LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

ABSOLVENT:
 PANOURI SOLARE HIBRIDE. CONSTRUCŢIE, EFICIENŢA
TEHNICO-ECONOMICĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

ABSOLVENT:
 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................................
CAP. I. ..........................................................................................................................................................
1.1. .......................................................................................................................................................
1.2. .......................................................................................................................................................
1.3. .......................................................................................................................................................
1.4..............................................................................................................................................................
Cap. II –.........................................................................................................................................................
2.1..............................................................................................................................................................
2.2. ............................................................................................................................................................
2.3..............................................................................................................................................................
2.4..............................................................................................................................................................
2.5..............................................................................................................................................................
Cap. III -........................................................................................................................................................
 CAPITOLUL I- ENERGIA SOLARĂ

1.1. PARTICULARITĂŢI ALE ENERGIEI SOLARE

1.1.1. Consideraţii privind radiaţia solară

Soarele reprezintă sursa de energie a Pamântului, contribuind la

mentinerea temperaturii planetei mult peste valoarea de aproape 0K, întâlnită în
spaţiul interplanetar şi este singura sursă de energie capabilă să întreţină viaţa pe
Pământ.
Soarele reprezintă practic o sursă inepuizabilă de energie, estimându-se o
durată a existenţei radiaţiei solare de încă aproximativ 4…5 miliarde a ani.
Pentru studiul radiaţiei solare, este important să fie definite câteva mărimi
importante.
Constanta solară reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la
Soare, măsurată în straturile superioare ale atmosferei terestre, perpendicular pe
direcţia razelor solare. Valoarea general acceptată pentru constanta solară este
de aproximativ 1350 W/m2, reprezentând o valoare medie anuală, măsurată cu
ajutorul sateliţilor de cercetare ştiinţifică.
Atmosfera terestră şi suprafaţa Pământului interacţionează cu radiaţia solară,
producând o serie de transformări ale acesteia, aşa cum se observă în figura 2.1.

Fig. 1.1. Schema interacţiunilor dintre energia solară şi atmosfera, respectiv

suprafaţa terestră: Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/200
 Fluxul de energie radiantă solară, care ajunge la suprafaţa Pământului
este mai mic decât constanta solară, deoarece în timp ce traversează atmosfera
terestră, cu o grosime de peste 50 km, intensitatea radiaţiei solare este redusă
treptat. Mecanismele prin care se modifică intensitatea radiaţiei solare, la
traversarea atmosferei, sunt absorbţia şi difuzia.
În atmosferă este absorbită (reţinută, filtrată) aproape total radiaţia X şi o
parte din radiaţia ultravioletă. Vaporii de ap ă, bioxidul de carbon şi alte gaze
existente în atmosferă, contribuie la absorbţia radiaţiei solare de către atmosferă.
Radiaţia absorbită este în general transformată în căldură, iar radiaţia
difuză astfel obţinută este retrimisă în toate direcţiile în atmosferă.Prin aceste
procese, atmosfera se încălzeşte şi produce la rândul ei, o radiaţie cu lungime de
undă mare, denumită radiaţie atmosferică.
În plus, faţa de cele două mecanisme de modificare a intensităţii radiaţiei
solare, o parte din radiaţ ia solară este reflectată de atmosfera terestră, sau de
unele componente ale sale (moleculele de aer şi anumite categorii de nori). Prin
reflectare, o parte din radiaţia solară este disipată, mecanismul acestui proces
fiind denumit difuzie Rayleigh, iar acest fenomen reprezintă radiaţia bolţii
cereşti. Radiaţia globală ajunsă de la Soare, pe o suprafaţă orizontală la nivelul
solului într-o o zi senină, reprezintă suma dintre radiaţia directă şi radiaţia
difuză. Radiaţia solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare.
Radiaţia solară difuză poate fi considerată aceeaşi, indiferent de
orientarea suprafeţei receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferenţe.
Figura 2.2 prezintă proporţia dintre radiaţ ia difuză şi radiaţia directă, în
radiaţia globală. Este interesant de remarcat că radiaţia difuză prezintă o pondere
mai mare decât radiaţia directă.

