Evaluare națională

1.ROMÂNĂ

Diftong = grupul de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală:

toam-nă – oa=diftong
Triftong=grupul de trei sunete format dintr-o vocală și două semivocale:
le-oai-că, i-ni-mioa-ră, spu-neai, veneau etc.
Hiat=două vocale vecine, aflate în silabe diferite: a-le-e, bi-o-lo-gi-e, ge-
o-gra-fi-e etc

*Regulă:
Grupurile de litere ce, ci ge, gi, che, chi, ghe, ghi formează un singur sunet
atunci când, în silaba în care apar, accentul nu cade pe e sau pe i din grup, ci
alături, pe o vocală. Ele se transcriu fonetic astfel: ce, ci – c; ge, gi – g; che, chi –
k ; ghe, ghi – g ;
Ex. cea-pă – 5 litere, 4 sunete (c, a, p, ă); cioban – 6 litere, 5 sunete (c, o, b, a, n)

Regulă:
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi formează două sunete atunci
când, în silaba din care fac parte, accentul cade pe e/i din grup. În această
situație, e/i este vocală și se poate pronunța prelung, se aude clar ca sunet, deci
se numără separat).
Ex. cer – 3 litere, 3 sunete (c, e, r); ci-ne-va – 6 litere, 6 sunete (c, i, n, e, v, a);

NU SE FORMEAZĂ HIAT ÎNTRE VOCALĂ ȘI SEMIVOCALĂ!

Ex. po-ia-nă – are diftongul -ia-, în care i este semivocală, iar a este vocală
(iaaaaaaa)

DERIVARE: formarea de cuvinte noi, pornind de la un cuvânt de bază,cu

ajutorul prefixelor si al sufixelor

! Nu confundați sufixele cu desinențele de plural sau articol nehotarât!

COMPUNERE: formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte
care,împreună,capătă un singur sens, nou.
-Ex.floarea-soarelui
a) ALĂTURARE
b) SUBORDONARE
c) ABREVIERE

CONVERSIUNE:formarea de cuvinte noi prin trecerea de la o parte de

vorbire la alta.

 FAMILIA LEXICALĂ: este totalitatea cuvintelor formate prin derivare,

compunere sau conversiune de la acelaș cunânt de bază.
 CÂMPUL LEXICAL: cuprinde totalitatea cuvintelor din același domeniu
de activitate și care au legătură de sens.

 SINONIMELE: cuvinte cu sens identic sau asemănător.

 ANTONIMELE: cuvinte cu sens opus.
 OMONIMELE(omo=același; nim=nume):cuvinte cu aceeași formă, dar cu
înțeles total diferit.
 .CUVINTELE POLISEMANTICE poli=mai multe; semantic=sens).
Cuvântul polisemantic este un cuvânt care, pus în contexte (enunțuri)
diferite, capătă sensuri diverse, dar nu total diferite, păstrând un
element de sens comun.

 UN CUVÂNT POLISEMANTIC poate avea:

SENS PROPRIU DE BAZĂ: Citesc o carte. (cel mai des întâlnit)
 SENS PROPRIU SECUNDAR: Mi-a dat o carte de vizită/o carte de joc.(mai
rar întâlnit)
SENS FIGURAT (metafora): Ai carte, ai parte! (carte=învățătură, cultură)

 5. PARONIMELE: cuvinte cu formă asemănătoare, dar cu înțeles total

diferit.
 Exemple: glaciar (legat de ghețari) – glacial (rece; neprietenos);
lac glaciar – privire glacială;
-literar (legat de literatură) – literal (despre litere); text literar – citire
literală (pe litere); -
eminent (excepțional) – iminent (inevitabil); elev eminent – pericol
iminent. etc

 ADJECTIVUL: partea de vorbire flexibilă care denumește însușiri ale

obiectelor, deci stă pe lângă un substantiv, cu care SE ACORDĂ în
gen, număr și caz (adjectivul preia genul, numărul și cazul
substantivului).
 a). Adjectivele pot fi: - propriu-zise (cele mai multe): frumos, bun,
enorm, albastru etc.
- provenite din verb la participiu / participiale: ( romanul) citit,
(cartea) scrisă, (copiii) lăudați, (fetele) admirate.

