Siguranțe fuzibile

Roman Alin Cristian

SIGURANTE FUZIBILE
Siguranta fuzibila este un aparat de conexiune si protectie a carui functie este de a
intrerupe circuitul in care este conectata si de a intrerupe curentul, atunci cand acesta
depaseste un anumit timp o valoare data, prin topirea unuia sau mai multor elmente
fuzibile (destinate si proiectate in acest scop).
Siguranta fuzibila este unul dintre cele mai vechi aparate de protectie, care au aparut
inca din primele momente ale dezvoltarii electrotehnicii. Actiunea unei sigurante se
bazeaza pe topirea fuzibilului ei in caz de suprasarcini si de scurtcircuite. Fuzibilul
sigurantei constituie punctul slab al circuitului. El trebuie sa se topeasca inaintea
conductoarelor, a infasurarilor masinilor sau a transformatoarelor, adica inainte ca
curentul prin circuit sa poata atinge o valoare periculoasa pentru izolatii.

Sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o constructie foarte simpla si robusta, care

au incorporat ca element de protectie un fir rotund sau o banda conductoare, montate
in serie cu obiectul de protejat. In cazul curentilor de scurtcircuit si la suprasarcini
mari, metalul din care este confectionat fuzibilul, avand cea mai redusa stabilitate
termica din intreg circuitul, se topeste si intrerupe circuitul, realizand protectia
acestuia.

Sigurantele fuzibile se folosesc atat in instalatiile electrice de joasa tensiune, cat si in

cele de medie si inalta tensiune si desi din punct de vedere constructiv ele difera mult
in functie de domeniul de utilizare, functia de protectie este aceeasi.
1. Principiul de functionare al sigurantelor fuzibile
Siguranta fuzibila are doua regimuri de functionare: cand curentul care o strabate este
mai mic decat curentul minim de topire (I<Imin top) si regimul tranzitoriu conditionat
de curentii de scurtcircuit sau de suprasarcina, curenti ce depasesc curentul minim de
topire (I>Imin topire).

Figura Principiul de functionare al sigurantei fuzibile

Elementul fuzibil este inglobat intr-o masa de nisip de cuart si se topeste la depasirea
Imin top, aparand arcul electric, a carui stingere este determinata de preluarea caldurii
de catre granulele de nisip. Din momenul in care firul ajunge in stare lichida, masa de

lichid nu mai pastreaza forma geomatrica a firului, fiind supusa deformarii cauzate de
fortele electodinamice in bucla parcursa de curent 1si de forțele Lorentz in masa de
lichid.

Fuzibilul se topeste apoi se evapora, din stare solida trece

in stare lichida apoi in stare de vapori. Procesul de
schimbare a acestor stari difera esential dupa cum se
efectueaza incet sau repede, adica daca fuzibilul sigurantei
se topeste la intensitate mica a curentului de suprasarcina
sau la intensitate mare a unui curent de scurtcircuit.

Se constata ca pe durata 0 . t 1 are loc incalzirea

elementului fuzibil, conform curbei din figura, pana la
temperatura q corespunzatoare temperaturii de topire
(q qtop). Durata t1este de 1 . 5 ns si ca urmare s epoate
considera ca intr-un interval atat de scurt nu exista schimb
de caldura cu mediul ambiant, procesul fiind adiabatic.

In intervalul t1-t2 materialul fuzibilului se topeste in

intregime, iar temperatura se pastreaza constanta in timpul
procesului de topire la valoarea q qtop. In acest interval
exista atat metal solid, cat si lichid, care ocupa ipotetic
forma geometrica a elementului in stare solida.

In intervalul de timp t2 - t3 metalul lichid se incalzeste la

temperatura q la temperatura q cand se ajunge la
temperatura de vaporizare (qqvap), dupa care ar urma
formarea arcului electric.

Intervalul de timp scurs intre momentul aparitiei curentului

de scurtcircuit si momentul aparitiei arcului electric se
numeste durata de prearc.

Caracteristic pentru functionarea la scurtcircuit a

sigurantelor fuzibile este procesul de limitare a curentului
electric ca durata si amplitudine. Dupa topirea completa a
elementului fuzibil si deci dupa aparitia arcului alectric,
curentul mai creste putin, deoarece rezistenta arcului este
inca mica..
Efectul limitativ al sigurantelor fuzibile este cu atat mai
pronuntat cu cat valoarea nominala a sigurantei este mai
mica si curentul de scurtcircuit mai mare (supratensiunile
ce apar in circuit sunt mai mari).

In cazul unui curent mic, distrugerea fuzibilului incepe in

anumite portiuni, nu prea mari. Astfel in aceste portiuni,
datorita topirii si evaporarii metalului, ia nastere un arc sau
mai multe arcuri mici. Aceste arcuri distrug fuzibilul pe lun-
gimea totala, necesara stingeri arcului. Dar metalul
fuzibilului ramane in zona unde se gasea initial fuzibilul.
Daca acesta este inconjurat de nisip, metalul topit umple
spatiul dintre firele de nisip si formeaza un canal
semiconductor. Stingerea arculului dupa topirea fuzibilului,
in cazul curentilor redusi, este ingreunata datorita acestui
fapt.

In cazul unui curent mare fuzibilul se topeste, practic,

simultan pe toata lungimea. Efectul topirii si evaporarii
metalului are un caracter de explozie, in care metalul
fuzibilului este aruncat cu putere in laturi si se condenseaza
pe firele de nisip.

La trecere din stare lichida in stare de vapori, conductanta

devine practic nula si curentul se intrerupe brusc, aceasta
ducand la supratensiuni apreciabile, care de obicei cresc
pana la o valoare la care apare strapungerea mediului sigu-
rantei plin cu metal sub forma de vapori. Dupa
strapungerea mediului, se stabileste un arc, a carui durata
de ardere si caracter al stingerii depind de constructia dis-
pozitivului de stingere al arcului cu care este prevazut
siguranta.

Valoarea supratensiunii care ia nastere in siguranta dupa

evaporarea fuzibilului, depinde de lungimea acestuia. Cu
cat lungimea este mai mare cu atat supratensiunea care ia
nastere este mai inalta.
Pentru reducerea supratensiunii care ia nastere in siguranta
la scurtcircuit, se incearca reducerea lungimi fuzibilului. De
exemplu, in sigurantele tubulare dupa topirea fuzibilului si
formarea arcului, unul dintre electrozi este tras din canalul
de stingere, astfel supratensiunile sunt practic imposibile.

La sigurantele umplute cu nisip unde nu se poate marii

distanta dintre electrozi, se folosesc fuzibile in trepte.
Fuzibilul este construit din sarme de diferite sectiuni. In
cazul unui astfel de fuzibil topirea si evaporarea se produc
intai in portiunea de sectiunea minima. Dupa ce este
strapunsa aceasta sectiune urmeaza cea cu sectiune mai
mare, arcul se stabileste pe toata lungimea. Este clar ca in
cazul strapungerilor in trepte, supratensiunile trebuie sa
aiba valori mai mici decat siguranta care nu are fuzibilul in
trepte, deoarece lungimile diferitelor sectiuni se
micsoreaza.

Arcul care ia nastere intr-o siguranta dupa topirea si

evaporarea fuzibilului, trebuie stins intr-un timp cit mai
scurt. In functie de conditiile de functionare a sigurantei, de
puterea scurtcircuitului si de valoarea tensiunii de serviciu,
se folosesc diferite metode de stingere a arcului, incepand
de la intreruperea simpla in aer si terminand cu dispozitive
complicate.