TEMA PROIECTULUI:

Acumulatoare de energie electrică

Acumulatoare de energie electrică

CUPRINS

ARGUMENT 2

CAPITOLUL I TIPURI CONSTRUCTIVE 3

I.1 Acumulatoare acide 3
I.2 Acumulatoare alcaline 4
CAPITOLUL II CARACTERISTICILE ACUMULATOARELOR DE
ENERGIE ELECTRICĂ 6
CAPITOLUL III TEHNOLOGII DE REALIZARE 9
III.1 Instalații de încărcare a acumulatoarelor electrice 9
III.2 Acumulatoare cu plăci de plumb 10

III.2.1 Construcție 10

III.2.2 Tipuri de acumulatoare cu plăci de plumb 11

III.2.3 Mărimile caracteristice 12

III.3 Acumulatoare alcaline 16
III.4 Dispunerea echipamentului din stația de încărcare a acumulatoarelor
18
CAPITOLUL IV EXPLOATAREA-ÎNĂRCAREA ACUMULATOARELOR 20
CAPITOLUL V ÎNTREȚINEREA BATERIILOR DE ACUMULATOARE
23
CAPITOLUL VI MĂSURI SPECIFICE DE TEHNICĂ A SECURITĂȚII MUNCII LA
ÎNCĂRCAREA ȘI EXPLOATAREA ACUMULATOARELOR 25
BIBILOGRAFIE 27

1
Acumulatoare de energie electrică

ARGUMENT

Energia şi în special energia electrică, reprezintă în zilele noastre vectorul

cel mai semnificativ al progresului în toate domeniile de activitate. Dacă sursele
chimice de curent şi respectiv acumulatoarele electrice nu au o pondere mare în
totalul consumului de energie, ele participă însă efectiv la punerea în valoare a
celor mai noi realizări ale tehnicii moderne. Domeniul lor de utilizare s-a extins
extrem de mult şi au devenit indispensabile omului contemporan, începând cu
jucăriile mecanice din copilărie până la protezele auditive şi stimulatoare
cardiace ale senectuții. Transportul terestru, naval sau aerian, până la cele mai
sofisticate rachete cosmice, este dependent de aceste surse de energie, cu
autonomie totală sau parțială; telecomunicațiile, cu sau fără fir, circuitele de
comandă din automatizări, aparatura portabilă (instrumente de măsură,
radioreceptoare, casetofoane, minitelevizoare, calculatoare, lanterne, ș.a.)
solicită surse chimice de curent din ce în ce mai mult fiabile și la costuri tot mai
reduse.

Acest proiect încearcă să constituie un îndrumător pentru alegerea,

punerea în funcțiune și exploatarea acumulatorului electric, atât în funcționarea
autonomă cât și în conexiune tampon, când, montat în paralel cu rețeaua, el
intervine pentru acoperirea solicitărilor de vârf sau constituie o soluție de
siguranță, în cazul întreruperilor de curent pentru consumatori ce nu suportă
întreruperi (sisteme de calcul și prelucrarea datelor cu memorii depozit;
alimentarea sistemelor de răcire din centralele atomoelectrice; centrale
telefonice, centrale electrice și stații de transformare, iluminat de siguranță din
sălile de operație, ș.a.).

2
Acumulatoare de energie electrică

CAPITOLUL I
TIPURI CONSTRUCTIVE
I.1 Acumulatoare acide

Acumulatoarele acide au ca principale parți componente: electrozii

(plăcile) de plumb, separatoarele și bacul (vasul în care se introduc plăcile și
electrozii).
Plăcile se compun dintr-un suport care asigură forma și rezistența
mecanică a plăcii și din substanța (masa activă) care acoperă suprafața
suportului.
Se deosebesc mai multe construcții de plăci, din care se menționează:
 Plăci de mare suprafață au suport de plumb prevăzut cu fante
subțiri întărite cu nervuri paralele din plumb masiv. Ele asigură
rezistența mecanică a plăcii și măresc mult suprafața de contact dintre
placă si electrolit. Aceste plăci se folosesc doar ca electrozi pozitivi.
 Plăcile grătar sunt alcătuite dintr-un cadru de plumb cu antimoniu,
care susține un grătar din același metal. Stratul de masă activă este
presat puternic în golurile grătarului.
 Plăcile sac au suport format dintr-un grătar dublu în care se toarnă
masă activă.
Se realizează astfel plăci ușoare, cu o bună rezistență mecanică.

