1.

SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte

asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie
sinonimică:
adevărat - real - veritabil - autentic

Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe

sinonime sunt neologice: limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces;
adânc/abis; cinstit/onest; (a) îngădui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.

Există mai multe tipuri de sinonime:

a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc între cuvinte
vechi, regionale şi cuvinte literare sau între denumirile populare şi termenii
tehnico-ştiinţifici: inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax;
timp=vreme; repede=iute; varză=curechi; porumb=cucuruz, păpuşoi etc.

b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei,

între cuvinte vechi şi cuvinte mai noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.

În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei

sinonimice şi se optează pentru unul dintre ele, în funcţie de particularităţile
contextului.

Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau

între două expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre
Un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: -
arbore
— copac: Bradul e un copac.
— pom: Mărul e un pom.

Mic dicţionar de sinonime

abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate. iscusinţă,
isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.)
meşteşug,meşterie, (reg.) apucătură, (înv.) maravet, practică;

absolut (adj., adv.) - adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect

profund, total, integral, suprem;

(a) afirma (vb.) - a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice,

a se evidenţia, a se remarca, (pop.) a cuvânta. (a) anula (vb.) - a abroga, a
desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, a rezilia, a revoca, a desfiinţa;

bravură (subst.)- bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie.

cutezanţă, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (pop.) voinicie;

capriciu (subst.) - chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft,

naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop.) scăiâmbăială, (reg.) năbădaie;

citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit, (pop.) pricopsit,
ştiutor;

cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios; desăvârşire

(subst.) - perfecţionare, plenitudine, perfecţiune;

distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil, eminent,

ilustru, select, stilat, manierat, politicos, aristocrat, elegant, (fam.) şic; • (adj.) -
rezistent, solid, tare, tenace, agresiv, bătăios, brutal, nestăpânit, violent;

efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător, vremelnic; (a)

emoţiona (vb.) - a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, a sensibiliza;

falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate, făţărnicie, ipocrizie,

minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie;
(a) găzdui (vb.) - a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui;

(a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (pop.) a

oblădui, (arh.) a ocârmui;

harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, vrednic,

zelos, (livr.) laborios.

imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare, născocire,

plăsmuire, scornire;

joc (subst.) -joacă, zbenguială, zbânţuială, zburdălnicie, (sport)

dispută, întrecere, meci, partidă;

limbaj (subst.) - limbă, vorbire, grai, exprimare, stil;

mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest, redus, scăzut;

motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune,

temei, argument, (pop.) noimă;

nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos,

rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, contraindicat, (livr.) pernicios;

obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă, neobrăzare,

neruşinare, aroganţă, sfruntare, trufie, tupeu;

ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat,

nestricat, nevătămator;

patetic (adj.) - duios, emoţionant, impresionant, înduioşător,

mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (arh.) simţitor;

petiţie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalbă;

precept (subst.) - învăţătură, normă, principiu, regulă, povaţă;

(a) raţiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a reflecta;

revoltă (subst.) - răscoală, răzmeriţă, rebeliune, tevatură, revoluţie;

satisfacţie (subst.) - bucurie, desfătare, mângâiere, mulţumire, plăcere;

sfios (adj.) - ruşinos, sfiicios, timid;

succes (subst.) - izbândă, reuşită, ispravă, victorie;

(a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde, a

râvni, a ţinti, a visa;

vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vitalitate,

vlagă, impetuozitate.
2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles opus:
mare # mic; înalt # scund; bun # rău; sus # jos etc.

• Antonimia se poate realiza şi cu ajutorul prefixelor (prefixe

antonimice, negative sau privative):
confirma # infirma;
închide # deschide;
împacheta # despacheta;
cinstit # necinstit;
egal # inegal;
lipit # dezlipit etc.

• Antonimia se realizează şi între un cuvânt şi o locuţiune:

a opri # a da drumul

NOTĂ:
Perechea de antonime trebuie să fie compusă din părţi de vorbire de
acelaşi fel:
SUBSTANTIVE: bucurie # tristeţe;
ADJECTIVE: bun # rău;
VERBE: a da # a lua;
ADVERBE: sus # jos.

ATENŢIE!
• In cazul CUVINTELOR POLISEMANTICE, antonimia se
stabileşte PENTRU FIECARE SENS MAI IMPORTANT AL CUVÂNTULUI
RESPECTIV: drept # nedrept; drept # strâmb; drept # stâng

• La stabilirea PERECHILOR ANTONIMICE este bine SĂ NU SE PIARDĂ

DIN VEDERE SENSUL CUVINTELOR. De pilda, cuvinte ca nebun, necurat,
nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat, vrednic.

