PRONUMELE

1. PRONUME PERSONAL
2. PRONUME REFLEXIV
3. PRONUME DE ÎNTĂRIRE
4. PRONUME POSESIV
5. PRONUME DEMONSTRATIV
6. PRONUME REALTIV-INTEROGATIV
7. PRONUME NEHOTĂRÂT
8. PRONUME NEGATIV
DEFINIȚIE

Pronumele este o parte de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv și, de regulă, își
schimbă forma (se declină) după gen, număr, caz și persoană.

OBS 1. Pronumele se comportă ca un substantiv, are cazurile și funcțiile substantivului.

Aura va pleca la munte./Ea va pleca la munte./Dânsa va pleca la munte./ Aceasta va pleca la

munte./A mea va pleca la munte.

Elevii scriu tema. /Ei scriu tema./ Ai noștri scriu tema./ Cine scrie tema?

Laura vorbește cu George./ Laura vorbește cu el./ cu acesta./ cu al meu/ cu dumnealui.

OBS 2. Unele pronume devin adjective atunci când însoțesc un substantiv. În această situație
ele vor fi numite adjective pronominale și au funcția de atribut adjectival.

Băiatul citește.

Acesta citește. (acesta= pronume demonstartiv)

Băiatul acesta citește.( acesta= adjectiv pronominal demnonstrativ)

1. Pronumele personal / de politețe (se comportă ca un substantiv)

Am vorbit cu Andrei./ Am vorbit cu el.
(Cu Andrei)cu el= pronume personal, caz Ac, complement prepozițional

Anei îi scriu tema. Ei îi scriu tema.

(Anei) ei= pronume personal. caz D, complement indirect

La cazurile acuzativ și dativ, pronumele personal are forme accentuate și neaccentuate.

! Formele accentuate răspund singure la întrebări, iar cele neaccentuate cu ajutorul
formelor accentuate. După ce se pune întrebarea, prima formă cu care se răspunde este
accentuată.

Pe el l-am văzut la teatru. (pe cine am văzut? pe el- pron personal, formă accentuată)
L-am văzut la teatru. (pe cine am văzut? pe el l= - pron personal, formî neaccentuată)

Te-am auzit cântând. (pe cine am auzit? pe tine te- > prima formă accentuată tine, a doua
formă neaccentuată te-)
Ne-au dat lacrimile. (cui au dat? nouă ne- > prima formă accentuată nouă, a doua forma
neaccentuată ne-)

Formele neaccentuate determină totdeauna un verb și pot fi folosite singure sau împreună cu
formele accentuate cu prepoziția pe (dublă exprimare).
Mă strigă mama. (mă – formă neaccentuată)
Pe mine mă strigă mama. (pe mine mă – formă accentuată + formă neaccentuată – dublă
exprimare)

2. PRONUMELE REFLEXIV( există identitate între subiect și pronume - pronumele

reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul pe care îl însoțește.)

Noi ne gândim la viitorul nostru.

Mama își îngrijește copiii.

Ianis are încredere în sine.

Pronumele reflexiv are forme doar pentru cazurile dativ și acuzativ

Pronumele reflexiv are forme proprii doar pentru persoana a III-a (se, s-; își și-; sine;
sie, sieși), pentru celelalte persoane sunt folosite formele neaccentuate de acuzativ și
dativ ale pronumelui personal.

Pronumele reflexiv nu are funcție sintactică atunci când verbele au valorile:

 reflexiv impersonal: acțiune impersonală (se întâmplă, se spune, se cuvine, se cade)
 reflexiv eventiv: exprima o transformare (se îngrașă, se înroșește, se îmbogățește)
 reflexiv pasiv: se înlocuiește cu diateza pasivă (se construiesc ‒ sunt construite)
 reflexiv dinamic: exprimă o participare intensă în acțiune (își amintește, se gândește, se
miră)

3. PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE( adejectivul pronominal de întărire)

Pronumele de întărire ține locul unui substantiv și are rolul de a întări și de a scoate
în evidență persoana la care face referire.
 În situațiile rare în care se folosește, de obicei, pronumele de întărire are funcția
sintactică de subiect, în cazul nominativ.
Însămi voi scrie tema. (cine va scrie? însămi)
Însumi am fost prezent. (cine a fost? însumi)

Pronumele de întărire este folosit în mod frecvent ca adjectiv pronominal de

întărire, caz în care însoțește și determină substantive și pronume personale. Are
mereu funcția de atribut adjectival.

Ea însăși a desenat acest peisaj. (însăși determină pronumele personal ea)

Ana însăși a desenat acest peisaj. . (însăși determină substantivul Ana)

Scrii , din manual, tabelul cu formele adjectivului pronominal de întărire( pag

125)

4.PRONUMELE POSESIV
Pronumele posesiv înlocuiește obiectul posedat și numele posesorului obiectului.

Penarul elevului este în ghiozdan.

(penarul ‒ obiectul posedat, elevul ‒ posesorul)

Al său este în ghiozdan.

(al său ‒ pronume posesiv; al ‒ obiectul posedat, său ‒ posesorul)

Structura pronumelui posesiv:

Pronumele posesiv este alcătuit din două părţi:
articol posesiv genitival forme specifice
al meu
a ta
ai noştri
ale sale

OBS. Pronumele posesiv nu are forme proprii pentru persoana a III -a plural. Pentru a
indica mai mulți posesori, se folosește pronumele personal la genitiv al (a, ai, ale) lor.

Scrii , din manual, tabelul cu formele pronumeleui posesiv( pag 115)

Adjectivul pronominal posesiv

ex: Mergem la bunicii noştri şi sora mea se bucură cel mai mult.

Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz, pronumele

posesiv devine adjectiv pronominal posesiv şi îndeplineşte funcţia sintactică de atribut
adjectival.

Obs. Nu confundaţi formele adjectivului pronominal posesiv cu formele pronumelui

personal la persoana a III-a!

Ex.: Caietele lui sunt ordonate.( lui- pronume personal)

Caietele sale sunt ordonate.( sale- adjective pronominal posesiv)

5 PRONUMELE DEMONSTARTIV

DEF. Pronumele care indică (demonstrează) apropierea sau depărtarea obiectului, în spaţiu
sau în timp, identitatea sau diferenţierea acestuia faţă de alte obiecte se numeşte pronume
demonstrativ.

Formele pronumelui demonstrativ

a) Pronumele demonstrativ de apropiere

Cazul Masculin Feminin

Singular Plural Singular Plural

N. A. acest/ acesta acești/aceștia această/aceasta aceste/acestea
G.D. acestui/acestuia acestor/acestora acestei/acesteia acestor/acestora

b) Pronumele demonstrativ de depărtare:

Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N.A. acel/acela acei/aceia acea/aceea acele/acelea
G.D. acelui/aceluia acelor/acelora acelei/aceleia acelor/acelora
 c) Pronume demonstrativ de identitate:
Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N.A. același aceiași aceeași aceleași
G.D. aceluiași acelorași aceleiași acelorași

d) Pronume demonstrativ de diferențiere:

Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N.A. celălalt ceilalți cealaltă celelalte
G.D. celuilalt celorlalți celeilalte celorlalte

OBS. 1. Când stă lângă un substantiv şi se acordă cu acesta, pronumle demonstrativ devine
adjectiv pronominal demonstrativ.
2. Adjectivul pronominal demonstrativ poate sta atât în faţa substantivului determinat,
cât şi după acesta.
3. Adjectivul pronominal demonstrativ de identitate stă întotdeauna în faţa substantivului
determinat.
Acelaşi copil a venit.