Efectul termic (denumit și efect Joule-Lenz) este reprezentat de
disiparea căldurii într-un conductor traversat de un curent electric.
Aceasta se datorează interacțiunii particulelor curentului (de
regulă electroni) cu atomii conductorului, interacțiuni prin care
primele le cedează ultimilor din energia lor cinetică, contribuind la
mărirea agitației termice în masa conductorului.
Aplicații industriale
Produsele tehnice (dispozitive, aparate, utilaje) folosite la
încălzire industrială, precum și pentru uzul casnic,
funcționează pe baza efectului Termic. Elementul constructiv
de circuit comun în alcătuirea acestor produse este un
rezistor (sau mai multe) în care se dezvoltă efectul Termic al
curentului electric. Rezistorul său este realizat din nicrom,
feronicrom, fecral, kanthal, cromal ș.a. Aceste materiale sunt
rezistente la temperaturi mari, au rezistivitate electrică
ridicată și un coeficient mare de temperatură al rezistivității.
Efectul termic al curentului electric are multiple aplicații
industriale: cuptoarele încălzite electric, tăierea metalelor,
sudarea cu arc electric ,uscatoarele de par , becurile
incandescente , plita electrice, etc .
1. Sudarea cu arc electric
Sudura cu arc electric cu electrod acoperit este cel mai des utilizat
procedeu de sudura. Sudura este realizata prin caldura degajata de un
arc electric mentinut intre intre capatul electrodului acoperit si piesele
de imbinat. Caldura produsa de arcul electric topeste metalul de baza,
miezul electrodului si materialul de acoperire a electrodului. In timpul
transferarii picaturilor de metal topit de la electrod la imbinare aceste
sunt protejate de gazele oxidante din atmosfera prin intermediul
mediului gazos protector obtinut ca urmare a evaporarii materialului
invelisului electrodului. De asemenea materialul protector topit pluteste
peste sudura protejind-o pana la solidificarea acesteia.
2. Uscatorul de par
Uscatorul de par este un dispozitiv eletrcomecanic realizat
pentru a sufla aer rece sau cald asupra parului umed cu
scopul de a accelera evaporarea particulelor de apa si de a
usca parul. Uscatoarele de par permit un control mai bun
asupra formei si stilului parului, prin accelerarea si controlul
formarii temporare de legaturi de hidrogen in interiorul
fiecarei suvite. Aceste legaturi sunt foarte puternice, dar sunt
temporare si sunt extrem de vulnerabile la umiditate.
Modelul original al uscatorului de par, inventat in anul 1890
de catre Alexander Godefroy, a fost inspirat din design-ul
aspiratorului. Godefroy a inventat uscatorul de par cu casca
pentru a-l utiliza in salonul sau din Franta.
Uscatorul de par a devenit un obiect nelipsit din casele
oamenilor si este un dispozitiv de baza in frizerii si in
saloanele de infrumusetare.
[Link] cu incandescent
Deşi mulţi ştiu că Thomas Edison a inventat becul cu
incandescenţă în anul 1879, în fapt, acesta l-a perfecţionat. În
secolul al XIX-lea omul de ştiinţă Humphrey Davis a descoperit că
un arc carbonic, cu ajutorul electricităţii, producea lumină, pentru
ca în anul 1860 Joseph Swan să introducă arcul de carbon într-un
container de sticlă şi să creeze ceva asemănător cu becul
modern. Problema cu becul lui Swan era că acesta se ardea
foarte repede. Edison a dezvoltat becul cu filament care putea
funcţiona fără a se arde timp de câteva ore, făcând astfel din bec
un obiect practic, util în treburile zilnice.
CUM FUNCŢIONEAZĂ BECUL CU INCANDESCENŢĂ?
Simplu spus, principiul de funcţionare al becului cu incandescenţă
este următorul: încălzirea până la incandescenţă a filamentului
metalic produce lumină.
La aprinderea becului, atomii filamentului devin excitaţi şi
eliberează fotoni. Fotonii de diferite frecvenţe reprezintă în fapt
lumina şi căldura produsă de bec.
Atunci când electronii câştigă ori pierd energie, aceştia îşi
schimbă orbitalul pentru o perioadă foarte scurtă. Trecerea
electronului de pe un nivel de energie superior pe unul inferior se
face cu eliberarea de fotoni de o anumită frecvenţă (energie).
Un conductor mai subţire se încălzeşte mult mai repede decât un
conductor gros pentru că primul este mai rezistent la trecerea
electronilor.
Mişcarea electronilor produce radiaţie electromagnetică de diferite
frecvenţe; unele frecvenţe sunt în zona undelor infraroşii, care
înseamnă căldură. Prin urmare, în filament, temperatura se ridică
la valori foarte mari; aceasta ajunge la peste 2500oC.
Temperatura foarte ridicată duce la "epuizarea" materialului din
care este alcătuit filamentul, tungstenul, care deşi rezistă la
temperaturi ridicate pentru o vreme îndelungată, în timp se
subţiază şi se rupe, ceea ce înseamnă arderea becului. În fapt,
din cauza temperaturilor ridicate, atomii de tungsten se desprind
din filament şi se aşază pe interiorul balonului de sticlă al becului.
Proiect Negoita Claudia Mariana CLASA A 10 A
BIBLIOGRAFIE
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