Fig. 1.1. Raportul dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă Rev. Tehnica
Instalaţiilor nr. 5/2003
 Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei
Pământului, perpendicular pe direcţia razelor solare, pentru condiţiile în care
cerul este perfect senin şi lipsit de poluare, în zonele Europei de Vest, Europei
Centrale şi Europei de Est, în jurul prânzului, poate asigura maxim 1000 W/m 2.
Această valoare reprezintă suma dintre radiaţia directă şi difuză.
Radiaţia solară este influenţată de modificarea permanentă a câtorva
parametrii importanţi, cum sunt:
 Înălţimea soarelui pe cer (unghiul format de direcţia razelor
soarelui cu planul orizontal);
 Unghiul de înclinare a axei Pământului;
 Modificarea distanţei Pământ – Soare (aproximativ 149 milioane km pe o
traiectorie eliptică, uşor excentrică.);
 Latitudinea geografică.
În figura 1.3 este reprezentată variaţia densităţ ii radiaţiei solare în funcţie
de în ălţimea Soarelui, adică unghiul format de direcţia razelor solare cu planul
orizontal, pentru diferite situaţii atmosferice.

Fig. 1.3. Variaţia radiaţiei solare în funcţie de direcţia razelor solare,pentru

diferite situaţii atmosferice: Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2004
 Potenţialul de utilizare a energiei solare în Romania, este relativ
important, aşa cum se observă în figurile 1.4 şi 1.5, care reprezintă hărţi ale
radiaţiei solare globale. Există zone în care fluxul energetic solar anual, ajunge
până la 1450…1600kWh/m2/an, în zona Litoralului Mării Negre şi Dobrogea ca
şi în majoritatea zonelor sudice. În majoritatea regiunilor ţării, fluxul energetic
solar anual, depăşeşte 1250…1350kWh/m2/an.

Fig. 1.4. Harta intesităţii radiaţiei solare în Europa şi România

Fig. 1.5. Harta schematică a radiaţiei solare în România

Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2003
 Gradul mediu de însorire, diferă de la o lună la alta şi chiar de la o zi la
alta, în aceeaşi localitate şi cu atât mai mult de la o localitate la alta. În figura
1.6, este prezentat nivelul mediu al insolaţiei, reprezentând cantitatea de energie
solară care pătrunde în atmosferă şi cade pe suprafaţa pământului, în localitatea
Bucureşti.

Fig. 1.6. Nivelul mediu al insolaţiei în Bucureşti Rev. Tehnica Instalaţiilor nr.
5/2003
Evident, radiaţia solară este distribuită neuniform pe suprafaţa
Pământului, poziţia geografică şi condiţiile climatice locale, având o influenţă
deosebită pentru impactul radiaţiei solare asupra suprafeţei terestre. Câteva
dintre datele statistice rfeferitoare la radiaţia solară, disponibile pentru România,
sunt prezentate în tabelele 1…3.

Tab. 1. Densitatea puterii radiante solare globale medii [W/m2],

pe o suprafaţă orizontală, în Bucureşti

A – cer acoperit, S – cer senin

Tab. 2. Durata medie orară de strălucire a soarelui, la ora 12 (11:30 – 12:30)

Tab. 3. Sumele medii orare ale duratei de strălucire a Soarelui

1.1.2. Compoziţia spectrală a radiaţiei solare

Principalele componente ale radiaţiei solare care ajunge pe Pamânt şi

participaţia fiecărei componente în radiaţia globală, din punct de vedere
energetic, sunt:
radiaţie
- ultravioletă 3%
- radiaţie vizibilă 42%
- radiaţie infraroşie 55%
Fiecărei componente a radiaţiei, îi corespunde câte un domeniu bine
definit al lungimilor de
undă:
radiaţie
- ultravioletă 0,28 - 0,38 µm (microni);
- radiaţie vizibilă 0,38 - 0,78 µm (microni);
- radiaţia infraroşie 0,78 - 2,50 µm (microni).
Contribuţia energetică a radiaţiei solare globale, în funcţie de lungimea de
undă, între 0,3 si 2,5 µm (microni), pentru o suprafaţă perpendiculară pe acea
radiaţie, este reprezentată calitativ în figura 1.7.

