Instalatii de protectie prin relee:

Instalatia de protectie prin relee este formata din totalitatea aparatelor si dispozitivelor
destinate sa asigure deconectarea automata a instalatiei in cazul aparitiei regimului anormal de
functionare sau de avarie (defect), periculos pentru instalatia electrica. In cazul regimurilor
anormale care nu prezinta pericol imediat, protectia semnalizeaza numai aparitia regimului
anormal. Deconectarea instalatie electrice se efectueaza de catre intrerupatoare, care primesc
comanda de declansare de la instalatia de protectie. Se realizeaza separarea partii cu defect de
restul instalatiei (sistemului) electrice, urmarindu-se prin aceasta:
- limitarea dezvoltarii defectului, ce se poate transforma intr-o avarie la nivelul
sistemului;
- preintampinarea distrugerii instalatiei in care a aparut defectul;
- restabilirea regimului normal de functionare, asigurand continuitatea in alimentarea
cu energie electrica a consumatorilor.
Pentru a indeplini in bune conditii obiectivele impuse, instalatiile de protectie trebuie sa
satisfaca anumite performante (calitati).

Rapiditatea

Protectia trebuie sa actioneze rapid pentru a limita efectele termice ale curentilor de
scurtcircuit, scaderea tensiunii, pierderea stabilitatii sistemului electric. Timpul de lichidare
(eliminare) a unui defect se compune din timpul propriu de lucru al protectie ( =0,02…0.04 s),
timpul de temporizare reglat si timpul de declansare a intreruptorului ( =0,04...0,06 s). Pentru
protectiile clasice timpul minim de deconectare din momentul aparitiei scurtcircuitului va fi
=0,06…0,10 s. Aceste valori sunt suficiente pentru instalatiile electroenergetice.

Selectivitatea
Reprezinta proprietatea unei protectii de a deconecta numai elementul (echipamentul,
tronsonul) pe care a aparut defectul), restul instalatiei (sistemului) ramanand sub tensiune.
Protectia trebuie sa comande declansarea celor mai apropiate intreruptoare de la locul defectului.
Selectivitatea se poate realiza pe baza de timp (prin temporizari), pe baza de curent sau
prin directionare. In funtie de particularitatile instalatiei si de importanta consumatorului se va
adopta prioritatea intre rapiditate si selectivitate.
De exemplu, in reteaua de joasa tensiune, incepand de la tabloul general din postul de
transformare si pana la ultimul receptor, sunt montate diferite aparate de protectie (intreruptoare
automate cu declansatoare, sigurante fuzibile, relee termice) alese in functie de cerintele impuse
de portiunea respectiva a retelei.
Deoarece curentul de defect parcurge toate elementele serie de pe calea de curent de la
sursa de alimentare (transformator) pana la locul defectului, el poate influenta si alte aparate
decat cele care trebuie sa elimine defectul produs.
De aceea apare necesara corelarea caracteristicilor de protectie pentru asigurarea selectivitatii
protectiei, adica sa functioneze numai aparatul de protectie de pe tronsonul cu defect, restul
instalatiei ramanand sub tensiune.
Selectivitatea se poate asigura prin timpul de actionare (in trepte crescatoare spre sursa)
sau prin valorile curentului de pornire a protectiei (ardere fuzibil).
 Sensibilitatea

Instalatiile de protectie trebuie sa lucreze (actioneze) la abateri cat mai mici de la

valoarea normala a marimii fizice controlate. Sensibilitatea protctiei se apreciaza prin
coeficientul de sensibilitate, care pentru protectiile maximale de curent se calculeaza cu relatia:
in care: este valoarea minima a curentului de scurtcircuit in momentul actionarii protectiei pentru
un scurtcircuit metalic; valoarea curentului de pornire al protectiei, corespunzatoare circuitului
de forta (primar) al instalatiei protejate.
Coeficientul de sensibilitate poate lua valori intre 1,2...2,5, in functie de tipul protectiei si
importanta instalatiei protejate. Atunci cand nu sunt satisfacute conditiile de sensibilitate se vor
utiliza protectii complexe (de distanta, cu filtre).
Pentru a asigura sensibilitatea, releele de protectie trebuie sa consume (absoarba) o putere
redusa pentru actionare.

Independenta de schema de conexiuni

Protectia unei instalatii trebuie astfel proiectata incat sa actioneze corect, independent de
configuratia schemei de conexiuni a sistemului electric la momentul respectiv (de numarul
surselor in functiune si pozitia cuplelor). Corectitudinea functionarii protectiei se asigura
verificand selectivitatea in regim maxim si sensibilitatea in regim minim.

Eficienta economica

Cu toate ca in general costul echipamentelor de protectie este mic in comparatie cu costul

instalatiilor protejate, cheltuielile de investitii si de exploatare vor fi comparate cu daunele
produse in cazul nefunctionarii protectiei. De aceea, nu este indicat sa se faca economii la acest
capitol. Pe langa aceste calitati, la alegerea instalatiilor de protectie se vor mai avea in vedere:
gabaritul, elasticitatea in modificarea caracteristicilor de actionare, tipizarea (modularea)
subansamblelor, invariabiliatea parametrilor reglati si a caracteristicilor indiferent de conditiile
de functionare (vibratii, temperatura variabila, variatia regimului de functionare al instalatiei
protejate). O problema importanta care apare in functionarea instalatiilor de protectie o constituie
saturarea transformatoarelor de masura, care duce la modificarea formei de unda a semnalului
aplicat echipamentelor de protectie, precum si comportarea acestora la functionarea sistemului
protejat in regim deformant si dezechilibrat.