3
Acumulatoare de energie electrică

Separatoarele sunt niște plăci subțiri din material izolant care asigură
distanța necesară între electrozi, evitând astfel atingerea între ei.
Un alt sistem de separare a plăcilor se realizează la acumulatoarele cu
bacul de sticlă, la care odată cu fabricarea bacului se fac niște nervuri pe pereții
din interiorul bacului, care mențin fiecare placă într-o poziție fixă și nu permit
atingerea lor.
Bacul este vasul care conține plăcile și electrolitul unui acumulator.
Bacurile de sticlă se utilizează în special pentru bateriile staționare.
Pentru bateriile mari fixe se folosesc bacuri de lemn căptușite în interior
cu foi de plumb sudate pe margine, formând astfel un vas închis. Ele sunt ieftine
și foarte rezistente.
Bacul este prevăzut cu un capac care asigură o închidere bună. Capacul se
face de obicei din ebonită. După ce se montează, se toarnă între marginea lui și
marginea bacului smoală topită sau rășini speciale în scopul unei fixări etanșe.

I.2 Acumulatoare alcaline

Acumulatoarele alcaline au electrozii pozitivi din nichel, iar cei negativi

din fier-cadmiu. Elementele de acumulator poartă denumirea metalelor
întrebuințate: fier – nichel (Fe – Ni) și cadmiu – nichel (Cd – Ni).
Plăcile. Substanța activă de pe placa pozitivă este hidroxidul de nichel
Ni(OH)3, iar cea de pe placa negativă este fierul (când acumulatorul este
încărcat) și hidroxidul de fier (când acumulatorul este descărcat). Plăcile se
construiesc, în principiu, în mod asemănător cu cele de la acumulatoarele acide,
în sensul că placa este formată din două părți: un grătar sau un suport și materia
activă.
Grătarul este confecționat din tablă de oțel nichelată. Substanța activă se
află într-un fel de cartușe mici, tăiate dintr-o tablă de oțel subțire și fin găurită.

4
Acumulatoare de energie electrică

Aceste cartușe sunt așezate în rânduri orizontale sau verticale în ochiurile

grătarului.
La unele acumulatoare plăcile pozitive se fac deosebit față de cele
negative, și anume: substanța activă umple niște tuburi lungi cât înălțimea
plăcii, formate prin îndoirea în spirală a unor panglici înguste de oțel nichelat.
Tubul astfel format este prins din loc în loc cu inele de oțel și apoi umplut (prin
presiune) cu masă activă. După aceea, în cadrul de oțel al plăcii se introduc mai
multe astfel de tuburi și se fixează bine. Prin această construcție se asigură o
durată de serviciu lungă a acumulatorului.
Separatoarele nu mai sunt sub forma unor placi care să ocupe aceeași
suprafața ca a plăcilor active, cum este cazul la acumulatoarele cu plumb ci, din
loc în loc, se așază între plăci câteva bastonașe subțiri de ebonită.
Bacul se construiește aproape întotdeauna din tablă de oțel nichelată și
are o singură celulă. Închiderea bacului se fac cu un capac tot din tablă de oțel,
care este, de asemenea, sudat. El este prevăzut cu două găuri pentru borne și o
gaură pentru dop. Acesta are orificii speciale care nu permit trecerea gazelor
decât dinăuntru în afară, deoarece astfel electrolitul ar absorbi bioxid de carbon
din aer și ar deteriora elementul.

5
Acumulatoare de energie electrică

CAPITOLUL II
CARACTERISTICILE ACUMULATOARELOR DE
ENERGIE ELECTRICĂ

Acumulatoarele electrice sunt elemente galvanice la care fenomenele

chimice ce au loc în timpul debitării curentului (descărcarea acumulatorului) se
produc în sens invers, atunci când prin element trece un curent de sens contrar
curentului de descărcare (încărcarea acumulatorului); ca urmare, elementul este
readus în stare inițială prin transformarea energiei electrice în energie chimică și
elementul poate fi din nou folosit.
Acumulatoarele sunt de două tipuri principale: acide și alcaline.
Acumulatoarele acide au electrozi de plumb (fig.1.a) și de aceea se
numește și acumulator cu plăci de plumb. Ca electrolit ele folosesc soluție de
acid sulfuric. La acumulatorul în starea inițială (încărcat), electrodul pozitiv
(anodul) este o placă de plumb în formă de fagure, cu celule umplute cu pastă
de oxid de plumb (PbO2), iar cel negativ (catodul) – o placă de plumb cu celule
umplute cu pastă de plumb metalic spongios (Pb) (fig. 1.a). În timpul debitării
curentului (descărcarea), ambele pârți se transformă în sulfat de plumb
(SO4Pb), densitatea electrolitului scade de la 1,27 la aproximativ 1,1; iar
tensiunea electromotoare a unui element scade repede de la 2,2 la aproximativ

