GENERATORUL TERMOELECTRIC

CUPRINS
INTRODUCERE....................................................................................................................2
EFECTE TERMOELECTRICE.............................................................................................4
Efectul Seebeck..................................................................................................................4
Efectul Peltier.....................................................................................................................5
Efectul Thomson................................................................................................................6
Efectul Joule.......................................................................................................................6
Conductia termica..............................................................................................................6
PRINCIPIUL CONVERSIEI TERMOELECTRICE............................................................8
GENERATOARE TERMOELECTRICE..............................................................................9
Utilizarea generatoarelor termoelectrice. Stare actuală și de perspectivă........................12
Generator termoelectric cu radio-izotopi multi-misiune..............................................14
Generatorul termoelectric cu radio-izotopi cu amplificare multi-misiune (eMMRTG)
...........................................................................................................................................17
 INTRODUCERE

Efectele termoelectrice sunt cunoscute înca din anul 1821 – efectul Seebeck, din 1834–
efectul Peltier, respectiv din 1856 efectul Thomson, dar au început sa fie utilizate în aplicatiile
practice de prin anii 1970.
Termocuplele, ca traductoare de temperatura, sunt folosite de peste 60 de ani, însa eficienta
lor ca surse de energie electrica prin conversia energiei termice este foarte scazuta, din care
cauza acestea se folosesc în calitate de generatoare numai în acele aplicatii care reclama o
mare robustete mecanica. Termocuplele cromel - constantan utilizate de catre W. Coblentz în
1922, au dat un randament de conversie a energiei termice în energie electrica de numai
0.008%. În 1953, M. Telkes, utilizând termocuplele pe baza de Zn-Sb-Bi-Sb, montate în
generatoare solare fara concentrare, a obtinut un randament de conversie de 0.59%.
Aparitia dupa 1950 a materialelor semiconductoare si evolutia teoriei semiconductoarelor
au aratat ca efectele termoelectrice pot fi folosite pentru aplicatii într-un domeniu mai larg
decât cel al masurarii temperaturii, si anume în producerea de generatoare si refrigeratoare
electrice.
Dupa studierea compusului Bi2Te3 si a compusilor înruditi ca: Sb2Te3 si Bi2Se3, eficienta
dispozitivelor termoelectrice a cunoscut un salt important. O contributie importanta în
dezvoltarea acestor cercetari a avut-o A.F. Ioffe – 1929 [Ioffe, 2016], care a aratat ca prin
folosirea solutiilor solide ale acestor compusi randamentele termoelectrice pot creste cu circa
20% fata de compusul simplu.
Generatoarele termoelectrice s-au dezvoltat pe baza compusilor de tipul Bi 2Te3, cunoscând
un randament de conversie relativ scazut (maxim 5%), din cauza domeniului de temperatura
în care pot lucra (sub 250°) descoperirea telurii de plumb ca material termoelectric a permis
extinderea domeniului de lucru al generatoarelor termoelectrice pâna la 500°C, ajungându-se
la un randament de pâna la 8%, folosirea aliajelor Si–Ge a ridicat temperatura sudurii calde a
generatoarelor termoelectrice la aproximativ 1000°C, facând posibila sporirea randamentului
de conversie la aproximativ 10%. O crestere, în continuare, a randamentului de conversie a
fost posibila prin folosirea generatoarelor termoelectrice multietajate, sau segmentate, în care
fiecare material termoelectric lucreaza în domeniul sau de temperatura, ajungându-se azi la un
randament global al generatorului de 15 – 20%. Domeniile de utilizare ale aparatelor
termoelectrice s-au extins în ultimii ani, desi nu s-a produs o crestere a eficientei lor. Racirea
termoelectrica a cucerit domenii largi în tehnica de masura, dispozitivele fiind fiabile, putin
ancombrante si usor de manipulat. Sunt cunoscute în prezent si aplicatii de mai mare putere
frigorifica utilizate la instalatiile de aer conditionat, radiolocatie, submarine etc.
Gama generatoarelor termoelectrice s-a diversificat dupa nivelul puterii furnizate, tipul
combustibilului utilizat, cât si dupa destinatie. De la generatoarele miniatura cu puteri de
ordinul microwatilor, folosite în stimulatoare cardiace, s-a ajuns la generatoare cu puteri de
sute de wati folosite la alimentarea cu electricitate a statiilor meteorologice automate sau a
statiilor automate interplanetare.
În raport cu convertoarele clasice, generatoarele termoelectrice prezinta o
serie de avantaje:
• nu contin parti mobile, lucru care duce la sporirea fiabilitatii;
• data fiind structura lor modulara, pot fi realizate generatoare cu puteri mergând de la
microwati la câteva sute de wati;
• permit ridicarea temperaturii sursei calde la peste 600°C (temperatura limita a
generatoarelor cu abur) ceea ce conduce la sporirea randamentului Carnot, deci a
randamentului conversiei.
 Dezavantajul principal al generatoarelor termoelectrice consta în faptul ca produc curent
continuu si deci pentru o serie de aplicatii este nevoie de utilizarea unui invertor.

