Schemă recapitulativă
Definiţie - partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea, existenţa, necesitatea, posibilitatea, posesia, dorinţa
Clasificare
I. a. predicative – formează singure predicatul verbal
b. nepredicative copulative – împreună cu numele predicativ formează predicatul nominal (a fi, a deveni( numai copulativ),
a ieşi, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi)
auxiliare – ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse şi la diateza pasivă; verbele auxiliare sunt:
a fi, a vrea, a avea
II. a. personale – care pot avea subiect
b. unipersonale – au forme numai pentru persoana a III- a şi exprimă acţiuni atribuite unor fenomene ale naturii, animale etc.
( a lătra, a apune, a răsări)
c. impersonale – acţiunea nu este făcută de o persoană; au formă de persoana a III-a (a trebui, a se cuveni, a tuna, a fulgera)
d. expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume
predicativ în cadrul construcţiei (este bine, este rău, e posibil, e recomandabil etc)
e.locuţiuni verbale – grup de cuvinte cu înţeles unitar care au sinonim un verb (a băga de seamă, a-şi aduce aminte etc.)
III. a. Tranzitive – care pot avea compl. direct (a face, a citi etc.); verbe dublu tranzitive- pot avea două C.d.:pt. persoane şi pt. obiecte
b. intranzitive – care nu pot avea C.d. (ex. merge, a ajunge)
Valorile verbului a fi
1. predicativ (=a se petrece, a se afla, a costa) ex: Casa este pe deal. ( îndeplineşte f.s. de predicat verbal)
2. copulativ ex: Casa este luminoasă. (împreună cu numele predicativ luminoasă îndeplineşte f.s. de predicat nominal )
3. auxiliar ex: Aş fi vrut să citesc o carte. (ajută la formarea unor timpuri compuse şi a diatezei pasive; singur nu îndeplineşte f. s.)
Conjugarea verbului – după terminaţia verbului la infinitiv există patru conjugări: -a – I; -ea – a II-a; -e – a III-a ; -i, -î – a IV-a
Diateza – activă: acţiunea este realizată de subiectul gramatical, care poate fi exprimat sau neexprimat. Ora de istorie a început.
– reflexivă: acţiunea este săvârşită şi suferită de subiectul gramatical. Se gândeşte la nemurirea sufletului.
Obs. Dacă pronumele reflexive care însoţesc verbul au f. sintactică şi pot fi înlocuite cu un pron. personal sau reluate într-o formă accentuată,verbul nu este la
diateza reflexivă, ci la diateza activă pronominală; pronumele se analizează separat. Şi-a murdărit pantofii cu noroi.(săi)- f.s. de atribut pronominal în D
– pasivă: subiectul gramatical suferă acţiunea săvârşită de altcineva; se formează cu auxiliarul a fi şi participiul verbului.
Cartea este citită de toţi copiii. ( pentru a nu fi confundat cu un PN, se face verificarea, folosind complem. de agent)
c. participiu – ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse (am făcut, am dat, să fi lucrat)
Atribut adjectival: Aşteptăm să găsim câmpiile înverzite şi copacii înfloriţi.
Nume predicativ: Totul pare cuprins de vraja acestei întâmplări.
d. supin – prep. de, după, la… + participiu (de citit, la cules, de scris…)
Subiect: Este uşor de acuzat pe alţii când tu eşti vinovat.
Atribut verbal: Maria şi-a cumpărat o carte de colorat.
Nume predicativ: O asemenea faptă este de admirat.
Complement direct: Copii au de citit o poezie.
Complement indirect: Noi ne-am săturat de mâncat dulciuri.
Complement circumstanţial de scop: Se grăbeşte la măritat.
Complement circumstanţial de cauză: Pantofii se uzează de purtat.