- provenite din verbe la gerunziu: (mână) tremurândă, (torțe)

arzânde, (oameni) suferinzi etc.
- - adjective pronominale: - de întărire: Fata însăși a pictat
tabloul.
- posesive: Fata mea a pictat tabloul.

- demonstrative: Această fată a pictat tabloul.

- interogative: Care fată a pictat tabloul?

- relative: Nu știu care fată a pictat tabloul.

- nehotărâte: Fiecare fată a pictat un tablou.

- negative: Nicio fată nu a pictat tabloul.

GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVELOR:
1. POZITIV: bun
2. COMPARATIV: - de superioritate: mai bun; - de egalitate: la fel de bun;
- de inferioritate: mai puțin bun.
3. SUPERLATIV: - RELATIV - de superioritate: cel mai bun; - de
inferioritate: cel mai puțin bun;
- ABSOLUT - de superioritate: foarte bun - foarte puțin bun
(rar folosit).

FUNCȚII SINTACTICE ALE ADJECTIVELOR:

1. ATRIBUT (cea mai frecventă funcție): Am o carte nouă.
2. NUME PREDICATIV: Cartea este nouă.
3. CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP (foarte rar): De mică era harnică.

COORDONATOARE
-ȘI, NICI - copulative
-DAR, IAR, ÎNSĂ, CI - adversative
-SAU, ORI, FIE - disjunctive
-DECI - concluzivă.

SUBORDONATOARE

-CĂ, SĂ, CA SĂ
-DACĂ, DEȘI, DEOARECE
-FIINDCĂ, ÎNTRUCÂT, CĂCI
-ÎNCÂT

1.Locuțiunile verbale: expresii care conțin un verb și sunt sinonime cu un

verb.
- a o lua la fugă/la sănătoasa (a fugi)
- a face din țânțar armăsar (a exagera)
- a lua la rost (a certa)
- a ține minte (a memora)
- a face cu ou și cu oțet (a certa)
- a-și da seama (a înțelege)
- a lua peste picior (a ironiza)
- a-și aduce aminte (a memora)
- a-i părea rău (a regreta)
- a-și bate joc (a batjocori)
- a băga de seamă (a observa)

2. Locuțiunile substantivale: expresii care conțin un substantiv și sunt

sinonime cu un substantiv:
- ținere de minte (memorie)
- dare de seamă (raport)
- punct de vedere (opinie)
- aducere aminte (amintire)
- părere de rău (regret)
- bătaie de joc (batjocură)
- băgare de seamă (atenție)

3. Locuțiunile adjectivale: expresii sinonime cu un adjectiv:

- (om) - cu scaun la cap (înțelept, echilibrat)
- de seamă (important)
- cu capul în nori (aerian, visător, neatent)
- de vază (respectabil)
- cu picioarele pe pământ (realist)
- de nimic, de doi bani, de doi lei (nevaloros)
- cu dare de mână (generos, darnic)
- de cuvânt, de onoare (onorabil, parolist)

4. Locuțiuni adverbiale: expresii sinonime cu un adverb:

- de loc: peste tot, ici și colo, în lung și-n lat, din loc în loc, la stânga, în
sus, în jos etc.
- de timp: din când în când, din clipă-n clipă, pe înserate, cu noaptea-n
cap etc
. - de mod: așa și-așa, ca lumea, fără rost etc.
- PREDICATIVE: cu siguranță, cu certitudine, fără îndoială, fără doar și
poate, de bună seamă CĂ...

