PRODUCATORUL/ INTREPRINZATORUL

 Intreprinzatorul este persoana care initiaza o afacere , investind bani, timp,

energie, putere de munca si creativitate, cu scopul de a obtine un profit cat mai
mare. Un intreprinzator se caracterizeaza in primul rand prin spiritul sau
intreprinzator. Acesta consta in capacitatea de a genera schimbari cu caracter
inovator, de a vedea, de a gandi si a face altfel si altceva decat majoritatea
oamenilor, de a avea un alt mod de a pune o problema si de a o solutiona. Din
aceste cauze intreprinzatorul este numit si antreprenor in cadrul unei
economii de piata libere.Rolul intreprinzatorului consta in:- creearea de
bunuri noi care sunt cautate pe piata;
−luarea de decizii cu privire la nevoile umane ce urmeaza a fi satisfacute si ce
resursedisponibile pot fi mobilizate in acest scop;
−stabilirea proportiilor intre factorii materiali si umani, modul de organizare
a activitatii sitehnologiile necesare;
−asumarea riscurilor calculate, astfel incat sa castige;
−a avea un spirit independent, animat de dorinta de autonomie in actiune;
−optimismul, flexibilitatea si dinamismul activitatilor intreprinse.
Principalul obiectiv al intreprinzatorului este acela de a obtine profit.
Pentru aceasta trebuie sa produca.In acest caz intreprinzatorul este si
producator, adica reprezinta oferta pe piata. Productia este activitatea umana
care se manifesta prin crearea de bunuri si servicii capabile sa satisfaca nevoi/dorinte. Un
producător este o persoană sau o companie înregistrată care realizează
produse finite din materii prime pentru a obține profit prin vanzarea
bunurilor si serviciilor sub forma de marfa, cumparatorilor ce reprezinta
cererea de pe piata. Dar de cele mai multe ori, bunurile sunt distribuite
ulterior către angrosiști și comercianți cu amănuntul care apoi vând clienților.
Comercianții cu amănuntul afișează produsele prin intermediul magazinelor
fizice sau pe platforme de comert electronic.

Este o practică standard să se indice locul de fabricație. Aceste informații sunt

de obicei afișate pe materialul de ambalare. În circumstanțe obișnuite,
producătorul trebuie să îndeplinească un anumit prag și să respecte
standardele stabilite. În primul rând, producătorii ar trebui să îndeplinească
cerințele de certificare a produsului. Acest proces implică teste de performanță
și teste de asigurare a calității mărfurilor care sunt produse. Organismele de
certificare subliniază îndeplinirea tuturor standardelor internaționale
aplicabile. Este o strategie de îmbunătățire a protecției consumatorilor. Un
producător trebuie să respecte toate măsurile de asigurare a calității pentru a
evita eventualele procese din partea consumatorilor.
Distincția între producători, angrosisti, retaileri și distribuitori

În cel mai bun mod posibil, acești termeni au o relație foarte strânsă. Pe de altă
parte, trebuie trasată o linie clară. Un angrosist este mai mult sau mai puțin un
intermediar între distribuitor și comercianții cu amănuntul. Deci, de ce este
prudent să lucrezi cu angrosiștii? Se pot obține produse de la diferiți
producatori, distribuitori. Distribuitori lucreaza direct cu producătorii. Pentru
ca acest lucru să functioneze, ar trebui să existe o relație de afaceri foarte
puternică între cele două părți. Cel mai adesea, ambii omologi încheie acorduri
legale, astfel încât toate tranzacțiile să fie profitabile. În plus, producătorii pot
furniza bunuri distribuitorilor pe credit. Acest lucru explică de ce trebuie
construit un bun raport între ambele părți. În timp ce cei doi au cea mai
apropiată legătură, este destul de neobișnuit ca distribuitorul să vândă direct
produsele către consumatori. Un distribuitor se ocupă de mărfuri în vrac.
Pentru a face întregul proces profitabil, ei trebuie să vândă produsele
către angrosiști care fac o achiziție în cantități mari. Este sigur că un angrosist
trebuie să aibă o putere de cumpărare flexibilă. Acest lucru îi ajută să cumpere
bunuri în volume mari. Ca urmare, atrage un preț redus care duce la mărirea
marjele de profit. În plus, mai mulți comercianți cu amănuntul pot conta pe
angrosist. De fapt, angrosiștii au o gamă largă de produse datorită legăturilor
strânse cu diferiți distribuitori. Există retaileri uriași precum Amazon și
Alibaba unde mărfurile sunt afișate online de către angrosiști. Cu toate acestea,
magazinele fizice aduc o contribuție imensă la afacerea cu amănuntul. Aici,
clienții pot cumpăra bunuri care sunt afișate fizic pe rafturi. Un comerciant cu
amănuntul cumpără adesea produsele în cantități mici și le vinde la prețul de
vânzare recomandat. Retailerii pot profita la maximum de terțe părți, de
platforme online pe care le folosesc pentru a-și afișa produsele virtuale.