EFECTE TERMOELECTRICE
La baza functionarii unui convertor sau refrigerator termoelectric stau efectele Seebeck,
Peltier si Thomson.

Efectul Seebeck

În experientele pe care le-a efectuat (anul 1821) si care au parcurs un drum lung de la
stadiul întâmplator pâna la actiuni constiente, Seebeck a ajuns, în cele din urma, sa
încalzeasca, la temperaturi diferite, contactele a doua metale unite între ele si sa urmareasca
deviatia acului magnetic plasat în apropiere – figura 1. Aceste deviatii constituiau o dovada a
aparitiei curentului în circuit, tensiunea electromotoare fiind proportionala cu diferenta dintre
temperaturile contactelor, adica:
dE=α*dT (1)

în care α [V/K] este tensiunea electromotoare termica sau coeficientul lui Seebeck. Pe baza
acestor experiente, Seebeck a construit seria termoelectrica a materialelor, în care acestea erau
aranjate dupa valoarea produsului ασ , în care σ este conductibilitatea electrica specifica.
Aceasta serie prezinta interes si în momentul de fata.

Fig.1. Efectul Seebeck: a) experiment, b) circuit termoelectric.

Daca imediat dupa descoperirea sa Seebeck ar fi încercat sa utilizeze termoelementul

pentru obtinerea energiei electrice atunci, cu ajutorul termenilor de la extremitatile seriei sale
ar fi putut sa obtina un randament de ordinul 3%, adica tot atâta cât dadeau cele mai bune
masini cu abur din acea vreme.

Materialele termoelectrice metalice sunt de un interes crescut în domeniul termoelectric.

Ele au conductivitate electrica buna si proprietati mecanice superioare. Totusi ele au
caracteristici termoelectrice proaste datorita marii lor conductivitatii termice.
Materialele termoelectrice metalice în forma de fire au fost accesibile de foarte multi ani.
Termocuplele sunt confectionate din doua metale diferite care au o jonctiune comuna asa
încât când jonctiunea se afla la o anumita temperatura, termocuplul scoate la iesire o anumita
tensiune electrica. Termocuplele sunt foarte robuste si precise si sunt foarte potrivite pentru a
face masuratori de temperatura [Engelke, 2010].
 Fig.2 Modulul termoelectric.

Coeficientul lui Seebeck pentru un termocuplu este utilizat pentru conversia tensiunii
electrice de la iesire în temperatura. Totusi materialele termoelectrice metalice sub forma de
fire nu se pot utiliza practic în generatoare termoelectrice. Câteva exemple de materiale
metalice utilizate la constructia termocuplelor sunt: constantan (55% Cu, 45% Ni), cromel
(90% Ni, 10% Cr), Platina si Paladiul. Coeficientul lui Seebeck pentru un termocuplu format
dintr-un fir de Constantan si unul de Argint este de 48 μV/K [Engelke, 2010].

Efectul Peltier

Cautând sa infirme universalitatea legii degajarii caldurii la trecerea curentului (legea lui
Joule-Lenz), ceasornicarul francez Peltier, a descoperit, în anul 1834, fenomenul degajarii sau
absorbtiei (în functie de sensul curentului) a caldurii p dQ la suprafata de contact dintre doua
conductoare diferite (Fig.3), strabatuta de curentul i:

dQπ =π*di (2)

în care π este coeficientul lui Peltier, iar Qπ este cantitatea de caldura dezvoltata în unitatea
de timp.
Din punct de vedere fenomenologic, într-o anumita masura, efectul Peltier descrie inversul
efectului Seebeck.
Efectul Peltier poate fi enuntat astfel: Un curent electric care strabate punctul de contact
dintre doua fire sudate cauzeaza aparitia unei diferente de temperatura între cele doua puncte
sudate, pozitiva când curentul este în acelasi sens cu tensiunea Seebeck si negativa în sens
contrar, adica în sens contrar apare o racire.
 Fig.3. Principiul efectului Peltier.

