Efectul Peltier a fost descoperit în 1834 şi poate fi enunţat astfel: Un curent electric care străbate

punctul de contact dintre două fire sudate cauzează apariția unei diferenţe de temperatură între
cele două puncte sudate. În urma străbaterii punctului de contact de către purtătorii de sarcină
prin consecință, căldura este absorbită şi respectiv eliberată fiind indus un flux de căldură de la
un capăt la celălalt al firelor. Apariţia fluxului de căldură la joncţiuni poate fi înţeleasă luând în
considerare conservarea energiei în interiorul joncţiunii şi modificarea energiei totale a
purtătorilor de sarcină la trecerea acestora prin joncţiune. Din punct de vedere fenomenologic,
într-o anumită măsură, efectul Peltier descrie inversul efectului Seebeck. Cu toate acestea, în
accepţiunea mai largă, efectul fizic prezintă unele diferenţe, deoarece efectul Peltier apare doar
în prezenţa unui curent electric în timp ce efectul Seebeck cauzează apariţia unei tensiuni
electrice în condiţiile în care există un circuit deschis.

Figura 1. Reprezentare schematică a unui termocuplu

Fluxul de căldură de la un capăt la celălalt al firelor (QPeltier) depinde de curentul purtătorilor de

sarcină (j) precum şi de coeficientul Peltier (ab) după cum urmează:
Q Peltier=π AB

Coeficientul Peltier al joncţiunii, ab, este definit ca fiind egal cu diferenţa coeficienţilor
materialelor constituente (ab = a- b). Astfel, direcţia de curgere a căldurii printr-o joncţiune
depinde atât de materialele alese cât şi de curentul care străbate joncţiunea. Mai mult decât atât,
coeficientul Peltier este dependent de temperatură. Ne propunem în cele ce urmează să realizăm
o analiză a parametrilor circuitului prezentat în Fig. 2 prin intermediul unui caz particular, având
în minte pe de o parte informaţiile menţionate mai sus referitoare la efectul Peltier, iar pe de altă
parte influenţa pe care o poate avea rezistenţa internă a unui circuit asupra parametrilor acelui
circuit. Astfel, poate fi obţinută dependenţa tensiunii la bornele acumulatorului, U(V), de
intensitatea curentului debitat, I(A), prin rezistenţa R. Utilizând datele din această dependenţă se
va determina rezistenţa internă a sursei de curent folosind următoarea relaţie:
 U 2−U 1
tan ( α )= =−r
I 2−I 1

unde r reprezintă rezistenţa internă a termocuplului.

Efecte termoelectrice

L efecte termoelectrice sunt cele care convertesc o diferență de temperatură în tensiune electrică

sau invers. Acest lucru se realizează folosind termocupluri sau tipuri foarte specifice de
materiale, de obicei semiconductoare. În acestea, gradienții de temperatură produc purtători de
încărcare în material, fie electroni (-), fie găuri (+).

Acest efect poate fi folosit pentru multitudine de aplicații, de la încălzire, răcire, măsurarea

temperaturilor, generarea de electricitate etc. Și asta se datorează diferitelor efecte care există în
așa-numitele termoelectrice. Unii dintre ei sunt:

 Efect Seebek: observat de Thomas Seebek, este un fenomen în care termocuplurile la

care se aplică o diferență de temperatură produc electricitate. S-a descoperit când s-a
observat că două metale unite de unul dintre capetele lor i s-a aplicat o diferență de
temperatură și că au generat o diferență de potențial la capetele lor separate. Cu aceasta,
ar putea fi posibilă utilizarea căldurii generate de o sursă pentru a o transforma în
electricitate.
 Efectul Thomson: descrie încălzirea sau răcirea unui conductor care transportă curent cu
un gradient de temperatură. A fost descris de Williams Thomson sau Lord Kelvin.

În general, efectele Seebek, Thomson și Peltier pot fi reversibile, deși acest lucru nu este cazul
în cazul efectului Joule. În general, elementele Peltier se grupează în serie, ca în figura 2.
Figura 2. Gruparea elementelor Peltier

Efectul Peltier este similar și se bazează pe celulele pe care le discutăm în acest articol. Cu

această proprietate descoperită de Jean Peltier în 1834 și similară cu Seebek. Se întâmplă atunci
când o tensiune electrică determină o diferență de temperatură între două materiale diferite sau
termocupluri. În cazul dispozitivelor actuale, acestea sunt semiconductoare, dar pot fi și metale
cunoscute sub numele de joncțiuni Peltier.

Asta înseamnă că, dacă o sarcină electrică este aplicată acestor dispozitive, o parte se va încălzi
și cealaltă se va răci. Acest lucru se datorează faptului că electronii călătoresc de la o regiune cu
densitate mare la una cu densitate mică, se extind în același mod în care o face un gaz ideal și,
prin urmare, răcesc acea regiune.

Apropo, o singură etapă TEC poate genera un diferența de temperatură între părțile sale până
la 70ºC. Deci, dacă păstrați partea fierbinte răcită, cu atât mai multă capacitate de răcire va avea
această celulă TEC sau Peltier. Această căldură absorbită va fi proporțională cu curentul furnizat
și cu timpul.

Avantajele și dezavantajele TEC

Ca orice sistem, celula TEC sau Peltier are avantajele și dezavantajele sale. Acesta este motivul
pentru care unele sisteme de refrigerare preferă să folosească alte metode convenționale.
Între beneficiile Acestea sunt:
 Nu are piese în mișcare, deci nu necesită întreținere și este mai sigur.
 Nu folosește compresoare fără gaze CFC poluante.
 Se poate controlați temperatura cu ușurință și foarte precis, până la fracțiuni de grad,
variind curentul aplicat.
 Dimensiuni mici, deși pot fi fabricate cu mărimi diferite.
 Are un durată lungă de viață de până la 100.000 de ore, în comparație cu ceea ce oferă
unele frigidere mecanice.
Dezavantaje ale utilizării unui TEC sunt:
 Puteți doar risipiți o sumă limitată flux de căldura.
 Nu este eficient energetic vorbind comparativ cu sistemele de compresie a gazelor. Cu
toate acestea, noile progrese îl fac din ce în ce mai eficient.
Modulul Peltier

Cel mai comun modul termoelectric (TEM), care este semiconductori de tip p și n, interconectați
prin conductori de cupru.

Schema principiului de funcționare a modulului

Într-un element, există 4 tranziții între metal și semiconductori. Cu un circuit închis, fluxul de
electroni se deplasează de la polul negativ al bateriei la cel pozitiv, trecând secvențial prin fiecare
tranziție.
În apropierea primei tranziții semiconductoare de tip cupru-p, căldura este eliberată în zona
semiconductoare, pe măsură ce electronii trec într-o stare cu o energie mai mică.

Aproape de următoarea graniță cu metalul din semiconductor, căldura este absorbită datorită
deplasării electronilor din banda de conducție p sub acțiunea unui câmp electric.

Deoarece tranzițiile de încălzire și răcire sunt în planuri diferite, elementul Peltier se va răci de
sus și se va încălzi de jos.

La a treia tranziție, electronii intră în semiconductorul de tip n, unde au mai multă energie decât
în metal. În acest caz, energia este absorbită și semiconductorul este răcit lângă limita de
tranziție.

Ultima tranziție este însoțită de procesul invers de eliberare de căldură în semiconductorul n

datorită tranziției electronilor într-o zonă cu o energie mai mică.

Structura unui element termoelectric Peltier este prezentată în figura 3

Figura 3. Structura unui element Peltier