MODUL V : MASINI SI APARATE ELECTRICE

FI DOCUMENTARE

Aparate electrice de protectie

SIGURANTE FUZIBILE

Competena:

Analizeaz construcia i funcionarea aparatelor electrice;

n instalaiile electrice de joas tensiune siguranele fuzibile sunt cele mai simple
dispozitive de protecie mpotriva efectelor supracurenilor (n general) i mpotriva curenilor de
scurtcircuit (n particular). Sigurantele fuzibile sunt aparate cu ntrerupere automata care
protejeaza circuitele de iluminat si de forta mpotriva efectelor termice si dinamice produse de
curentii de suprasarcina si scurtcircuit. Sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o
constructie foarte simpla si robusta, n care au ncorporate ca element de protectie-fuzibilulun fir sau o lamela conductoare, montate n serie cu obiectul de protejat. Pna la o anumita
valoare a curentului, elementul fuzibil este astfel calibrat nct nu produce nici o comutatie n
circuit. n cazul curentilor de scurtcircuit si la suprasarcini mari, materialul din care este
confectionat fuzibil, avnd cea mai redusa stabilitate termica din ntreg circuitul, se topeste si
ntrerupe, realizand protectia. Pentru a se asigura o buna protectie, un fuzibil de calitate
trebuie sa se topeasca rapid. Dupa fiecare actionare, elementul fuzibil topit este nlocuit,
conectarea sigurantei (restabilirea circuitului) facndu-se deci automat. Procesul deconectarii
sigurantei se compune din urmatoarele faze distincte: - ncalzirea elementului fuzibil pna la
temperatura de topire; - topirea si vaporizarea elementului fuzibil; - aparitia arcului dupa
strapungerea spatiului dintre contactele sigurantei; - stingerea arcului, care provoaca
ntreruperea curentului si deci deconectarea circuitului.
Sigurante fuzibile
In mod normal, amperajul unui conductor reprezinta o limita a circuitului electric ce nu
trebuie depasita intentionat. Sigurantele fuzibile sunt proiectate tocmai pentru a actiona in

cazul unor astfel de supra-curenti. O siguranta fuzibila nu este altceva decat un fir
conductor scurt, proiectat astfel incat, in situatia unui curent excesiv, acesta sa se separe prin
topire, deschizand circuitul.
Modul de conectare in circuit
Sigurantele fuzibile se conecteaza tot timpul in serie cu componentul sau
componentele ce necesita o protectia la supra-curent, astfel incat, in cazul deschiderii
circuitului prin topirea sigurantei, curentul prin toate componentele sa scada la zero. Desigur,
o siguranta fuzibila conectata pe o ramura a unui circuit paralel, nu va afecta curentul prin
celelalte ramuri.

Rezistenta electrica a sigurantelor fuzibile

Sigurantele fuzibile sunt catalogate dupa curentul maxim admis prin ele, si anume, in
amperi. Cu toate ca functionarea acestora depinde de generarea caldurii in cazul curentilor
excesivi de catre propria lor rezistenta, acestea sunt construite astfel incat sa contribuie cu o
rezistenta aditionala neglijabila in circuitul protejat. Acest lucru se realizeaza printr-un fir
conductor cat mai scurt posibil. La fel cum amperajul unui conductor nu depinde de lungimea
sa, un fir folosit pentru construirea sigurantei fuzibile se va topi la un anumit curent indiferent
de lungimea acestuia. Din moment ce lungimea nu reprezinta un factor pentru capacitatea
maxima in curent a sigurantei, cu cat aceasta lungime este mai mica, cu atat rezistenta dintre
cele doua capete ale firului va fi mai mica.
Rolul funcional al oricrei sigurane fuzibile este de a ntrerupe curentul n
circuitul electric n care aceasta este conectat. Atunci cnd curentul depete, un
anumit timp, o valoare prestabilit, ntreruperea circuitului se realizeaz prin topirea
(unuia sau) mai multor elemente fuzibile, construite i dimensionate exact n acest scop.
n acest context, la trecerea unui curent de scurtcircuit printr-o siguran fuzibil, prin
funcionarea sa (adic, prin topirea fuzibilului) se limiteaz att amplitudinea curentului,
ct i durata acestuia. n schimb, dac funcionarea ("arderea") siguranei se produce la
suprasarcini, amplitudinea curentului ramne neschimbat, limitndu-se numai durata
acestuia.
Utilizarea tot mai diversificat a siguranelor fuzibile de joas tensiune (n toate tipurile de
echipamente industriale i casnice) a condus la fabricarea lor ntr-o mare varietate de tipuri i
forme constructive. n acest context, siguranele fuzibile de joas tensiune se clasific n trei
categorii principale, i anume:
a. sigurane fuzibile de mare putere, utilizate n instalaii industriale cu tensiuni de
pn la 1000 V i cureni nominali cuprini ntre 100 - 1000 A;
b. sigurane fuzibile cu filet, folosite n instalaii industriale i casnice, la tensiuni pn
la 1000 V i cureni nominali de 6 - 100 A
c. sigurane fuzibile miniatur, folosite n echipamentele de redresare, la aparate radio
i TV, la instalaiile electronice i electrocasnice etc., cu tensiuni de pn la 550 V i cureni
nominali de 0,1 - 6 A.
Indiferent de tip (sau de categorie), n construcia oricrei sigurane fuzibile se disting
urmtoarele pri componente:
cartuul (sau carcasa);
elementul fuzibil;
elementele de contact