Tipuri de producție de fabricație

În cea mai mare parte, există trei căi predominante atunci când vine vorba de
fabricarea produselor care sunt; Make-to-Stock (MTS), Make-to-Order (MTO) si
Make-to-Assemble (MTA)

Make-to-stock (MTS)

Este o metodă care este adesea utilizată de producători pentru a satisface

cererea anticipată a clienților. Previziunile consumatorilor se bazează în
principal pe timpul fabricării produselor. Și de ce este important MTS? Dacă un
producător produce un produs care este la mare cerere într-un anumit sezon,
acest lucru se dovedește a fi cel mai potrivit plan pentru a satisface clienți de
pe piață si a face si profit. Datele sunt exacte și ajută producătorul să evite
ramanerea marfurilor in depozit pe stoc care ar putea duce la pierderi. Această
strategie funcționează bine într-un mediu în care există producție în masă de
bunuri. Mai mult, este un plan de gestionare a afacerii corect, care reduce
costurile de operare.

Realizare la comandă (MTO)

Este un proces de fabricație care începe odată cu primirea unei comenzi de la

un client. Acest lucru oferă libertate pentru personalizarea produselor și
gestionarea ușoară a nivelurilor de inventar în sistemele de producție. Destul
de interesant, este ca acest mijloc de productie duce la eliminarea acumularii
marfurilor pe stoc, deoarece tot ce se produce se va vinde imediat, catre
clientul ce-a comandat produsul. Este o metodă de producție care este potrivită
acolo unde materiile prime sunt ușor disponibile. În cele din urmă, bunurile
sunt produse mai repede atunci când o comandă este făcută de un client.
Această metodă impune producătorului să aibă toate piesele din depozit care
așteaptă să fie asamblate. Acest lucru grăbește procesul de producție după
efectuarea unei comenzi.

Dimpotrivă, există un obstacol asociat strategiei Make-to-Order. Dacă un

produs este etichetat ca MTO, atunci acesta tinde să fie mai scump pentru
cumpărător, deoarece există personalizări de făcut. Clienții tind să fie reticenți
în plasarea unui comenzi de cumparare dacă produsul ajunge să coste mult
mai mult.

Asamblare (MTA)

Este la fel de simplu pe cât pare. Compania producătoare folosește această

metodă pentru a păstra un stoc de piese de bază pe baza previziunilor cererii
pieței. Piesele sunt apoi păstrate în siguranță în depozit și sunt asamblate în
momentul în care un client face o comandă. De asemenea, acest lucru permite
si personalizare produsului, daca clientul o cere.

În mod obișnuit, MTA pare a fi o fuziune atât a mărfurilor pe stoc (MTS), cât și
a mărfurilor la comandă (MTO). Rețineți că producătorul va trebui să evite
supraproducerea inventarului. Foarme multi producatori folosesc aceasta
metoda, in special in industria I.T.,a computerelor.

Cum se atenueaza riscurile de fabricație

Pentru început, un producător trebuie să rezolve riscul lanțului de

aprovizionare. Se întâmplă atunci când furnizorii nu sunt suficient de fiabili.
De obicei producatorul păstrați o evidență a tuturor materiilor prime
importante care sunt utile la efectuarea unei produs. Există riscuri
operaționale care apar pe parcursul întregului proces de producție. Un
producător trebuie să aloce bani pentru a înlocui mașinile care se pot defecta
sau deprecia pe termen lung. O sursă de alimentare financiara de rezervă este
ceva ce nu ar trebui sa lipseasca producatorului.

PROPRIETATEA
Proprietatea raportul dintre proprietar si obiectul proprietatii sale, inclusiv cea ce produce
folosirea proprietatii, care poate fi destinat consumului propriu sau comercializarii sub
forma de marfa.
Raportul de proprietate atrage dupa sine drepturi sau atribute care revin
detinatorilor proprietatii, adica proprietarului.Acestea se refera la :
−posesia(dreptul de posesiune)– insusirea de catre persoana/institutie a bunurilor;
−dispozitia (dreptul de dispozitie)– decizia referitoare la obiectul proprietatii;
−folosinta (dreptul de utilizare)- utilizarea bunului aflat in posesie;
−uzufructul ( de a folosi roadele)– insusirea beneficiilor care apar in legatura cu
acel bun.
Proprietatea se prezinta sub forma unitatii a doua elemente:
a.Obiectul proprietatii il constituie bunurile; b.Subiectul proprietatii il
formeaza intreprinzatorii/producatorii, agentii economici(persoanefizice si
persoane juridice), adica proprietarii.
 Exercitarea proprietatii este dreptul exclusiv al proprietarului, drept pe care il
poate executa subunul, mai multe, sau sub toate atributele. Atributele
proprietatii pot fi cedate (instrainate) total sau partial(temporar):
−instrainarea se realizeaza prin:
−vanzare/cumparare (cu contraechivalent, adica un pret al marfii);
−donatie, mostenire ( fara contraechivalent);
Proprietatea poate fi de 3 tipuri: proprietate publica, proprietate privata si
proprietate mixta.
Proprietatea publica sau de stat, in care proprietarul este statul reprezentat
prin diferite institutii si functionari publici. De exemplu cladirea scolii e
proprietate publica.
Proprietatea privata poate fi la randul ei de 2 tipuri: proprietate privata
individuala, in care proprietarul e reprezentat de o singura persoana fizica sau
juridica si proprietate privata asociativa in care proprietarul e reprezentat de
mai multe persoane fizice sau juridice. In acest caz proprietarii pot detine
procente mai mari sau mai mici din cadrul proprietatii, adica actiuni, iar
proprietarii se numesc actionari. In cazul in care unul dintre ei detine peste
50% din actiuni acesta este actionar majoritar.
Proprietatea mixta in care proprietarii sunt: statul si o persoana sau mai multe
persoane fizice sau juridice private. Si in cazul acestui tip de proprietate este
vorba de actiuni, iar proprietarii sunt actionari.
Raspundeti la urmatoarele cerinte in functie de textul de mai sus:
1-Ce este un intreprinzator?
2-Care ar fi 2 roluri ale intreprinzatorului in cadrul societatii?
3-Cum mai este numit intreprinzatorul?
4-Carte este principalul obiectiv al orcarui intreprinzator?
5-Ce este productia?
6-Ce este producatorul?
7-Care este distincția între producători, angrosisti, retaileri și distribuitori?
8-Ce este MTS?
9-Ce este MTO?
10-Ce este MTA?
11-Ce este proprietatea?
12-Care sunt atributele proprietatii?
13-Ce este proprietatea publica si ce puteti spune despre ea?
14-Ce este proprietatea privata si ce puteti spune despre ea?
15-Ce este proprietatea mixta si ce puteti spune despre ea?