5. Locuțiuni prepoziționale:
- de ACUZATIV: în loc de, față de, înainte de, de față cu etc.
- de GENITIV: în jurul, în fața, în spatele, în mijlocul, în lungul, în latul,
de-a lungul, de-a latul, din cauza, din pricina ... (CUIVA - substantiv/
pronume în GENITIV)

6. Locuțiuni conjuncționale: expresii sinonime cu o conjuncție sau cu un

element de relație:
- coordonatoare: precum și (și), numai să, numai că (dar) etc.
- subordonatoare: - pentru că, din cauză că, din pricină că (fiindcă), -
în caz că, de vreme ce (dacă),
- chiar dacă, cu toate că (deși),
- înainte să, după ce, ca și cum, ca și când, odată ce etc.

7. Locuțiuni interjecționale: expresii sinonime cu o interjecție: - Doamne

ferește!, la naiba! Etc.

Să scriem corect!
1. Ea are ochii verzi / albaștri / negri. – adjective cu desinența de pl. „i”;

2. Echipa are 11 membri / jucători și doi arbitri / conducători. (desinențe

de plural, un singur „i”) Membrii/jucătorii echipei s-au înțeles cu toți
arbitrii/conducătorii. ( desinența de plural + articolul hotărât = „ii”)

3. Copiii mei proprii m-au mințit. Propriii mei copii m-au mințit. Copil –
copii – copiii (mei); fiu – fii – fiii (mei)

4. Cercelul auriu – cerceii aurii – auriii cercei Fulgul argintiu – fulgii

argintii – argintiii fulgi – argintiile aripi Copilul zglobiu – copiii zglobii –
zglobiii lui copii Fiul hazliu – fiii hazlii – hazliii lui fii (Adjectivul pus în
fața substantivului preia de la substantiv articolul hotărât)

5. Unele substantive feminine în genitiv/dativ au „ii”: se articulează

hotărît forma de plural: o compunere – două compuneri –
compunerii; Ex. grădinii, bunicii, florii, curții, porții, întâmplării,
acțiunii, povestirii etc.
 6. Se scriu mereu cu un „-i” verbele la: - Indicativ, viitor, forma standard:
voi veni, vei lipsi, va citi etc.; - Condițional-optativ prezent: aș veni, ai
lipsi, ar citi etc.; - Infinitiv prezent: a veni, (nu poți) lipsi, (poate) citi,
(ar fi putut) iubi;

7. Se scriu mereu cu „-ii” verbele la pers. a II-a sg. (tu), indicativ, prezent
sau conjunctiv prezent: (tu) (să) (nu) știi, fii, scrii, vii, devii, revii, ții,
deții, reții, te abții.

8. Perfectul simplu: eu venii – el veni; eu auzii – el auzi (un i accentuat)

9. Verbul a fi la modul imperativ: Fii atent! Nu fi obraznic

Punem virgulă:
1.în enumerații: A ajuns seara, târziu, după ora 9. Acolo, departe, dincolo de
râu, se vedea pădurea.

2. înainte/după un substantiv în vocativ: - Copii, haideți la joacă!

3. înainte și după o apoziție: - Alex și Dana, propriii mei copii, m-au mințit!

4. înaintea conjuncțiilor coordonatoare *adverstive: dar, iar, însă, ci: Te-am

sunat, dar nu mi-ai răspuns. Nu vreau să cânt, ci să dansez. *concluzive: deci:
Am învățat, deci voi lua o notă mare.

5. înaintea conjuncțiilor subordonatoare: dacă, deși, deoarece, fiindcă, întrucât,

căci, încât: Copiii învață, dacă au o motivație bună. Te iert, deși nu înțeleg de ce
ai mințit. Vino și tu, deoarece avem nevoie de noi membri.
6. când enunțul începe cu verb la gerunziu: Văzând că vine, am plecat.

7. înainte/după o atributivă explicativă: Ana, pe care și tu o știi, lipsește. Ea este

colega noastră cea nouă, căreia îi spunem bun venit!

8. când o propoziție circumstanțială trece în fața regentei: Când l-am văzut, m-

am speriat. Îndată ce / Odată ce am terminat temele, am ieșit afară. Înainte să
pleci, sună-mă! Dacă nu vii, mă supăr. Deși am muncit ore întregi, n-am
terminat.