mediul de stingere a arcului electric.

Sigurante fuzibile cu temporizare
La aparitia unui curent de 35 A printr-o siguranta fuzibila de 30 A, aceasta se poate
arde instant sau poate prezenta o anumita durata de timp pana la topirea conductorului
metalic, in functie de tipul dispozitivului. Unele sigurante sunt proiectate sa se arda extrem de
repede, pe cand altele necesita un timp mai indelungat de deschidere, sau chiar amanarea
deschiderii, in functie de aplicatie. Acestea din urma poarta denumirea de sigurante fuzibile
lente, spre deosebire de celelalte, ce pot fi catalogate drept sigurante fuzibile rapide.
O aplicatie clasica a sigurantelor fuzibile lente este in cazul protectiei motoarelor electrice,
unde curentii de pornire pot ajunge pana la valori de zece ori mai mari decat curentii normali
de functionare. Daca ar fi sa folosim cele rapide, nu am putea porni motorul in primul rand,
deoarece curentii de pornire foarte mari ar duce la distrugerea imediata a sigurantei fuzibile.
In cazul sigurantelor lente, elementul fuzibil este astfel proiectat incat sa prezinte o masa mai
mare (dar nu si amperaj mai mare) decat o siguranta rapida, ceea ce inseamna ca incalzirea
acestuia va dura un timp mai indelungat, ajungand pana la urma la aceeasi temperatura,
indiferent de valoarea curentului.
Pe de alta parte, exista sigurante fuzibile semiconductoare, proiectate pentru o deschidere
extrem de rapida in cazul aparitiei unei situatii de supra-curent. Dispozitivele
semiconductoare, precum tranzistorii, tind sa fie foarte sensibile la supra-curenti, prin urmare,
in cazul acestora este nevoie de dispozitive de o protectie rapida in circuitele de putere mare.
Introducerea corecta in circuit a sigurantelor fuzibile
Sigurantele fuzibile trebuie pozitionate pe faza circuitului, in cazul circuitelor cu
impamantare. Scopul este oprirea curentului prin sarcini in cazul in care siguranta se
deschide. Putem face o comparatie intre cele doua figuri de mai jos, pentru a vedea diferenta
dintre utilizarea unei sigurante pe faza si utilizarea aceleasi sigurante pe neutru.

In acest caz, cand siguranta este introdusa in faza circuitului, la deschiderea acesteia,
caderea de tensiune intre oricare punct al sarcinii si pamant va fi zero. Atingerea
circuitului este sigura in acest caz, eliminand practic pericolul electrocutarii.

In cazul in care siguranta fuzibila este introdusa pe neutrul circuitului, in cazul deschiderii
acesteia, va exista o tensiune periculoasa intre oricare punct al sarcinii si pamant. Atingerea
circuitului in acest caz se poate dovedi periculoasa din punct de vedere al electrocutarii.
Indiferent daca folosim sigurante fuzibile simple sau intrerupatoare automate, pozitionarea
corecta a acestora in circuit se face conform celor spuse mai sus, si anume: dispozitivul de
siguranta trebuie plasat pe partea de putere a circuitului si nu conectat la pamant.
Observatii
Cu toate ca protectia la supra-curent a circuitelor poate oferi intr-o oarecare masura o
anumita siguranta la electrocutare in anumite conditii, trebuie inteles faptul ca aceste
dispozitive nu sunt concepute in acest scop. Nici sigurantele fuzibile si nici intrerupatoarele
automate nu au fost proiectate cu scopul deschiderii in cazul electrocutarii persoanei care
atinge circuitul, ci, sunt proiectate pentru deschiderea in cazul supra-incalzirii conductorilor
circuitului. Dispozitivele de protectie la supra-curent, protejeaza in principal conductorii de la
distrugerea prin supra-incalzire si a pericolelor asociate cu conductori foarte incinsi, si in alt
doilea rand, protejeaza anumite echipamente precum sarcini si generatoare.
Din moment ce valorile curentilor necesari pentru electrocutare sunt mult mai mici
decat curentii normali a sarcinilor din circuit, o conditie de supra-curent nu indica neaparat un
pericol de electrocutare, ci aceasta poate aparea chiar si atunci cand circuitul functioneaza la
parametrii normali. Desigur, exista dispozitive special concepute pentru protectia la
electrocutare (detectoare de curenti de defect), dar aceste dispozitive sunt utilizate stric
pentru acel scop si nu au nicio legatura cu protectia conductorilor la supra-incalzire
Sigurante automate monopolare (1P)