6
Acumulatoare de energie electrică

2V, după care scade lent până la 1,85 V. Descărcarea trebuie oprită la 1,85 V,
deoarece, în caz contrar, în timpul încărcării, sulfatul de plumb de pe plăci nu
mai poate fi adus în starea inițială (PbO2) respectiv (Pb), și acumulatorul este
definitiv pierdut; se spune că acumulatorul «s-a sulfatat».
Pentru încărcare (fig. 1.b), se aplică la bornele acumulatorului o tensiune
U, mai mare decât tensiunea electromotoare a acumulatorului și de sens opus cu

acesta, astfel încât acumulatorul se fie parcurs de curent în sens invers decât de
descărcare. În acest timp, electrozii revin la compoziția chimică inițială (PbO 2 și
Pb).
La încărcare, tensiunea electromotoare creste repede de la 1,85 V la 2,2 V
(fig. 1.c) încărcarea continuă până când tensiunea la borne atinge 2,6 – 2,7 V. În
acest timp, densitatea electrolitului creste din nou la 1,27, iar la sfârșitul
încărcării are loc o degajare masivă de hidrogen (se spune ca electrolitul fierbe).
Fig. 1 – Descărcarea și încărcarea acumulatorului acid
a-descărcarea; b-încărcarea; c-curbele de încărcare-descărcare

Acumulatoarele alcaline au electrozii de fier – nichel sub formă de

grătare, în care sunt presate pungi cu diferite substanțe chimice. Ca electrolit se
folosește hidratul de potasiu (KOH). Tensiunea în timpul descărcării este de

7
Acumulatoare de energie electrică

aproximativ 1,3 – 1,2 V pe element și trebuie oprită la 1,15 V, iar în timpul

încărcării de 1,7 – 1,8 V (fig. 2).
Fig. 2 Curbele de încărcare Fig. 3 Construcția plăcii de mare suprafață
ale acumulatorului alcalin
Acumulatoarele alcaline au o întreținere mai ușoara decât cele acide,
suportă mai ușor curenți mari de descărcare fără a se defecta, nu degajă vapori
dăunători, au greutate mai mica și suportă mai ușor șocuri mecanice (la
acumulatoare acide, șocurile pot provoca desprinderea pastei din celule). Sunt
însă mai scumpe și au randament mai mic. Din aceste motive, acumulatoarele
alcaline se folosesc în cazurile când interesează în primul rând rezistența la
șocuri sau greutatea mai mică, ca de exemplu pe unele vehicule sau la lămpile
portabile de mână.

8
Acumulatoare de energie electrică

CAPITOLUL III
TEHNOLOGI DE REALIZARE
III.1 Instalații de încărcare a acumulatoarelor electrice

În cadrul întreprinderilor industriale, există instalații de redresare a

curentului alternativ la diverse trepte de tensiune (24, 48, 110, 220 V în funcție
de tensiunile nominale ale receptoarelor), în scopul încărcării bateriilor de
acumulatoare staționare și a celor transportabile (electrocare, motostivuitoare,
etc.).
În cazul tipului staționar, redresorul funcționează în regim de încărcare
permanentă, conform schemei electrice în figura 4. Redresorul folosit este de
tipul cu semiconductoare, în montaj punte trifazată, alimentat din rețeaua de
joasă tensiune a consumatorului, prin intermediul unui transformator, prin al
cărei prize se reglează și tensiunea pe partea de curent continuu în anumite
limite, cu ajutorul comutatorului cu ploturi.
Bateria de acumulatoare electrice, rezultă prin legarea mai multor
elemente în serie pentru a se ajunge la tensiunea dorită, este fie de tipul cu plăci
de plumb, fie alcalin.

9
Acumulatoare de energie electrică

Fig. 4. Schema electrică de încărcare a acumulatoarelor electrice de tip staționar

III.2 Acumulatoare cu plăci de plumb
III.2.1 Construcție

Un acumulator cu plăci de plumb se compune din: doi electrozi, un

electrolit și vasul în care aceștia sunt așezați, denumit bac. Fiecare electrod,
pozitiv sau negativ, este alcătuit din mai multe plăci de plumb legate în paralel
și distanțate între ele prin separatoare, constituite din foi de ebonită, materiale
sintetice sau planșete din lemn.
Printr-o prelucrare specială, denumită formare, plăcile de plumb ale
electrodului sunt transformate în dioxid de plumb (PbO2), de culoare cafenie, iar
cele ale electrodului negativ în plumb spongios (poros) de culoare cenușie–
deschisă.
Electrolitul este o soluție de acid sulfuric pur (H2SO4) și apa distilată.
Raportul dintre ele se stabilește funcție de greutatea specifică indicată de fabrică
(de obicei 1,21 g/cmc pentru acumulatoare de tip staționar, temperatură de +15
grade C, ceea ce revine la 346 g/l de H2SO4.
Principiul de funcționare a acumulatorului cu plăci de plumb este
următorul: energia electrică de curent continuu este înmagazinată în acumulator
sub forma de energie chimică în timpul încărcării printr-un proces electrochimic

10
Acumulatoare de energie electrică

care are loc în acumulator și restituita în timpul descărcării, prin procesul

electrochimic reversibil.
Teoria dublei sulfatări conduce la următoarea reacție chimică totală din
acumulator:

PbO 2 +Pb+2 H 2 SO4⃗ descarcare 2 PbSO 4 +2H 2 O

descarcare⃗
Cu alte cuvinte prin descărcare, atât dioxidul de plumb cât și plumbul
spongios se transformă în sulfat de plumb, iar la încărcare, materiile active ale
acumulatoarelor revin în stare inițială, trecând din nou în dioxid de plumb la
electrodul pozitiv și în plumb spongios la electrodul negativ.
Din reacția de mai sus, se mai constată ca la descărcare, în locul acidului
sulfuric, în electrolit apare apa, ceea ce face ca densitatea electrolitului să scadă.
La încărcare, din cauza consumului molecular de apă și a reformării acidului
sulfuric, densitatea electrolitului creste. Această variație a densității
electrolitului în timpul descărcării și încărcării servește, în timpul exploatării, la
determinarea stării de descărcare sau de încărcare a acumulatorului (limitele
sunt indicate de fabrică).
Reacțiile electrochimice din acumulator sunt însoțite de schimb de
căldură cu exteriorul: la descărcare se absoarbe din mediu înconjurător o
anumită cantitate de căldură, iar la încărcare se degajă această cantitate de
căldură.
De asemenea, în timpul încărcării se produc scăpări de ioni de hidrogen
(H) în mediul înconjurător, ceea ce obligă la măsuri speciale în proiectare și
exploatarea spațiului în care sunt instalate bateriile de acumulatoare (încăperea
să fie separată printr-un spațiu tampon de restul instalațiilor, să fie ventilată,
pereții, podelele și ferestrele să fie vopsite antiacid, instalația de iluminat să fie
antiexplozivă etc.).

III.2.2 Tipuri de acumulatoare cu plăci de plumb

11
Acumulatoare de energie electrică

Acumulatoarele cu plăci de plumb de tip staționar sunt de două categorii:

acumulatoare pentru descărcări mijloci și lente, sunt notate cu L,
folosite în cazul când descărcările se fac în timp de 3–10 h.
acumulatoare pentru descărcări rapide, notate cu Las, folosite și la
regimuri de descărcare cuprinse între 1-2 h.

Fiecare categorie este urmată, în notații, de un nr. cuprins între 1 și 124,

care reprezintă multiplul capacității și curenților de descărcare și încărcare a
tipului notat cu cifra 1 (L1 sau Ls1). De exemplu: capacitatea și curentul de
descărcare a tipului Ls1 la regim de descărcare de 2 h, sunt: 24 Ah și 12 A. La
tipul Ls18, la același regim de descărcare, aceste mărimi sunt: 18x25=432 Ah și
18x12 =216 A.

III.2.3 Mărimile caracteristice

Masa specifică a electrolitului λ [ g/cmc]. La acumulatoarele staționare,

limitele aproximative de variație ale acesteia sunt: 1,29 g/cmc, când
acumulatorul este încărcat si 1,15 g/cmc, când acumulatorul este descărcat.
Tensiunea electromotoare E [V] reprezintă tensiunea la bornele
acumulatorului, când circuitul exterior al acestuia este deschis. Valoarea ei se
determină aproximativ cu următoarea relație empirică:
E [V] = 0,84 + λ [g/cmc].
Rezultă că această tensiune nu rămâne constantă nici la încărcarea, nici la
descărcarea acumulatorului, deoarece este legată de masa specifică a
electrolitului, λ , care, după cum s-a văzut, variază între anumite limite. Aceste
limite fiind mici și variațiile lui E sunt mici. De exemplu: la λ = 1,18
corespunde E = 2,02 V, iar la λ = 1,21 corespunde E = 2,05 V. De aici se

12
Acumulatoare de energie electrică

desprinde următoarea regulă practică: pentru a constata că un acumulator este

încărcat sau descărcat se va măsura tensiunea la bornele sale cu circuitul
exterior închis, deoarece variația foarte mică a tensiunii electromotoare E, în
cazul circuitului exterior deschis nu este sesizată de instrumentele de măsură
industriale.
Rezistența interioară totală Ra [ Ω ] este valoarea rezistenței care se
opune la trecerea curentului continuu. În general, ea are valori de 0,01 – 0,001
Ω. Rezistența interioară se micșorează în timpul încărcării și se mărește în
timpul descărcării. Valoarea ei medie (aproximativă) se poate determina cu
formula empirică:

0,1. . .0,2
ra= [Ω]
0,7 C

În care: C este capacitatea acumulatorului în Ah, pentru un regim de

descărcare de 10 h, iar numărătorul variază în limitele 0,1…0,2 funcție de
distanța între plăci și de contracția acidului.
Această rezistență variază în timpul funcționării acumulatorului, datorită
efectului de polarizare a electrozilor. Această polarizare, întâlnită doar la curenți
unidirecționali (curent continuu) constă în modificarea valorii potențialelor de
electrod față de valoarea pe care o au în cazul stării de echilibru. Electrozii, al
căror potențial se modifică prin trecerea curentului, se numesc electrozi
polarizați. Ca efect, apare o modificare a valorii tensiunii electromotoare.
Variația în plus sau în minus a tensiunii electromotoare poate fi exprimată
matematic, prin introducerea unei mărimi Ep denumită tensiune de polarizare a
electrozilor și care variază în funcție de valoarea curentului, de concentrația
electrolitului, de forma electrozilor etc..

