Ghid de Aplicare - Calitatea Energiei Electrice

Legarea la pământ & CEM

O abordare sistemică a instalaţiilor 6.1
de legare la pământ

Legarea la pământ & CEM

Tensiune Tensiune
de atingere de atingere

Tensiune
de pas Tensiune
de pas

Membră a
EœœœUœœœRœœœEœœœL
 Legarea la pământ & CEM
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
Reyer Venhuisen
KEMA T&D Power
Mai 2002

European Copper Institute (ECI)

European Copper Institute este un joint venture între ICA (International Copper Association) şi membrii IWCC
(International Wrought Copper Council). Prin membrii săi, ECI acţionează în numele celor mai mari producători de
cupru din lume şi a principalilor prelucrători din Europa, pentru promovarea cuprului în Europa. Apărută în ianuarie
1996, ECI are suportul unei reţele de zece Copper Development Association („CDAs”) în Benelux, Franţa,
Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia, Scandinavia, Spania şi Regatul Unit. ECI continuă eforturile întreprinse
iniţial de către Copper Products Development Association, apărută în 1959 şi INCRA (International Copper
Research Association), apărută în 1961.

Societatea Inginerilor Energeticieni din România

Societatea Inginerilor Energeticieni din România - SIER, constituită în 1990, este o asociaţie profesională,
autonomă, cu personalitate juridică, neguvernamentală, apolitică, fără scop patrimonial. Scopul Societăţii este de a
contribui activ atât la creşterea rolului şi eficienţei activităţii inginerilor energeticieni, cât şi la stabilirea orientărilor,
promovarea progresului tehnic şi îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul energetic. SIER promovează un schimb larg
de informaţii, cunoştinţe şi experienţă între specialiştii din domeniul energetic prin cooperarea cu organizaţii
similare naţionale şi internaţionale. În anul 2004 SIER a semnat un acord de parteneriat cu European Copper
Institute pentru extinderea şi în România a programului LPQI (Leonardo Power Quality Initiative), program
educaţional în domeniul calităţii energiei electrice, realizat cu suportul Comisiei Europene. În calitate de partener al
ECI, SIER se va implica în desfăşurarea unei ample activităţi de informare şi de consultanţă a consumatorilor de
energie electrică din România.

Mulţumiri
Acest proiect a fost realizat cu suportul Comunităţii Europene şi al International Copper Association, Ltd.

Atenţionare
Conţinutul acestui proiect nu reflectă în mod necesar poziţia Comunităţii Europene şi nu implică nici o
responsabilitate din partea Comunităţii Europene.

European Copper Institute, KEMA T&D Power şi Societatea Inginerilor Energeticieni din România îşi declină
răspunderea pentru orice daune directe, indirecte, subsidiare sau incindentale care ar putea să rezulte în urma
utilizării informaţiilor sau a inabilităţii de a utiliza informaţiile şi datele cuprinse în această publicaţie.
.
Copyright© European Copper Institute, KEMA T&D Power şi Societatea Inginerilor Energeticieni din România.
Reproducerea prezentului document este permisă numai sub forma sa integrală şi cu menţionarea sursei.

Membră a
EœœœUœœœRœœœEœœœL

Societatea Inginerilor Energeticieni din România European Copper Institute

No. 1, Lacul Tei Avenue, PO/BOX 30-33 168 Avenue de Tervueren
020371 Bucharest B-1150 Brussels
Romania Belgium

Tel: 4 0722 36 19 54 Tel: 00 32 2 777 70 70

Fax: (4 021) 610 52 83 Fax: 00 32 2 777 70 79
Email: office@sier.ro Email: eci@eurocopper.org
Websites: www.sier.ro Website: www.eurocopper.org
 Legarea la pâmânt & CEM
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ

Introducere
Legarea la pământ a instalaţiilor şi echipamentelor reprezintă o problemă în care se intersectează cunoştinţele
mai multor discipline implicate în construcţia şi echiparea clădirilor moderne, civile sau industriale. Inginerii
constructori trebuie să se consulte cu inginerii care se ocupă de echipamentele de măsurare şi control, iar
specialiştii în tehnică de calcul trebuie să discute diferite aspecte cu inginerii electrotehnişti etc. Totuşi, uneori,
aceşti specialişti nu folosesc acelaşi limbaj tehnic sau nici măcar nu sunt conştienţi de cerinţele reciproce ale
instalaţiilor. În acest document se prezintă o abordare globală a legării la pământ menită a servi drept ghid de
bază pentru legarea la pământ şi eliminarea interferenţelor şi care să poată fi utilizat de colective
multidisciplinare.

În general, o instalaţie de legare la pământ trebuie să satisfacă trei cerinţe:

♦ Lovituri de trăsnet şi scurtcircuit: instalaţia de legare la pământ trebuie să protejeze personalul, să
prevină daunele determinate de exemplu de incendii, conturnări sau explozii provocate de loviturile
directe de trăsnet şi supraîncălzirile provocate de curenţii de scurtcircuit;
♦ Securitate: instalaţia de legare la pământ trebuie să conducă curentul de trăsnet şi curenţii de
scurtcircuit fără a determina apariţia unor valori inadmisibile ale tensiunilor de pas şi de atingere;
♦ Protecţia echipamentelor şi disponibilitate: instalaţia de legare la pământ trebuie să protejeze
echipamentele electronice prin asigurarea unei căi de impedanţă redusă între ele. Alegerea corectă a
traseelor, a amplasamentelor şi ecranarea corespunzătoare sunt aspecte importante în scopul evitării
interferenţelor dintre sursele de perturbaţii şi echipamentele electrice în funcţiune.
Deşi cerinţele legate de cele trei aspecte sunt deseori definite separat, implementarea lor necesită o abordare
integrată a acestora.