Aceste sigurante au o borna de intrare si o borna de iesire, protejeaza doar o faza a

circuitului si ocupa spatiul unui post in tablou. Aceste sigurante le putem alege daca, din
motive de economie sau de simplificare a instalatiei, dorim sa protejam doar conductorul de
faza din circuitul electric. In acest caz toate conductoarele de nul ale instalatiei trebuie legate
impreuna in tablou. Metoda nu este interzisa de normativ dar eu nu v-o recomand deoarece
nu se asigura separarea electrica a tuturor polilor de alimentare in caz de defect. Pentru a
exemplifica dezavantajul, sa presupunem ca la o astfel de instalatie protejata prin sigurante
monopolare si cu nulurile pe direct vin meseriasii sa schimbe contorul pentru ca i-a expirat
durata de exploatare si, in urma acestei operatiuni, inverseaza din greseala conductoarele de
pe iesirea din contor. In acest caz, pe conductoarele legate direct nu vom mai avea nulul, ci
faza retelei, astfel ca in caz de defect se va deconecta nulul si vom avea in continuare faza
prezenta in instalatie.
Sigurante faza nul (1P+N)

Acest tip de sigurante sunt constituite tot dintr-un corp de siguranta si ocupa tot un
post in tablou, dar au cate 2 borne pe intrare si pe iesire. Protectia la
suprasarcina/scurtcircuit este asigurata numai pe un pol, pe celalalt pol existand doar un
contact care se deschide si se inchide solidar cu contactul dispozitivului de protectie,
realizand doar separarea electrica a acestui pol. Acest pol care nu are protectie este notat cu
litera N si la el vom conecta obligatoriu conductoarele de nul. Pe celalalt pol, care nu este
marcat cu nicio litera, vom conecta conductoarele de faza. Aceste sigurante sunt foarte
practice intrucat ocupa spatiu mic in tablou (cat o siguranta monopolara), asigura
protectia circuitului dar si separarea electrica a tuturor polilor in caz de defect, din acest motiv
vi le recomand pentru protectia circuitelor dedicate din tablou.

Sigurante bipolare (2P)

O astfel de siguranta este constituita de fapt din doua corpuri montate impreuna.
Ocupa 2 posturi in tablou, fiecare pol are protectie la suprasarcina si scurtcircuit dar
mecanismele lor functioneaza in solidar, adica in cazul in care pe un pol apare o
suprasarcina, vor fi deconectati ambii poli. La aceste sigurante nu are importanta la care
dintre poli conectam faza si nulul. Intrucat ocupa spatiu dublu fata de sigurantele
monopolare sau de tip P+N, va recomand sa le montati doar ca protectie generala pentru
intregul tablou. Sa nu ma intelegeti gresit, ele sunt foarte bune si pentru protectia circuitelor
dedicate, dar din considerentul micsorarii cat mai mult posibil a dimensiunilor tabloului, v-am
facut recomandarea de mai sus, ca sa nu mai punem la socoteala si faptul ca sunt mai
scumpe decat cele P+N.
Sigurantele tripolare (3P) si tetrapolare (3P+N)
Aceste sigurante se folosesc numai in circuite trifazate, deci au de-a face cu ele numai
cei care locuind intr-o casa cu mai multe incaperi au nevoie de o putere instalata mai mare si
atunci apeleaza la solutia unui bransament trifazat. Cele tripolare protejeaza cele 3 faze,
nulul fiind legat direct, iar cele tetrapolare protejeaza la fel cele 3 faze, dar in acest caz nulul
este trecut prin borna marcata cu N, cu rol de separare electrica; acest tip se foloseste in
cazul distributiei trifazate cu 5 conductoare (trei faze L1, L2, L3, nulul de lucru N si
conductorul de protectie PE). Constructia lor este similara cu a celor bipolare.

Intr-un tablou se poate adauga un modul pentru sonerie, de aceeasi forma si dimensiune cu
o siguranta monopolara.

In afara tipurilor de sigurante automate mentionate, in tablouri se mai pot monta si

dispozitive diferentiale de curenti reziduali sau sigurante diferentiale,