Fig. 1.7. Distribuţia energiei radiaţiei solare, în funcţie de lungimea de undă

(microni) www.stgobain.ro/
Se observă că cea mai mare cantitate de energie termică se reg ăseşte în
domeniul radiaţiei infraro şii şi nu în domeniul radiaţiei vizibile, ceea ce
sugerează ideea că această radiaţie poate fi captată eficient şi în condiţiile în care
cerul nu este perfect senin. Pentru realizarea acestui obiectiv, au fost realizate
panourile solare cu tuburi vidate, iar pentru captarea eficientă a radiaţiei solare,
chiar şi la temperaturi sub 0°C, s-au realizat panouri solare cu tuburi termice.
Panourile solare plane, mai simple din punct de vedere constructiv şi deci mai
ieftine, sunt mai pu ţin performante, din punct de vedere al capacităţii de a capta
radiaţia difuză, decât panourile solare cu tuburi vidate, respectiv cu tuburi
termice.

1.1.3. Captarea radiţiei solare

Transformarea, sau conversia energiei solare în energie termică, este

realizată în captatori solari, având funcţionarea bazată pe diverse principii
constructive.
Indiferent de tipul captatorilor solari, pentru ca randamentul conversiei energiei
solare în energie termică să fie ridicat, este important ca orientarea captatorilor
spre Soare, să fie cât mai corectă.
Poziţia captatorilor solari este definită prin două unghiuri şi anume, unghiul de
înclinare faţă de orizontală, prezentat în figura 1.8 şi notat cu α, respectiv
unghiul azimutului, reprezentând orientarea faţă de direcţia sudului, prezentat în
figura 1.9.

Fig. 1.8. Unghiul de înclinare a captatorilor solari faţă de

orizontalăwww.viessmann.com
 Fig. 1.9. Unghiul azimutului (orientarea faţă de direcţia Sud

Figura 1.10 prezintă într-un mod sintetic, influenţa combinată a celor doi
parametrii care definesc orientarea captatorilor solari, asupra gradului de captare
a energiei solare disponibile. Diagrama a fost trasată pentru Germania, dar
concluziile care se pot obţine cu ajutorul acesteia pot fi extrapolate pentru
majoritatea ţărilor din Europa, inclusiv pentru România.

Fig. 1.10. Influenţa combinată a unghiului de înclinare şi a unghiului

azimutului, asupra gradului de captare a energiei solare disponibile
www.viessmann.com
 Analizând figura 1.10, se observă c ă unghiul de înclinare optim, care
permite captarea optimă a radiaţiei solare, este de cca. 15…55°, iar abaterea de
la direcţia Sud, poate să se situeze între ±40° fără a fi afectată capacitatea de
captare a energiei solare. Pentru unghiuri de înclinare de 5…65°, radiaţia solară
poate fi recuperată în proporţie de 90…95%. Valorile prea reduse ale unghiului
de înclinare nu sunt recomandate deoarece favorizează murdărirea suprafeţei
captatorilor, ceea ce atrage după sine înrăutăţ irea performan ţelor optice ale
captatorilor. Pentru abateri de la direcţia Sud, de ±60°, la anumite valori ale
unghiului de înclinare, se poate recupera de asemenea 90…95% din radiaţia
solară. Chiar şi colectorii montaţi vertical, cu o abatere de până la ±20° faţă de
direcţia Sud, pot recupera 80% din radiaţia solară, ceea ce sugerează
posibilitatea montării acestora pe faţadele clădirilor. Pe exemplul din diagramă
se observă că în cazul unui unghi de înclinare de 30° şi a unei abateri de la
direcţia Sud de 45°, care corespunde direcţiei SV, gradul de captare a radiaţiei
solare este de 95%.
Ca o consecinţă a celor menţionate, se poate spune că orientarea
captatorilor solari faţă de orizontală şi faţă de Sud, nu este o problemă atât de
sensibilă, cum ar putea să pară la prima vedere. Mult mai importantă, din punct
de vedere a capacităţii de captare a energiei solare, este tehnologia utilizată
pentru o construcţia colectorilor solari, deoarece în mod inevitabil, conversia
energiei solare în energie termică se realizează cu unele pierderi, acestea fiind
evidenţiate în figura 1.11.
Fig. 1.11. Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică A –
radiaţia difuză; B – radiaţia directă; C – convecţ ie datorată vântului, ploilor şi
zăpezii; D – pierderi prin convecţie; E – pierderi prin conducţ ie; F – radiaţia
suprafeţei absorbante; G – radiaţia panoului din sticlă; H – fluxul termic util; K
– radiaţie reflectată www.viessmann.com
Evoluţiile tehnologice ale colectorilor solari, de la captatorul plan
reprezentat în figură, până la cele mai moderne construcţii existente la ora
actuală, au avut ca scop creşterea capacităţii de absorbţie a radiaţiei solare şi
reducerea într-o proporţie cât mai mare a diverselor tipuri de pierderi.
 Mult mai importantă, din punct de vedere a capacităţii de captare a
energiei solare, este tehnologia utilizată pentru o construcţia colectorilor solari,
deoarece în mod inevitabil, conversia energiei solare în energie termică se
realizează cu unele pierderi, acestea fiind evidenţiate în figura 1.11.