O abordare sistemică
Scopul iniţial al legării la pământ de protecţie a fost de a asigura securitatea persoanelor şi bunurilor în zona
deservită de instalaţia de legare la pământ. Aceasta necesită existenţa unei căi de curent cu o secţiune mare şi cu
o impedanţă relativ scăzută la frecvenţa fundamentală, astfel încât tensiunile apărute în condiţiile unui curent de
defect mare să nu fie periculoase.
Este foarte uşor să se realizeze o legătură la pământ sigură şi cu impedanţă redusă. Este necesar doar un
conductor având conductivitate ridicată şi rezistenţă la coroziune (cuprul este o bună alegere), îngropat în sol la o
adâncime suficientă pentru a nu îngheţa sau a funcţiona în mediu foarte uscat; el trebuind să fie destul de mare
pentru a intra în contact cu un volum acceptabil de pământ, să acopere o suprafaţă suficient de mare şi să aibă o
poziţie astfel încât să nu fie influenţat de alte instalaţii de legare la pămînt. Un volum mare de pământ reduce
densitatea curentului în sol şi, prin aceasta, rezistenţa de dispersie. O suprafaţă mare a legării la pământ permite
realizarea unei configuraţii corespunzătoare a câmpului electric, reducând tensiunile de atingere şi de pas (aşa
cum se va prezenta mai departe în această notă). În acest fel se realizează o legare bună la pământ – cel puţin atât
de bună pe cât se poate obţine.
Problemele apar în momentul în care la această legătură se racordează diferite echipamente. În practică, calitatea
legării la pământ este afectată de sistemele învecinate de legare la pământ şi, de obicei în mult mai mare măsură,
chiar de echipamentele instalaţiei.
Utilizarea unui conductor de protecţie şi nul de lucru (protective earth and neutral - PEN), aşa cum se întâmplă
într-un sistem TN-C, nu poate fi corelată cu principiile unei corecte proiectări, conturate în această notă
aplicativă. În sistemul TN-C, curenţii prin nul (incluzând armonicile de rang trei) şi curenţii de punere la pământ
se însumează în conductoarele de nul, conductoarele de nul de protecţie şi în piesele metalice interconectate.
Schemele trebuie să fie întotdeauna de tip TN-S, chiar dacă ele derivă din scheme TN-C, pe partea furnizorului,
în punctul comun de cuplare (PCC). Prezenţa unei singure legături conductor neutru – pământ este foarte
importantă.
În mod tradiţional practica instalaţiilor se focalizează, în mod corect, pe securitate. La început, era astfel
suficient să se prevadă o cale de impedanţă redusă spre pământ. Practica actuală reclamă „modelarea” câmpului
electric în sol pentru a controla gradientul tensiunii în jurul prizei de pământ.