13
Acumulatoare de energie electrică

Dacă se raportează această tensiune de polarizare la valoarea curentului,

rezultă o mărime de dimensiunile unei rezistențe, denumită rezistență de
polarizare rp:

±E p
r p= [Ω]
I
În concluzie rezistența interioară totală a unui acumulator a r se compune din
doi termeni:
 Rezistența de polarizare rp
 Rezistența ohmică r, care este suma tuturor rezistențelor pârților
traversate de curent (în care nu apar tensiunii electromotoare de polarizări).
Prin urmare:
Ep
r a =r ±r p =r±
I

Tensiunea la bornele acumulatorului U [ V ] este tensiunea măsurată la

borne, când circuitul exterior este închis, fie pe consumator, fie pe sursa de
încărcare. Valoarea ei depinde de regimul de funcționare al bateriei:
 la încărcare: Ui = E + raIi
 de descărcare: Ud = E – raId
în care:
- Ii este curentul la încărcare, în A ;
- Id este curentul de descărcare, în A.
Rezultă că valoarea acestei tensiuni nu este constantă nici la încărcare,
nici la descărcare. Variația ei depinde de regimul de descărcare al
acumulatorului (regim de 3 h, regim de 10 h, etc.), de valorile curenților la
descărcare sau încărcare, de concentrația electrolitului, etc.
În fig. 5 se indică aspectul calitativ al curbelor U = f (t) la curent
consumat atât la încărcare cât și la descărcare, precum și influența intensității

14
Acumulatoare de energie electrică

curentului asupra caracteristicii de descărcare (cu cât curentul crește, cu atât

caracteristica descrește).
La descărcare, tensiunea la bornele acumulatorului nu poate depăși
valoarea minimă indicată de fabricant, deoarece există pericolul scăderii bruște
a tensiunii (porțiunea de curbă punctată pe figură), cu consecințe grave atât
pentru consumatori cât și pentru acumulator.
Capacitatea acumulatorului C [Ah] este cantitatea de electricitate care
poate fi obținută de la acumulator prin descărcarea sa până la o anumită
tensiune minimă admisibilă, într-un anumit timp (10; 7; 5; 3; 2; 1 h). Această
capacitate este cu atât mai mare cu cât regimul de descărcare este mai
îndelungat (de exemplu: C10h > C3h).

Fig. 5. Caracteristica U=f(t) sub curent constant, la încărcarea și descărcarea acumulatorului

Curentul de descărcare Id [A] este valoarea de curent presupusă

constantă sub care se descarcă acumulatorul în regimul de descărcare ales şi se
obține din relația:

C [ Ah ]
I d [ A ]=
td [h ]

15
Acumulatoare de energie electrică

în care :
 td - este timpul de descărcare în h, în regimul de descărcare ales;
 C - este capacitatea acumulatorului corespunzător acestui regim.
De exemplu, elementul L1 are C10 = 36 Ah ( capacitatea la un regim de
descărcare de 10 ore ). Deci:
C 10 36
I d 10= = =3,6 A
10 10
Curentul de încărcare maxim Iimax [A] este valoarea maximă a curentului
cu care poate fi încărcat acumulatorul respectiv. Fabrica indică următoarele
valori: Ls1, 11 A şi pentru L1, 9 A. Pentru alte capacitaţi se înmulțesc aceste
valori cu indicele elementului respectiv. De exemplu: L6 va avea un curent de
încărcare maxim Iimax=6 x 9 = 54 A.
Curentul de șoc ișoc [A] este valoarea curentului maxim admis la
descărcarea acumulatorului într-un regim de descărcare de scurtă durată (< 5 s).
El are valoarea de 2,5 ori mai mare decât a curentului corespunzător regimului
de descărcare de 1 h (numai la elementele Ls5), adică ișoc = 2,5 Id1h. Tensiunea
nu trebuie să scadă în timpul șocului la o valoare sub 78% din valoarea pe care
o avea în momentul șocului.
Randamentul în cantitatea de electricitate ηc reprezintă raportul între
cantitatea de electricitate cedată de acumulator în timpul descărcării C d și
cantitatea de electricitate primită de acumulator la încărcare Ci, adică:

Cd Id t d
ηc = =
Ci Ii ti
Valoarea acestui randament la tipurile L de acumulatoare cu plăci de
plumb este de 85 – 90%.