Fig. 1.11. Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică A –
radiaţia difuză; B – radiaţia directă; C – convecţ ie datorată vântului, ploilor şi
zăpezii; D – pierderi prin convecţie; E – pierderi prin conducţ ie; F – radiaţia
suprafeţei absorbante; G – radiaţia panoului din sticlă; H – fluxul termic util; K
– radiaţie reflectată www.viessmann.com

Evoluţiile tehnologice ale colectorilor solari, de la captatorul plan

reprezentat în figură, până la cele mai moderne construcţii existente la ora
actuală, au avut ca scop creşterea capacităţii de absorbţie a radiaţiei solare şi
reducerea într-o proporţie cât mai mare a diverselor tipuri de pierderi.
 Mult mai importantă, din punct de vedere a capacităţii de captare a
energiei solare, este tehnologia utilizată pentru o construcţia colectorilor solari,
deoarece în mod inevitabil, conversia energiei solare în energie termică se
realizează cu unele pierderi, acestea fiind evidenţiate în figura 1.11.

Fig. 1.11. Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică A –
radiaţia difuză; B – radiaţia directă; C – convecţ ie datorată vântului, ploilor şi
zăpezii; D – pierderi prin convecţie; E – pierderi prin conducţ ie; F – radiaţia
suprafeţei absorbante; G – radiaţia panoului din sticlă; H – fluxul termic util; K
– radiaţie reflectată www.viessmann.com

Evoluţiile tehnologice ale colectorilor solari, de la captatorul plan

reprezentat în figură, până la cele mai moderne construcţii existente la ora
actuală, au avut ca scop creşterea capacităţii de absorbţie a radiaţiei solare şi
reducerea într-o proporţie cât mai mare a diverselor tipuri de pierderi.
 CAPITOLUL II- Panouri solare fotovoltaice.
Panouri solare termice

2.1. Panouluri solare fotovoltaice.

2.1.1 Functionare.

Un panou solar fotovoltaic transforma energia luminoasa din

razele solare direct in energie electrica. Componentele principale ale
panoului solar sunt celulele solare.Panourile solare se utilizeaza separat
sau legate in baterii pentru alimentarea consumatorilor independenti sau
pentru generarea de curent electric ce se livreaza in reteaua publica.

Panourile fotovoltaice pot fi considerate ca fiind generatoare de curent

continuu, alimentate de lumina solara. Cand fotonii avand o cantitate suficienta
de energie ciocnesc o celula solara, acestia elibereaza electroni in structura
cristalina si ii forteaza printr-un circuit extern (baterie sau sarcina de curent
continuu). Electronii revin la polul opus al celulei solare si intregul proces este
repetat. Tensiunea de iesire a unei singure celule solare cristaline este in jur de
0,5V la un curent direct proportional cu suprafata celulei (aproximativ 7A la o
suprafata de aproximativ 39 cm2). De obicei, in fiecare panou solar, sunt
inseriate intre 30 - 36 de celule (plus la minus), pentru a obtine o tensiune
nominala de iesire de 12V (17V tensiune de varf).
Panourile solare pot fi conectate in serie sau in paralel, obtinandu-se astfel
matrici solare pentru incarcarea bateriilor de 12V, 24V sau 48V.