1
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
De asemenea, conductorul de nul de protecţie trebuie să asigure un pământ funcţional pentru echipamentele care
operează în sistem, adică să reprezinte o cale de trecere pentru curenţii de scurgere (curenţi de frecvenţă
fundamentală determinaţi de prezenţa condensatoarelor din filtrele capacitive, conectate între conductor şi
pământ) şi curenţii perturbatori de înaltă frecvenţă provenind, spre exemplu, de la sursele în comutaţie prin
intermediul filtrelor de perturbaţii de radio-frecvenţă (RFI); pe de altă parte, trebuie să reprezinte potenţialul de
referinţă pentru interfeţele de semnal.
Valorile curenţilor de scurgere variază în diferitele puncte ale instalaţiei. Deoarece curentul de scurgere la
pământ provine în principal de la echipamentele monofazate racordate la fiecare dintre cele trei faze,
componentele simetrice pe frecvenţa fundamentală de pe fiecare fază tind să se anuleze; ca urmare, curentul în
conductorul de nul de protecţie poate creşte sau descreşte în funcţie de modul de conectare a circuitelor în
sistemul de distribuţie. Adesea, situaţia cea mai defavorabilă apare la un circuit monofazat, final, care
alimentează un echipament informatic. Curenţii de scurgere sunt inofensivi dacă se disipă în pământ dar pot uşor
determina valori mortale dacă legătura se întrerupe şi, ca urmare, se impune o proiectare foarte atentă. În esenţă,
aceasta presupune dublarea căilor de curent (fiecare dintre acestea fiind capabilă să suporte curentul maxim de
defect) şi legături robuste şi fiabile – de exemplu, sunt de preferat conductoare din cupru rezistente la coroziune
şi cu durată mare de viaţă instalate de electricieni, faţă de canalele metalice de cabluri montate de constructori.
Acolo unde armătura cablurilor este utilizată ca una dintre căi, se cere o atenţie specială pentru asigurarea şi
menţinerea unor legături fiabile la manşoane. Principiile de proiectare de mare siguranţă trebuie extinse în
întregul sistem, inclusiv până la masa de lucru, prin prevederea, de exemplu, a suficiente prize cu protecţie astfel
încât să nu mai fie necesare prelungitoare având conductor de nul de protecţie unic şi puţin fiabil.
Curenţii de înaltă frecvenţă pot deveni o problemă importantă privind funcţionalitatea sistemului. Multe dintre
echipamentele care produc perturbaţii în instalaţia de legare la pământ sunt sensibile la aceste perturbaţii; există
însă o diferenţă: echipamentele produc perturbaţii sub formă de curent dar sunt influenţate de tensiuni parazite.
Acolo unde curenţii perturbatori pot fi conduşi la pământ fără a cauza căderi de tensiune importante, totul este în
regulă. Aceasta impune o legare la pământ care are o impedanţă scăzută la toate frecvenţele. Pentru reducerea
perturbaţiei radiate, calea de legare la pământ pentru curentul perturbator trebuie să fie amplasată foarte aproape
de conductoarele active. Merită subliniat că în acest context suntem mai preocupaţi de impedanţa conexiunii la
instalaţia de legare la pământ, care reprezintă suprafaţa echipotenţială numită uzual „masă/pământ”, decât de
pământul fizic în sine. Această abordare este diferită faţă de cazul sistemului de protecţie de siguranţă şi contra
trăsnetelor, unde impedanţa de punere la pământ are o importanţă crucială.
Atunci când numărul de echipamente instalate era mic, o practică comună presupunea montarea unui conductor
separat de secţiune mare până la conductorul principal de legare la pământ sau chiar conectarea acestuia la un
electrod al prizei de pământ independent (racordat şi el la conductorul principal în conformitate cu
reglementările locale). Soluţia era în mod normal satisfăcătoare, în parte fiindcă aceste sisteme şi echipamentele
periferice erau amplasate într-o zonă geografică restrânsă şi deci puteau fi menţinute la un acelaşi potenţial (dacă
aşa ceva există) mai degrabă decât la potenţial zero. Circuitul de întoarcere pentru perturbaţii era de asemenea
apropiat de conductoarele active, reducând astfel perturbaţiile radiate. Totuşi, în cazul legărilor la pământ radiale
având lungime mare, se evidenţiază rezonanţe pe frecvenţe corespunzând sfertului lungimii de undă1; ca efect,
apare o creştere a impedanţei pentru anumite frecvenţe, făcând ca această tehnică să nu corespundă instalaţiilor
moderne utilizate în prezent pe scară largă. Sistemele actuale de calcul se extind frecvent pe mai multe niveluri
ale unei clădiri. Asigurarea unui „echipotenţial” (la înaltă frecvenţă) între aceste echipamente dispersate necesită
o soluţie mai bună.
Este o realitate faptul că majoritatea reţelelor distribuite de calculatoare funcţionează. Pe măsura dezvoltării
dispozitivelor microelectronice şi a reducerii tensiunii de lucru, energia necesară comutării stărilor logice şi
imunitatea la tensiuni parazite au scăzut, făcând aceste dispozitive mult mai sensibile la perturbaţii. Efectele
acestei tendinţe au fost contrabalansate prin îmbunătăţiri în proiectarea sistemului, cu scopul creşterii imunităţii
la zgomote. Aceste măsuri includ utilizarea interfeţelor diferenţiale şi o proiectare îngrijită a părţii software, de
exemplu utilizarea în reţele a protocoalelor de detectare şi corectare a erorilor. Aceste tehnici sunt foarte
eficiente dar reduc traficul în reţea prin transmiterea unor date redundante (controlul erorii) şi necesitatea
retransmiterii pachetelor de date conţinând erori. Pe măsură ce perturbaţiile electrice cresc, rata erorilor creşte şi
ea, şi traficul descreşte până când comunicarea utilă încetează cu totul. Pentru utilizator, aceasta echivalează cu o
cădere bruscă a sistemului; în realitate, acesta a fost doar afectat într-o măsură atât de mare încât mecanismele de
regenerare prevăzute în acest scop nu mai fac faţă. Dacă perturbaţia electrică poate fi redusă la un nivel suficient
de mic, rata erorilor se va reduce şi ea şi transmisia datelor va fi din nou posibilă. Niveluri ridicate ale
perturbaţiilor reduc traficul prin necesitatea transmiterii repetate a datelor şi reduc eficienţa. În mod evident,

1
Proiectarea instalaţiei de legare la pământ a unei clădiri, incluzând instalaţia de paratrăsnet, necesită o atenţie sporită pentru satisfacerea
tuturor obiectivelor. Uzual, instalaţia este mai bună şi mai ieftină dacă ea este proiectată corect de la început, comparativ cu o refacere după
ce clădirea a fost dată în folosinţă.