III.3 Acumulatoare alcaline

16
Acumulatoare de energie electrică

Acestea sunt de doua tipuri principale: cu fier–nichel și cu cadmiu–

nichel. Cele cu zinc–nichel introduse sporadic în unele ţări nu au luat o
dezvoltare importantă.
Masa activă la plăcile pozitive este formată din hidrat negru de nichel
Ni(OH)3; la plăcile negative ea este formată din fier amestecat cu puțin mercur
la acumulatoarele Fe-Ni şi cadmiu amestecat cu fier la acumulatoarele Cd-Ni.
Electrolitul este o soluție apoasă de potasă caustică sau de sodă caustică. La cele
Fe-Ni se adaugă şi un anumit procent de hidrat de litiu.
Față de cele cu plumb, acumulatoarele alcaline prezintă următoarele
particularități:

 Tensiunea de lucru pe element este de 1,2 V în loc de 2 V; deci pentru

formarea unei baterii sunt necesare mai multe elemente alcaline decât cu
plumb;

 Funcționează în regim de încărcare permanentă, este iregulară prin

diferența mare a tensiunii finale de descărcare fată de tensiunea de
încărcare;

 Randamentul este mai mic;

 Rezistența interioară este mai mare;

 Controlul stării de descărcare se face prin măsurarea numărului de

amper–ore sau de watt–ore debitate fată de capacitatea completă a
acumulatorului la regimul de descărcare considerat;

 Nu pot funcționa sub 5 grade C;

 Sunt mai robuste;

 Întreținerea lor este mai ușoară;

 Durata de lucru este mai lungă;

17
Acumulatoare de energie electrică

 Variația regimului de descărcare influențează mai puțin capacitatea

acumulatorului;

 Autodescărcarea este mai redusă.

III.4 Dispunerea echipamentului din stația de încărcare a

acumulatoarelor

În fig.6 este arătat un exemplu de compartiment a stației de încărcare a

acumulatoarelor, unde se disting:

Fig.6. Schema de compartimentare a stației de încărcat acumulatoare electrice

C – culoare; Rd – camera redresorului; A – camera bateriei de acumulatoare; S – sasul;
M – magazie.

 Camera redresoarelor, în care poate fi amplasat şi tabloul general ;

 Camera bateriilor de acumulatoare;

 Sasul (camera tampon), prin care se comunică cu restul încăperilor, impus

de faptul că în timpul încărcării se formează gaze care prezintă pericol de
incendiu şi de explozie în camera acumulatoarelor şi care, prin prescripții
P.S.I., nu trebuie sa comunice direct cu spațiile tehnologice.

18
Acumulatoare de energie electrică

La amenajarea camerei bateriilor de acumulatoare trebuie să se țină seamă de

următoarele considerente:

 Pereții, planșeele şi pardoselile trebuie sa fie din materiale

incombustibile, rezistente la acțiunea electrolitului;

 Se recomandă vopsirea pereților, plafonului ușilor şi ferestrelor cu vopsea

antiacidă;

 Ferestrele situate în bătaia soarelui trebuie să fie mituite;

 Ușile trebuie să se deschidă spre exterior;

 Acumulatoarele se montează pe postamente protejate contra acțiunii

electrolitului, dimensiunile şi distanțele minime față de pereți fiind cele
indicate de furnizor;

 Pentru fiecare șir de elemente trebuie să existe un coridor de acces cu

lățimea de cel puțin 0,8 m;

 Conductoarele de legătură la baterii trebuie să fie constituite din bare de

cupru neizolate, sau din bare de cupru izolate cu materiale rezistente la
electrolit şi umezeală;

 Corpurile de iluminat trebuie să fie antiexplozive, ca şi restul instalației,

întrerupătoarele fiind plasate în exteriorul camerei;

 Temperatura trebuie menținută cât mai constantă, în jurul valorilor de

+10 grade C - +15 grade C;

Camera de acumulatoare trebuie bine ventilată (de regulă natural). Intrarea

aerului proaspăt trebuie să se facă în apropierea pardoselii, iar ieșirea aerului în
partea opusă intrării, în apropierea plafonului. În cazul ventilației mecanice,
motorul şi ventilatorul se amplasează în afara camerei acumulatoarelor trebuind
să fie de tipul rezistent la mediul umed şi coroziv.

19
Acumulatoare de energie electrică

CAPITOLUL IV
EXPLOATAREA- ÎNCĂRCAREA
ACUMULATOARELOR

Se folosesc mai multe procedee, în aparență deosebite, dar care se reduc

la utilizarea unui curent continuu, la o tensiune reglabilă după voie și de o
intensitate mai mare sau mai mică, după capacitatea acumulatoarelor care
trebuie să fie încărcate.
O instalație de încărcare cuprinde, în general, următoarele elemente:

 O sursă de tensiune continuă U, care să fie cel puțin 20% mai mare
decât tensiunea bateriei 5 de încărcat;

 Un reostat de reglare 4;

20
Acumulatoare de energie electrică

 Un ampermetru şi un voltmetru pentru măsurarea curentului,

respectiv tensiunii;

 Un întrerupător 2;

 Siguranțe fuzibile 1;

 Un întrerupător 3 care întrerupe automat curentul atunci când dintr-

un motiv oarecare valoarea lui depășește limitele admisibile sau
când curentul s-ar inversa;
Ca surse de tensiune pentru încărcarea acumulatoarelor se folosesc:
grupurile motor-generator şi redresoare, legate la o rețea de curent alternativ.
Pentru încărcarea acumulatoarelor este necesar să se cunoască:
intensitatea curentului de încărcare şi momentul în care încărcarea s-a terminat,
pentru a se putea scoate bateria din curentul de alimentare. În încăperile umede
și în exterior țevile se montează cu pantă ( 1%) pentru a permite scurgerea
condensului. În locurile de acumulare a condensului se prevăd fitinguri si doze
speciale ce permit îndepărtarea acestuia.

Fig.7. Schema de principiu a instalației de încărcare a acumulatoarelor

Pentru a se asigura acumulatorului o viața cât mai lungă, el se încarcă cu

un curent 1/10 din capacitate, adică un curent al cărui intensitate ar reprezenta
curentul de descărcare al întregii capacitaţi în 10 h.

21
Acumulatoare de energie electrică

Spre sfârșitul încărcării acumulatoarelor acide se recomandă reducerea

curentului la jumătate.
Una dintre indicațiile că acumulatorul s-a încărcat este degajarea
puternică de bule de gaz în electrolit. Se spune că electrolitul «fierbe», deoarece
produce un zgomot asemănător fierberii.
Totuși această indicație nu marchează în mod sigur sfârșitul încărcării. De
asemenea se verifică încărcarea acumulatorului şi prin alte mijloace.
Astfel acumulatoarele acide, voltmetrul de la tabloul de încărcare va arăta
o creștere rapidă a tensiunii la borne. Când se ajunge pentru fiecare elemente la
cca 2,6 – 2,7 V, încărcarea s-a terminat.
Se mai poate constata încărcarea, măsurându-se concentrația
electrolitului. La sfârșitul încărcării ea trebuie să fie cuprinsă între 28 și 30
grade Baumé.
Electrolitul pentru acumulatoarele cu plăci de plumb se prepară din acid
sulfuric (cu puritatea de 98,5%) diluat în apă distilată. În funcție de timpul
acumulatorului, se folosește electrolit cu densitatea de la l,08 până la 1,30
g/cmc.
Deoarece diluarea acidului în apă se face cu degajare puternică de
căldură, trebuie să se toarne totdeauna acidul în apă (şi nu invers) cantități mici,
amestecându-se electrolitul.

22
Acumulatoare de energie electrică

CAPITOLUL V
ÎNTREȚINEREA BATERIILOR DE ACUMULATOARE

După anumite perioade (care depind de felul instalației), se verifică starea

exterioară a bateriei. In cazul în care legăturile de fixare s-au slăbit, se va
proceda la strângerea lor, pentru a se evita ruperea legăturilor electrice.
De asemenea, bateria trebuie curățita de murdărie. Ea va fi ștearsă cu o
cârpă uscată şi curată. Dacă pe suprafața bacului a curs electrolit, locul udat va
fi șters cu o cârpă muiata în soluție de amoniac sau de sodă pentru a se
neutraliza efectul acidului.
Bornele bateriei de acumulatoare trebuie curățite de oxizi. Curățirea se
face atât la suprafață, cât şi la partea interioară de contact cu conductoarele,

23
Acumulatoare de energie electrică

folosindu-se pânză de șlefuit (șmirghel) pentru suprafețele exterioare şi o pila

rotundă pentru găurile bornelor. După aceasta, se strâng bine șuruburile care
fixează cablurile de borne şi se unge totul cu un strat subțire de vaselină pentru
a se preveni formarea de noi oxizi şi deci un contact electric defectuos.
De asemenea, trebuie îndepărtată cu grijă murdăria de pe punțile de
legătură dintre elemente, pentru a nu se introduce impurități în interiorul
acumulatorului prin găurile de aerisire.
Nivelul electrolitului trebuie verificat săptămânal, în special în sezonul
de vară. El trebuie să fie întotdeauna cu 10-20 mm deasupra plăcilor ; dacă
electrolitul nu acoperă plăcile, acestea se deteriorează, prin desprinderea pastei
de pe ele.
Nivelul electrolitului se poate controla fie vizual, folosindu-se pentru
iluminare o lampă electrică portabil, fie cufundându-se în elemente, prin
orificiul dopului acumulatorului, capătul unui tub curat de sticlă deschis la
ambele capete, iar când tubul se sprijină cu un capăt pe plăcile de element, prin
astuparea celuilalt capăt cu un deget se fixează coloana de lichid. Înălțimea
coloanei de lichid fixate în tub arată înălțimea nivelului electrolitului deasupra
plăcilor.
Dacă micșorarea nivelului electrolitului este cauzată de evaporare sau de
descompunere chimică, completarea se face cu apă distilată ; dacă micșorarea
cantității de electrolit se datorește scurgerii din bac, se adaugă soluție de acid
sulfuric în apă (apă acidulată), la greutatea specifică corespunzătoare soluției
din elemente.