2.1.1.1 Panouri solare fotovoltaice Kyocera

Un panou solar este caracterizat prin parametrii sai electrici, cum ar fi

tensiunea de mers in gol, sau curentul de scurtcircuit. Pentru a indeplini
conditiile impuse de producerea de energie electrica, celulele solare se
asambleaza in panouri solare utilizand diverse materiale, ceea ce asigura:

 protectie transparenta impotriva radiatiilor si intemperiilor

 legaturi electrice robuste
 protectia celulelor solare rigide de actiuni mecanice
 protectia celulelor solare si a legaturilor electrice de umiditate
 asigurare unei raciri corespunzatoare a celulelor solare
 protectia impotriva atingerii a elementelor componente conducatoare de
electricitate
 posibilitatea manipularii si montarii usoare

Se cunosc diferite variante de constructie a modelelor existente de panouri

solare. In continuare descriem constructia modelului cel mai raspandit in
momentul de fata.
2.1.2 Constructia unui panou solar obisnuit
 Un ecran protector (de cele mai multe ori geam securizat monostrat) pe

fata expusa la soare

 Un strat transparent din material plastic (etilen vinil acetat, EVA sau
cauciuc siliconic) in care se fixeaza celulele solare
 Celule solare monocristaline sau policristaline conectate intre ele prin
benzi de cositor
 Caserarea fetei posterioare a panoului cu o folie stratificata din material
plastic rezistent la intemperii ( fluorura de poliviniliden sau tedlar ) si
Poliester
 Priza de conectare prevazuta cu dioda de protectie, respectiv dioda de
scurtcircuitare (vezi mai jos) si racord
 O rama din profil de aluminiu pentru protejarea geamului la transport,
manipulare si montare, pentru fixare si rigidizarea legaturii

2.1.3 Fabricarea panoului solar

Fabricarea incepe intotdeauna de pe partea activa expusa la soare. La

inceput se pregateste si se curata un geam de marime corespunzatoare. Pe acesta
se aseaza un strat de folie de etilen vinil acetat, EVA, adaptat profilului celulelor
solare utilizate. Celulele solare vor fi legate cu ajutorul benzilor de cositor in
grupe (siruri), care mai apoi se aseaza pe folia de EVA, dupa care se face
conectarea grupelor intre ele si racordarea la priza de legatura prin lipire. In
final, totul se acopera cu o folie EVA si peste aceasta o folie tedlar. Pasul
urmator consta in laminarea panoului in vacuum la 150 °C. In urma laminarii,
din folia EVA plastifiata, prin polimerizare, se va obtine un strat de material
plastic ce nu se va mai topi si in care celulele solare sunt bine incastrate si lipite
strans de geam si folia de tedlar. Dupa procesul de laminare, marginile se vor
debavura si se va fixa priza de conectare, in care se vor monta diodele de
bypass. Totul se prevede cu o rama metalica, se masoara caracteristicile si se
sorteaza dupa parametrii electrici, dupa care se impacheteaza.

2.1.4 Caracteristici technice

Parametrii unui panou solar se stabilesc, la fel ca si cei pentru celule

solare, pentru conditii de test standard.

Prescurtari ale termenilor mai des utilizati:

 SC: Short Circuit - Scurtcircuit

 OC: Open Circuit – Mers in gol
 MPP: Maximum Power Point – Punctul de putere maxima
 Tensiunea de mers in gol UOC
 Curent de scurtcircuit ISC
 Tensiunea in punctul optim de functionare UMPP
 Curentul in punctual de putere maxima IMPP
 Putere maxima PMPP
 Factor de umplere FF
 Coeficient de modificare a puterii cu temperatura celulei
 Randamentul celulei solare [14]

2.1.5 Incarcatorul solar

Incarcatorul solar se monteaza in circuitul sistemului solar, intre panoul

solar fotovoltaic si baterie. Incarcatorul solar asigura o incarcare eficienta a
bateriei, pe care o si protejeaza impotriva descarcarii profunde si
scurtcircuitelor, protejand in acelasi timp si panoul solar impotriva unui eventual
scurtcircuit. Incarcarea bateriei este realizata prin metoda PWM (Pulse Width
Modulation = Modulare a Duratei de Impuls).