Efectul Thomson

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, unul din fondatorii termodinamicii – Thomson

(lord Kelvin) a dezvoltat teoria termoelectricitatii. El a stabilit urmatoarea relatie între
coeficientul lui Seebeck si cel al lui Peltier:

π= α ΔT (3)

Asadar, diferenta de temperatura din circuitul format din conductoare diferite da nastere
curentului electric; acesta din urma, trecând printr-un asemenea circuit da nastere diferentei de
temperatura.

Efectul Joule

Consta din generarea în unitatea de timp a unei cantitati de caldura, la trecerea curentului
printr-un conductor sau semiconductor de rezistenta R, proportionala cu intensitatea
curentului:

QJ=RI2 (4)

R=l/(σ*S)- rezistența conductorului/semiconductorului;

l- lungimea conductorului/semiconductorului;
S- secțiunea conductorului/semiconductorului;
σ- conductibilitatea electrică a conductorului/semiconductorului.

Conductia termica

Este determinata de conductibilitatea termica a materialului si de diferenta de temperatura

dintre cele doua regiuni considerate ale acesteia.
Cantitatea de caldura transmisa prin conductie este:
 Qc=-K* ΔT (5)

Unde K=(S/l)*λ

λ – conductibilitatea termică

Descoperirea acestor fenomene termoelectrice nu a provocat nici un fel de schimbare în

tehnica. Ele nu au trezit nici macar interesul fizicienilor din aceea vreme, doar atunci când
Helmholtz a formulat legea conservarii si transformarii energiei (1847) si când s-a intensificat
tendinta de a cerceta aceste transformari, care au condus la aparitia si dezvoltarea
termodinamicii si când s-a considerat efectul Seebeck ca un generator termoelectric de
electricitate.
 PRINCIPIUL CONVERSIEI TERMOELECTRICE

Un convertor termoelectric este format dintr-un numar de cupluri elementare dispuse în

serie din punct de vedere electric si în paralel din punct de vedere termic.

În figura 4. este prezentata schema de principiu a unui generator termoelectric elementar

(termoelement). El consta din doua materiale semiconductoare, unul de tip n si celalalt de tip
p cuplate electric si termic prin intermediul unor placi bune conductoare de caldura si
electricitate. Una din placi constituie jonctiunea calda, mentinuta la temperatura Tc prin
utilizarea unei surse de caldura; a doua placuta constituie jonctiunea rece, mentinuta la o
temperatura Tr < Tc , gratie unei surse reci, de obicei mediul ambiant.

Fig.4. Schema de principiu a unui generator termoelectric elementar.

Efectul Seebeck corespunde unei tensiuni electromotoare E care apare la bornele

termoelementului si care este proportionala cu diferenta de temperatura, ΔT= Tc − Tr ,
realizata între jonctiuni. Factorul de proportionalitate a este coeficientul Seebeck al
termoelementului; aceasta este de ordinul a 300 – 400 μV/°C pentru materiale
semiconductoare uzuale, adica de zece ori mai mare decât cel al termocuplelor metalice
uzuale.
Schema echivalenta a termoelementului prezentata în figura 5. si consta dintr-un generator
electric cu tensiunea electromotoare E si rezistenta interna Ri. Puterea debitata pe o rezistenta
de sarcina Rs, are valoarea: P =U × I, atunci când între jonctiuni este mentinuta o diferenta de
temperatura ΔT. Ideal, daca Qc este cantitatea de caldura absorbita de jonctiunea calda, în
unitatea de timp, atunci Q r= Q c - P va fi cantitatea de caldura disipata în unitatea de timp la
jonctiunea rece.
 Fig.5. Schema echivalenta a unui termocuplu.

GENERATOARE TERMOELECTRICE

Constructiv, orice generator termoelectric contine ca parti principale:

• bateria de module termoelectrice;
• sistemul de preluare a caldurii de la sursa de caldura utilizata;
• sistemul de extractie a caldurii corespunzator jonctiunilor reci, în cazul în care se
utilizeaza o sursa externa de caldura si sursa de caldura în cazul în care acesta este
încorporata.
La constructia generatorului trebuie sa se realizeze o strânsa corelatie a acestor elemente
constructive în functie de tipul sursei de caldura utilizate, temperatura de lucru, destinatia, etc.
Cuplarea modulelor termoelectrice, în serie, paralel sau mixt se face în functie de valorile
parametrilor electrici de iesire impusi de aplicatia respectiva. Geometria modulelor
termoelectrice se aleg în functie de tipul sursei de caldura utilizate, destinatie, etc.
Geometria plana reprezinta constructia de baza adoptata în special în cazul generatoarelor
termoelectrice solare fara concentrare si a unor tipuri de generatoare cu radioizotopi.
Avantajele acestei constructii constau în utilizarea maxima a sursei de caldura; tehnologia
simpla de fabricatie si asamblare. În figura 6 se prezinta generatorul termoelectric TOG 127
fabricat la Korean Electrotechnology Research Institute KERI [KERI, 2016].