24
Acumulatoare de energie electrică

CAPITOLUL VI
MĂSURI SPECIFICE DE TEHNICĂ A SECURITĂȚII
MUNCII LA ÎNCĂRCAREA ȘI EXPLOATAREA
ACUMULATOARELOR

Încărcarea, întreținerea şi repararea bateriilor de acumulatoare se

efectuează în încăperi anume destinate, care alcătuiesc o stație de încărcare.
O stație de încărcare a bateriilor de acumulatoare cuprinde încăperi pentru
încărcarea acumulatoarelor, pentru repararea lor, pentru depozitarea acizilor şi
soluțiilor, pentru prepararea electrolitului etc.

25
Acumulatoare de energie electrică

În timpul încărcării bateriilor de acumulatoare, au loc degajări de

hidrogen şi bioxid de sulf.
Amestecul de hidrogen şi aer este exploziv; de aceea nu este permis a se
umbla cu țigări sau chibrituri aprinse prin aceste încăperi. Toate instalațiile
electrice (de lumină şi forță) din încăperile stației de acumulatoare se execută
protejate contra exploziilor.
Încăperile pentru încărcarea bateriilor vor fi prevăzute cu instalație de
ventilație, care să funcționeze pe principiul aerisirii prin absorbție pe cale
mecanică (ventilatoare).
Acidul sulfuric întrebuințat la prepararea electrolitului acumulatoarelor cu
plăci de plumb se păstrează în damigene de sticle închise ermetic şi sigilate,
într-o încăpere separată, cu acces direct din exterior.
Soluția alcalina, în cazul când există acumulatoare alcaline, se
depozitează în damigene de sticlă, într-un depozit separat de cel în care se
păstrează acidul sulfuric.
În aceeași încăpere se depozitează (tot în damigene de sticlă) şi apă
distilată.
Damigenele nu se vor deschide sub nici un motiv în depozit, ci numai în
locul unde se prepară electrolitul. Transportul damigenelor se face pe un
cărucior special, prevăzut cu un dispozitiv pentru înclinarea damigenelor în
vederea golirii.
Prepararea electrolitului pentru acumulatoarele cu acid se face într-un vas
de sticlă sau de pământ smăltuit, pentru a nu fi atacat de acid. Nu se folosesc
vase metalice.
Prepararea electrolitului pentru acumulatoarele alcaline se face în vase, de
obicei, metalice, întrucât în timpul preparării temperatura se ridică la aproape
100 grade C. Se pune întâi în vas hidratul de potasiu şi apoi se toarnă apa
distilată.

26
Acumulatoare de energie electrică

Umplerea bateriilor cu electrolit se face cu ajutorul unui vas de sticlă sau

porțelan.
În cazul în care un muncitor a fost împroșcat cu acid sulfuric, el trebuie
sa-şi spele de îndată locul atins cu apă multă şi apoi sa-şi aplice tampon cu o
soluție de 2 g clorură de sodiu dizolvată în 250 g apă.
Electricienii care lucrează în stații de încărcat acumulatoare sunt echipați
suplimentar cu îmbrăcăminte de protecție specială care constă din: șorț, mânuși,
cizme şi ochelari de protecție.
Pentru protecția pielii, muncitorul trebuie sa-şi ungă fața şi mâinile cu
vaselină.

BIBLIOGRAFIE

1.Botan N, Popescu C; - Mașini electrice şi acționări, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1980;
2.Popescu S, Ghituleasa I – Mașini şi instalații electrice, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1977;
3.Bichir N, Mihoc D, Botan C – Mașini, aparate, acționări şi automatizări,
Editura Didactică şi pedagogică, 1998;
4.Raduti C, Nicolescu E – Mașini electrice rotative folosite în România,
Editura Tehnică, 1981;
5.Stana I, Nitu N – Întreținerea şi repararea mașinilor electrice, Editura
Tehnică, 1981;
6.Fransua Al, Nicolaide A – Mașini electrice uzuale – exploatare şi regimuri
de funcționare, Editura Tehnică, 1989;

27
Acumulatoare de energie electrică

7.Hortopan Gh. si colectiv – Aparate Electrice, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1992;
8.Simulescu D, Huhulescu M – Aparate electrice de joasă tensiune: montare,
întreținere, exploatare, Editura Tehnică, 1987;
9. Mira N., Neguş C. – Instalații electrice industriale –Întreținere şi reparații,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1989
10. Florin Mareș, Petru Cociuba, ș.a. –Tehnologii în electrotehnică, Editura Art
Grup Editorial, 2006

28