Mic dicţionar de antonime

alb # negru
bun # rău, malefic
corect # incorect, eronat, greşit
a cumpăra # a vinde
drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal
efemer # etern, veşnic, nepieritor
frig # cald
înnoda # a deznoda
lumină # întuneric, beznă
a merge # a sta, a rămâne pe loc
mic # mare
a mobiliza # a imobiliza
a pierde # a câştiga
repede # încet, alene
sus # jos
tinereţe # bătrâneţe
vinovat # nevinovat

3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar

cu înţeles total diferit:
Barca pluteşte pe LAC.
Am dat cu LAC pe unghii.
Eu am o rochie NOUĂ.
El a luat nota NOUĂ la istorie.
ÎRINÂ POARTĂ pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă POARTĂ un brad.

• Omonimele care SE SCRIU LA FEL se numesc omografe, la unele fiind

diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care SE PRONUNŢĂ LA FEL, fiind alcătuite din aceleaşi
sunete şi la care nu diferă nici accentul se numesc omofone:
mii
— mii de roiuri de albine - NUMERAL;
— mi-i drag de el -PRONUME + VERB
CAR:
—car ghiozdanul în spate - VERB;
—cred c-ar vrea o prăjitură - CONJUNCŢIE + VERB.

Omonimele sunt de mai multe feluri:

- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.

a) Omonimele lexicale pot fi:

 - TOTALE - omonimele care au forme flexionare identice:
leu / leu---------lei / lei
Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în buzunar.
De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.
- PARŢIALE - omonimele nu au forme flexionare identice:
Masa:
mese (de bucătărie)
mase (de oameni)
Bandă:
bande (de răufăcători)
benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu FORMĂ IDENTICĂ, dar

care sunt PĂRŢI DE VORBIRE DIFERITE:
NOI:
— ADJECTIV:
Am caiete noi.
— PRONUME: Noi plecăm imediat.
Nouă:
— ADJECTIV: Am o rochie nouă.

— NUMERAL: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:
— SUBSTANTIV: Am o poartă mare.

— VERB: El poartă o vestă verde.

Mic dicţionar de omonime

(a) abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot catolic);

(a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rămurică desprinsă

din planta-mamă);
ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă
în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);
banc (ridicătură de nisip, grup de peşti) - banc (glumă,
anecdotă);
bancă (scaun lung) - banca (instituţie financiară);
barem (măcar, cel puţin) - barem (normă, criteriu de evaluare);
bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă
(formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);
carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie, ocupaţie);
casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin bani);
leu (animal) - leu (unitate monetară);
noi (pronume) - noi (adjectiv);
sare (verb) - sare (substantiv);

4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un

singur sunet) şi cu sensuri diferite.
PRONUMELE este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume
şi un PRENUME. COMPLEMENTUL este de mai multe feluri. Ei i-am făcut
un COMPLIMENT.

ATENŢIE!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică
este cel al atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual
în locul celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de
incultură.
conflicte familiare în loc de conflicte familiale
(FAMILIAR = INTIM, APROPIAT; FAMILIAL = LEGAT DE FAMILIE)
localitatea originală în loc de localitatea originară
(ORIGINAL = DEOSEBIT, APARTE; ORIGINAR — DE ORIGINE)

Mic dicţionar de paronime

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală, supleţe);

apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea de a însuşi un
lucru străin) arbitrai (hotărât de arbitru) - arbitrar (după bunul plac);
carbonier (care se referă la cărbune) - carbonifer (ramură industrială care
se ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui);
complement (parte de propoziţie) - compliment (laudă, măgulire);
eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);
dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie,
bucătărie, cămară);
emigraţie (expatriere) - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină);
eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi oprit);
(a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre
terminaţiile unui organ sau ale unui ţesut);
familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat,
cunoscut); glacial (de gheaţă, rece) - glaciar (eră glaciară);
(a) investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei
persoane un drept, o funcţie, o demnitate);
libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie militară);
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor la literatură);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore);
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar);
original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine,
obârşie); petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul
petrolului) - petrolifer (bogat în petrol, zăcăminte);
temporal (care indică timpul) - temporar (de scurtă durată, momentan).