Bateria este incarcata folosind un tren continuu de impulsuri de curent

electric, impulsuri a caror durata este modificata automat de incarcator in functie
de gradul de incarcare a bateriei.
Modul de functionare a unui incarcator solar este exemplificat prin figura de mai
jos:

2.1.6 Invertorul

Invertorul este utilizat intr-un sistem solar pentru a obtine o tensiune utila
de 230V, folosind ca sursa de alimentare bateria, incarcata in prealabil de panoul
solar, prin intermediul incarcatorului solar. Tensiunea de 12 volti a bateriei este
convertita in 230 V de catre acest aparat. Printre facilitatile pe care le pot avea
invertoarele se numara: protectie la scurt-circuit pe intrare si iesire, protectie la
suprasarcina si supraincalzire, protectie la supravoltare si subvoltare, afisarea
puterii consumate si a tensiunii bateriei etc. Invertoarele au ca si caracteristica
principala puterea nominala, care reprezinta consumul maxim admis la iesirea
de 230 V. O alta caracteristica importanta a unui invertor este forma undei de
iesire. Astfel, exista invertoare cu unda sinusoidala pura sau cu unda sinusoidala
modificata. Invertoarele cu unda sinusoidala modificata sunt mai accesibile ca
pret, dar nu se preteaza la echipamente electrice sau electronice care folosesc
motoare alimentate direct la 230 V, pentru care se utilizeaza invertoare cu unda
sinusoidala pura.
Modul de conectare al unui invertor intr-un sistem solar este exemplificat prin
figura urmatoare:
 2.1.7 Sistem solar complet

2.2 Panouri solare termice

Principii de baza ale sistemelor solare termice

Un sistem solar termic captureaza energia emisa de soare si o transfera

intr-un rezervor de apa care, prin urmare, se incalzeste. stocul de apa calda, ca o
„baterie termica”, face mai stabila si mai constanta in timp energia termica
solara disponibila si furnizata (prin natura sa foarte variabila).

Utilizari principale ale energiei solare

Energia capturata este folosita in principal la incalzirea apei menajere, dar

si in aplicatii pentru incalzirea locuintelor, piscinelor si a proceselor termice
industriale.
2.2.1Tipuri principale de instalatii solare

O instalatie solara termica de baza este compusa din:

- Colector solar (numit si „panou solar”), care colecteaza energia emisa de soare

- Rezervor de apa (numit si „boiler”), care acumuleaza si conserva caldura

primita de la colector

- Elemente hidraulice si de comanda care fac posibil transferul de energie de la

colector la rezervor.Ca si la instalatiile termice, caldura este transferata cu
ajutorul unui lichid (numit „agent termic”), care curge intre panoul solar si
boiler. Lichidul (un amestec de apa si antigel alimentar) poate curge in mod
spontan sau impins de o pompa. in functie de acest lucru, putem distinge intre
doua tipuri principale de instalatie solara: cu circulatie naturala sau cu circulatie
fortata.

2.2.2Panouri Solare cu Circulatie naturala

Este un sistem extrem de economic iar functionarea lui este bazata pe un

principiu fizic elementar: un lichid, daca este incalzit, devine mai putin dens si
tinde sa urce. La o instalatie cu circulatie naturala, agentul termic solar, incalzit
de soare in colector, devine mai usor si urca spontan in boiler, unde cedeaza
caldura apei menajere continute in acesta; dupa schimbul termic, lichidul mai
rece si mai greu coboara din nou in colectorul solar pentru a reincepe sa se
incalzeasca.
 Sistemul functioneaza astfel fara a fi nevoie de dispozitive electrice de
circulatie, cu conditia ca circuitul sa aiba pierderi reduse de presiune si ca
boilerul sa fi e pozitionat deasupra si foarte aproape de colectorul solar.

Pro:

 simplitate si fi abilitate;

 economie niciun consum electric;

 niciun spatiu ocupat in locuinta;

 pret mai redus al investitiei.

Contra :

 integrare arhitectonica redusa din cauza impactului vizual sporit al

boilerului amplasat in exterior, deasupra panourilor;

 aplicabilitate limitata;

 dispersie termica sporita deoarece boilerul este amplasat in exterior;

 riscuri sporite de supraincalzire riscuri sporite de inghetare;

 dificultati la instalare din cauza greutatii boilerului (mai ales pe

acoperisuri cu panta foarte inclinata).

2.2.3Sisteme de circulatie naturala cu schimb direct

Exista un singur circuit deschis, cel pentru apa menajera; apa menajera
circula direct intre colector si boiler.
Pro:

 simplitate extrema a sistemului;

 pret mai redus al boilerului.

