Capcane la E.N.

Recunoașterea pronumelor
Pronume personale/reflexive
Reflexive-forme proprii, persoana a III-a
Ac.-pe sine, se, s-; D-sieși, își, și (mereu reflexive)
Confuzii: (El) Mă laudă. (pronume diferit, personal) (Eu) Mă laud. (pe cine laud?, eu fac
acțiunea, eu o suport, pronume reflexiv)
Pronumele personal și pronumele posesiv, persoana a III-a
Pronumele personal: G. LUI, EI, LOR.
Pronumele posesiv: al său, a sa, ai săi, ale sale.
Cartea lui e aici. (pronume personal, genitiv) Cartea alor săi e aici. (pronume posesiv, genitiv)
Cartea sa e aici. (adjectiv pronominal posesiv, se acordă cu substantivul ,,cartea’’, cu funcția de
atribut adjectival)
Pronumele demonstrativ/pronumele nehotărât
Pronumele demonstrativ de diferențiere-celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte
Pronumele nehotărâte-altceva, altcineva, cineva, ceva, cuiva, careva, ambii, ambele, puțini, unul,
una, alta.
Diferența dintre pronume și adjectiv pronominal
Cartea MEA e aici. (adjectiv pronominal posesiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
CARTEA, având funcția de ATRIBUT)=cartea/mea-N.,SG.,F.
Am vorbit cu băiatul ACELA (adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare, se acordă în gen,
număr și caz cu substantivul BĂIATUL, având funcția sintactică de ATRIBUT)=băiatul/acela-
Ac., SG., M.
Pronume negative care devin adjective pronominale negative: niciun, nicio-Nicio persoană nu a
plecat. (adj. pron.neg./N.
ATENȚIE! Dacă ne dă să alcătuim un enunț cu un pronume, care să aibă funcția sintactică de
atribut, nu confundăm cu adjectivul pronominal, este de recomandat să-i schimbăm forma, fie îl
punem la genitiv/acuzativ, fie îi adăugăm o prepoziție.
Cartea ACESTEIA/DE LA ACEASTA e pe masă. (pronume demonstrativ, atribut pronominal
genitival/prepozițional) Cartea ACEASTA e pe masă. (adjectiv pronominal, întrucât se acordă în
gen, număr și caz, atribut adjectival)
Cartea DE LA FIECARE/FIECĂRUIA e pe masă. (pronume nehotărât, atribut pronominal
prepozițional/genitival) FIECARE obiect e aici. (adjectiv pronominal nehotărât, atribut
adjectival)
ATENȚIE! Dacă ne cer complement, ne gândim la verb.
Am vorbit despre acela. (C.PREP)
I-am dat aceluia o carte. (C.ind.)
L-am văzut pe acela. (C.d.)
C.t.-DUPĂ, C.m-CA, C.l-SPRE
Numeralele compuse: doisprezece băieți (m.) douăsprezece fete, douăsprezece, douăsprezece
clase (f.)
N.B.-optsprezece, cincisprece, unsprezece, treisprezece, șaptesprezece.
Forma corectă de GENITIV
MINGE-NU MINGEI, CI MINGII, deoarece se formează de la pluralul substantivului.
PLOAIE-PLOII; CĂRUȚĂ-CĂRUȚEI.
CÂȚI ,,i’’ adăugăm??
1. norii (primul ,,i’’ este plural, al doilea ,,i’’ este articolul hotărât) cenușii (primul ,,i’’ desinența,
al doilea ,,i’’ este plural);
cenușiii (primul ,,i’’ este desinența, al doilea ,,i’’ este plural, al treilea ,,i’’ este articol) nori
(forma de plural);
2. Am vorbit cu membrii. (membru-membri (plural) membrii (plural+articol);
3. NOȘTRI, VOȘTRI (mereu cu un singur I);
4. Conjunctiv: să fii, să fi fost;
5. Condițional-optativ-aș fi; as fi fost;
6. Imperativul: FII atent! La negativ cu un singur I, deoarece se formează de la infinitivul
verbului;
7. Viitorul literar: voi fi;
8. Viitorul anterior: voi fi fost;
9. Când scriem cu doi ,,i’’: a) când în forma de singular, la codița cuvântului, există deja un ,,i’’:
aplicații, exerciții, jucării, barcagii, geamgii, macaragii, cofetării, brutării, dubii, detalii, copii;
b) la unele cuvinte care exprimă însușiri având și ele în forma de singular, la codiță, un i deja:
cafenii, aurii, străvezii, pirpirii, stacojii, proprii,
A plătit cu propriii bani. A văzut cafeniii ursuleți. Albaștrii ei ochi mă priveau mirați.
c) la unele acțiuni, cum ar fi: tu știi, tu vii, tu devii, tu ții, tu reții, tu revii, tu scrii, tu susții.
Vii pe la mine? Să vii la 10! Să nu vii la 9! Fii ordonat! Fii bun! Fii iertător! Să fii atent! Să nu fii
grăbit! Să fii altruist! Să nu fii egoist! Nu fi rău! Nu fi curios! Nu fi așa!
Atenție la unele verbe!
1. Voiam (a vrea/a voi) sau vream, dar nu VROIAM!!!!!
2. mi-ar plăcea; ar apărea, mi-ar displăcea, a ÎNFIGE! ( nu a înfinge!)