2
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
eficienţa reţelei este legată de eficienţa procesării datelor, care la rândul ei, depinde de eficienţa activităţii. Ca şi
în alte situaţii, eficienţa este mai scăzută exact atunci când exigenţele sunt mai mari – atunci când reţeaua este
ocupată. Reducerea nivelului perturbaţiilor în mediul procesării datelor este crucială pentru creşterea eficienţei.
Din păcate, în soluţiile speculative, cel mai popular cablu pentru transmisia de date este conductorul bifilar
torsadat neecranat. Pentru clădiri cu tehnică IT dezvoltată şi pentru rate de transfer de peste 100 Mb/s, trebuie
preferată utilizarea cablului bifilar torsadat ecranat (STP – shielded twisted pair cable).
Cea mai bună cale pentru reducerea la minimum a zgomotelor este utilizarea unui plan de referinţă în pardoseală,
sub forma unei reţele din cupru. Această tehnică a fost aplicată frecvent pentru „sălile de calculatoare” existente
în cazul procesării centralizate a datelor şi este încă, în multe cazuri, singura soluţie viabilă. Ea este funcţională
deoarece reţeaua din cupru asigură o infinitate de căi de curent cu diferite lungimi electrice echivalente – în timp
ce unele dintre acestea pot fi multiplu al sfertului lungimii de undă, cu siguranţă vor exista multe alte căi paralele
care nu îndeplinesc această condiţie. Rezultatul este o conexiune cu impedanţă scăzută pentru o gamă largă de
frecvenţe. O astfel de reţea trebuie să acopere întrega suprafaţă în care sunt amplasate echipamentele – în
prezent, de multe ori întreaga clădire − şi nu trebuie uitat că aspectele prezentate sunt valabile atât pe direcţie
verticală cât şi pe orizontală. Se obţine numai un mic câştig prin utilizarea unor reţele orizontale amplasate la
fiecare nivel şi racordate la un unic element de coborâre vertical. Reţelele sunt realizate de obicei din platbandă
pentru a reduce cât mai mult efectul pelicular. Dacă elementele de structură (ale clădirii), precum suporţii pentru
duşumelele aparente, care au fost proiectate pe criterii mecanice şi nu electrice, sunt utilizate ca reţea, este
important să se asigure ca aceste elemente să fie interconectate electric prin legături scurte din cupru la fiecare
intersectare.
Se poate crede că o reţea completă din cupru ar fi destul de scumpă pentru clădirile comerciale obişnuite – în
special în cazul clădirilor speculative. Totuşi, cheltuielile nu sunt mari şi este evident că cel mai redus cost total
este obţinut prin prevederea reţelelor în stadiul de proiect, iar cea mai costisitoare cale este adaptarea reţelei după
darea în funcţiune. O instalaţie eficientă de legare la pământ asigură că edificiul este corespunzător pentru o
gamă largă de aplicaţii si deci acesta are o valoare de piaţă mai ridicată. Clădirea poate obţine o rată de închiriere
mai mare, justificată prin reducerea frecvenţei (şi costului) problemelor chiriaşilor şi a costurilor de operare
aferente.

Implementarea conceptului
Priza de pământ
Proiectarea prizei de pământ – dimensiuni, formă şi amplasare – este foarte importantă nu numai pentru
obţinerea unei impedanţe suficient de scăzute dar şi pentru controlul formei câmpului electric la suprafaţa
solului.

Rezistenţa prizei de pământ şi curentul spre sol determină diferenţa de potenţial dintre sistem şi sol. Pentru
curenţi mari de defect, această tensiune va fi foarte ridicată în imediata apropiere a conductorului de legare la
priza de pământ şi va descreşte cu depărtarea de acesta, deoarece volumul de pământ prin care trece curentul se
măreşte. Această creştere a potenţialului pământului (Ground potential rise − GPR) poate conduce la situaţii
periculoase.
Înaintea de a trata subiectul în continuare este necesar să definim câţiva termeni (vezi fig.1). „Tensiunea de
atingere” este diferenţa de potenţial dintre structura îngropată şi o persoană stând pe sol în zona de lucru din
apropierea structurii. „Tensiunea de pas” este diferenţa de potenţial dintre picioarele unei persoane (presupuse la
1 metru depărtare) stând pe sol. Valorile maxime ale tensiunilor de atingere şi de pas sunt limitate prin diferite
standarde.
Este foarte posibil să se obţină o impedanţă redusă – în condiţii de sol favorabile – cu o priză simplă verticală. O
alură tipică a câmpului electric este prezentată în partea stângă a figurii 1. Se observă că panta potenţialului
solului este foarte abruptă – adică tensiunile de pas şi de atingere vor fi mari − deci această alegere a tipului de
electrod nu este potrivită. În figura 1 este indicat (în partea dreaptă) efectul adăugării unui electrod inelar de
protecţie la 1 metru în afara perimetrului, electrodul fiind îngropat la adâncimea de 0,5 metri. Aceasta nu numai
că reduce impedanţa şi prin aceasta creşterea potenţialului în sol (prin creşterea volumului de pămînt care asigură
trecerea curentului), dar asigură şi controlul formei câmpului electric în zona electrodului reducându-se astfel
tensiunile de atingere şi de pas.

3
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
Aşa cum se poate vedea, tensiunile de pas şi de atingere sunt mult mai mici atunci când se utilizează un electrod
de priză inelar. Partea superioară a „vârfului de potenţial” este lărgită şi aplatizată prin caracteristicile de
modelare ale câmpului, corespunzătoare electrodului circular îngropat. Dacă nu se utilizează electrodul orizontal,
vârful de potenţial este mai ridicat şi mai abrupt, în special lângă un electrod vertical sau un stâlp din beton,
putând conduce la situaţii periculoase.

Tensiune Tensiune
de atingere de atingere

Tensiune
de pas
Tensiune
de pas

Fig. 1 − Tensiuni de pas şi de atingere

Electrodul inelar poziţionat în jurul clădirii trebuie amplasat la o distanţă de cel puţin 1 metru de la peretele
exterior. El trebuie îngropat suficient de adânc pentru a fi siguri că nu va fi afectat de îngheţ pe timpul iernii sau
de o vreme excesiv de secetoasă pe timpul verii. Dacă nu există indicaţii locale care să poată fi aplicate,
adâncimea trebuie să fie de cel puţin 0,5 metri. Electrodul circular al prizei de pământ trebuie realizat din cupru,
cu o secţiune transversală de cel puţin 50 mm2.
Electrodul trebuie conectat la priza multiplă de tip plasă amplasată sub structură şi la una similară situată în jurul
structurii, dacă aceasta există. Conexiunile între electrod şi restul instalaţiei de legare la pământ a clădirii sau
incintei trebuie realizate în mai multe puncte.

Instalaţia de legare la pământ a unor spaţii mari

O legătură la pământ având o impedanţă redusă este necesară pentru a conduce în sol curenţii de trăsnet şi de
scurtcircuit. Instalaţia principală de legare la pământ trebuie să reprezinte o reţea care să asigure o legătură de
impedanţă redusă între toate obiectele şi un bun contact distribuit cu pământul. Ea trebuie să poată conduce orice
curent ce ar apărea, concomitent cu evitarea unor tensiuni de atingere periculoase şi a unor curenţi de valori
ridicate în cablurile care conectează obiecte îndepărtate.
În figura 2 este indicată o vedere de sus a instalaţiei de legare la pământ de tip plasă a unei întreprinderi. Pentru
clădiri (1), armăturile metalice formează o reţea fină de tip grilă care este conectată la un conductor neizolat din
cupru îngropat în jurul clădirii pentru a reduce tensiunile de pas şi de atingere. În restul incintei este montată tot
o priză de pământ multiplă de tip plasă, pasul acestei reţele fiind de 5 metri. Un turn (2) şi un echipament izolat
(3) sunt de asemenea legate la această reţea. Fiecare obiect este conectat la instalaţia de legare la pământ prin
conexiuni multiple. Între clădiri, un canal de cabluri (4) este utilizat pentru protejarea conductoarelor care
interconectează cele două construcţii.

Elementele de captare a trăsnetului

Pentru limitarea daunelor cauzate de o lovitură directă de trăsnet asupra unei structuri, trebuie asigurată o cale de
impedanţă scăzută între vârful structurii şi pământ. La nivelul solului, instalaţia de paratrăsnet este racordată
direct la priza de pământ şi la restul instalaţiei de legare la pământ. În figura 3 este indicată o structură tipică
pentru o clădire.

4
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ

Fig. 2 − Reţea de legare la pământ (după Figura 8 din IEC 61312-2)

Fig. 3. Poziţionarea elementului de coborâre a instalaţiei de paratrăsnet

Distanţa maximă d între conductoarele de coborâre este de 10 metri pentru o protecţie normală şi de 5 metri
pentru o protecţie de nivel ridicat. Trebuie folosite cel puţîn două conductoare verticale de coborâre, cu o arie a
secţiunii transversale de cel puţin 20 mm2. Este indicat ca la fiecare nivel, dar la intervale de cel mult 20 metri,
conductoarele de coborâre să fie conectate la instalaţia de legare la pământ a clădirii. Scopul este de a asigura
existenţa în jurul clădirii a unei cuşti Faraday constând din reţeaua externă a conductoarelor verticale şi a
conexiunilor orizontale la fiecare etaj, stabilind astfel o zonă locală „echipotenţială” la fiecare nivel.
Trebuie reamintit că trăsnetul este un fenomen tranzitoriu astfel încât inductivitatea şi efectul pelicular trebuie
menţinute la valori reduse prin utilizarea conductoarelor de tip bandă montate în linie dreaptă.

5
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
Amplasarea conductorului de protecţie al clădirii
„Conductorul de nul de protecţie” al clădirii are câteva funcţii:
♦ să conducă spre sol curenţii de defect, permiţând astfel funcţionarea protecţiei maximale;
♦ să conducă spre sol curenţii de scurgere;
♦ să acţioneze ca un plan de referinţă al semnalului astfel încât interfeţele de semnal ale echipamentelor
interconectate să poată funcţiona corect;
♦ să asigure compatibilitatea electromagnetică (CEM);
♦ să permită scurgerea spre pământ a curenţilor determinaţi de filtrele de înaltă frecvenţă etc.
Din păcate, de prea multe ori „conductorul de nul de protecţie” este proiectat ca şi cum ar trebui să satisfacă doar
funcţia de securitate, celelalte cerinţe fiind total omise. Este deci păcat că pentru el nu s-a găsit încă o denumire
mai adecvată.

Curentul de defect
Este în general cunoscut modul în care se realizează proiectarea pentru a face faţă curentului de defect. Cu
protecţii maximale şi de defect corect proiectate, durata curentului de defect va fi limitată, iar energia „disipată”
redusă la valori acceptate. Acesta este modul standard de proiectare a unei instalaţiei. În acest context, criteriile
importante sunt valoarea absolută a impedanţei faţă de pământ şi impedanţa buclei formată din sursă,
conductoarele active şi conductorul de nul de protecţie.

Curenţii de scurgere
Curenţii de scurgere sunt adesea neglijaţi. Ei provin în principal de la filtrele pentru reducerea interferenţelor în
radio-frecvenţă (RFI) şi, deşi contribuţia fiecărui echipament este redusă, suma combinată a tuturor curenţilor
existenţi poate avea valori semnificative. Aceşti curenţi sunt generaţi de divizoarele capacitive conectate la
tensiunea reţelei, care reprezintă astfel, dacă circuitul este deschis (conductorul de nul de protecţie întrerupt), o
sursă de tensiune corespunzătoare jumătăţii tensiunii de alimentare. În mod normal, punctul median este legat la
conductorul de nul de protecţie. Dacă o porţiune a acestuia este izolată, de exemplu un conductor de nul de
protecţie radial este întrerupt în punctul de distribuţie, această zonă a conductorului de protecţie va avea un
potenţial flotant egal cu jumătate din tensiunea reţelei. Sursa de curent care apare depinde de numărul
echipamentelor conectate – de obicei este nesemnificativ dacă ele sunt în funcţiune sau nu – iar valoarea
curentului poate depăşi un nivel de la care orice atingere poate fi mortală. Soluţia corectă este să ne asigurăm că
integritatea „conductorului de nul de protecţie” este îmbunătăţită prin prevederea mai multor trasee între
punctele de conectare ale echipamentelor şi punctul de distribuţie. Cel puţin un traseu trebuie realizat printr-un
conductor fiabil dedicat pentru aceasta, robust din punct de vedere mecanic, în timp ce celelalte căi pot fi
asigurate de armătura cablurilor, conducte sau paturi de cabluri. De notat că dacă se utilizează o astfel de cale, ea
trebuie instalată şi întreţinută într-o astfel de manieră încât integritatea conexiunii să fie asigurată. Deoarece
aceşti curenţi de scurgere reprezintă o caracteristică a proiectării filtrelor de înaltă frecvenţă din interiorul
echipamentelor, în unele reglementări ei sunt denumiţi simplu „curentul conductorului de nul de protecţie”.
Cel mai important aspect în cazul curenţilor de scurgere îl reprezintă integritatea conductorului de nul de
protecţie. Curenţii sunt relativ mici astfel încât rezistenţa conductorului nu reprezintă o problemă dar riscul unui
şoc în cazul întreruperii legăturii este foarte mare. Cea mai dificilă problemă este legată de modul în care poate fi
păstrată integritatea conductorului de protecţie – nu există modalităţi simple pentru a afla dacă integritatea a fost
compromisă prin defectarea unei căi. De asemenea, nu există indicaţii despre întreruperea completă până când un
utilizator ghinionist nu va descoperi aceasta.

Planul de referinţă al semnalelor

Sarcina de a funcţiona ca tensiune de referinţă, astfel încât echipamentele interconectate să poată funcţiona
corespunzător, impune pentru conductorul de protecţie o impedanţă scăzută pentru un spectru larg de frecvenţe.
În acest caz, preocuparea este ca întreaga instalaţie de legare la pământ, reprezentată prin conductorul de nul de
protecţie, să funcţioneze ca o suprafaţă echipotenţială; cu alte cuvinte, pentru întregul spectru de frecvenţe şi pe
întreaga suprafaţă a clădirii, diferenţa de potenţial dintre oricare două puncte trebuie să fie zero. În termeni
practici, aceasta nu înseamnă ca diferenţa de potenţial să fie neapărat zero; ea trebuie însă să fie suficient de mică
pentru a nu cauza nici o funcţionare necorespunzătoare a echipamentelor instalate. Multe interfeţe de semnal
utilizează niveluri de tensiune diferenţială (interfeţele de reţea RS 485) şi sunt insensibile la diferenţe relativ

6
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
mari (câţiva volţi) ale tensiunii de referinţă. O serie de interfeţe mai vechi, precum variantele RS232 utilizate în
modemuri şi IEEE 1284 folosite la imprimante, funcţionează cu referinţă la masă şi sunt mai sensibile.
În figura 4 sunt prezentate interfeţe tipice cu referinţă la masă şi cu intrare diferenţială. O interfaţă cu referinţă la
masă utilizează un singur conductor de semnal şi o cale de întoarcere prin masă. Evident, orice diferenţă de
potenţial între „masa locală” a transmiţătorului şi cea a receptorului va apărea în serie cu semnalul util şi este
probabil să producă o alterare a datelor. Soluţia aparent simplă constând în montarea unui conductor de semnal
suplimentar între cele două puncte de masă nu este realizabilă – în acest conductor va circula un curent de
valoare mare şi necunoscută exact, cauzând interferenţe şi posibile defecţiuni.

Transmisie cu referinţă la masă

Transmisie cu semnal diferenţial

Fig. 4 − Interfeţe de semnal cu referinţă la masă (sus) şi cu intrare diferenţială

O interfaţă diferenţială utilizează două conductoare de semnal şi datele sunt transmise sub forma unei diferenţe
de potenţial între acestea. Teoretic, receptorul este sensibil numai la tensiunea diferenţială dintre liniile de
semnal şi insensibil la tensiunea de mod comun (tensiunea medie a liniilor de semnal). În practică lucrurile sunt
puţin diferite şi tensiunea de mod comun trebuie limitată, însă la un nivel cu unu sau chiar două ordine de
mărime mai mare decât cel cerut la interfaţa cu referinţă la masă. Raportul dintre sensibilitatea diferenţială şi cea
de mod comun este cunoscută drept raportul rejecţiei de mod comun (Common mode rejection ratio - CMRR),
exprimat în dB (tensiune). Pentru majoritatea receptoarelor cu semiconductoare, CMRR este ridicat la frecvenţe
joase dar descreşte rapid pe măsură ce frecvenţa creşte. Cu alte cuvinte, folosirea interfeţelor diferenţiale, deşi
utilă în reducerea ratei erorilor, nu diminuează exigenţa faţă de sistemul conductorului de nul de protecţie.
De precizat că este importantă nu atât valoarea absolută a impedanţei circuitului de pământ ci impedanţa (într-un
spectru larg de frecvenţă) între diferitele puncte ale conductorului de nul de protecţie.
În general, măsurile cerute pentru asigurarea unui bun plan de referinţă pentru semnale sunt similare cu cele
cerute pentru asigurarea compatibilităţii electromagnetice (CEM) şi care vor fi discutate în continuare.