Relee de protectie

Parametrii releelor de protectie caracterizeaza releele indiferent de tipul lor constructiv si

se dau in cataloagele (prospectele) firmelor constructoare. Principalii parametri sunt: curentul
nominal, tensiunea nominala, valoarea de actionare (pornire), valoarea de revenire, factorul de
revenire, timpul propriu de actionare, puterea consumata, puterea comandata de contactele
releului, numarul si pozitia normala (inchis, deschis) a contactelor, stabilitatea termica si
dinamica.
Clasificarea releelor se face dupa mai multe criterii:

- dupa modul de conectare: primare, secundare (montaj indirect);

 - dupa modul de actionare: cu actionarea directa sau indirecta (prin intermediul altor
relee sau dispozitive);
- dupa principiul de constructie si functionare: electromagnetice de inductie,
magnetoelectrice, electrodinamice, termice, electronice cu componente discrete sau
cu microprocesoare;
- dupa caracteristica de timp: dependenta sau independenta;
- 5) dupa forma caracteristicii de lucru: cerc, elipsa, histerezis, semiplan etc

Relee termice

Releele termice sunt elemente serie de circuit care asigura protectia instalatiilor electrice
impotrriva efectelor pe care le pot produce suprasarcinile de durata ale motoarelor electrice. Se
folosesc relee termice tip TSA cu lamele bimetalice in montaj direct pana la si relee tip TSAW,
in montaj indirect cu transformatoare de curent trifazate. Functionarea corecta a protectiei este
influentata de diferentele care exista intre constantele de timp la incalzire ale motoarelor electrice
protejate si ale releului de protectie, pentru durate diferite ale suprasarcinii.
Protectia la suprasarcina a motoarelor de importanta deosebita se realizeaza numai cu
ajutorul termistoarelor montate in infasurarile motoarelor. Circuitul de protectie poate fi prevazut
si cu compensare in functie de temperatura mediului ambiant.
Functionarea releelor termice este influentata de tempeatura mediului ambiant. Timpii de
declansare sunt influentati si de starea rece (repaos) sau calda (functionare) in care se afla
motorul protejat.

Fig.1 Schema de principiu

Principiul de functionare
 Se aplica o tensiune dreptunchilara la intrarea integratorului U1A (curba galbena)
echivalenta cu semnalul de intrare in releul de timp. In urma integrarii tensiuni, se obtine rampa
liniar variabila (rosu), iar in momentul cand valaoare integrarii ajunge la egalitate cu semnalul de
referinta (reglabila prin intermediul potentiometrului R4), atunci apare tranzitia semnalului la
iesire (verde).

In circuit mai exista un montaj auxiliar, format dintr-un invertor numeric si un comutator
comandat in curent care descarca (reseteaza) condensatorul C; astfel de fiecare data se porneste
de la acesi valoare a tensiunii.

In functie de constructia releului putem sa avem:

- un reglaj in trepte prin intermediul rezistentei R, folosit mai als la reglarea tensiunii
de referinta;
- un reglaj mai fin prin reglarea valorii capacitatii C, pentru modificarea tensiunii de
alimentare.

Calculul capacitatii
Pentru :

Observatii si concluzii:

Un releu de timp analogic este echivalent cu un circuit electronic integrat format din
patru amplificatoare operationale, dar au desavantajul ca pe un integrat mic numarul de pini ar fi
prea mare (cate 4 pentru fiecare A.O. si inca doua de alimentare).

Un A.O. in mod normal are doua terminale de alimentare si unul de iesire, dar in unele
cazuri mai pot exista o alta serie de terminale care ofera diferite functii (elimina anumite
semnale).

Precizia unui astfel de circuit este limitata de valoare tensiunii de offset ( este
valoarea tensiunii continue aplicată la una din intrările circuitului pentru care ieşirea este nulă,
). Pentru a avea precizii ridicate (mentinerea tensiunii Uoff la valorea zero) se poate
introduce in circuit un potentiomaetru cu care se poate modifica aceasta tensiune, dar o data cu
introducerea potentiometrului creste si valoarea impedantei de intrare si astfel este afectata
valoarea amplificarii.

O alta alternativa de marire a preciziei este modificare in frecventa, insa datorita faptului
ca folosim o bucla de reactie negative la frecvente ridicate si se presupune ca amplificarea
ramane destul de mare, A.O. poate sa oscileze, astfel semnalul de la iesire ajunge sa fie defazat
cu 180 grd la frecvente mari (intarzie semnalul). Pentru eliminarea acestui inconvenient trebuie
ca amplificarea sa scada sub 1 pentru frecventele unde se poate fenomenul de oscilare. Acesta se
realizeaza cu ajutorul unui condensator integrat care scurtcircuiteaza baza si emitorul
tranzistorului principal din A.O.
Relee de timp analogice

Referat realizat de: Ciaus Denis-Bogdan

Grupa: 133 EA