Fig.6. Generatorul termoelectric TOG 127

a) modulul termoelectric
b) modulul asamblat pentru testare
1- radiatorul,
2- modulul termoelectric,
3- sursa de caldura (rezistentele) [Bobean, 2013].

În figura 7. se prezinta un modul termoelectric de 100W, TG-100 fabricat la Dr. Neumann

Peltier GmbH în Germania [Dr. Neumann, 2013].
 Fig.7. Generatorul termoelectric TG-100

a) modulul termoelectric,
b) modulul TG-100 asamblat pentru testare
1-radiatorul,
2-modulul TG-100, 3 – rezistenta electrica (sursa de caldura).

Fig.8. Diagrama de performanta a TG 100. [Dr. Neumann, 2013]

Tabelul 1. Datele tehnice ale TG-100 [Dr. Neumann, 2013]

 Cu toate ca valorile coeficientilor de termotransmisie a caldurii de la sursa de caldura la
baterie si de la aceasta la mediu sunt relativ scazute, iar pierderile de caldura sunt relativ mari,
aceasta constructie, din cauza simplitatii de realizare, este utilizata pentru generatoarele
termoelectrice de puteri mari.

Constructia radială
Bateria de module termoelectrice este dispusa radial pe suprafata schimbatorului de
geometrie cilindrica, în interiorul caruia se afla sursa de caldura. Aceasta constructie a fost
adoptata în cazul surselor de caldura utilizând combustibili fosili, radioizotopi, în cazul
caldurii reziduale a motoarelor cu ardere interna, etc.
Avantajele constructiei radiale constau în compactitatea generatorului, si coeficienti mari
de transmisie a caldurii de la sursa la bateria de module.
Principalele dezavantaje ale constructiei constau în dificultatile legate de eliminarea
caldurii, utilizarea incompleta a caldurii în cazul în care este necesara utilizarea unor sisteme
de transport al caldurii de la sursa de caldura la termobaterie, asigurarea unor rezistente
mecanice si termice, în special în cazul folosirii termoelementelor inelare. Acest tip de
constructie se utilizeaza în cazul generatoarelor de mica si medie putere (P < 1kW).

Geometria sferică
Bateria de module, montata pe suprafata exterioara a sferei, acopera complet sursa de
caldura (de obicei sursa radioizotopica) dispusa în centrul sferei. În aceasta geometrie are loc
practic o utilizare completa a sursei de caldura. Din cauza dificultatilor de realizare efectiva a
termobateriei, imposibilitatii utilizarii si altor surse de caldura, aceasta solutie a fost mai putin
dezvoltata. În cazul în care temperatura sursei de caldura are valori ridicate, din cauza
dificultatilor de înlaturare a efectelor tensiunilor mecanice care apar, generatorul termoelectric
se confectioneaza prin cuplarea (în serie, paralel sau mixt) a termoelementelor individuale.
Disiparea caldurii la placile reci ale termoelementelor se face pentru fiecare termoelement în
parte, utilizând purtatori de caldura cu circulatie fortata sau tuburi de caldura. Din cauza
valorii ridicate a randamentului Carnot, aceasta constructie asigura un randament maxim al
generatorului si este destinata, în special, instalatiilor termoelectrice de putere mare (100 –
1000 kW), functionând la tensiuni înalte.
Generatoarele termoelectrice se pot realiza si cu straturi subtiri, termoelementele fiind
depuse pe o folie sau placa electroizolanta. Gradientul maxim de temperatura care poate fi
realizat nu este foarte mare, iar randamentul de conversie atins pâna în prezent nu depaseste
1%. Daca temperatura sursei calde este mai mica decât 300°C se utilizeaza materiale masive
pe baza de Bi2Te3 iar contactele sunt realizate cu aliaje de lipire usor fuzibile. Când
temperatura sursei calde este mare, se utilizeaza materiale pe baza de PbTe (pentru
temperaturi pâna la 600°C) sau SiGe (pentru temperaturi pâna la 1100°C). În locul contactelor
realizate prin lipire la aceste temperaturi ridicate se utilizeaza contacte mecanice.
Principalul dezavantaj al generatoarelor termoelectrice consta în valoarea relativ scazuta a
randamentului de conversie. Cresterea acestuia poate fi realizata prin constructia
generatoarelor multietajate sau segmentate, în care fiecare etaj functioneaza în domeniul sau
de temperatura.
Randamentul total al unui generator cu n etaje este dat de relatia:
η= 1-

(6)
unde ηi este randamentul etajului i.
Constructiile de acest tip au permis cresterea randamentului de conversie pâna la 16 – 20%
fata de 10%, valoarea maxima a randamentului generatoarelor monoetajate.
UTILIZAREA
GENERATOARELOR
TERMOELECTRICE.
STARE
ACTUALĂ ŞI DE
PERSPECTIVĂ
Utilizarea generatoarelor termoelectrice. Stare actuală și de perspectivă

Generalități

Generatoarele termoelectrice sunt dispozitivele statice care transformă căldura direct în

energie electrică. Spre deosebire de motoarele termice tradiţionale, aceste generatoare nu
conţin piese mobile şi sunt complet silenţioase. Totuşi în comparaţie cu acestea au o eficienţă
mai scăzută şi puteri de generare mult mai mici. În construcţia generatoarelor termoelectrice
se adoptă de obicei o soluţie modulară (fig. 2), avantajul constând în asigurarea unei
intervenţii rapide în caz de defecţiune, cât şi realizarea unei game mari de puteri electrice.
Modulele termoelectrice sunt confecţionate prin inserarea unui număr de
termoelemente cuplate astfel încât joncţiunile n-p să fie în contact termic cu placa caldă, iar
joncţiunile p-n să fie în contact cu placa rece.
Întrucât funcţionarea modulelor termoelectrice impune existenţa unei diferenţe de
temperatură cât mai mari, între joncţiunile termoelementelor apar tensiuni mecanice
datorate dilatării plăcilor de comutaţie caldă şi contracţiei plăcilor de comutaţie reci. Acestea
pot avea valori destul de mari astfel încât să ducă la distrugerea termoelementelor.
Soluţionarea acestor probleme în construcţiile practice se realizează în funcţie de geometria
modulului şi domeniul temperaturilor de lucru.

Domeniile de aplicare ale generatoarelor termoelectrice Printre domeniile în care sunt

utilizate generatoarele termoelectrice pot fi menţionate:
 aviaţie: pentru alimentarea cu energie a echipamentelor de control permanent a
stabilităţii radioului de înaltă frecvenţă şi a microundelor care servesc la orientare;
 sisteme de emisii şi comunicaţii: pentru alimentarea cu energie electrică a
echipamentelor de emisie – recepţie, precum şi a staţiilor releu de transmisie;
  medicină: generatorul termoelectric anizotrop, ce funcţionează datorită gradientului
de temperatură, care la rândul său este creat de căldura corpului uman, ce poate fi utilizat în
dispozitive auditive în calitate de sursă de alimentare.
O renumită companie japoneză a elaborat o tehnologie hibridă de creare a energiei
electrice din căldură şi lumină. Acesta este primul modul care poate crea energie electrică, în
acelaşi timp, din două surse diferite, precum căldura (corpului uman) şi lumina (fig.9).
Până acum, celulele fotovoltaice, care generează electricitate din lumină, şi dispozitivele
termoelectrice, care generează electricitate pe bază de căldură, au fost disponibile doar
în mod separat. Astfel, noua tehnologie dublează potenţialul de captare a energiei, având în
vedere ca foloseşte atât lumina, cât şi căldura ambientală într-un singur aparat.
Aplicabilitatea acestui modul hibrid este foarte diversă şi utilă, de exemplu pentru
alimentarea reţelelor de senzori care monitorizează anumite condiţii în tehnologiile medicale,
precum căldura corpului, tensiunea arterială, bătăile inimii şi nu sunt necesare nici un fel de
fire, cabluri ori înlocuirea bateriei.

De asemenea, acest modul hibrid poate servi pentru alimentarea cu energie a

aparatelor de măsură portabile, mai ales când măsurările se efectuează în câmp, acolo unde
alimentarea cu energie electrică nu este disponibilă.
Ţinând cont de faptul că măsurările respective sunt efectuate de om, rezultă că sursa
primară de energie pentru alimentarea aparatelor de măsură (corpul uman) va fi întotdeauna
disponibilă.
O renumită companie germană de producere a automobilelor a elaborat un
automobil dotat cu generatoare termoelectrice. Ele vor fi capabile să furnizeze 250 W în
condiţii normale de şofat, suficienţi pentru a acoperi 50% din necesarul de energie al
acestuia. Dispozitivul este simplu şi utilizează un semiconductor termoelectric care
generează curent electric. Cu cât este mai mare diferenţa de temperatură dintre gazele arse
şi mediul exterior, cu atât acesta furnizează mai mult curent electric. Generatorul
termoelectric va avea două părţi – una “rece” şi una “caldă”. Jumătatea rece a generatorului
termoelectric va utiliza circuitul radiatorului, pe când jumătatea caldă va utiliza căldura
gazele arse care sunt evacuate prin ţeava de eşapament.
O companie comercializează un model de ceas care funcţionează de la un generator
thermoelectric. Sursa caldă o constitue căldura corpului uman, iar cea rece – mediul ambiant.
Acesta, la o diferenţă de 5 0C creează o diferenţă de ptenţial de 3 V şi generează un curent
de 10 µA, pe cînd consumul propriu este de 1 µW. Unicul dezavantaj al acestui dispozitiv
este că funcţionează doar pus pe mînă, iar dacă proprietarul este din regiunile Ecuatorului,
atunci generatorul nu va funcţiona.

Fig.9. Modul hibrid de producere a energiei din căldura corpului uman

 Generator termoelectric cu radio-izotopi multi-misiune

Multi-Mission radioizotopi Termoelectrice Generator ( MMRTG ) este un tip de generator

de radioizotop termoelectric , dezvoltat de NASA si Jet Propulsion Laboratory , în colaborare
cu Departamentul de Energie al Statelor Unite ale Americii . Acesta a fost dezvoltat pentru a
alimenta nave spațiale american de generație următoare în spațiu adânc .

Prezentare generală
Un generator termoelectric radio-izotopic (RTG) este în esență o “baterie nucleară” care
transformă căldura în electricitate . NASA și Departamentul Energiei (DOE) au dezvoltat o
nouă generație de sisteme de alimentare care pot fi utilizate într-o varietate de misiuni. Multi-
Mission radiometrice termoelectric Generator (MMRTG), a fost proiectat special pentru a
funcționa pe Marte și în vidul din spațiu . Are un design modular flexibil capabil să răspundă
nevoilor unei game largi de misiuni, deoarece generează energie electrică cu o puteremai mică
decât generațiile anterioare ale RTG, cu aproximativ 110 W la lansare. Obiectivele de
proiectare includ niveluri de putere optimizate pentru o viață minimă de 14 ani și asigură un
nivel ridicat de securitate. Primul RTG din spațiu datează din 1961 , iar de atunci 46 dintre ei
au zburat pe 27 de misiuni spațiale. Această sursă de energie electrică a permis NASA pentru
a explora sistemul solar , timp de aproximativ patru decenii, încă mai continuă, inclusiv
misiunile Apollo pe Lună , The Viking și Curiozitatea privindMars și Pioneer , The Voyager ,
l ‘ Ulise , Galileo , The Cassini și orizonturi , îndreptat spre exteriorul sistemului solar . RTG-
urile Pioneer 10 au lucrat impecabil timp de 3 decenii până când semnalul sondei a devenit
atât de slab încât nu mai putea fi detectat din 2003. Spectaculos Voyager 1 și 2 , care
funcționează cu RTG de la lansare în 1977, continuați să lucrați, cu Voyager 1, care este
prima probă construită vreodată de om pentru a ajunge la spațiul interstelar. În timp ce RTG-
urile nu au fost niciodată cauza unei probleme cu o navă spațială , au fost la bordul a 3
misiuni care au eșuat din alte motive. În toate aceste cazuri, RTG-urile au funcționat perfect
așa cum era de așteptat.

Construcția și funcționarea unui MMRTG

RTG-urile lucrează prin transformarea căldurii din decăderea radioizotopilor în energie
electrică . Difracția Rtg constau din două elemente principale: o sursă de căldură, care conține
238 Pu și termocuple în stare solidă , care transformă căldura din cauza dezintegrarea unei
„combustibil“ (în acest caz , plutoniu) în electricitate. Transformarea căldurii direct în
electricitate este un principiu științific descoperit acum 150 de ani de omul de știință german
Johann Seebeck . El a observat că dacă două materiale conductive diferite au fost îmbinate
într-o buclă închisă și dacă au fost aplicate nodurile lortemperaturi diferite, a existat o
diferență de potențial . Aceste perechi de joncțiuni au fost numite perechi termoelectrice (sau
termocupluri sau TE).

MMRTG este proiectat să utilizeze o sursă de căldură compusă din opt module de sursă de
căldură cu scop general (GPHS). GHPS reprezintă blocul de securitate de bază în sistemele de
alimentare cu radioizotopi. Ele sunt la fel de mare ca o monedă de 1 penny , aproximativ 2,54
x 3,30 cm , cu o masă de 39,69 g fiecare. [21] Fiecare GHPS este constituit dintr – o peletă de
PUO 2 , roșu – oranj din cauza căldurii produse de ei dezintegrare alfa , încapsulat într – un
strat de toate ” iridium, la rândul său conținut într-un ecran de grafit . În cele din urmă, totul
este introdus într-un scut din fibră de carbon . Un aerosel conține 2 dintre aceste soluții și este
asociat cu încă 7 aerosoli pentru a forma unitatea de combustibil necesară pentru a genera
tensiune.
 Un MMRTG conține un total de 4,8 kg de dioxid de plutoniu ( 238 Pu + O 2 → PuO 2 ),
furnizând inițial 2 kW de energie termică convertită la 110 W de energie electrică , cu un
randament de 6,3 % . Tensiunea, DC, produs de acest generator este de 23-36 V . [23] Mai
multe materiale termoelectrice (PbSnTe, TAGS și PbTe) au arătat o capacitate extinsă și
durabilitate și sunt aceleași pentru cele două sonde Viking care au aterizat pe Marte în 1976 .
Termocuplurile, într-un MMRTG, constau dinplumb și telur .

Un generator de acest tip are un diametru de aproximativ 64 cm (de la vârful unui bolț la
celălalt) și este înalt de 66 cm, cu o masă de 45 kg.

Caracteristici de securitate
În MMRTG, combustibilul este menținut la rate foarte scăzute de vaporizare , limitând
generarea de pulberi respirabile și este foarte insolubil . Acoperirea sa este irizantă, care evită
contaminarea , protecția împotriva impactului și rezistența la coroziune , precum și un punct
de topire ridicat de 2400 ° C și este rezistent la o încărcătură pirotehnică de 6 kg.

Controlul la sol
MMRTG poate fi legat la pământ prin software-ul DEGRA dezvoltat la Laboratorul de
Propulsie Jet . Datorită graficii GUI, este posibilă prezicerea performanței MMRTG, inclusiv
a degradării sale în timp , pornind de la datele presetate ale starii inițiale a generatorului.
Software-ul este disponibil numai pentru site-ul NASA în scopuri guvernamentale și, prin
urmare, nu este disponibil publicului .

MMRTG la bordul Mars Science Laboratory pe Marte, fotografiat cu camera MAHLI

Mars Science Laboratory
Prima misiune a NASA de a purta un MMRTG este roverul Curiozitate marțiană , care a
aterizat pe planeta roșie la 6 august 2012 , după lansarea sa în noiembrie 2011. Curiozitatea,
cel mai mare și mai puternic rover lansat vreodată pe o altă planetă , și-a atins deja obiectivul
principal, adică că locul de aterizare, craterul Gale , a găzduit viața în trecutul antic. În primul
său an de pe Marte, Curiozitatea a furnizat mai mult de 190 GB de date, trimițând peste 36700
de imagini full- featured și 35.000 de miniaturi , realizând mai mult de 75.000 de lumini
lasersă investigheze compoziția numeroaselor ținte geologice și să colecteze și să analizeze
materialele de prelevare din 2 roci marțiene, precum și să călătorească mai mult de 1,6 km.

Specificații
Referindu-se la unitatea de cercetare a Mars Science Lab

COMPONENTE CANTITATE

Module 8

Acoperiri acționate electric 32

Proprietăți radiologice Cantitate (la începutul unei misiuni)

Nivelul activității 60000 Ci

238
Pu 3,478 kg
 Pu total 4,103 kg

Emisiile de combustibil 87,75 ani

Nivelul de putere Cantitate (la începutul unei misiuni)

Putere termică 1975W

Putere electrică în ieșire 110W

Parametri fizici Cantitate

Masa MMRTG 43,6kg

Lungime/diametru 66,8cm/64,2cm

Durata de funcționare Maxim 14 ani

Generatorul termoelectric cu radio-izotopi cu amplificare multi-misiune (eMMRTG)

Conceptul eMMRTG va păstra toate caracteristicile MMRTG, volumul său , interfețele și

punctele sale de montare, oferind îmbunătățiri semnificative ale puterii , crescând puterea cu
25% la începutul fiecărei misiuni și cu 50% disponibilă după 14 ani.

EMMRTG ar înlocui MMRTG termocuple actuale cu unele noi în skutterudite (SKD),

folosind tehnologia dezvoltată de JPL în colaborare cu NASA timp de 20 de ani, și folosind
parteneri industriali de încredere , cum ar fi sistemele energetice Teledyne și Aerojet
Rocketdyne . Mai mult , nu s – ar fi adăugat un strat de oxid de pe sursa de căldură , pentru a
permite o creștere a temperaturilor în joncțiunile fierbinți.

Mai jos este un tabel cu principalele diferențe dintre un MMRTG și un eMMRTG.

MMRTG EMMRTG
Nr. de module GHPS 8
Tipul de termocuplu pbTe SKD
Nr. de termocupluri 768
Temperatură joasă a
530 oC 600oC
joncțiunii
Temperatura joncțiunii la
200oC
rece
 Puterea la începutul unei
110 W ~ 145 W
misiuni
Puterea disponibilă după
60 W 90 W
14 ani
Eficiența sistemului 6,3% 8%
Puterea specifică 2,8 W/kg 3,6W/kg
Misiunile folosite Multi-misiune
Timp de dezvoltare În uz ~ 5 ani
Europa , Discovery și New
Misiuni viitoare MSL , martie 2020
Frontiers

CONCLUZII

La momentul actual, generatoarele termoelectrice au o răspândire destul de modestă,

posibil din cauza randamentelor mici de funcţionare ale acestora. Ţinând cont de faptul
că pentru producerea energiei electrice, aceste aparate folosesc energia termică, se
recomandă utilizarea mai largă a acestora, mai ales în domeniile în care energia termică este
un deşeu rezultat în urma efectuării proceselor tehnologice de bază. De asemenea, se
recomandă utilizarea generatoarelor termoelectrice ce folosesc ca sursă primară căldura
corpului uman, pentru alimentarea aparatelor electrice sau a celor de măsură (portabile) acolo
unde nu este disponibilă energia electrică.
Generatoarele termoelectrice pot folosi diverşi combustibili: combustibil fosil, energie
solară sau combustibil nuclear.
Combustibilii fosili sunt arşi într-o cameră de ardere interioară, iar evacuarea căldurii la
sursa rece se face prin radiatoare termice cu palete.
Un generator termoelectric care foloseşte energie solară include un ecran iluminat, realizat
dintr-un material acumulator termic (hidrura de litiu), care constituie sursa caldă, iar sursa
rece este un radiator termic cu palete.
Generatoarele termoelectrice cu combustibil nuclear (de obicei un fragment de material
radioactiv emiţător de radiaţii α sau β, mai puţin penetrante decât radiaţiile γ) au acest
combustibil plasat într-o cameră interioară, înconjurată de o manta dintr-un material bun
absorbant al radiaţiilor emise. Interacţiunea radiaţiilor cu substanţa mantalei este termică,
mantaua absorbantă constituind sursa caldă a instalaţiei.
 Sistemele termoelectrice de conversie a energiei prezintă o serie de dezavantaje în raport
cu soluţiile clasice de conversie a energiei în şi din energie electrică:
 au, în general, un cost ridicat din cauza materialelor termoelectrice pe care le includ;
 randamentul (eficienţa) instalaţiilor termoelectrice (până la 20%) este mult sub valorile
oferite de sistemele clasice cu destinaţie similară.
Sistemele termoelectrice de conversie a energiei prezintă însă şi unele avantaje în
raport cu procedeele clasice de conversie a energiei:
 au un larg spectru de utilizare, atât în generatoare electrice cât şi în instalaţii
frigorifice/pompe de căldură;
 permit o inversare şi o reglare, controlate electric, a transportului de căldură între surse
de căldură de temperaturi diferite;
 prezintă o structură compactă, fără piese în mişcare, sunt sigure în funcţionare şi sunt
uşor de întreţinut;
 în domeniul de puteri mici (între 1 şi 1000 W) sunt mult mai economice decât oricare
altă soluţie clasică.
Odată cu obţinerea unor materiale termoelectrice tot mai performante, este posibil să se
ajungă la randamente (eficienţe) comparabile cu cele ale soluţiilor clasice de conversie a
energiei.