Compatibilitatea electromagnetică (CEM)

Orice componentă a unui echipament electric sau electronic produce o anumită radiaţie electromagnetică. În mod
similar, orice piesă a echipamentului este sensibilă, într-o măsură mai mare sau mai mică, la radiaţia
electromagnetică. Pentru ca totul să funcţioneze corect, nivelul cumulat al radiaţiei într-un mediu trebuie să fie
ceva mai mic decât nivelul de la care funcţionarea unui echipament în acel mediu va fi afectată. Pentru a atinge
acest obiectiv, echipamentele sunt proiectate, realizate şi testate conform unor standarde ce urmăresc reducerea
nivelului de radiaţie emis şi creşterea nivelului ce poate fi admis.
CEM este definită prin seria de standarde CEI 61000 ca:
„Aptitudinea unui echipament sau sistem de a funcţiona satisfăcător în mediul său electromagnetic fără a
produce el însuşi perturbaţii electromagnetice intolerabile pentru orice se găseşte în acest mediu.”
Menţinerea în practică a acestei compatibilităţi presupune o deosebită atenţie în proiectarea şi implementarea
sistemelor de alimentare şi a instalaţiilor de legare la pământ. Indicaţii detaliate vor fi prezentate în secţiunea
următoare a acestui Ghid; aici se face doar o prezentare generală.
În ingineria electrică clasică se utilizau instalaţii de legare la pământ separate, de exemplu pentru transmisia
semnalelor, sistemele de calcul, instalaţiile de putere, instalaţiile de paratrăsnet etc. etc. În prezent, în ingineria
electrică au fost acceptate noi puncte de vedere în privinţa legării la pământ şi la masă şi a corelării acestora cu

7
O abordare sistemică a instalaţiilor de legare la pământ
protecţia echipamentelor. Conceptul existenţei unor instalaţii separate de legare la pământ a fost abandonat, iar
acum standardele internaţionale prescriu o instalaţie generală de legare la pămînt. Nu mai există noţiuni precum
pământ „curat” sau „murdar”.
Conceptul legării unice la pământ înseamnă, în practică, realizarea interconectării conductoarelor de nul de
protecţie (protective earth - PE), a conductoarelor de echipotenţializare, a panourilor metalice, a armăturilor şi a
ecranelor pentru cabluri de putere sau date. De asemenea, elementele metalice ale construcţiilor şi conductele de
apă sau gaz sunt părţi ale acestui sistem. În mod ideal, toate cablurile care pătrund într-o zonă trebuie să intre
printr-un singur punct la care sunt conectate toate ecranele şi alte conductoare de legare la pământ.
Pentru a reduce interferenţele în echipamente, bucla circutului de pământ dintre ecranele cablurilor şi alte
structuri legate la pământ trebuie să fie cât mai mică. Prin legarea cablurilor la structurile metalice, ultimele vor
acţiona drept conductoare în paralel (căi suplimentare) pentru legarea la pământ (parallel earthing conductors −
PEC). Structurile PEC sunt utilizate atât pentru cablurile de putere cât şi pentru cele de date. În ordine
crescătoare privind eficienţa, se pot oferi următoarele exemple: conductoare de legare la pământ, canale pentru
cabluri, suprafeţe metalice plate, paturi de cabluri şi conducte metalice. PEC micşorează impedanţa buclei
formate de cabluri şi de reţeaua de legare la pământ. Rezistenţa prizei de pământ este de obicei mai puţin
importantă pentru protecţia echipamentului. O formă foarte eficientă a PEC o constituie un ecran de cablu
(continuu sau ţesut cu pas mic) având o grosime mare a părţii metalice, interconectat cu alte elemente ale
sistemului la ambele capete ale cablului.
Pentru a asigura valori reduse ale impedanţelor conductoarelor de ramificaţie din instalaţia de legare la pământ în
cazul frecvenţelor ridicate se vor utiliza conductoare liţate (conductoare, izolate individual) sau benzi metalice cu
raport lungime/lăţime mai mic decât 5. Pentru frecvenţe mai mari de 10 MHz nu trebuie utilizate conductoarele
de secţiune circulară.
O podea aparentă poate servi ca un foarte bun plan echipotenţial. Reţeaua de tip plasă din cupru de sub aceasta
trebuie să aibă un pas de cel mult 1,2 metri şi să fie conectată la reţeaua comună de interconectare prin mai multe
conductoare echipotenţiale. Plasa trebuie legată, la intervale de 6 metri, la un inel din cupru cu secţiune de 50
mm2, plasat în jurul suprafeţei podelei, în limitele pardoselii. Cablurile de putere şi semnalizare trebuie plasate la
o distanţă de cel puţin 20 cm, iar în cazul traversării, ele trebuie plasate sub un unghi drept.