Contra

 apa menajera intra in contact direct cu un mediu neigienic (colectorul);

 apa menajera poate provoca depuneri mari de calciu in scurt timp,
reducând performantele colectorului, sau poate fi corosiva;

 deoarece lichidul nu contine antigel, sistemul trebuie intotdeauna golit

complet daca temperatura scade sub zero grade, pentru a evita aparitia
fisurilor.

2.2.4Sisteme de circulatie naturala cu schimb indirect

Exista un circuit dublu, cel pentru apa menajera - deschis si cel pentru
lichid primar - inchis. Lichidul primar circula intre colector si boiler. in boiler
este un schimbator de caldura cu un spatiu gol, in care lichidul primar cedeaza
caldura circuitului de apa menajera, care este trimisa utilizatorului la cerere.

Pro:
  apa menajera este intotdeauna igienica (intra in contact numai cu boilerul
emailat);
 efect redus al coroziunii si calcifierii;

 nu necesita golire (cel putin la temperaturi mai mari de – 10 grade).

Contra - sistem mai complex si mai scump.

2.2.5 Panouri Solare cu Circulatie fortata

Pozitionarea boilerului si a panourilor instalatiei termice in exterior nu

este intotdeauna posibila sau convenabila. Este deci necesara utilizarea unei
unitati de circulare, a carei gestionare este realizata printr-o unitate de comanda
electronica. Prin intermediul sondelor, unitatea de comanda supravegheaza
continuu temperatura panourilor si a boilerului, activând unitatea de circulare
numai când lichidul in panouri este mai cald decât cel din boiler. Acest sistem nu
necesita o pozitionare speciala sau o distanta anume intre rezervorul de
acumulare si colectorul solar.

Pro

 control complet al instalatiei

 randamente superioare posibilitati sporite de instalare

 flexibilitate de aplicare

 impact vizual limitat al instalatiei

 pierderi de caldura reduse ale boilerului si durata de utilizare sporita

Contra

 investitie si complexitate mai mare

 ocuparea spatiului in locuinta (necesar pentru pompa si boiler)

 consuma energie electrica

 necesita setarea corecta a unui anumit numar de parametri ai unitatii de

comanda instalarea presupune un proces mai complex

2.2.6 Sisteme de circulatie fortata conventionala

Acest sistem cu circulatie fortata prevede umplerea totala a circuitului de

lichid primar in faza de punere in functiune. Circuitul primar este similar unei
instalatii de incalzire. in sezonul rece, colectoarele, intotdeauna umplute cu
agent termic solar, trebuie sa fie protejate impotriva spargerii provocate de
expansiunea cauzata de inghetare; din acest motiv, lichidul trebuie sa fie un
amestec de apa si glicol propilenic (care ii coboara temperatura de inghet).

Pro

 functioneaza bine cu pompa cu rezistenta mica si cu turatie fixa

 sistem silentios si efi cient din punct de vedere electric

 sistem simplu si economic

 nicio limitare speciala privind inaltimea instalatiei

Contra

 necesita antigel, vas de expansiune si grupuri de siguranta

2.2.7 Sistem circulatie fortata cu golire (drain back)

Acest sistem prevede umplerea partiala a circuitului. Cand unitatea de

circulare este oprita, colectoarele, amplasate in mod necesar la inaltime, sunt
goale si tot lichidul primar se gaseste in serpentina boilerului (sau intrun
recipient special). Atunci când unitatea de circulare este pornita, coloana de
lichid este impinsa in sus, umplând panourile. in unele zone ale circuitului,
precum serpentina, lichidul va circula in conditii de „spatiu liber”, nereusind sa
ocupe tot volumul disponibil in interiorul instalatiei. Pentru a putea functiona,
instalatia necesita dimensiuni precise (inaltime, lungime, diametru si inclinare a
conductelor, etc.).

Pro :

 nu necesita antigel, vas de expansiune si grup de siguranta;

 schimb termic mai efi cient (din cauza lipsei glicolului, care reduce
capacitatea termica a lichidului);

 costuri de intretinere normala mai mici.

Contra:
 poate fi zgomotos;
 necesita o pompa dubla pentru pornire (sau pompa modulanta cu
absorbtie ridicata) pentru a impinge in sus coloana de apa la pornire;

 inaltime limitata a instalatiei (maxim 10 – 12 metri).

 sistemul se poate opri in lipsa lichidului (la temperaturi inalte);

 costuri mai mari.