9. după conectorii: -În opinia mea, ... (dar niciodată după ,,Consider că...”)
-În primul rând/În al doilea rând, ...
-Pe de o parte/Pe de altă parte, ...
-În concluzie/Prin urmare/Așadar/Astfel, ... (locuțiunea conjuncțională ,,așa că”
are virgulă doar în față, niciodată după ea: Am terminat, așa că pot veni la tine.)

NICIODATĂ NU PUNEM VIRGULĂ ÎNTRE SUBIECT ȘI PREDICAT!!!

Figura de stil Exemple

1. Epitetul: o însușire neobișnuită
- epitetul antepus (inversiunea)
- epitetul cromatic
- epitetul personificator
- epitetul metaforic *Și verbele pot avea epitete: Cădea o ploaie sclipitoare de
vară.
1. Cădea o sclipitoare ploaie de vară.
 2. Cerul violet mă încântă.
3. Cădea o ploaie veselă de vară.
4. În cameră intra lumina de aur a dimineții. Ploaia cădea lin
peste ierburi.
2. Personificarea: acordarea de însușiri omenești necuvântătoarelor Ploaia
cânta. Frunzele dansau în adierea vântului. Soarele ne zâmbea.

3. Comparația: asocierea a doi termeni, pe baza unei trăsături comune. Soarele

strălucea ca un bulgăre de aur.

4. Metafora: sensul figurat al unui substantiv (o comparație prescurtată)

Bulgărele de aur al soarelui strălucea în zare. (are la bază comparația ,,soarele
strălucitor ca un bulgăre de aur”)

5. Enumerația: În livadă înfloriseră prunii, caișii și cireșii.

6. Repetiția :Soarele apunea departe, departe...

7. Antiteza: doi termeni (idei, personaje, trăsături) aflați în opoziție (se exprimă,
de obicei, prin antonime) „Eu veneam de sus, tu veneai de jos. Tu soseai din
vieți, eu veneam din morți.” (Tudor Arghezi) „Vreme trece, vreme vine, Toate-s
vechi și nouă-s toate. Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate.” (Mihai
Eminescu)

TRĂSĂTURILE TEXTELOR

1.Textul literar narativ:

- acțiunea structurată cronologic, pe momentele subiectului, și plasată
într-un anumit context spațio-temporal (indici de loc și de timp);
- prezența personajelor care iau parte la acțiune;

- prezența naratorului (obiectiv: narează la persoana a III-a, fără a se

implica în acțiune; subiectiv: narează la persoana I, implicat în acțiune,
narator-personaj)

Exemple:
O trăsătură definitorie a unui text narativ o constituie prezența acțiunii:
fragmentul-suport prezintă o întâmplare din viața lui ... , și anume
momentul când ... .
O altă trăsătură importantă este prezența personajelor care iau parte la
acțiune: ... (enumerarea lor).

*Tiparul textual dialogat: - prezintă vorbirea directă a personajelor;

- dinamizează acțiunea, devenind mijloc de caracterizare indirectă a
personajelor, prin limbaj.

2. Textul liric:
- exprimarea directă a sentimentelor;

- prezența eului liric, marcată prin verbe și pronume de persoana I / a II-

a, singular sau plural;

- trăirile poetice sunt exprimate printr-un limbaj expresiv, figurat, care

creează imagini artistice.

Exemple:
O trăsătură definitorie a textului liric o constituie exprimarea directă a
sentimentelor. În poezia lui ... emoția dominantă este tristețea/bucuria/
admirația frumuseții naturii, generată de ... (ideea centrală a textului).
O altă trăsătură importantă este prezența eului liric, marcată prin verbe și
pronume de persoana I / a II-a, singular sau plural: „...”, „...” (exemple din
text).

3. Textul literar descriptiv:

 - prezintă un peisaj / un personaj, cu trăsăturile sale caracteristice; - într-
o descriere predomină perechea substantiv-adjectiv;

- trăsăturile peisajului sunt evidențiate printr-un limbaj cu grad ridicat de

expresivitate, care creează imagini artistice.

