Proiect

Fizica
Lucrul mecanic in
termodinamica

Popescu Darius Constantin

Lucrul mecanic în termodinamică, Căldura,
Caloria, Căldura specifică

Lucrul mecanic în termodinamică

Schimbul de energie dintre un sistem termodinamic închis şi mediul exterior poate avea loc în
două moduri: prin efectuare de lucru mecanic sau prin transfer de caldură.

Măsura energiei transferate sistemului în condiţiile interacţiunilor care au drept rezultat o variaţie
a parametrilor de poziţie sub acţiunea unor forţe, este lucrul mecanic.

L = pΔV

În cazul destinderii, gazul efectuează lucru mecanic asupra mediului exterior, deci L > 0, (Vf >
Vi), iar dacă în condiţii similare, gazul s-ar fi comprimat, atunci L < 0 (Vf < Vi).

Pentru o transformare izocoră, neexistând variaţie a volumului, gazul nu schimbă energie sub
formă de lucru mecanic cu mediul exterior: V = const. deci ΔV = 0 şi L = 0.

Lucrul mecanic este o măsură a variaţiei energiei sistemului prin mişcarea ordonată a
moleculelor într-un proces.
Căldura (Q)
O altă modalitate prin care un sistem termodinamic efectuează schimb de energie cu mediul
exterior se datorează ciocnirilor dintre molecule. Acestea se produc dacă există contactul termic.
Rezultatul observabil la nivel macroscopic este realizarea echilibrului termic.

Forma de energie transferată între corpurile aflate în contact termic se numeşte căldură.

Q = K · ΔT

unde factorul de proporţionalitate K este numit capacitate calorică.

Când un corp primeşte căldură, în general temperatura lui creşte deci Q > 0, iar când cedează,
temperatura scade şi Q < 0.

Pentru o transformare adiabatică, deşi ΔT este diferit de zero, sistemul nu primeşte şi nu cedează
căldură, deci Q = 0.

* Pentru orice corp, K > 0. Totuşi, în cazul adiabatic, Q = 0 deci K este nul; în alte situaţii
capacitatea calorică poate fi negativă.

Spre deosebire de lucrul mecanic, căldura este o măsură a variaţiei energiei sistemului prin
mişcări dezordonate ale moleculelor în cursul unui proces.

Caloria
Pentru măsurarea cantităţii de căldură se mai foloseşte încă din motive de tradiţie, o unitate
numită calorie.

Caloria reprezintă cantitatea de căldură necesară unui gram de apă pură, în condiţii normale de
temperatură şi presiune pentru a-i ridica temperatură cu un grad, de la 14,5 la 15,5° C

1 cal15 = 4,182
Căldura specifica
Cantitatea de căldură necesară pentru a încălzi o unitate de masă dintr-o substanţă, astfel încât
temperatura ei să varieze cu un grad se numeşte căldură specifică.

c = Q/mΔT

[c]SI = J/kg·K

* Capacitatea calorică este o mărime ce caracterizează sistemul termodinamic.

* Căldura specifică este o mărime caracteristică substanţei.

sisteme termodinamice închise.
Exemple de sisteme termodinamice închise sunt: gazele în interiorul cilindrului unui motor cu
ardere internă, sau al unui compresor de aer, sau dintr-o instalaţie frigorifică, un boiler pentru
prepararea apei calde menajere, în perioadele de neutilizare a apei din acesta, părţile solide din
componenţa oricărui sistem termic (organele de maşini), clădiri sau părţi de clădiri cu uşile şi
geamurile închise fără sisteme de ventilaţie şi climatizare, sau cu aceste sisteme oprite, aerul din
pneurile unui autovehicul, gheaţa unui patinuar, apa dintr-o piscină(precizaţi în ce condiţii
reprezintă un sistem închis), agentul termic din sistemul de încălzire centrală al unei locuinţe,
etc.

sisteme termodinamice deschise.

Pentru sistemele termodinamice deschise, se utilizează o terminologoie particulară prin care sunt
este definit sistemul şi frontierele sale. Sistemele deschise sunt definite prin noţiunea de volum
de control, frontierele sistemelor deschise sunt definite prin noţiunea de suprafaţă de control, iar
proţiunile de frontieră permeabile la substanţă sunt definite prin noţiunile de suprafeţe de intrare
sau suprafeţe de ieşire.