Acordul în cruce (încrucișat)
Dacă substantivul I este la feminin, singular (cărei), dacă substantivul este la masculin, singular
(cărui), dacă substantivul este la plural, orice gen (căror)
Dacă substantivul II este la feminin, singular., a; masculin, singular.-al, feminin, plural-ale,
masculin, plural -ai
Ex. Părinți AI CĂROR copii; carte A CĂREI copertă; mașini A CĂROR culoare; scaune ALE
CĂROR modele.
1. Cartea PE CARE am cumpărat-o. (atenție este obligatorie prepoziția PE pentru pronumele
relativ CARE, fiind în cazul acuzativ.
2. Vis-vise (proiecții în somn); visuri-idealuri, aspirații.
3. Succes-succese; eșec-eșecuri; eseu-eseuri; repercusiune (consecință); serviciu.
4. Nu se pune virgulă între S și P; între atribut și substantivul determinat nu se pune virgulă.
5. Se pune virgulă, dacă este un substantiv în vocativ: Andreea, vino la masă!
6. Se pune virgulă, dacă este apoziție: Colega mea, Andreea, a lipsit!
7. Datorită-pozitiv-Am reușit datorită profesoarei.
8. Din cauza-negativ-Din cauza frigului, am stat în casă.
9. Acordul între subiect și predicat: Fiecare dintre ei A venit. (subiectul propozitiei este
pronumele nehotărât FIECARE)
10. Decât-propoziții negative; doar, numai-propoziții afirmative. Nu am decât cinci lei în
buzunar. Am doar cinci lei. Am numai o pâine în dulap.
11. Evitarea lui CA ȘI (înlocuim cu ÎN CALITATE DE).
12. Atenție la acordul cu articolul genitival: Cartea este a băiatului. (acordul se face cu primul
substantiv).
13. A înota; a înnopta (derivare parasintetică)
14. Atenție la exprimarea: AMÂNDURORA le-am dat o carte. NU LA AMÂNDOI le-am dat o
carte.
15. Nu confundăm dativul cu genitivul: Finalul filmului a adus moartea monstrului. ( al cui
final?/ a cui moarte?)-determină un substantiv. I-am dat o carte băiatului. (cui am dat o carte?)-
determină un verb.
16. Atenție la frază, nu se subliniază verbele la gerunziu (plângând), supin (de mâncat),
participiu (cules/mâncat), infinitiv (a cânta/pot cânta), nu sunt predicate.
17. Nu confundăm enunțul exclamativ cu cel imperativ (ordin, poruncă, îndemn). Mare poznă
făcuși, nepoate! Ce frumos ai scris! ( propoziții exclamative) Stai potolit, băiete! Gândiți-vă la o
soluție! (imperative)
18. Nu confundăm imperativul (mod personal al verbului) cu vocativul (caz al substantivului)
Vino aici, Ana! (substantiv în vocativ, fără funcție sintactică!) Învață lecția! (verb la imperativ).
19. Nu confundăm substantivul în vocativ, cu subiectul, Băiete, treci la tablă. Băiatul trece la
tablă. (vocativul se separă prin virgulă de restul enunțului!)
20. Atenție la adjectivele care nu au grade de comparație: enorm, uriaș, excelent, optim, sau la
cele invariabile: roz, gri, maro, asemenea, cumsecade.
21. Mare atenție la falsul diftong, triftong: în cuvintele cu grupurile: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe,
ghi-ele pot pierde E-ul sau I-ul ori îl pot păstra, dacă în silaba lor există o vocală!!! Dul-ce-5l, 5s,
dul-cea-ță-8l, 7s, nu conține diftong, pentru că se pierde E.; chiar-5l, 3s, fals diftong. Mun-ceau-
7l, 6 s, fals triftong, este doar diftong.
Obs: eu-trifong,(ieu) el-diftong, (iel); ești-diftong, (iești); erai-diftong dublu (ierai).
22. A nu se confunda apoziția cu atributul în nominativ: Am vorbit cu profesorul Ionescu.
(atribut în nominativ) Colega mea, Andreea, a venit. (apoziție)
23. Atenție să nu se confunde complementul direct cu complementul prepozițional.
Complementul direct este însoțit de forma clitică-Am văzut-o pe Maria, în vreme ce C.P. nu
poate fi înlocuit de o formă clitică.-Mă bazez pe Matei.
24. Verbele reflexive personale cer un complement prepozițional sau o C.P. (Ne bazăm pe copil.
Mi-am dat seama/ că am greșit/.)
25. După verbul A SPERA urmează o completivă prepozițională. (Sper/ că va veni/.)
26. Atenție la cuvintele derivate: articolele hotărâte nu sunt derivate: materialul, fetelor, băieților,
vapoarelor.
27. Pentru a fi atribute substantivale/pronominale ține cont de formula: substantiv în
nominativ+substantiv în acuzativ/genitiv. (Casa de la mama/de la aceasta/mamei/acesteia).
28. Pentru a fi atribute începe propoziția cu un substantiv, pentru a fi complemente începe
propoziția cu un verb. (Cartea de la mama este frumoasă-atribut,,de la mama’’;Am vorbit despre
carte.-complement ,,despre carte’’.)