Concluzii
Instalaţia de legare la pământ a unei clădiri sau incinte reprezintă o parte sensibilă a infrastructurii electrice şi
poate determina în viitor viabilitatea activităţilor desfăşurate aici. Ea trebuie să fie operaţională pentru curenţi de
defect de scurtă durată cu intensităţi de sute de amperi, curenţi de regim permanent de câţiva amperi şi curenţi
paraziţi de înaltă frecvenţă pe care trebuie să-i conducă spre sursă sau spre pământ, asigurând căderi de tensiune
apropiate de zero pentru curenţii de zgomot şi evitarea pericolelor în cazul curenţilor de defect. În acelaşi timp,
ea trebuie să protejeze echipamentele şi personalul existent în clădire în cazul loviturilor de trăsnet (semnale
tranzitorii în zona kiloamperilor) asupra instalaţiei interconectate de legare la pământ.
Proiectarea instalaţiei de legare la pământ a unei clădiri, incluzând instalaţia de paratrăsnet, necesită o atenţie
sporită dacă se doreşte atingerea tuturor obiectivelor. De obicei, este mai bine şi mai ieftin ca aceasta să fie
proiectată corect de la început, luând în considerare durata de viaţă a clădirii şi, pe cât posibil, potenţialele
utilizări viitoare. Refacerea după ce clădirea a fost ocupată reprezintă întotdeauna o operaţie costisitoare.

8
Parteneri
Copper Benelux
168 Avenue de Tervueren
B-1150 Brussels
Belgium
Tel: 00 32 2 777 7090
Fax: 00 32 2 777 7099
Email: mail@copperbenelux.org
Web: www.copperbenelux.org
Contact: Mr B Dôme
Copper Development Association
Verulam Industrial Estate
224 London Road
St Albans AL1 1AQ
United Kingdom
Tel: 00 44 1727 731205
Fax: 00 44 1727 731216
Email: copperdev@compuserve.com
Webs: www.cda.org.uk & www.brass.org
Contact: Mrs A Vessey
Deutsches Kupferinstitut e.V
Am Bonneshof 5
D-40474 Duesseldorf
Germany
Tel: 00 49 211 4796 323
Fax: 00 49 211 4796 310
Email: sfassbinder@kupferinstitut.de
Web: www.kupferinstitut.de
Contact: Mr S Fassbinder
ECD Services
Via Cardinal Maffi 21
I-27100 Pavia
Italy
Tel: 00 39 0382 538934
Fax: 00 39 0382 308028
Email: info@ecd.it
Web www.ecd.it
Contact:Dr A Baggini
European Copper Institute
168 Avenue de Tervueren
B-1150 Brussels
Belgium
Tel: 00 32 2 777 70 70
Fax: 00 32 2 777 70 79
Email: eci@eurocopper.org
Web: www.eurocopper.org
Contact: Mr H De Keulenaer
Hevrox
Schoebroeckstraat 62
B-3583 Beringen
Belgium
Tel: 00 32 11 454 420
Fax: 00 32 11 454 423
Email: info@hevrox.be
Contact: Mr I Hendrikx
HTW
Goebenstrasse 40
D-66117 Saarbruecken
Germany
Tel: 00 49 681 5867 279
Fax: 00 49 681 5867 302
Email: wlang@htw-saarland.de
Contact: Prof Dr W Langguth
Istituto Italiano del Rame
Via Corradino d’Ascanio 4
I-20142 Milano
Italy
Tel: 00 39 02 89301330
Fax: 00 39 02 89301513
Email: ist-rame@wirenet.it
Web: www.iir.it
Contact: Mr V Loconsolo
KU Leuven
Kasteelpark Arenberg 10
B-3001 Leuven-Heverlee
Belgium
Tel: 00 32 16 32 10 20
Fax: 00 32 16 32 19 85
Email: ronnie.belmans@esat.kuleuven.ac.be
Contact: Prof Dr R Belmans
Polish Copper Promotion Centre SA
Pl.1 Maja 1-2
PL-50-136 Wroclaw
Poland
Tel: 00 48 71 78 12 502
Fax: 00 48 71 78 12 504
Email: copperpl@wroclaw.top.pl
Contact: Mr P Jurasz
TU Bergamo
Viale G Marconi 5
I-24044 Dalmine (BG)
Italy
Tel: 00 39 035 27 73 07
Fax: 00 39 035 56 27 79
Email: graziana@unibg.it
Contact: Prof R Colombi
TU Wroclaw
Wybrzeze Wyspianskiego 27
PL-50-370 Wroclaw
Poland
Tel: 00 48 71 32 80 192
Fax: 00 48 71 32 03 596
Email: i8@elektryk.ie.pwr.wroc.pl
Contact: Prof Dr H Markiewicz
 KEMA T&D Power
Utrechtseweg 310
PO Box 310
6800 ET Arnhem
The Netherlands

Tel: 00 31 26 356 3724

Fax: 00 31 26 443 3843
Email r.venhuizen@kema.nl
Web: www.kema.nl
Reyer Venhuizen

Membră a
EœœœUœœœRœœœEœœœL
Societatea Inginerilor Energeticieni din România European Copper Institute
No. 1, Lacul Tei Avenue, PO/BOX 30-33 168 Avenue de Tervueren
020371 Bucharest B-1150 Brussels
Romania Belgium
Tel: 4 0722 36 19 54 Tel: 00 32 2 777 70 70
Fax: (4 021) 610 52 83 Fax: 00 32 2 777 70 79
Email: office@sier.ro Email: eci@eurocopper.org
Websites: www.sier.ro Website: www.eurocopper.org