contactorului K4 prin circuitul: sursă,
contactul normal închis F2, butonul S1, butonul S2, contactele K5, K6, K7, K8.
Contactorul K4, închizându-şi contactele normal deschise din circuitul 2, asigură
alimentarea indusului, iar prin închiderea contactelor K 4 din circuitul 7, asigură
automenţinerea comenzii.
            La atingerea primei trepte de viteză, tensiunea aplicată bobinei releului
maximal de curent K1 (egală cu tensiunea de anclanşare a acestuia), determină
închiderea contactului normal deschis din circuitul 10 care pregăteşte
alimentarea lui K7 şi asigură alimentarea bobinei lui K6. Contactorul K6 îşi
închide contactul normal deschis din circuitul 2 cu care scurtcircuitează prima
treaptă de pornire. În acest caz, turaţia creşte, iar tensiunea aplicată releului
maximal de tensiune K2 determină anclanşarea acestuia.
            Secvenţele de comandă se repetă identic până la scurtcircuitarea ultimei
trepte de pornire.
            Pentru oprire se acţionează butonul S1 cu contact normal închis şi
revenire automată. Comanda de pornire în sens invers va fi acceptată numai
după ce viteza va scădea sub valoarea pentru care releul K1 anclanşează.
Astfel, acest releu îşi eliberează armătura iar contactul K6 din circuitul 8
revine la starea normală. Dacă unul dintre contactele K6, K7, K8 din circuitul 2
rămâne lipit ca urmare a unei încălziri locale exesive, condiţia ŞI din circuitul 8
nu este realizată şi deci nu este posibilă pornirea cu o rezistenţă mai mică decât
cea calculată.
 
Actionari electromecanice

E. Pornirea reostatică funcţie de curent a acţionării cu motor de curent

continuu cu excitaţie derivaţie
 
 
 

 
 
Schema circuitului de forţă şi de comandă
 
            Laînchiderea întrerupătorului cu pârghie Q se asigură alimentarea cu
tensiune a schemei de forţă şi a celei de comandă.
Pentru pornire se acţionează butonul S2 cu contact normal deschis şi
revenire automată care asigură alimentarea bobinei contactorului principal K 1.
Acesta îşi închide contactele normal deschise:
- din circuitul 1, prin care se asigură alimentarea indusului motorului
- din circuitul 2 prin care se asigură automenţinerea comenzii
- din circuitul 3 prin care pregăteşte trecerea pe a doua caracteristică mecanică
reostatică.
            Curentul din indusul motorului creşte practic instantaneu până la
valoarea maximă determinând anclanşarea releului minimal de curent K 2 care îşi
va deschide contactul normal închis din circuitul 4.
Acţionarea accelerează pe o caracteristică mecanică reostatică
(corespunzătoare primei trepte a reostaului de pornire), curentul scăzând până la
valoarea minimă într-un anumit interval de timp.
Actionari electromecanice

În ipoteza că valoarea curentului de revenire a releului minimal de curent,

ajustabilă şi garantată de fabricant, este reglată la această valoare minimă, releul
K2 revine la starea normală, închizându-şi contactul din circuitul 4.
Reglând timpul mort al releului de timp K4 cu temporizare la alimentare la
o valoare mai mică decât intervalul de timp în care curentul scade la valoarea
minimă, rezultă că este îndeplinită condiţia logică ŞI dată de funcţia  .
Bobina contactorului K5 este alimentată şi aceasta îşi va închide contactul
normal deschis K5 din circuitul 1, prin care se scurtcircuitează prima treaptă de
rezistenţă şi se introduce în circuitul indusului, releul minimal de curent K3. De
asemenea, se va închide şi contactul K5 din circuitul 5 prin care se pregăteşte
următoarea secvenţă de pornire.
            Releele de timp K4 şi K6 au rolul de a evita anclanşarea intempestivă a
contactoarelor K5, respectiv K7, dacă timpul de anclanşare al acestora este mai
mic decât al releelor minimale de curent K2, K3.
Schema asigură protecţia la suprasarcină prin releul termic F 2 şi la
scurtcircuit prin siguranţele F1, pentru partea de forţă şi F3, pentru partea de
comandă.