ROMANII

Noteza cinci aspect care ărpvin din timpul imperiului roman.

CIFRELE ROMANE ȘI ALFABETUL LATIN
I. Alfabetul Latin

Alfabetul latin este unul asemanator cu cel care il folosim la calculator sau cel care il
folosim in documente importante, sau chiar la teme, dar potrivit specialiştilor în istorie, primul
cuvânt aşa zis romanesc, dar scris în alfabet grecesc îl găsim în „Istoriile lui Theophylactus
Simocatta“. Operă scrisă de cronicarul bizantin pe la anul 630, în care apar cuvintele „Torna,
Torna”, elemente care au constituit obiectul unei îndelungate controverse. După cum se ştie,
împrejurarea în care au fost rostite cuvintele în discuţie o reprezintă o expediţie din anul 587 a
armatei bizantine împotriva avarilor, condusă de generalul Comentiolus în munţii Haemus
(Tracia) sau mai cunoscuţii Balcani din Bulgaria. La aproape două secole după
Theophylactus, aceeaşi întâmplare e relatată mai concentrat de un alt cronicar bizantin,
Theophanes Confessor, în textul numit Chronographia, scrisă pe la 810–814, unde apare
“τόρνα, τόρνα, φράτρε”.
 CIFRELE ROMANE ȘI ALFABETUL LATIN
II. Numerele Romane
Dupa cum se vede si in titlu folosim cifre romane zi de zi prin numerotare sau prin citirea ceasului. Și
le datoram romanilor aceste cifre. Numerele romane au fost folosite pentru a înregistra numerele în piatră,
artă și monede. Cu toate acestea, aceasta a fost cu mult timp în urmă, în aceste zile acestea sunt folosite
pentru elemente de listă, titluri de capitole, date de copyright și pentru a marca secvențe de film, cum ar fi
Star Wars Films.

Numerele romane sunt, de asemenea, folosite pe fețele de ceas și ceas. Dacă ați văzut un ceas cu
numere romane, ați fi dat seama că numărul patru este scris ca IIII in loc de IV, acest lucru se datorează
faptului că se adaugă simetrie față de ceas - deși nu prea cred că adaugă simetrie. Numeralele sunt adesea
folosite pentru a arăta timpul.
Cifrele romane le folosim si pentru numeralele ordinale adica pentru a indica clasarea unei personae
intr-un concurs, pentru a numerota etjaele unui bloc, etc.
 CODUL CIVIL ROMAN- IUS ROMANUM

Astfel, dreptul roman este reprezentat de acele norme de conduit recunoscute sau sancţionate de statul
roman pentru asigurarea ordinii de drept romane. Aceste norme de conduită au cunoscut un proces amplu de
perfecţionare în cadrul unei evoluţii milenare, al cărui debut se plasează în perioada de formare a oraşului
Roma şi s-a încheiat la moartea împăratului Justinian (565 d. Ch.), ultimul împărat vorbitor de limba latină
pe malurile Bosforului.
Dreptul roman s-a perfecţionat în procesul transformării societăţii civile romane dintr-o societate
gentilică într-una politică. Astfel că, la origine acest proces se caracterizează, atât la romani, cât şi la alte
popoare ale antichităţii, prin confuzia între diferitele categorii de norme sociale. La început, cetăţenii romani
nu au perceput o separaţie foarte clară între normele juridice, religioase şi social-morale. Însă cu timpul, faţă
de celelalte popoare, romanii au trecut peste această confuzie, dovadă că încă din epoca veche normele de
drept erau desemnate prin termenul de ,,ius”, cele religioase prin ,,fas”, iar cele morale prin ,,honestum”.
 FORMA DE GUVERNAMANT-REPUBLICA

Republica romană ( Roma republicană) ( 509î.Hr -27 î.Hr) (forma de stat și de guvernământ a Romei între
509-27 î.Hr). Termenul de republica provine din termenii res publica care inseamna treburile poporului, cu alte
cuvinte implicarea poporului in luarea deciziilor sau conducerea statului, prin cele doua institutii Senatul si
Adunarea Poporului.
Senat (Sfatul bătrânilor în Roma antică) care aplica Senatus consultus(hotărârile Senatului)în numele
poporului(Senatus Populusque Romanus/SPQR/=“Senatul şi poporul roman”, era format din 300 de magistrati.
Magistratură este corpul magistraţilor. Funcţia sau profesiunea de magistrat era doar in timpul in care îşi exercită
funcţia un magistrat. Dintre magistrati cei mai importanți erau cei 2 consuli.
Adunarea Poporului sau Comitia din în perioada Republicii romane avea atribuții, politice, legislative,
judecătorești și religioase, alegea magistrații si se întrunea în For(piața publică în Roma antică) sau pe Câmpul lui
Marte.
FORMATIUNILE DE LUPTA