Exemple:
O trăsătură definitorie a descrierii o constituie prezentarea unui peisaj /
personaj, cu trăsăturile sale caracteristice: ... (exemplul din text).
O altă trăsătură importantă este prezența perechii substantiv-adjectiv,
specifică descrierii: „...”, „...”.

4. Textul dramatic:

- are o structură specifică, fiind alcătuit din acte, scene și replici, pentru a
putea fi reprezentat pe scenă;

- prezența didascaliilor (descrieri succinte ale decorului, ale mimicii sau

ale gesticii personajelor, necesare regizorului care va pune în scenă
piesa).

Exemple:
O trăsătură definitorie a textului dramatic o constituie structura
specifică, textul fiind alcătuit din acte, scene și replici, pentru a putea fi
reprezentat pe scenă: ... (exemple din text)
O altă trăsătură importantă este prezența didascaliilor: „...”.

COMPUNEREA DE CARACTERIZARE ( pentru un personaj dintr-un fragment

dat )
 Introducere: Încadrarea personajului în fragment:
Ex. … este personajul principal al fragmentului din opera literară ,,…” de…,
deoarece este prezent pe tot parcursul acestuia, fiind plasat în centrul acțiunii.
(personaj eponim= care dă titlul operei) (Pentru o operă integrală, definiția
este: … deoarece este prezent în toate momentele acțiunii și intră în relație cu
toate celelalte personaje.)
 Cuprins: Cine este personajul și in ce context este prezentat?
Ex. ... este un ... (fiu de țăran, adolescent, elev etc.), care ... (ideile
principale/rezumatul în 2-3 rânduri) Portretul fizic (realizat prin caracterizare
directa făcută de narator, de alte personaje sau de către personajul însuși
(autocaracterizare)).

 Ex. Portretul fizic este realizat direct de narator și evidențiază ...

(frumusețea, statura înaltă/scundă sau robustă/firavă/delicată,
tinerețea/vârsta înaintată etc.): ,,...” (citat). Vestimentația este
semnificativă și sugerează ... (apartenența la o familie înstărită/ statutul
social, ...(personajul) fiind un ... (meseria etc): ,,...”(citat).

 Prin intermediul unei comparații/unor epitete sugestive, naratorul pune

în lumină frumusețea privirii/chipului/trupului: ,,...” (citat). (Comentăm
figurile de stil!).

 Portretul moral: Ex. Portretul moral este realizat atât prin caracterizare
directă făcută de narator/alte personaje/personajul însuși, cât și prin
mijloacele caracterizării indirecte, trăsăturile reieșind din limbaj, din
comportament, din relația cu celelalte personaje, din mediul de viață, din
nume. (adaptăm la text) Ex. Dialogul este un mijloc de caracterizare
indirectă a personajului, prin limbaj. De exemplu, din cuvintele/replica lui
... reiese ... (trăsătura/ideea că...): ,,...”(citat). Comportamentul său
evidențiază/relevă ... (trăsătura/faptul că...): ...(citat sau povestirea faptei
semnificative). Portretul moral al personajului este completat si prin
intermediul relației cu ... (alt personaj), care pune în evidență ... . Se
remarcă prezența unui conflict exterior/interior semnificativ: ... (explică,
povestește)

 Încheierea O concluzie a celor prezentate

Ex. Prin urmare, … este un personaj interesant, având un portret bine
conturat, realizat atât în mod direct, cât și prin mijloace indirecte de
caracterizare. El impresionează prin… (trăsătura dominantă de
 caracter), ... etc. ( Expresii precum personaj memorabil, în literatura
română reprezintă tipul ... – numai pentru operele integrale )

MESAJUL POEZIEI

1.Introducere frumoasa:

 Frumusetea inefabila a (naturii) i-a fascinat mereu pe creatori, care

au simtit ca omul este intr-o conexiune profunda cu (mediul
inconjurator).
2.Tema:
 Poezia ,, ...’’ scrisa de … abordeaza tema … ,prezentand
frumusetea feerica a unui peisaj (montan din mijlocul unei
paduri;nocturn;de iarna ,vara ,primavara sau
toamna)... .Astfel,mesajul poeziei sau fragmentului-suport este ...
(admiratia fiintei poetice pentru armonia si misterul naturii ) ... .
3.Peisajul:
 Peisajul este alcatuit din elemente(tereste sau cosmice): ,, ... ‘’, ,,
…’’ .Elementul central al peisajului este … si comentam ceva.
4.Figuri de stil:
 Slendoarea sau misterul ... este evidentaiat prin intermediul (unei
figuri de stil si o zicem): ,, ... ’’ .Figuar de stil (personificarea)
insufleteste peisajul ,... . Figura de stil ,, ... ’’ accentueaza ideea
ca ... si creeaza o imagine artistica vizuala foarte sugestiva.Astfel se
creaza o atmosfera ... .
5.Sentimentul dominant:
 Sentimentul dominant pe parcursul intregului text este ... pentru ...
(adaugam niste citate sugestive ce igroasa sentimentul)
6.Incheierea
  Prin urmare, textul transmite un mesaj emotionant si plin des
sensibilitate despre frumusetea ... .

PAGINA DE JURNAL
Data: 19.06 .2023
o Introducerea:
Azi a fost o zi extraordinara, in care am inteles ceva foarte interesant.

o Cuprins:

 Redare la persoana 1
 Povestirea unei intamlari care a avut loc recent:in aceeasi zi/cu o zi in
urma.

o Incheierea:
Azi am inteles ca ...

SCRISOARE
Localiatea:Bucuresti
Data: 21.06.2023
 Introducerea:
Draga Andrei,
Nu am mai vorbit de mult timp si de aceea m-am gandit sa-ti scriu, mai ales ca
in ultimele zile am trait niste experiente foarte interesante.
 Cuprins:

 Redare la persoana 1
 Povestirea intamplarii (din cerinta)
  Incheierea
Tu ce mai faci? Abia astept sa aflu vesti despre tine.Sper sa-mi scrii in curand.
Cu mult drag,Bogdan
2.MATEMATICĂ

 Unghiuri congruente formate de doua drepte paralele cu o secanta:

1=7 2=8 3=5 4=6

 Cazuri de congruenta :

L.U.L ; L.L.L.; U.L.U; L.U.U.

Mediana:
Segmentul care uneste un varf al triunghiului cu mijlocul laturii opuse.

Centru de greutate=punctul de intersectie a medianelor

AG= AM; GM= AM

Bisectoarea:
Imparte unghiul in doua unghiuri congruente

Inaltimea :
Perpendicularea din varful unui unghi pe latura opusa
Ortocentrul triunghiului=H=punctul de intersectie a inaltimilor

Meditoarea
Dreapta perpendiculara pe o latura a triunghiului,ce trece prin mijlocul
acesteia.
Centrul cercului circumscris=O=punctul de intersectie a mediatoarelor
AO=AB-OC=R
 RELATII MERTICE

DE//BC

 TRIUNGHIURI ASEMENEA
ABC MNP daca

 Teorema catetei:
 Teorema inaltimii

 Teorema lui Pitagora

 Reciproca teorema a lui Pitagora

 ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE

 ARII
  Cercul

POLIGOANE REGULATE
 AC=R √ 3

 TEOREMA:
d ⊥ a , d ⊥b ,a ∩ b= {0 },a , b ⊂ α , atunci d ⊥ α

 Teorema celor 3 perpendiculare

 Unghiul dintre o dreapta si un plan
 Daca d//α ,atunci ∡ ( d , α )=0 0
 Daca d⊥ α ,atunci ∡ ( d , α )=90 0

 Unghiul diedru:
 Prime:
CUB

 PARALELEPIPED:
 PIRAMIDA

TETRAEDRU REGULAT
 l √6
 h=AO =
3

TRUNCHI DE PIRAMIDA REGULAT:

CILINDRU CIRCULAR DREPT:

CON:
Sectiuni paralele cu baza in conul circular drept:

SFERA: