CUVINTE CU MAI MULTE VALORI MORFOLOGICE

A FI - este/e/i, sunt/s

1. Verb predicativ (=a se afla, a se găsi, a exista, a se întâmpla, a se petrece,...):

El este acasă. (se află) Mi-e /Mi-i somn. (simt)

Ședința e două ore. (durează) Ți-e/ți-i dor de bunici. (simți)
Caietu-i sub bancă. (se află) !!!(toamnă, seară, somn, dor= subiecte)
E toamnă. (există, se manifestă) Ce e când ți se bate ochiul? (înseamnă)
E seară. (a venit) Ce-o fi cu el? (se întâmplă)

2. Verb copulativ personal (formează predicatul nominal cu un nume predicativ care oferă o informație despre subiect: cum
este sau cine /ce este subiectul): Elevul este atent. El este elev. Toamna este un anotimp. Pasiunea mea este de a dansa.

3. Verb copulativ impersonal – în cadrul expresiilor verbale impersonale care au funcția sintactică de predicat nominal:
e bine, e greu, ar fi de dorit, e de apreciat, era de bănuit, e de așteptat, e un noroc, e ghinion, e cumplit, e posibil, e
clar...[+ că, să, cum, ce... (elemente de relație subordonatoare), când apar în frază]
E bine a citi. E de dorit a nu se întârzia. E greu de făcut tema. (!!! a citi, a nu se întârzia, de făcut = subiecte)
E clar care a greșit. E bine să nu întârziem. E de apreciat ce ai făcut. E cumplit cum a reacționat.

4. Verb auxiliar
- forma fi:

o viitor anterior: voi fi citit

o conjunctiv perfect: să fi citit
o condițional-optativ perfect: aș fi citit
o infinitiv perfect: a fi citit
- toate formele – diateza pasivă:
Eu am fost anunțat. Fiind apreciat, m-am simțit
important. N-aș fi fost lăudat, dacă nu meritam.

ȘI
- conjuncție coordonatoare copulativă: Citesc
romane și basme.
- pronume reflexiv: Și-a amintit de mine.
- adverb (= repede, devreme): A și rezolvat
exercițiul. L-am sunat și a și venit.
- adverb (= întărește o idee): A venit și el. Citește și
tema mea.
- substantiv: Și este o conjuncție.
- locuțiune adjectivală: Are o haină și mai și.

O
- articol nehotărât: M-am întâlnit cu o colegă.
- pronume personal: Iat-o!
- numeral cardinal cu valoare adjectivală: În vacanță
am citit doar/numai o carte.
- adjectiv pronominal nehotărât: O fată scrie, alta
dansează.
- verb auxiliar: O plecat. O să plec.
- interjecție: O! Ce înstelat e cerul!
- substantiv: O este vocală.
 A
- articol hotărât: Cartea este acolo.
- articol posesiv: Cartea mea este nouă, a ta e uzată.
- articol genitival: Cartea este a Mariei.
- articol demonstrativ-adjectival, formă populară: A (cea) mică este acasă, a mare s-a dus în oraș.
- prepoziție pentru acuzativ: Miroase a fum.
- prepoziție pentru genitiv: Eforturile a zeci de copii au dat roade.
- prepoziție pentru infinitiv: A pleca era necesar.
- verb auxiliar: A plecat.
- interjecție: A! Mi-am amintit!
- substantiv: A este vocală.

UN
- articol nehotărât: M-am întâlnit cu un coleg.
- numeral cardinal cu valoare adjectivală: În vacanță am citit doar/numai un roman.
- adjectiv pronominal nehotărât: Un copil scrie, altul dansează.
- substantiv: Un este articol.

I
- articol hotărât: Elevii scriu.
- verb predicativ: Caietu-i sub bancă. (se află)
- verb copulativ: Elevul-i atent.
- verb impersonal: Bine-i să ajungi la timp.
- verb auxiliar: Elevii-s apreciați de profesori.
- pronume personal, formă neaccentuată în Ac. și D.: Privește-i! Oferă-i și ei flori!
- interjecție: I! Ce bine îți stă rochia!
- substantiv: I este vocală.

S
- verb predicativ: Caietele-s pe bancă. (se află)
- verb copulativ: Elevii-s atenți.
- verb auxiliar: Elevii-s apreciați de profesori.
- pronume reflexiv: El s-a îmbrăcat în grabă.
- conjuncție subordonatoare (să): Ar fi de dorit s-ajungă la timp.

ÎI
- verb predicativ: Caietul îi pe bancă. (se află)
- verb copulativ: Elevul îi atent.
- verb auxiliar: Elevul îi apreciat de profesori.
- verb impersonal: Îi bine ce faci?
- pronume personal, formă neaccentuată în Ac. și D.: Îi chem și pe ei la joacă. Îi spun orice fratelui meu.

LUI
- articol hotărât: I-am spus secretul meu lui Andrei.
- pronume personal: Greșeala lui a fost trecută cu vederea.
- numeral cardinal cu valoare adjectivală: În vacanță am citit doar/numai o carte.
- adjectiv pronominal nehotărât: O fată scrie, alta dansează.
- verb auxiliar: O plecat. O să plec.
- interjecție: Lui! Lui! Lui! era refrenul melodiei.
- substantiv: Lui este cuvânt monosilabic.
 MI
- pronume personal: Mi-ai trimis un mesaj.
- pronume reflexiv: Mi-am amintit ceva important.
- substantiv: Mi este o notă muzicală.

DE
- prepoziție: Manualul de istorie mă fascinează.
- conjuncție subordonatoare (= dacă, încât, ca să): De nu vii, mă supăr. A țipat așa de tare de a răgușit. Du-te de te
spală!
- interjecție: De! Mai greșește omul!
- substantiv: De este cuvânt monosilabic.
CE
- pronume relativ: Nu știu ce să citesc.
- adjectiv relativ: Nu știu ce carte să citesc.
- pronume interogativ: Ce citești?
- adjectiv interogativ: Ce carte citești?
- adverb (= cât): Ce frumos ești! Ce bine arăți!
- locuțiune adverbială: Sunt din ce în ce mai veselă.
- interjecție (când după el este virgulă, în enunțuri interogative sau exclamative): Ce, n-ai plecat încă?

TOT
- adjectiv cu valoare substantivală: Am scris tot (textul, exercițiul...).
- adjectiv pronominal nehotărât: Am mâncat tot tortul.
- adverb (= tocmai, chiar, iar, încă): Tot tu te superi? Tot tu ai întârziat și ieri. Tot n-am înțeles textul.
- substantiv: El vrea totul sau nimic.
- locuțiune adverbială (= foarte): El este un om cu totul și cu totul special.
- locuțiune adverbială de mod: S-a mutat cu totul din țară. (= definitiv)
- locuțiune adverbială de loc: Peste tot era praf. (= oriunde)
- locuțiuneconjuncțională subordonatoare: Cu toate că plouă, eu tot ies afară.
!!! toți, toate = pronume și adjective nehotărâte: Toți au plecat. Toate fetele scriu.

CARE
- pronume relativ: Nu știu care a țipat.
- adjectiv relativ: Nu știu care elev a țipat.
- pronume interogativ: Care a țipat?
- adjectiv interogativ: Care elev a țipat?
- locuțiune adverbială: Am haine care mai de care mai colorate.
- substantiv: Pe drum trec multe care.

CÂT
- adverb relativ: Nu știu cât am de scris.
- adjectiv relativ: Nu știu cât timp am dormit..
- adverb interogativ: Cât durează ședința?
- adjectiv interogativ: Cât timp va fi ședința?
- adverb: Cât de frumoasă ești!
- prepoziție (= ca): Casa mea e înaltă cât un brad.
- substantiv: la matematică s-a discutat despre cât și rest.
!!! câți, câte = pronume și adjective relativeși interogative: Se știe câți au plecat. Câte fete lipsesc azi?
 POATE
- verb predicativ: El nu poate să danseze.
- adverb de mod: Va veni și el la petrecere, poate.
- adverb predicativ: Poate că va veni și el.

CEA
- articol demonstrativ-adjectival: Fata cea înaltă stă în spate. Cea înaltă stă în spate.
- pronume demonstrativ, forma populară: Cea de acolo e sora mea.
- interjecție: Căruțașul striga: Hăis! Cea!

AI
- articol posesiv: Ai voștri par mai cuminți.
- articol genitival: Cățeii sunt ai vecinului.
- verb predicativ: Tu ai doi frați.
- verb auxiliar: Te-ai trezit deja?
- interjecție: Ai! Ai! Fii mai atent!

DREPT
- substantiv: Sora mea a dat examen la Drept.
- adjectiv: Mă doare piciorul drept.
- adverb: Azi am venit drept acasă. Se comportă drept cu ceilalți.
- prepoziție (= ca): Se dă drept preot.
- locuțiune prepozițională specifică genitivului: M-am oprit în dreptul casei tale.
- locuțiune adverbială: Merge de-a dreptul acasă.